Emile Zola - Munca

7/25/2019 Emile Zola - Munca

http://slidepdf.com/reader/full/emile-zola-munca 1/470

EMILE ZOLA

MUNCA

PREFAŢA. Romanul Munca aparţine unei etape substanţial diferite de ceaprecedentă & autorului său şi mai ales decide, împreună cu alte cte!a,asupra soartei unei între"i şcoli literare, aceea a naturalismului, de care selea"ă indestructibil numele şi pro#a lui $tnile %ola. El !ine mai tr#iu şi încadrul operei scriitorului şi în e!oluţia naturalismului. Acu#at de a $ copiefoto"ra$că a !ieţii, simplu proces!erbal, de a prefera tri!ialitatea şi !iciileoamenilor, de a picta cu răceală, c'irur"ical, un or"anism socotit a $ al unuimort ( or"anismul social ( naturalismul demonstra prin seria romanelor încare se înscrie şi Munca, disponibilitatea curentului de a ima"ina şi propunesoluţii sociale şi umane, nu doar de a urmări distrucţia unora e)istente. *eeace fuseseră pentru %ola, prin anii +-/0, studiile lui *laude 1ernard demedicină e)perimentală şi ale lui *'arles 2ar3in despre e!oluţia speciilor,de!in, la +4, lecturile din socialistul utopic Fourier şi din Pere Enfantin

51art'. Prosper Enfantin6, alt părinte al mira7elor sociale i#!orte din inimi"eneroase şi din construcţii mentale entu#iaste. *riticul acerb din 8'erese 9a:uin şi din toată suita celor două#eci deromane care compun ;storia naturală $ socială a unei familii sub al doilea;mperiu ( a familiei Rou"onMc:uart ( scrisă întrun sfert de !eac, de!ineprofetul unei noi aşe#ări a lumii, ec'itabilă, plină de sănătate morală, depuritate şi satisfacţii materiale. < =a spus că această orientare !i#ionară nici nu mai aparţine de faptnaturalismului, ci unei alte direcţii de "ndire literară ( pe care e)e"eţii aale"ato de stadiile a!ansate ale mişcării re!oluţionare, a socialismuluiştiinţi$c mar)ist. ;nsă iată că o a>ăm la %ola, principalul promotor al teoriei

naturaliste despre romanul ca proces!erbal, ?nimic mai mult@, despremetoda e)perimentală din medicină aplicată în literatură att !ieţii pasionaledi şi icelei intelectuale a omului, despre e"alitatea omului cu restul materiei în faţa ?determinismului natural@ etc. Aptitudinea !i#ionarismului, con!ertireaobser!ării în"'eţate a or"anismului social în !irtutea depistării de#!oltaţii lui,transformarea mecanicii sociale statice în mecanică dinamică sunt tot atteatrăsături ale naturalismului #olist în noua lui fa#ă. Pe acestca în formedi!erse, şi leau încorporat diferitele specii sau stadii ale realismului secolului



BB, pnă la teoria modernă a romanului care caută să identi$ce le"ităţilesociale, să urmărească nu secţiuni+@ de !iaţă consemnate anatomic, cibiolo"ii sociale între"i, nu tablouri inerte, ci sensuri de e!oluţie. Ca noi %ola a fost, deci, cunoscut numai prin piesele de ba#ă aleFamiliei Rou"onMac:ttart, nu şi prin operele ultimei etape a scriitorului,

acelea în care "re$erul social, c'irur"ul, sa!antul e)perimental se transformă în prooroc şi peda"o" al unei noi reli"ii, e)trasă din toată marea luie)perienţă de re"istrator credincios al !ieţii, $reşte, dar o reli"ie ntfde#lănţuită nimicitor spre trecut, ci îndreptată "eneros spre !iitor. =unt cte!a fapte de e)cepţie, din afara literaturii, care au decis'otărtor asupra acestui nou ciclu de preocupări ale scriitorului, orientnd înalt c'ip sensul pro#ei sale. *el dinti, care e şi punctul de pornire al celui deal doilea, constă în intenţia scriitorului de a participa la o mare anc'etăsocială, cu pri!ire ;a scăderea natalităţii în Franţa. Dncă sub impresia ruşinoasei călcări a teritoriului său, la +/0, de cătrearmata prusiana, Franţa trăia n recul moral, dar clasa ei mi7locie, trecută

prin -paima *omunei, era în ascensiune materială, în timp ce clascleproducătoare se radicali#au în ritm "răbit. E)ponenţii lor căutau soluţii noi ale!ieţii sociale şi mari sociolo"i ca odin, sau mari socialişti ca Gean uesdefundau sau un ?familister@, ca primul la uise în +, în apropicrcaParisului, sau o partidă socialistă proletariană, cu introducerea ;a +/4 ate#elor mar)iste în mişcarea muncitotcască, ca al doilea 1ătrn, patriar'ulsocialismului ştiinţi$c, prietenul lui Mnr) ( Friedric' En"els ( se stin"ea în+4, dar mar)iştii se răspndiseră enorm şi Gean Gaures în$inţa, cu un an înaintea morţii lui %ola, un nou partid socialist, paralel cu acela al lui uesdeşi Haillant. =cientismul triumfa în toate domeniile, întlninduse mereu cuspiritul re!oluţionar.

Dn acest climat de efer!escenţă spirituală, de pro"res material, dar decri#ă biolo"ică, %ola se identi$că o dată mai mult cu una din marilepreocupări ale #ilei şi scrie articolul 2epopulation în #iarul Ce Fi"aro din IJmai +4-. *'eia problemei, c'eia unei re"enerări a. Franţei, spunea el, ecreşterea $ de#!oltarea unei "eneraţii noi şi puternice. 2e aici trebuie începutşi pe această cale trebuie mers ( "ri7a pentru Franţa de mine înseamnă "ri7ade a#i pentru populaţia de mine a Franţei, ;deea nu era întratt de nouă,dar ea aparţinea lui %ola, marele, popularul %ola. Dntmplarea face casemnătura articolului să cadă sub oc'ii unui anume Gean Koirot, !ecin cuscriitorul, pe strada 1ru)elles, editor de literatură socialistă şi prieten cufalansterianul furierist odin de la uise. El citeşte articolul şi e)ultă de

bucurieL ade!ărat, e)clamă el, accasta e soluţia Nii scrie o entu#iastăscrisoare autorului recent apărutului roman Rome, pe carel ispră!ise c'iaratunci de citit. ?Mam năpustit asupra articolului 2!s., e)clamă Koirot. *tesperanţe nu miau deşteptat rndurile acelea + Hedeam în ele ideea uniriipoporului, rolul scriitorilor de a $ profeţii unei înalte morale. Fără discuţie,soluţia e cea pe care o preconi#ai 2!s., de a creşte o "eneraţie nouă şi!i"uroasăO n scriitor prodi"ios ca 2!s., domnule, are datoria săşi asumenobila sarcină de a atra"e omenirii atenţia asupra căii de urmat, îndrumndo



încotro să se îndrepte. n asemenea roman al !iitorului ar putea să de!inătotodată cel mai bun prile7 pentru a$rmarea lui e)cepţionala.@ Romanul Fecondiie era însă pe drum. %ola îl pre"ătea intens, şi articolul2epopulation era un precipitat al frămntărilor autorului din aceastăperioadă. *eea ce a declanşat scrisoarea lui Koirot, şi sc'imbul epistolar care

a continuat na fost re!elarea materialului ci ideea or"ani#ării lui, sensul lui,constituirea lui întro soluţie socială, nu doar întrun nou act de acu#are, capiesele ciclului Rou"onMac:uart. Meditnd la îndemnul furieristului şimilitantului Koirot, %ola !a $ !ă#ut, cu imensa lui capacitate de a fanta#aliteratură, ciclul celor patru ?e!an"'eliiQ+ moderne, dintre care prima era,desi"ur, cea întreprinsă în Fecondiie ( anume repopularea în ritm rapid aFranţei şi a continentului cu o nouă "eneraţie de copii. 2ar în ce lume !or trăiaceştia, care putea $ !iitorul lor, dacă lumea însăşi nu se sc'imba dintemelii ( această întrebare capitală !enea implicit. ?Hiitorul de care !orbesc se a>ă la o depărtare nu prea mare de Paris ( în cte!a ceasuri puteţi a7un"e acolo şi !eţi a!ea posibilitatea săl studiaţi la

faţa loculuiQ< ( scria în continuare Koirot, indicndui scriitorului familisterullui odin de la uise. ?Este o aşe#are întemeiată de noi, unde încercăm să"arantăm $ecăruia si"uranţa #ilei de mine şi unde !e"'em asupramora!urilor unei mari familii de muncitori uniţi, care au lic'idat mi#eria şi aupăşit pe drumul belşu"ului creşterea şi educaţia copiilor este asi"urată acoloprintrun bu"et anual de peste S000 franci, fără ca ei să mai constituie opo!ară pentru părinţii Gor@. 8ola a a!ut deci re!elaţia că "eneraţia sa nouă din Fecondiie se poatede#!olta armonios numai în insula paradisiacă propusă de Koirot, dacăaceasta sar "enerali#a pe tot "lobul. ;a răspuns corespondentului săunumaidect, iar în octombrie +4- a plecat la uise. A fost fascinat de ceea

ce a !ă#ut acolo. Koirot însuşi, care aşteptase cu emoţie şi teamă întiulcontact al scriitorului cu familisteml lui odin, la a cărui creare şi or"ani#areparticipase el însuşi, a fost entu#iasmat de oaspetele său. ?Acest om cu su>etma"ni$c şi de o totală corectitudine, pasionat de ade!ăr şi dreptate, îndră"ostit de$niti!, ; după cum el însuşi mărturiseşte, de tot ce e omenesc,a întmpinat cu ce mai mare interes primele în!ăţături luminoase ale ştiinţeilui Fourier, pe care i leam comunicat în cele cte!a con!orbiri a!ute cu elulterior. Acestea lau îndemnat să se aplice cu toată serio#itatea la studiuldoctrinei în!ăţătorului nostru. <+ 2e aici începe al doilea roman al noului ciclu, acela consacrat celei deadoua ?e!an"'elii@ moderne, Munca.

2ar tot aici se i!eşte e)Tpţionalul ?"re$er ai !ieţii@ care a fost %ola.*adrele "enerale pentru !iitorul roman sunt dar trasate în mintea sa, pe ba#ae)perienţei de la uise. Mai trebuie desă!rşită imensa informare anaturalistului, trebuie umpiut uriaşul său depo#it documentar. %ola trăieştesăptămni şi luni în u#ine, în alte întreprinderi de tip falansterian ( cea a luiodin ne$ind ctuşi de puţin unica. Dn epocă ( studia#ă tratate de metalur"iafontei, de sociolo"ie aplicată, de medicină socială, de educaţie, şi, în acestcadru de preocupări, două lucrări îi atra" în mod deosebit atenţia, ale unor



discipoli furieriştiL =o'itions =ocialei a lui odin, prota"onistul de la uise, ştmai ales =olidarite a lui Uippolite Reriaud. ?%ola citi aceste cărţi ( a!ea săpo!estească mai tr#iu Gules =a"eret ( şi dintto dată, în mărăcinişul ne"urosde îndoieli pe unde rătăcea, sa desc'is o potecă, la al cărui capăt străluceaoraşul !iitorului. Romanul 8ra!ail repre#intă efectul acestei clari$cări a ideilor

sale, şi oricnd se stră!ede dincolo de emoţiile trăite de Cuc Frouent, eroulcărţii, pe acelea ale autoruluiO Keca#urile şi îndoielile carel obsedea#ă peCuc şi nul lasă să doarmă nu sunt numai ale "re!iştilor din 1eauclair, ciaparţin şi muncitorimii lui erminai, Ca 2ebacle, CQAsson3ir, Ca 1ele 'u minesau Ca 8erre. Pentru că nici pe el nul lăsau să doarmă aceleaşi "ri7i, a!ea săcitească şi Cuc, la riadul său. =olidariVa, iar în clipa and el întoarce ultima $lăa cărţii, pentru erou e limpede calea prin care a!ea să ştear"ă lacrimileoamenilor.@ 8ra!ail este rolul acestei !ii acti!ări a unei înfri"urate căutări de soluţiipractice, care făcea din %ola tot mai mult un tribun, un or"ani#ator sorial, unscriitor mesianic, un temperament re!oluţionar. Ni pentru erou din 8ra!ail, ca

şi pentru autor, infernul !ieţii din acel moment al societăţii ?se scufunda dince în ce mai mult în trecut@ 8ra!ail proiecta măreţ pe frontispiciulmonumentului înc'inat umanităţii !iitoare principiul muncii libere, aor"ani#ării ideale întrun cadru comunitar, în forme ale !ieţii socialiste, întemeiată pe ade!ăr şi 7ustiţie naturală. W ;ată însă că #odia sub care se #ămislea şi e!olua ade!ărul, în c'iarcipa cnd Io a îşi celebra înfri"urat sc'eletul miri$celor sale soluţii şiaşe#ări ideale din Fecondit şi 8ra!ail, îi pre"ătea lui %ola unul din cele maicutremurătoare momente ale !ieţii sae, în ceea ce sa numit ?afacerea2refus@. Dn şi treilea erou centra de roman, aparţinnd dinastiei Froment. Dnţaărul insti;H tu tor Mare Froment, !a apare, de fapt, sublimată, #"uduirea lui

%ola însuşi, în cursul ?afacerii 2refus@. Aceasta a început de fapt în +4X, moment în care scriitorul se a>a în;talia, pentru a se documenta, la Roma, cu pri!ire la noua serie de pro#ă pecare şio inau"ura ( *ele trei oraşe ( cu intenţia de a proba inconsistenţacriticilor ce i se aduceau că e pictorul obstinat al răului din societate,!oluptosul monstruo#ităţilor umane şi sociale. ?*ele trei oraşe@ trebuiau să $eCourdes 5locul unei re!elaţii reli"ioase6, Condra şi Paris ( şi cărţile respecti!eau apărut, pnă în +4. 2ar în decembrie +4/ i#bucnea scandalul 2refus, declanşat de %oladupă ce ?afacerea 2refusQ+ părea de$niti! înc'eiată în +4X. 2e fapt,uriaşul !al de re!oltă care a făcut să răsune continentul a a!ut ca detonator

nu procesul, îri care un oarecare căpitan fusese condamnat la deportare pe!iaţă, pentru înaltă trădare ( atari condamnări mai a!useseră loc numeroase( ci stri"ătul de alarmă lansat de cel mai popular romancier france# şieuropean al momentului, cu!ntul lui acu#ator împotri!a unei nedreptăţi.?Afacerea0 era, de fapt, a lui %ola ( numai ca#ul era al lui 2refus. Era uriaşacondamnare ( prin intermediul unui ca# ( a unei societăţi, aceea bur"'e#ă,a7unsă la un apo"eu şi ia un pra" falimentar. *i!ili#aţia epocii. 1ur"'e#ere!oluţionase te'nica, descoperise sau descoperea trenul, electricitatea,



telefonul, automobilul, fono"raful, cinemato"raful ( dar acestea toate nua!eau drept re#ultat o mai bună plasare a omului în lume, în natură, cidimpotri!ă, conştiinţa lui, ancorată în mrea7a clasei triumfătoare, a ornduiriiei, se de#lănţuta tot cu $loso$e de $ară împotri!a omului. 8eribila acu#are alui Plaut din Asinaria, !ec'e de două milenii, reluată de 1acon şi Uobes spre

$nele epocii feudale, iată, era din nou reactuali#ată de ?ca#ul 2refus@L %olaa!erti#a că, în plin elan capitalist modern, omul do!edeşte că poate $ luppentru semenul său omul ( 'omo 'omini lupus. Ca sfrşitul lui +4/, %ola econ!ins că 2refus e ne!ino!at, că alţii se apără pe ei nimiciridul pe el ( şipublică în Ce Fi"aro primul articol în această c'estiune, Proces!erbalnumaidect e pusă în circulaţie şi broşura sa, =crisoare către tinerime, darmai ales e)plo#ia are loc o dată cu apariţia în HAurore a celebrului rec'i#itoriu GQaccuse 5+S ian. +46. Are loc o luptă, căci ad!ersarul e tare şi puterea sa îiaduce în spri7in un Minister de Ră#boi, un =tatMa7or, un înalt 8ribunal. %ola edeci condamnat el însuşi, fu"e din ţară, se întoarce pentru re7udecareaprocesului 2refus, înfruntă Ce"ea ( cea o$cială ( şi pe toţi slu7itorii ei, în

numele Ce"ii umane şi al dreptăţii. 2refus e liberat, unul din !ino!aţii realise sinucide, altul fu"e în străinătate, dar %ola tot nu e mulţumit, ci !reacompleta reabilitare a condamnatului pe nedrept ( ea !a !eni abia la patruani după ce marele apărător al ideii de Gustiţie nu se mai a>a în !iaţă, în+40-. H. Această serie de e!enimente, tribunul acu#ării, a>at în căutarea unorpiloni ai unei posibile noi construcţii sociale, o "refea#ă pe ideeaconducătoare a unui nou ciclu epic, carel preocupa şi care se !a concreti#acurnd în patru romane, $ecare înc'inat cte unuia din principiile scumpe lui,cele constituind a)ele unei !iitoare aşe#ări noi a lumii, foiţele în stare să

determine o ade!ărată re"enerare a speţei umane şi să readucă fericirea între oameni. *u numele $ecăreia din ele, %ola îşi pro"ramase cte unromanL Fecondiie, 8ratai Herile, Gustice, între"ul ciclu se intitula cu moti!ulKoului 8estament creştinL *ele patru e!an"'elii. A!em aici, în primele douăromane, sublimarea ideii biblice după care 2umne#eu, i#"onind pe oamenidin Paradis, i a trimis ?să crească şi să se înmulţească@ 5Fecondit6 şi ?săstăpneaseă pămntul 58ra!ail6 ( prin urmare determinantele fundamentaleumaneL Q perpetuarea speţei şi mi7locul prim al asi"urării !ieţii ei prin!alori$carea naturii cu a7utorul efortului $#ic şi al inteli"enţei, nu doarcule"nd animalic bunurile oferite de natură dar a!em, în ultimele douăromane, şi sinte#a supremă a raporturilor sociale ( ade!ărul 5Herile6 şi

dreptatea 5Gustice6, aşadar principiile de ba#ă ale oricărei alcătuiri cnd om seaşea#ă şi trăieşte ln"ă om. onit din Paradis în Katură pentru a se constituinu doar în indi!i#i i#olaţi, ci în umanitate, omul, spune %ola, putea săşireconstruiască sau săşi construiască el însuşi paradisul, procrend, muncindrodnic, urmnd le"ea ade!ărului şi trăind în dreptate socială. Romanul Fecondiie a apărut în f 44 şi are în centrul său pe Mat'ienFroment şi pe soţia lui, Marianne 1eauc'ene, care au adus pe lame o întrea"ăseminţie de copii. ?Froment@ e un alt nume al "rului, < din latinescul frumen<



turn, şi aduce mai mult a ?pine@, a ?bucate@, a recoltă bo"ată, nu este c'iarec'i!alent cu botanicul 'le"riu ?1eauc'ene@ e şi el traductibil întrun c'ip"răitorL ?beau@ înseamnă frumos, iar ?e'ene@, scris astfel, e numeleste7arului, însă cali"ra$at ?c'ane@ înseamnă lanţ, spiţă, seminţie, deşi seciteşte aidoma cu c'ene.

Familia Froment1eauc'ene !a trece biruitoare prin încercări di!erse, !aa!ea putere de muncă, datorită mulţimii membrilor ei, !a desţeleni dmpori,se !a înstăpni în industrie, în timp ce familiile sătace în copii din roman se!or împuţina şi se !or stin"e. =frşitul cătţii îi aduce pe cei doi fundatori aifamiliei la nunta lor de diamant, patriar'ii unei uriaşe încren"ături, prin carese reali#ea#ă india treaptă a peda"o"iei sociale şi umane a scriitorului, aceeaa e)tensiei speţei. A doua treaptă a aceleiaşi peda"o"ii e munca ( 8ra!ail. A reor"ani#amunca după principii noi, aceasta înseamnă a pune însăşi societatea pe ba#enoi, "ndeşte scriitorul. Y !eritabilă epocă de aur se pro$lea#ă în faţa lui,pornind de la ideea falansterelor fourieriste, după care producţia şi repartiţia

bunurilor trebuiesc făcute +++ c'ip fundamental deosebit de acelea dincapitalismul bur"'e#. n alt Froment, succesor al fundatorului clanului,anume tnărul in"iner Cuc Froment, "ndeşte la o societate în care capitalul,munca şi talentul se în"emănea#ă, fac un tot. Dn marea u#ină ?*rec'e. Rie@ el îşi !a pune în practică "enerosul pro"ram, care !a da roadele scontate. Ni aici trebuiesc traduse intenţiile mai adinei ale peda"o"iei %oliste t?*rec'erie@ !ine de ;a crec'e ( iesle, lăcaşul de nutriţie a blndelor!ieţuitoare domestice 5oaia, calul !aca, boul6, dar şi creşă, în accepţiamodernă, unde cresc cei mai mici repre#entanţi ai speţei umane, de unde îşiiau ei #borul, şi c'iar ieslea unde sa născut, după le"endă, Uristos, creatorulunei noi reli"ii, profetul celor mulţi şi umili. Ca u#ina ?*rec'erie@, Cuc Froment

or"ani#ea#ă societatea ?1on'eur@, întemeiată pe repartiţie după muncă, pedistribuirea directă a bunurilor produse. 1on'eur ( fericirea u#ina concurentăe Abme ( prăpastia, întemeiată pe salariu, deci pe e)ploatare. %ola nuascunde ctuşi de puţin intenţiile peda"o"iei sale. 2in7potri!ă le e)plicitea#ăfără ec'i!oc. El a7unsese la această idee, a u#inei ?*rec'erie@, nu prinre!elaţie di!ină, prin fante#ie pură, ci prin studiu metodic ( şi tot astfel eroulsău, Cuc Froment, pus de romancier, citeşte lucrarea =olidarite a luiUppolte Renaud şi are nu ilu#ia ana'oretului, ci re!elaţia ştiinţi$că a uneilumi posibile prin or"ani#are şi muncă unită. *apitalul, stăpnit de obşte,de!ine instrument, !e'icol, stimulator al muncii, nu scop al ei talentul,inclusi! cunoaşterea, se remarcă tot spontan şi se inte"rea#ă !ieţii comune,

"enerate de ea şi dăruite ei. E!ident, formele concrete ale acestei utopii sunt comparabile cu oricaredin acele construcţii utopice !ec'i, clin antic'itate, şi continuate de primiicreştini, ca manifestări ale spiritului libertar, şi tot astfel reluate în e!ul mediu58'omas Morus6, 2ar, le"itime în sistemele sociale autoritare, ele erau pureilu#ii în epoca modernă, în secolele BH;;; şi B;B, cum sau şi do!edit în cele dinurmă, în practica de toate #ilele. Ele au eşuat toate, c'iar cnd au duratcţi!a ani. Ku mai puţin însă ele erau e)presii ale unei "enero#ităţi absolute a



autorilor lor, concreti#nd ne!oia omenirii de un alt tip de or"ani#are socială, în epoca aZ/ntului industrial şi te'nic, a libertăţii de "ndire, a intensi$căriicontradicţiilor sociale faţă cu inec'itatea relaţiilor dintre cate"orii, clase,profesii, straturi etc. Atracţia lui %ola. *ătre o atare construcţie conceptuală este prin urmare

reîultatul unei peda"o"ii sociale, mai mult dect al studiului ştiinţi$c al le"ilorde#!oltării, deşi scriitorul pornea de la o astfel de obser!are şi cercetareminuţioasă, ştiinţi$ci, a realităţilor. Dn scurtul e)il la Condra, din timpul reacţieio$ciale împotri!a sa, după articolele prime în ?afacerea 2refus<, %ola îi scriare!oluţionarului Gaures în aceşti termeni, sub care descifrăm premi#elesentimentalraţionale de la temelia romanului 8ra!ailL ?2acă ai şti ct de multbine miau făcut toate aceste împre7urări 5ale e)ilului, n.n.6 ct mau făcut denepăsător faţă de !anităţile şi ilu#iile !ieţii, şi de attea ispite care altfel mar$ atras prea mult. *t de adnc miau de#!ăluit ade!ărurile din !iaţă, cum mau făcut sămi desc'id oc'ii faţă de problemele cele mai "ra!e, pe care pnămai ieri nici nu le bănuiam Hreau sămi dedic toate puterile mele eliberării

oamenilor. 2oresc nespus ca, din încercarea pe careo străbatem, lumea dea#i să iasă întărită. Am impresia că de pe acum încep să se conture#e şi celemai îndră#neţe speranţe. =imt că se arcuiesc #ori noi deasupra umanităţii.@ întrebnduse încă asupra drumului celui mai bun prin care se poate a7un"emai lesne, mai direct, mai si"ur la dreptate şi fericire, e#itnd încă înformularea unor soluţii socialeconomice ( era abia în +4, cnd doarFecondite se constituia de$niti! ( %ola era totuşi con!ins că e ne!oie Q înprimul rnd de deci#ie şi acţiune, nu numai de pledoarii şi profeţii. ?A sositmomentul cnd nu mai e su$cient să !i#e#i şi să prooroceşti. 8rebuie înprimul rnd să ştii încotro să porneşti. 8rebuie să $m conştienţi de mi7loacelede care dispunem pentru a or"ani#a munca şi elibera societatea. Dn ce mă

pri!eşte, eu citesc, mă documente#, întreprind cercetări, nu att ca sădescopăr un nou sistem, după ce atţia alţii au creat attea sisteme, ct maiales ca să răspndesc ideile socialiste, ceea ce se potri!eşte mai bine cupreocupările mele de $ecare #i, cu pasiunea mea pentru !iaţa dinamică şisănătoasă, i#!orul suprem al fericirii şi bunului trai. n prieten ma făcut sămă apropiu de Fourier şi acum îl sorb cu nesaţ, profund impresionat de ideilelui. Dncă nu ştiu precis direcţia în care se !or îndrepta in!esti"aţiile mele!iitoare, însă doresc să înc'in un imn de "lorie muncii şi astfel săi obli" pecei ce o profanea#ă, o înrobesc, o murdăresc şi o fac să coboare în mi#erie (so respecte în cele din urmă.@ *lari$rnduşi procesul de elaborare a romanului 8ra!ail, o dată cu

?afacerea 2refus@, scriitorul trasa şi 7aloanele romanului Herite, transpuneredirectă a suitei de e!enimente ale celebrului proces şi a propriei participări laele. *nd spunem ?clari$care@ şi ?elaborare@, termenii au ne!oie de oe)plicitare. Anume, efortul documentar al lui %ola de a înţele"e în profun#imeprocesul muncii, substraturile distribuirii moderne a muncii şi a produselor,apariţia marilor diferenţieri în interiorul acestui proces, ca ori"ine aine"alităţii între oameni, dar şi ca motor sau determinant al e!oluţiei relaţiiloreconomice, toate acestea şi alte laturi ale domeniului au fost ampla



cercetate. =u păstrat sute şi sute de pa"ini de e)trase, consemnări,proiecte, comentarii pri!ind acţiunea şi cadrul concret al romanului 8ra!ail,E)istă 'ărţi ale "eo"ra$ei proprii create de autor pentru roman, caamplasarea u#inelor, caselor de locuit, Qclădirilor de utilitate socială.?re$erul@ şi autorul de ?procese!erbale@ face pe alte sute de pa"ini

bio"ra$ile de sine stătătoare ale eroilor săi, le notea#ă căsătoriile, numelecopiilor ( pe care adesea nici nu ;e îrttlnim în roman. =unt, desi"ur, roadeale fante#iei, alimentată copios de lun"ul sta"iu al scriitorului printremuncitori, în !ederea cunoaşterii profunde a !ieţii lor. 2ecupa7e de #iare,conspecte ale unor lucrări celebre în epocă 5Fourier, Gean ra!e, 9ropot[in,Ed3ard 1ellam6, a tratatelor de metalur"ie, notarea con!orbirilor cu Koirot,cu muncitorii de la neu) şi *reusot, cu falaiisterienii de la uise ( acesteaşi multe altele alcătuiesc o surprin#ătoare ar'i!ă a scriitorului, care continuasăşi ordone#e fante#ia după realitate ( a scriitorului ?naturalist@. *orespondenţa sa cu Guards arată diferitele fa#e ale stabilirii decorului,ae construcţiei subiectului şi eroilor din roman. ;niţial proiectat să $e plasată

la Albi, a#i mare centru industrial, cu ba#inul său carbonifer şi cu industria saferoasă, dar atunci mică şi pitorească localitate, patria lui 8oulouseCautrec,doar cu un început de industrie uşoară ( intenţia a fost repede părăsită de%ola însuşi. ?=ă ale" o fabrică de sticlă drept loc al acţiunii, mi se pare prealimitat. 8rebuie nişte furnale, o întreprindere industrială importantă, care săprelucre#e materia primă. Fierul ar $ e)celent. Apoi, de cnd $erul a fostdescoperit, sau întreprins tot felul de cercetări şi sau adus mulţime deperfecţionări procedeelor lui de fabricaţie. Kumai că nu ştiu încă dacă sămi îndrept atenţia spre furnale, sau să am o !i#iune şi mai lar"ă, cuprin#md şi ou#ină prelucrătoare. Ca *reusot, de e)emplu, am impresia că se produc şitunuri, locomoti!e, şine de cale ferată, şi sc'elării metalice. Aş putea să plec

de la aceasta.@ Hi#ita în localitatea *'arbonnieres, cu o industrie !ec'e de peste o sutăde ani, a fost 'otărtoare. Aici a descoperit scriitorul un decor pe măsurapreocupărilor luiL industrie e)tracti!ă, fonterie şi oţelărie, u#ină metalur"icăprelucrătoare şi c'iar ateliere de ceramică. Faimoasa for7ă pneumatică deaici, de o sută de tone, e)perimentările incipiente ale cuptoarelor electrice,bateriile de con!erti#oare, se îmbină în constatările scriitorului ni con>ictelede muncă la care asistă, cu raporturile încordate dintre muncitori şiadministraţie, cu efortul lor de aşi cşti"a şi apăra drepturile şi de aşior"ani#a !iaţa. Aceleaşi descoperiri le face %ola şi la nieu), undelimpresionea#ă proprietarul, bătrnu Uol#er, cel care ?nuşi permitea alt la)

dect o căsuţă întunecoasă, aşe#ată în coasta ciocanelor lui '[email protected]"ra$a reală a lui Uol#er !a $ copios !alori$cată în roman. Kicăieri în altăparte, ca la nieu), notea#ă scriitorul, ?nam întlnit o mostră mai i#bitoarede ceea ce e feudalitatea industrială. *e contrast, în decursul a numai trei"eneraţii, între ceea ce fusese bunicul, simpla smul"ător de creusete, şi ceeace au a7uns acum donini Uol#er şi Menard, primul nepot, al doilea soţ alnepoatei. Y aZQere uriaşă adunată cu 7apca, mari terenuri cucerite, douăcastele înălţate ca din pămni, dominatoare, #drobind prin măreţia lor



or"olioasă !alea, unde lumea muncitoare continuă să $e apăsată, fără să $obţinut nimic în plus pentru o situaţie mai bunăO@ E)e"eţii an căutat adesea modelele reale după care %ola şia construiteroii. Astfel, ei au descoperit pe 2ar3in însuşi în in!entatorul Gordan, pe omulpolitic FranţoisFeli) Faure în 1ois"elin etc. Cucrul are, $reşte, importantă şi

ne oferă surpri#a lui ( însă !aloarea cărţii nu !ine de aici, ci din marea forţăde ade!ăr care se de"a7ă din toată uriaşa descripţie a cadrului u#inei, aoraşului şi oamenilor, din pasiunea lor pentru o altă !iaţă, indiferent dacăsoluţia lor, instituită de !i#ionarul, "enerosul autor, era o ilu#ie. Romanul a fost salutat la apariţie, în +40+, cu o ade!ărată e)plo#ie desatisfacţie, asemănătoare numai cu aceea declanşată de romanul Kana, ddudecenii mai înainte. Ediţii repetate, succese de librărie permanent, înre"istrnd în primul an peste /0000 e)emplare !ndute. Au fost ediţii, caresau trasîn +00000 e)emplare. =criitorul era sărbătorit pretutindeni, apariţiasa de!enea un e!eniment. Mişcarea+ re!oluţionară a !ă#ut în roman o cartede căpăti, pro"ramatică, A fost asemănat cu o nouă Ce"enda 'u"oliană a

secolelor, a fost declarat superior romanelor lui Flaubert, autorul a fost numit?n 8aine al inteli"enţei<< sau stabilit a$nităţi între aşe#area familisteră dinromanul 8ra!ail şi Republica lui ;laton, iar %ola a fost apropiat de pictorulPoussin, de compo#itorul Ric'ard \a"ner, a fost numit poet 5?un "randpoete, un "rand lri:ue inconnu@ 7ean *octeau6, ?Ypera lui %oi< e cel maimare monument ai literaturii uni!ersale@ a!ea să spună pton =inclair ?Kue)istă scriitor france# mai personal, nici mai repre#entati!@, declara Andreide ?unul dintre repre#entanţii cei mai ori"inali, cei mai e)emplari aisecolului B;BS, adău"a 8'omas Mann. loria resuscitată intens de romanul 8ra!ail nu la oprit pe scriitor de lacontinuarea ?e!an"'eliilor0 sale ( şi Herile, ai treilea din ciclu, se de$niti!a

"rabnic în laboratorul se)a"enarului, daiQ nu mai apărea dect postum, căciun accident la instalaţia de încăl#it a locuinţei. 2in Paris curmă !iaţa lui %ola în noaptea de I4 septembrie +40I. Romanul cel@ mai !ibrant, mai personal altribunului, care era acum %ola, cartea care transpunea o #"uduitoare dramă, întărind ideea noului pilon al !ieţii sociale sacral de autor ( ade!ărul, şi înacelaşi timp şubre#indo, de !reme ce att de re!oltător neade!ăr, ca aceladin ca#ul lui 2refus, putuse totuşi a!ea cşti" de cau#ă pentru un timp ( această carte repre#intă mai curnd o întoarcere către spiritul critic îi FamilieiRou"onMac:uart, dect o componentă a ?e!an"'eliilor@ moderne îoliste. B. ;ar ultima dintre acestea, Gustice, cartea care trebuia să celebre#e

spiritul de dreptate socială, a rămas pentru totdeauna nescrisă. Moartea ( sau !iaţa ( nu ia mai dat ră"a# tribunului săşi între"ească!i#iunile profetice, săşi desă!rşească peda"o"ia. %ola i#butise doar săproclame încrederea sa în forţa inepui#abilă a speţei de a se re"enera5Fecondite6, în munca liberă, sal!atoare a societăţii, a umanităţii 58ra!ail6, întriumful ade!ărului asupra oricăror ad!ersităţi 5Herite6 dreptatea ( Gustice (nu mai a7un"ea să iasă pilduitor ;a lumină, în opera lut.



*'iar incomplet, un testament ca acesta rămne o strălucită probă despirit umanitar. Ml UA; AF;ŢA. *AR8EA DK8;;. ;.

Uoinărind la întmplare, Cuc Froment ieşise din 1eauclair şi suisedrumul dinspre 1rias, înfrăţit cu c'eile printre care se furişea#ă torentulMionne, frn"nd în două promontoriul munţilor 1leuses. Ni, odată a7uns înfaţa atelierelor Abis, nume sub care sunt cunoscute în re"iune oţelăriile]uri"non, #ări la capătul podului de lemn două siluete ne"re şi $ra!e, în"'esuite ln"ă parapet. Cui Cuc Froment i se strnse inima. Prima dintresiluete aparţinea unei femei a!nd o înfăţişare foarte tnără, sărăcăcios îmbrăcată, cu capul pe 7umătate acoperit sub o broboadă #drenţuită cealaltăsiluetă era aceea a unui copil de !reo şase anişori, sumar în!eşmntat, cufaţa ca ceara, ascuns între fustele ei. Amndoi stăteau neclintiţi ca douăstane de piatră, aţintinduşi pri!irile pe poarta u#inei, cu trista răbdare a

oamenilor care nu mai între!ăd nici o "eană de speranţă. Cuc se oprise cu oc'ii pironiţi pe ei. =ă tot $ fost orele şase, dar #iua sestrecurase încă de pe acum 'oţeşte, prin această 7alnică şi umedă seară amie#ului de septembrie. A#i era smbătă şi, de 7oi, ploaia nu contenise măcaro clipă. =e oprise acum, dar un !nt furios îşi făcea încă mendrele, alun"ndde pe cer norii de funin"ine, nişte ade!ărate #drenţe, printre care ? e $ltraun amur" murdar şi "alben, de o tristeţe apăsătoare. Pe drumul bră#dat deşine, cu porţiuni mari de caldarm desfăcut, se scur"ea întrun şu!oi ne"rutoată pulberea de cărbune frămntată cu mocirla minelor din apropiere de1rias, ae căror !a"onete alunecau de colo pnă colo fără odi'nă. Ni aceastapulbere de cărbune înne"rise cu doliul ei între" torentul din !ale, şiroia în

stropi "rei pe #idurile leproase ale clădirilor u#inei, părea că murdăreşte pnăşi norii întunecaţi, care treceau la nesfrşit, întocmai ca nişte în!olburări defum pierdute în ne$inţă. Presimţirea unui de#astru, apropiat părea că pluteşteodată cu adierile !ntului, şi simţeai amur"ul însuşi cum tremură în 7ur,aducnd în mod fatal apocalipsul. Cuc se oprise la cţi!a paşi de tnăra femeie şi ele copil, aşa că nui fu"reu săl audă pe acesta din urmă spunnd cu un ton cumpănit şi totodată'otărt, de om maturL ^ ite cei, nană, !rei să stau eu de !orbă cu el *red că lar înfuriamai puţin. 2ar femeia se împotri!iL

^ Ku, nu, frăţioare, astea nus treburi pentru ştren"ari de !rsta ta. Ni continuam să aştepte neclintiţi, cu înfăţişarea lor resemnată şi plinăde disperare. Cuc pri!i spre u#ină. Primă!ara trecuta, cnd trecuse prima oară prin1eauclair, !i#itase atelierele Abis dintro curio#itate de specialist. Ni acum,cnd o scrisoare nepre!ă#ută a prietenului său Gordan îl readucea prin acestelocuri, a!usese timp, !reme de cte!a ceasuri, să se pună la curent cu omulţime de amănunte asupra "roa#nicei cri#e prin care tocmai trecea



re"iuneaL o "re!ă teribilă de două luni, de#astru şi pentru unii, şi pentruceilalţi, pe de o parte din pricină că direcţia u#inei a!usese mult de pierdutdin oprirea lucrului, pe de altă parte $indcă muncitorii a7unseseră pe 7umătate morţi de foame şi de!eniseră şi mai în!erşunaţi. Abia cu două #ile înurmă, 7oi, munca se reluase în sfrşit, şi asta numai după concesii reciproce,

smulse cu mare trudă, şi după tocmeli cumplite, care, duraseră !reme îndelun"ată. Muncitorii reluaseră lucrul fără prea multă bucurie, totnedomoliţi, considernd că cererile lor. Ku fuseseră încă satisfăcute, întocmaica nişte în!inşi pe care înfrn"erea îi întăftă şi mai mult şi care nu păstrea#ă în inimi dect amintirea suferinţelor şi dorinţa cumplită de a le ră#buna. Atelierele Abis îşi răs$rau siluetele întunecate ale clădirilor şi ale'an"arelor pro$late pe "oana besmetică a norilor îndoliaţi. Păreau unmonstru cu sol#ii #brliţi care se înălţa pnă la cer, încercnd săşi lăr"eascăpuţin cte puţin !i#uina. 2upă culoarea ţi"lelor careşi de#!ăluiau una dinfaţete se "'iceau !rstele succesi!e ae construcţiilor. Acum a7unseseră săşi întindă tentaculele pe mai multe 'ectare de teren şi strn"eau la lucru o mie

de muncitori. Ţi"lele albăstrii de deasupra marilor 'ale, cu "eamlcurileaşe#ate percc'iperec'i, dominau !ec'ile arde#ii înne"rite de scur"ereatimpului, ae primelor construcţii care erau mult mai umile. 2in drum, #ăreaimai înti stupii uriaşi ai cuptoarelor pentru ciment, aşe#aţi în şir, apoi !eneafurnalul, înalt de două#eci şi patru de metri, din care ţşneau în su niştetuburi uriaşe, pentru ca dintro dată să se pră!ălească întro baie de uleimineral. Ni, mai departe, coşurile fume"7nde, coşuri de toate formele şidimensiunile, o ade!ărată pădure de coşuri careşi amestecau respiraţia încărcată de funin"ine cu funin"inea plutitoare a norilor, în !reme ce ţe!ilemai subţiri, pentru e!acuarea "a#elor, aruncau, la inter!ale re"ulate, panaşealbe însoţite de "fieli stridente. Ni toată această pulbere care plutea prin

aer şi toţi aceşti !apori pe carei împrăştia în 7ur fără încetare păreau însăşirăsu>area monstrului, scăldat în ceaţa continuă pe care o de"a7a sudoareamuncii. 2esluşeai apoi bătăile inimii monstrului, i#biturile şi bubuiturileneîntrerupte ale efortului său, trepidaţia maşinilor, cadenţa limpede acompresoarelor, lo!iturile ritmice şi "rele ale ciocanelor pneumatice,răsunnd cu re#onanţa profundă a clopotelor mari, din cau#a cărora însuşipămntul se #"uduie sub picioare. Ni, ce!a mai aproape, c'iar la mar"ineadrumului, în fundul unei mici clădiri, un fel de baracă unde primul dintrestrămoşii familiei ]uri"non for7ase $erul, se au#ea 7ocul în!erşunat şi plin de!iolenţă al celor două ciocane 'idraulice, care băteau acolo întocmai capulsul colosului şi ale căror cuptoare de!orau în !l!ătăile lor nu numai

minereul, ci şi !ieţile oamenilor. ^ Kici o lampă electrică nu fusese aprinsă încă prin curţile u#inei şiceaţa crespusculară, roşiatică şi posomorită. Dneca puţin, cte puţin ateliereleAbis. Pe la ferestrele prăfuite nu se între#ărea nici o "eană de lumină. 2oar o>acără intensă, ieşind din 'alele mari printrun portal desc'is, despicaumbrele serii ca o ţşnitură prelun"ă de astru incandescent. Fără îndoială,!reun maistru oţelar se apucase tocmai atunci să desc'idă uşa cuptorulu;. Ninimic, nimic altce!a, nici măcar o senteie pierdută pe unde!a, nu trăda că



aici se a>ă însuşi imperiul focului, focul care bubuia în aceasta cetate întunecată a muncii, focul lăuntric ce răscolea totul, focul acum îmbln#it,robit, îndoind şi modelnd $erul ca pe o ceară moale, dăruind omuluidominaţia asupra 8erei, odată cu cei dinti !ulcani pe care ia cucerit. Yrolo"iul din micul turn, a cărui şarpantă se înălţa deasupra clădirilor

administraţiei, bătu orele şase. Atunci Cuc îl au#i din nou pe copil spunnd cu!ocea lui limpedeL ^ ;acă, nană, cred că acuacu au să iasă. ^ 2a, da, şi eu cred, răspunse femeia. Ne#i locului. 2in pricina "estului pe care îl făcuse ca săl reţină, broboada #drenţuităse trase puţin de pe faţă, şi Cuc rămase surprins de delicateţea trăsăturilor ei.Fără îndoială că nuW împlinise încă două#eci de ani, şi a!ea un păr blond,ră!ăşit,. Ni o faţă mică, plăpndă şi stră!e#ie, care i se păru urtă la început,cu nişte oc'i albaştri, spălăciţi de lacrimi, şi nişte bu#e palide, crispate desuferinţă. Ni ce corp $ra! sub roc'ia !ec'e şi u#ată Ni cu ce braţ tremurătorşi. Fără !la"ă strn"ea ln"ă fustele ei copilul ( fără îndoială, fratele mai mic

( blnd ca şi ea, dar cu o înfăţişare mai sănătoasă şi cu un aer mai 'otărtCuc se simţi copleşit de milă, pe cnd cele două 7alnice $inţe, bănuitoare, începeau să se neliniştească de acest domn care se oprise acolon drum şiicerceta cu atta insistenţă. Fata, mai cu seamă, părea stn7enită de faptul căera obiectul atenţiei acestui tnăr de două#eci şi cinci de ani, att de binefăcut, att de frumos, lat în umeri, cu manile puternice şi o faţă radiind desănătate şi !iaţă îmbelşu"ată, ale cărui trăsături ferme erau dominate de ofrunte înaltă şi dreaptă de !isător, moştenită parcă din moşistrămoşi. Ni, la!ederea oc'ilor lar" desc'işi, de culoarea metalului, cu care tnărul o $)afără nici un pic de s$ală, fata îşi întoarse capul D++ altă direcţie. 2ar imediatdupă aceea strecură încă o pri!ire furişă spre el şi, !ă#ndul căi #mbea cu

bunătate, se înc'ise şi mai mult în sine, muncită de "ndurile care ofrămntau. =unetul unui clopotQstrăbătu !ă#du'ul cu !ibraţiile lui limpe#i şi oforfotă se strni în 7urul atelierelor AbisL începeau să iasă de. Ca lucruec'ipele de #i, pe care ar $ trebuit să le înlocuiască sc'imbul de noapte căciacti!itatea de!oratoare a monstrului nu se opreşte nici o clipa măcar, #i şinoapte clocoteşte şi bocăne $erul. *u toate acestea, muncitorii nu se #oreausă plece şi mai într#iau încă prin ateliere, cei mai mulţi dintre ei aşteptndsă li se dea un mic a!ans pe carel ceruseră, cu toate că munca nu se reluasedect 7oi, întratt de mare era foametea şi lipsurile care bntuiau înlăuntrulfamiliilor, după cele două luni de "re!ă cumplită. Dn sfrşit, îşi făcură apariţia

prin faţa porţilor primii dintre ei, care treceau unul cte unul sau în "rupurimici, păşind cu capul în 7os, întunecaţi şi "răbiţi, cu pumnii încleştaţi în fundulbu#unarelor pe cei cţi!a bănuţi de ar"int, att de scump cşti"aţi şi cu careputeau să tr"uiască pine celor mici şi muierilor. Ni dispăreau, scufundnduse în umbra drumului. ^ itel, nană, murmură copilul. E împreună cu 1ourron, lai !ă#ut ^ 2a, da, taci din "ură.



*'iar în clipa aceea îşi făcuseră apariţia doi muncitori, care, dupăaspect, păreau meşteri oţelari. Primul, cel despre care copilul spunea că e împreună cu 1ourron, să tot $ a!ut !reo două#eci şi şase de ani, purta 'ainade posta! "ros aruncată peste umeri şi a!ea părul şi barba roşcate păreamai curnd mărunt de statură, dar !n7os, cu muşc'i #dra!eni deşi a!ea

nasul curbat, pornind de sub o frunte proeminenta, pomeţii ieşiţi în afară şima)ilarele puternice, totuşi un #mbet plăcut îi dădea o înfăţişare de bărbatcuceritor. Dn !reme ce 1ourron, cu cinci ani mai în !rstă, strns în !ec'ea lui'aină de catifea !er#uie, era un !lă7"an înalt, uscăţi! şi subţire, ale căruitrăsături ( faţa cabalină, obra#ul prelun", bărbia teşită şi oc'ii pie#işi (e)primau umorul liniştit al unui om cu $re bla7ină, totdeauna înclinat săasculte de !orba altui camarad. 2intro pri!ire, acesta din urmă #ărise de cealaltă parte a drumului, lacapătul podului de lemn, femeia cea tristă, însoţită de copil, şil în"'ionti cucotul pe frtatul luiL ^ ;a te uită, Ra"u. _ştias Gosine şi Kanet, dacă nu mănşelO 1a"ă de

seamă ce faci, dacă !rei să nu te scie. Ra"u, furios, strnse pumnii. ^ Afurisită fată Mam săturat pnă peste cap de ea şi am "onitoO2ar să !e#i ce am săi fac, dacă se ţine scai de mine. Părea puţin cam c'erc'elit, aşa cum se întmpla totdeauna cnddepăşea cei trei litri de băutură de care spunea că are ne!oie pentru ca 7eraticul cuptorului să nuì usuce pielea. Ni cnd se a>a pradă acestui început de beţie, "ura io lua pe dinainte, împăunnduse şi arătnduse plinde cru#ime, mai ales dacă se a>a de faţă unul dintre prietenii săi, "ro#a!induse cu felul în care trata el fetele cnd se plictisea de ele. ^ 2acă nu mă lasă în pace, dau cu ea de pămnt. Mam saturat

Gosine, cu Kanet atrnat de, fustele ei, se apropiase încetişor, plină deteamă. 2ar se opri, !ă#nd alţi doi muncitori îndreptnduse către Ra"u şi1ourron. Făceau parte dinţro ec'ipă de noapte şi !eneau tocmai din1eauclair. *el mai în !rst= dintre ei, Fauc'ard, un bărbat de trei#eci de ani,care părea de patru#eci, era un maistru turnător, cu sănătatea ruinata încăde pe acum de munca "rea a!ea faţa roşie ca un rac $ert şi oc'ii arşi, trupul,"reoi, copt şi cocr7at de do"oarea cuptoarelor, din care smul"ea creu#etelecu metal incandescent. *elălalt, Fortune, cumnatul lui, un băiat deşaispre#ece ani, căruia nu iar $ dat nimeni mai mult de doispre#ece, întrattera ac puţintel la trup, cu faţa sc'eletică şi părul spălăcit, părea ca nu maiare de "nd să mai crească, stors şi îndobitocit de "estul maşinal pe carel

făcea minut de minut, mereu acelaşi, mane!rnd maneta compresorului lacare lucra în larma şi fumul năucitor din 7ur carel asur#eau şil orbeau. Fauc'ard a!ea pe braţ un coş !ec'i din răc'ită, ne"ru, şi se oprisen locsăi întrebe pe ceilalţi doi, cu !ocea lui ca!ernoasăL ^ Ei, aţi trecut peacolo Hoia să ştie dacă trecuseră pe la casierie şi dacă reuşiseră să punămna pe !reun a!ans. Ni, cnd Ra"u, fără să răspundă, se bătu pur şi simplu



peste bu#unar, unde #ornăiră cte!a monede de o sută de "olo"ani, Fauc'ardsc'iţă un "est de disperare şi neputinţăL ^ Firar a dracului de treabă A>ă că trebuie sămi strin" #dra!ăncureaua pnă mine dimineaţă şi că în noaptea asta am să crăp de sete, doardacă nu cum!a, printro minune, ne!astămea o să facă rost de ce!a şio să

mi aducă raţia #ilnică. ?a r r ş. Raţia, după el, era de patru litri pe #i sau pe noapte de muncă, după împre7urări, şii plăcea să spună că asta abia dacăi a7un"ea să pună pe omăsea şi săşi ume#ească "tle7ul, întratta îi su"eau cuptoarele apa dincorp şi sn"ele din carne. Aruncase o pri!ire de#olată asupra coşului său "ol,unde nu se bălăbănea dect o bucată de pine. *nd îi lipseau cei patru litriera de#astru asta însemna pentru el a"onia nea"ra în munca #drobitoarecare de!enea în aceste condiţii dea dreptul imposibilă. ^ Ei astai spuse 1ourron cu blndeţe. Ke!astăta no să te lase, nu"ăseşti ct e lumea de mare una la fel de pricepută să cumpere pe !eresieO

2ar amuţiră toţi patru, aşa cum se a>au, pironiţi în. Koroiul lipicios aldrumului, şi se plecară plini de respect. Atunci Cuc !ă#u înaintnd pe trotuarun mic cărucior cu doua roţi, pe carel împin"ea un ser!itor şi în care se a>aadnc scufundat între perne un domn în !rstă, cu faţa ;ată şi trăsături"rosolane, încadrate de plete lun"i, albe. Nil recunoscu pe Gerome ]uri"non,domQ Gerome cum îl numea întrea"a re"iune, $ul lui 1laise ]uri"non, meşterul$erar, cel care pusese prima piatră la temelia atelierelor Abis. Foarte bătrn,a7unsese paralitic şi se lăsa plimbat în felul acesta, fără să scoată !reodatămăcar o !orbă. Dn seara aceea, trecnd prin faţa u#inei ca să se întoarcă la$ica lui, a>ată la uerdac'e, o proprietate din !ecinătate, dăduse ordinser!itorului printrun simplu semn din mnă să încetinească mersul şi, cu

oc'ii săi rămaşi încă limpe#i, adnci şi pătrun#ători, se oprise acum ( !reme îndelun"ată ( sub lumina tulbure a amur"ului ce se cernea din cerul ne"ru!năt, punctat din loc în loc de fu"a rătăcitoare a norilor besmetici, săpri!ească monstrul a>at în plină acti!itate, pe muncitorii din sc'imbul de #i,care tocmai ieşeau de la lucru, şi pe cei din sc'imbul de noapte, care tocmaiintrau. Apoi, pri!irea lui rămase pironită în direcţia casei directorului, o clădirepătrată, situata în mi7locul unei "rădini şi pe care el însuşi dăduse ordin înurmă cu patru#eci de ani sa $e înălţată acolo şi unde domnise ca un re"eatotputernic, cşti"nd milioane peste milioane. ^ =unt con!ins că domQ Gerome nuşi face probleme pentru porţia lui de!in de astăseară, reluase 1ourron cu "las scă#ut, c'icotind pe furiş.

Ra"u înălţă din umeri. ^ A>aţi că bunicămiu era bun prieten cu tatăl lui dom< Gerome.Amndoi erau simpli muncitori, şi atta tot 1ăteau $erul pe nico!ală împreună, şi ar $ putut tot aşa W de bine să facă parale un Ra"u, cum a făcuta!ere un ]uri"non. E c'estie de noroc, dacă nu c'iar de 'oţie. ^ 8acăţi pliseu, murmură din nou 1ourron, tot cu "las scă#ut, dacă nu!rei sa7un"i sa ţi se întmple !reo boacănă.



=emeţia lui Ra"u se potoli ca prin farmec şi cum, c'iar în clipa aceea,domQ Gerome, trecnd prin faţa "rupului, îi pri!ea pe cei patru bărbaţi cu oc'iisăi mari, imobili şi limpe#i, îl mai salută încă o dată, cu tot respectul omuluitemător, care ar !rea săi stri"e în faţă patronului tot ce are pe su>et, dar nu îndră#neşte din pricina îndelun"atei stări de robie ce ia intrat în sn"e şil

face acum să tremure la !ederea stăpnului atotputernic, de la care aşteaptătotul în !iaţă. Dncetişor, fără să oprească o clipă, Q ser!itorul împin"ea miculcărucior şi, curnd, domQ Gerome dispăru pe drumul întunecat ce ducea spre1eauclair. ^ *eam a!ut şi ceam pierdut înc'eie cu un aer $loso$c Fauc'ard. Dnde$niti!, nu cred că domQ Gerome e c'iar att de fericit cu căruciorul lui şiapoi, dacăi mai lucrea#ă. Dncă mintea ct să priceapă ce!a, nu cred că sasimţit prea în apele lui cu e!enimentele care sau petrecut #ilele trecute.Fiecare cu neca#urile luiO Ei, $rar să $e de treabă Kumai dacă ar a!ea "ri7ăKatalie sămi facă rost de niscai !in Ni se ndreptă spre u#ină, trndul după el pe micul Fortune care, cu

mutra lui îndobitocită, nu scosese o !orbă. =iluetele lor, cu umerii plecaţi, deoameni isto!iţi încă de pe acum, se pierdură în întunericul mereu crescnd, alcărui !al cuprindea mereu clădirile, în !reme ce Ra"u şi 1ourron se puserădin nou la drum, îndemnnduse unul pe altul către cine ştie ce crciumă dea oraşului. Fiindcă, la urma urmei, a!eau şi ei drept sa tra"ă o duşcă şi să mairdă puţin, după atta mi#erie ctă în"'iţiseră. Atunci Cuc, pe care o curio#itate amestecată cu un smbure de milă îlfăcuse să rămnă ţintuit locului, re#emat de parapetul podului, o !ă#u pe Gosine înaintnd din nou cu paşi mici, şo!ăitori, ca săi taie calea lui Ra"u. Yclipă numai, fata sperase că el !a apucao înspre pod şi că se !a întoarce lacasă căci în direcţia aceea era drumul cel mai scurt spre !ec'iul 1eauclair (

o în"rămădeală murdară de cocioabe, unde locuia cea mai mare parte dintremuncitorii care lucrau în atelierele Abis. 2ar cnd îşi dădu seama că Ra"u sendrepta către cartierul mai de soi al oraşului, a!u dintro dată în faţa oc'ilorima"inea faptelor ce urmau să se petreacăL crciuma, banii risipiţi de bărbatpe băutură, noaptea pe care ea şi copilul o !or petrece iar în aşteptare,crăpnd de foame alături de micul ei frăţior, în stradă, sub bătaia nemiloasăa !ntului. =uferinţa, pe de o parte, şi re!olta, pe de alta parte, îi insu>ară unatt de mare cura7, înct !eni şi se în$pseT dinaintea lui, ea care părea attde pirpirie şi att de 7alnică în comparaţie cu bărbatul robust din faţă. ^ Au"uste, spuse ea, $i om de înţeles, nu poţi să mă laşi în stradă. El nu răspunse şi dădu să treacă înainte.

^ 2acă tu nu !rei să te întorci acasă, dămi măcar mie c'eia. 2e a#idimineaţă stăm afară, în drum, şi nam pus în "ura o bucată de pine. 1rusc, bărbatul i#bucniL ^ Casămă în pace Ei, astai bună Ka ele "nd să nu te mai ţii scaide mine ^ Pentru ce ai luat la tine c'eia, a#idimineaţă. Kuţi cer nimic altce!adect c'eia, poţi să te întorci cnd !reiO ite, e noapte, doar nu !rei să neculcăm pe trotuar



^ *'eia *'eia Ko am la mine, şi c'iar dacă aş a!eao, nu ţiaş daoO 1a"ă de seamă, odată pentru totdeauna, că mie pnă peste cap, mamsăturat, nu te mai !reau, a fost destul că am crăpat de foame două luni împreună. Kai dect să te duci să cauţi pe altul, dacăi !orba săţi spun şi deastea i îi arunca tot felul de !orbe aspre în faţă, fără mena7amente, ba c'iar

cu sălbăticie şi ea, sărmana $inţă plăpndă, se cutremura sub ploaia deocări. *u toate acestea mai stăruia încă, încetişor, cu disperarea şi umilinţanenorocitului, care simte căi fu"e pămntul de sub picioare. ^ Flai, nu $ om rău, nu $ om răuO Astăseară, cnd teoi întoarce,punem la cale totul. Y să plec mine dimineaţă, dacă tu cre#i că aşa e maibine. 2ar a#i, barem a#i, dami c'eia. Atunci bărbatul fu apucat de o furie cumplită se repe#i la ea şi o #!rlict colo, cu un "est brutal. ^ =$nte 2umne#eule Ku mai poţi trece liniştit pe drum. Kai dect sate duci unde !rei Ţiam. =pus că sa sfrşit Micul Kanet, !ă#nd că sora lui mai mare i#bucneşte în 'o'ote de

plns, înainta la rndul lui cu un aer 'otărt, cu faţai tranda$rie şi părulblond, ciufulit. ^ Ei, acum şi ţncul, toată familia mia !enit pe cap. =tai oleacă,păcătosule, căţi ard eu şi ţie un picior în fund Gosine îl trase cu iuţeală pe Kanet ln"ă ea. Ni amndoi rămaseră peloc, împlntaţi în "lodul ne"ru, tremurnd de nenorocirea cei păştea, în!reme ce bărbaţii îşi continuau drumul spre 1eauclair, ale cărui lumini începeau să se aprindă una cte una, şi curnd dispărură, scufundnduse totmai adnc în întunericul ce se lăsa. 1ourron, care în realitate era un om detreabă, sc'iţase "estul să inter!ină apoi însă, din fanfaronadă şi subin>uenţa cole"ului său, bărbat frumos şi de !iaţă, îl lăsase în !oia lui. Ni

Gosine, după o clipă de şo!ăială, în care timp se întrebase la ce bun săiurme#e, cnd !ă#u că cei doi dispar, se 'otărî să se a"aţe cu disperarea înecatului şi de un $r de pai. Dncepu să coboare încetişor în urma lor, trnduşi după ea frăţiorul de mnă şi furişnduse dea lun"ul #idurilor. Dşi lua totfelul de precauţiuni, ca şi cum cei doi bărbaţi ar $ putut so !adă şi so bată,pentru a o împiedica astfel să se mai ţină după ei. ;ndi"nat, Cuc fusese pe punctul să se arunce asupra lui Ra"u şi sălpună la punct. Dşi dădea seama că aceste condiţii ticăloase de muncă suntcele care fac din om neom şil transformă dintro $inţă raţională întrun lupPinea att de "reu cşti"ată şi foamea erau cele două elemente ceideterminau pe oameni să se încaiere pentru un dumicat în timpul celor două

luni de "re!ă, îşi smulseseră ultimele rămăşiţe, a7unşi pradă unei e)asperăricumplite şi se încăieraseră pe te miri ce apoi, cum pusese bărbatul mna peprimii bănit îndată şi aler"ase săşi a>e uitarea în aburii alcoolului, părăsinduşi în mi7locul drumului to!arăşa de suferinţă, soţia le"itimă sau fata cu caretrăia. Ni lui, Cuc îi !enea din nou în faţa oc'ilor amintirea celor patru ani pecarei trăise întro ma'ala a Parisului, întruna din acele clădiri "reoaie şi împuţite, unde "'iceai mi#eria şi suspinele la $ecare eta7, la $ecare fereastră.*te drame !ă#use, cte suferinţe încercase în #adar să aline



înspăimntătoarea problemă a umilinţelor şi a suferinţelor omului caremunceşte pentru un simplu salariu de mi#erie se ridicase de nenumărate ori înaintea lui încercase să desluşească adncurile cumplitei nedreptăţi, sădescopere microbul "roa#nicului şancru care nu contenea să roadă societateatimpului. Petrecuse ceasuri de înfri"urare, !isnd mărinimos să "ăsească un

leac, lo!induse fără #ăba!ă de duritatea #idului de piatra al realităţilore)istente. Ni uite că, tocmai în seara aceleiaşi #ile cnd !enea din nou la1eauclair, adus de o întmplare neaşteptată, dădea peste această scenasălbatică, întlnea această făptură trista şi palidă ce murea de foame,aruncată în strada tot din pricina monstrului de!orator de su>ete, al cărui foclăuntric îl au#ea duduind şi care se răspndea în 7ur acoperind cerul sn"eriucu fumul lui de doliu. =e strni o rafală de !nt, şi cte!a picături de ploaie porniră să serosto"olească din !ă#du'ul 7alnic. Cuc rămase pe pod, cu faţa întoarsă către1eauclair, străduinduse în puţinele momente cnd se destrămau norii defunin"ine săşi reamintească locurile !ă#ute cnd!a, mai demult. ;.a dreapta

se a>au atelierele Abis, ale căror #iduri ne"re măr"ineau drumul dinspre1rias sub ele se rosto"oleau apele torentului Mionne, pe cnd ce!a mai sus,pe o ridicătură de pămnt de la stn"a lui, trecea calea ferată ce ducea de la1rias la Ma"nolles. Ni între" fundul "enunii, strns întro ultimă îmbrăţişare debraţele stncoase ale masi!ului munţilor 1leuses, înainte de a se a#!rlipeste imensa cmpie Rouma"ne, era ocupat, cucerit pas cu pas de oameni.Ca poalele rpei pe care îşi înălţa oraşul 1eauclair casele, către cmpia carese lăţea ca un fel de estuar, se a>a un cătun nenorocit, alcătuit numai dincocioabe muncitoreşti, care se prelun"ea, cnd a7un"ea la Q un loc neted,printrun mic cartier mai înstărit, unde se a>au subprefectura, primăria,tribunalul şi înc'isoarea, în !reme ce biserica !ec'e, ale cărei #iduri

ameninţau să se dărme, se "ăsea e)act între noul şi !ec'iul tr"uşor.Această capitală de 7udeţ număra cel mult şase mii de su>ete, dintre careaproape cinci mii duceau o !iaţă anonimă, însu>eţind nişte trupuri c'inuite,diforme şi #erobile de o muncă peste puterile lor. Ni Cuc reuşi în cele din urmăsă recunoască locurile, cnd #ări în sfrşit cuptorul de ars minereuri de la*rec'enc ale cărui contururi întunecate se mai desluşeau încă, dincolo deatelierele Abis, cam la 7umătatea pantei masi!ului munţilor 1leuses. W Munca,pretutindeni în 7ur muncă *me ar putea oare săi dea un conţinut nou, cinear puteao reor"ani#a, potri!it le"ilor naturale ale ade!ărului şi ec'ităţii,pentru ai reda rolul ei nobil de forţă atotputernică în statornicireaT armonie7pe această lume şi pentru ca bo"ăţiile pămntului să $e împărţite cu

dreptate între oameni, reali#nduse astfel fericirea la care au dreptul cu toţii 2eşi ploaia nu contenise o clipă, Cuc se 'otărî în cele din urmă săcoboare la rndul lui spre 1eauclair. Muncitorii tot mai ieşeau pe porţileatelierelor Abis. =e amestecă printre ei, în !iitoarea aceasta turbată care însoţea reluarea lucrului după de#astrul pricinuit de "re!ă. =e simţeaneputincios şi întratta îl cuprinseseră m'nirea şi re!olta faţă de el însuşi, înct ar $ plecat c'iar în seara aceea, c'iar în clipa aceea, dar îi fuseseteamă să nul supere pe Gordan. 2in momentul în care, pe neaşteptate,



bătrnul in"iner care conducea cuptorul de topit minereuri plecase dintre cei!ii, Gordan, proprietarul u#inei de la *rec'erie, se tre#i întro cumplită încurcătură şi îi scrisese lui Cuc, c'emndul să pună ordine în treburi şi să sesfătuiască împreună. 2ar tocmai cnd tnărul se #orea cu pre"ătirile deplecare, sosi o a doua scrisoare, în care Gordan îi po!estea o nouă nenorocire

carel lo!iseL sfrşitul neaşteptat şi tra"ic al unui !ăr a>at la *annes, ceea cel obli"a să plece fără într#iere, împreună ai sora lui, şi să lipsească trei #ile. Dlimplora săi aştepte pnă luni seara şi să se instale#e întrunul dinpa!ilioanele pe care il punea la dispo#iţie şi unde îi dorea să se simtă caacasă. Cuc a!ea aşadar încă două #ile de pierdut dinaintea lui şi, a>ndusefără treabă, eşuat astfel în acest orăşel pe care îl cunoştea întro oarecaremăsură, ieşise în seara aceea pentru a 'oinări un pic, ba c'iar îi spuseseser!itorului însărcinat săl ser!ească să nul aştepte la cină, $indcă îşipropusese să mănnce unde!a aiurea, în !reo crciumă oarecare, pasionatde obiceiurile populare şi plăcndui întotdeauna să înţelea"ă şi să seinstruiască din ceea ce !edea în 7ur.

^ Ni acum, în !reme ce păşea prin noroiul ne"ru, călcnd prin mi7loculurmelor lăsate de bocancii "rei ai muncitorilor, 7Qnduri noi îl frămntau. Di furuşine de slăbiciunea lui de mai înainte. Ku !edea pentru ce ar $ plecat, cndre"ăsea în locurile acelea problema atiQt de acută şpde sfşietoare a căreisoluţie o căuta cu ardoare de atta amar de !reme Ku trebuia să fu"ă deluptă, aici sar putea documenta mai bine, ar strn"e probabil fapte şi ardescoperi în sfrşit un $r călău#itor în labirintul de idei în care b7bia, încăbuimac. Fecior al lui Pierre şi al Măriei Froment, fusese deprins de mic, întocmai ca şi ceilalţi trei fraţi ai săi, Mat'ieu, Mare şi Gean, cu muncamanuală şi, în afara studiilor speciale de in"iner, mai lucrase şi ca pietrar,conductorar'itect şi c'iar constructor de case T şi, îndră"induşi

profesiunea aleasă, plăcndui să petreacă #ile între"i pe marile şantiere aleParisului, nui mai era nimic străin din dramele trudei #ilnice, !isa ca săcontribuie de#interesat la triumful de mine al unor noi condiţii de muncă, înstare să întrone#e armonia între oameni. 2ar ce să întreprindă pentrureali#area acestui !is, încotro săşi îndrepte eforturile, cum să acţione#e la început, ca să facă să "ermine#e smburele pe carel simţea la începutplăpnd şi şo!ăielnic în su>etul lui a"itat şi care trebuia să se ridice sprelumină Mai înalt, mai puternic dect fratele lui, Mat'ieu, cu faţa desc'isă aomului de acţiune, nu reuşise totuşi pnă atunci dect să bată pasul pe loc,deşi simţea în el forţe latente, nelinişti de creator, dorinţa de a construi olume mai bună. 1rusc se strni o rafală de !nt, un ade!ărat ura"an, carel

făcu să se simtă cuprins de un $or sacru. Era, prin urmare, întocmai ca un felde Mesia, pe care puteri ne!ă#ute îl făceau să coboare în acest colţ 7alnic depămnt, pentru împlinirea misiunii mult !isate de mntuire şi de fericire aoamenilor Dn clipa aceea, alun"nd "ndurile confu#e şi ridicnd pri!irile, Cucbă"ă de seamă că se întorsese în 1eauclair. Patru şosele lar"i împărţeauoraşul în patru felii aproape e"ale, întlninduse întrun punct central, piaţaPrimăriei, şi $ecare dintre aceste drumuri purta numele oraşului din



!ecinătate spre care se îndreptauL strada 1rias la nord, strada =aint*ron la!est, strada Ma"nolles la est şi strada Formeries la sud. *ea mai circulată depopulaţia orăşelului, cea mai a"lomerată, cu pră!ăliile înţesate de mărfuri,era strada 1rias, pe care se a>a c'iar î)î clipa de faţă tnărul. *ăci acolo se"ăseau toate fabricile, una ln"ă alta, re!ărsnd la $ecare sc'imb cfe tură

!alul ne"ru al muncitorilor. *'iar în momentul în care Cuc a7un"ea în dreptulei, poarta mare a fabricii de încălţăminte ourier, aparţinnd primaruluioraşului, se desc'ise şi dădu drumul pu'oiului celor cinci sute de muncitori aisăi, printre care se a>au peste două sute de femei şi copii. Puţin mai încolo,pe nişte stră#i lăturalnice, se a>a mai înti u#ina *'odor"e, unde nu sefabricau dect cuie, apoi u#ina Uausser, o turnătoire care dădea mai mult deo sută de mii de coase şi cuţite pe an, precum şi u#ina Mirande, o $rmăspeciali#ată în construcţia maşinilor a"ricole. 8oate suferiseră cfe pe urma"re!ei prin care trecuseră şi atelierele Abis, cu furnalele de unde seapro!i#ionau cu materia lor primă, $erul şi oţelul. *ri#a şi strmtorarea serăsfrnseseră asupra tuturor, şi poporul >ămn#it şi epui#at de. Cipsuri, cu

care fabricile inundau caldarmul noroios, păstra în oc'i sclipiri de mnie şipe bu#ele strnse re!oltă, în ciuda resemnării aparente a turmei care se"răbea spre case tropăind din picioare. =trada era cufundată în întunericul pecare rarele becuri cu "a#, ale căror >ăcări "albene plpiau în bătaia!ntului, îl făceau parcă şi mai adnc. Cuc încercă sen#aţia stranie că se "ăsea întrun oraş care fusese încercuit şi unde nu de mult se ridicase starea W de asediu. Gandarmii umblaude colo pnă colo prin mulţime şi păreau o ade!ărată forţă armată menită săsupra!e"'e#e îndeaproape locuitorii, de teamă să nu se reia ostilităţile sau săi#bucnească din nou furia aceea a mulţimii în stare sardea naştere iarăşi altorsuferinţe cumplite, şi să a7un"ă pnă la urmă să pustiască oraşul şi săl

încin"ă întro ultima !l!ătaieO disperată de luptă pe !iaţă şi pe moarte.Patronatul, autoritatea bur"'e#ă, făcuse oarecari concesii în faţa presiuniisalariaţilor, dar scla!ii, domesticiţi pentru un moment, rămneau totpericuloşi, o ameninţare surdă, ce făcea ca o amărăciune cumplită săotră!ească aerul şi să se simtă plutind în atmosferă toată "ro#ă!ia răfuielilorşi a unor e!entuale pro"romuri uriaşe. n mrit nedesluşit se ridica dinaceastă turmă care de$la stri!ită şi neputincioasă. ;ci lucirea unei arme,dincolo "aloanele unei uniforme răspndite printre pilcurile de oameni trădauteama nemărturisită stăpnilor, care transpirau de "roa#a propriei lor !ictorii,ascunşi îndărătul perdelelor "roase ale caselor ce le adăposteau trndă!eala.Mulţimea muncitorilor, a muritorilbr de foame, de$la încontinuu, se

în"'esuia, trecea tăcută, cu capetele plecate. *ontinunduşi mai departe plimbarea, Cuc se amesteca printre"rupurile de oameni, se oprea uneori, asculta con!ersaţiile, se documenta. Nifăcu, printre altele, şi un scurt popas în faţa unei măcelării mari, cu mărfurilee)puse în aer liber, în plină stradă, ale cărei becuri de "a# plpiau printrecărnurile sn"ernde. 2ac'eu), proprietarul măcelăriei, un bărbat burtos şiapoplectic, cu oc'ii bulbucaţi şi înecaţi în "răsime pe faţa lui mică şiroşco!ană, se a>a acolo, proţăpit în pra"ul pră!ăliei ca să poată supra!e"'ea



mai bine marfa, plin de atenţii faţă de 7upnesele caselor cu !a#ă şi suspiciosde îndată ce o "ospodină săracă îşi făcea apariţia. 2e ct!a timp, pndea lauşă o femeie blondă, înaltă N; slăbuţă, cu o înfăţişare sărăcăcioasă, palidă şitristă, în plină tinereţe şi totuşi o$lită încă de pe acum, care tra după ea uncopil frumos e patru sau cinci ani şi purta pe braţ un coş uriaş, de unde

ieşeau "turile celor patru sticle de cte un litru. Y recunoscuse pe ne!astalui Fauc'ard, pe care măcelarul se săturase să o tot refu#e săi dea pe!eresie. Ni. *um femeia încerca să intre, aproape că o îmbrnci să nuipăşeasca pra"ul. ^ *e mai !rei ^ Ku !ă $e cu Tsupărare, domnule 2ac'eu), se blbi Katal ie, dacă!reţi saT !ănduraţiO Ntiţi că soţul meu sa întors la7ucru, în u#ină, şi o să iamine dimineaţă un acont. itaţi că şi domnulT *aau) sa încumetat sămidea pe datorie ăşti patru litri pe care îi am aici, în coş şi dacă !aţi îndura şidumnea!oastră, domnule 2ac'eu), şi aţi !rea sămi daţi tot pe datorie puţinăcarne, doar puţină carneO

Măcelarul se înfurie, începu să "esticule#e şi un !al de sn"e îicon"estionă obra7ii apoplectici. ^ Ku, ţiam mai spus cleattea ori că nu 2in cau#a "re!ei !oastre eraT"ata"ata să dau faliment. Ku sunt c'iar aşa de prost să mă alătur !ouă. 8otdeauna au să e)isten lume prea mulţi muncitori leneşi care împiedicaToamenii cinstiţi săşi !adă de treabăO *nd nai bani destui sa cumpericarne, posteşti, şi "ata =e ocupa de politica şi era un indi!id foarte temut, măr"init şi crud,situat de partea celor bo"aţi şi puternici, şi acest simplu cu!nt ?carne@căpăta în "ura lm intonaţii "ra!e, de o importanţă considerabilă, cu o 7iuanţăaristocraticăL era carnea sacră, 'rana de lu) re#er!ată celor aleşi, cnd în

realitate ar $ trebuit să $e a tuturor ^ Ai rămas datoare încă din !ara trecută cu patru franci, o luă el de la început. *e sunt eu obli"at să plătesc pentru alţii Katalie se făcu mică, se umili şi insistă, cu "las scă#ut, aproape plns.2ar se petrecu o scenă carei desă!rşi înfrn"erea. 2oamna 2ac'eu), ofemeie scunda, urtă, ne"ricioasă şi fără nimic atră"ător în ea, despre carese spunea totuşi că făcea ce făcea şi reuşea să împodobească fruntea soţuluicu o perec'e respectabilă de coarne de cerb, se apropiase de noua !enită împreună cu fetiţa ei, Gulienne, o copilă de patru ani, sănătoasă, durdulie, cuo $re sinceră şi încntătoare. Ni cnd cei doi copii se #ăriră unul pe celălalt,micul Couis Fauc'ard se porni să rdă, fără să ţină seama de sărăcia

'ăinuţelor lui, în !reme ce ele"anta Gulienne, în!eselită la rndul ei şinea!nd încă, fără îndoială, conştiinţa ine"alităţilor sociale, se apropie de eişi îi luă minile întrale sale. Astfel înct, pe neaşteptate, sencinse o 7oacăi#!ortă din acea bucurie pe care o au copiii cnd se !ăd pentru prima oară şi încep să se cunoască. ^ Afurisit copil stri"ă 2ac'eu) scos din $re. =empiedică mereu depicioarele meleO *arăte odată şi lasămăn pace



Apoi, înfuriinduse pe ne!asta lui, o trimise din nou la locul ei de dupăte7"'ea, spunndui că ar face mai bine să $e atentă la casa de bani, ca sănul mai fure iarăşi cine!a, cum se întmplase alaltăieri. Ni continuă să!ocifere#e, adresnduse de data aceasta tuturor persoanelor care se "ăseau în pră!ălie, obsedat de acest furt de care nu înceta să se pln"ă şi să se

!ăicărească de două #ile. ^ *t ai bate din palme, domQle Y nenorocită de cerşetoare a intrat pefuriş şi a şterpelit o sută de "olo"ani din casa de bani, în !reme ce dumneaei,doamna 2ac'eu), se amu#a pri!ind cum #boară muşteleO *erşetoarea naTmai putut să #ică nici ps, $indcă am prinso cu cei o sută de "olo"ani înmnă. *t ai bate din palme am şi făcuto sa între la #dup Acumai larăcoareO En"ro#itor, în"ro#itor Y să ne tre#im că suntem furaţi de sub nas,ba o să mncăm şi bătaie pe deasupra, dacă no să punem serios ordine întreburile astea. Ni pri!irile lui bănuitoare supra!e"'eau atent carnea, căutau să se încredinţe#e că minile înfometaţilor, minile muncitoarelor fără lucru nu

lurau din "alantare T bucăţile e)puse, ca şi cum ar $ fost !orba despre bucăţipreţioase din aur sau cine ştie ce comori fabuloase e)puse pe tal"erele lui dene"uţător. Cuc !ă#u atunci cum pe femeia lui Fauc'ard o cuprinde panica şi se îndepărtea#ă, de teamă ca măcelarul să nu c'eme !reun 7andarm. nmoment numai rămase neclintită în îmbul#eala din mi7locul stră#ii, cu micul eiCouis alături, proţăpiţi în faţa unei frumoase brutării împodobită cu o"lin#i şiluminată din plin, care se "ăsea c'iar peste drum de măcelărie şi a cărei!itrină desfăcută e)punea în aer liber, pe sub nasul trecătorilor, pră7ituri şipini mari, aurii. Mama şi copilul, cufundaţi în e)ta#, contemplau pră7iturile şipinile. Ni Cuc, uitnd de ei, fu atras de o scenă care se petrecea în brutărie.

Y şaretă tocmai se oprise ln"ă uşă şi un ţăran coborse din ea, împreună cu un băieţel de opt ani şi o fetiţă de şase. Ca te7"'ea se a>abrutăreasa, frumoasa doamnă Mitaine, o blondă robustă, care se păstraseperfect pnă la cei trei#eci şi cincî de ani ai săi, şi de care era îndră"ostitătoată re"iunea, fără ca lucrul acesta să $ determinat o săşi înşele soţul, unbărbat subţire, liniştit şi palid, pe care rar a!eai oca#ia săl !e#i, $ind ocupatmai tot timpul la copaia lui cu aluat sau în prea7ma cuptorului. Pe banc'etă,alături de te7"'ea, se a>a un băieţel de #ece ani, $ul ei, E!ariste, încă de peacum destul de înalt, blond ca şi mama lui, cu o faţă plăcută şi oc'i bln#i. ;r. 8e e@ne d !enit 2omnul Cenfant *e mai faci Giţe şi pe Arsene, ba.*'iar şi YlmpeO Kici nu mai am ne!oie sa întreb dacă sunteţi bine,

sănătoşiO ^ Munca Ţăranul, cu o faţă lată şi liniştită, să tot $ a!ut !reo trei#eci şi ce!a deani. Ku părea prea #orit, şi abia după un timp răspunse cu !ocea luicumpătatăL ^ 2ada, sănătateai bună, cu asta no ducem prea rău pe ia noi, pe la*ombettesO Pămntul are mai mult de suferit. Ku ştiu dacă am să pot săţi



aduc tărţa, aşa cum îţi fă"ăduisem, doamnă Mitaine. 8otul sa dus de rpă.2eaia am. Henit astăseară la 1eauclair cu şareta, ca să te înştiinţe#. *ontinuă să !orbească şi îşi descărca tot ce a!ea pe su>et, po!estinduidespre pămntul sterp, ce nul mai 'rănea pe omul carel lucra şi nici nulmai despă"ubea măcar pentru c'eltuielile făcute cu sămnţa şi băle"arul. Ni

frumoasa brutăreasa clătina încetişor din cap, înţele"ătoare. Era foarteade!ărat, acum trebuia să. 2epui multă strădanie şi nu obţineai dect undram de mulţumire. 8oată lumea era ne!oită să strn"ă cureaua. Ku că făceapolitica, ea nu a!ea asemenea preocupări, dar ce întorsătura proastă luaserălucrurile, 2oamne 2umne#eule în timpul "re!ei, numai faptul în sine de a ştică oamenii săraci se culcau fără să aibă măcar o coa7ă de pine, în timp cepră!ălia ei era plină de fran#ele, îi #drobea su>etul. 8otuşi, ne"oţui ne"oţ,nui aşa Ku putea să dea marfa fără acoperire, cu att mai nrult cu ct ar $ însemnat să cree#e impresia că face parte dintre cei care încura7ea#ă re!olta. Ni Cenfant o aprobaL ^ Asta aşai, !orba aceea, frate, frate, dar brn#ai pe bani. =e ştie

foarte bine că în ne"ustorie nu se cşti"ă dect cnd strn"i baierele pun"ii.Mai sunt totuşi şi unii care !or să ia #ece piei de pe om. Hă#ndui pe Arsene şi Ylmpe, E!ariste se 'otărse să părăseascăte7"'eaua pentru a face onorurile pră!ăliei. Ni, ca un ade!ărat bărbat de #eceani ce era, surdea cu dră"ălăşenie fetiţei de şase, al cărei cap crlionţat,rotund şi #mbitor, fără doar şi poate căi plăcuse. ^ Uai, dute şi ser!eşte pe $ecare cu cte o pră7itură, îl îndemnăfrumoasa doamnă Mitaine, careşi răsfăţa $ul şil creştea cu multă dra"oste şi"ri7ă. Dnsă, $indcă E!ariste se apucase săl trate#e mai înti pe + Arsene, îi stri"ă din nou în "lumă

<r ^ 2ar $i "alant, dra"ul meu, ser!eşte mai înti cucoanele, nu ştii Atuncî, E!ariste şi Ylmpe, nedumeriţi la început, se în!eseliră şide!eniră repede prieteni. A' aceşti copii scumpi erau tot ce a!eau mai bun în !iaţă 2acă !or $ bine educaţi, poate că întro #i nu se !or mai sfşia întreei, aşa cum fac oamenii maturi de astă#i. Ni Cenfant plecă, spunnd că sarputea totuşi să aducă lărţele promise, dar ce!a mai tr#iu. 2oamna Mitaine,carel condusese pnă la uşă, îl pri!i cum se urcă în şaretă şi cum se îndepărtea#ă în lun"ul stră#ii 1rias. Dn acelaşi timp, Cuc obser!ăcă soţia luiFauc'ard se 'otărse dintro dată să facă un "est cura7os şi, tarandui dupăea pe micul Couis, încercă să stea de !orba cu brutăreasa. 1lbi cte!a

cu!inte, pe care bărbatul din stradă nu fe putu înţele"e, dar bănui că e !orbade o noua încercare de a obţine alimente pe datorie, $indcă îndată frumoasadoamnă Mitaine făcu un "est aprobati! din cap, sentoarse către rafturi, deunde luă şii dădu o pine mare, pe care nenorocita femeie se "răbi să o în'aţe şi să o strn"ă la pieptul ei slab. 2ac'eu), măcelarul, urmărise scena cu pri!irile lui iscoditoare şi,disperat, urlă de pe celalalt trotuarL



^ 8oţi sunt puşi pe furat *'iar a#i au dat lo!itura la *aau),şterpelind nişte cutii de sardele. =e fură de peste tot. ^ Ei aş rse !eselă doamna Mitaine, întorcnduse în pră!ălia ei. Kuinimic, nu se fură dect de la bo"aţi. Cuc îşi continuă încet drumul dea lun"ul stră#ii 1rias, urmărit de

tropotul turmei care se în"roşa necontenit. =imţea i#!ornd din mulţimea întunecată şi mută o spaimă colecti!ă, un su>u de !iolenţă care părea să ostrăbată de la un capăt la altul. Ni, odată a7uns în piaţa Primăriei, !ă#u dinnou şareta lui Cenfant, oprităn colţul stră#ii, în faţa unui ma"a#in unde se!indeau articole de $erărie, un fel de ba#ar, pe carel ţineau soţii Cabo:ue. Niuşile $ind date la perete, ră#bătea pnă la el tocmeala aprinsă dintre ţăran şine"ustorul de unelte. ^ E'ei, 'alal !iaţă Am a7uns să plătim nişte prăpădite de ca#male cu"reutatea lor în aurO ite că leaţi mai scumpit cu doi franci ^ Pai, ce să facem, domnule Cenfant, dacă a fost nenorocita asta de"re!ă, nui !ina noastră, că dacă ar $ după noiO 2ar lucrul a stat şi totul sa

scumpitO Acum se plătesc mai scump toate mărfurile din $er şi trebuie sămai cştQi" şi eu cte ce!a. ^ 1ineînţeles că trebuie să cşti"aţi, dar nu să dublaţi preţurilelucrurilorO Au început să se facă nişte afaceri numărul unu *urnd, curndno să ne mai putem cumpăra nici o unealtă. Cabo:ue era un bărbat foarte acti!, mărunţel de statură, subţiratec şiuscăţi!, cu nas şi oc'i de di'or, şi a!ea o ne!astă tot de statura lui, iutenmişcări şi ne"ricioasă, care ştia întrun c'ip uimitor să c'i!ernisească"olo"anii. Amndoi începuseră ne"oţul prin tr"uri, făcnd pe ne"ustoriiambulanţi şi trnd după ei o căruţă încărcată cu ca#male, "reble şi$erăstraie. Ni, de #ece ani, de cnd desc'iseseră acolo o du"'eană strmtă şi

făceau pe intermediarii între u#inele din re"iune şi consumatori, re!n#ndcu mari bene$cii uneltele luate pe mai nimic de la Abis, cuiele de la*'odor"e, secerile şi cuţitele de la Uausser ori maşinile a"ricole de laMirande, a7unseseră treptattreptat, de la un an la altul, săşi lăr"eascăne"ustoria. Nin bu#unarele lor de ne"ustori cu cinste îndoielnică, ce furaupotri!it tradiţiei şi îşi făceau în $ecare seară fericiţi socotelile, numărnd baniistorşi din sudoarea altora, se strn"eau "rămadă toate rămăşiţele "loriei şibo"ăţiei de odinioară ale u#inelor. Dn maşinăria sociala ce trosnea din toate înc'eieturile, $ind pe cale să se strice, erau un fel de şuruburi inutile, careimncau din ener"ia cei mai rămăsese. Atunci, în !reme ce ţăranul setocmea furios cu ne"ustorul de unelte ca să obţină o reducere de două#eci de

centime din preţ, Cuc pri!i din nou la "rămada de copii. Pe ln"ă cei doi aiţăranului, în pră!ălie se mai a>a Au"uste, un W băiat de !reo doispre#ece ani, înalt, cu înfăţişare "nditoare şi care era pe cale tocmai săşi pre"ătească olecţie şi, alături de el, Eulalie, o fetiţă de cel mult cinci anişori, care stăteafoarte cuminte pe un scăunel, cu un aspect "ra! şi blnd în acelaşi timp, ca şicum ar $ cntărit din pri!iri oamenii care treceau pe stradă. Dncă de cumapăruse în uşă, Arsene Cenfant îi strnise interesul îl "ăsea fără îndoială peplacul ei şi se "răbea săl întmpine cu aerul ei de "a#dă mititică ce facs



onorurile casei. Ni, colac peste pupă#ă, îşi făcu apariţia şi al cincilea copil,adus de o femeie, Tne!asta oţelarului 1ourron, care tocmai intra pe uşă,dolofană şi proaspătă, de o !eselie molipsitoare, peTcare nimic nu părea să o întunece şi care o ducea de mina pe fetiţa ei, Mart'e, o păpuşică de patruani, la fel de "răsuţă şi de !oioasă ca şi mama ei. 2ealtminteri, GEndată ce

aceasta din urmă o lăsă din mnă, copila aler"ă la Au"uste Cabo:ue, pe careparese căl cunoştea. Apariţia lui 1abette puse capăt brusc tocmelii dintre ţăran şi ne"ustorulde unelte, care că#ură la în!oială în pri!inţa celor două#eci de centime, nicict cerea unul, nici ct da celălalt. Femeia aducea o cratiţă cumpărată cudouă #ile în urmă. ^ *ur"e, domnule Cabo:ue. Miam dat seama cnd am puso la foc.2oar nam ce face cu o cratiţă care cur"e. ;ar în timp ce domnul Cabo:ue e)amina minuţios cratiţa, bombănind întruna şi 'otărnduse în cele din urmă să io sc'imbe, doamna Cabo:ue sepln"ea de copiii ei. Kişte ade!ăraţi neispră!iţi, care nu puneau mna să facă

nici o treabă şi stăteau înţepeniţi toată #iua, fata pe scaunul ei şi băiatul cunasul în cărţile lui. =ar cu!eni, fără îndoială, să cşti"e şi ei banii lor, dar nusemănau deloc nici tatălui, nici mamei lor, şii durea în cot de un cşti" înplus. Au"uste Cabo:ue îi #mbea Mart'ei 1ourron şi EulalieTCabo:ue întindea mnuţa ei mică lui Arsene Cenfant, fără să lase să se !adă prin celmai mic "est că aud neca#urile doamnei Cabo:ue, în !reme ce fetiţa luiCenfant, Ylmpe, termina de lins cu un aer preocupat pră7itura pe care iodase micul Mitaine. Ni tabloul acesta era foarte dră"ălaş, foarte duios, radiadin ei un parfum optimist şi proaspăt, de speranţă în #iua de mine, i#"onindparcă su>ul do"oritor de ură şi luptă ce nerncena strada. ^ *u asemenea dara!eli nu mai cşti"ăm noi mare lucru, reluă domnul

Cabo:ue, dndui o altă cratiţă lui 1abette. Ku mai "ăseşti muncitoriconştiincioşi, toţi sabotea#ă lucrulO Niş cu o $rmă ca a noastră, a!em multepierderi. Ni unde mai pui că aşa cum ne "ăsim noi, cu "alantarele în stradă,suntem la discreţia oricui !rea să ne ciordească. A#i dupăamia#a iar neaufurat. Cenfant, care tocmai plătea tacticos ca#maua, se minuna. ^ Ha sa #ică e ade!ărat cu furturile astea de care !uieşte tr"ul ^ *um dacă eade!ărat 2oar nu neom fura noi între noi, ceilalţi sunt'oţiiO Au stat două luni în "re!ă şi acum, nea!nd cu ce să cumpere, pe cepot pune mna, stin"O ite, de colo, din rafturile alea, nus nici cinci ore decnd cine!a mia şterpelit nişte cuţite de masă şi două euţitoaie de ci#mărie.

Kui prea plăcută toată treaba asta, nui aşa Ni stăpnit de spaimă, arătă printrun "est brusc strada care !uiaameninţătoare, plină de un furnicar întunecat de oameni, în !reme ce faţa îifu cuprinsă dintro dată de paloare şi un $or îi străbătu trupul, ca şi cum ar $a!ut în faţa oc'ilor ima"inea neaşteptată a in!a#iei mulţimii, care, în nă!alaei oarbă, ar $ maturat totul din drum, şi tarabă, şi marfă, şi proprietar. ^ *uţite de masă şi euţitoaie de ci#mărie, repetă 1abette cu nelipsitulei surs pe bu#e, dar astea nu se mănncă, frate dra"ă, în ce !reţi să le



n$"ă. Ca fel ca la *aau), de peste drum, care se pln"e că cine!a ia furato cutie de sardele. Y $ fost poate !reun ştren"ar care o $ !rut să "uste şi eldin ea. 2oamnei 1ourron îi rdea totdeauna soarele în faţă, totdeauna eracon!insă că lucrurile se !or sfrşi cu bine. *t despre *aau), ăla, era un

indi!id pe care toate "ospodinele ar $ trebuit săl blesteme. *'iar în clipaaceca îl #ărise pe bărbatusău intrnd împreună cu Ra"u în circiumalui şi eramai mult ca si"ură că o să facă praf acolo o monedă de o sută de "olo"ani.2ar, la urma urmei, ce dacă Era doar $resc din partea unui bărbat să se maidistre#e şi el un pic, după ce a trudit atta. Ni apucnd iar mna fetiţei ei,Mart'e, se duse de unde a !enit, fericită că a!ea acum o cratiţă nouă şifrumoasă. ^ Hedeţi, astai, continuă săi e)plice Cabo:ue ţăranului, ar $ trebuit să$ c'emat armata. Eu, unul, sunt de părere sa se dea o lecţie aspră tuturorre!oluţionarilor ăştia. A!em ne!oie de un "u!ern puternic, în stare sălo!ească fără milă, ca săi facă să respecte cei de respectat.

Cenfant clătină din cap. 1unul lui simţ îi făcea să cumpănească maibine şi să şo!ăie înainte de a se pronunţa. Cundui de mnuţe pe Arsene şipe Ylmpe, plecă spunndL ^ Kumai de nu sar sfrşi mai rău cu toată po!estea asta între patronişi muncitori 2e ct!a timp, Cuc e)amina curios pră!ălia lui *aau), care ocupacelălalt colţ, de peste drum, al stră#ii 1rias, din dreptul pieţei Primăriei.Familia *aau) desc'isese =a început acolo doar o băcănie, foarte prosperăastă#i, cu "alantarele doldora de saci desfăcuţi, cutii de conser!e pusesti!esti!e şi alimente de toate felurile în"rămădite unele peste altele, pe carenişte plase "roase le prote7au de minile "rea abile ale potlo"arilor. *u timpul

se "ndise să adau"e pră!ăliei şi un ma"a#in cu !inuri înc'iriase şi spaţiulcomercial de alături, desc'i#nd acolo o crciumă unde se puteau lua "ustări,ceea ce se do!edi a $ o afacere de aur. #inele !ecine, atelierele Abis mai cuseamă, în"'iţeau cantităţi uriaşe de alcool. Era un !ad bun, şi muncitoriiintrau şi ieşeau fără întrerupere, mai ales în smbetele cnd se făceau plăţile.Mulţi uitau de ei, stăteau şi mncau acolo, beau acolo şi nu mai părăseaulocalul dect cnd erau făcuţi criţă. Era !i#uina otră!itoare, locul depier#anie, unde cei mai puternici dintre bărbaţi îşi lăsau mintea şi forţele.*'iar şi Cuc fu atras dintro dată de acel local, şii !eni ideea să intre înăuntrudin curio#itatea de a cunoaşte ce se întmplă dincolo de acele #iduri şi, dacătot trebuia să ia masa în oraş, lucrul era foarte simplu, nu a!ea dect să

cine#e acolo. 2e multe ori, la Paris, dorinţa lui de a cunoaşte poporul, de a secufunda pnă în adncul mi#eriilor şi suferinţelor lui, îl făcuse să într#ieceasuri între"i în cele mai prăpădite bombe. Cuc se instală liniştit pe un scaun la una dintre măsuţele mici, aşe#atec'iar ln"ă te7"'eaua lun"ă, acoperită cu tabla de aramă. =ala era mare şi, în fumul "ros al lulelelor care făcea becurile de "a# săclipească abia mi7it din oc'ii lor roşii, !reo du#ină de muncitori se cinsteau înpicioare, în !reme ce alţii, aşe#aţi pe la mese, beau, !orbeau cu "las tare şi



7ucau cărţi. Ni, dintro oc'ire, Cuc recunoscu imediat printre ei pe Ra"u şi1ourron, aşe#aţi la o masă !ecină, unde discutau cu aprindere, nas în nas.Probabil că începuseră prin a da pe "t cte un litruL apoi, ceruseră să $eser!iţi cu cte o omletă, crnaţi şi brn#ă şi pe măsură ce litrele !eneauunele după altele, ei se simţeau tot mai !eseli. 2ar ceea ce îi strni

curio#itatea lui Cuc fu pre#enţa lui *aau), care stătea în picioare ln"ămasa lor, pălă!ră"ind. Cuc comandă o bucată de carne friptă şi se apucă sămănnce, ascultnd în acelaşi timp discuţia lorO ^ Hă spun eu că dacă aţi $ re#istat încă trei #ile, iaţi $ a!ut pe patronila c'eremul !ostru, le"aţi ele mini şi de picioare. Pe 2umne#eul meu, ştiţifoarte bine că sunt alături de !oi toţi A>aţi de la mine că nui prea departe#iua cnd o să daţi de pămnt cu toţi aceşti păcătoşi de e)ploatatori. Aţţaţi la culme de cu!intele lui, Ra"u şi 1ourron îl băteau prieteneştepe umăr. Dntrade!ăr, c'iar aşa era, îl cunoşteau bine, ştiau că e un om detreabă, pe care se pot bi#ui. 8otuşi, e foarte "reu să duci pnă la capăt o"re!ă şi trebuie în cele din urmă săi pui capăt, renunţnd la ea.

^ Patronii au să $e totdeauna patroni, bi"ui Ra"u. Atunci, ce poţiface Kai încotro şi trebuie săi în"'iţi, dar treabai să le dai ct poţi maipuţin în sc'imbul banilor pe carei primeşti de la eiO încă o litră, moş*aau), şi pe asta o săl bem împreună. *aau) nu spuse nu. =e aşe#ă tacticos pe scaun. El nu era adeptulacţiunilor radicale, pentru că obser!ase un lucruL în stabilimentul lui, după$ecare "re!ă, înre"istra bene$cii substanţiale. Kimic nul înseta pe muncitormai mult dect încăierările, e)asperarea îl arunca în braţele alcoolului, întocmai ca trndă!ia care, însoţită de furie, îi conducea pe lucrători la uşacrciumii. Ni, dealtminteri, în ceasurile de restrişte, moş *aau) ştia să sepoarte cu amabilitate, acorda mici împrumuturi "ospodinelor şi nu refu#a un

pa'ar de !in bărbaţilor, $ind con!ins că pnă, la urmă îşi !a primi răsplata şică îşi !a crea în acelaşi timp o reputaţie de om cu inimă bună, ceea ce îi împin"ea pe obişnuiţii localului să dea pe. t o cantitate şi mai mare dinotra!a pe care leo !indea. =e mai "ăseau cte unii care a$rmau totuşi cămoş *aau), cu aspectul lui de !ulpoi şiret, ar $ un trădător, un fel de spiondeal patronilor atelierelor Abis, care lar $ cumpărat pe ar"inţi ca săi tra"ăde limbă pe oameni, otră!indui cu poşirca lui. *u si"uranţă însă, crciumaera un loc de totală pier#anie, unde nenorocitul de salariat, fără bucurii saumulţumiri, îşi căuta un refu"iu, iar aceasta i#butea în cele din urmă săldistru"ă. Y du"'eană mi#erabilă, spre care aler"au nişte oameni nefericiţi,dar care nu era bună dect de clărmat, iar locul măturat.

Hă#nd uşa interioară, care da înspre băcănie, desc'i#nduse şi o fatăfrumoasă, în !rstă de cel mult cincispre#ece ani, apărnd în pra", Cuc numai fu pentru un moment atent la con!ersaţia ce se desfăşura lă masa!ecină. *ea care intrase era Uonorine, $ica lui *aau), mititică de statură,brunetă şi $nă, cu oc'ii ne"ri, frumoşi. Hindea mărfuri în băcănie, darniciodată nu rămnea să ser!ească în crciumă. *'iar şi acum nu făcu nimicaltce!a dect săşi c'eme mama, o femeie dolofana şi #mbăreaţă, cu o$"ură bla7ină ca şi bărbatul ei, şi care se a>a la te7"'eaua lun"ă, acoperită cu



tablă din aramă. 8oţi aceşti comercianţi att de preocupaţi de îndeletnicirilelor, toţi aceşti ne"ustori e"oişti şi fără su>et pe carei !ă#use pnă atuncia!eau nişte copii foarte frumoşi. Yare şi aceşti copii !or de!eni în cele dinurmă la fel de preocupaţi de îndeletnicirile lor, la fel de e"oişti şi de fărăsu>et

2eodată, lui Cuc îi apăru în faţa oc'ilor o ima"ine plăcută, dar în acelaşitimp şi dureroasă. Gosine se a>a acolo, în picioare, ai ir de plăpndă şi depierdută în mi7locul mirosurilor pestilenţiale, în fumul "ros al tutunului de pipăşin #"omotele unei încăierări care era pe punctul să i#bucnească în faţate7"'elei, înet nu o recunoscu din primul moment. Fără îndoială că intrasepe furiş, lăsndul pe Kanet la uşă. Dnfricoşată şi încă şo!ăitoare, stătea înapoia lui Ra"u care, a!nd spatele întors, nu o !edea încă. Ni Cuc putu săicercete#e pe îndelete faţa foarte bla7ină, pierdută în umbră, sub broboada#drenţuită. 2ar, mai cu seamă, îl #"udui un amănunt pe care nul remarcaseacolo, în faţa atelierelor AbisL îi !edea mna dreaptă, pe care o scosese desub !eşminte, strns banda7ată cu o crpă ce şio înfăşurase pnă la

înc'eietură, fără îndoială ca săşi panse#e !reo rană. Dn cele din urmă, Gosine se înarma cu tot cura7ul pe carel a!ea $inţa eislăbuţă şi, înaintnd cu pas mărunt şi şo!ăitor, puse o mină mică, parcă decopii, pe umărul lui Ra"u. 2ar el, în beţia de care era cuprins, nici nu o luă înseamă, şi fata se apucă atunci săl #"lţie, pnă îl făcu să se întoarcă. 8Ţ enî.ru numeTe 2umne#eu, iarăşi tu Kai ce face de !ii să mă scişi aici 2ăduse cu pumnul în masă o lo!itură att de puternică, incit pa'areleşi sticlele dansară #"omotos. ^ Kam a!ut încotro, a trebuit sa !in şi aici, dacă tu nu te întorci acasă,răspunse Gosine foarte palidă, înc'i#nduşi pe 7umătate oc'ii mari şi speriaţi

de perspecti!a brutalităţilor care bănuia că a!eau să urme#e. 2ar Ra"u nici nu mai asculta ce spunea fata, urla la ea, cuprins de uncumplit acces de furie, dorind în acelaşi timp să le ofere cole"ilor spectacolulbărbăţiei saleL ^ Fac cemi place, nam. *'ef ca o muiere să stea după mine 7i 7ă măspione#e Au#i tu =unt stăpn pe mine însumi şi o să rămn aici ct îmi ardepe c'elieO ^ Atunci, spuse ea pierdută, ca sa numi petrec noaptea în stradă, dămi cel puţin c'eiaO ^ *'eia *'eia urlă bărbatul. Ha să #ică !rei c'eia Ni dintrunW salt furios, se ridică de la locul lui, o înşfacă plin de

sălbăticie de mna rănită şi o trî dea curme#işul sălii pnă la uşă, ca să oarunce afară. *nd îţi spun că sa sfrşit, că nu te mai !reau, nu înţele"i. Uai, duteşi. *autăn stradă c'eia Gosine se împletici şi îşi pierdu ec'ilibrul, scoţnd un stri"ăt pătrun#ătorde durereL ^ Au Mă doareO



2in pricina !iolenţei cu care o apucase de braţul drept, îi deplasasepansamentul, şi crpa i se înroşi deîndată, apărnd pe toată suprafaţa ei opată mare de sn"e. Faptul acesta nul7mpiedică pe bărbatul orbit de furie şi înnebunit de alcool să desc'idă uşa de perete şi să îmbrncească femeia petrotuar. Apoi, întorcnduse şi aşe#nduse "reoi înaintea pa'arului, bolborosi

cu un rn7et "rosolanL ^ Astai bună ro#a!a distracţie să stai şi să te uiţi în "ura lor =cos din $re, Cuc strnse pumnii, 'otărt să se arunce asupra lui Ra"u.2ar a!u în faţa oc'ilor ima"inea încăierării, o bătaie "enerală, care sar $ încins în crciumă. Ni, sufocnduse în acest loc scrbos, se "răbi săplătească în !remea asta, *aau), care luase locul ne!estei lui la te7"'ea,se străduia să împace lucrurile, declarndui cu aerul lui părintesc că e)istautotuşi în lume femei tare lipsite de tact. *e să te le"i aşa, din senin, de unbărbat care a băut şi el o duşcă de !in Fără săi răspundă un cu!nt, Cuc senăpusti pe uşă afară şi se apucă să respire cu nesaţ aerul proaspăt al stră#ii,uitnduse în toate părţile şi scotocind cu pri!irile prin mulţime căci, ieşind

att de repede din crciumă, nu a!usese dect un "ndL acela să o "ăseascăpe Gosine, pentru ai !eni în a7utor, în aşa fel înct să nu o lase să moară defoame, fără o bucată de pine, fără un adăpost ct de ct omenesc înaceastă noapte întunecată şi biciuită de furtună. 2ar #adarnic străbătu de laun capăt la altul, în pas aler"ător, strada 1rias, re!enind pnă în piaţaPrimăriei şi strecurnduse printre "rupuri, Gosine şi Kanet dispăruseră. Fără îndoială că, terori#aţi de teama unei urmăriri, se !rseră unde!a subpămnt, şi ne"urile ploii şi ale !ntului puseseră iar "'earele pe ei. *e mi#erie înspăimntătoare, ce cumplită suferinţă transformaserămunca nobilă şinălţătoare întro ocupaţie murdară, întrun ferment ruşinos altuturor decăderilor Ni Cuc, cu inima sn"erndă şi cu mintea întunecată de

cele mai ne"re presimţiri, începu să rătăcească din nou la întmplare pestrada 1rias, strecurnduse prin mi7locul mulţimii care creştea fără încetare, în !reme ce prin aer plutea o undă tainică şi ameninţătoare. =e strnise dinsenin, peste creştetele capetelor, acel su>u de "roa#ă pe care îl mai simţisecnd!a@ i#!ort de !eşnica bătălie dintre muncitori şi patroni, bătălieniciodată terminată, ai căror "ermeni încolţeau acum din nou în su>eteleoamenilor. Faptul că îşi reluaseră lucrul era numai un armistiţiu mincinos şişubred, şi resemnarea aparentă a muncitorilor ascundea sub po7"'iţa eisubţire o ameninţare surdă şi o ne!oie cruntă de re!anşă, iar în oc'ii lor dorulde ră#bunare nu se stinsese cu totul, $ind "ata să se aprindă în !l!ătăi şimai nimicitoare. 2e la un capăt la altui al stră#ii, crciumile "emeau de lume,

alcoolul de!ora banii a"onisiţi cu trudă şi îşi răspndea aburii otră!itori Wpnă în drum, în !reme ce pră!ăliile speculanţilor nu se mai "oleau, storcndbene$ciul abu#i! şi monstruos al ne"uţătorilor !eroşi din puţinii bani aisărmanelor "ospodine. Pretutindeni, muncitorii, muritori de foame, eraue)ploataţi, de!oraţi şi #drobiţi între roţile an"rena7ului social care scrţia dintoate înc'eieturile, ameninţnd să se sfărme, şi ai cărui dinţi muşcau din ce în ce mai dur şi mai necruţător, cu ct se de#ec'ilibraT mai mult maşinăria.Ni, bălăcinduse prin noroi, sub lumina năucitoare a becurilor cu "a#, între"



1eauclairul roia şi forfotea acolo, cu tropote de turmă rătăcită care se îndrepta orbită către !reo prăpastie, ca în pre#iua unei mari catastrofe. Cuc recunoscu, în mulţimea de oameni, numeroase persoane pe care lemai întlnise înainte, cu oca#ia primei lui !i#ite în 1eauclair, în primă!araanului trecut. Dn primul rnd se a>au acolo notorietăţile oraşului, primarul

ourier şi subprefectul *'ţelardL primarul, în calitate de mare industriaş, eraneliniştit şi ar $ dorit să $e c'emată armata dar celalalt, politician mai abil,eşuat pe aceste melea"uri din inima TParisului, a!usese tactul şi înţelepciunea sa se mulţumească numai cu 7andarmii. Preşedinteletribunalului, aume, trecea la rndul lui Gnsoţit de căpitanul în retra"ere 7olli!et, care urma să se căsătorească, se spunea, cu $ica lui. Ni în faţapră!ăliei lui Cabo:ue se opriră ca să stea de !orbă cu familia Ma#elle,ne"ustori din ţţăn $u, pe care !eniturile uriaşe, sporite de la an ia an, cecrescuseră întrun mod !erti"inos, a7unseseră pnă la urmă săi facă să $eprimiţi în lumea bunăW a oraşului. 8oţi aceştia !orbeau încet, cu o înfăţişareneliniştită şi aruncnd pri!iri c'iondorşe spre îmbul#eala ameninţătoare a

muncitorilor careşi petreceau !remea can $ecare smbătă, cnd era #i deplata. Dn clipa în care Cuc trecu pe ln"ă ei, îi au#i şi pe cei din familia Ma#ellediscutnd tot despre furturile de care !uia tot tr"u6 şi a!nd aerul că încearcă săi descoasă pe preşedintele tribunalului şi pe căpitan. 1rfelile peseama monedei de o sută de "olo"ani luată din te7"'eaua lui 2ac'eu) şi acutiei de sardele dispărută din "alantarul lui *aau) circulau din "ură în"ură. 2ar mai cu seamă cuţitoaiele de ci#mărie, furate de la pră!ălia luiCabo:ue, strneau cele mai în>ăcărate comentarii. =paima strnită dee!enimentele ultimelor #ile cuprindea din nou pe cei suspuşiL prin urmare,re!oluţionarii se înarmau, poate plănuiseră un măcel pentru la noapte,Taceastă noapte plină de !i7elii, pe care o simţeau şi mai. Apăsătoare

deasupra 1eauclairului. Cun"ile #ile de "re!ă W de#or"ani#aseră totul, foamea îi făcea pe toţi aceşti nenorociţi să se încaiere, alcoolul crciumilor le insu>anebunia distru"erii şi a crimelor. Ni pe drumul murdar şi plin de noroi, dealun"ul trotuarelor Tmocirloase, se re!ărsase ca un pu'oi otră!itor toatăamărăciunea oamenilor, pricinuită de o muncă nedreaptă şi de"radanta,prestată de cei mulţi în pro$tul ctor!a, o muncă de"radanta, mi#erabilă şiblestemată, ce le aducea numai o sărăcie înspăimntătoare şi din carei#bucneau ca nişte ciuperci !eninoase furtul şi prostituţia. Fete li!ide seplimbau de colo pnă colo, muncitoare din !reo fabrică seduse de !reun craişi a#!rlite apoi în 7alnica mocirlă a plăcerilor carnale, infecte şi dureroasepentru ele, pe care bărbaţi beţi le duceau pentru patru "olo"ani prin

băltoacele întunecate ale şantierelor din apropiere. Cuc fu cuprins de un sentiment confu# de milă, de un soi de re!oltăi#!ortă din mnie şi durere în acelaşi timp. Yare unde se a>a acum Gosine în ce colţ întunecat se !rse, în ce prăpastie înspăimntătoare a7unsesepnă la urmă să se prăbuşească împreună cu micul Kanet Ni deodată seau#iră nişte urlete, ca şi cum o rafală de !nt ar $ trecut pe deasupracapetelor mulţimii, făcndoT să se în!olbure#e şi să se a"ite. Ai $ cre#ut căsa pornit să se ia cuW asalt pră!ăliile şi să se prade mărfurile e)puse întrò



parte şi întralta, pe cele două laturi ale stră#ii. Gandarmii se năpustiră dintoate cotloanele, şi un tropot de p[ioareW încălţate în ci#me ră#bătu pedeasupra "ălă"iei şi #ăn"ăn7tului de săbii. *ei *ei Yare ce sa întmplat întrebări #orite i#bucneau de pretutindeni, erau pe toate bu#ele, teroareacreştea neîncetat şi răspunsurile se încrucişau confu#e şi contradictorii, în

stare să înnebunească întrea"a mulţime. DnWcele din urmă, Cuc îi au#i pe cei clin familia Ma#elle care se<ntorccau cu !eşti noiL ^ n copil a furat o pine. Acum, mulţimea aţţată de curio#itate şi scoasă din $re urca din noustrada, în pas aler"ător. Dntmplarea trebuie că a a!ut Goc mai sus, însprebrutăria Mitaine. Femeile !ociferau, un bătrn se poticni şi trebui să $e ridicatde pe 7os. n 7andarm "răsan aler"a att de repede prin mi7locul "rupurilor înet răsturnă două persoane. Dnsuşi Cuc începuse să fu"ă, tr7t de panica "enerală care cuprinsesemulţimea. Ni, în "oana lui, trecu pe ln"ă preşedin tele tribunalului, aume,

care spunea c'iar în clipa aceea cu !ocea lui anemică, adresndusecăpitanului Golli!etL ^ n copil a furat o pine. Fra#a îi re!enea mereu în urec'i lut Cuc, scandată parcă de "oanabe#metică a mulţimii. 2ar oamenii se în"'esuiau prea tare şi nimeni nu putea!edea încă nimic. Ke"ustorii se i!eau în pra"ul pră!ăliilor, "albeni la faţă,"ata pre"ătiţi să tra"ă obloanele. n bi7utier se "răbise c'iar săşi scoatăceasurile din !itrina ma"a#inului. =e strni o mare a"itaţie îr 7urul 7andarmuluicel "răsan, careşi iăeea loc cu coatele prin mi7locul oamenilor. Ni lui Cuc, care continua sa aler"e alături de primarul ourier şisubprefectul *'teard, îi a7unse din nou ia urec'i murmurul tn"uitor şi

mereu crescnd, ca un freamătL ^ n copil a furat o pineO Cin copil a furat o pineO n copil a furat opineO Atunci, a7un"nd în faţa brutăriei Mitaind, pe drumul desc'is de 7andarmul ce "răsan, Cuc îl !ă#u pe acesta din urmă "răbinduse să sară îna7utorul unui a' cole" deal lui, îot 7andarm, numai că slăbăno" şi lun"an,care strn"ea cu putere de înc'eietura minii pe un copil de cincişase Tani,Ni Cuc îl recunoscu pe Kanet, cu capul lui blond şi ciufulit, pe care copilul şilţinea totuşi foarte semeţ, a!nd înfăţişarea unui pric'indel maturi#at înaintede !reme. Furase o pine din "alantarul frumoasei doamne Mitaine şi faptanu mai putea $ tă"ăduită $indcă mai ţinea încă în braţe fran#ela mare,

aproape la fel de înaltă ca şi el prin urmare, aceasta era pricina #ar!ei şitulburării care răscolise întrun 'al fără de 'al strada 1riasL un copil a furat opine. Kişte trecători, #ărindul, îl prseră 7andarmului, care începuse săaler"e după el. 2ar copilul fu"ea repede şi curnd dispăru din !edere,cufundnduse în mi7locul mulţimii de oameni, şi 7andarmul Dndr7it, strnind în "oana lui un #"omot ca de !i7elie, ar $ a7uns pnă la urmă să asmuţă împotri!a lui între" 1eauclairuC Acum 7ubila, trnd !ino!atul la locul cupricina, pentru reconstituire.



^ n copii a furat o pine, repetau !ocile. 2oamna Mitane ieşise la rndul ei în pra"ul pră!ăliei, atrasă de #ar!amare din stradă. 2ar rămase complet surprinsă cnd 7andarmul, !ă#ndo, ise adresă cu !orbeleL ^ itaţi, doamnă, derbedeul ăsta !a furat o pine din cele mari.

Ni, smucindul de braţ pe Kanet, îi spuse cu intenţia săl înspăimnteL ^ A$ă că ai să înfun#i puşcăriaO =pune, pentru ce ai furat o pine 2ar micuţul nu se tulbură de ioc. Răspunse desc'is, cu !ocea lui subţireşi melodioasă ca de >autL ^ Kam mncat nimic de ieri. Ni sora mea la fel. ;ntre timp, doamna Mitaine îşi mai !enise în $re. ;; pri!ea pe micul'oinar cu oc'ii ei frumoşi, plini de blndeţe şi mila. =ărman omuleţ ndeoare şio $ lăsat surioara Y !reme, brutăreasa rămase pe "nduri, în !remece o roşeaţă uşoara îi îmbu7ora obra7ii. Apoi, însoţinduşi !orbele cu sursulacela plăcut de femeie frumoasă, căreia toţi muşteriii î@ făceau curte, spusecu un aer !esel şi liniştitL

^ Kui ade!ărat, domnule 7andarm, "reşiţi. *opilul ăsta na furat nici opine. Eu iam dato, *u oc'ii 'olbaţi de uimire, 7andarmul se proţăpise înfaţa ei, fără săl slăbească pe Kanet din strnsoare. %eci de persoane îl!ă#useră pe copil înşfăcnd pinea din "alantar şi rupndo la fu"a cu eanbraţe. Atunci, măcelarul 2ac'eu), care tra!ersa strada, inter!eni deodatăfurios şi pătimaşL ^ 2ar lam !ă#ut şi eu. 8ocmai pri!eam încoace. =a repe#it în fu"ă lacea mai mare dintre pini şi apoi a #bu"'ito. E tot att de ade!ărat, pe cteste cnd !ă spun că şi mie mi sau furat o sută de "olo"ani alaltăieri şi că nuştiu cine a dat c'iar astă#i lo!itura din nou, de data asta la pră!ălia luiCabo:ue şi la cea a lui *aau). *opilul ăsta păduc'iosT ţia şterpelit o pine,

doamnă MitaineO Ko să spui acum că nu. *u obra7ii complet roşii, brutăreasa răspunse încetişorL ^ 8enşeli, !ecine, eu iam dat pinea copilului. Ka furatoO Ni, $indcă 2ac'eu) se răţoia la ea, ameninţndo că printroT purtarede samariteană miloasă o să a7un"ă pnă la urmăTsăi facă pe toţi!a"abon#ii săi 7efuiască şi săi căsăpească, W subprefectul *'teard, carecntărise lucrurile dintro pri!ire, se apropie de 7andarm şii făcu semn săidea drumul lui Kanet, căruia îi su>ă cu un "las ameninţător, de "o"oriţăL ^ Nter"eo repede, puşlama Dncă de la începutul scenei, mulţimea începuse să !ocifere#e şi săşimanifeste supărarea. *e mai !rea şi 7andarmul ăsta, din moment ce însăşi

brutăreasa a$rma că îi dăduse c'iar ea pinea copilului n băieţaş sărman.Dnalt de o şc'ioapă şi care pe deasupra mai şi făcuse foamea încă din a7un î=tri"ăte şi 'uiduieli i#bucniră din mulţime, în !reme ce o !oce ca de tunet se înălţă pe neaşteptate deasupra !acarmului, dominnd toate #"omoteleL ^ Pentru numele lui 2umne#eu, prin urinare, ţncii de şase ani aua7uns să ne arate în #iua de astă#i ce a!em de făcut. *opilul ăsta a procedatbine. *nd ţie foame, ai dreptul să pui mna pe orice. Dn de$niti! tot ce este în pră!ălii ne aparţine şi crăpaţi de foame numai pentru că sneţi laşi



*a şi. *um ai $ aruncat un bolo!an întro baltă, mulţimea se undui,cuprinsă de o !ie a"itaţie. 8oţi se întrebau plini de curio#itateL ?*inei *inei@ Ni răspunsurile nu într#iară să le !ină din toate părţileL ?E Can"e, olarul. ECan"e@ Atunci, Cuc #ări, în mi7locul pilcurilor de oameni ceşi îndreptaserăfeţele înspre cel care !orbise, un bărbat scund, dar !n7os, în 7ur de două#eci

şi cinci de ani, a!nd o $"ură colţuroasă, cu părul şi barba înclcite. Dşi ţineaminile adnc înfundate în bu#unare, întro atitudine de om simplu, şi aşacum !orbea, cu oc'ii sclipitori, ar#nd de inteli"enţă, semăna cu un poetnepriceput săşi şlefuiască discursurile, dar careşi recita în "ura mare cre#ul. ^ Urana, banii, locuinţele, îmbrăcămintea, toate ar trebui să $e alenoastre, cei cărora ni sau furat bunurile şi care a!em dreptul să le luăm înapoi Ni nu mine, ci c'iar seara, asta ar trebui să intram din nou înstăpnirea pammtului, minelor şi u#inelor, în stăpnirea între"ului W1eauclair, dacă am $ întrade!ăr bărbaţi şi nu mămăli"i Ni nu e)istă douăsoluţii, nui altă cale dect să dărmi la pămnt, dintro dată, între" edi$ciul,să distru"i cu lo!ituri de secure autoritatea de pretutindeni, pentru ca

poporul, căruia îi aparţine de drept totul, să poată construi dintemelii o nouăsocietate. Femeilor începu să le $e frică. *'iar şi bărbaţii tăceau acum în faţa!e'emenţei şi a"resi!ităţii e!idente a acestor cu!inte şi dădeau înapoi,neliniştiţi de consecinţele pe care ar $ putut să le aibă. Puţini dintre ei.Dnţele"eau ade!ărul situaţiei lor şi cei mai mulţi nu reuşeau să se ridice7ani!elul unei atari re!olte de om disperat, continund să #acă de secole înstarea de umilinţă speci$că lefe"iului. Ca ce bun să ridice fruntea Ku learţine ctuşi de puţin de foame, ba c'iar sar mai tre#i şi !rţi la #dup. ^ Dnţele", na!eţi cura7ul necesar, continuăT Can"e, cu un aer cumplitde #e>emitor. 2ar printre !oi e)istă mulţi care îl !or a!ea întro #iO Hor face

să #boare în aer 1eauclairul !ostru, dacă nu cum!a o să se prăbuşească el însuşi din cau#a propriei lui putre#iciuni. Ku !edeţi mai departe de lun"ulnasului, dacă nu simţiţi c'iar astăseară că totul în 7ur a intrat în putrefacţie şică lucrul acesta aţţă $arele împotri!a !oastră. 8otul nu mai e dect murdărieşi, întrade!ăr, nui ne!oie să $i mare profet ca să poţi pre#ice că !i7elia careo să !ină o să măture oraşul de toţi 'oţii. Ni asasinii care sunt stăpnii!oştriO 8otul să se prăbuşească, totul să crape Ca moarte cu ei Ca moartecu ei =candalul luase asemenea proporţii, înet subprefectul *'teard, cutoate că abordase pnă atunci o atitudine nepăsătoare, se !ă#u ne!oit sărecur"ă la represalii. 8rebuia să. Areste#e pe cine!a, şi trei 7andarmi se

năpustiră asupra lui Can"e şil trră după ei pe o străduţă lăturalnică, întunecată şi pustie, unde în curnd #"omotul ci#melor se pierdu.2ealtminteri nu se semnalaseră în mi7locul adunăturii de oameni dectcte!a tulburări uşoare şi confu#e, repede potolite. Ni mulţimea #"omotoasăse pomeni dintro dată risipită, ropotul de paşi începu iarăşi, sacadat şimonoton, de la un capăt la celalalt al stră#ii. 2a) Cuc fusese #"uduit din creştet pnă în tălpi. Profetica ameninţarerăbufnise ca o înspăimntătoare consecinţă. A stării de lucruri pe care o



!edea în 7ur şi pe care o constatase încă de cnd începuse să se însere#e. Eracon!ins că atta mi#erie şi nedreptate !or a7un"e pnă la urmă sădeclanşe#e de#astrul $nal, pe care şi el, la rndul lui, îl simţise i!induse dinadncul ori#ontului ca un tă!ălu" ră#bunător de >ăcări care !a pr7oli şi !animici în calea lui între" 1eauclairul. Ni, $ind un om căruia nui plăcea

!iolenţa, suferea în sinea lui. Yare a!ea dreptate olarul cnd spunea că fărăforţă, fără 7afuri şi fără omor nu se poate întrona dreptatea 8ulburat, cre#usecă !ede, perindnduse printre feţele dure şi întunecate ale muncitorilor,fantoşele palide ale primarului ourier, preşedintelui de tribunal aume şicăpitanului Golli!et. Dntre!ă#u apoi, în lumina încremenită a unui bec de "a#,pe membrii familiei Ma#elle, care treceau din nou prin dreptul lui, cu c'ipurilescăldate în sudori de "roa#ă. =trada îi strni 5a a cumplQta şi nu mai fustăpnit dect de un sin"ur Cn ca7re se amestecau laolaltă inila şi dorinţa de a !enî în a7utorul celornăpăstuiţi !oia săl a7un"ă din urma pe GKanet şi sa se ia după el, ca sădescopere în ce !ă"ăună întunecata se prăbuşise Gosine.

Kanet mer"ea, mer"ea întruna, cu întrea"a forţă de care erau capabilepicioruşele lui plăpnde. 2ar att de "rea era pinea cea mare pentruputerile lui, înct Cuc, Wcarel !ă#use strecurnduse dea lun"ul stră#ii 1rias, în direcţia atelierelor Abis, îl a7unse totuşi destul de repede. Micuţul strn"eapinea la piept cu amndouă braţele, temnduse deopotri!ă să no piardăca şi de faptul că iar puteao smul"e !reun om rău sau !reun cine. *ndau#i înapoia lui pasul "răbii al lui Cuc, fusese fără îndoială cuprins de ospaimă în"ro#itoare, $indcă încercă să o rupă la fu"ă. 2ar, întorcnduse şirecunoscnd, la lumina uneia din ultimele pră!ălii, pe domnul care le #mbiselui şi nanei sale, se linişti şi se lăsă a7uns din urmă. ^ Hrei săţi duc eu pinea îl întrebă domnul cel. 8năr.

^ Y', nu Y ţin eu, îmi pare aşa de bine de ea. ;eşiseră din 1eauclair şi se "ăseau acum în mi7locul drumului de ţară,sub cerul posomort de în!olburarea norilor, în depărtare începeau sălicărească, întocmai ca o "eană de lumină, >ăcările de la atelierele Abis.=in"urul #"omot pe carel au#ea Cuc era clipocitul mărunt al picioarelorcopilului prin noroi şi, din !remen !reme, icnitul scurt cu care sălta pineact mai sus, ca să nu o murdărească. ^ *unoşti drumul ^ 1inenţeles. ^ Ni mer"i departe ^ Ku, pe aici, pe aproape.

n sentiment nelămurit de teama trebuie căl cuprinsese pe Kanet,căci începuse să încetinească pasul. Yare ce !roia de la el acest domnMicuţul, care se simţea unicul protector al surorii lui mai mari, căuta săde#le"e problema. Cuc însă, dnduşi seama de asta şi dorind săi arate căiera prieten, îl prinse deodată în braţele sale, c'iar în momentul în carecopilul, cu picioruşele lui scurte, se poticnise şi era ct peaci să serosto"olească întro băltoacă din mi7locul drumului. ^ Uopla, >ăcăule Era săţi pui dulceaţă pe pine



=imţind căldura plăcută a acelor braţe şi cucerit de tonui cald alceluilalt, Kanet i#bucni întrun rs spontan de copil, tutuind dintro dată penoul lui prieten. ^ A dar ce puternic eşti şi ce bun ?Ni DN; continuă tropăialaTde data asta plin de încredere şi fără săT se

mai neliniştească de to!ărăşia aceasta de drum. Cuc se întreba unde putusesă se adăpostească Gosine. 2rumul sen tindea la nesfrşit şi tnărului i sepărea co !ede aşteptnd după umbra nemişcată a $ecărui arbore. =eapropiau de atelierele Abis, pămntul începea să se #"uduie de lo!iturileciocanelor pneumatice, în !reme ce împre7urimile erau albite de un nor "rosde !apori străbătut de sclipirile prelun"i ale sentei7or electrice. Dnainte de aa7un"e în dreptul u#inei, Kanet coti şi o luă pe pod, trecnd peste rulMionne. Dn felul acesta, Cuc se tre#i din nou în punctul undei întlnise pentruprima oară în seara aceea pe Gosine şi Kanet. 2eodată copilul o luă la fu"ăprin întuneric, şi Cuc îl au#i stri"nd în "ura mare, cuprins din nou de o mare!eselieL

^ ite, nană ite, nană ;a uităte la asta *e #ici de ea, ce "ro#a!ă el. Ca capătul podului, malul cobora în pantă bruscă pnă ;a un prundiş cupiatră măruntă, stră7uit de un "ard cu uluci, c'iar în faţa atelierelor Abis, carefume"au şi fornăiau de cealaltă parte a rului. *'iar în clipa în care Cuca7unsese ln"ă "ard, au#i !eselia copilului transformnduse în plns şinstri"ăte de disperare. 17bind şi "ăsinduşi în cele din urmă drumul, înţelesedespre ce e !orba cnd o #ări pe Gosine, care leşinase de epui#are şi eraacum întinsă pe prundişul din piatră măruntă. =e trse să #acă doborta defoame şi suferinţe acolo, lăsnduşi micuţul frăţior să plece înapoi, fără măcarsă priceapă ce punea la cale, cu îndră#neala lui de copil al stră#ii. Ni acum,frăţiorul o "ăsea la locul ştiut dinainte, complet rece, ca şi moartă şi se

#bătea neputincios, #"uduit de 'o'ote de plns şi cuprins de o cumplitădisperare. ^ Y', nană, tre#eştete î 8rebuie să mănnci, 'ai şi mănncă, doaracum ai pine Cacrimi începură să scalde şi oc'ii lui Cuc. *e soartă înspăimntătoarea!eau şi aceste $inţe lipsite de apărare, cumsecade şi fermecătoare, careerau ne!oite să îndure atta mi#erie, attea dureri şi pri!aţiuni Aler"ă de"rabă pnă 7os, la albia rului Mionne, îşi udă batista şi !eni să ştear"ă cu eade"rabă tmplele Gosinei. 1ine cel puţin că noaptea aceasta nefericită nu erarece. Prinse apoi minile tinerei femei întrale sale şi le masă pnă simţi căprind !iaţă şi, îri cele din urmă, fata scoase un suspin adine şi păru că se

tre#eşte ca dintrun coşmar. 2ar, copleşită de foamea îndelun"ată pe care o îndurase, nimic nu o mai uimi şi i se păru foarte $resc faptul ca fratele ei sea>a acolo, cu pinea aceea mare, însoţit de domnul acela înalt şi frumos, pecare îl mai !ă#use cu cte!a ceasuri înainte. 2ar sărmanele ei de"ete, Vlipsitede !la"ă, nu mai puteau să rupă coa7a rumenă. Cuc trebui să o a7ute şi seapucă el însuşi să rupă pinea în bucăţele mici şi să i le dea una cte una, cubinişorul, ca să nu se înece. Dntratt era de #orită săşi astmpere c'inulfoamei care o su"ruma. Atunci, între" trupul acela sărman, slăbit ca o umbră,



se în$oră şi femeia plnse, plnse fără contenire, tremurnd şi mncnd înacelaşi timp cu o lăcomie şi o stn"ăcie de animal bătut, care nu mai ştie nicisă în"'ită de "răbit ce este, înmuind $ecare îmbucătură cu lacrimi. 8ulburatşi cu inima strnsă de emoţie, Cuc îi reţinea binişor minile înfri"urate şicontinua săi dea numai bucăţi mici, pe care le rupea una cte una. Kiciodată

nu !a uita această scenă de suferinţă sfntă şi de bunătate, strnse laolaltă,această pine dătătoare de !iaţă, pe care o frn"ea pentru cea mainenorocită şi mai minunatăQ dintre creaturi. ;ntre timp, Kanet îşi mărunţea porţia lui şi o mnca plin de lăcomie,mndru de ispra!a pe care o făcuse. Cacrimile nanei lui îl descumpăniserătotuşi şi nu pricepea de ce ea mai pln"ea încă şi acum, din moment cea!eau asemenea bunătăţi. Apoi, cnd ispră!i de mncat, ameţit de un aşaospăţ copios, se "'emui ln"ă sora lui, cuprins dintro dată de un somnadnc, somnul fericit al copilului sătul. Ni Gosine, re#emata de o mo!ilă denisip, îl tră"ea înspre ea ocrotitor, spri7inindui capul cu braţul drept, puţinmai întremată acum, în !reme ce Cuc stătea încă în prea7măi, neputnduse

'otărî să ?părăsească în felul acesta, sin"ură în noapte şi cu copilul adormitln"ă ea. 8nărul îşi dăduse seama întrun tr#iu că fata se arătase stn"aceşi neîndemnatică şi din cau#a faptului că a!ea mna rănită, în 7urul căreia înfăşurase iarăşi, nu tocmai bine, crpa aceea pătată de sn"e. Ni desc'iseiarăşi discuţiaL ^ Aţi păţit ce!a la mnă ^ 2a, domnule, miam rupt un de"et la maşina de custt încălţăminteunde lucram. A trebuit să mil taie. 2ar accidentul sa petrecut din !ina mea,după cum a spus maistrul, aşa că domnul ourier a pus de mi sau plătit doarcinci#eci de franci din salariu. ^ Dnseamnă, după cte înţele", că lucraţi la fabrica de Dncălţăminte a

domnului ourier, primarul ^ 2a, domnule, am intrat acolo la cincispre#ece ani, şi acum amoptspre#eceO Ni mama a lucrat acolo două#eci de ani şi mai bine, dar amurit. =unt complet sin"ură, nul mai am dect pe frăţiorul meu mai mic,Kanet, care are şase ani. Pe mine mă c'eamă Gosine. Q Ni începu săşi depene po!estea !ieţii. *t despre Cuc, nu mai a!une!oie dect să pună cte!a întrebări, ca să ştie totul. Era po!estea banală şisfşietoare a attor fete săraceL un tată careşi abandonea#ă familia şi seduce cu o altă femeie, o mamă care rămne cu patru copii pe cap şi care,c'iar dacă are norocul să piardă doi dintre ei, nu a7un"e săi 'rănească peceilalţi şi atunci, mama moare epui#ată de o muncă peste puterile ei, iar fata

de!ine un fel de a doua mamă a fratelui mai mic şi, începnd de la !rsta decincispre#ece ani, se omoară la rndul ei cu munca, fără sa a7un"ă întotdeauna să cşti"e att înct să aibă asi"urată pinea cea de toate #ilelepentru sine şi pentru micuţ. Apoi urmea#ă drama ine!itabilă a muncitoareidră"uţe, seducătorul care se i!eşte în drumul ei, acest Ra"u, bărbat binefăcut, dar călău de inimi, la braţul căruia a a!ut neşansa să se plimbe în$ecare duminică, după dans. Di spunea !orbe frumoase şii făcea promisiuni, înct se şi !edea căsătorită cu el, !isa să aibă un interior plăcut, crescnduşi



fratele laolaltă cu copiii pe care iar $ a!ut împreună cu Ra"u. =in"ura"reşeală faţă de el este aceea că ia cedat, întro seară de primă!ară, întropădure, în spatele proprietăţii uerdac'e. 2e fapt, nici nuşi mai dădea acumseama în ce măsură consimţise. 2e atunci au trecut şase luni, între timp afăcut prostia să se mute la Ra"u, care nu ia mai !orbit de căsătorie. Apoi, î s

a întmplat accidentul de la fabrica de încălţăminte şi na mai putut sămear"ă la lucru c'iar în perioada cnd "re!a îl înrăise pe Ra"u întraşamăsură înct începuse să o baia, acu#ndo că ea este !ino!ată de mi#eriadin 7ur. Ni lucrurile luaseră o întorsătură din ce în ce mai proastă, culminndcu scena din seara aceasta, cnd nu acceptase săi mai dea c'eia, ca săsentoartă acasă împreună cu frăţiorul ei Kanet, ca să se culce, şio aruncase în drum. Pe Cuc îl frămnta un "ndL ^ Poate că dacă aţi a!ea un copil, faptul acesta la) le"a mai mult dedumnea!oastră şi sar 'otărî să !ă ia în căsătorie. Fata sc'iţă un "est de teamă şi protestăL

^ n copil cu el A', 2umne#eule mare, asta ar $ cea mai mare dintrenenorociri. Dmi repetă ceas după ceasT că nu îi trebuie şi alte belele pe cap.Ku doreşte aşa ce!a, şi se în"ri7eşte de $ecare dată săşi ia toate măsurile deprecauţie pentru asta. E de părere că oamenii trebuie să se împreune#enumai pentru plăcerile lor, apoi, cnd sau săturat unii de alţii, bună #iua saubună seara, după împre7urări, şi $ecare cu dramul lui. 8ăcerea se aşternu din nou între ei şi niciunul nu mai scoase un cu!nt!reme îndelun"ată. *ertitudinea că nu era şi că nici nu !a $ !reodată mamăcu acest bărbat îi dăduse lui Cuc un sentiment ciudat de duioşie. Dncerca unfel de uşurare, pe care nu şio putea e)plica şi care se adău"a sen#aţiei demilă dureroasă ce o simţea pentru biata fată. Dn el Qe năşteau tot felul de

simţăminte confu#e, în !reme ce pri!irile îi rătăceau în neştiute depărtări,strecurnduse printre formele întunecate din 7ur şi reconstituind ima"inea!ăii unde se a>a aşe#at 1riasul, între!ă#ut de el în lumina palidă acrepusculului şi care acum era cufundat în be#nele nopţii. 2eo parte şi dealta masi!ul munţilor 1leuses îşi înălţa metere#ele lui din stncă, în"roşndparcă şi mai mult întunericul. 8nărul au#ea din cnd în cnd, în spatele lui,cam de pe la 7umătatea coastei, uruitul unui tren ce trecea şuiernd şi încetininduşi mersul cnd intra în "ară. Ca picioarele lui, distin"ea apelerului Mionne, albastru!er#ui, clipocind ln"ă #ă"a#ul din pari de lemn, alecărui "rin#i susţineau podul. Ni, mai departe, în stn"a lui, strun"a se căscadintro dată, stră7uită de cele două promontorii ale masi!ului munţilor

1leuses, care se p7erdeau în imensa cmpie Rouma"ne, unde noaptea întunecată şi !i7elioasă părea că se întinde atotstăpnitoare ca o mare nea"răşi fără de sfrşit ce se unduia posomorită pnă dincolo de ostro!ul palid al1eauclairului, cu ferestrele caselor iluminate ca nişte constelaţii nu mai maridect 7erbele de sentei ale unei şar7e. 2ar oc'ii îi re!eneau mereu în direcţiaatelierelor Abis, tolănite în faţa lui ca o 'idră sălbatică, scăldatăn aburii albiprintre care se furişau senteierile lămpilor electrice din curţile interioare.Uăurile ce se căscau în dreptul ferestrelor lar" desc'ise lăsau să se



între#ărească în unele momente "urile de foc ale cuptoarelor încinse şi 7eturile orbitoare de metal incandescent care încin"eau în 'ore roşii toate>ăcările din adncul iadului, desă!rşind, în mi7locul tumultului "eneral,opera de!oratoare a monstrului. Pămntul se cutremura de 7urîmpre7ur şidansul limpede al ciocanelor nu contenea, acompaniat de 'uruitul înăbuşit al

maşinilor şi de ritmul profund al baroaselor, asemănător unor îndepărtatecanonade. Ni, cu oc'ii plini de ima"inea #"uduitoare a nefericitei fete abandonatepe "rămada de nisip de ln"ă el, cu inima #drobită de destinul ei, Cuc îşispunea în sinea lui că această situaţie 7alnică era ima"inea e)actă a stării delucruri întro societate în care munca este prost or"ani#ată, umilitoare şiblestemată îşi petrecuse o seară întrea"ă ca să descopere toate acestesuferinţe cumplite, omenescul sacri$ciu al unui copil trist, catastrofalelere#ultate ale "re!ei, inimile şi minţile otră!ite de ură, e"oismul necruţător alne"ustorilor, alcoolul care dăruia un oarecare refu"iu în uitare, furturile carea!eau drept mobil foamea, o societate în!ec'ită care pra sub "reutatea

propriilor ei nedreptăţi. Di mai răsuna încă în urec'i "lasul lui Can"e prorocindcatastrofa $nală care !a rade de pe suprafaţa pămntul ui tot ceea ce eraotră!itor şi otră!it în 1eauclair. Ni îi re!enea mai ales în minte ima"ineaacelor fetişcane palide, pribe"ind dea lun"ul trotuarului, trupuri decă#utedestinate plăcerii în marile oraşe industriale, şi prăpastia prostituţiei sprecare le împin"ea pe muncitoarele dră"uţe din fabrici acel şancru al societăţiicare era banul. Yare nu spre aceasta se îndrepta şi Gosine =edusă, apoia#!rlită în stradă, de unde !a $ culeasă de c'e ştie ce beţi!, drumul !ieţiiei senfunda tot mai mult în mocirlă. =imţea că este una dintre acele $inţesupuse, iubitoare, una dintre acele adorabile $ri mn"ietoare care sunt înacelaşi timp suportul moral şi răsplata celor puternici. Ni era re!oltat la

"ndul de a o lăsa în părăsire pe acest morman de nisip, de a nu încerca să osal!e#e de soarta cumplită ce o aştepta simţea că nu ar mai $ fost în staresă trăiască măcar o #i, daca nu iar $ dat frăţeşte o mnă de a7utor. ^ 8otu it nu puteţi rămne aici să !ă culcaţi, cu copilul. + rebuie ca barba, tul astei sa !a iprinicasca. He eleni noi după aia ceeste de făcutO ndei casa ^ Peaici, pe aproape, în 1eauclairul !ec'i, pe strada 8roisCunes. Ni îi e)plică totul cu amănunţime. Ra"u a!ea un apartament mic,format din trei încăperi, în aceeaşi casă cu o soră de a lui, pe care toatălumea o poreclise, fără să se ştie bine de ce, Ca 8oupe l. Ni presupunea că,dacă întrade!ăr Ra"u nu a!usese c'eia la el, trebuie că io dăduse acestei Ca

8oupe, oare era o femeie în"ro#itoare, aspră cu fetele sărmane. Apoi, $indcăel era de părere Tsă mear"ă şi să ceară liniştită c'eia de la această#"ripţuroaică, Gosine se cutremură. ^ Y' nu, în nici un ca# Ku mă poate suferiO 1ar. Em dacă aş $ si"urăcă dau de bărbatul ei, care este un om de treabă, mai mer"e. 2ar ştiu că înnoaptea asta este de ser!iciu la atelierele Abis. E maistru la pudla7 şi îlc'eamă 1onnaire.



^ 1onnaire, repetă Cuc şil ful"eră deodată un "nd. 2ar pe 1onnaire lam cunoscut primă!ara trecută, cnd am !i#itat atelierele Abis. *'iar am statde !orbă cu el mult timp şi mia e)plicat procedeele lor de muncă. E un băiatinteli"ent şi mia făcut întrade!ăr impresia unui om cumsecadeO Atunci estefoarte simplu, am să aran7e# eu imediat lucrurile împreună cu el.

Gosine scoase o e)clamaţie de bucurie i#!ortă parcă din adncul inimii. 8remura toată7i îşi împreuna minile slabe întrun elan de recunoştinţăar#ătoare. ^ Y', domnule, ce bun sunteţi, !ă mulţumesc din su>et Dn lumina roşcată şi plină de ameninţări ce se ridica dinspre Abis, Cuc o!ă#u de data aceasta în capul "ol, cu Tbroboada #drenţuită că#ută pe umeri.Ku mai pln"ea, oc'ii albaştri luceau de duioşie şi "ura mică îşi re"ăsisesursul ei fra"ed. 2ar mai ales aşa cum era, subţire, foarte suplă şi foarte"raţioasă, îşi păstrase o înfăţişare de copil #"lobiu, c'iar candidă şi sprinţară.Părul ei lun", blond, de culoarea spicului copt, i se re!ărsase în 7urul "tuluica la o fetiţă care rămne nepăsătoare faţă de aspectul său e)terior. Ni luc,

pătruns de o înentare fără mar"ini, cuprins puţin cte < lcea!ă. Puţin de uimire, se simţea pradă unei emoţii autentice, în faţa acesteifemei ade!ărate, care începea să se i!ească de sub înfăţişarea sărăcăcioasăa amărtei ceo. Dntlnise în !eşminte ponosite, timorată şi cu c'ipul scăldat în lacrimi. Apoi, îl pri!ea cu o asemenea !eneraţie, înct a!ea impresia că i sedăruia cu ne!ino!ăţie, din tot su>etul ei de $inţă sărmană care a "ăsit, însfrşit, dra"oste şi prote"uire. 2upă comportarea plina de brutalităţi a luiRa"u, domnul acesta îi apărea ca un #eu nespus de blnd şi de minunat. ;ar$ sărutat şi urmele paşilor, şi rămnea înaintea lui cu minile împreunate,palma stn"ă strn"ndo pe cea dreaptă, pe *ea mutilată, înfăşată în crpa

aceea stropită, cu pete de sn"e. Ni între ei doi se cimenta o le"ătură foarteputernică, o le"ătură emoţionantă, în care se împleteau laolaltă, fără nici unfel de re#er!ă, dra"ostea şi duioşia. ^ Ar putea să !ă conducă Kanet prin u#ină, domnule, îi cunoaşte toateun"'erele, c'iar şi cele mai ascunse. ^ Ku, nui ne!oie, cunosc drumulO Kul mai tre#iţi, mai ales că !ă ţinede cald, Aşteptaţimă aici liniştiţi amndoi. Y lăsă în be#na nopţii, ln"ă mo!ila de nisip, cu copilul ln"ă ea,adormit. Ni, c'iar în clipa în care îi părăsi, o ra#ă puternică de lumină in!adăpromontoriul munţilor 1eluses, îa dreapta lor, puţin deasupra parcului*rec'erie, în mi7locul căruia trona locuinţa lui Gordan, în !reme ce conturul

întunecat al furnalului se pro$lă pentru o clipă pe unul dintre !ersanţiiabrupţi. =e elabora o şar7a şi toate stncile din !ecinătate, c'iar şiacoperişurile 1eautiairului, fură iluminate în între"ime, ca la i!irea uneiaurore sn"erii. Di. 1onnaire, maistru la pudla7, unul dintre cei n7ai pricepuţi lucrători aiu#inei, 7ucase un rol important în ultima "re!a. Ym cu simţul dreptăţii însn"e, pe care inec'ităţile suferite de salariaţi îl re!oltau, de $ecare dată



cnd citea #iarele din Paris, e)tră"ea din ele o ade!ărata pilduire re!oluţionară, e drept, cu multe lacune, dar care făcuse din el un adept destul decon!ins al doctrinei colecti!iste. T2ealtminteri, aşa cum îşi spunea şi el dupăo îndelun"ată c'ib#uinţă şi cu un remarcabil calm, speci$ce omului muncitorşi cumpătat, acesta este !isul la care sar putea a7un"e prin stăruinţă întro

bună #i, şi spera ca prin răbdare să obţină mai curnd dreptatea, cu sacri$ciipe ct posibil mai puţine din partea to!arăşilor săi. re!a de!enise de ct!a timp ine!itabilă. *u trei ani în urmă, ateliereleAbis, că#ute pe minile lui Mic'el ]uri"non, $ul lui domQ Gerome, fuseseră pepunctul să dea faliment, cnd 1ois"elin, "inerele bătrnului, un trnda!domnişor din Paris, care se căsătorise cu $ica acestuia, =u#anne, se decisesesă pună pe picioare u#ina, mi#nd rămăşiţele a!erii tocate pnă atunci, la îndemnurile unui !ăr de al lui, sărac lipit, pe nume 2ela!eau, care sean"a7ase în mod cate"oric să dobndească un bene$ciu de trei#eci la sutădin capitalul in!estit. Ni, de trei ani încoace, 2ela!eau, in"iner priceput şimuncitor, plin de ener"ie, Tse ţinea cu re"ularitate de promisiunea făcută,

printro bună or"ani#are şio conducere fermă, !e"'ind cu atenţie asupracelorT mai mici amănunte şi impunnd tuturor o disciplină de $er. na dinpricinile eşecului în afaceri al familiei ]uri"non era cra'ul care se petrecusepe piaţa metalur"ică a re"iunii în momentul în care fabricarea şinelor de caleferată şi a marilor sc'elării metalice încetase să mai $e acolo o afacererentabilă a urmat la scurt timp descoperirea unui nou procedeu c'imicutili#at în re"iunile din nordul şi estul ţării, care permitea să se !alori$ce la unpreţ de nimic bo"atele #ăcăminte de minereuri, pnă atunci e)ploatate întrun mod nu tocmai e$cace. ţelăriile din 1eauclair nu mai puteau să ri!ali#e#ecu preţurile ieftine ale acestora şi ruina era de neînlăturat, cnd inter!enilo!itura de maestru a lui 2ela!eau, care înţelesese că trebuia sc'imbat

pro$lul producţiei, renunţnduse la fabricarea şinelor de cale ferată şi asc'elăriilor metalice, pe care re"iunile din nordul şi din estul ţării le puneaupe piaţă la preţul de două#eci de centime [ilo"ramul, şi să se treacă lafabricarea unpr obiecte de mai mare $neţe şi de o calitate superioară, W caobu#e şi ţe!i de armă, de pildă, care se !nd cu doi şi c'iar cu trei franci[ilo"ramul. Dn felul acesta, u#ina de!enise din nou prosperă şi banii in!estiţide 1ois"elin în afacere îi aduceau bene$cii considerabile. Kumai că pentruasta trebuise să $e introdus utila7 nou, fusese ne!oie de muncitori maipricepuţi, mai atenţi la munca lor şi, prin urmare, mai bine plătiţi. Dn linii "enerale, "re!a nu a!usese alte pricini în afara acestorre!endicări de creştere a salariului. Muncitorii erau plătiţi în acord, la suta de

[ilo"rame, şi 2ela!eau admitea el însuşi necesitatea de a se institui noitarife. 2ar !roia în acelaşi timp să rămnă absolut stăpn pe situaţie şi, maicu seamă, să nu lase impresia că cedea#ă în faţa presiunii muncitorilor. *u odesă!rşită abilitate, foarte autoritar şi încăpăţnat cnd a!ea impresia căi!orba de drepturile lui, se străduia totuşi să $e leal, deşi considera ideilecolecti!ismului drept un !is distracti! şi declara că asemenea utopii ar ducedirect la nişte catastrofe înspăimntătoare. Ni disputa dintre el şi lumea de 7os a muncitorilor, asupra căreia domnea, seT a"ra!ase în #iua cnd



1onnaire aproape că reuşise să. Pună pe picioare un sindicat care să le apereinteresele căci daca 2ela!eau admitea e)istenţa caselor de a7utor şi depensii, ba c'iar şi a cooperati!elor, a$rmnd că nu se poate opune îmbunătăţirii condiţiilor de !iaţă ale muncitorilor, în sc'imb se pronunţa cu!iolenţă împotri!a sindicatelor şi 7) altor "rupuri de acţiune, care desfăşurau

o luptă colecti!ă şi or"ani#ată. 8ncepnd de atunci, porni o campanie furibundă împotri!a celor maţmici concesii, suprimă re!i#uirea tarifelor şi cre#u că trebuie săşi ia măsuride precauţie şi să decrete#e un fel de stare de asediu la atelierele Abis. 2ecnd începuse aceste represiuni se!ere, muncitorii se pln"eau că nu maia!eau libertate indi!iduală. Di ţinea din scurt, supra!e"'indule orice mişcare,orice "nd, c'iar şin afara #idurilor u#inei. *ei slu"arnici sau lin"uşitori,spioni fără îndoială, cşti"au fa!orurile administraţiei< în !reme ce cura7oşii,cei care manifestau independenţă de "ndire, erau socotiţi drept oameniprime7dioşi. Ni cum şeful, spirit conser!ator prin natura lui, apărător al stărilorde lucruri e)istente, decretase pe faţă că nu !rea să facă nici o sc'imbare,

toţi subordonaţii lui, oamenii de încredere, in"inerii, contramaiştrii şisupra!e"'etorii, care pro$tau de oca#ie pentru a se îmbo"ăţi, se arătau de :se!eritate implacabilă, pretin#nd o supunere totală, pe care o numeau 7udecată sănătoasă. Dndurerat, simţinduse frustat de libertatea şi dreptatea de care a!eaatta ne!oie, 1onnaire se tre#i în mod $resc în fruntea nemulţumiţilor. Fuprintre primii care se pre#entă ;a 2ela!eau, împreună cu alţi cţi!a to!arăşide lucra, pentru ai aduce la cunoştinţă re!endicările lor. Di !orbi foartedesc'is, ceea ce pe şef îl îndr7i mai tare, şi muncitorii nu obţinură sporul desalariu cerut. 2ela!eau nu credea în posibilitatea declanşării unei "re!e a el în u#ină, căci muncitorii care lucrea#ă în metalur"ie sunt oameni foarte

ponderaţi şi se supără rar, do!adă că aici, la atelierele Abis, nu mai a!useseloc aşa ce!a de ani de #ile, în !reme ce printre minerii de la e)tracţiile de'uilă din 1rias i#bucneau neîncetat tot felul de tulburări. 2ar cnd se produse"re!a, cnd, contrar pre!i#iunilor lui, întro dimineaţă, dintro mie de oameniabia dacă se pre#entaseră la lucru !reo două sute, şi cnd trebui să înc'idău#ina, trecu printro aşa de mare furie, pe care #adarnic încerca să şio înăbuşe, înct începnd de atunci se crampona cu toată forţa de măsurilerestricti!e în stare să le ia, surd şi refractar la cererile muncitorilor, începuprin al concedia pe 1onnaire. Ni pe ceilalţi condu ctori de sindicat, în #iua încare nişte dele"aţi dinafară încercară să aibă o discuţie cu el. =e considerastăpn, cearta era între el şi muncitorii lui şi înţele"ea săi pună capăt numai

printro discuţie între el şi muncitorii lui, nu cu a7utorul altora. 1onnaire maifăcu deci încă o !i#ită, înto!ărăşit de astă dată doar de trei to!arăşi de lucru.2ar nu obţinură dect !orbe "oale şi socoteli care toate duceau la aceeaşiconclu#ie, şi anume că dacă ar mari salariile, ar pune în pericol prosperitateaatelierelor Abis. ; se încredinţaseră nişte fonduri, i se dăduse o u#ină decondus, şi datoria lui sfntă era ca #ina să rămnă prosperi 7l fondurile încredinţate sa aducă bene$ciile promise. Fără îndoială că dorea şi elbunăstarea oamenilor, dar nu se socotea perfect cinstit dect dacă îşi



îndeplinea obli"aţia pe care şio asumase, adică aceea de a obţine din întreprinderea ce o conducea bene$cii ct mai mari posibile. Restul nuconsidera dect !ise, speranţe nebuneşti, !iitor utopic şi periculos. Nin felulacesta, după mai multe între!ederi asemănătoare, încăpăţnnduse şi una şicealaltă dintre părţi, "re!a durase două luni, soldata cu re#ultate

de#astruoase pentru salariaţi, ca şi pentru patroni, pentru că, pe deo partemărise şi mai mult mi#eria în care se #băteau muncitorii, şi pe de altă partedusese la deteriorarea utila7elor care nu mai produceau. Dn cele din urmă şiunii şi alţii a7unseseră săşi facă oarecari. *oncesii şi că#useră de acordasupra noilor tarife. 2ar 2ela!eau continuase !reme de o săptămnă încă săse opunăW primirii înapoi la lucru a ctor!a dintre muncitorii concediaţi, aceiape care el îi numea conducătorii "re!ei şi printre care se a>a şi 1onnaire. Dipurta pică, deşi recunoscuse că maistrul de la pudla7 era unul dintre cei maiserioşi şi mai pricepuţi muncitori. *nd, în sfrşit, cedă, cnd îl primi înapoi, împreună cu ceilalţi muncitori, declară că făcea asta împotri!a !oinţei lu),constrns de împre7urări şi numai ca să aibă linişte în u#ină, în #iua în care

a>ă toate acestea, 1onnaire se simţi nedreptăţit. Dn primul rnd nu acceptăsă i se spună pe un asemenea ton că i se acordă iertarea, astfel înct refu#ăsă se întoarcă împreună cu ceilalţi to!arăşi la lucru. 8otuşi, cnd ceilalţi, decare era foarte iubit, declarară@ că dacă nu !a !eni săşi reia lucrul odată cuei, nu !or pune piciorul în u#ină, 1onnaire, $re nobilă, păru că se resemnea#ă,pentru a nu $ tocmai el pricina unor noi neînţele"eri. Muncitorii suferiserădestul şi 'otărrea lui era luată, înţele"ea să $e sin"urul sacri$cat, fără ca!reun altul să suporte consecinţele unei !ictorii cşti"ate numai pe 7umătate.Ni, pentru aşi aduce la îndeplinire 'otărrea luată, se întorsese în cele dinurmă 7oia trecută la lucru, dar, con!ins $ind că pre#enţa lui în atelierele Abisnu mai era posibilă, îşi pusese în "nd să renunţe de a mai !eni începnd cu

duminica următoare, Kuşi mărturisise nimănui intenţiile, în afară deconducerea administrati!ă, pe care o pre!enise, încă de smbătă dimineaţa,cu toată bunăcredinţa de care era capabil, că are de "nd seara să plece şidacă în noaptea aceea se mai a>a încă în atelierele u#inei Abis, era pentru căa!ea de ispră!it o treabă începută mai demult. 2orea să se retra"ă discret şicorect. 2upă cei spuse portarului cum îi c'eamă, Cuc îl întrebă unde putea săl"ăsească în clipa aceea pe 1onnaire, maistrul oţelar şi portarul se mulţumisă indice printrun "est 'ala cuptoarelor pentru pudla7 şia laminoarelor,a>ată tocmai ia capătul celei dea doua curţi a u#inei, în stn"a. *urţileacestea, băltite de ultimele ploi, cu solul lor desfundat şi înclceala şinelor de

cale ferată, păreau mai de"rabă nişte ade!ărate smrcuri, străbătute de laun capăt la celălalt de o linie de racordare ce unea u#ina cu "ara din1eauclair. Nin lumina tremurătoare a ctor!a lămpi electrice, o locomoti!ămică se mişca încetişor şi scotea şuierături ascuţite ca să nu #drobească pecine!a din pricinaT umbrei proiectate de 'an"arele uriaşe, de turnul pentrucălirea ţe!ilor şi de cuptoarele de ciment, ale căror contururi nedesluşite seasemănau cu nişte construcţii ciudate, conice, ca acelea ale unei ci!ili#aţiibarbare. Dncă de la intrare te întmpinai) #"omotele asur#itoare ale celor



două bancuri de tre$lare, instalate întrun fel de !ă"ăună, din care li se mai!edeau doar capetele uriaşe, capete de animal lacom, bătnd $erul întrunritm îndrăcit, muşcndul şi tră"ndul în bare, cu în!erşunarea dinţilor lor demetal. Muncitorii de acolo, tre$latorii, lucrau calmi şi liniştiţi, necomunicnd între ei dect prin "esturi, în !acarmul şi cutremurul neîntrerupt din 7urul lor.

Ni Cuc, după ce trecu pe ln"ă o clădire 7oasă, unde alte ciocane de tre$larecurmau liniştea, o apucă la stn"a şi tra!ersă cea dea doua curte, a căreisuprafaţă, presărată din loc în loc cu bălţi, eraT acoperită în între"ime cupiese de rebut ce aşteptau, dormitnd în noroi, să $e introduse din nou încuptoarele de topit. Kişte oameni încărcau întrun !a"on o piesă "i"antică,prelucrată la for7ă, un a) de torpilor, ispră!it c'iar în #iua aceea, pe careTmica locomoti!ă urma săl transporte mai departe. Ni $indcă maşina tocmaisosea şuiernd, Cuc trebui să se dea la o parte din calea ei, apoi o luă pe opotecă ceTse strecura printre "răme#ile simetrice de lin"ouri din fontă,materia prima a u#inei, şi a7unse, în sfrşit, la 'ala cuptoarelor pentru pudla7şi a laminoarelor.

Această 'ală, una dintre cele mai întinse din u#ină, răsuna în cursul#ilei de uruitul "roa#nic şi neîntrerupt al laminoarelor a>ate în plină acti!itate.2ar, la ora aceasta a nopţii, maşinile se odi'neau, şi mai mult de Gumătatedin imensul 'an"ar se a>a cufundat întro be#nă adncă. Ni, din cele #ececuptoare pentru pudla7, numai patru ardeau, cele care făceau le"ătura cudouă ciocane cu arc. ;ci şi colo se iţea o >acără subţirică de "a#, le"ănnduse în !nt. Dn restul spaţiului domnea acelaşi întuneric profund, care abiadacă permitea să se distin"ă sus, în înălţimile 'alei, sc'elăriile metalice,"roase şi afumate, care susţineau acoperişul. n clipocit părea ca se ridicadin adncuri, iar drept duşumea ser!ea pămntul bătătorit, crăpat şi ondulat,care întro parte se transformase întrun noroi împuţit şi întralta se

amestecase cu praful de cărbune, în !reme ce pretutindeni în 7ur #ăceaumormane cu resturi de metal. 2omnea de la un capăt la celalalt de#ordineapro!ocată de munca făcută cu de#interes şi fără !oie bună, de muncadetestabilă şi blestemată, îndeplinită acolo întrun fel de "rotă împuţită dinpricina fumului "ros, cu pereţii coşco!iţi de stropi de murdărie, pe care nui!edea niciodată lumina soarelui. 2e cuiele în$pte în cuşetele din sendurinetrase la rindea atrnau spn#urate 'ainele de oraş ale celor din tura denoapte, amestecate cu pantalonii de luc)u din pn#ă "roasă şi şorţurile dinpiele ale muncitorilor din celălalt sc'imb. 2ar toată această mi#erie întunecată părea că se poleieşte cu un W!ăl sclipitor de lumină, atunci cnd!reunul dintre maiştrii de la pudla7 îşi desc'idea uşa W cuptorului său, de unde

ţşnea în clipa următoare un 7et orbitor, care străbătea T ne"urile 'alei de laun capăt la altul, ca ra#a unui astru. *nd Cuc pătrunse în 'ală, 1onnaire tocmai terminase de amestecatpentru ultima oară metalul incandescent, cele două sute de [ilo"rame defontă pe care cuptorul şi munca le transformau în oţel. Dntrea"a operaţie durapatru ore, şi partea cea mai "rea a muncii era acest amestec efectuat dupăprimele ore de aşteptare. Ţinnd cu amndouă minile un raclor "reu deTcinci#eci de li!re, maistrul oţelar amesteca sub do"oarea ar#ătoare a focului,



!reme de două#eci de minute, materia incandescentă pe !atra cuptorului. *ua7utorul crli"ului fundul şi sfărma bul"ărele enorm, ase mnător unuisoareT pe care numai el, cu oc'ii lui întăriţi de >acără, putea săl pri!ească,cunoscnd după culoare unde mai trebuie frămntat. Ni cnd îl tră"ea înapoi,raclorul era complet roşu şi încon7urat de o in>orescenţă de sentei.

1onnaire dădu ordin printrun semn foc'istului să înteţească focul, în!reme ce a7utorul de oţelar înşfăca la rndul lui raclorul ca să mai ?întoarcă@o dată metalul, după cum se spune în termenii de la pudla7. ^ 2acă nu mănşel, dumnea!oastră sunteţi domnul 1onnaire întrebăCuc, care se apropiase de ei. =urprins, muncitorul răspunse a$rmati! printro înclinare a capului.Dmbrăcat doar cu o cămaşacu un simplu pantalon de pn#ă, era totuşi falnic,cu "tul lui alb şi faţa tranda$rie, îmbu7orată din pricina efortului încununatde succes, şi dăruit cu acea frumuseţe bărbătească ce ţio imprimă munca. Dn!rstă de numai trei#eci şi cinci de ani, blond, cu o statură de colos şi părultăiat scurt, a!ea, în ciuda trăsăturilor puternice, o faţă liniştită ca de copil. Ni

din oc'ii lui mari şi bln#i, din e)presia fermă a "urii lui sen#uale, se de"a7aunumai dreptate şi bunătate. ^ Ku ştiu dacă mă mai ţineţi minte, continuă Cuc. Keam cunoscut totaici, !ara trecută, şi am stat de !orbă mult împreună. ^ Miaduc aminte perfect, răspunse în cele din urmă maistrul oţelar.=unteţi prieten cu domnul Gordan. 2ar cnd tnărul !i#itator îi e)plică, puţin cam 7enat, moti!ul pentrucare !enise la el, po!estindui tot ceea ce !ă#use şintlnise în drum, desprenefericita de Gosine aruncată în stradă, arătndui fapta bună pe care numaiel ar $ putut so facă, Q fără îndoiala, muncitorul, cu un aer încurcat şi el, secufundă iar în muţenia celor care lucrau în 7urul lor. Ku mai scoaseră niciunul,

nici altul o !oiQbă şi rămaseră amndoi pe "nduri, întro aşteptare care păreacă ampli$că şi mai mult dansul limpede al celor două ciocane cu arc pornitesă lucre#e pentru cuptoarele de alături. Apoi, cnd putu în sfrşit sa se facăau#it, maistrul oţelar spusesimpluL ^ 1ine, am săncerc sa fac tot ce am să potO ;mediat după ce termintreaba, în trei sferturi de ceas, am să mer" împreună cu dumnea!oastră. *u toate că se făcuse aproape ora unspre#ece, Cuc se 'otărî s aştepte,apucnduse pnă una, alta să studie#e un cleşte mecanic, a>at întrun colţ întunecat, care tăia barele de oţel ieşite din cuptoarele pentru pudlare fărăprea mult #"omot şi cu uşurinţa cu care ar $ tăiat nişte felii de unt. Ca $ecareclămpănit de falcă ai monstrului cădea o bucăţică, "rămada de dedesubt

creştea !ă#nd cu oc'ii şi o roabă îl căra în 'an"arul secţiei de sortare, undese încărca $ecare transport în cte o lădiţă de trei#eci de [ilo"rame, pentru al duce apoi la 'ala cuptoarelor cu creu#ete. Ni, ca săşi "ăsească o ocupaţiecu care săşi umple timpul, Cuc se îndreptă spre această 'ală ce se a>aalături, atras şi de intensa lucire tranda$rie cu care era luminată. Era o sală prelun"ă şi înaltă, la fel de prost întreţinută, la fel dedărăpănată şi de sumbră, unde se căscau, la ni!elul pămntului plin decocoaşe şi îmbcsit de resturi de metal, şase baterii de cuptoare, alcătuite



din cte trei "uri $ecare. Această mulţime de "ropi ar#nde, strmte şi lun"i,ale căror cărămi#i masi!e ocupau tot subsolul, erau alimentate cu unamestec de aer şi "a#e aprinse, al căror 7et îl re"la c'iar maistrul turnător cua7utorul unui robinet. Dn felul acesta, în$erbntnd şi luminnd pămntulbătătorit al sălii întunecoase, cuptoarele desc'ideau înspre iadul dinăuntru,

deasupra !ulcanului a>at întro continuă acti!itate, a cărei la!ă bubuia înadncuri, şase răni #imţate de foc. Kişte capace în formă de lespe#i mortuarealun"ite, alcătuite din cărămi#i prinse întro armătură de $er, erau aşe#atedea curme#işul, peste "urile cuptoarelor. 2ar aceste capace, nu se înc'ideauperfect, şi o lumină intensă, tranda$rie, W se strecura prin $ecare crăpătură,dnd impresia că o mulţime de aştri erau pe punctul să răsară din bu#acuptoarelor, trimiţnduşi cu toţii ra#ele, i#!orte parcă din pămnt, întro înşiruire de perle luminoase, pnă sus, la "eamurile prăfuite ale acoperişului.Ni, de $ecare dată cnd un muncitor dădea la o parte, pentru anumiteoperaţiuni, !reunul dintre capace, ai $ #is că un astru sa înălţat în între"imedeasupra obstacolelor ce iar $ putut sta în cale, şi toată sala strălucea ca la

i!irea aurorei. Cuc a!u posibilitatea c'iar atunci să urmărească o astfel de operaţiune.*ţi!a muncitori încărcau tocmai un cuptor, şi el îi !ă#u cum smul"creu#etele căptuşite cu cărămidă refractară, înroşite în prealabil, apoi cumrăstoarnă acolo, cu a7utorul unei plnii, conţinutul lădiţelor, cte o caseta detrei#eci de [ilo"rame la $ecare dintre creu#ete. 8opirea !a dura trei sau patruore. 2upă care, creu#etele !or $ smulse din nou şi conţinutul lor "olit,aceasta $ind aşa numita operaţie de e)tracţie şi turnare, munca socotită ceamai "rea şi mai uci"ătoare dintre roate. Ni, în clipa în care se apropie de unalt cuptor, unde a7utoarele de turnători, înarmate cu nişte ti7e lun"i, încercausăşi dea seama dacă

^ Munca topirea sa făcut în între"ime, îl recunoscu în compartimentulunde se smul"eau creu#etele pe Fauc'ard, însărcinat cu e)tra"erea lor. Ci!idşi descărnat, cu faţa prlită de do"oare, Fauc'ard păstrase totuşi o forţă"i"antică în braţe şin picioare. 2eformat $#ic dt munca "roa#nică, mereuaceeaşi, pe care o făcea încă de ta !rsta de paispre#ece ani, omul sufereac'iar su>eteşte şi mai mult dect $#iceşte din pricina acestui rol de maşinăpe care trebuia săl îndeplinească în u#ină, cu "esturi încontinuu aceleaşi,fără să trebuiască sa "ndească, fără sa participe prin !reo contribuţiepersonală la acti!itatea pe care o îndeplinea, de!enit el însuşi un simpluelement al luptei cu focul. Ku era de a7uns că dobndise mete'ne $#ice, căa!ea umerii aduşi în faţă, membrele atro$ate şi oc'ii arşi, slăbiţi de >ăcări,

mai trebuia să aibă şi conştiinţa decăderii lui spirituale căci, înşfăcat de la!rsta de paispre#ece ani de către monstru, după o instruire rudimentară, întreruptă dintro dată, îşi mai amintea totuşi şi acum ca fusese cnd!a unbăiat inteli"ent, de o inteli"enţă care, orict de mare, acum plpia şi semăcina sub piatra de moară neîndurătoare, pe care el însuşi o în!rtea ca unanimal inconştient, mnat de biciul şi îndemnurile otră!itoare ale propriei luimeserii. Ni nu mai încerca dect o sin"ură plăcere, o sin"ură ne!oie de faptLsă bea, să bea cei patru litri ai lui, #iua sau noaptea, după cum îi era



sc'imbul, să bea pentru ca do"oarea cuptorului să nui ardă ca pe o scoarţă!ec'e pielea lui calcinată, să bea ca să nu se prefacă în cenuşă şi ca să încerce o ultimă bucurie, aceea de aşi sfrşi !iaţa în buimăceala şi uitarea desine pe care io da continua stare de beţie. Dn noaptea aceea, lui Fauc'ard îi fusese foarte frică să lase focul săi

ardă ca de obicei puţinul lui sn"e. A!usese totuşi surpri#a plăcută so !adăpe Katalie, ne!asta lui, sosind şi aducndui cei patru litri, luaţi pe datorie dela *aau) şi pe care nu mai spera săi aibă. Cemeia era necă7ită ca nu aputut săi aducă şi o bucată de carne, căci 2ac'eu) se arătase deneînduplecat. 8ristă şi descura7ată, se întreba cu nelinişte ce a!ea săi dea demncare a doua #i. 2ar bărbatul era foarte mulţumit căşi a!ea porţia lui de!in şi o trimise liniştită acasă, promiţndui că o să ceară, ca şi ceilalţito!arăşi ai lui de lucru din sc'imbul de #i, un a!ans de la administraţia u#inei.Cui îi fusese de a7uns şi o coa7ă de pine pentru ca, bnd, să nu se clatinetotuşi. Ni cnd sosi momentul să smul"ă creu#etele, mai "oii încă o datădintro în"'iţitură o 7umătate de [ilo"ram şişi înmuie în apa din ba#inul

comun şorţul mare, din pn#ă "roasă, cu care era înfăşurat. 2upă aceea, cupicioarele încălţate în nişte saboţi uriaşi, cu minile acoperite de mănuşiume#ite şi ele, înarmat cu un cleşte lun" de $er, păşi spre cuptor, călca pestecapacul abia dat la o parte de puţin timp şi primi în plin piept !alul infernal decăldură care se înălţa din !ulcanul "ata să erupă. =entoarse pentru o clipănumai, complet roşu la faţă, ar#nd el însuşi ca o făclie. =aboţii îi fume"au,din şorţ şi din mănuşi îi ieşeau aburi şi toată carnea părea că i se topeşte. 2arel, fără să se #orească, fără teamă, cu oc'ii obişnuiţi să $)e#e !l!ătaiaQ,căuta creu#etul în fundul ca!ităţii cuprinse de >ăcări şi se apleca un picpentru al putea apuca mai bine cu crli"ul lui lun"L şi, cu o smucitură dinşale, din trei mişcări ritmice şi suple, lăsnd săi alunece una din mini dea

lun"ul co#ii cleştelui pnă departe, 7os, undeo întlnea pe cealaltă, smulsemeW talul incandescent şi obţinu, printrun simplu "est al braţelor, aceastăpo!ară ( care, împreună cu cleştele şi creu#etul, cntărea mai bine decinci#eci de [ilo"rame ( şi o depuse pe pămnt ca şi cum ar $ rupt o bucatăde soare, de o strălucire orbitoare, care în contact cu aerul de!eni dintrodată ro#. Ni reîncepu operaţia, smulse afară creu#etele unul cte unul, subdo"oarea mereu crescndă a masei incandescente, mai curnd prin îndemnare dect prin forţă, circulnd de colo pnă colo printre "i"anticeletipsii cu 7eratic, fără să se ardă ctuşi de puţin, fără să pară c'iar că simteinsuportabila lor iradiere. =e turnau obu#e mici, de şai#eci de [ilo"rame. Cin"olierele, de forma

unor butelii, erau aliniate pe doua şiruri. Atunci, după ce a7utoareleculeseseră #"ura de pe deasupra creu#etelor, folosinduse de nişte ti7e de$er, pe care le scoteau de acolo fume"nde şi cu bale roşcate atrnnd deele, maistrul turnător apucă la iuţeală creu#etele în cleştele lui uriaş, cufălcile rotunde şi "oli cte două în $ecare formă şi metalul se re!ărsă întrunşu!oi de la!ă albtranda$rie, însoţit de o 7erbă de sentei minuscule, albastre,de "in"ăşia un3r >ori. Ai $ #is căi ceremonialul pritocirii cine ştie căror licorilimpe#i, în 7urul cărora se #ben"uiau



< >uturi de aur. Ni toate acestea se petreceau fără nici o di$cultate,fără nici un #"omot, cu mişcări si"ure, de o frumuseţe plina de simplitate, înstrălucirea şi căldura care transformase întrea"a 'ală întro !atră de!oratoarede 7eratic. KeobişnuitT cu această atmosferă, Cuc simţea că se sufocă şi nu putu

să rămnă acolo mai mult de cte!a minute. *'iar la distanţa de patru saucinci metri, faţa i se pr7olea şi o sudoare W $erbinte îi scălda între" corpul.Ybu#ele îi atraseră atenţia, le pri!ea cum se răceau şi se întreba fără !oieundeor $ în clipa aceea oamenii pe care $erul lor îi !a ucide, fără doar şipoate, Dntro #i. Nin !reme ce străbătea 'ala !ecină, !ă#u sala ciocanelor cuaburi şi a presei de for7at presa de for7at, adormită la ora aceasta, cu înfăţişarea ei monstruoasă, ascundea în pntece o forţă de două mii deWtone, în !reme ce ciocanele cu aburi, de o putere mai mică, eşalonate dealun"ul sălii, se pro$lau întunecate în semiobscuritatea din 7ur, ca nişte #eităţibarbare scunde şi îndesate. Fără îndoială că acolo se mai a>au depo#itate şialte obu#e for7ate în matriţe încă din cursul #ilei, care, după recoacere, la

scoaterea lor din forme, trecuseră pe sub cel mai mic dintre ciocanele cu!apori. 2ar ceea cei strni întro măsură şi mai mare interesul fu o ţea!ă demare calibru a unui tun de marină, lun"ă de şase metri, călduţă încă, pentrucă trecuse pe sub presă, unde lin"ourile de oţel "rele de o mie de [ilo"ramese întindeau şi se modelau ca o cocă de aluat moale şi ţea!a aştepta încercuită de lanţuri, "ata pre"ătită să $e ridicată şi încărcată de puternicelemacarale, ca să $e transportată la atelierul de strun"ăric, care se a>a ce!amai departe, dincolo de 'ala cuptoarelor Martin şi a turnătoriilor de oţel. Cuc trecu mai departe, străbătu şi această 'ală, cea mai întinsă dintretoate, unde se turnau piesele mari. *uptoarele Martin permiteau să se obţinăo cantitate de oţel considerabilă, care era turnată în formele de fontă, în

!reme ce două poduri rulante, acţionate electric, transportau la opt metri înălţime şi întro parte şi întralta piese uriaşe, cntărind cte!a tone. Ni Cucpătrunse în atelierul de strun"ărie, an 'an"ar imens, înc'is, întreţinut ce!amai bine dect celelalte, cu admirabilele lui maşini, de o comple)itate şi oputere neasemuite, înşirate pe două rnd un. =e a>au acolo rabote#e pentrublinda7ele !apoarelor, care rădeau metalul, oţelul dur, aşa cum rindeaua unuitmplar rade lemnul, =e a>au acolo mai cu seamă nişte strun"uri cumecanisme complicate şi de mare preci#ie, strălucitoare Ia nişte bi7uterii şiamu#ante de parcă ar $ fost nişte 7ucării pentru copii. Dn noaptea aceea erau în acti!itate numai cte!a, $ecare din ele luminat de cte o sin"ură lampăelectrică şi nefăcnd dect un mic #"omot, un fel de 'uruit uşor, care tulbura

liniştea adncă. Ni aici descoperi din nou obu#e, un obu# căruia i serete#aseră re#idurile din !rf şi cele care atrnau de partea din spate, rămasedupă scoaterea din matriţă, după care îl $)aseră în mandrina unui strun"pentru a l calibra mai înti în e)terior. Piesa se în!rtea cu o !ite#ăe)traordinară şi şpanul de oţel #bura de sub lama $nă a cuţitului întrodantelărie besmetică de ar"int. Mai rămăsese doar săl fasone#e în interior,săl călească şi săl $nise#e oare undeQ se a>au în clipa aceea oamenii pecarei !a ucide acest proiectil, cnd !a ţşni din ţea!a de tun 2in toată



această muncă eroică, din toată această luptă cu focul care se supunea umilitşi robit în faţa atotputerniciei omului ce domnea asupra puterilor naturale,Cuc nu !ă#u ridicnduse în faţa lui dect ima"inea unui masacru, nebuniasn"eroasă a unui cmp de luptă. =e depărtă de#"ustat şi dădu puţin mai încolo peste un strun" uriaş, unde se în!rtea ţea!a unui tun asemănătoare

aceleia pe care tocmai o !ă#use în 'ala presei de for7at dar aceasta era depe acum calibrată în e)terior şi metalul a!ea strălucirea mone#ilor noi.Mnuit de un tnăr, aproape un copil, care se apleca atent asupramecanismului, la fel ca un ceasornicar deasupra mesei lui de lucru, sen!rtea, sen!rtea fără odi'nă, scoţnd un 'uruit uşor, în !reme ce cuţitul, în interior, T"ăurea ţea!aW cu atta preci#ie, înct abaterea nu era nici măcarde o #ecime de milimetru. Yare după ce această ţea!ă de tun !a $ la rndulei călită, scufundată întro baie de ulei mineral, pe ce cmp de luptă !aa7un"e ca să ucidă oameni, ce "roa#nic scccriş de !ieţi se !a duce să facăacest oţel trecut prin for7ă, din care oamenii, înfrăţiţi, nu ar $ trebuit săfabrice dect şine de cale ferată şi plu"uri pentru o"oare

Cuc desc'ise în "rabă o uşă şi se refu"ie pentru o clipă fu curte, ca sărespire aerul curat de afară. KoapteaT era călduţă şi umedă. 8nărul inspirăadnc, fericit de adierea care i mn"ia faţa. Ridică oc'ii, dar nu #ări nici ostea pe cerul tă!ălu"ii de "oana be#metică a norilor. ;ci şi colo, "loburile unorlămpi puternice luminau în locul lunii, acumL acoperită de nori şi Cuc re!ă#u,printre în!olburările albicioase de fum, coşurile "i"antice şi cerul murdărit depraful de cărbune, pe care se îatretăiau, !enind din toate direcţiile, reţelelede cabluri pentru transportarea ener"iei electrice, aidoma unei uriaşe pn#ede păian7en. Ni ( la ora aceea "eneratorii de curent, doua maşini de mai maredra"ul, se a>au în plină funcţiune, amplasate într una din noile clădiri. ;otacolo se "ăseau şir o fabrică de ceramică, pentru prepararea cărămi#ilor şi a

creu#etelor din plăci refractare, o tmplărie unde se pre"ăteau modele şiambala7e, precum şi numeroase depo#ite care adăposteau oţeluri de diferiterepere şi felurite $are. Ni Cuc, care se simţise pierdut rătăcind de colo pnăcolo dea lun"ul acestui mic oraş, fu fericit să descopere aici locuri pustiiunde săşi "ăsească refu"iu, colţuri întunecate şi liniştite de curte, unde a!easen#aţia că renaşte. =e descurcă "reu prin labirintul de clădiri şi pătrunse dinnou în infernul 'alei unde se a>au cuptoarele cu creu#ete. ^ Aici se e)ecuta acum o nouă lucrare. =e turna o piesă uriaşă pentrufor7ă ce trebuie că a!ea pe puţin o mie opt sute de [ilo"rame şi pentru carese scoteau şapte#eci de creu#ete în acelaşi timp. Dn 'ala !ecină, matriţapre!ă#uta cu o plnie mare aştepta, aşe#ată în po#iţie !erticală, pe fundul

fosei. Ni, ct ai clipi din oc'i, munca se or"ani#ă ceasornic, toate a7utoareledin ec'ipele de lucru se adunară, ctc doi oameni la $ecare creu#et,ridicndul cu a7utorul unui cleşte dublu şi transportndul cu paşi #oriţi şimlădioşi. Rnd pe rnd, cele şapte#eci de creu#ete de$lară unul după altul, întrun alai strălucitor. Ai $ #is căi !orba de un dans fantastic, cu prile7ul cineştie cărei sărbători, pe carel e)ecutau nişte balerini necunoscuţi, cu picioaresuple, ca nişte umbre, a"itnd în drumul lor lanterne !eneţiene roşiî"ălbui şiuluitoare mai cu seamă erau rapiditatea e)traordinară şi si"uranţa perfectă a



mişcărilor, calculate parcă la milimetru, T carei înfăţişau 7ucnduse în felulacesta prin mi7locul >ăcărilor, aler"nd de colo pnă colo şi atin"nduse uşor în trecere, ducnduse şi !enind înapoi, ca şi cum ar $ 7on"lat cu nişte steletopite. Dn mai puţin de trei minute, conţinutul celor şapte#eci de creu#ete futurnat în matriţă, de unde se ridica o 7erbă de aur, un buc'et mereu crescnd

de stele. *nd Cuc re!eni în 'ala cuptoarelor de pudla7 şi a larainoarelor, dupăplimbarea lui de o 7umătate de oră şi mai bine, îl "ăsi pe 1onnaire pe punctulsăşi mntuiască treaba. ^ Dntro clipă sunt "ata, domnule. =eparase, încă de pe acum, trei sferturi din metalul incandescent,apro)imati! !reo cinci#eci de [ilo"rame, pe care îl mesteca şil fasona,transformndul întrun soi de bul"ăre cu a7utorul unui raclor, pe !atraaprinsă a cuptorului, a cărui uşă desc'isă sclipea de licărele focului şi celetrei. =ferturi de metal, unul după altul, se duseseră sub ciocanul cu arc şi.Acum îl începea pe al patrulea şi ultimul. 2e două#eci de minute înfrunta în

felul acesta "ura lacoma de foc, cu pieptul pr7olit, mane!rnd crli"ul "reucu amndouă braţele şi pătrun#nd cu pri!irea prin >ăcările orbitoare ca săşidiri7e#e lucrul. rmarea neclintit în mi7locul 7eraticului bul"ărele de oţelincandescent, care se rosto"olea necontenit şi, în re>e)ele ar#ătoare careipoleiau cu aur corpul lui mare, tranda$riu, apărea ca un titan pe fondul întunecat, ca un plăsmuitor de aştri, care creea#ă lumi noi din adncultenebrelor. Ni cnd operaţia luă sfrşit, trase afară crli"ul înroşit de foc şidădu în primire to!arăşului său de lucru ultimele cinci#eci de [ilo"rame ale încărcăturii. Manipulatorul de materiale se a>a la postul lui, cu căruciorul său din$er, aşteptnd. Dnarmat cu cleştele, lucrătorul apucă bul"ărele, care era de

forma un3i uriaş burete încins, crescut în pntecele !reunei peşteri !ulcaniceşi, dintro opintire, îl scoase şil aruncă în căruciorul peT careT manipulatorulde materiale îl împinse cu iuţeală pnă la ciocanul cu arc. ;mediat, unmuncitor de la $erărie îl apucase cu cleştele lui, ca săl aşe#e şi săl poatărăsuci sub ciocanul cu arc ce intră de îndată în funcţiune. Dn momentul acelase strni o ade!ărată furtună asur#itoare ce te ameţea. Pămntul secutremură, de parcă nişte uriaşe clopote sar $ pornit săşi rosto"olească prin!ă#du' ploaia lor de sunete, 'i !reme ce $erarul, înmănuşat şi încins cu unşorţ deT piele, dispărea întrun !rte7 de sentei. 2in cnd în cnd, 7erbeleerau att de puternice, înct i#bucneau în toate direcţiile, ca nişte încărcăturide mitralii. Kepăsător în mi7locul acestoî sal!e de sentei, lucrătorul întorcea

pe toate feţele buretele de metal, pentru a face din el mie#ul de oţel careurma să $e dăruit apoi laminoarelor. Ni ciocanul cu arc se supunea, lo!ea,lo!ea dincolo, încetinea sau accelera ritmul bătăilor, fără ca lucrătorul săscoată o !orbă şi fără măcar ca cine!a săi obser!e ordinele date printrunsimplu semn omului însărcinat cu mane!rarea maiului şi care stătea cocoţat în cabina de deasupra lui, cu mna încleştată pe le!ierul de comandă. + Pnă săşi sc'imbe 1onnaire 'ainele, Cuc se apropie şi îl recunoscu încabina de comandă pe micul Fortune, cumnatul lui Fauc'ard, care stătea



acolo aşa, neclintit, ceasuri între"i, în mi7locul !acarmului asur#itor pe care el însuşi îl de#lănţuia, trăind parcă numai pentru "estul neînsemnat şi maşinalal minii ceo ţinea încleştată pe le!ier. Ce!ierul la dreapta, pentru caciocanul să cadă, le!ierul la stn"a ca să se ridice din nou, şi asta era totul, în!reme ce şi "ndirea copilului nuT depăşea cadrul strmt al locului unde se

a>a. Cuc putu săl !adă pentru o clipă numai la lumina puternică a scnteilor,plăpnd şi subţire, cu faţa palidă şi părul decolorat, $inţă sărnană cu oc'itulburi, căreia munca de animal, fără nici o satisfacţie, fără nici o perspecti!ăsau posibilitate de ale"ere, îi împiedica de#!oltarea $#ică şi intelectuală. ^ 2acă doriţi, domnule, putem pleca, eu sunt "ata, spuse 1onnaire înclipa în care ciocanul cu arc amuţi în sfrşit. Cuc se întoarse în "rabă şi se tre#i în faţa maistrului de la pudla7, careera îmbrăcat întrun pantalon din pn#ă şi o 'aină "roasă din lnă şi 7ţineasub braţ un mic pac'et conţinnd 'ainele de lucru şi alte mărunţişuri dealelui, pentru că părăsea u#ina şi nu ştia cnd o să mai re!ină aici. ^ ata, putem so şter"em repede.

8otuşi 1onnaire mai într#ie un pic. =e "ndea că poate a mai uitatce!a şişi aruncă o ultimă+ pri!ire prin cuşeta din scnduri carei ser!ea drept!estiar. Apoi mai pri!i o dată înspre cuptorul lui, cuptorul la care lucrase!reme de mai bine de #ece ani, 'răninduse din >ăcările lui şi smul"ndT dinmi7locul lor miile de [ilo"rame de oţel pe care le trimitea Gaminoarelor. Niruptura era *u att mai eroică, mai cura7oasă, cu ct o făcea din propria lui!oinţă, pleca pentru că socotea că aşa era crept, pentru el şi pentruto!arăşii lui de lucru, îşi ascunse emoţia carel su"ruma şi păşi primul afară. ^ Fiţi atent, dormiule, bucata asta este încă $erbinte, !a poate ardetalpa de la pantof. Kiciunul, nici celălalt nu mai scoaseră uft cu!nt. 8ra!ersară cele două

curţi alş u#inei slab luminată de. Ra#ele lunii, trecură pe. D[i" construcţiile 7oase, unde martinetele lucrau cu furie. Ni îndată ce ieşiră pe 7oarţaatelierelor Abis, noaptea nea"ră îi cuprinse şi simţiră cum >ăcările şi'uruielile monstrului se stin" treptattreptaî înapoia lor. Hntul su>a fără încetare, un !nt care purta pe aripile lui locul şi !n#oleala norilor deşiraţi.2e cealaltă parte a podului, malul era pustiu, nici un su>et nu cutreiereaprundişu Mionnei. W < 2upă ceo "ăsi din nou acolo pe Gosine, nemişcată, cu oc'ii lar"desc'işi, scrutnd întunericul, ln"ă mo!ila de nisip undeo lăsase spri7inindcu trupul ei $ra! capul lui Kanet care adormise, Cuc !ru să se retra"ă, căcicredea că misiunea lui era îndeplinită, din moment ce 1onnaire< îşi luase

însărcinarea să asi"ure un culcuş tristei creaturi. 2ar acesta din urmă părudintro dată stn7enit şi cuprins de în"ri7orare la "ndul "roa#nicei scene carel aştepta acasă, cnd ne!asta lui, cumplita Ca 8oupe, lar !edea întorcndusecu ?această cerşetoare@. *u att mai mult cu ct nui spusese nimic încădespre 'otărrea lui de a părăsi u#ina şi pre!edea ca atunci cnd o săl ştiefără lucru, şomer de bună !oie, o săi facă un scandal cumplit. ^ Hreţi să !iu şi eu cu !oi propuse Cuc. ;aş spune mai amănunţit cumstau lucrurile.



^ Pe le"ea mea, domnule, răspunse celălalt uşurat, cred că ar $ ceamai bună soluţie. 1onnaire şi Gosine nu sc'imbară tot timpul nici o !orbă. Fata părearuşinată de pre#enţa maistrului de la pudla7 ct despre acesta, c'iar dacăera cuprins de un soi de milă părintească, în su>etul lui blnd, de om

cumsecade, cunoscnd ceea ce suferea ea de pe urma lui Ra"u, nui lipseatotuşi un aer do7enitor în pri!iri, pentru faptul căi cedase acelui băiat rău.Hă#ndui !enind pe cei doi bărbaţi, fata îl tre#ise încetişor pe Kanet apoi, la îndemnul lui Cuc, ca şi cu copilul porniseră împreună cu cei doi bărbaţi,păşind în tăcere ala turi de umbrele lor alun"ite. Ni toţi patru, cotindo înspredreapta, dea lun"ul terasamentu'n căii ferate, pătrunseră în 1eauclair, aecărui cocioabe se înşirau ele la ieşirea din strun"a munţilor 1leuses pnă ;acartierul nou al oraşului, oriunde "ăsiseră un loc neted, în care să se aciuie#e în mocirla scrboasă. Era o înclceală fără cap şi fără coadă de stră#i stricate,fără aer, lipsite de lumină@ în#estrate toate cu cte un canal plasat în mi7locullor şi pe care numai ploile torenţiale îl mai curăţau !reun pic. *um se putea

con cep eW oare asemenea în"'esuială de oameni, atta populaţie nenorocită în"rămădită întrun spaţiu att de strimt, cnd cmpia Rouma"ne sentindea în faţă, cu imensitatea spaţiilor ei, peste care !ntul "ăsea drum desc'isrăsu>ărilor lui libere, întocmai ca pe mare Kumai duritatea luptei pentrue)istenţă, numai cru#imea banului şi a proprietarilor drămuiseră cu atta#"rcenie dreptul la pămnt al oamenilor, dndule aşa de puţin din terenulcare ar $ trebuit să aparţină tuturor, doar cei cţi!a metri necesari !ieţii detoate alele. Kişte speculanţi se amestecaseră în afacere< şi un secol sau douade mi#erie fuseseră de a7uns să le !ină de 'ac acestor locuri, transformndule în ade!ărate focare deW infecţii. *u toate acestea şi de aici erau i#"oniţioamenii, orict arW $ costat de puţin c'iriile pentru cocioabele în care numai

nişte animale ar $ putut să se culce. Ridicate la !oia întmplării, pe maidane,casele cu streşini 7oase a7unseseră în felul acesta, cu scur"erea timpului,nişte "răme#i de molo# umed, cuiburi de păduc'i şi surse de epidemii. Kimicmai 7alnic ;a această oră din noapte, sub #dreanţa lu"ubră a cerului, caaceastă citadelă blestemată a muncii, întunecată, stran"ulată şi spurcată caun muce"ai "roa#nic al nedreptăţii sociale. 1onnaire, care păşea în frunte, o luă pe o ulicioară strmbă, coti sprealta şi a7unse în sfrşit pe strada 8roisCunes. Era una dintre cele mai strimte,fără trotuare, pietruită cu bolo!ani ascuţiţi, adunaţi din albia rului Mionne.Cocuia la primul eta7 ai unei case întunecate şi crăpate, şi care se afundase întro bună #i att de tare, înct trebuise săi proptească faţada cu a7utorul a

patru brne "roase ct despre Ra"u, acesta împreună cu Gosine ocupau lacelălalt eta7 trei încăperi ale căror podele, care o luaseră la !ale, erauspri7inite tot de aceste brne. Gos, scara interioară, urcnd direct şi fărăpaliere, pornea c'iar din pra"ul uşii de la intrare, fără !estibul. ^ Ar $ bine, atunci, domnule, spuse în cele din urmă 1onnaireadresnduse lui Cuc, dacă aţi !rea să $ţi aşa de amabil şi să urcaţi cu minepnă sus.



Maistrul părea din nou stn7enit, 7osine înţelese imediat că nu îndră#nea so aducă direct la el de teama !reunui scandal, necă7it totuşi solase iar în plină stradă, cu copilul după ea. Ni, cu înfăţişarea ei bindă şiresemnată, fata îl scoase sin"ură din încurcătură, spunndL ^ Kui ne!oie sa intrăm cu toţii. Eu şi cu Kanet o sa aşteptăm pe

scarăO 1onnaire acceptă cu entu#iasm. ^ *'iar aşa, a!eţi răbdare un moment şi staţi pe una din trepte, cădacă fac rost de c'eie, sa puteţi urca să !ă culcaţi. Gosine şi Kanet rămaseră în umbra scării. KuWli se mai au#ea nici măcarrăsu>area, întratt erau de pitulaţi întrunul din un"'erele treptelor. Ni1onnaire urcă primul, conducndul pe Cuc, atră"ndui atenţia asupra înălţimii treptelor şi îndemnndul să se ţină #dra!ăn de frn"'ia unsuroasăcare ser!ea drept balustradă. ^ Aici, domnule, am a7uns. Ku mer"eţi mai departe. Ei, doamne, scaraastai aşade în"ustă, W şi dacă, so întmpla să cadă cine!a de aici, no săi

$e prea bine. 2esc'ise uşa şil lăsă, politicos, să intre primul întro încăpere destul demare, pe care o lampă mică de petrol o lumina cu o licărire "albenă. Dn ciudaorei înaintate, Ca 8oupe lucra încă ln"ă această lampă, crpind len7eria, în!reme ce tatăl ei, bătrnul Cunot, cufundat în umbră, aţipise cu pipa încleştată între "in"ii. Ni întrun pat, care ocupa unul dintre colţurile camerei,dormeau cei doi copii, Cucien şi Antoinette, unul de şase ani, celălalt depatru, foarte frumoşi şi foarte !oinici, bine de#!oltaţi pentru !rsta lor. Dn,afară de această încăpere comună, unde se "ătea şi se mnca, locuinţa semai compunea doar din îne. 8 două camere, aceea a tătucului Cunot şi cea încare stăteau soţii 1onnaire.

Mirată căşi !ede bărbatul întorcnduse aşa de !reme de la lucru, Ca 8oupe, care nu ştia despre ce e !orba, ridicase capul de pe lucru. ^ *um, ai şi !enii 1ărbatul nu !ru să declanşe#e scandalul, spunndui c'iar acum căpărăsea atelierele Abis, preferind să re#ol!e mai înti ca#ul lui Gosine şiKanet, aşa că răspunse cu un ton e!a#i!L ^ 2a, am ispră!it şi mam întors. Apoi, fără săi lase !reme să pună alte întrebări, Q i i pre#entă pe Cuc. ^ Ascultă, dra"a meaT dumnealui e un prieten al domnului Gordan,care a !enit să ne roa"e ce!a şi care o săţi e)plice cum stau lucrurile. 2in ce în ce mai Tsurprinsă. Ca 8oupe sentoarse cu un aer iscoditor

către tnăr. Atunci Cuc putu să remarce ct de mult se asemăna femeiaaceea cu fratele ei, Ra"u. Măruntă şiT iute la mnie, a!ea pomeţii obra7ilorieşiţi în relief, un păr des, roşu, o frunte teşită, un nas subţire şi niştema)ilare puternice. 8enul ei, de un roşu lucios, a cărui prospeţime o făcea încă plăcută şii dădea un aer copilăresc, la cei două#eci şi opt de ani ai săi,era de a7uns să e)plice cum de î se W aprinseseră lui 1onnaire călciele dupăea şi se 'otărse so ia în căsătorie, în ciuda faptului că ştiuse, fără îndoială,de caracterul ei nenorocit. Ni femeia nu într#iase săşi dea arama pe faţăL



pro!oca numai neca#uri în familie prin necontenitele accese de furie, în!reme ce bărbatul, ca să aibă linişte, trebuia să se supună tuturor toanelor şicapriciilor ei. *oc'etă, mistuită de ambiţia mesc'ină de a $ ct mai bine îmbrăcată şi de a a!ea bi7uterii, nu adopta un ton mai blnd dect cnd!orbea despre o roc'ie nouă.

Cuc, silit să înceapă discuţia, se "ndi mai înti so cşti"e prin !reuncompliment. Dncă de la intrare, camera i se păruse foarte curată, în ciudasărăciei mobilelor descompletate care o împodobeau, şi asta numai "raţiepriceperii şi 'ărniciei "ospodinei. Atunci se apropie de pat şi e)clamăL ^ A', ce copii frumoşi, dorm ca nişte ade!ăraţi în"eri Ca au#ul acestor !orbe, femeia #mbise, dar continua săl pri!ească $)şi aştepta, $ind con!insă că acest domn nu sar $ deran7at să urce pnă laea, dacă nar $ a!ut ce!a important de obţinut. *nd Cuc nu mai a!u încotroşi trebui să istorisească totul dea Gir a păr, cnd a7unse cu po!estea ;amomentul în care o "ăsise pe Gosine ln"ă o mo!ilă de prundiş, prăbuşită defoame, părăsită în be#na nopţii, Ca 8oupe sc'iţă un "est de ner!o#itate şi

ma)ilarele ei puternice se încleştară. 2upă care, fără măcar săi răspuitdă uncu!nt acestui domn, sentoarse furioasă către bărbatul ei. ^ *ei cu po!estea astaLQ *e mă interesea#ă pe mine aşa ce!a 1onnaire, ne!oit să inter!ină, se strădui so domolească, adresnduise cu aerul lui blnd şi împăciuitorL ^ 8otuşi, dacă Ra"u ţia dat ţie c'eia, trebuie să io dat acesteisărmane creaturi, pentru că el sa înfundat la *aau) şii în stare săc'efuiască toată noaptea. Ku poţi lăsa o femeie şiun copil să se culce afară, în stradă. Atunci Ca 8oupe i#bucniL ^ 2a, am c'eia 2a, Ra"u mia dato, şi asta tocmai pentru ca

cerşetoarea aia de acolo să nu mai !ină şi să se instale#e din nou la el, împreună cu !a"abondul de fratesu î 2ar pe mine nu mă interesea#ă nimicdin toate murdăriile astea Ku ştiu dect un lucru, că Ra"u mia da c'eia şitot lui Ra"u o să io dau îndărăt. Apoi, $indcă bărbatul ei încerca din nou să o înduioşe#e., îl făcu să tacăprintrun "est plin de !iolenţă şi reluă cu o f urie mereu crescndaL ^ Dn de$niti!, ce mă obli"i să mă solidari#e# cuT amanta fratelui meuKare dect să se ducă să se lase a"ăţată de altulO Frumoasă treabă dinpartea ei, nui aşa 8răşte peste tot pe fratele ăsta mai mic pe carel culcăacolo, sus, întro cămăruţă întunecoasă, alături de ea şi de Ra"uO Ku, nu$ecare cum îşi aşterne, aşa !a dormi, nare dect să rămnă în mocirlă, ce

mie acum, ce mie mai tr#iu, tot unai Cuc o asculta indi"nat şi cu inima îndurerată înT acelaşi timp. Re"ăsea în Ca 8oupe acea duritate caracteristică femeilor din popor, care suntnecruţătoare cu fetele care se prăbuşesc în aspra luptă pe care o duc pentrue)istenţă. Nin plus, la ea mai era şi o "elo#ie surdă, ura împotri!a acesteifete frumoase, plină de dra"oste şi farmec, plăcută la !edere şi căreiabărbaţii iar $ dăruit lănţişoare din aur şi fuste de mătase dacă sar $ străduit



!reodată săi facă fericiţi. 2in #iua în care a>ase că fratele său îi cumpărase Gosinei un inel prăpădit din ar"int, furia ei nu mai cunoştea mar ^ Ar trebui săncercaţi să $ţi mai bună, doamnă, se mulţumi săşoptească Cuc, cu o !oce în care se simţea o undă de milă. ;

2ar Ca 8oupe nu a!u timp să răspundă, $indcă pe scară se strni un!acarm cumplit, paşi "rei se au#iră poticniriduse şi uşa se dădu la perete subapăsarea unor mini nesi"ure,. Era Ra"u, pe care 1ourron nul slăbise o clipă,şi acum păşeau unul alături de celalalt, ca niTte ade!ăraţi prieteni de pa'arcare, dacă au băut împreuna, nu se mai pot despărţi. Ra"u fusese destul de înţelept, cu toate astea, să se smul"ă de ln"ă pa'ar şi să plece de la*aau), spunnd că trebuia totuşi să se ducă a doua #i la lucru. Ni intră lasora lui, însoţit de to!arăşul lui de lucru, ca săşi ia înapoi c'eia. ^ *'eia stri"ă Ca 8oupe cu "las ascuţit. iteo, naţio. Ni să nu mămai pui să mă ocup de aşa ce!a, $indcă !in dumnealorT şimi spun tot felulde "o"omănii, ca să io dau ticăloasei ăleiaO *nd ai c'ef săţi e)pedie#i

cur!ele, nai dect so faci sin"ur. Ra"u, pe care băutura îl înmuiase fără doar şi poate, începu să rdă. ^ Gosine asta e o proastăO 2acă ar $ fost dră"uţă, în loc să sesmiorcăie, ar $ !enit să bea un pa'ar cu noiO Yf, şi femeile astea, niciodatănu ştiu să se poarte cu bărbaţiiO 2ar nu putu săşi mntuiască "ndul, $indcă 1ourron, care se lăsase sacadă pe un scaun, r#nd fără nici o pricină, 7 u faţa slăbănoa"a şi cabalinăşi aerul lui de băiat de treabă, i se adresă lui 1onnaireL ^ Atunci, !a să #icăi ade!ărat, laşi baltă u#ina Ca 8oupe sentoarse ful"erător, ca şi cum o bombă ar $ e)plodat înspatele ei.

^ *um lasă baltă u#ina =e aşternu o !reme tăcerea. Apoi, 1onnaire, cura7os, spuse cu "las'otărtL ^ 2a, las baltă u#ina, nam altă soluţie. ^ Caşi baltă u#ina, laşi baltă u#ina stri"ă ea furioasă, în "ura mare, cufaţa ră!ăşită de spaimă şi postnduse înaintea lui. Ka fost dea7uns camtras mţa de coadă timp de două luni, ct a durat porcăria asta de "re!ă,cnd nam a!ut încotro şi neam păpat toate economiile 8rebuie acum să $itot tu ăla care plăteşte oalele sparte Atunci nu ne mai rămne dect săcrăpăm de foame, iar eu să umblu în pielea "oală Fără să se supere, bărbatul răspunse cu blndeţeL

^ Kui e)clus, se prea poate să nai o roc'ie nouă de *răciun, şiprobabil că !a trebui să ne mai strn"em puţin şi cureauaO 2ar, îţi repet, nam altă soluţie, şi nu fac dect ceea ce trebuie făcut. Femeia nul slăbi o clipă, se apropie de el şii stri"ă în plină faţăL ^ Asteas aiureli 2acăţi înc'ipui că o. =ăţi $e cine!a recunoscătorpentru ceea ce faci, a>ă că teT înşeli. Dncă de pe acum to!arăşii tăi de lucrunu se s$esc să spună că dacă nar $ fost "re!a ta, nar $ crăpat de foame!reme de două luni. Ni ştii ceau să spună după ceor a>a cai lăsat baltă



u#ina Au să spună căi cu att mai bine şi că nu eşti dect un imbecilOKiciodată nam sa te las să iaci o prostie aşa de mare. Ai priceput Ai să te întorci c'iar de mine la lucru. 1onnaire o pri!ea neclintit, cu oc'ii lui limpe#i, de om corect. 2acăasupra problemelor de ordin familial ceda de obicei, dacă o lăsa să

domnească întrun c'ip despotic în căsnicia lor, de!enea în sc'imb deneînduplecat cnd în 7oc era o c'estiune de conştiinţă. *u acelaşi ton, fără săridice !ocea, se mulţumi săi spună cu un "las de stăpn pecare ealcunoştea bineL ^ Fămi plăcerea şi taciO Astea sunt treburi deale noastre, dealebărbaţilor, din care femeile ca tine nu înţele" mare lucru şi de care e mai binesă nu se ocupeO Eşti tare dră"uţă că te în"ri7eşti de aşa ce!a, dar $i aşa debună şi apucăte din nou săţi crpeşti rufăria, dacă nu cum!a !rei sa nesupărăm. Apoi o conduse binişor către scaun, ln"ă lampă, şi o forţă să seaşe#e din nou la locul ei. 2omolită, dar fremătnd încă de o furie pe careoştia de acum înainte neputincioasă, Ca 8oupe apucă din nou acul şi se prefăcu

că se de#interesea#ă cu totul de problemele de la care era îndepărtată întrunmod att de cate"oric. 8re#it de #"omotul "lasurilor, tătucul Cunot îşiaprinsese din nou pipa şi asculta con!ersaţia cu un aer de bătrn $losofde#amă"it, fără să se mire ctuşi de puţin de această 'une din 7urul lui. Ni, larndul lor, Cucien şi Antoinette, în pătucul lor micuţ, smulşi din somnul lor decopii, căscau oc'ii mari şi păreau că se străduiesc să înţelea"ă lucrurile "ra!epe care le discutau persoanele mari. 1onnaire se adresă în clipa aceea lui Cuc, mereu în picioare, ca şi cumar $ !rut săl ia drept martor. ^ Asta este, domnule, $ecare cu conştiinţa lui, nui aşa re!a eraine!itabilă, şi dacă ar $ ne!oie, aş luao de la început la fel ca mainainte

!reau să spun că aş îndemna din nou, din toate puterile, pe toţi to!arăşii meide lucru, să lupte pentru dreptateO Ku se poate totuşi să se lase traşi pesfoară, doar dacă nu cum!a se resemnea#ă să trăiască în situaţia de simpliscla!i, şi munca trebuie să $e plătită după !aloarea ei. A!eam dreptate pnăntratta, înct domnul 2ela!eau a trebuit să cede#e în toate pri!inţele,acceptnd noul nostru tarifO Acum îmi dau seama că omul ăsta e plin dedraci şi că trebuie ca cine!a să plătească oalele sparte, după cum spuneane!astămea. 2acă astă#i nu plecam eu de bună !oie, ar $ "ăsit mine el unprete)t să mă a#!rle pe uşă afară. Ni atunci cemi rămnea de făcut =ă mă$ cramponat, ca să $u o pricină continuă de discordie Ku, nu Ar cădea totfelul de neca#uri pe capul to!arăşilor mei şi ar $ poate urt din partea meaO

Mam prefăcut că mă întorc, $indcă to!arăşii mei spuneau că !or continua"re!a dacă nu !in şi eu din nou la lucru. 2ar acum, cnd $ecare e la locul luişişi !ede de treabă liniştit, prefer să dispar, pentru că aşa trebuie. Asta o săfacă să se aran7e#e toate lucrurile bine niciunul no să se mişte de la lucru şieu miam făcut datoria, aşa cum trebuia să mio fac. Aşami dictea#ăconştiinţa, domnule, şi $ecare trebuie să se comporte după cum îi dictea#ăconştiinţa lui.



lăsuia aceste !orbe cu o măreţie plină de simplitate şi cu un aer attde împăcat şi de cura7os în acelaşi timp, înct Cuc se simţi cuprins de oprofundă emoţie. Acest muncitor pe carel !ă#use lucrnd din "reu în faţacuptorului, acest bărbat pe care în clipele de faţă îl !edea bla7in şicumsecade, pliu de du'ul blndeţii în mi7locul alor săi, de"a7a un aer de

eroism din "esturile lui simple şi părea unul dintre acei titani ai muncii, un soide luptători necunoscuţi care sau dăruit cu întrea"a lor făptură cau#eidreptăţii şi care duc pnă întracolo spiritul de sacri$ciu şi simţămintele defrăţie, înct sunt în stare să se 7ertfească în ascuns pentru alţii. Plină de ner!i, fără să se oprească o clipă din împuns, Ca 8oupe repetăL ^ Nio să crăpăm de foame ^ Nio să crăpăm de foame, e foarte posibil, spuse 1onnaire. 2ar ceipuţin am mulţumirea că dorm cu cu"etul împăcat. Ra"u începu să c'icotească. ^ Ua, 'a E inutil să crapi de foame, c'estii dintrastea nau ser!itniciodată la nimic. Ku că maş apuca acum săi apăr pe patroni şi "aşca lor

"ro#a!ă 2oar că, pentru că ai ne!oie de ei, trebuie întotdeauna să cede#ipnă la urmă, să $i înţele"ător şi să faci aproape numai ceea ce !or ei. *ontinuă pe acest ton oarecum "lumeţ săşi descarce tot ce a!ea pesu>et. Făcea parte din cate"oria muncitorului mi7lociu, nici bun, nici rău, şiera un soi de produs stricat al sistemului actual de salari#are şi or"ani#are amuncii. Protesta cu !e'emenţă împotri!a re"imului capitalist şi se re!oltacontra muncii #drobitoare la care era supus, a7un"nd pnă la un soi dere!oltă uşoară. 2ar ata!ismul îndelun"at îl înco!oiase şi a!ea în realitate unsu>et de scla!, plin de respect faţă de ordinea lucrurilor, dar plin de in!idiefaţă de patron, stăpnul suprem, care poseda totul şi se bucura de toatea!anta7ele !ieţii. Kutrea doar ambiţia săi ia locul întro bună #i, pentru ca la

rndul lui să posede totul şi să se bucure de toate a!anta7ele !ieţii. ;dealul luise re#uma la urma urmei să nu facă nimic, să $e patron, pentru ca odatăa7uns acolo, să nu mai mişte un de"et. ^ E'ei, porcul ăsta de 2ela!eau, aş !rea să $u numai opt #ile în pielealui şi el să $en locul meu. Miar place să mă duc şi să mă #"iesc la el în timpce amestecă metalul o dupăamia#ă întrea"ă şi să fume# ţi"ări "roase. Ni uiteaşa, nar $ e)clus să ne tre#im cu toţii patroni minepoimine, cnd sor întoarce lucrurile. ;deea aceastal amu#a teribil pe 1ourron, care rămnea cu "uracăscată, plin de admiraţie faţă de Ra"u, ori de cte ori ciocneau un pa'ar împreună şil au#ea !orbind astfel.

^ *'iar aşa, ce trai pe !ătrai cnd neom tre#i noi stăpni 2ar 1onnaire înălţă din umeri plin de dispreţ pentru asemenea "nduricu pri!ire la felul în care !or folosi !ictoria de mine a lucrătorilor asuprapatronilor. *itise mai mult dect ei, cntărise bine lucrurile şi credea acum caştie i care e cea mai buna soluţie. =e porni să le !orbească, întărtat el însuşide $ecare cu!nt rostit, ţinnd mai cu seama să i se dea dreptate, Cucrecunoscu în !orbele lui ideea colecti!ismului, aşa cum era formulată dee)e"eţii partidului. 5Pentru început, era necesar ea naţiunea să intre din nou



în stăpnirea pămntului şia mi7loacelor de producţie, pentru a le sociali#a şia le înapoia tuturora. 2upă aceea, munca ar $ or"ani#ată pe ba#e noi,transformata întrun drept şio obli"aţie, în aşa fel înct remuneraţia să $ereparti#ată proporţional cu cantitatea de efort depusă de $ecare. nde sencurca el, era cu pri!ire la modul concret de înfăptuire, pe cale le"ală, a

acestor reforme, şi mai ales cu pri!ire la modul liber de funcţionare asistemului, care în momentul în care ar $ fost pus în practică, ar $ declanşat o întrea"ă maşinărie complicată de conducere şi control, necesitnd oadministraţie de stat dură şi supărătoare. Ni Cuc, care, cu concepţiile saleumanitariste, nu a7un"ea ctuşi de puţin pnă acolo, îi făcu unele obiecţii.1onnaire îi răspunse cu liniştea şi de!otamentul unui adept con!ins. ^ 8otul ne aparţine şi !om lua înapoi totul, asta pentru ca $ecare să sebucure în mod ec'itabil de ?dreptul lui la muncă şi la odi'nă, de partea lui de"reutăţi şi de bucurii. Ku e)istă altă cale mai cuminte dect asta, $indcănedreptatea şi suferinţele au a7uns pnă peste cap. *'iar şi Ra"u şi 1ourron îi dădură dreptate. Yare nu sistemul actual de

salari#are stricase totul, otră!ise totul =istemul de retribuţie era acela carestrnise mnia şi ura, de#lănţuind lupta dintre clase, ră#boiul lun" dee)terminare pe carel dădeau munca şi capitalul. 2atorită lui omul de!eniselup pentru om şi se strnise această încleştare a e"oismeor, în mi7locultiraniei monstruoase a unei societăţi ba#ate numai pe nele"iuiri. Mi#eria nuşia!ea altă pricină, sistemul de salari#are era fermentul rău care pro!ocafoamea, cu toate consecinţele ei de#astruoase, furtul, crima, prostituţia,bărbat şi femeie decă#uţi, ră#!rătiţi unul împotri!a celuilalt, smulşi dinbraţele dra"ostei şi a#!rliţi în mocirla drumului, porniţi să străbată osocietate !itre"ă ca nişte forţe denaturate şi distructi!e ale ei. Ni nu e)istadect un sin"ur mi7loc posibil de !indecare, des$inţarea acestui sistem de

retribuţie a muncii şi înlocuirea lui printro nouă ornduire, care să $e cu totulaltce!a, societatea nouă, care abia se întreVăreaW în !iitor. Aici, asupra!iitorului sistem de or"ani#are a societăţii începeau contro!ersele şi $ecarecredea că deţine secretul fericirii ce se !a instaura în pra"ul noului secol, iar încăierarea politică !iolentă era pro!ocată tocmai de disensiunile dintrepartidele di!erse care se străduiau $ecare să şi impună punctul său de!edere cu pri!ire la or"ani#area pe ba#e noi a muncii şi punctul său de!edere cu pri!ire la repartiţia ec'itabilă a bo"ăţiilor. 2ar, dincolo de toateacestea, sistemul de retribuţie a muncii, în forma lui actuală, era la fel decondamnat de toată lumea şi nimic nul mai putea sal!a, îşi trăise traiul şişimncase mălaiul, a!ea să dispară de pe suprafaţa pămntului, aşa cum

dispăruse odinioară scla!a7ul, cnd, ca urmare a mersului înainte al omenirii,se înc'eiase una din etapele societăţii. Era ca un fel de or"an mort, careameninţa să can"rene#e între"ul corp al societăţii şi pe care popoarele urmausăl elimine din !iaţa lor, terori#ate de perspecti!a unui sfrşit tra"ic. ^ *u toate astea, continuă 1onnaire, membrii familiei ]uri"non, careau pus ba#ele atelierelor Abis, nu erau ctuşi de puţin oameni răi. ltimuldintre ei, Mic'el, care a a!ut un sfrşit att de trist, se străduise sămbunătăţească !iaţa muncitorilor. Cui i se datorea#ă în$inţarea unei case de



pensii, pentru care a şi făcut o primă donaţie de o sută de mii de franci,an"a7nduse să contribuie în $ecare an cu încă o dată sumele pe careparticipanţii lear $ depus. A fondat de asemenea o bibliotecă, o sală delectură, o in$rmerie, unde se acordau consultaţii medicale "ratuite de douăori pe săptămnă, un aşe#ămnt de binefacere care se preocupa sa facă rost

de lucru pentru + femeile sărace şi o şcoală pentru copii. Ni< domnul2ela!eau, deşi părea să $e mai puţin sensibil, a trebuit e!ident să se încline în faţa tuturor acestora. Aşa că, astea funcţionea#ă înainte, de ani de #ile, darce folos E, la urma urmei, un copil născut mort, ca să mă e)prim aşa. Aiceai!orbă de milă, nu de dreptate. 8oate astea pot funcţiona încă ani şi ani de#ile, fără ca foamea săncete#e şi fără ca mi#eria să se sfrşească !reodată.Ku, nui dea7uns să se "ăsească remedii de felul acesta, trebuie o datăpentru totdeauna să tăiem răul din + ? ; radacma. Fi< Dn acelaşi moment, tătucul Cunot, pe carel credeau cu toţii din nou

adormit, spuse cu o !oce care pornea din adncui întunericului I ^ ;am cunoscut pe cei din familia ]uri"non. Cuc sentoarse şil #ări aşe#at pe scaunul lui, tră"nd #adarnic, în "ol,din pipa acum stinsă. A!ea cinci#eci de ani şi petrecuse aproape trei#eci dinei la Abis, smul"nd din mi7locul >ăcărilor creu#etele. Mic şi corpolent, cu faţabu'ăita şi alburie, ai $ #is că focul îl um>ase, în loc săl usuce. Probabil căasta pro!enea de la aburii pe carei inspirase, căci obişnuia să se !re înba#inul cu apă înainte de a se apuca de lucru, ceea ce îl dăruise şi cu unblestemat de reumatism. Fiindcă îi apucase la început picioarele, bătrnul numai putea să se deplase#e dintrun colţ întraltul dect cu mare "reutate. Ni,neîndeplinind condiţiile pretinse ca să obţină pensia nenorocită de trei sute

de franci anual, pe care muncitorii de acum iar putea, în cel mai fericit ca#,dobndi la sfrşitul acti!ităţii, ar $ murit de foame aruncat în stradă ca unanimal de po!ară bătrn şi că#ut din 'am, dacă Ca 8oupe, $ica lui, nar $acceptat, la îndemnurile lui 1onnaire, săl culea"ă de pe drumuri, ceea ce nul scutise însă să plătească adăpostul oferit printro ploaie de reproşuri şi printot felul de pri!aţiuni de care a!ea parte necontenit. ^ E'ei *'iar aşa, repeta el încetişor, iam apucat pe cei din familia]uri"non Era pe atunci domnul Mic'el, cu cinci ani mai în !rsta dect mine,care acumai mort. Apoi domQ Gerome, care conducea u#ina pe !remea cndam început eu să lucre#, pe la optspre#ece ani, şi care a!ea pe !remea aceeapatru#eci şi cinci de ani împliniţi, ceea ce nul împiedică să mai trăiască pnă

n #iua de astă#i c'iarO Ninaintea lui domQ Gerome era domnul 1laise, care apus temeliile atelierelor Abis şi a !enit să instale#e aici 7L ele două ciocane alesale, cu aproape opt#eci de ani în urmăT dacă nu mănşel. Pe ăsta namapucat săl cunosc. Dn sc'imb, taicămiu, Gean Ra"u, şi bunicămiu, PierreRa"u, au lucrat cu el şi aş putea #ice c'iar că Pierre Ra"u era părtaş la Wcşti" cu el, $indcă lucrau umăr la umăr, amndoi muncitori săraci lipiţipămntului, pe !remea cnd sau apucat de lucru împreună, aici, în strun"amunţilor 1leuses, care era pe atunci pustie, ln"ă malul Mionnei, care forma



în locurile n astea o cădere de apăO *ei din familia ]uri"non au făcut a!ere,nu "lumă. *t despre mine, după cum !edeţi, ăsta mis, Gac:ues Ra"u, întotdeauna fără o leţcaien bu#unar şi cu picioarele înţepenite, şi iTcatăl şipe feciorumeu, Au"uste Ra"u, care o să se alea"ă cu praful de pe tobă, ca şimine, după trei#eci de ani de muncă, fără să mai !orbesc despre ţimea sau

despre plo#ii ei, toţi trăind sub ameninţarea că au să crape de foame aşa cumcrapă toţi cei din familia Ra"u, de aproape o sută de ani încoace. =punea toate aceste lucruri fără patimă, fără innie, cu aerul luiresemnat de bătrn animal bolna! de poda"ră. Y clipa îşi pri!i pipa, surprinscă nui mai !ine din ea@ fumul alinător. Apoi, obser!nd că Cuc îl ascultă plinde interes şi Qmilă, conc'ise înălţnd din umeriL ^ Asta[ domQle Aşa e soarta noastră, a celor mulţi, amărţii de săraci.Au e)istat şi !or continua să e)iste întotdeauna stăpni şi scla!iO 1unicămiu?ca şi taicămiu au a!ut aceeaşi soartă ca şi mine, şi aceeaşi soartă o so aibăşi $miu. Ca ce bun să te re!olţi *e ţie scris, în frunte ţie pusO =in"urullucru la carear mai putea !isa ar $ ca la bătrneţe să aibă cu ce săşi

cumpere ma'orcă după pofta inimii. ^ Ma'orcă stri"ă Ca 8oupe. ;ar ai fumat de doi "olo"ani şi mai bineastă#i. 8u cre#i că o să te îndop cu ma'orcă tocmai acum, cnd no să maiputem mnca o pine Di raţiona tutunul şi faptul acesta era sin"urul lucru pe lumea aceastacarel aducea la disperare pe tătucul Cunot, careTse muncea acum #adarnicsăşi aprindă din nou pipa, în căuşul căreia nu mai rămăsese de bună seamădect cenuşa. Ni Cuc, cu su>etul năpădit de o milă tot mai profundă, continuăsăl pri!ească aşa cum stătea el, afundat adnc în scaunul lui. =istemulactual de retribuţie arunca la mal aceste lamentabile epa!e ae !ieţii,muncitori !lă"uiţi, storşi ca o lămie la cinci#eci de ani, oameni care o !iaţă

întrea"ă şiau irosito smul"nd creu#etele şi pe care profesia lor, de!enită o îndeletnicire mecanică, îi deformase, îi îndobitocise, îi redusese laimbecilitate şi la parali#ie. Kimic în afara sentimentului fatalist de scla! numai părea că supra!ieţuieşte în această $inţă sărmană. 2ar 1onnaire protestă cu !e'emenţă ^ =Ku, nu Ko să dăinuiască !eşnic starea asta de lucruri, nau săe)iste la in$nit patroni şi muncitori, !a !eni o #i cnd nu !or mai e)ista dectoameni liberi şi fericiţiO Fiii noştri !or apuca probabil #iua aceea, şi dacă ar $numai pentru att şi tot ar merita osteneala noastră, a părinţilor, şi sacri$ciileprin care trebuie să ;" cşti"ăm fericirea de mine. ^ 2race stri"ă Ra"u făcnd 'a#. răbiţi!ă, $indcă tareaş mai !rea sa

apuc #iua aia. Miar prinde bine aşa ce!a, să nu mă mai sinc'isesc de nimenişi de nimic şi să 'alesc pui fripţi la toate mesele ^ Uop şi eu Uop şi eu sen"'esui şi 1ourron. Mănscriu şi eu cu unloc. *u un "est de le'amite, tătucul Cunot îi făcu să tacă, pentru ca, larndul lui, să reia cu acelaşi ton de mainainteL ^ Casă, lasă, cnd eşti tnăr, mai cre#in cai !er#i pe f pereţi. Ai"ăr"ăuni şiţi înc'ipui ca poţi în !iitor să sc'imbi lumea. 2ar după aia, te



tre#eşti că lumea mer"enainte la fel ca pnă atunci şi eşti măturat odată cutoţi ceilalţiO Eu, unul, nam treabă cu nimeni. 2e $ecare dată cnd pot să mătrăsc pnă afară şi mi sentmplă săl întlnesc pe domQ Gerome, încăruciorul lui mic, pe carel împin"e un ser!itor, îl salut, pentru că aşa secu!ine să procede#i cu un om care ţia dat de lucru şi care pe deasupra mai e

şiatt de bo"at. *red că nu mă recunoaşte, $indcă se mulţumeşte să măpri!ească, aş putea spune foarte bine, cu oc'i lăptoşiO *ei din familia]uri"non au cşti"at lo#ul cel mare la loteria !ieţii, şi treaba asta te face săirespecţi foarte mult, pentru că nar mai e)ista nici un 2umne#eu pe lumedacă neam apuca să lo!im în cei care au bani. Atunci, Ra"u po!esti cum, c'iar în seara aceea, la ieşirea din u#ină, îl întlniseră, el şi cu 1ourron, pe domQ Gerome trecnd pe dinaintea lor încăruciorul lui mic. Dl salutaseră şi ei, nui aşa, cum e şi $resc. 2oar cum o săte porţi altfel, fără sa $i bădăran *u toate astea, era ener!ant să !e#i unRa"u bălăcinduse prin noroi, cu maţele c'iorăindui de foame şi salutnd peun ]uri"non, înstărit, cu pntecele înfofolit în cu!erturi şi pe care un ser!itor

îl plimbă ca pe un copil obe#, şiţi !ine să dai cu uneltele dea a#!rlita pe"rlă şi să te apuci săi strn"i cu uşa pe bo"ătani sămpartă a!erea ca săpoţi sa stai şi tu cu burta la soare ct oi !rea, după pofta inimii, şi să nu maifaci nimic. ^ =ă stai cu burta la soare şi să nu mai faci nimic, asta în nici un ca#,reluă 1onnaire. 8oată lumea trebuie să. Muncească şi prin asta ne !om cucerifericirea şi !om în!in"e în sfrşit mi#eria şi nedreptateaO Ku trebuie săiin!idie#i pe cei din familia ]uri"non. Pe mine, unul, mă irită cnd ni se daue)emplu spunnduniseL ?Hedeţi bine că prin inteli"enţă, muncă şi economieun muncitor poate să a7un"ă la o a!ere considerabilă@, pentru că îmi dauseama că toţi aceşti bani nu au putut să $e cşti"aţi dect e)ploatnd

to!arăşii de lucru, furnd din pinea şi din libertatea lor şi cnd!a o să se deasocoteală de asemenea fapte necinstite. *t îi lumea, fericirea tuturor no săfacă bună casă cu a!uţia e)a"erată a unuia sin"urO Aşa că trebuie să a!emrăbdare, dacă !rem să !edem ce ne re#er!ă !iitorul $ecăruia. *t desprecon!in"erea mea, !am spuso şi !ă repetL aceşti doi copii, care sunt culcaţiaici şi ne ascultă, o să $e întro #i mai fericiţi dect am fost eu şi copiii lor ausă $e şi mai fericiţi dect au fost ei înşişiO Pentru asta e de a7uns să doreştidin tot su>etul dreptatea, buna înţele"ere şi frăţia şi să le cucereşti c'iar cupreţul îndurării unei şi mai mari mi#erii. Dn cele din urmă, Cucien şi Antoinette se tre#iseră dea binelea, cucăpşoarele lor ro# şi buclate de copii frumoşi neclintite pe sulul de la

căpătiul patului şi cu oc'ii lar" desc'işi, mari şi !isători, iscodind cu interes,ca şi cum as $ priceput sensul cu!intelor şi ar $ înţeles ce !rea toată aceastăadunare de oameni mari, care stăteau de !orbă la o oră att de tr#ie dinnoapte. ^ Y să $e întrade!ăr mai fericiţi dect noi cnd!a, io tăie scurt Ca 8oupe, dacă mine no să crape de foame, pentru că nai să mai ai de unde leda o pine.



Fra#a că#u ca o lo!itură de secure. 1onnaire se clătina, cu !isul năruitde !i7elia rece ami#eriei pe careo strnise, părăsind u#ina. Ni Cuc simţiatunci trecnd prin imensa cameră fără mobilă, unde fume"a trist micalampă cu petro < $orul acestei mi#erii. Yare nu era< asta o luptă fără nici oşansă de reuşită şi, dacă salariatul continuaQ să proteste#e împotri!a

capitalului, nui aştepta, pe bătrn, pe tatăW şi pe mamă, ca şi pe cei doicopii, perspecti!a unei morţi si"ure 7se aşternu o tăcere adncă şi o umbrămare, profundă, păru că în"'eaţă camera, întunecnd pentru o clipă feţeleoamenilor. 2ar se au#i o bătaie în uşă, însoţită de rsete #"lobii, şi 1abette,ne!asta lui 1ourron, cu $"ura ei dră"uţă, mereu numai #mbete, îşi făcuapariţia. Rotundă la faţă şi proaspătă, cu tenul alb, încadrat de un păr bo"atde culoarea "riului, părea o !eşnică primă!ară. Henea săşi caute bărbatul,pe care nul "ăsise la *aau), ştiind că îi era "reu să se întoarcă sin"ur, dacănul aducea ca însăşi înapoi acasă. 2e altminteri, făcea treaba asta întotdeauna fără să crtească sau săi arunce !orbe de ocară, ba, dimpotri!ă,

c'iar cu un aer fericit, ca şi cum ar $ "ăsit căi foarte bine ca bărbatul ei să $petrecut un pic. ^ A' aici mierai, tată 1ucurică stri"ă ea plină, de !eselie la !ederealui. Kici nu măndoiam co să te "ăsesc ?? aici, de "t cu Ra"uO Ntii,1urţulică, e cam tr#iu. ;am cui cat pe =ebastien şi pe Mart'e şi acumairndul tău. Punea atta "in"ăşie în !orbe cnd îl răpea de ln"ă cole"ii lui, înct1ourron napuca să se supere niciodată. ^ Ei ma luat tare dumneaei Aţi au#it, ne!astămea mă trimite laculcareO Atunci, nam încotro, din moment ce întotdeauna acolo a7un" pnăla urmă.

=e ridicase de pe scaun să plece, şi 1abette, dnduşi seama după$"urile întunecate ale tuturor că nimerise întrun moment nu tocmai fericit,se strădui să mai aplane#e lucrurile. *nd se a>au la ei acasă cnta dedimineaţa pnă seara, mn"induşi dră"ăstoasă bărbatul, pe carel iubea cape oc'ii din cap, încura7ndul cnd era descumpănit şi făurind plină de încredere planuri de !iitor. Mi#eria şi suferinţa de nedescris în care trăia încădin copilărie nu putuseră săi altere#e ctuşi de puţin !oia bună. Era perfectcon!insă ca lucrurile se !or aran7a foarte bine şi pornea de $ecare dată cumai multă încredere în !iaţă. ^ 2ar cea!eţi, frate =unt bolna!i ăia mici Ni $indcă Ca 8oupe nu se mai putu abţine şii po!esti că 1onnaire a

lăsat baltă u#ina, că !or crăpa toţi de foame pnă întro săptămnă celQmultşi că între" 1eauclairul o să a7un"ă acolo ct de curnd, $indcă toţi sunt nişteamărţi care nu mai puteau trai în felul acesta, 1abette protestă cu aerul cioptimist şi pre!esti că !or !eni #ile mai bune, cnd le !a stirde şi lor norocul. ^ Astai bună, fetieo, dar nu te apuca săţi faci sn"e rău pentru attalucru Y să !e#i că totul se aran7ea#ă. Y să lucre#e el unde!a şi o să $- foartemulţumit.



Ni îşi <luă bărbatul, îndru"ndui !ef#i şi uscate, cnd pe un toncara"'ios, cnd cu duioşie, înct pnă la urmă el păşi supus pe urmele ei,"lumind la rndul lui, cu un soi de beţie îmbln#ită şi de!enită inofensi!ă. Cuc era pe punctul să plece, cnd Ca 8ouppe, apucnduse săşirnduiască lucrurile pe masă, descoperi acolo c'eia pe care io lăsasen

păstrare fratele ci şi pe care acesta nu şio luase încă. ^ Ei bine Kai de "nd so ici odată Ku te duci la culcare. Ai au#itbine că păcătoasa aia a ta te aşteaptă pe aici, pe unde!a. 2acă ai c'ef, naidect so cule"i iar din noroi. Rn7ind, Ra"u lăsă să se le"ene o clipă c'eia pe !rful de"etului mare. 8oată scara se lăudase cu !oce tare în faţa lui 1ourron că el nu înţele"e să'rănească o trnda!ă, care a!usese proasta inspiraţie săşi lase #drobit unde"et de o maşină fără să pretindă săi $e plătit att ct preţuia. E ade!ăratcă o a!usese pe fată, dar la fel se petrecuseră lucrurile şi cu attea altele,toate care au !rut. =implu ca bună #iua, lea făcut plăcere la amndoi, şicnd a fost de a7uns, la re!edere, şi $ecare se întorcea liniştit la el. 2ar de

cnd se a>a în încăperea aceea începuse să se mai de#meticească şi nuşimai re"ăsea încăpăţnarea răutăcioasă de pnă atunci. Ni apoi, sora lui, care încerca mereu săi dicte#e ce să facă, îl aducea la e)asperare. < ^ 1inenţeles că dacă o să am c'ef, o so iau înapoiO 2upă toate ctesau întmplat, face mai mult dect altele. *'iar dacă aş omorîo şi tot narspune un cu!nt "reu. Ni întorcnduse către 1onnaire, carel pri!ea liniştit, spuseL ^ Gosine astai o proastă, $indcă mereu îi e fricăO nde dracu so mai$ !rt acum ^ 8e aşteaptă pe scară, împreună cu Kanet, spuse maistrul oţelar. Atunci, Ra"u desc'ise uşa de perete, ca să poată so stri"e în "ura

mareL ^ Gosine Gosine Kimeni nui răspunse şi nici o su>are nu a7unse pnă ia el din întunericul adnc al scării. Nin slaba licărire pe careo proiecta lampa depetrol pe palier nul #ări dect pe Kanet care, în picioare, părea ca aşteaptă, încercnd să descopere dacă e !reo prime7die. ^ E'ei, tu eşti, afurisit de mucos stri"ă Ra"u. *e teai în$pt acolo *opilul nu se tulbură ctuşi de puţin şi nici măcar nu sc'iţă !reomişcare care săi trăde#e intenţia de a se retra"e, înalt ct o ci#mă, lund oatitudine dr#ă în ciuda staturii lui mici, îi răspunse cu cura7L ^ ite aşa, stăteam şi ascultam, ca să ştiu ceam de făcut.

^ Ni sorta unde e Pentru ce nu răspunde cnd e c'emată ^ Era aici cu mine, nana, se aşe#ase peo treaptă de scară. 2ar, cndtea au#it intrnd, ia fost frică să nu !ii so baţi şi a preferat să coboare ca săpoată so ştear"ă mai uşor, daca ai să $i rău cu ea. *u!intele copilului îl făcură pe Ra"u să i#bucnească în rs. Dl amu#a îndră#neala nesăbuita a copilului. ^ Ţie nu ţie frică, nui aşa



^ Pe mine, unul, dacă mă atin"i, o să stri" att de tare, înct nana o saudă şio so ştear"ă. *omplet potolit, bărbatul se duse să se aplece peste balustradă ca soc'eme din nou. ^ Gosine Gosine. Plai, urcă, nu mai face pe proasta. Ntii bine că doar n

am să te omor. 2omni aceeaşi linişte mormntală. Kimic nu se mişcă în 7ur şi nici un#"omot nu urcă din întunericul adnc al scării. Ni Cuc, a cărui pre#enţă nu maiera necesară, îşi luă rămas bun, salutndo pe Ca 8oupe, care, cu bu#elestrnse, înclină cu răceală din cap. *opiii adormiseră în cele ?din urmă dinnou. 8ătucul Cunot, cu pipa lui stinsă în "ură, sendrepta, spri7ininduse depereţi, către camera strimtă unde dormea. *t despre 1onnaire, acesta,năruit pe un scaun, mut în mi7locul camerei pustii, cu oc'ii pierduţi în "ol,contemplnd !iitorul plin de ameninţări, aştepta să se ducă şi să se ba"enpat, alături de !iolenta lui ne!astă. ^ Mult cura7 îi ură Cuc, strn"ndui cu putere mna.

Pe palier, Ra"u continua să c'eme cu o !oce care se făcuse ru"ătoareL ^ Gosine Uaide, Gosine. *nd îţi spun că nu mai sunt supăratO Ni, cum întunecimile rămneau mute, el sentoarse şii spuse lui îstanet, care stătea deoparte şi nu se amesteca, Cisuido pe nana lui să sepoarte cum io $ !oia şi cum o socoti ea căi mai bineL ^ Probabil co $ fu"it. ^ A, nu nde !rei să se ducă ?.. 8rebuie că sa aşe#at din nou pe!reuna dintre trepte. Cuc cobora scara, spri7ininduse de frn"'ia unsuroasă, pipăind cupiciorul treptele abrupte şi înalţe, temnduse din clipăn clipă să nu se deapeste cap, întratt era de adnc întunericul. ; se părea că se scufundă în

tenebrele unei "enuni, lăsnduse să alunece pe o scară în"ustă, între niştepereţi ume#i. Ni, pe măsură ce cobora, a!ea impresia că aude !enind din 7osul scării, din străfundul acestui întuneric dureros, 'o'ote puternice deplns pe care cine!a încerca #adarnic să şi le înăbuşe. =us, !ocea lui Ra"u reluă 'otărtăL ^ Gosine Gosine. Ai de "nd să urci sau, claca nu, !in eu să te caut Atunci, Cuc se opri, simţind că se apropie prin întuneric o răsu>areuşoara. Era ca o adiere călduţa, care înainta încetişor ca un $or uşorQde !iaţă,abia "'icit, o mişcare temătoare. =e dădu în lături, lipind use ele perete,căcrinţele"7ta bine, recunoscnd numai după tainica alunecare a corpului ei,că o $inţă, acum ne!ă#ută, !a trece pe ln"ă el.

^ Gosine, sunt euO spuse el foarte încet, pentru ca fata să nu se speriectuşi de puţin. Răsu>area palidă urca mereu şi Cuc nu primi nici un răspuns. 2ar oatin"ere, slabă, abia simţită, îl făcu să priceapă că $inţa plină de mister şi dedisperare a7unsese în dreptul lui. Ni o mnă mică, $erbinte, o cuprinse pe asa, o "ură ar#ătoare se lipi de palma lui şio sărută din tot su>etul, întrunelan de recunoştinţă !eşnică, de dăruire a între"ii făpturi, îi mulţumea, sedăruia în felul acesta, ne!ă#ută, în!ăluită sub mantaua unei ne!ino!ăţii de



copil. Ku sc'imbară nici o !orbă, nu e)istă între ei dect această sărutaremută, în întuneric, udată de lacrimi calde. Acum, răsu>area palidă trecuse, su>etul diafan urca mereu. Ni Cucrămase locului, tulburat, #"uduit pnăn adncui iiinţei lui de aceastăatin"ere uşoară, ca de !is căci sărutarea acestei "uri, pe care nu o !ă#use, îl

unsese ca un balsam la inimă. Y sen#aţie plăcută îl furnica prin !ene, ? şi Cuc încercă să pună asta pe seama bucuriei pe careo încerca pentru că reuşise însfrşit ca Gosine săşi re"ăsească adăpostul, sub acoperişul căruia să poatădormi în noaptea aceea. 2ar pentru ce oare plnsese, aşe#ată pe ultimatreaptă, c'iar ln"ă pra"ul uşii dinspre stradă Pentru ce e#itase atta sărăspundă c'emării bărbatului de sus, din capuf scării, carei oferea din nouun culcuş încercase, prin urmare, nişte re"rete puternice, 'o'otise de plnsdin pricina !reunui !is pe care şil făurise şi care acum nu se reali#a, şia7unsese în cele din urmă să urce, nemaia!nd altă soluţie şi $ind Qne!oităsăşi reia felul de !iaţă pe care era condamnată săl ducă. =us, se au#i pentru ultima oară !ocea lui Ra"uL

^ Dn $ne, ai apărut şi tu odată. 2ar mare proastă mai eşti, !ino să teculci. 2oar nam să te mănnc astăseară. Ni Cuc se făcu ne!ă#ut la rndul lui, dar se simţea pnă întratt dedisperat, înct începea să se întrebe el însuşi care sunt pricinile "roa#niceiamărăciuni de care era stăpnit. Nin !reme ce căuta să se descurce princomplicatul labirint de străduţe întunecate şi murdare ale !ec'iului 1eauclair,anali#a cu amănunţime situaţia şi se înduioşa din ce în ce mai mult de soarta Gosinei. =ărmana fată Era !ictima mediului în care trăia, nu ar $ cedatniciodată acestui Ra"u, dacă np ar $ fost împinsă din spate, #drobită demi#erie şi ce eforturi imense, ce bra#de adnci trebuia să întoarcă omenirea,pentru ca munca să de!ină iar o cinste şi o bucurie şi pentru ca dra"ostea să

poată în>ori din nou ne!ătămată şi puternică, recoltnduse din lanurile !ieţiibo"atele roade ale ade!ărului şi ale dreptăţii în aşteptarea acestora, cel mainimerit eraT e!ident, ca amărta de fată să rămnă cu acest Ra"u, dacăbărbatul accepta întrade!ăr să nu o maltrate#e prea tare. Dn aer, !n#oleala!ntului se potolise şi. 2in loc în loc, pe cer, printre norii "rei şi neclintiţi,apăreau stele. 2ar ce noapte nea"ră şi cum îţi mai cătrăneau su>etul întunecimile astea, cufundndute întro imensă melancolie ^ 2intro data Cuc se tre#i pe malul rpos al Mionnei, c'iar în prea7mapodului de lemn. Dn faţa lui, atelierele mereu în acti!itate, 'uruiau înăbuşit înritmul limpede, al ciocanelor 'idraulice, întretăiat de lo!iturile mai pro; undeale ciocanelor cu arc. *nd şi cnd, luminile focurilor ră#băteau prin be#na de

nepătruns,. Dn !reme ce fumul abundent, cu nuanţe palide, încon7ura u#ina cuun nor plumburiu, pre!estitor de furtună şi străbătut, de ful"erele senteilorelectrice. Ni această !iaţă nocturnă a monstrului, ale cărui "uri de cuptor nuse mai stin"eau niciodată, îi aduse din nou în faţa oc'ilor ima"inea munciiuci"ătoare, îndeplinită ca la ocnă, cu forţa, şi răsplătită prin dispreţ şi s$dare.Dntre!ă#u $"ura frumoasă a lui 1onnaire, aşa cum îl lăsase în camera întunecată, dobort, în!ins de perspecti!ele sumbre ale unui !iitor nesi"ur.Apoi, trecnd de la o amintire la alta, fără nici o le"ătură între ele, îi apăru îţi



minte altă ima"ine din seara aceea, şi anum" pro$lul estompat al lui Can"e,olarul, a#!rlinduşi blestemul cu !e'emenţa unui profet care anunţăprăbuşirea 1eauclairului sub "reutatea uriaşelor crime carel apasă. 2ar, laaceastă oră, 1eauclairul, terori#at de poliţie, adormise şi nu mai era aici, labu#a cmpiei, dect o masă întunecată şi informă, în care nu sclipea nici o

lumină. Ni, de 7ur împre7ur, nici o mişcare, dect atelierele Abis, cu !iaţa lorde infern, mereu fără odi'nă, de unde se ridicau dea !alma #"omotenecontenite de trăsnet şi unde >ăcări mereu nestinse de!orau !ieţileoamenilor. Prin întuneric, se au#i un orolo"iu îndepărtat bătnd mie#ul nopţii.Atunci, Cuc o apucă peste pod şi coborî drumul dinspre 1rias pentru a se întoarce la *rec'erie, undet aştepta patul lui. 2ar c'iar în clipa în carea7un"ea acasă, Q o lumină intensă in!ada dintro dată întrea"a re"iune, celedouă promontorii ale munţilor 1leuses, acoperişurile adormite ale oraşului,pnă 'ăt, departe, peste întinderile pierdute ale cmpiei Rouma"ne. =eelabora o nouă şar7ă, acolo, la 7umătatea coastei, la furnalul cel mare al cărui

pro$l întunecat apărea în felul acesta ca în!ăluit de >ăcările unui incendiu. NiCuc, ridicnd pri!irea, încercă pentru a doua oară sen#aţia că se a>ă în faţaunei aurore roşii, a răsăritului de astru pe care !isul despre o lume nouă i. ( lpromitea. ;;;. 2uminica, a doua #i dimineaţa, c'iar în clipa cnd se tre#ea din somn,Cuc primi o scrisoare amicala de la doamna 1ois"elin, carel in!ita să iade7unul la uerdac'e. A$fnd de sosirea lui la 1eauclair şi cunoscnd şi faptulcă familia Gordan na!ea să se întoarcă dect luni, îi scria că ar $ fericită săl!adă şi să mai stea puţin de !orbă despre !remurile cnd erau buni prietenila Paris şi cnd puneau împreună la cale, în cartierele sărace ale ma'alalei

=aintAntoine, acţiuni de caritate despre care nu pomenea nici un cu!ntnimănui. Ni Cuc, care a!ea pentru femeia aceasta un soi de respect plin deafecţiune, acceptă imediat, răspun#nd că !a $ la uerdac'e pe la oreleunspre#ece. 2upă o săptămnă de ploi puternice, care aproape că înecaseră1eauclairul, urmase o !reme minunată. n soare radios, unul dintre acei aştristrălucitori de septembrie, att de $erbinte încă, înct drumurile erau de peacum uscate, se înălţase pe un cer de un albastru neasemuit de curat, deparcă a!ersele de ploaie ar $ fost acelea care lar $ spălat. Astfel stndlucrurile, Cuc fu fericit să facă pe 7os cei doi [ilometri care separauproprietatea uerdac'e de oraş. *nd, către orele #ece şi un sfert, tra!ersă

în felul acesta oraşul nou, care se întindea de la piaţa Primăriei pnă lamar"inea primelor lanuri ale cmpiei Rouma"ne, fu surprins de !eselia şicurăţenia acestui cartier ele"ant şi îşi aminti de "roa#nicul doliu ce părea căpluteşte deasupra ma'alalei sărace pe careo !i#itasen a7un. Aici, în oraşulnou, se a>au tribunalul şi o înc'isoare "i"antică, ale cărei tencuieli erau încăproaspete. *t despre biserica =aintHincent, situată e)act între oraşul !ec'işi cel nou, aceasta era o clădire la care tocmai se efectuau reparaţii parţiale,clopotniţa ameninţnd să se prăbuşească peste credincioşi. Ni soarele poleia



cu aur casele înstărite ale bur"'e#ilor, ba c'iar şi piaţa Primăriei ori partea de 7os a stră#ii 1rias, cu furnicarul ei de lume care acum părea !oios şi cu!ec'ea şi întinsa construcţie din mi7locul ei, ser!ind şi de şcoală, şi de loc desfat al oraşului. =trăbătnd şoseaua Formeries, a cărei linie dreaptă, pornind din piaţă,

continuă pe aceea a stră#ii 1rias, Cuc a7unse curnd în cmpie. Proprietateauerdac'e se a>ă situată c'iar pe. Noseaua Formeries, aproape de c'eile1eauclair. Ku a!ea nici un moti! sa se "răbească şi 'oinărea ca un om dus peţ înduri. Aruncnd o pri!ire înapoia lui, #ări, spre nord, de cealaltă parte aoraşului, ale cărui case coborau în pantă uşoara, imensa panta a munţilor1leuses, despicată de strun"a abruptă prin care se furişa torentul Mionne.Acolo, întrun soi de estuar desc'is către cmpie, se #ărea foarte desluşit în"rămădeala de construcţii şi de coşuri înalte ale atelierelor Abis, precum şifurnalul de la *rec'erie, un ade!ărat oraş industrial, care dealtminteri se!edea din orice punct ai cmpiei Rouma"ne, c'iar la distanţă de le"'e. Cucpri!i totul îndelun", cu atenţie. Apoi, relunduşi drumul cu paşi mărunţi şi

domoli cacre uerdac'e, ai căror arbori semeţi începeau să se distin"ă încăde pe acum, îşi depănă în "nd po!estea familiei ]uri"non, att de tipicăpentru toţi îmbo"ăţiţii şi pe care io istorisise Gordan. *el care fondase atelierele Abis, 1laise ]uri"non, meşter oţelar, seinstalase acolo, pe malul torentului, împreună cu cele dpua ciocane 'idrauliceale sale, prin anul +IS. Ku an"a7ase niciodată mai mult de două#eci demuncitori şi nici nu se apucase să facă cine ştie ce a!ere, se mulţumise doarsă construiască în prea7ma u#inei o casă nu prea înaltă, un soi de pa!ilion dincărămi#i, în care acum mai locuia încă 2ela!eau, actualul director. Gerome]uri"non, a doua $"ură de !a#ă, născut c'iar în anul în care tatăl lui puneaba#ele !iitorului lor imperiu, fu acela care de!eni, în scurt timp, un ade!ărat

re"e al industriei metalur"ice. Dn el se în"rămădiseră toate forţele creatoareadunate în decursul unei îndelun"ate ascendenţe muncitoreşti, acelenesecate surse de ener"ie care #ăceau în stare de "ermene, repre#entndtăria de secolc a poporului. =ute şi sute de ani de ener"ie latentă, o întrea"ăşi numeroasă suită de străbuni încăpăţnaţi, nă#uindT către fericire, luptndcu furie şi în sin"urătate, 'otărţi să nu moară dect la o !rstă respectabilă,contribuiseră să dea naştere pnă la urmă acestui om triumfător, capabil sălucre#e optspre#ece ore pe #i, de o inteli"enţă, putere de 7udecată şi !oinţă înstare să ia cu asalt oricare obstacol sar $ i!it în cale. Ca mai puţin dedouă#eci de ani, făcu să se ridice ca din părnnt un oraş şi an"a7ă la lucrupnă la oW mie două sute de muncitori, cşti"nd milioane apoi, simţind că

se sufocă în umila casă construită, de tatăl său, cumpără cu opt sute de miide franci proprietatea uerdac'e, o locuinţă mafe, somptuoasă, unde e)istasu$cient spaţiu să sălăşluiască #ece familii, cu un parc frumos, terenuriarabile şi fermă. *u aerul ei patriar'al, dar şi de o mare soliditate, casa urmasă repre#inte reşedinţa de unde !or domni de acum înainte în pace şi fericirenumeroşi descendenţi care spera că au să se nască în mi7locul bo"ăţiei, cadintrun pămnt binecu!ntat. Ce pre"ătea un !iitor de stăpni atotputernici,pe care !isa săl reali#e#e prin sub7u"area muncii, pusă în slu7ba şin folosul



unei elite a societăţii. =e îndoia însă că această forţă ce se adunase în el întro att de mare cantitate, această tărie pe careo simţea în el, se !atransmite, măcar cu aceeaşi intensitate, dacă nu c'iar întro formă sporită, laurmaşii lui, şi a!ea con!in"erea că odată şi odată se !a diminua şi !adispărea cu totul. 2ar !a7nica lui trăinicie de ste7ar fu lo!ită de o primă

nenorocire, încă în pline puteri $ind, la cinci#eci şi doi de ani. Y parali#iebruscă îl lăsă fără amndouă picioarele şi fu ne!oit să cede#e conducereau#inelor Abis celui mai mare dintre $ii săi, lui Mic'el. Mic'el ]uri"non, a treia personalitate de seamă a familiei, tocmai împlinise trei#eci de ani. A!ea un frate mai tnăr, P'ilippe, care se căsătorisela Paris, împotri!a !oinţei tatălui său, lund de soţie o femeie de oe)traordinară frumuseţe, dar cu purtări îndoielnice şi, între cei doi băieţi, maie)ista încă o soră, Caura, care împlinise de7a două#eci şi cinci de ani şi îşiaducea la disperare părinţii printro e)a"erată cu!ioşiecăreia îi că#use pradă.*t despre Mic'el, acesta luasen căsătorie, încă foarte tnăr $ind, o femeiede o blndeţe plină de duioşie, puţin cam bolnă!icioasă, de la care a!ea doi

copii, pe usta!e şi =u#anne, unul de cinci ani şi altul de trei, la !remea cndtrebuise săşi asume neaşteptata sarcina de a conduce atelierele Abis. =econ!eni că !a administra u#ina în numele şin pro$tul între"ii familii, $ecaremembru urmnd să primească partea lui din bene$cii, potri!it unei cotestabilite de comun acord. *u toate că nu se bucura de formidabila putere demuncă şi de admirabilele calităţi ale tatălui său, nici în ceea ce pri!eşteinteli"enţa mereu !ie a acestuia, nici în ceea ce pri!eşte re#istenţa saudeprinderea cu lucrul, fu în primul rnd un şef e)celent, care reuşi !reme de#ece ani să menţină stabilitatea $rmei şi să no lase să decadă, ba mai multc'iar, lăr"i la un moment dat aria afacerilor, PA@ înlocuind !ec'iul utila7 cualtul nou. 2ar totT felul de neca#uri şi supărări se năpustiră asuprăi,

anunţnd parcă !iitoarea catastrofă care se apropia. Mama era moartă, şitatăl, parali#at şi nemaiputnd să iasă dect întrun cărucior micJ. =eretrăsese întrun mutism absolut, ds cnd, datorită di$cultăţii cu care rosteaunele dintre cu!inte, W de!enise conştient de in$rmitatea lui, Apoi, trebui săşi 7aseT sora, pe Caura, să intre întro mnăstire, cu mintea rătăcită dee)altarea ei mistică, fără ca nimic so poată reţine la uerdac'e, printreplăcerile lumii în !reme ce de ia Paris îi soseau noutăţi lamentabile înle"ătură cu căsnicia fratelui său, P'ilippe, a cărui soţie sencurca tot mai mult în a!enturi scandaloase, trnduşi c'iar şi bărbatul în mocirla felului său dee)istenţă, în 7ocuri de noroc, petreceri şi sminteli. Ni după toate acestea,Mic'el îşi pierdu şi soţia, att de "in"aşă şi de blndă, şi lo!itura aceas7a fu

pentru el cea mai cumplită nenorocire, carei pro!ocă un fel de de#ec'ilibrumintal şil aruncă pradă destrăbălării. Dncă înainte de aceasta, Tarătase oanumită slăbiciune pentru fetele frumoase, dar făcuse lucrul acesta numai peascuns, întratta îi era de teamă să no întriste#e pe $inţa dra"ă şi mereusuferindă carei era soţie. 2ar de cnd aceasta murise, nimic nui mai stătu încale şişi dădu fru liber poftelor, oriunde şi oricum, în îmbrăţişări oca#ionale,carei iroseau cea mai bună parte din timpul şi forţele lui de muncă. =escurse o nouă perioada de #ece ani, în care !reme atelierele Abis decă#ură,



nemaia!nd în fruntea lor pe conducătorul de odinioară, pe în!in"ătorul dinepocile de încrncenare pentru dobndirea puterii, ci $ind diri7ate de unstăpn acum obosit şi plictisit, care toca toată a!erea. 2intro dată pe Mic'el]uri"non îl cuprinse o ade!ărată febră a desfrului, şi !iaţa lui nu se maicompunea dect din petreceri, trăind numai pentru desfătări şi a#!rlind bani

pe fereastră pentru plăcerile !ieţii. Ni, culmea,. Ca aceste apucături celduceau înspre ruină, la delăsarea care creştea pe #i ce trecea, se adău"ă ocatastrofă de producţie, din cau#a căreia întrea"a industrie metalur"ică are"iunii a7unse la un pas de catastrofă. 2e!eni o imposibilitate să se continueaici fabricarea unor oţeluri ieftine, şine de cale ferata şi sc'elării mecanicemari, cnd e)ista concurenţa cu şanse de !ictorie a oţelăriilor din nord şi dinest, unde în ultima !reme, "raţie descoperirii unui ^ Munca nou procedeu c'imic, se puteau utili#a, reali#nduse marieconomii, minereuri de proastă calitate, pnă atunci neîntrebuinţabile. Ni înnumai doi ani, Mic'el ]uri"non simţi cum #idurile atelierelor Abis seprăbuşeau peste el, iar în #iua cnd, pentru nişte scadenţe puse sti!ă, îi

trebuiră o sută de mii de franci pe care era ne!oit săi împrumute de ici şi decolo, o drama de familie oribilă reuşi pnă la urmă săl înnebunească de tot.=e apropia pe !remea aceea de cinci#eci şi patru de ani şi era acaparat cutrup şi su>et, pri#onier al instinctelor, de o fetişcană frumoasă, adusă de elde la Paris şi ascunsă la 1eauclair, cu care îşi făcea neîncetat !ise ca întro #isă plece din acele locuri întunecoase şi să se ducă pe melea"uri însorite,unde să trăiască numai pentru dra"oste, departe de toate celelaltepreocupări. Fiul său usta!e, care la cei şaptespre#ece ani ai lui, după ceobţinuse re#ultate e)ecrabile la în!ăţătură, ducea o !iaţă de trndă!ie, îl lua în #e>emea cu pri!ire la amorurile lui, tratndul pe picior ele e"alitate.2ealtminteri lua în derdere c'iar şi u#inele Abis şi refu#a să calce pra"ul

acestei 'ardu"'ii !ec'i, murdare şi împuţite, sin"urele lui preocupări $ind!nătoarea şi călăritul şi ducnd e)istenţa fără nici un conţinut a unui feciorde bani "ataQ, care numără în spatele lui secole de strămoşi iluştri. Aşa see)plică faptul că, întro bună seară, după cea "olit sertarul unui birou de ceio sută de mii de franci pe care tatăl său reuşise cu c'iu, cuQ !ai săi strn"ăpentru ac'itarea scadenţelor de a doua #i, dispăru cu ?bucăţica lui tăticu@,adică o luă cu sine şi pe frumoasa fetişcană, care bineînţeles că se aruncasefără nici o e#itare de "tul lui. Ni, T aT doua #i, Mic'el ]uri"non, cu su>etuldistrus şi 7udecata rătăcită de această dublă lo!itură pe care o primea pe deo parte în ceea ce pri!eşte a!erea şi pe de altă parte în ceea ce pri!eştepasiunea ceo nutrea pentru fetişcană, cednd unui impuls de moment şi

cuprins de o monstruoasă "roa#ă în faţa perspecti!elor de !iaţă carelaşteptau, sin"ur şi ruinat, se sinucise pe neaşteptate cu un foc de re!ol!er. =e Tscurseră trei ani de la aceste e!enimente. Hia7a continua sădesă!rşească ruina timpurie a casei ]uri"non, parcă tocmai pentru ae)empli$ca la ce "rad de se!eritate poate a7un"eTdestinul cu o familie. Puţindupă plecarea lui usta!e, se a>ă despre el că murise la Kisa, întrunaccident de trăsură, cnd nişte cai nără!aşi îl aruncaseră întro prăpastie.



Ca Paris, fratele mai. Mic al lui Mic'el ]uri"non, P'ilippe, a!ea aceeaşisoartă tra"ică, dispărnd ucis întrun duel, după o întrea"ă po!estescandaloasă, în carel trse "roa#nica lui soţie, despre care se spunea acumcă se a>a în Rusia, fu"ita cu un cntăreţ şi sin"urul copil pe carel a!useseră,Andre ]uri"non, ultima persoană care purta numele familiei, trebuise să $e

internat întrun sanatoriu, atins de o afecţiune ra'itică, a!nd totodată'alucinaţii şi delirări. Dn afaraTacestui bolna! şia mătuşii Caura, care se a>atot la mnăstire, ceea ce însemna întrun fel că şi ea era ca şi moartă, nu mairămnea prin urmare dect =u#anne, $icaT lui Mic'el ]uri"non. *u cinci ani înaintea morţii tatăluiT său, =u#anne, a7unsă la două#eci de ani, secăsătorise cu 1ois"elin, care se îndră"ostise de ea după ce o întlnise la un!ecin de la ţară. 2ealtminteri, înainte c'iar ca atelierele Abis să $eameninţate de faliment, Mic'el ]uri"non, care !eclea lucrurile în mare, îşiluase o serie ele măsuri de pre!edere, asi"urndui $icei sale o dotă de unmilion. Ca rndul lui, 1ois"elin, foarte bo"at, deţinea de la bunicul şi tatăl luio a!ere de maiW bine, de şase milioane, dobndită prin tot felul de afaceri

dubioase, ?care dăruise înaintaşilor lui un prost renume de 'oţi şi cămătari şise părea că el încearcă săl spele prin totala trncă!eală în care secomplăcea de cnd se ştia pe lume. =e bucura de foarte mare consideraţie,era in!idiat şi salutat pnăn pămnt, $indcă a!ea la Paris, în parculMonceau, un palat superb şi ducea o !iaţă pe picior mare, risipind banii îndreapta şin stn"a. 2upă ceşi făcuse unT titlu de "lorie din faptul că era întotdeauna ultimul din clasă, laT liceul *ondorcet, uluinduşi cole"ii prinele"anţa sa, nu dăduse niciodată do!adă că posedă două braţe şiun cap peumeri@ şi se credea un aristocrat de tip nou, careşi întemeia nobleţea pefaptul că toca plin de măreţie a!erea pe care strămoşii lui o cuceriseră, fărăca să se în7osească sa cşti"e el însuşi măcar o centimă. Kenorocirea lui

1ois"elin fu că cele şase Tmi lioane nu re#istară multă !reme "enului nobilde !iaţă al casei şi că se lăsă antrenat în tot felul de speculaţii $nanciare îacare, dealtminteri, nu se pricepea nici ct ne"ruW sub un"'ie. Koile mine deaur în$erbntau pe atunci minţile 7ucătorilor la 1ursă şi i se promisese ?că,dacă îşi !a risca în aceste afaceri a!erea, în doi ani o !a tripla. 2ar dintrodată i#bucni catastrofa, de#astrul "eneral, carel făcu să creadă pen /< tni o !reme că este absolut la pămnt şi în imposibilitate de a maisal!a din mi7locul ruinelor o bucată din pinea cea de toate #ilele. Pln"ea caun copil şi îşi pri!ea minile de trnda!, întrebnduse cei de făcut înaceastă situaţie, $indcă nici ele nu se pricepeau la nimic şi nici stăpnul lornu era în stare să muncească. Dn clipele acelea, =u#anne, soţia lui ?se purtă

întrade!ăr ca o $inţă admirabilă, de o duioşie, un cura7 şio înţelepciunecarel readuseră pe picioare. 2ealtminteri, dota ei de un milion era încăintactă. Di ceru să lic'ide#e situaţia, să !ndă palatul din parcul Monceau,unde întreţinerea de!enea prea scumpă pentru bu"etul lor, şi astfel maipuseră mna pe încă un milion. 2ar cum să trăieşti, la Paris mai cu seamă, cudouă milioane, cnd şase nu a7unseseră şi cnd ştiau că tot lu)ul de caremarele oraş mustea, toate tentaţiile !or renaşte 2ar o întlnire întmplătoare fu aceea care le 'otărî !iitorul.



1ois"elin a!ea un !ăr sărac, pe nume 2ela!eau, $ul unei surori deatatălui sau, pe care soţul ei, un in!entator "'inionist, o adusese la sapă delemn. 2ela!eau, in"ineraş prăpădit, ieşit dintro şcoală de arte şi meserii,ocupa în momentul sinuciderii lui Mic'el ]uri"non un post modest, întromină din 1rias. Măcinat de ambiţii, împins de la spate de ne!asta lui şi pus

foarte lacurent cu situaţia u#inelor Abis, despre care a$rma cu toatăcon!in"erea că, dacă se !or bi#ui pe o or"ani#are complet nouă a procesuluide producţie, !or a7un"e sa se pună din nou pe picioare, !enise ;a Paris, încăutare de comanditari, cnd, întro seară, pe o stradă, se întlni faţăn faţăcu !ărul său 1ois"elin. Dn tlnirea aceasta fu ca o lo!itură de trăsnet. *umoare nu se "ndise + el, la acest om care ar $ putut săi $nanţe#e ideile şicare, în plus, făcea c'iar parte din familia ]uri"non, $ind căsătorit cu $ica luiMic'el Apoi, după ce a>ă situaţia familiei 1ois"elin, despre cele douămilioane care le mai rămăseseră şi cărora le căuta un plasament a!anta7os,2ela!eau dădu o şi mai mare amploare planului său şi a!u cu !ărul lui maimulte Dntre!ederi, în timpul cărora se do!edi întra tata de con!in"ător, plin

de spirit in!enti! şi putere de muncă, înct în cele din urmă a7unse sălcon!in"ă. Pusese la punct un ade!ărat plan ?strate"ic carei de#!ăluia "eniulLsă pro$te de cri#ă şi să cumpere u#inele Abis cu un milion, acum, în perioadăde catastrofa, instalaţii care în realiiate !alorau dublu, şi să se apuce acolo defabricarea unor oţeluri $ne, ceea ce ar face să se obţină întrun timp recordnişte bene$cii considerabile. Ni de ce nu, mai apoi, familia 1ois"elin narcumpăra şi proprietatea uerdac'e 2in moment ce a!erea familiei ]uri"nonera în curs de lic'idare, îi ar $ e)clus so obţină cu uşurinţă la cinci sute demii de franci, cnd în realitate preţuia cel puţin opt sute de mii. Pnă la celedouă milioane, îi mai rămneau lui 1ois"elin cinci sute de mii de franci, pecare lear putea in!esti în e)ploatarea u#inei şi el, 2ela!eau, se an"a7a în

mod cate"oric săi în#ecească sumele in!estite şi săi dea în sc'imb nişterente princiare. Familia 1ois"elin ar $ putut să părăsească Parisul şi sătrăiască la uerdac'e o !iaţă fericită, plină de belşu", în aşteptareamomentului cnd a!erea colosală pe care cu si"uranţă că ar dobndio întro#i lear permite să !ină şi săşi reia e)istenţa lor pari#iană, cu tot fastul pecare putuseră săl !ise#e !reodată. =u#anne îl con!inse în cele din urmă pe soţul ei, care era foarteneliniştit la ideea să ducă o asemenea !iaţă pro!incială şi se temea să numoară acolo de plictiseală, să accepte planurile lui 2ela!eau. =u#anne erac'iar înentată să se întoarcă la uerdac'e, unde îşi trăise toată tinereţea el.Ni lucrurile se petrecură întocmai cum pre!ă#use 2ela!eau, cei un milion

cinci sute de mii de franci pe care familia 1ois"elin îi !ărsă pentrucumpărărarea u#inelor Abis şi a proprietăţii uerdac'e abia a7unseră sărestabilească situaţia încurcată a familiei ]uri"non, care se a>a la un pas decatastrofă, în felul acesta, 1ois"elin de!eni stăpn absolut, fără să mal aibăne!oie, de acum înainte, să dea socoteală sin"urilor doi supra!ieţuitori dintreurmaşii familiei ]uri"non, mătuşa Caura, călu"ăriţa, şi lui Andre, sărmană$inţă ra'itică, pe 7umătate nebun, internat întrun sanatoriu. Mai mult încă,2ela!eau îşi respectă toate an"a7amentele pe care şi le asu mase, or"ani#ă



pe ba#e noi producţia u#inelor, reînnoi utila7ele şi obţinu un att de maresucces cu fabricarea oţelurilor $ne, înct încă de la sfrşitul primului ancşti"urile se anunţară a $ miraculoase. Dn numai trei ani, u#inele Abis îşireluaseră iarăşi locul de frunte printre cele mai prospere oţelării ale re"iunii şirentele pe care munca celor o mie două sute de lucrători i le aducea plocon

lui 1ois"elin îi permiseră familiei acestuia să se instale#e cu cel mai mate lu)posibil la uerdac'e, a!nd şase cai în "ra7duri, cinci trăsuri sub şoproane,petrecnduşi !iaţa în dineuri, !nă tori şi serate, pentru care personalităţilede !a#ă ale oraşului se dădeau în !nt să $e in!itate. Ca rndul lui, 1ois"elin,care în primele luni, cu toată trndă!eala în careşi tra e)istenţa, dusesedorul Parisului, părea acum că se obişnuise cu !iaţa de pro!incie, re"ăsindaici un mic colţişor de imperiu, unde !anitatea putea să triumfe în !oie,a7un"nd din nou să umple "olul. E)istenţei lui inutile, de insectă b#itoare.Ni mai cu seamă această !ictorie carel umplea de în"mfare, dominaţia, luiasupra 1eauclairului, deşi etala o condescendenţă liniştită, era una dinpricinile tainice ale mulţumirii lui., 2ela!eau se instalase la u#inele Abis, unde

împreună cu soţia lui, Fernande, şi fetiţa lor, Kişe, în !rstă de abia cte!aluni, ocupau !ec'ea locuinţă a lui 1laise ]uri"non. A!ea pe atunci trei#eci şişapte de ani şi soţia lui două#eci şi şapte. Y cunoscuse la mama ei, oprofesoară de pian care locuia pe acelaşi palier cu el, în fundul unei case întunecate de pe strada =aintGac:ues. Era de o frumuseţe răscolitoare, attde bine făcută şi cu o ţinută att de demnă înct, !reme de un an şi mai bine,cnd o întlnea pe treptele scării, se lipea de perete, tremurnd ca unbăieţandru ruşinos de urţenia şi sărăcia lui. Apoi începură să sc'imbesalutări şi, treptat, se născu între ei o oarecare intimitate, mai cu seamă dupăce mama ei îi destăinui că trăise doispre#ece ani în Rusia şi că această fată,de o strălucire de re"ină, era sin"urul cadou pe carel adusese cu dnsa,

după ce fusese sedusă de un prinţ, fa cartelul căruia era pe !remea aceeaeducatoare. Fără îndoială că prinţul, care o adora, ar $ copleşito cu darurire"eşti, dar la ora actuala era metrt, ucis printrun nefericit accident, de oarmă care se descărcase sin"ură, întro seară, după o partidă deţinătoare, şinefericita femeie, întoarsă fără o centimă la Paris, cu micuţa Fernande dupăea, nu a!usese încotro şi îşi reluase acolo lecţiile de pian, crescndo cu "reu,;3nduse numai pe braţele ei şi nutrind totuşi speranţa că Ci ta !a a!ea undestin "lorios. Fernande, le"ănată de !isărilemaicăşi, con!insă căfrumuseţea ei o menise unu tron, se i#bise de mi#eria nea"ră, de "'etele pecare nu ştia cum şi cu ce să le sc'imbe, de roc'iile pe care trebuia de $ecaredată să le întoarcă sau să şi le refacă sin"ură. Ni toate acestea contribuiseră

$ecare la rndul şi în felul său săt sădească în su>et o ură fără mar"ini şi omare ne!oie de succes, pentru ca de la !rsta de #ece ani nu petrecuse osin"ură #i fără să în!eţe cei duşmănia, in!idia şi cru#imea, acumulnd însu>etul ei o imensă cantitate de per!ersiune i un e)traordinar instinctdistructi!. reşeala cea mai mare fu însă că îşi înc'ipuise că frumuseţea !a în!in"e întotdeauna şi se încre#u pnă întratta propriile puteri, înct făcuprostia să se dăruiască unui bărbat, unui stăpn pe a!ere şi puteri, aşa cum îşi dorise ea, care, a doua #i c'iar, o părăsi. Această a!entură, al cărei secret



îl păstra în"ropat în tainiţa cea mai adncă a $inţei sale şi carei lăsase încerul "urii un "ust amar, o în!ăţa totodată cei minciuna, ipocri#ia şi !iclenia,necunoscute de dnsa pnă atunci ctuşi de puţin. Di era teamă să o ia de la început, dar în acelaşi timp era stăpnită de ambiţii prea mari ca să se"ndească la !reo mtri"ă amoroasă obişnuită. Era, de fapt, falimentul

frumuseţii, îşi dădea acum seama că nu era de a7uns să posede calităţi $#ice,mai trebuia să "ăsească şi oca#ia sa le !alori$ce, să întlnească bărbatul pecare săl farmece, din care să facă obiectul ei supus. Ni în situaţia în care sea>a atunci, cnd mama ei se să!rşise din !iaţă, după ce dăduse !reme deun sfert de secol lecţii în oraş, bălăcărind prin noroiul Parisului pentru aicşti"a o prăpădită de pine, "ăsi că sa i!it oca#ia în pre#enţa lui 2ela!eau,un bărbat nici frumos, nici bo"at, carei oferea însă colacul de sal!are al uneicăsătorii. Kul iubea, îşi dădea seama în sc'imb însă că el este foarte îndră"ostit, aşa că luă 'otărrea să pătrundă la braţul lui în lumea aşe#ată afemeilor oneste, unde 2ela!eau ar $ fost pentru ea un spri7in şiun mi7loc depar!enire. 2ela!eau trebui săi cumpere un trusou, căci o acceptase aşa cum

era, "oală, cu credinţa e)altată a unui adorator care nu cerea dect să se înc'ine în faţa frumuseţii. Ni, începnd din acel moment, lucrurile decurserăaşa cum îşi dorise Fernande. Kici două luni nu trecuseră din #iua în carebărbatul ei o pre#entase la uerdac'e, că îl şi cucerise pe 1ois"elin c'iar înpropria lui cetate şi, întro seară, după ce studiase cu "ri7ă situaţia, îi cedă peneaşteptate. 1ois"elin se îndră"osti de ea şi ar $ fost în stare săi pună lapicioare întrea"a lui a!ere, c'iar cu riscul de a rupe toate celelalte le"ături.*t despre Fernande, ea "ăsea în acest bărbat frumos şi de !iaţă idealulcăutat, amantul care săi mn"ie !anitatea rănită şi care săi satisfacă toatenebuniile, plin de dăruire şi în stare de orice sacri$cii, numai săşi păstre#e oamantă att de frumoasă, de!enită un fel de parte intrinsecă a lu)ului său. Ni

în plus, femeia îşi satisfăcea cu acest prile7 ne!oia de ră#bunare, pe deoparte faţă de bărbatul său, pentru care nutrea un sentiment de ură ascunsă,căci !iaţa acti!ă şi statornicia lui încăpăţnată în tot ceea ce întreprindea oumileau, şi pe de altă parte faţă de =u#anne, pe care c'iar din prima #i începuse să nu o poată suferi, $ind stăpnită de o "elo#ie mereu crescndă împotri!ăi şi încercnd o repulsie ce o determinase în cele din urmă să se'otărască să il ia pe 1ois"elin, în speranţa că ?prin aceasta o !a face săsufere. Ni acum, la proprietatea uerdac'e era o continuă sărbătoare,Fernande domnea acolo ca cea mai de seamă in!itată, reali#nduşi în felulacesta idealul de !iaţă fastuoasă, Q a7utndul pe 1ois"elin să toace baniipentru care 2ela!eau îi făcea să asude pe cei o mie două sute de muncitori ai

u#inelor Abis şi nutrind c'iar speranţa că întro bună #i se !a putea întoarcela Paris, pentru a triumfa acolo cu milioanele promise. Cuc se "ndea la aceste lucruri pe care le întorcea pe toate feţele, în!reme ce păşea fără nici o "rabă, de parcă ar $ mers la plimbare, ducnduseca să răspundă la in!itaţia =u#annei. Ni c'iar dacă nu cunoştea toateamănuntele, îşi dădea seama că în curnd !a a!ea prile7ul să pătrundă între"ade!ărul, pnăn cele mai mici detalii. Ridicnd pri!irea, !ă#u că nu mai a!eadect !reo sută de metri ca să a7un"ă la admirabilul parc, ai cărui arbori



formau un ocean de !erdeaţă ce se întindea pnă 'ăt departe, la nesfrşit. Ni în faţa oc'ilor i se înălţă o ima"ine, dominnd pe toate celelalte, $"ura luidomQ Gerome, al doilea dintre ]uri"noni, cel care pusese ba#ele a!erii familieişi pe carel întlnise c'iar cu o #i mai înainte, la poarta u#inelor Abis, încăruciorul lui mititel, împins de un ser!itor. Dl a!ea aie!ea în minte, cu

picioarele moarte, dobort de nenorociri şi mut, cu oc'ii limpe#i ce pri!eaude două#eci şi cinci de ani la catastrofele de care era copleşit neamul lui.2omQ Gerome ]uri"non îsT !ă#use $ul, pe Mic'el, a'tiat după lu) şi petreceri,care, după ce lăsase u#ina să alunece spre ruina, se sinucisese din pricinaunei în"ro#itoare drame intime. Dşi !ă#use nepotul, pe usta!e, furnd peamanta tatălui său şi aler"nd, ca şi cum ar $ fost "onit din urmă de mnară#bunătoare a Furiilor, săşi sfărme ţeasta de adncurile unei "enuni. Dşi!ă#use $ica, pe Caura, înc'isă la mnăstire, smulsă din rndul lumii, şi pecelălalt $u al lui, P'ilippe, lund în căsătorie o trfă, scufundnduse cu ea înnoroi şi dispărnd, ucis în duel, în urma unor po!eşti înspăimntătoare îşi!ă#use pe celălalt nepot, pe Andre ]uri"non, ultima persoană care purta

numele familiei, în iirm şi internat în spital laolaltă cu nebunii. Ni !ă#use în#ilele acestea noua catastrofă ce se i!ise ca să le continue pe celelalte,fermentul alterabi care !a a7un"e pnă la urmă să distru"ă de$niti! familia,pe această Fernande, picată acolo ca pentru a desă!rşi ruina, cu dinţii eimici şi albi, de ro#ătoare nesăţioasă. Asistase din mi7locul liniştii cumplite cel împresura şi participase c'iar la aceste întmplări, dar oare mai era în staresă priceapă, să cntărească lucrurile =e spunea că este cu 7udecataşubre#ită, totuşi cu ce oc'i limpe#i şi profun#i pri!ea în 7ur Ni, dacă mai era în stare să"nd ească, ce "nduri cumplite trebuie sa umple lun"ile lui ore denemişcare 8oate ilu#iile i se năruiseră şi întrea"ă această tărie adunată îndecursul !remii de numeroasa lui ascendenţă pnă atunci !ictorioasă,

întrea"ă această ener"ie pe care credea că poate să o lase moştenire unei şimai numeroase posterităţi, pentru sla!a şi preamărirea neamului şi a!erii,arsese ca o "rămadă de paie cuprinsă de pr7olul desfrului. 8rei "eneraţiifuseseră de a7uns ca să de!ore#e întrea"a re#er!ă de putere creatoare pentruacumularea căreia se scurseseră attea secole de mi#erie şi eforturi. alopul în>ăcărat al plăcerilor produsese ct ai bate din palme secătuirea de !la"ă şide ner! a familiei ]uri"non. Keamul îmbuibat prea repede, căruiaT i seurcase la cap rolul de stăpnitori, se rosto"olise în nebunia deplină pe care ţio dă bo"ăţia. Ni ce m'nire resimţea fără îndoială bătrnul, !ă#nd pustii 7umătate din apartamentele acestui domeniu re"esc, ale acestui palat de lauerdac'e, pe carel cumpărase cu speranţa de al !edea întro #i populat cu

numeroşii descendenţi ai unor perec'i fericite, care ar $ purtat mai departe"loria binecu!ntată a numelui său, şi ce mnie trebuie că îl cuprindea!ă#ndul astă#i încăput pe minile unei !enetice, care purta ascunse întredantelele roc'iei sale ultimele picături de otra!ă 2ucea o !iaţă sin"uratica,nemaipăstrnd nici un smbure de afecţiune pentru nimeni, în afara denepoata lui, =u#anne, unica persoana care bene$cia de dreptul să treacăpra"ul !astei camere pe care o ocupa el la parter. =u#anne îl în"ri7ise acolocnd!a, pe !remea cnd era o fetiţă de #ece ani, cu iubirea şi de!otamentul



de care eşti în stare la !rsta cnd te mişcă nenorocirea nefericitului bunic.Apoi, cnd se întorsese pe !ec'ilei melea"uri, căsătorită, după cumpărareau#inelor Abis şi a proprietăţii uerdac'e, stăruise ca bunicul să rămnă peloc, deşi nimic din a!ere nui mai aparţinea bătrnului, ca urmare a împărţiriituturor bunurilor sale materiale pe care o făcuse în momentul în care

parali#ia 7l ţintuise la pat. =u#anne îşi făcea tot felul de scrupule, părnduisecă atunci cnd, împreună cu soţul ei, se luaseră după sfaturile luiQ2ela!eau, 7efuiseră pe cei doi membri ai familiei care mai rămăseseră în !iaţă, pemătuşa Caura şi pe Andre, in$rmul. Dn realitate însă, e)istenţa lor eraasi"urată şi, în plus, dăruia bunicului Gerome toată afecţiunea de care eracapabilă, !e"'ind asupra lui ca un în"er bun. 2ar bătrnul nu lăsa săi scape!reo scnteie de !eselie dect rar, şi atunci numai în adncul oc'ilor luilimpe#i, cnd $)a pri!irea asupra ei în sc'imb, de îndată ce !edea !iaţadesfrnată de la uerdac'e trecnd în "alop pe dinaintea lui, faţa luiimpasibilă, bră#dată de şanţuri adnci, se crispa şiT pupilele se retră"eau înadnc, ca în nişte "enuni de nepătruns, din care purced i#!oarele. Yare putea

încă să mai obser!e ce se petrece în 7urul lui şi să mai "ndească Ni din cesoi de disperare erau plămădite cu"etările lui *urnd, Cuc a7unse în faţa "rila7ului monumental care se întindea dealun"ul drumului dinspre Formeries, în locul unde se despărţea şoseaua ce olua către *ombettes, satul !ecin împinse încetişor poarta în"ustă şi o luă pe"randioasa alee mă"inită de ulmi maiestuoşi. Dn fund se #ărea castelul, oclădire monumentală, din !eacul al şaptespre#ecelea, cu o înfăţişaremăreaţă, în ciuda simplicităţii în care erau construite cele două eta7e aesale, a!nd o faţadă alcătuită din douăspre#ece ferestre, aşe#ate deasupraunui parter înalt, care dădea înspre un peron dublu, împodobit cu splendide!a#e de piatră. Parcul, foarte întins, totul numai pelu#e şi arbori seculari, care

alcătuiau laolaltă un ade!ărat codru, era străbătut de la un capăt la altul derul Mionne, ce alimenta cu apă un lac întins, pe care pluteau lebede. *'iar în momentul în care Cuc se îndrepta spre peron, îl întmpină un'o'ot de rs cel făcu să se întoarcă. Ni, sub un ste7arT bătrn, o #ări pe=u#anne, aşe#ată ln"ă o masă de piatră, încon7urată de scaune ciopliterustic, în !reme ce micul Paul se 7uca la picioarele ei. ^ Mia făcut plăcere, dra"ul meu, să cobor şi sămi aştept aicimusa$rii, ca o ţărancă de rnd, care nu se teme să stea în aer liber. *edră"uţ din partea dumitale că ai acceptat in!itaţia mea, care poate că tealuat cam pe neaşteptate. Ni, întin#ndui mna, îi surdea cu dră"ălăşenie. Ku era ctuşi de puţin

frumoasă, dar ştia să se facă plăcută, micuţă, cu o piele foarte albă, cu uncap $n, rotund, părul crlionţat şi oc'ii de un albastru senin. 1ărbatul său o"ăsise întotdeauna de o lamentabilă simplitate, fără să pară !reodată ca se îndoieşte de bunătatea ei neasemuită ori de 7udecata solidă care se ascundeasub înfăţişarea sa lipsită de orice urmă de arti$cialitate. Cuc îi luase mna, pe care o ţinu o clipă între amndouă palmele sale. ^ 2umneata eşti amabilă că teai "ndit la mine. =unt att de fericit,att de fericit să te !ăd din nou



=u#anne era mai mare dect el cu trei ani şil cunoscuse în prăpăditade casă de pe strada 1erc, în care locuia, în prea7ma u#inei undeşi începuseacti!itatea de in"iner, ocupnd un post cu totul neînsemnat. Foarte discretă,aducnd ea însăşi darurile de binefacere pe care le făcea, !enea acolo la un#idar, rămas !ădu! cu şase copii, dintre care două fetiţe încă tare mici, şi

tnărul a>nduse în cocioabă întro seară, cu cele două copile pe "enunc'i,tocmai cnd ea le adusese rufărie şi pine, prietenia se statornici repede, maiales că Cuc a!usese prile7ul să mear"ă la palatul din parcul Monceau şi săi înapoie#e !i#ita pentru a pune împreună la cale operele lor de binefacere.Dncepură să simtă o mare simpatie unul pentru celălalt, carei apropiase puţincte puţin, şi Cuc de!eni a7utorul ei, mesa"erul ei neştiut de nimeni, înproblemele pe care numai sin"uri =u#anne şi cu el le cunoşteau. Ni în cele dinurmă începu să de!ină un obişnuit al casei, $ind in!itat cu re"ularitate !remede două ierni în şir la seratele ce se dădeau la palatul din parcul Monceau, şic'iar acolo sentmplase Q că făcuse cunoştinţă cu familia Gordan. ^ 2acă ai şti cum te re"retă, şi cum au mai plns după dumneata fu

sin"ura lui alu#ie la !ec'ea lor complicitate în să!rşirea unor fapte caritabileşi pe care se mulţumi so facă după primele cu!inte sc'imbate între ei. Emoţionată, =u#anne sc'iţă un "est !a" şi murmurăL ^ Mam "ndit adeseori la dumneata şi c'iar eram de#olată că nu eştiaici, unde ai $ a!ut attea de făcut Abia atunci Cuc îl #ări pe Paul, care aler"a înspre ei cu nişte >oricele înmna, şi se minună, "ăsind că a crescut tare mult. *u o înfăţişare blndă şipielea albă, subţire, mereu sur#ător, copilul semăna leit mamei sale. ^ 8e pui cu el, spuse !eselă =u#anne, doar o sămplinească în curndşase ani, e bărbat, nu "lumă. =e aşe#aseră amndoi pe scaune, pălă!ră"ind nestin"'eriţi, ca doi

fraţi, în răcoarea #ilei luminoase de septembrie, att de prinşi în depănareaplăcutelor lor amintiri, înct nici nul !ă#ură pe 1ois"elin cobornd peronul şi!enind către ei. Ţinnduse încă foarte bine în ciuda !rstei, foarte corect în'ainele lui de !nătoare şi cu monoclul la oc'i, 1ois"elin era totuşi un mare înc'ipuit, cu oc'ii cenuşii, nasul puternic şi mustaţa cernită, pieptănnduşi înfaţă, pe fruntea în"ustă, pe care o descoperea de pe acum un început dec'elie, părul castaniu, crlionţat. ^ 1ună #iua, dra"ul meu Froment, stri"ă el cu o !oce căreia îi plăceasăi e)a"ere#e "raseierea pentru aì da un accent mai interesant. Mii demulţumiri că ai acceptat să $i pentru o clipă şi al nostru. Ni fără să #ăbo!ească mai mult, după ce sc'imbă o puternică strn"ere

de mnă a lQan"laise cu musa$rul, sentoarse către soţia luiL ^ 2ra"a mea, ai a!ut "ri7ă să dai ordin sa se trimită trăsura dupăfamilia 2ela!eau =u#anne na!u timp să răspundă, $indcă trăsura se i!i c'iar în clipaaceea pe aleea măr"inită cu ulmi înalţi, aducnd familia 2ela!eau, carecoborî în dreptul mesei de piatră. 2omnul 2ela!eau, scund şi bine le"at, a!eao $"ură de cine mops, masi!, cu fruntea teşită şi ma)ilarele proeminente şi,din pricina nasului crn şia oc'ilor mari, parcă la acelaşi ni!el cu pomeţii



obra7ilor roşco!ani, ascunşi pe 7umătate de un colier des de barbă nea"ră,păstra în înfăţişare ce!a de militar, autoritar şi ri"id. Cn"ă el, alcătuind unplăcut contrast, Fernande era o brunetă, cu oc'ii albaştri, înaltă, a!nd osiluetă suplă şi "tul şi umerii admirabil dăltuiţi, Kicicnd un păr mai bo"at,sau mai ne"ru nu încadrase o faţă mai pură sau mai albă, cu nişte oc'i mari,

de a#ur, în care se citea o patimă ar#ătoare, şi o "ură mică şi proaspătă, împodobită cu dinţişori mici ce se !ădeau de o strălucire nepieritoare şi de oduritate în stare să macine pietre. Fernande era mai cu seamă mndră de$neţea picioarelor sale, căci "ăsea că ele constituie proba de netă"ăduit aori"inii princiare. Dşi ceru de îndată scu#e =u#annei, făcnd semn să coboare din trăsurăunei cameriste care ţinea pe "enunc'i pe fetiţa ei, Kişe, o copilă de trei ani,tot aşa de bălaie pe ct era mama sa de brunetă, cu părul crlionţat şi#brlit, oc'ii de culoarea cerului senin şi "uriţa ro#ă, ce rdea necontenit,săpnd "ropiţe în bărbie şin amndoi obra7ii. ^ =ă nu te superi pe mine, dra"a mea, dar am pro$tat de in!itaţia

!oastră ca so aduc cu mine şi pe Kişe. ^ 2ar ai făcut foarte bine, răspunse =u#anne, 2oar ţiam spus căe)istă şi o măsuţă pentru copii. *ele două femei păreau că se înţele" bine. =u#anne abia dacă sc'iţă omişcare uşoară din pleoape, cnd îl !ă#u pe 1ois"elin în!rtinduse curtenitor în 7urul Fernandei care, dealtminteri, probabil că îi făcea mofturi, $indcă îl întmpnă cu înfăţişarea "lacială, adoptată de femei îndeobşte cnd amantulrefu#ă să le îndeplinească !reunul din capricii. *u un aer neliniştit, 1ois"elin!eni din nou ln"ă Cuc şi 2ela!eau, care se cunoşteau încă din primă!aratrecută şi, re!ă#nduse acum, îşi strn"eau unul altuia minile. Pre#enţaneaşteptată a tnărului la 1eauclair părea că strneşte directorului u#inelor

Abis o !ie emoţie. ^ *um 2e ieri sunteţi aici Ni bineînţeles că nu laţi "ăsit pe Gordan,$indcă a primit o tele"ramă neaşteptată şi a trebuit să plece la *annesO 2a?da, treburile astea, le cunosc bine, dar nu ştiam că !a c'ematO Aşadar, înseamnă că are ce!a neplăcut din pricina furnalului. Cuc fu surprins săl !adă att de neliniştit şi îşi dădea seama căi pepunctul săl descoasă despre moti!ele pentru care îl c'emase în "rabă Gordanla *rec'erie. 8nărul nit înţele"ea totuşi el însuşi pentru care pricini stăpnulfurna ;ul ui a!ea neplăceri, aşa că răspunse cu totul întro doarăL ^ *redeţi căi !orba de neplăceri Am impresia că. 2impotri!ă,lucrurile mer" foarte bine.

Atunci, 2ela!eau, prudent, pentru a sc'imba !orba, i se adresă lui1ois"elin, pe carel tutuia, anunţndui o ştire bună, cumpărarea de către*'ina a unui stoc de obu#e cu defect, pe care ar $ trebuit sa le retopească. Niuitară de toate afacerile cnd Cuc, care adora copiii, le arătă amu#at pe Paulcare oferea >oricele Kişei, marea lui pasiune. *e fetiţă frumoasă, parcăiruptă din soare, aşa e de blondă Ni cum de putuse să se nască în felulacesta, dintrun tata şio mamă att de bruneţi Fernandei, carel salutase peCuc încercnd săi pătrundă "ndurile cu pri!irea ei iscoditoare pentru aşi da



seama dacă îi !a $ prieten sau duşman, îi plăcea să i se pună această întrebare căreia îi răspundea de $ecare dată printro alu#ie stră!e#ie labunicul copilului, faimosul prinţ rus, adoptnd în acelaşi timp un aermaiestuos. ^ Y' Era un bărbat minunat, blond şi tranda$riu. =unt si"ură că Kişe îi

!a semăna leit. 2ar 1ois"elin "ăsi că nui prea corect săşi aştepte in!itaţii în felulacesta, sub un ste7ar, ceea ce îşi puteau permite doar nişte bur"'e#i lipsiţi demaniere care sau retras la ţară. Ni, în !reme ce îi con!in"ea pe toţi să intre încasă, conducndui înspre salon, se întlniră cu domQ Gerome, careşi făcuapariţia în căruciorul lui mic, împins de un ser!itor. 1ătrnul îşi impusesedreptul de a duce o !iaţă aparte, complet separat de ceilalţi, cu orele lui demasă, de plimbare, de sculare şi de culcare şi mnca sin"ur, nu !roia cacine!a anume să se ocupe de el şi c'iar se împămntenise obiceiul ca nimenisă nui adrese#e niciodată !reo !orbă, în întrea"a casă. 8oţi se mulţumirădeci săl salute în tăcere, în !reme ce =u#anne fu sin"ura persoană carel

urmări din oc'i cu duioşie, însoţinduşi pri!irea cu un surs. 2omQ Gerome,care pleca întruna din lun"ile sale pere"rinări, cnd îşi petrecea cteodatăafară o dupăamia#ă întrea"ă, îi pri!ise pe toţi rnd pe rnd, $), ca un martoruitat în afara lumii, nemairăspun#nd la saluturi. Ni Cuc fu cuprins din nou de!ec'ea indispo#iţie şi de îndoiala lui su>etească atunci cnd obser!ălimpe#imea recQ a acestei pri!iri. =alonul era o cameră !astă, foarte lu)oasă, tapetată cu un brocart roşuşi împodobită cu o mobilă somptuoasă, stil Cudo!ic al BlH;ea. Ni, de îndată ceintrară în salon, îşi şi făcură apariţia alţi in!itaţi, subprefectul *'teard,urmat de primarul ourier, de soţia primarului, Ceonore, şi de Ac'ille, $ul lor,*re#uduse încă bărbat bine la cei patru#eci de ani ai săi, c'el, cu nasul

coroiat, cu o "ură ştearsă şi nişte oc'i 'olbaţi şi nestatornici îndărătullornionului, suprefectul *'teard repre#enta o epa!ă a Parisului, care, dupăceşi lăsase acolo părul şi sănătatea, îşi dăruise osemintele carei mairămăseseră între"i subprefecturii din 1eauclair, datorită inter!enţiilor unuiprieten intim, de!enit pe neaşteptate ministru. Fără să nutrească mariambiţii, cu $catul !ătămat şi simţind ne!oia odi'nei, a!usese în plus fericitulprile7 so întlnească acolo pe frumoasa doamnă ourier, care se pare că la'otărt sa se statornicească pe acele melea"uri, dndui prile7ul unei le"ăturinetulburate de !reun nor, !ă#ută cu oc'i buni de diri"uitorii administraţiei destat şi acceptată c'iar de însuşi soţul ei, despre care se spunea că a!ea cutotul alte "usturi. Ceonore, ;nimoasă încă la cei trei#eci şi opt de ani ai ei,

blondă, cu trăsături re"ulate şi de o mare distincţie, era pătrunsă de o marecucernicie, cu o înfăţişare distantă şi mironosiţă, sub care ardea, după cumşopteau între ei cei cţi!a mai iniţiaţi, un 7ar nestins, alcătuit din dorinţeprofane. Kumai domnul ourier, un bărbat corpolent, cu faţa în formă de lunăplină şi ceafa "roasă, părea să se îndoiască de acest lucru, căci de $ecaredată cnd !orbea despre soţie sc'iţa un surs de indul"enţa şi prefera înlocul ei pe micuţele muncitoare din fabrica de încălţăminte, o importantăfabrică de panto$ pe care o moştenise de la tatăl său şi unde cşti"ase la



rndul lui o a!ere. 2e cincispre#ece ani, soţii ourier dormeau în camereseparate şi sin"urul lucru cei mai le"a era $ul lor, Ac'ille, un băiat care împlinise acum optspre#ece ani, cu trăsăturile re"ulate şi oc'ii frumoşi aimamei sale, dar foarte oac'eş şi care do!edea o mare inteli"enţă şiunade!ărat spirit de independenţă, cei punea pe părinţi adeseori în încurcătură

şii necă7ea nespus de mult. 2e oc'ii lumii, cei doi soţi a7unseseră la o înţele"ere perfectă şi dacă frumoasa Ceonore nu călcase niciodată cu piciorulprin fabrica de încălţăminte a bărbatului său, nui mai puţin ade!ărat că, maicu seamă de cnd *'teard pătrunsese în casa lor, domnea în familiaourier o neştirbită armonie, ceea ce făcea pe mulţi săi dea drept e)emplu.=ubprefectul şi primarul de!eniseră prieteni de nedespărţit, şi asta sedesfăşura în fa!oa rea administraţiei, iar între" oraşul nu putea dect săbene$cie#e de fericita înţele"ere. *urnd se i!iră în salon şi alţi noi in!itaţi, aume, preşedinteletribunalului, însoţit de $ica lui, Cucile, urmată de lo"odnicul acesteia,căpitanul în retra"ere Golli!et. aume, cu un cap lun"uieţ, o frunte înaltă şi o

bărbie cărnoasă, în !rstă de abia patru#eci şi cinci de ani, părea că !reaTsăşi "ăsească refu"iul şi uitarea în această !ă"ăună îndepărtată a1eauclairului, sub apăsarea unei "roa#nice drame de familie carei tulburase întrea"a !iaţă. Dntro seară, soţia lui, părăsită de un amant, se sinucisese înfaţa lui, mărturisinduşi "reşeala. *u o înfăţişare rece şi se!eră, aparent deneclintit, rămăsese totuşi în realitate, înlăuntrul $inţei lui, neconsolat, pustiit,suferind acum datorită $icei lui pe care o adora şi care, pe măsură ce creştea,semăna tot mai mult cu mama ei. Plăpndă şi minionă, mereu îndră"ostită şisensibilă la frumosul din 7ur, cu oc'ii periculoşi şi $"ura luminoasă de şatenăcu tenul alb, Cucile îi amintea de "reşeala mamei şi7i strnea o asemeneateamă să nu !adă lunduse de la capăt păcatul, înct o lo"odise cnd abia

împlinise două#eci de ani cu căpitanul Golli!et, fără să se mai "ndească osin"ură clipă măcar la sin"urătatea amară la carel !a condamna despărţireadureroasă. *ăpitanul Golli!et, cam obosit pentru cei trei#eci de ani ai lui, eratotuşi un bărbat frumos, cu fruntea de om tenace şi mustaţa triumfătoare,peW care fri"urile aduse cu sine din Mada"ascar îl forţaseră săşi dea demisia.Moştenise c'iar de curnd o rentă de douăspre#ece mii de franci şi se'otărse să se statornicească la 1eauclair, ţinutul lui de baştină, lund încăsătorie de pe ace[ melea"uri pe Cucile, a cărei înfăţişare de turturicăprăpădită după el îl înnebunise. aume, fără nici un fel de a!ere, care trăiastrmtorai de pe urma scaunului cel ocupa la tribunal, nu putea refu#a oasemenea partidă pentru $ica lui. Ni, peT măsură ce trecea timpul,

disperarea ascunsă de care era stăpnit creştea neîncetat şi niciodată nuurmărise cu o mai mare e)i"enţăT aplicarea le"ii, niciodată nuşi ba#ase maimult pe *od 'otărrile lui 7udecătoreşti, pline de duritate în aplicareapedepselor, ca în #ilele acestea. 2upă a$rmaţiile unora, această atitudine de 7udecător implacabil ascundea în realitate un în!ins, un pesimist şiunde#olat, care sendoia de totul, mai cu seamă de dreptatea socială. Ni oalelese spăr"eau în capul amărfţilor şi nefericiţilor, !ictime ale crimelor altora, în



!reme ce 7udecătorul care condamna, întrebnduse dacă are dreptul săprocede#e în felul acesta, suferea la rndul său. Apoi sosiră soţii Ma#elle, cu fetiţa lor Couise, în !rsta de trei ani, încă ocandidată la măsuţa copiilor. =oţii Ma#elle alcătuiau un mena7 perfect şifericit, doi oameni corpolenţi cam de aceeaşi etate, care abia dacă depăşeau

!rsta de patru#eci de ani şi care puţin cte puţin începuseră să se asemeneunul cu celăl7ilt ca două picături de apa, a!nd aceeaşi faţă ro#ă şisur#ătoare şi acelaşi aer patern şi blnd. *'eltuiseră o sută de mii de francica să se instale#e confortabil, ln"ă subprefeetiira, întro casă frumoasă şiele"antă, încon7urată cu o "rădină destul de întinsă şi trăiau dintro rentă de!reo cincispre#ece mii de franci, plasaţi în bonuri de stat, a căror stabilitateputea săi facă să doarmă liniştiţi. 8i'na şi fericirea familiei lor de!enisepro!erbialăL ?A' 2eaş $ ca domnulTMa#elle, care nu face nimic _sta omnorocos@. 2ai el le ţăspundea de $ecare dată celor care spuneau aşa cămuncise pe brnci, !reme de #ece ani, şi căşi fşti"ase cu sudoarea frunţiia!erea. Ade!ărul era că, neînsemnatul misit de cărbune, lund în căsătorie o

femeie care îi aducea o dotă de cinci#eci de mii de franci, a!useseperspicacitatea ( sau poate pur şi simplu norocul ( să pre!adă că "re!ele,foarte frec!ente în ultimii #ece ani, !or a7un"e în cele din urmă să sporească întrun mod considerabil preţul 'uilei france#e. Co!itura lui de "eniu fuseseprin urmare că se asi"urase în străinătate de re#er!e enorme de cărbune lacel mai scă#ut preţ cu putinţă şi apoi le re!nduse cu mari bene$cii unorindustriaşi din Franţa, pe care lipsa bruscă de combustibil îi silea altminterisăşi înc'idă fabricile. Kumai că se arătase un om ade!ărat ponderat şi seretrăsese din afaceri la !rsta de patru#eci de ani, după ceşi asi"urase unbene$ciu de şase sute de mii de franci care, potri!it calculelor, urmau săifacă pe el şi pe soţia lui un cuplu fericit din toate punctele de !edere. Ku

cedase nici măcar tentaţiei de a mer"e pnă la un milion, întratta se temeade mult să nu cadă !ictimă !reunui capriciu al sorţii. Ni nicicnd preafericitule"oism nu triumfase astfel, nicicnd optimismul nu a!usese mai multădreptate să a$rme că totul mer"e din ce în ce mai înspre bine în lume, ca înca#ul acestor oameni tare cumsecade dealtminteri, care se adorau între ci şişi adorau fetiţa, !enită t, +/ pe lume cam în amur"ul !ieţii lor, şi careşi împlineau unul altuia c'iar şi cele mai mici dorinţe, departe de orice ambiţie,oferind în acelaşi timp o ima"ine perfectă a fericirii, a fericirii e"oiste, fără ofereastră desc'isă spre nenorocirea altora. =in"ura umbră care întunecaaceastă fericire era faptul ca doamna Ma#elle, foarte corpolentă şi foarte"reoaie, se credea atinsă de o boală "ra!ă, necunoscuta şi imposibil de

identi$cat, ceea ce făcea ca bărbatul ei so compătimească şi so răsfeţe şimai mult, deşi surdea de $ecare data şi rostea cu un soi de !anitate şi deduioşie în acelaşi timpL ?boala soţiei mele@, ca şi cum ar $ spusL ?părul,bo"atul şi unicul pe lume par de aur al soţiei mele@. Ku desluşeai în tonul luinici teamă, nici tristeţe. 1a a!eai c'iar impresia că era stăpnit de aceleaşisimţăminte pe care le încerca şi în faţa fetiţei lor, Couise, ce se de#!olta Qcutotul diferit de ei, brunetă, subţirică şi !ioaie, cu un căpşor micuţ şi amu#antde căprioară, cu oc'ii mi"dalaţi şi năsucul subţire. Era un lucru uimitor, o



minunăţie ce parcă anume lear $ dăruito cerul, ca sa strecoare un strop de#burdălnicie în casa lor adormită, pe care di"estiile prea "reoaie o scufundau în somn. Protipendada din 1eauclais. Ybişnuia să se amu#e pe seama familieiMa#elle, r#nd ori de cte ori a!eaprile7ul de oalele imense în care seprepara mncarea şi de "ăinile puse la în"răşat, dar nui mai puţin ade!ărat

că îi respecta, îi saluta, şi perec'ea era in!itată pretutindeni. Erau pri!iţi întocmai ca nişte rentieri pe care o a!ere bine statornicită îi făcea să sesitue#e deasupra lucrătorilor, funcţionarilor prăpădiţi şi c'iar deasupra înşişi îmbo"ăţiţilor ce posedau capitaluri de milioane, dar puteau cădea orictidpradă >uctuaţiilor şi catastrofelor. Ni nul mai aşteptau dect pe abatele Marle, preotul bisericii =aint incent, paro'ia oamenilor bo"aţi din 1eauclair, care sosi în cele din urmă,c'iar în momentul în care se deciseseră să treacă în sufra"erie cu toţii.Abatele se scu#ă că într#iase, însă îl reţinuseră obli"aţiunile profesionale.Era un bărbat înalt, !n7os, cu o faţă colţuroasă, un nas ca un plisc de !ulturşi o "ură lar"ă, cu contururi ferme. Dncă în pline puteri, nea!nd dect

trei#eci şi şase de ani, ar $ fost nespus de fericit să lupte pentru credinţă,dacă nar $ a!ut un uşor defect de !orbire, ceea cei pro!oca di$cultăţi lapredica. Aceasta este e)plicaţia pentru care se resemnase să se în"roape la1eauclair, în !reme ce părul lui brunet, tuns scurt, ca şi oc'ii ne"ri şipătrun#ători trădau la abatele Marle pe luptătorul ce ar $ putut să de!ină. *utoate acestea era conştient de declinul bisericii, îşi dădea perfect de bineseama de cri#a prin care trecea catolicismul şi nu se s$a săşi mărturiseascătemerile uneori, cnd îşi !edea biserica "olită de lume, dar se crampona deslo!a măr"inită a do"melor, cu con!in"erea că între" acest edi$ciu străbunse !a prăbuşi în #iua în care ştiinţa şi liberul arbitru !or reuşi săi $sure#e#idurile. 2ealtminteri, accepta in!itaţiife la uerdac'e fără săşi facă prea

multe ilu#ii asupra !irtuţilor cu care era bla"oslo!ită protipendada şi participala de7unuri sau serate dintrun fel de simţ al datoriei, cre#nd că trebuie săascundă sub mantia reli"iei plă"ile de care ştia căi acoperită societatea bunăde acolo. Cuc fu încntat de atmosfera luminoasă şi plăcută, ca şi de "randiosulbun "ust şi ele"anţa sufra"eriei, o încăpere !astă, ocupnd o latură întrea"ăa parterului şi ale cărei terestreW înalte dădeau înspre pelu#ele şi arboriibătrni ai parcului. A!eai impresia că întrea"ă această !e"etaţie pătrundea încameră şi că încăperea, în stil Cudo!ic al BH;lea, cu lemnăriile cenuşiuperlate şi tapetele de o nuanţă foarte blndă de !erde pe care o capătăuneori apele, de!enea astfel un loc ideal pentru ospeţe ce se transformau

întrun fel de ade!ărate sărbători.. Ni bo"ăţia mesei, albul imaculat al"arniturilor, strălucirea ar"intăriei şi a cristalelor, >orile care erau presărate în 7ur strneau o ade!ărată încntare în acest minunat cadru de lumină şiparfum. Emoţia lui Cuc fu att de puternică, înct, fără săşi dea seama cum, îi re!eni în "nd întrea"a seară din a7un, poporul înfometat şi ţinut în întuneric, a cărei turmă tropăia prin noroiul stră#ii 1rias, oţelarii şi smul"ătoriide creu#ete ceşi coceau carnea la >ăcările infernale ale cuptoarelor şi, maicu seamă, locuinţa sărăcăcioasă a familiei 1onnaire, cu sărmana Gosine



aciuiată peo treaptă a scării şi. =al!ată pentru o seară de la înfometareWnuma7 mulţumită unei pini furate de frăţiorul ei mai mic. T*tă mi#erie şinedreptate şi ce condiţii blestemate de muncă 2in ce suferinţe e)ecrabilei#!orăşte lu)ul prealericiţilor trnda!i Cuc se pomeni aşe#at între Fernande şi 2ela!eau, la masa cu

cincispre#ece tacmuri. *t despre 1ois"elin, contrar u#an < ţelor, o a!ea ;a dreapta ;ul pe doamna Ma#elle, ;ar la stn"a oin!itase c'iar în clipa aceea pe Fernande. Ar $ trebuit să cede#e acest locdoamnei ourier dar, între prietenii intimi, se obişnuia să o aşe#e totdeaunape Ceonore ln"ă amicul ei, subprefectul *'teard. Acesta ocupa, prin $realucrurilor, locul de onoare, la dreapta =u#annei, care a!ea la stn"a ei pepreşedintele aume. ;; aşe#aseră pe abatele Marle ln"ă Ceonore, enoriaşalui cea mai cucernică şi cea mai iubită. ourier era alături de doamna Ma#elleşi soţul acesteia din urmă ln"ă preşedinte. Dn sfrşit, căpitanul Goi li !et şiCucile, cei doi lo"odnici, erau aşe#aţi unul ln"ă altul la capătul mesei, faţă înfaţă cu tnărul Ac'iile ourier, care stătea tăcut între 2ela!eau şi abate. Ni,

pre!ă#ătoare, =u#anne dăduse dispo#iţii să se aran7e#e în spatele ei măsuţacopiilor, pe care o pre#ida Paul, la cei şapte ani ai lui, instalat între Kişe şiCouise, $ecare de cte trei ani şi care, neastmpărate, îşi plimbau şi una şicealaltă mnuţele printre farfurii şi pa'are. 2ealtminteri, o 7upneasă nuipărăsea din oc'i, în !reme ce ser!iciul mesei mari era asi"urat de doi feciori,a7utaţi de !i#itii. 2e cum se ser!iră ouăle umplute, pe care le însoţea !inul de =auternes,se strni o 'ărmălaie "enerală, $ecare ţinnd să comente#e calitatea piniice se fabrica la 1eauclair. ^ Ku am putut să mă obişnuiesc deloc cu ea, spuse 1ois"elin, Aşa#isalor pine de lu) este imposibil de mncat şi, am fost ne!oit să comand dintr

aceea cu care eram obişnuit la Paris. Horbise răspicat şi toţi pri!iră plini de consideraţie micile pinişoare cucare se îndopau. 2ar ceea ce frămnta mai mult spiritele erau e!enimentelesupărătoare care se pe trecuseră în a7un. Ni Fernande e)clamăL ^ Apropo, ştiţi că ieri seară cine!a a 7efuit o brutărie din strada 1rias Cuc nu se putu stăpni să nu i#bucneaşcăn rs. ^ Y' î doamnă, 7efuit e prea mult spus, Eram acolo, Ka fost dect unnenorocit de copii care a furat o pine. ^ Ni noi eram acolo, declară căpitanul Golli!et, frapat de !ădita intenţiede a scu#a "estul, ca şi de tonul plin de milă al tnărul ui. E foarte re"retabilcă na fost arestat acest copil, cel puţin pentru ca să se dea un e)emplu.

^ Fărăndoială, fărăndoială, se "răbi să adau"e şi 1oi. ="elin. =e parecă se fură mult, de cnd cu "re!a asta blestematăO *ine!a mia spus că ofemeie a încercat să spar"ă "alantarul unei măcelării. 8oţi ne"ustorii se pln"că 'aimanalele asteaşi umplu bu#unarele din te7"'elele pră!ăliilorO Ni, dacănu mănşel, dispunem de o înc'isoare frumoasă şi nouă, care ar putea primicţi!a locatari, nui aşa, domnule preşedinte aume a!ea de "nd tocmai să răspundă, dar în momentul acelacăpitanul replică pe un ton plin de !iolenţăL



^ Dntrade!ăr, furtul nepedepsit "enerea#ă 7aful şi c'iar asasinatul.=tarea de spirit a populaţiei muncitoare de!ine în"ro#itoare. Yaredumnea!oastră, toţi cei care ieri seară eraţi ca şi mine acolo, naţi simţitatmosfera încărcată, ameninţătoare, care plutea prin !ă#du' şi teroarea decare părea că e cuprins între" oraşul. Nin afară de asta, Can"e, anar'istul

ăla, nu !a spus !erde ceea ce crede că trebuie să facă Ha stri"at în faţă cosă facă să sară în aer 1eauclairul şi co săl radă de pe suprafaţapămntuluiO Niacum, $indcă au pus mna pe el, sper din toată inima că ausăl pedepsească de o săi piară c'eful să mai !orbească aşa. 2uritatea cu!intelor lui Golli!et făcu pe toată lumea să se simtă prost.Ca ce bun să aminteşti despre su>ul acela de "roa#ă pe care toţi ceilalţi îlsimţiseră adiind, la fel ca şi el, cu o seară în urmă, la ce bun să pomeneştidespre aşa ce!a în mi7locul acestei mese att de plăcute, încărcată cu attealucruri frumoase şi cu attea bunătăţi Y răceală de moarte cuprinse pe toţiaceşti bur"'e#i neliniştiţi, ca şi cum ar $ au#it în liniştea adncă pre!estiriameninţătoare pentru #iua de mine, în !reme ce feciorii le ser!eau, acum,

păstră!i de ru. =imţind că tăcerea începe să de!ină 7enantă, 2ela!eau spuse în celedin urmăL ^ Can"e ăstai un indi!id detestabilO *ăpitanul are dreptate. 2acă totau pus mna pe el, săl ţină înc'is mai multă !reme. 2ar preşedintele aume clătină din cap şi, cu aerul lui se!er şi faţa deneclintit, fără ca cine!a să poată "'ici ce se ascunde înapoia acestei ri"idităţiprofesionale, declarăL ^ 8rebuie să !ă fac cunoscut că, urmnd sfatul meu, 7udecătorul deinstrucţie 'otărse săl elibere#e pe acest om, după un scurt intero"atoriu,c'iar în dimineaţa asta.

*te!a "lasuri protestară, ascun#nd sub un ton e)a"erat de "lumateama reala care stăpnea aceasta adunătură. ^ Y' domnule preşedinte, !a să #ică !reţi să ne !edeţi masacraţi petoţi aume nu răspunse dect printrun "est încet din mna, care putea $interpretat în o mie şi una de feluri. Prudenţa cerea fără îndoială să nu seacorde o importanţă prea mare unor cu!inte aruncate în !nt, desc'i#nduse pentru aceasta un proces care ar $ strnit !l!ă şiar $ făcut să încolţească şi mai mult sămnţa ##aniei risipită cu acest prile7. Golli!et, ne!rnd să se împotri!ească în mod desc'is !iitorului săusocru, se calmase, muşcnduşi totuşi mustaţa. 2ar subprefectul *'teard,

care pnă atunci se mulţumise să surdă, cu aerul lui afabil de om care ştiesă pro$te din orice situaţie, e)clamăL ^ A' !ă înţele" bine, domnule preşedinte Aţi procedat în ca#ul ăstacu tact, folosind ceea ce se c'eamă o politică e)celentă. Ei nui c'iar aşa,starea de spirit a maselor nu este aici, la 1eauclair, mai rea dect în altăparte. Peste tot domneşte aceeaşi stare de spirit, trebuie să te străduieşti săte acomode#i cu ea oriunde te a>i şi cel mai bine ar $ săncerci să prelun"eştict mai mult posibil situaţia aceasta de calm relati! care domneşte acuma,



$indcă nu mai încape nici o îndoială căn #iua în care se !or sc'imba lucrurile,asta no să sentmple în nici un ca# c'iar att de lesne. Cuc a!u impresia că simte un smbure de ironie şi de #e>emea în "lasulacestui !ec'i petrecăreţ, ce bătuse toate caldarmurile pari#iene şi pe careprobabil căl amu#a "roa#a prost disimulată a acestor bur"'e#i de pro!incie,

2ealtminteri, practic, politica lui *'teard era aceea a etalării unei nepăsăritotale, oricare ar $ fost ministrul care se "ăsea la putere. Era un şurub din!ec'ea maşină "u!ernamentală care continua să mear"ă de la sine, prinforţa inerţiei, cu scrţituri şi #"uduituri, care ar capota şi sar face 7praf şipulbere de îndată ce sar $ i!it #orile unei societăţi noi. =au, aşa cumrecunoştea ei însuşi în cercurile intime, amu#nduse de starea e)istentă, sea>a pe mar"inea prăpastie Cucrurile mai mer"eau un timp, pentru că era împins de la spate dar la prima #"uduitură mai serioasă, !a da bir cu fu"iţii şitotul se !a duce de rpă. *'iar #adarnicele eforturi întreprinse de la centrupentru a consolida !ec'ea rablă a aparatului de stat, reformele timide pecare încercau să le punăn practica, le"ile inutile care se !otau, fără a

îndră#ni să se aplice nici cele !ec'i măcar, "oana furioasă pentru ocupareaunor posturi şi satisfacerea unor ambiţii personale, lupta şi înfruntărilefurtunoase dintre partidele politice nu făceau dect sa a"ra!e#e şi să"răbească a"onia "enerală, în $ecare dimineaţă re"imul se minuna că se maia>a la putere 7i că nu este încă la pămnt, spunnduşi în acelaşi timp căaceasta se !a întmpla cu si"uranţă a doua #i. Ni *'teard, care nu eractuşi de puţin un om prost, aran7ase în aşa fel lucrurile, înct să re#istemăcar att ct !a dura re"imul. Republican moderat, aşa după cum îi stăteabine unuia ca el, repre#enta "u!ernul e)act în măsura în care era necesarpentru aşi păstra locul, nefăcnd dect att ct era util să facă şi !roind maicu seamă să trăiască în linişte cu toţi funcţionarii administrati!i. Ni na!ea

dect să se prăbuşească totul, ceea ce se !a strădui !a $ mereu să nu se a>e în momentul acela sub dărmături ^ 2oar !edeţi, conc'ise el, că nenorocita asta de "re!ă, din cau#acăreia eram att de în"ri7oraţi, sa terminat în modul cel mai fericit cuputinţă. ourier, primarul, nu a!ea $loso$a #e>emistă a subprefectului şi, cutoate că fusese pnă atunci întotdeauna de acord cu acesta, ceea ce le uşurabuna conducere a treburilor oraşului, de data aceasta protestă. ^ Permitemi, permitemi, dra"ul meu prieten, daca facern prea multeconcesii, se a7un"e departeO *unosc muncitorii, îi iubesc, sunt un !ec'irepublican, un !ec'i democrat, nu deW ieridealaltăieri. Dnsă c'iar dacă sunt

de acord că lucrătorii au dreptul săşi îmbunătăţească soarta, niciodată nu!oi accepta teoriile sub!ersi!e, ideile acestea de colecti!ism care ar însemnasfrşitul între"ii societăţi ci!ili#ate. Nin !ocea lui "roasă şi tremurătoare se simţea ră#bătnd toată teamaprin care trecuse, ca şi ferocitatea bur"'e#ului, care se !ede încolţit şi ne!oialui înnăscuta de a reprima pe alţii, ce se trădase la un moment dat, atuncicnd, cu cte!a #ile în urmă, îşi e)primase dorinţa să se aducă armata să



acţione#e pentru ca "re!iştii să $e forţaţi săşi reia lucrul sub ameninţareapuştilor. ^ Dn orice ca#, eu am făcut tot ceea ce se putea face pentru muncitoriidin fabrica meaL asociaţie de a7utor reciproc, casă de pensii, locuinţe ieftine şitoate înlesnirile posibile, Atunci, ce mai e e !or mai. Mult. E sfrşitul lumii,

domnule 2ela!eau, nui aşa 2irectorul u#inelor Abis mncase pnă atunci cu o poftă straşnica,ascultnd discuţiile fără să se amestece. ^ E'ei sfrşitul lumii e departe, spuse el cu calmul şi franc'eţea luiobişnuite. =per din toată inima că no să lăsăm lumea să se sfrşească aşa,cu una, cu două, fără să luptăm ca să mai dure#e puţinO Eu, unul, sunt depărerea domnului subprefect că "re!a sa terminat întrun mod foarte fericit.Ni !ă aduc c'iar o !este bună. Dl ştiţi pe 1onnaire, adeptul acela alcolecti!ismului şi unul dintre conducătorii "re!ei@ pe care fusesem obli"at săl iau înapoi Ei bine, =a pedepsit sin"ur şia părăsit u#ina ieriseară. Era unmuncitor foarte priceput. 2ar, ce !reţi, a!ea o minte prea aprinsă, şin plus,

un !isător periculosO A' ilu#iile astea pe care şi, ie fac unii ne duc de rpă Ni continuă pe acest ton, străduinduse să se arate foarte loial şi foarteimparţial. Fiecare a!ea dreptul săşi apere interesele. Muncitorii, intrnd în"re!ă, credeau că şi le apără pe ale lor. El, directorul u#inei, apăra la rndullui capitalul, maşinile şi uneltele de producţie, proprietatea, care iau fost încredinţate. Ni era de acord să facă oarecari concesii c'iar, $indcă se simţeacel mai tare. =in"ura lui datorie era să menţină starea de lucruri e)istentă laora aceea, buna funcţionare a actualului sistem de retribuţie, care erare#ultatul unei e)perienţe îndelun"ate, rodul înţelepciunii, ce îl perfecţionasepuţin cte puţin în decursul !remii. Practic, ade!ărulade!ărat acesta era, şinu e)istau în afară de el dect ilu#ii ce puteau de!eni periculoase, ideea

acestui colecti!ism, de pildă ?a cărei aplicare ar $ pro!ocat cea mai "roa#nicădintre catastrofe. Mai !orbi de asemenea şi despre sindicate, a cărore)istenţa o combătea cu în!erşunare, "'icind că ele constituie o armă deluptă puternică. *u toate acestea, fericit că "re!a nu a făcut prea multera!a"ii şi că na de!enit un de#astru pentru producţie, împiedicndul anulacesta săşi respecte an"a7amentele pe care şi le luase faţă de !ărul lui,triumfa, socotinduse un conducător acti! şi priceput. *'iar în momentul acela, cei doi feciori ser!eau la masă pui depotrnic'e fripţi, în !reme ce !i#itiul, însărcinat sa umple pa'arele, turna încupe !in de =aintEmilien@ ^ Dn ca#ul acesta, spuse 1ois"elin cu un ton de "lumă, îmi promiţi cu

tot dinadinsul că nu !om $ siliţi să strn"em cureaua, a7un"nd la re"im decarto$, şi că !om putea să mncăm fără să ne facem nici un fel de "ri7ă oaripă din aceşti pui de potrnic'e n 'o'ot puternic de rs întmpină această "lumă, pe care toţi o "ăsirăuna dintre cele mal spirituale care se spuseseră pnă atunci la masă. ^ ;ţi promit, răspunse amu#at şi 2ela!eau, r#nd laolaltă cu ceilalţi.2ormi, mănncă liniştit, $indcă re!oluţia care o săţi măture rentele nui încăatt de aproape.



=tnd liniştit în scaunul lui, Cuc, simţi totuşi cum i se strn"e inima.Acesta era întrade!ăr sistemul de retribuţie capitalist, ba#at pe e)ploatareamuncii altora. ;n!estea cinci, făcea să se producă şapte şi toca bene$ciul dedoi. ;ar 2ela!eau era unul dintre cel care se frămnta, îşi punea la bătaiecreierul şi capacitatea lui de muncă pentru reali#area acestui lucru ct

despre 1ois"elin, cu ce drept mnca şi trăia întrun asemenea lu) indi!idulăsta, care nu muncise niciodată Ni pe Cuc îl şoca mai cu seamă atitudineaFermandei, !ecina lui, foarte prinsă de această con!ersaţie prea puţinpotri!ită pentru o femeie, care asculta plină de interes, cu o înfăţişare încntată, po!estea luptei de#or"ani#ate a muncitorilor şi !ictoria dobndităde banul pe care dinţii ei. 2e lupoaică tnără îl ronţăia cu a!iditate. 1u#eleroşii se întredesc'ideau puţin şii descopereau dantura ascuţită, sc'iţnd unsurs de o oarecare cru#ime, ca şi cum iar $ fost satisfăcute în sfrşitambiţiile de femeie in!idioasă ce le nutrise, aşe#ată faţăn faţă cu $inţaaceea blndă, a cărei încredere o înşela, şi între amantul cei pretindeafrumuseţea în sc'imbul dominaţiei e)ercitate asupra lui şi soţul care, orbit,

cşti"a milioanele, ce urma să le toace în !iitor dinţişorii ei. Părea ameţită încă de pe acum de parfumul >orilor, de buc'etul !inurilor, de aromafripturilor, ameţită mai cu seamă de plăcerea per!ersă pe care o simţeaatunci cnd prin frumuseţea ei strălucitoare strnea în 7ur de#ordine şide#astru. ^ Kar $ mai bine să !orbim de serbarea care se dă la =ubprefectură înfolosul săracilor întrebă plină de blndeţe =u#anne pe *'teard. Kumaidespre politică se discută pretutindeni, naţi !rea să sc'imbăm subiectul Pe ioc, subprefectul, care era un om "alant, se ralia părerii ei. ^ Dntrade!ăr, s în tem de neiertatO Y să or"ani#ăm orice serbare !eţidori, scumpă doamnă.

2in acel moment, con!ersaţia se în$ripa pretutindeni, în toate colţurilemesei, şi $ecare re!eni la ceea cel pasiona pe el. Abatele Marle semulţumise să aprobe cu uşoare înclinări din cap unele dintre a$rmaţiile lui2ela!eau, $ind foarte precaut cnd se a>a în această societate undelde#olau purtările necu!iincioase ale stăpnului casei, aerul >e"matic alsubprefectului şi ostilitatea !ădită a primarului, care nu se sila săşi a$şe#eideile anticlericale. Pentru el era un lucru foarte neplăcut să se a>e în mi7loculacestei societăţi pe care trebuia so susţină în faţa credincioşilor şi desprecare ştia că o să sfrşească întrun c'ip de#astruos =in"ura lui consolare eraatenţia plină de cucernicie a frumoasei Ceonore, !ecina lui, care nu mai erapreocupată dect de el, adresndui cu 7umătate de !oce !orbe plăcute, în

!reme ce restul comesenilor discutau cu aprindere între ei. Fără îndoială că şidnsa trăia, ca şi ceilalţi, în păcat, dar cel puţin !enea la spo!edanie şi încăde pe acum şio înc'ipuia !enind la confesor săşi mărturisească păcatele,reproşnduşi că încercase o plăcere mai mare dect sar $ cu!enit de7unndacolo, aşe#ată alături de prietenul ei *'teard, al cărui "enunc'i era lipitdră"ăstos pe sub masă de al său. *t despre blndul Ma#elle, la fel ca şidnsul, uitat între preşedintele tribunalului aume şi căpitanul în retra"ere Golli!et, nu desc'isese încă "ura dect pentru a înfuleca mari îmbucături, pe



care le mesteca pe îndelete, de teamă să nul apuce durerile de stomac. Kulmai preocupau frămntările politice de cnd, mulţumită rentelor pe care lea!ea, se "ăsea la adăpost de orice furtună. 8rebuia totuşi să se arate atent lateoriile căpitanului, care, la rndul lui, era fericit să se descarce în faţaacestui ascultător att de bine!oitor. Armata era şcoala naţiunii, Franţa na

putea să $e, potri!it tradiţiei sale de nestrămutat, dect o naţiune belicoasă,ce nuşi !a "ăsi ec'ilibrul dect în #iua cnd !a recuceri Europa şi cnd !adomni prin. Forţa săbiei. Era stupid să acu#i că se de#or"ani#ea#ă procesul deproducţie din cau#a oamenilor scoşi de la lucru ca săşi îndeplineascăser!iciul militar. 2ealtminteri, ce fel de lucru, al cui şi ftentru cine ;deilesocialismului sunt doar nişte imense bai!erne. Hor e)ista mereu soldaţi, şidupă ei, pe o treaptă infeQ rioară, oameni care să facă de cor!oadă. =abia celpuţin e un lucru concret, dar ideea faimoasa idee, cea care !a domni asupralumii, cine oare a !ă#uto !reodată Ni rdea de propria lui "lumă, în !remece blndul Ma#elle, care a!ea un profund respect pentru armată, rdea împreună cu el, dar mai mult din comple#enţă la rndul ei, Cucile, lo"odnica

lui Golli!et, îşi strecura înspre el pri!irile furişe de îndră"ostită eni"matică,e)aminndul pe sub "ene cu un uşor surs straniu, amu#ată parcă de ideilepe care le a!ea !iitorul său bărbat. ;.a celălalt capăt al mesei, tnărul Ac'illeourier se înc'idea în el însuşi, păstrnd tăcerea celui care e şi martor şi 7udecător în acelaşi timp, în !reme ce în pri!ire i se o"lindea între" dispreţulpe care il inspirau familia lui şi prietenii cu care aceasta îl silea să stea lamasă. 2ar, pentru a doua oară, c'iar în momentul în care se ser!ea un pateudin $cat de "scă, o ade!ărata minunăţie, un "las strident se făcu au#it de întrea"a masă. Era !ocea doamnei Ma#elle, care stătuse mută pnă atunci,cu nasul înfundat în farfuria ei, preocupată săşi mena7e#e sănătatea şi

socotind că face asta 'răninduse #dra!ăn. Ni cum 1ois"elin, !ecinul ei, erapreocupat numai şi numai de Fernande, ne"li7nduşi cealaltă !ecină, toatăatenţia doamnei Ma#elle se răsfrnse asupra lui ourier, aşe#at alături dednsa, căruia îi dădea amănunte în le"ătură cu căsnicia sa, cu înţele"ereaatt de perfectă care domnea între ea şi soţul său ori cu ideile referitoare laeducaţia pe care ar dori să io facă $icei ei, Couise. ^ Ku !reau să aibă decepţii în !iaţă, o, în nici un ca# în de$niti!,pentru ce şiar face sn"e rău 2oar e sin"urul nostru copil şi o sămoştenească toate rentele pe care le a!em. 2eodată, fără să se $ "ndit prea mult, dintro simplă răutate, *ucsimţi ne!oia să proteste#e.

^ Prin urmare, doamnă, nu ştiţi că o să se suprime sistemul acesta alrentelor lăsate moştenire Ni asta încă foarte curnd, de îndată ce se !orpune ba#ele unei societăţi noi. *ei din 7urul mesei cre#ură că "lumea, dar uluirea doamnei Ma#elle semanifestă întrun mod att de cara"'ios, înct toţi se simţiră datori săi sară în a7utor. =ă suprimi sistemul de moştenire a rentelor, pai asta era oade!ărată infamie însemna sa smul"i din mna copiilor banul cşti"at depărinţi şi săi condamni săşi cşti"e la rndul lor pinea Asemenea idei nu



erau dect consecinţa e!identă a in>uenţei concepţiilor colecti!ismului. Nicum domnul Ma#elle, buimac, încerca săşi încura7e#e soţia, declarnd că el,unul, nu era ctuşi de puţin neliniştit, $indcă întrea"a lui a!ere era plasată înrente la stat şi că nimeni nu !a îndră#ni să se atin"ă de re"istrul de creditoriai statului, Cuc reluă liniştitL

^ 8ocmai în pri!inţa asta !ă înşelaţi, domnule, $indcă se !a ardere"istrul cu creditori ai statului şi se !a aboli sistemul de rente. =oţii Ma#elle trebuiră să facă un mare efort ca să nu le rămnădumicatul în "t. Abolirea sistemului de rente Aşa ce!a îi se părea la fel deimposibil ca prăbuşirea cerului peste capetele lor. Ni se simţeau în aşa 'al depierduţi, în aşa 'al de în"ro#iţi de perspecti!a ameninţătoare a răsturnăriiunor le"i pe care le socoteau în $rea lucrurilor, înct lui *'teard i se făcumilă de ei şi, pentru ai linişti, sentoarse puţin cu aerul lui #e>emitor cătremicuţa masă, unde, neţinnd ctuşi de puţin seamă de e)emplul frumos pecarel da Paul prin purtarea lui liniştită, cele două fetiţe, Kişe şi Couise, nu sepurtaseră pnă atunci prea cu!iincios.

^ Ku, nu $ţi în"ri7oraţi, asta no să se întmpe prea curnd, şi fetiţa!oastră o sa aibă tot timpul să crească, ba c'iar şi să aibă copii la rndul eiOA' numai car face bine cine!a dacă ar spălao puţin pe faţă, că sa murdăritde cremă pnă la urec'i. *ontinuară s"i rdă şi sa "lumească pe acelaşi ton. *u toate acestea,$ecare simţise trecnd prin aer un uriaş su>u rău pre!estitor, furtuna carepoate c'iar mine !a bntui pe deasupra mesei lor, măturndule plăcerileotră!itoare şi lu)ul în care trăiau pe nedrept. Ni toţi simţeau ne!oia să iaapărarea capitalului, să !ină în a7utorul rentei şi societăţii bur"'e#e, întemeiată pe un sistem nedrept de retribuţie. ^ Dn momentul în care se !a atin"e de proprietate, Republica îşi !a

semna propria ei sentinţă de condamnare la moarte, declară sentenţiosourier, primarul. ^ E)istă le"i şi, în #iua cnd ele nar mai $ aplicate, totul sar prăbuşi,preci#ă aume, preşedintele tribunalului. ^ Ei, drăcia dracului, dar, în orice ca#, armata stă şi !e"'ea#ă şi no săpermită unor pun"aşi să triumfe e)clamă căpitanul Golli!et. ^ Dn"ăduiţii 2omnului so facă în locul oamenilor, adău"ă şi abateleMarle. El nui dect bunătatea şi dreptatea întruc'ipate. 1ois"elin şi 2ela!eau se mulţumiră numai să aprobe pe $ecare înparte, $indcă toate forţele sociale pre#ente se părea că !in în a7utorul lor. NiCuc înţelese că a!ea în faţa oc'ilor pe repre#entanţii "u!ernului,

administraţiei, ma"istraturii, ar matei şi clerului, care, toţi deopotri!ă,susţineau o dată mai mult societatea în a"onie, monstruosul eşafoda7 denedreptate ba#at pe o muncă uci"ătoare re#er!ată celor mulţi, pentru a 'rănicorupţia şi trndă!ia ctor!a oameni. A!ea sen#aţia că "roa#nica ima"ine dina7un se continua aici, la masă. 2upă ce !ă#use dedesubtul acestei societăţi îndescompunere, al cărui edi$ciu trosnea din toate înc'eieturile şi se prăbuşea,!edea acum faţada. 2ar c'iar aici, în acest decor de lu) şi triumf aparent, oau#ea prind şii simţea pe toţi neliniştiţi, #ăpăciţi, aer"nd buimaci către



prăpastie, ca toţi ieşiţii din minţi de felul lor, pe care re!oluţiile îi mătură dincalea lor. =e ser!ea desertul şi masa părea in!adată de creme, pră7ituri şifructe splendide. Dn momentul în care se turnă şampanie în cupe, pentru areuşi săi mai în!iore#e pe soţii Ma#elle se făcu elo"iul trndă!iei, al s$nteitrndă!ii care este de ori"ine di !ină. =ufra"eria !astă, plină de rsete şi

!eselie, era inundată de parfumul dulce al >orilor şi al arborilor uriaşi ce ostră7u iau, şi Cuc, în faţa acestor oameni care repre#entau autoritateanedreaptă şi tiranică a trecutului, înţele"ea dintro dată mai bine "ndurilecarel frămntau necontenit, era conştient de necesitatea de a se crea un!iitor liber şi luminos pentru societate. 2upă cafeaua care fu ser!ită în salon, 1ois"elin propuse să se facă oplimbare prin parc, pnă la fermă. 8ot timpul de7unului nu a!usese oc'ipentru nimeni altcine!a dect pentru gQernande, care însă continua săltrate#e cu cru#ime, $indcă îi refu#ase atin"erea piciorului pe sub masă şi nul în!rednicea măcar cu o !orbă, păstrnduşi #mbetele fermecătoare pentrusubprefectul care se a>a aşe#at în faţa ei. Ni asta se întmpla de opt #ile.

Atunci cnd ei îşi permitea să nui îndeplinească imediat !reunul dintrecapriciile ei, Fernande nul în!rednicea nici cu cel mai mic "est de tandreţe.Yr, de data aceasta, moti!ul certei lor fusese faptul că el nu acceptase săor"ani#e#e o partidă cine"etică cu "onaci pe care ea io pretinsese, nu pentrualtce!a, dect pentru plăcerea pe care iar $ făcuto să poarte cu acest prile7noul costum de !nătoare făcut de curnd. Fiind !orba de o c'eltuialăimensă, 1ois"elin îndră#nise să o refu#e, cu att mai mult cu ct =u#anne,pusă în temă, îl ru"ase să $e mai cumpătat la pun"ă aşa că pnă la urmăa7unsese să $e !orba de o dispută între cele două femei, şi problema care seridica acumTera de fapt cine !a în!in"e, soţia sau amanta Dn tot timpulde7unului, =u#anne, cu pri!irea ei blndă şi resemnată, nu pierduse o clipă

din oc'i pe cei doi, obser!nd răceala pe care o mima Fernande, ca şiatenţiile pline de nelinişte ale soţului. 2e asemenea, cnd acesta din urmăpropuse să facă o plimbare, pricepu că 1ois"elin nu căuta dect un prile7 săse i#ole#e cu bosum>ata lui, ca să se scu#e în faţa ei şi săncerce sorecucerească. Rănita pnăn adncul su>etului, simţinduse incapabilă să mailupte, =u#anne se retrase în ea însăşi, plină de suferinţă, dar în acelaşi timpspunnd cu demnitate că prefera să rămnă pe loc, pentru a ţine to!ărăşiedoamnei şi domnului Ma#elle, care socoteau căi mai bine, din moti!e desănătate, să nu se mişte niciodată după ispră!irea mesei. Preşedinteletribunalului, aume, $ica lui, Cucile, şi căpitanul Golli!et declarară la rndul loică nici ei nu sunt amatori să facă mişcare ceea cel determină pe abatele

Marle să propună o partidă de şa' preşedintelui. 8nărul Ac'ille ourier îşi şiluase rămas bun de la "a#de şi, sub prete)tul că are de pre"ătit un e)amen,plecase în "rabă, fericit să re"ăsească în cmpia întinsă un loc unde săşi deafru liber "nduriior. Ni în felul acesta sin"urii care porniră înspre fermă, cuun pas domol, printre arborii bătrni şi înalţi ai parcului, fură doamna şidomnul 2e la!eau, 1ois"elin, subprefectul, soţii ourier şi Cuc. Ca ducere merseră întrun mod foarte corect, cei cinci bărbaţi "rupaţilaolaltă, în !reme ce Fernande şi Ceonore !eneau în urma lor, părnd



adncite întro con!ersaţie intimă. 1ois"elin se antrena întro di#ertaţieasupra situaţiei nenorocite a a"riculturiiL pămntul de!enise falimentar, toţiculti!atorii sendreptau în mod !erti"inos către o apropiată ruină. *'teardşi ourier că#ură de acord că aceasta este cea mai "roa#nică problemă,căreia nu i sa "ăsit nici un fel de soluţie pnă acum căci, pentru ca

muncitorul din sectorul industrial să poată produce, trebuie ca pinea să se"ăsească la un preţ scă#ut, şi dacă "rul a7un"ea la un preţ scă#ut, ţăranul,ruinat, nu mai putea cumpăra produsele pe care le fabricau u#inele. 2ela!eauconsidera că sar putea "ăsi o soluţie printro politică de protecţionisminteli"ent condusă. Ni Cuc, pe carel pasionau asemenea probleme, nu seputu abţine să nui #"nciăre la discuţie şi obţinu o serientrea" deamănunte, mai cu seamă de la 1ois"elin, care în cele din urmă le mărturisi cadisperarea lui pro!enea din faptul că a!ea fără încetare tot felul de di$cultăţicu arendaşul lui de la fermă, Feui'at, ale cărui pretenţii creşteau din an în anmai mult. Y să $e ne!oit să renunţe la ser!iciile lui, $indcăi ceruse, cuprile7ul reînnoirii contractului, săi scadă cu #ece la suta din preţul arendei şi,

ceea ce era şi mai rău, cuprins de teamă că proprietarul lui no să maisemne#e o asemenea în!oială, încetase să se mai interese#e de întreţinereapămntului, nu se mai preocupa să în"raşe cu "unoi terenurile, a$rmnd căna!ea ne!oie să muncească el pentru ca săi asi"ure a!erea succesoruluisău. Ni acum pămnturile secătuiau puţin cte puţin, lo!ite parcăQde moarte. ^ Ni situaţiai aceeaşi pretutindeni, continuă 1ois"elin. Yamenii nu se înţele" între ci, lucrătorii !or să ia locul proprietarilor, şi de pe Qurma certei lorsuferă a"riculturaO itaţi, nu mai departe de satul !ecin, *ombettes, alecărui pămnturi sunt separate de ale mele doar prin şoseaua dinspreFormeries, nici nu !ă puteţi ima"ina ctă neînţele"ere domneşte şi ce eforturiface $ecare taran ca săi dăune#e recoltei celuilalt, fără săşi dea seama că

prin asta îşi face rău lui însuşiO E'ei, feudalitatea pre#enta a!anta7ul căipunea cu botul pe labe pe toţi !ite7ii ăştia şii făcea să 7oace aşa cum lecnta, dacă nu a!eau nimic al lor şi dacă trăiau cu con!in"erea că niciodatănu !or a!ea nimic Y asemenea conclu#ie cu totul nepre!ă#ută îl făcu pe Cuc să surdă. 8otuşi, fusese neplăcut impresionat de mărturisirea pe care 1ois"elin o făcusefără săşi dea seama, şi anume că lipsa de înţele"ere dintre oameni erasin"ura pricină care pro!oca aşa#isul faliment al a"riculturii. Ni acum, înmomentul în care ieşeau din parc, îşi aruncă pri!irea peste plaiurile întinsecare se pierdeau în #are, această cmpie Rouma"ne att de !estită odinioarăpentru fertilitatea ei, dar ?sbtia astă#i i se reproşa că secătuisc şi ca nu mai

era în stare să 'rănească populaţia careo locuia. Ca stn"a lui !edeadesfăşurnduse imensul domeniu al fermei, în !reme ce la dreapta se #ăreauacoperişurile colibelor sărăcăcioase ale satului *dmbettes, în 7urul cărora se în"'esuiau ţarini cu numeroase 'aturi, petece de pămnt împărţite înRecursul !remii prin numeroase moşteniri, asemenea unei stofe cioprţite şirăscroite din bucăţi. Yare ce iar putea determina pe aceşti oameni să se'otărască să re!ină la bună înţele"ere şi armonie, pentru ca, în locul acestor



eforturi contradictorii şi dureroase, să se nască marele elan al solidarităţii, înnumele fericirii tuturor *'iar în clipa în care se apropiau de fermă, o clădire mare $ destul debine întreţinută, au#iră o serie de în7urături şi lo!ituri de pumn în tăbliamesei, întrea"a "amă de #"omote !iolente ce însoţesc de obicei o ceartă.

Apoi !ă#ură ieşind pe uşă doi ţărani, unul "ras şi "reoi, celălalt slab şi ner!os,care, după ce se mai ameninţară încă o dată pentru ultima oară, se îndepărtară, $ecare pe cte un drum diferit, îndreptnduse dea dreptulpeste cmpie, în direcţia satului *ombettes. ^ 2ar ce sa întmplat, Feuillat întrebă 1ois"elin pe fermier, carestătea în picioare, pe pra". W ^ Y' nui nici un bai, domnuleO ;aca doi ţărani din satul *ombettes,care sau luat la 'arţă pentru o piatră de 'otar şi care au !enit la mine să măroa"e să ie mi7locesc împăcarea. ;aca aşa, de ani de #ile, alde ăştia dinfamilia Cenfant şi cu aide ăia deai lui !onnot se cioro!ăiesc din ţţăn $u,deau a7uns să nu se mai !adăn oc'iO eaba leam "lăsuit să $e cu

7udecată, iaţi au#itără, se mănncăntre ei ca cinii. Ni ce mărunţi la mintemai îs, 2oamne 2umne#eule *ă dacar cu"eta ct de ct, ar pricepe cănumai punnd umăr ln"ă umăr puterea creşte. Apoi, necă7it fărăQhndoială că scăpase asemeneaT "nduri pe care nuibine să le laşi slobode dinaintea stăpnului, sentunecă la faţă şi reluă cu o!oce surdă, cu un c'ip pămntiu şi fără să cu"ete prea multL 2acă aiste cucoane şi aişti cuconi !or cu tot dinadinsul să seodi'nească oleacă, apăi să pofteascănuntru. 2ar Cuc, carel !ă#use adineauri cum !orbea de aprins şi cu oc'iistrălucitori, fu surprins să !adă transformarea ce se petrecuse pe $"ura întunecată şi uscăţi!ă, ca şi dealtminteri în întrea"a lui înfăţişare. Pirpirie

pr7olită parcă de soa rele puternic, încă ele pe acum, de la !rsta de celmult patru#eci de ani pe care o a!ea. 8otuşi, ascultndul cum i se adresa lui1ois"elin, îşi dădu imediat seama că trebuie să, ula o inteli"enţă toarteascuţită. Acesta din urmă îl întrebase, cu o înfăţişare sur#ătoare, dacă semai "ndise cu pri!ire la clau#ele contractului de înc'iriere, dar fermierul ilatină din cap şi nu se lasă intimidat cu una, cu două, răspun#ndui princu!inte răspicate, ca un diplomat 'otărt să işti"e o dispută. E!ident, nu îşide#!ăluia multe dintre inciurile saleL cum că terenurile ar trebui să aparţinăcelor ui re le culti!au, pămntul ar trebui să $e al tuturora, pentru ut prinaceasta oamenii s@al iubească din nou şi săl facă să rodească mai bine.Aşa cum se pre#entau acum lucrurile, putea oare să mai iubească el "lia Ni

ridica din umeri. ;. ?tal lui, bunicul lui o iubiseră cu furie. Ca ce le slu7ise dra"ostea astaEl, unul, aştepta momentul cnd !a putea să o iubească din nou, momentulcnd o !a putea face să rodească pentru sine şi pentru ai săi, nu pentru unproprietar oarecare,.+ cărui unică preocupare era aceea de ai mări arendade îndată ce ar a>a de o recoltă mai bo"ată. Ni se mai ascundeau multe alte"nduri încă în adncul cu!intelor rostite numai pe 7umătate ori în pri!irealimpede cu care omul părea că scrutea#ă !iitorulL credinţa lui în înţcicapta



unire care se !a statornici odată şi odată între ţărani, atunci cnd ţarinile attde împărţite astă#i se !or alătura şi !or $ lucrate în comun şi cnd se !a pornimăreaţa a"ricultură intensi!ă, cu a7utorul maşinilor. Erau idei care i sestatorniciseră în cu"et încetul cu încetul şi pe care bo"ătanii na!eau ne!oiesă le ştie, dar care răbufneau totuşi uneori din el.

rupul intrase în cele din urmă să se odi'nească pentru o clipă înrclădirea fermei, şi Cuc re"ăsi aici aceiaşi pereţi reci în "oi, aceleaşi mirosuride munca şi de sărăcie care îl i#biseră cu o #i înainte, la familia 1onnaire, pestrada ; roisCunes. scăţi!ă şi pămntic la faţă, semănnd oarecum cubărbatul ei, ne!asta lui Feuillat se a>a şi ea acolo, aşe#ată întrun colţ alodăii, mută şi resemnată, împreună cu sin"urul copil pe carel a!useseră,Ceon, un >ăcăiaş abia răsărit, în 7ur de doispre#ece ani, care îşi a7uta încă depe acum tatăl la muncile cmpului. Ni pretutindeni, la sate ca şi în oraşe,ţăranul ca şi muncitorul prestau acelaşi soi de muncă blestemată şide#onorantă, de!enită un fel de i Munca XX c'in pentru toţi, fără a $ în staresă 'rănească nici măcar pe unul dintre scla!ii ale căror mini le le"a cu

lanţuri ne!ă#ute de locui unde îşi desfăşurau acti!itatea. Dn satul Hecin, la*ombettes, cu si"uranţă că suferinţa era şi mai mare dect aici i casemurdare, o e)istenţă de animale domestice, 'rănite cu nutreţ murat familiaCenfant, cu $ul lor Arsene şi $ica lor Ylmpe familia !onnot, unde se"ăseau de asemenea doi copii, Eu"enie şi Kicolas, adunaţi cu toţii claie peste"rămada în ciubărul scrbos al mi#eriei, a"ra!nduşi şi mai mult situaţiadureroasă prin furia cu care se sfşiau unii pe alţii. Ni Cuc asculta, pri!ea şi îşireamintea acest infern social pe carel mai întlnise şi cu alte prile7uri,spunnduşi că. =oluţia problemei se a>a totuşi acolo, căci pentru a construiclin temelii o societate nouă, ar trebui pe bună dreptate să se întoarcă iarăşila pămntul străbun, statornicul "rnar, "lia mumă a tuturor, care, sin"ura,

putea să se în"ri7ească să asi"ure oamenilor pinea #ilnică., Părăsind ferma,1ois"elin spuse lui FeuillatL ^ Asta e, amice, trebuie să te "ndeşti bine. Pămntul a rodit mai bineanul ăsta şii normal să pro$t şi eu din asta. ^ Apăi, mam tot "ndit, cucoane, răspunse fermierul. 2ar tot unaidacă am să crăp de foame în drum sau la dumnea!oastră acilea. Acum, la înapoiere, cnd cucoanele şi bărbaţii făceau calea întoarsă,apucndo pe o altă alee dea parcului, mai sin"uratică şi mai. mbroasă, seformară noi "rupuri. =ubprefectul şi Ceonore mer"eau. Dncet şi în curndrămaseră în urmă, foarte departe de "rosul "rupului, mulţumindusedealtminteri doar să pălă!ră"ească încet, ca un !ec'i mena7 în !reme ce

1ois"elin şi Fernande, care se îndepărtaseră puţin cte puţin, dispărură, ca şicum, adnciţi în con!ersaţia lor aprinsă, pierduseră drumul şi se înşelaserăasupra direcţiei, rătăcinduse prin cărări neştiute de nimeni. Păstrnd mereuacelaşi, pas domol, soţii celor două cucoane, ourier şi 2ela!eau,continuaseră să urme#e drumul obişnuit, neabătnduse nici la. 2reapta, nici;a stn"a din alee şi discutnd despre un articol pri!itor la înc'eierea "re!ei,apărut în Gournal de 1eauclair, un #iar care se tipărea întrun tira7 de cincisute de e)emplare şi pe care îl scotea un anume Cebleu, un prăpădit de librar



deal paro'iei, folosinduse de articolele ce i le dădeau abatele Marle şicăpitanul Golli!et. Primarul nu prea era de acord săl amestece pe bunul2umne#eu în afaceri, cu toate că saluta, laolaltă cu directorul u#inelor Abis,aceste osanale triumfătoare prin care era sărbătorită, întro manierădulcea"ă, !ictoria capitalului asupra salariatului. Dn ceea cel pri!eşte pe Cuc,

care mer"ea pe in"ă ei, la un moment dat, obosit săi mai asculte, mane!ra în aşa fel înct săi lase treptattreptat să se distanţe#e, apoi se scufundă în"rabă pe sub arborii pădurii, con!ins că pnă ia urmă !a "ăsi din nou drumul înspre proprietatea uerdac'e. *e plăcut era să te pier#i prin aceste crn"uri dese, peste care un soarecălduţ şi mincinos de septembrie arunca o pulbere $na de aur *t!a timp,'oinări la întmplare, fericit că se a>a sin"ur, putinei să respire în sfrşit dinadncul plămnilor aerul curat în mi7locul naturii, uşurat parcă dintro datăQde "reutatea apăsătoare carel stri!ea cnd se "ăsea în societatea acestoroameni care încercau săi per!ertească su>etul şi mintea. =e 'otărse totuşi în cele din urmă să se reîntoarcă pentru a da de ei, cnd se tre#i pe

neaşteptate întro pa7işte întinsă de ln"ă şoseaua dinspre Formeries, prinmi7locul căreia se furişa un braţ mic al rului Mionne, alimentnd cu apele luio baltă mare. Ni scena pe care o surprinse acolo îl amu#ă foarte tare şiistrni deopotri!ă înentarea şi speranţele. Dl !ă#u mai înti pe micuţul Paul 1ois"elin, care obţinuse ?în cele dinurmă permisiunea săşi aducă după el, numai pnă acolo, pe cele douăin!itate ae sale, Kişe 2ela!eau şi Couise Ma#elle, care la cei trei ani ai lora!eau picioruşe prea mici ca să poată mer"e mai departe@ dect în acel loc.1onele, lun"ite la umbra unei sălcii, sporo!ăiau în !oie şi nici nu se maipreocupau de copii. Ni acum, marea problemă pe care o a!eau de re#ol!at!iitorul moştenitor al proprietăţii uerdac'e împreună cu cele două cucoane

în perspecti!ă, purtnd deocamdată încă bărbiţă la roc'iţe, era faptul că,"ăsind balta ocupată, trebuiau să facă faţa unei ade!ărate in!a#ii populareLalţi trei copii care se bucurau de dreptul primului cuceritor şi care probabil căescaladaseră !reun #id sau trecuseră pe sub !reun "ard de mărăcini ca săa7un"ă pnă acolo. Cuc recunoscu, foarte surprins, pe Kanet, Q care păreaşeful şi însu>eţitorul e)pediţiei, urmat de Cucien şi Antoinette 1onnaire,ademeniţi fără îndoială de el şi pe carei antrenase att de departe de strada 8rois; unes, pro$tnd de duminica liberă. E)plicaţia pre#enţei lor acolo era căCucien construise un !aporaş care mer"ea sin"ur şi Kanet se oferise,socotinduse c'ipurile isteţ, săl ducă la o baltă pe care o cunoştea numai el,o balta frumoasă, unde nu întlneai nici picior de om. Ni acum, !aporaşul

mer"ea sin"ur pe suprafaţa apei limpe#i, fără o cută. Era întrade!ăr ominunăţie. Cucien a!usese, pur şi simplu, ideea "enială să utili#e#e mecanismulli7ţsit de complicaţii al unei mici maşinuţe de tinic'ea, o 7ucărioară de copil!alornd nouăspre#ece centime, adaptmd roţile, pre!ă#ute cu nişte palete, laun !apor confecţionat dintr7un capăt de scndură de brad scobită ;a mi7loc.Ni !aporaşul străbătea, fără să aibă ne!oie să i se întoarcă mecanismul, pepuţin #ece metri. *el mai prost era că, după asta trebuia săl scoată din apă,



şi ca să pună din nou mna. Pe !aporaş, copiii se foloseau de o pră7ină lun"ă,care de $ecare dată ameninţa aproape săl scufunde. Paul împreuna cu cele doua in!itate ale lui rămăseseră înmărmuriţi,ţintuiţi locului de admiraţie, stnd în picioare pe malul bălţii. Couise mai cuseamă, cu oc'işorii ei lucitori în mi7locul unei feţe mici, ca de căprioară, mai

capricioasă dect ceilalţi, se simţi îndată cuprinsă de o dorinţa fără sta!ile. Dşi întinse mnuţele către !aporaş şi începu să ţipeL ^ Hleau. Hisau. Apoi aler"ă înspre Cucien care, printro mişcare abila a pră7inii, aducea înapoi !aporaşul, ca săl urce din nou pe inaî. 8emperamente sociabile,bucuria 7ocului îi făcu să se apropie unul de altul. =e împrieteniră repede. ^ Eu =am făcut, ştii ^ 2a ;a dămi săl !ăd, dămil numai un pic El nu !roi la început şi îşi apără in!enţia împotri!a mlinior care se întindeau cu intenţia săl 7efuiască. ^ A, nu Ku ăsta, am lucrat prea mult ;a elO Y săl strici, lasăl.

*u toate acestea, cedă pnă la urmă, slăbind din opo#iţia pe care iofăcea şi "ăsind că e foarte dră"uţă, cu o înfăţişare att de nostimă şimirosind tare frumos. ^ 2acă !rei, o săţi fac şi ţie unulO Ni $indcă între timp Cucien pusese din utni !aporaşul pe apa şi, maiales, pentru că roţile începuseră să se în!rtească iarăşi, QCouise renunţă lapretenţii şi bătu entu#iasmata din palme, aşe#nduse ln"ă el, pe iarbă,cucerită la rndul ei, loarte Qprietenoasă, nemaipărăsindul nici o clipă tottimpul 7ocului. Paul, care la cei şapte anişori ai lui era de pe acum un pric'indel mairăsărit, simţi pe unde!a că el, $ind cel mai mare dintre toţi, se impune să

întreprindă cercetări asupra intruşilor acestora. Pri!irile îi fuseseră atrase încădin primul moment de Antoinette, a cărei înfăţişare plăcută, cu $"urisănătoasă şi trăsături dră"uţe îi dădură "'es ^ *ţi ani ai tu ^ Eu am patru ani, dar tata spune că arac ca una de şase. ^ 2ar cinei tatăl tău ^ Ei, astai bună, tata e tatăl meu. 2ar prost mai eşti să ntrebi aşace!a Rdea att de frumos, înct Paul "ăsi că răspunsul era concludent şiopri aici intero"atoriul. =e aşe#ase ln"ă ea, tot aşa cum făcuse şi Couise cuCucien şi în curnd de!enită la rndul lor cei mai buni prieteni din lume. Fără

îndoială căi nici nu îşi dădea seama de faptul că ca purta o simplă roc'iţă delnă, şi nici aceea mai acaţari, întratta era de plăcută la !edere, plesnind desănătate şi cu aer încre#ător în toţi şin toate. ^ Ni tatăl tău cinei Ai lui sunt toţi copacii ăştia Apoi alunei ai locunde să te 7oci, nu "lumă. Koi, ceilalţi, a trebuit să trecem printro spărturădin "ardul de mărăcini, de acolo, din !ale.



^ _sta e un lucru inter#isO Mi sa inter#is c'iar şi să !in pnă aici,pentru că le e teamă părinţilor mei să nu cad în apă. Nii aşa de bine aici. Kutrebuie să spui la nimeni nimic, $indcă o să ne. Pedepsească pe toţi. 2ar, pe neaşteptate, se iscă o mică dramă. Kanet, care era att deblond şi ciufulit cum nici nu se mai putea înc'ipui@ se postase în faţa Kişei,

care era şi mai ciufulită şi mai blonda c'iar dect el. =emănau cu douăpăpuşi şi se îndreptaseră de îndată unul către celălalt, ca şi cum întlnirea lorar $ fost de7a un lucru absolut necesar şi în $rea lucrurilor. Acum se şiaşe#aseră unul în faţa celuilalt, #mbind, îşi prinseseră minile şi începuserăsă ţopăie !esel. Ni Kanet, care făcca pe bărbătuşul cura7os, stri"ă ^ *e cre#i, dacă !reau, nici nam ne!oie de pră7ină ca să aduc la mal!aporaşulO Mă ba" în apă şi, "ata, lam şi scos. Entu#iasmată, Kişe, care era şi ea amatoare de 7ocuri e)tra!a"ante, se"răbi săi ţină 'an"ulL ^ *'iar aşa, c'iar aşa =ă ne bă"ăm în apă. Elai să ne =coatem cu toţii"'etuţele.

Ni napucară< să se aplece bine, că fu ct peaci să alunece în baltă.*nd simţi apa căi udă "'etuţele, uită îndată de toată lăudăroşenia ei defetiţă şi, în"ro#ită, dădu un stri"ăt ascuţit. Kanet se repe#ise plin de cura7 şio în'ăţase cu braţele lui micuţe, dar încă de pe acum puternice şi o purta cape o cucerire, ca pe un trofeu, apoi o depuse pe iarbă, unde fetiţa, acifmliniştită, începu să rdă şi să se 7oace cu el se înşfăcau unul pe altul şi serosto"oleau, de parcar $ fost doi ie#i neastmpăraţi. 2ar stri"ătul ascuţit pecare teama îl smulsese din pieptul fetiţei atrăsese atenţia bonelor, întrerupndule clin pălă!ră"eala lor de la umbra sălciei. =e sculaseră în"rabă şi rămăseseră pline de stupoare #ărind banda in!adatoare de ştren"aripicaţi nu ştiau nici ele de unde şi care a!eau obră#nicia să strice copiii

oamenilor bo"aţi încredinţaţi lor săi supra!e"'e#e. Ni dădură fu"a înspre eicu o înfăţişare mnioasă şi att de $oroasă, înct Cucien nu le aşteptă să seapropie prea mult şi, înşfăcnduşi #orit !aporaşul, de teamă să nu il con$ştecine!a, o şterse în "rabă, lunduşi picioarele la spinare, urmat de Antoinette,ba c'iar şi de Kanet, pe care, de asemenea, îl cuprinsese panica. Aler"ară dinrăsputeri pnă la "ardul de mărăcini, se aruncară pe burtă şi se prelinseră,dispărură prin spărtură, în !reme ce bonele îi duceau înapoi la uerdac'e pecei trei copii, con!enind cu ei să nu spună nimic nimănui ?pentru ca nimenisă nu $e certat. Cuc rdea de unul sin"ur, cuprins de o bruscă bună dispo#iţie pe care ioQpricinuise scena aceasta neobişnuită, petrecuta sub soarele bla7in şin

mi7locul unei naturi blnde şi prietenoase. A' $inţele acestea micuţe şicura7oase, T cum "ăseau de repede căi să se apropie unii de alţii, cu ctăuşurinţă ieşeau din toate încurcăturile, i"nornd încă luptele fratricide. Ni ceidealuri de !iitor în care !or triumfa ade!ărul şi dreptatea duceau cu ei 2upăcinci minute se întoarse la uerdac'e, unde se tre#i iarăşi faţăn faţă cu"roa#nicul pre#ent, T un pre#ent otră!it de e"oism şi de!enit locul dedisperată încrncenare pentru toate patimile din lume. =e lăcuse orele patruşi comesenii îşi luau rămas bun de la "a#de.



*eea ce îl şocă din prima clipă fu căl obser!ă puţin mai la stn"aperonului pe domQ Gerome, instalat în micul lui cărucior. =e întorsese c'iaratunci din lun"a lui plimbare şi îi făcuse un semn ser!itorului ca săl lasepentru un moment în locul acela, ca şi cum ar $ !rut să asiste la plecareain!itaţilor în lumina uşoară a soarelui călduţ, cu ra#ele frnte de pe acum.

=u#anne îşi aştepta, printre domnii şi doamnele "ata de plecare, tot pe peron,bărbatul, care într#iase să se întoarcă, dealtminteri ca şi Fernande. 8oatecelelalte persoane care fuseseră în plimbare se întorseseră încă de mult timp,cnd îi !ă#u, în sfrşit, re!enind cu un pas domol, !orbind liniştiţi, ca şi cum în mintea lor această pere"rinare prin locuri dosnice numai în doi li sar $părut lucrul cel mai $resc din lume. 2ealtminteri =u#ane nu pro!ocă nici oe)plicaţie, dar Cuc obser!ă foarte bine că minile îi tremurau uşor, în !remece o amărăciune adncă părea că ră#bate prin sursul ei de "a#dăprimitoare, ne!oită să se poarte cu amabilitate. Ni atunci cnd 1ois"elin,adresnduse lui Golli!et, îi spuse că o să treacă pe la el săi facă o !i#ită, casăi ceară sfatul şi să pună la punct împreună o !nătoare cu "onaci, despre

care fusese !orba pnă nu demult doar ca de un proiect îndepărtat, lucrulacesta păru săi pro!oace =u#annei o rană !ie, din cau#a căreia nu se putu împiedica să nu tresară. Prin urmare, era un lucru "ata înfăptuit, soţia fusese înfrntă, amanta îi sub7u"ase bărbatul şii impusese capriciul costisitor şinebunesc, în timpul acestei preumblări imorale ca o întlnire $)ată în !ă#ultuturor. Y re!oltă profundă o răscolea pe =u#anne. Pentru ce oare nuşi luacopilul şi nu pleca de acolo Apoi făcu un efort !i#ibil şi se linişti, menţinnduse foarte demnă, foarte maiestuoasă, încercnd să păstre#e nepătatăonoarea numelui ei şi al familiei, cufundnduse cu o abne"aţie de femeiecinstită întro muţenie şi o blndeţe eroică, refu"iul unei !ieţi !irtuoase împotri!a mocirlei încon7urătoare unde era silită să trăiască. Ni Cuc, care

alteori "'icea totul, nu reuşi săi simtă nefericirea careo tortura dect înmomentul în care îi strnse mna pentru aşi lua rămas 'un şi simţi tremurulsărmanelor ei palme în$erbntatc. 2omQ Gerome urmărise scena cu pri!irea aceea limpede ca apa de i#!or, în care lumea se întreba neliniştită dacă se mai. A>a încă !reun "nd, !reoraţiune în stare să înţelea"ă şi să 7udece ceea ce !edea. Apoi asistă încontinuare la. Plecarea ma7orităţii in!itaţilor, ca la o de$lare a tuturorpotentaţilor !ieţii, a tuturor oamenilor de !a#ă ai societăţii, stăpnii asupracărora îşi aţintea poporul oc'ii, lundui drept pildă de conduită. *'teardpleca împreună cu ourier şi cu Ceonore întro caleaşca în care îi oferiră unloc şi abatelui Marle, astfel că femeia şi cu prelatul se aşe#ară unul ln"ă

altul pe banc'eta din faţă, în !reme ce subprefectul şi primarul se instalarăprieteneşte pe locurile din spate. *ăpitanul Golli!et, care mna el însuşi caii în'ămaţi la o "abrioletă înc'iriată, luă cu el pe preşedintele tribunalului,aume, şi pe Cucile, lo"odnica lui, căruia tatăl, neliniştit, îi supra!e"'ea îndeaproape "raţiile de turturică rănită pe care le făcea, în sfrşit, soţiiMa#elle, pe care la !enire îi adusese o caleaşca imensă, se urcară tot în ea,unde, tolăniţi întro rină, întocmai ca întrun pat moale, îşi înc'eiat acumdi"estia, le"ănaţi încetişor de pasul domol al cailor. Ni dom< Gerome, pe care



toţi se mulţumiseră săl salute de la distanţă, potri!it obiceiului casei, îiurmări cu pri!irile fără ca. Hreun sentiment oarecare să se o"lindească pe$"ura lui încremenită, întocmai ca un copil care !ede trecnd pe dinaintea luinişte umbre care nui spun nimic. Ku mai rămăsese de plecat dect familia 2ela!eau, şi directorul

u#inelor Abis ţinu morţiş săl ia şi pe Cuc cu ei, în trăsura de tip Hictoria a lui1ois"elin, pentru al scuti de drumul pe 7os de la înapoiere. Kimic nar $ maisimplu dect săl lase c'iar la poarta casei unde locuia, pentru că tot trebuiesă treacă pe la *rec'erie. Ku e)ista, e drept. ( dect un scăunaş, darFernande ar luao pe Kişe pe "enunc'i, iar bona sar urca pe capră, alături de!i#itiu. Ni 2ela!eab insistă !reme îndelun"ată, plin de îndatorire. ^ *'iar aşa, domnule Froment, o sămi faci o mare plăcere. Cuc na!u încotro şi în cele din urmă acceptă. 1ois"elin, stn"aci,pomeni din nou despre !nătoarea cu "onaci şi ţin morţiş să a>e dacătnărul se !a mai alia încă la 1eauclair ca să participe la partida ce o puneala cale. Cuc răspunde că nu ştia încă nimic precis, dar că, în orice ca#, să nu

conte#e prea mult pe el. =u#anne îl asculta sur#ătoare. Apoi, cu oc'ii ume#ide înţele"erea lor tacită şi frăţească, îi strnse din nou mna. ^ ;.a re!edere, eşti un prieten ade!ărat. Ni cnd trăsura Hictoria se urni, în sfrşit, din loc, Cuc întlni pentruultima oară pri!irea lui domQ Gerome, care părea că se plimbă de la Fernandela =u#anne, meercnd să obser!e pendelete cumplita distru"ere careiameninţa neamul. 2ealtminteri, nu era o simplă ilu#ie a lui Cuc. =in"urulmoment cnd în adncul oc'ilor bătrnului se putea citi !reo oarecareemoţie, lucind acolo uneori ca un #mbet palid, era cnd îşi pri!ea nepoatalui îndră"ită, unica persoană în faţa căreia încerca săşi desc'idă su>etul şipe care părea întrade!ăr so recunoască.

Dn !reme ce trăsura Hictoria se îndrepta către 1eauclair, lui Cuc nuitrebui mult timp să înţelea"ă pentru ce 2ela!eau insistase atta săl ia la înapoiere cu el. 2irectorul u#inelor Abis începu săl descoasă iarăşi care erapricina sosirii lui neaşteptate pe aceste melea"uri, în le"ătură cu lucrările pecare !enise să le întreprindă aici şi despre direcţia nouă spre care Gordan!roia să îndrume producţia furnalului, acum, cnd Caroc'e, bătrnul in"iner,era mort. Cinul diiftre. 8Qainicile proiecte mai !ec'i ale lui 2ela!eau fusese întotdeauna şi acela să cumpere furnalul, împreună cu terenul foarte marecare îl separa de u#inele Abis, în aşa fel înct prin asta să în"lobe#e în ele şi*rec'erie şi să le duble#e !aloarea. 2ar bucata era prea mare ca să o în"'ităQdintro dată şi, pentru început, se "ndise doar la o e)tindere uşoară şi

pro"resi!ii, neputnd conta pe faptul că !a a!ea att de curnd baniinecesari ea să acapare#e totul. *u toate acestea, moartea subită a luiCaroc'e îi redeşteptase acum !ec'ea dorinţă şi îşi făcuse socoteala că arputea aran7a fără doar şi poate cu Gordan, pe carel ştia prins pnăn "t destudiile sale şi amator să se debarase#e de o problemă carel tracasa. ;atăpentru ce, dară, sosirea neaşteptată a lui Cuc, c'emat de Gordan, îi strnise onelinişte att de puternică, $indui teama ca tnărul să nui. 2ea peste capproiectele, despre care nu destăinuise încă nimănui dect cu măsură. Dncă de



la primele întrebări, aruncate cu un aer plin de inocenţă, Cuc se pusen "ardă,fără să înţelea"ă la început totul şii răspunse pe un ton e!a#i!. ^ Ku ştiu nimic, $indcă sunt mai bine de şase luni de cnd nu lam!ă#ut pe GordanO E furnalul lui, dar cred că o săl dea pur şi simplu pe mna!reunui tnăr in"iner capabil, care să se ocupe de el.

Dn !reme ce !orbea, îşi dădu seama că Fernande nul slăbea dQn oc'i.Kişe adormise pe "enu@ c'ii ei şi femeia tăcea, urmărindul atentă, foarteinteresată, ca şi cum ar $ !rut să "'icească dacă se 'otăra acolo a!erea pecare o aştepta de mult, şi sta cu pri!irile aţintite asupra tnărului, în careadulmecase de pe acum un inamic. Dn de$niti!, oare nu se arătase el departea =u#annei, nui !ă#use ea cum se înţele"eau de minune şi cum îşistrnseseră minile frăţeşte Ni acum, cnd simţea că ră#boiul a fostdeclarat, îşi punea la bătaie întrea"a ei frumuseţe, sc'iţnd, stăpnită dedorinţa !ictoriei, un surs subţire şi crud. ^ Ntii de ce tentreb reluă 2ela!eau bătnd în retra"ere. Pentru căcine!a mia spus că Gordan are intenţia să se retra"ă ca să se consacre

cercetărilor saleO A făcut, mi se pare, cte!a descoperiri, care se pare căsunt "eniale ^ eniale repetă Cuc, plin de con!in"ere şi de entu#iasm în acelaşitimp. =e opriră în faţă la *rec'erie, tnărul coborî din trăsură, mulţumi şi setre#i sin"ur. =e simţea cutremurat, ră!ăşit parcă de $orii puternici strniţi însu>etul lui de lucrurile !ă#ute în cele două #ile pe care destinul bine!oitor îlfăcuse să le petreacă de la sosirea lui la 1eauclair. Hă#use cele două feţe aleacestei lumi e)ecrabile, a cărei structură măcinată de putre#iciune trosneadin toate înc'eieturileL pe de o parte mi#eria îndurată pe nedrept de unii, pede altă parte bo"ăţia otră!itoare a altora. Munca, pr 5r6 st remunerată,

dispreţuită, făcută numai de unii, în !reme ce alţii trndă!eau, nu mai eradect o tortură şi o ruşine, cnd ar $ trebuit să $e un prile7 de înnobilare aomului, de sănătate şi fericire. ;nima lui #!cnea, mintea lui se frămnta,muncită de un "nd pe carel simţea #bătnduse în el de luni de #ile. Era caun stri"ăt de dreptate care ţşnea din întrea"a lui făptura şi tnărul înţele"eaca nu mai are altă misiune, acum şi aici, dect să !ină în a7utorul nefericiţilorşi să lupte ca să instaure#e puţină dreptate pe pămnt. ;H. A doua #i, luni, familia Gordan urma să se întoarcă la 1eauclair. Ni Cuc îşipetrecu dimineaţa preumblnduse prin parcul de la *rec'erie, un parc de!reo patru#eci de 'ectare pe puţin, cu o aşe#are e)cepţională, ale cărui

i#!oraşe se scur"eau în praie limpe#i, în !reme ce !e"etaţia abundentăfăcea din el un ade!ărat colţ de paradis, celebru în tot ţinutul. *asa în care se instalase, o clădire din cărămidăT aparenta, destul destrimtă, fără nici un fel de stil, construită de bunicul lui Gordan încă de pe!remea lui Cudo!ic al WBH;;;lea, pe locul !ec'iului castel, ars în timpulRe!oluţiei, se înălţa în prea7ma unui perete stncos, abrupt şi "i"antic, carealcătuia un soi de promontoriu la mar"inea !ăii 1riasului ce dădea înspre întinsa cmpie Rouma"ne, Gnccpnd c'iar de la poalele munţilor 1leuses. Ni



parcul, adăpostit în felul acesta de !nturile din nord, e)pus în plin mia#ă#i,părea o seră naturală, unde domnea primă!ara !eşnică. Y întrea"ă !e"etaţiebo"ată acoperea acest perete "ros de stncă, mulţumită numeroaselorpraie care şiroiau pretutindeni, pră!ălinduse în cascade cirstaline, în !remece potecuţe de capre se funşau căţărnduse pe scări tăiate în rocă, W printre

plante a"ăţătoare şi arbuşti mereu !er#i. Apoi priaşele se uneau laolaltă întrun ru domol, care alimenta cu apă între"ul parc, pelu#ele întinse,buc'etele de arbori înalţi, cei mai frumoşi şi mai !n7oşi din întrea"a re"iune.2ealtminteri, Gordan, care era de părere să lase această natură fecundă să sede#!olte nestn7enită de mna omului, nu a!ea dect un "rădinar şi douăa7utoare care se ocupau, cu e)cepţia "rădinilor de #ar#a!at şi a celor cte!aronduri plantate cu >ori în faţa terasei casei, numai şi numai de curăţeniaparcului şi nimic mai mult. 1unicul, Aurel)en Gordan de 1eau!isa"e, se născuse în anul +/40. Peatunci familia 1eau!isa"e, una dintre cele mai !ec'i ţi mai ilustre din întrea"a re"iune, scăpătase de mult şi nu mai poseda din imensele ei

domenii, dacă ar $ să nu punem la socoteală cele aproape o mie de 'ectarede stnci "oale şi de lande aride, ce se întindeau ca o ade!ărată pan"licălar"ă în partea superioară a platoului munţilor 1leuses, dect două fermecare se în!ecinau cu terenurile de la *ombettes. Aureli en nu împlinise încănici trei ani cnd părinţii lui au fost ne!oiţi să emi"re#e, părăsind castelul lorcuprins de >ăcări, întro noapte cumplită de iarnă. Ni, pnăn anul ++- locui în Austria, unde, unul după altul, la început mama, apoi tata lui, muriseră,lăsndul întro mi#erie de nedescris, absol!ind cu "reutate o şcoală demeserii şi nereuşind să aibă o bucată de pine a lui dect cnd şio *hşti"asesin"ur, lucr'd ca muncitor mecanic în adncurile unei mine de $er. A!ei prinurmare două#eci şi şase de ani cnd, sub Cudo!ic al BH;;;lea, întorcnduse

la 1eauclair, îşi "ăseşte domeniul ancestral micşorat şi mai mult, prin aceeacă pierduse şi cele doua ferme, şi redus dea dreptul numai la părculeţulactual, în afară de mia. 2e 'ectare de teren pietros, pe care nimeni nuldorea. Dn c'ip straniuO Kenorocirea îi determină să renunţe la titlurilenobiliare, simţi că nu mai putea să rămnă în continuare un 1eau!isa"e,semnă de acum înainte pur şi simplu numai Gordan şi atta tot şi luă încăsătorie pe fata unui fermier foarte înstărit din =aint*ron, a cărei dotă îipermise sa pună să se construiască, peste ruinele castelului, casa bur"'e#ădin cărămidă aparentă pe care nepotul lui o locuia încă. 2ar, mai cu seamă,de!eni un muncitor cu minile mereu ne"re şi, amintinduşi de mina de $erdin Austria, de furnalul la care lucrase acolo, căută începnd de prin +.+ şi

descoperi printre stncilc pustii ale. 2omeniului său un #ăcămntasemănător, a cărui e)istenţă o bănuia mulţumită unor po!eşti !ec'i au#itepe la părinţii săi apoi, deasupra *rcc'eriei, cam la 7umătatea coastei, înalţăfurnalul, primul despre care sa au#it !reodată în întrea"a re"iune. Dncepndde atunci de!eni un ade!ărat industriaş, fără să reali#e#e !reodată afaceriprea strălucite, luptnd neîncetat cu tot felul de "reutăţi, lipsindui baniiabsolut necesari şi bucurnduse doar de reputaţia că el fusese acela careiadusese acolo, prin pre#enţa furnalului său, pe muncitorii metalur"işti,



fondatorii de mai tr#iu ai importantelor fabrici de acuma, între care se a>a şi1laise ]uri"non, laminoristul care întemeiase u#inele Abis, prin anul +IS. Aurel)en Gordan nu a!u dect un copil, pe =e!erin, care numai dupămoartea tatălui, în +I, îi luase locul, şi sub conducerea acestui $u al său,care trecuse pe !remea aceea de trei#eci şi cinci de ani, furnalul de la

*rec'erie luă o de#!oltare considerabila. =e!erin se căsătorise cu domnişoara + rancoise Mic'on, $ica unui doctor din Ma"nolles, care se arătă îndecursul timpului femeie de o bunătate e)cepţională şi de o inteli"enţă cuade!ărat superioară. 2e!eni "eniul bun, su>etul şi i#!orul de înţelepciune şibo"ăţie al casei. =oţul ei, îndrumat de ea, iubit şi încura7at de ea, străpunsenoi "alerii în mină, în#eci cantitatea de minereu e)trasă, reconstrui aproapedin temelie furnalul, prin aceea căl dotă cu toate perfecţionările cunoscute la!remea respecti!ă. Dn felul acesta, a!erea considerabilă pe care o cşti"arănu mai iu în curnd umbrită dect de tristeţea faptului că na!eau copii. Eraucăsătoriţi de #ece ani şi =e!erin a!ea de7a patru#eci de ani, cnd le !eni, însfrşit, pe lume un băiat, Marţial. şi, #ece ani mai tr#iu, a!ură şi o fata,

=ceurette. Această fecunditate tardi!ă îi copleşi de fericire, mama în specialfu o mamă minunată, care îşi născu pentru a doua oară $ul, disputndul cucura7 morţii, plămădindui inteli"enţă din inteli"enţa ei şi sădindui în su>etbunătate din bunătatea ei. 2octorul Mic'on, bunicul, un !isător umanist, cu o$re nespus de caritabilă, care, cu timpul, de!enise un ade!ărat adept al luiFourier şi =aint=imen, se retrăsese la *rec'erie, unde $ica lui pusese să i seconstruiască un pa!ilion, c'iar acela pe care îl ocupa Cuc acuma. Acolo îşisfrşise #ilele între cărţile sale, mn"iat de ra#ele 7ucăuşe ale soarelui şi deculorile !esele ale >orilor. Ni pnă la moartea adorabilei mame, sur!enităşase ani după cele ale bunicului şi tatălui, domeniul de la *rec'erie trăibucuriile prosperităţii şi ale unei fericiri netulburate de nimeni şi de nimic.

Marţial Gordan a!ea trei#eci de ani şi =ceurette două#eci cnd rămaserăsin"uri pe lume şi trecuseră de atunci cinci ani, în ciuda sănătăţii şubrede dinpricina neîncetatelor boii, pe care mama lui le înlăturase cu puterea dra"osteiei, Marţial făcuse şcoala polite'nică. 2ar de cum se întorsese la *rec'erie,renunţase cu totul la situaţia lui de conducător al întreprinderii şi, $ind stăpnpe soarta lui "raţie a!erii considerabile ce o deţinea, se dedicase cu pasiunecercetărilor în domeniul aplicării electricităţii, care desc'idea perspecti!e noipentru studii oamenilor de ştiinţă. Puse să se construiască în acelaşi rndc'iar cu casa din cărămidă aparentă un laborator foarte !ast, instala sub un'an"ar !ecin o sursă puternică de forţă motrice, apoi, puţin cte puţin, sespeciali#a şi sfrşi prin a se dărui aproape în între"ime !isului de a reali#a

fontă din $er în cuptoare electrice, nu numai în mod teoretic, ci şi practic, în!ederea e)ploatăriiQ pe scară industrială. Dncepnd din această clipă se înc'ise în el însuşi, trăi ca un sc'i!nic, dedicat cu totul şi cu totul numaie)perienţelor sale, pentru aşi desă!rşi marea operă care se confunda cu însăşi e)istenţa sa, raţiunea lui de a $ şi de a acţiona. =ora mai mică o înlocuise pe mama dispărută, $ind mereu în prea7ma fratelui. =ceurettede!eni în curnd în"ri7itoarea lui $delă, în"erul bun cel !e"'ea fără încetarc,ocrotindul, încon7urndul cu o caldă afecţiune de care a!ea ne!oie la fel ca



de aerul pe carel respira. Dn plus, ea îşi asumă şi conducerea "ospodăriei,unde trăiau ca doi camara#i buni, îl feri de orice fel de "ri7i materiale, îi ser!ic'iar drept secretară şi de a7utor, pre"ătindui materialele de laborator şi îndeplininduşi obli"aţiile fără multă #ar!ă, cu toată discreţia şi blndeţea decare era capabilă şi însoţinduşi $ecare ser!iciu pe care il făcea cu un surs

liniştit. 2in fericire, furnalul continua să funcţione#e şi sin"ur, $indcă bătrnulin"iner Caroc'e era la post de mai bine de trei#eci de ani, lăsat moştenireodată cu toate celelalte bunuri de Aurelien Gordan, fondatorul întreprinderii, înaşa fel înct actualul Gordan, cufundat în e)perienţele sale de laborator, puteasă nu mai $e ctuşi de puţin preocupat de realităţile pre#ente. Dl lăsă pebra!ul om să diri7e#e acti!itatea furnalului potri!it e)perienţei dobndite,renunţnd să se mai "ndească la e!entualele ameliorări sau perfecţionăriale procesului de producţie, considernd aceste lucruri drept nişte simplepro"rese !remelnice şi relati!e, fără prea mare însemnătate, de cnd erapreocupat de o transformare radicala, obţinerea unei fonte din $er cu a7utorulelectricităţii, lucru care ar $ re!oluţionat industria metalur"ică. Ni tot

=ceurette era aceea care trebuia să se amestece uneori şi să ia anumite'otărri împreună cu Caroc'e, mai cu seamă atunci cnd îşi ştia fratele cu"ndurile frămntate de !reo nouă descoperire şi nu !roia săl tulbure cupreocupări străine de acti!itatea sa. Ni, dintro dată, moartea lui Carsc'epro!oca în momentele acelea o att de mare #ăpăceală în lumea aceasta attde bine onnduita a lucrurilor, înct Gordan, cre#nduse îndea7uns de bo"at şifără nici o ambiţie deşartă, sar $ debarasat cu plăcere de furnal, punndimediat la cale ne"ocieri cu 2ela!eau, ale cărui intenţii le cunoştea, dacă=ceurette, mai înţeleaptă, nar $ obţinut de la el consimţămntul să seconsulte mai înti cu Cuc, în care ea a!ea o mare încredere. Aşa se e)plicăin!itaţia ur"entă primită de tnărul bărbat şi care îl făcuse să !ină att de pe

neaşteptate la 1eauclair. Cuc cunoştea pe cei doi descendenţi ai familiei Gordan, frate şi soră, decnd îi întlnise la familia 1ois"elin, în Paris, unde se stabiliseră o iarnă întrea"ă, ca săşi pună la punct anumite cercetări. 2e îndată se le"ase întreei o mare prietenie, i#!ortă la el pe de o parte dintro admiraţie pentru frate,ale cărui "eniu şi in!enti!itate îi deşteptau interesul şi pe de altă parte dintroadncă afecţiune împletită cu un deosebit respect pentru soră, care îi apăreaca o întruc'ipare di!ină a bunătăţii. *olabora pe atunci el însuşi cu celebrul1ourdin, însărcinat să studie#e nişte minereuri de $er e)cesi! de sulfurate şide fosfatate, despre care era !orba să le facă utili#abile şi =ceurette îşiamintea o serie de amănunte pe care i le dăduse Cuc fratelui său, cu prile7ul

unei con!ersaţii dintro seară care rămăsese adnc întipărită în memoria ei,din pricina obli"aţiilor de bună "ospodină care o aduceau întruna în contactcu treburile lor. 8recuseră mai bine de #ece ani de cnd mina descoperită peplatoul munţilor 1leuses de către Aurelien Gordan, bunicul lor, fuseseabandonată, căci în cele din urmă se a7unsese la nişte $loane e)ecrabile,uncie sulful şi fosforul dominau întro att de mare măsură, înct minereul numai conţinea fontă nici ct să se acopere c'eltuielile e)tracţiei. Prin urmare,e)ploatarea W "aleriilor încetase şi furnalul de la *rec'erie era acum



alimentat de minele ran!al din apropierea 1riasului, de unde o cale ferată în"ustă aducea minereul, destul de bun, pnă la platforma de încărcare, la feldealtminteri ca şi în ca#ul cărbunelui e)tras din minele !ecine. 2ar sistemulacesta pro!oca mari c'eltuicli şi =ceurette se "ndea adeseori la acelemetode c'imice de puri$care a minereului care poate că ar per mite să se

reia e)ploatarea minei, după cum spusese Cuc şi, în dorinţa de al consulta, înainte ca fratele ei să ia o 'otărre de$niti!ă, se mai ascundea şi ne!oia dea şti cel puţin ce ar a!ea de pierdut în a!anta7ul lui 2ela!eau, în ca#ul. Dn careinter!enea un act de !n#are între domeniul de la *rec'erie şi u#inele Abis. *ei doi Gordan urmau să sosească în seara aceea, cu trenul de şase,după o călătorie lun"ă de douăspre#ece ore, şi Cuc se duse la "ară pentru ai întmpina, pro$tnd de trăsura care mer"ea acolo săi aştepte. Gordan,mărunt şi debil, cu faţa prelun"ă şi. 8răsături blnde, puţin şterse, încadrateQde o barbă şi un păr brunet, puţin încărunţit, coborî din !a"on, înfofolit întro'aină de blană uriaşă, deşi #iua de septembrie se arătase a $ caldă şifrumoasă. *u oc'ii lui ne"ri, foarte !ii, foarte pătrun#ători, în care părea că se

adunase întrea"a tărie a $inţei lui, #ări cel dinti pe tnăr. ^ A', bunul meu prieten, ce dră"uţ din partea ta :ă neaî ieşit înainte.Kimeni nu sa aşteptat la o asemenea nenorocire, bietul meu !ăr, na!ea penimeni acolo A trebuit să mer"em şi săl înmormntăm. Ni eu care am oroarede călătorii. Dn sfrşit, totul sa ispră!it şi iatăne întorşi. ^ =per că pe deplin sănătos şi nu c'iar aşa de obosit ^ Ku, nu prea obosit. 2in fericire, am putut sa dorm. Ca rndul ei, =oeurettc, după ce se asi"urase că na fost uitatăn trenniciuna dintre cu!erturile pe care le luaseră din pre!edere, ca să le aibă pedrum, se îndrepta către cei doi tineri. Ku era deloc frumoasă, măruntă ca şifratele ci, palidă şi fără culoare, de o simplitate de femeie care se

mulţumeşte cu rolul de bună "ospodină şi de in$rmieră. 8otuşi, un #mbetduios îi lumina c'ipul şii dăruia un farmec de nespus feţei sale ine)presi!e,pe care sin"uri frumoşi erau numai oc'ii plini de pasiune, în adncul căroraardea întrea"a ei ne!oie de dra"oste, refulată, şi pe care nici nu o cunoştea încă. Ku iubise pnă acum dect pe fratele ci şi îl iubea ca o fata înc'isă întro mănăstire, ce îşi sacri$că întrea"a lume pentru dumne#eul la care se înc'ină. Ni, imediat ce !eni, înainte c'iar de a i se adresa lui Cuc, îi spusefratelui eiL ^ Marţial, ba"ă de seamă ca e răcoare, ar trebui săţi le"i fularul la "t. Apoi, întorcnduse către tnărul carei aşteptase, se arătă înentătoare şi îşi manifestă din plin bucuria de al re!edea.

^ Dţi cerem o mie de scu#e, domnule Froment. Kici nu pot sămiima"ine# ceoi $ "ndit despre noi, cnd ai !ă#ut ia nu suntem acasă lasosirea dumitalcO *el puţin teai instalat bine şi nu ţta lipsit nimic la noi ^ Admirabil, am fost tratat ca un prinţ. ^ Y', "lumeşti. Dnainte de plecare, am a!ut mare "ri7ă s, i dau toateordinele necesare ca nimic să nuţi lipsească. Asta nare nici o importanţătotuşi, şi mam frămntat cumplit $indcă nu eram de faţă ca să supra!e"'e#



totul şi la "udul că team lăsat aşa sin"ur, în sărmana noastră casă rămasapustie. =e urcaseră în trăsura, şi con!ersaţia continua încă pe acest 5on. Cucreuşi în cele din urma săi liniştească, 7urîndule ca petrecuse două dintrecele mai interesante #ile din !iaţa ;ni. Pe care o sa le po!estească şi lor. *nd

sosiră la *rec'erie, deşi începuse să se înnopte#e, Gordan pri!i în 7urul lui attde fericit că re!ine la e)istenţa lui obişnuită, înct scotea stri"ăte de bucurie.A!ea impresia că se întorcea acolo clapă o absenţă de mai multe săptămni.*um putea să "ăsească cine!a !reo plăcere 'oinărind brambura pe drumuri,cnd sin"ura fericire a omului era să stea întrun un"'er al lui., orieit destrimt, unde să poată medita în linişte şi unde să lucre#e eliberat de orice alte"ri7i ale e)istenţei care de obicei te apasă şi t ?înco!oaie Ni în aşteptareamomentului cnd =ceurette a!ea să dea dispo#iţii să li se ser!ească cina, ie"răbi să se spele cu apă călduţă, încropită, apoi ţinu neapărat săl condiieăpe Cuc prin laboratorul său, ar#nd el însuşi de nerăbdare să se re!adă acoloşi spunnd cu obişnuitul lui #mbet palid că nu ar sta la masă să mănnce cu

pofta, dacă nu ar respira mai înti puţin aerul încăperii unde îşi petrecea ceamai mare parte a timpului. ^ 2ra"ul meu prieten, simt iar parfumul meu preferatO Pe le"ea mea, întrade!ăr aşa el 2in toate parlumurile, acela care îmi place cel mai multeste parfumă camerei unde lucre#O Mă incintă şi mă îndeamnă la treaba. Caboratorul era o încăpere !astă, foarte înaltă, construita din $er şicărămi#i şi pre!ă#ută cu ori$cii lar"i pentru terestrele ce dădeau înspre!erdeaţa parcului. Ca mi7loc se a>a o masă lun"ă, încărcată de aparate, în!reme ce un între" utila7 complicat împodobea pereţii cu sc'eme şi sc'iţe deproiecte, iar în colţuri tronau mac'ete de cuptoare electrice. Dntin#nduse dela un capăt la celălalt al încăperii, o reţea de cabluri şi de $re electrice

transporta ener"ia din 'an"arul !ecin unde se a>a maşina şi o distribuiaaparatelor, instrumentelor şi cuptoarelor în !ederea e)perienţelor ce see)ecutau. Ni, în mi7locul acestei ambianţe cam austere, dar pe deplinştiinţi$ce, în faţa unuia dintre ori$ciile ferestrelor, era amena7at un colţişor derecule"ere plăcut şi călduţ, un refu"iu intim şi plin de tandreţe, o bibliotecăa!nd cte!a rafturi 7oase, nişte fotolii adnci, un di!an pe care se odi'neafratele la anumite ore bine rnduite ale #ilei şi o măsuţă la care să aşe#a soraca să !e"'e#e asupra lui, colabornd cu el ca o secretară de!otată. Gordan întorsese comutatorul şi, acum, întrea"a sală se. Dn!eselea deun !al de lumină electrică. ^ ;atămă, în sfrşit, şi aici. Uotărt lucru, nu mă, simt bine dect la

mine în laboratorO Ni a>ă, dra"ul meu, că accidentul care ma determinat săplec pentru trei #ile sa produs tocmai în momentul cnd efectuam oe)perienţă care mă pasiona în cel mai înalt "rad. Y so reiau tot pe astaO2oamne, ce bine mă simt *ontinua să surdă şi părea mai tranda$riu la faţă şi mai însu>eţitdect de obicei. Ni întin#nduse pe o parte dea lun"ul di!anului, întroatitudine !isătoare, aşa cum obişnuia să facă întotdeauna, îl forţă şi pe Cuc,la rndul lui, să se aşe#e acolo.



^ Prin urmare, să stăm de !orbă, prietenul meu dra". A!em, nui aşa,tot timpul să discutăm. E !orba de nişte lucruri care miau strnit o att demare dorinţă să te !ăd, înct miam permis să te deran7e# cu ru"ămintea să!ii. Ar $ bine, dealtminteri, ca şi =ceurette să $e de faţă, $indcă e un sfetnicde năde7de şi, dacă !rei, o să amnăm discuţia pentru după ce o să stăm la

masă, în felul acesta ne re#er!am plăcerea pentru desertO A', ce fericit suntsă te ştiu aici, ca săţi pot spune pendelete unde am a7uns cu cercetărilemele. Ku mer"e deloc aşa lesne, dar mă străduiesc şi, aşa cum ştii foartebine, e !orba de o treabă deosebit de însemnată, dar e su$cient să lucre#două ore pe #i pentru ca succesul să $e si"ur. Ni Marţial, care era cunoscut pentru $rea lui tăcută, !orbi, descrise culu) de amănunte cercetările întreprinse, de care nu pomenise nimănui pnăatunci, în afară poate de arborii parcului, do!edind prin aceasta ctă plăcere îi făcea pre#snţ7 lui Cuc. Modelul de cuptor electric pentru obţinut fonta dinalte soiuri de minereuri $ind de pe acum "ăsit, nu căutase pentru începutdect metoda practică a compacti#ării celei obţinute pe ba#a minereului de

$er de care dispunea. Dn El!eţia, unde forţa motrice a torentelor permitefolosirea unor instalaţii mai puţin costisitoare, !ă#use nişte cuptoare de acest"en care topeau aluminiul în condiţii e)celente. Pentru ceQ nu ar topi la fel şi$erul Ku era !orba, dacă ţinea cu tot dinadinsul să re#ol!e problema, dectsă aplice aceleaşi principii la un ca# determinat. Furnalele actuale nu preaproduc dect cam !reo o mie şase sute de "rade căldură în !reme ce lacuptoarele electrice se obţineau doua mii, ceea ce ar permite să se reali#e#e întrun mod rapid o f otită compactă, de o re"ularitate perfectă. Ni îşiima"inase fără prea multă osteneala cuptorul, un soi ciudat de cuptor, dupănişte planuri concepute de el, ca un simplu cub din cărămi#i, cu toate laturilee"ale, în 7ur de doi metri şi ale cărui !atră şi creu#et din interior erau

alcătuite din ma"ne#iu, cel mai refractar dintre toate materialele cunoscute.*alculase de asemenea şi determinase !olumul electro#ilor, doi cilindri "roşidin cărbune, şi prima lui descoperire de o deosebită importanţă era aceeafăcută în momentul în care a înţeles că aceştia ar putea să împrumute în moddirect, din ei înşişi, carbonul necesar pentru a de#o)i"ena minereul, în aşa fel înct operaţia ar $ simpli$cata în c'ip e)traordinar, eliminnduse în acelaşitimp aproape toată #"ura care era att de stn7enitoare pentru procesul deproducţie. 2ar dacă, cel puţin în fa#a de e)perimentare, cuptorul era de peacuma "ata, cum săl adapte#i la ne!oile industriale, cum săl pui înfuncţiune, săl faci practic să lucre#e întrun mod constant în atari condiţii ^ Fii atent, spuse el indicnd printrun "est unul dintre modele, a>at

întrun colţ al laboratorului, ăstai cuptorul meu electric. Ar trebui săl maiperfecţione#, fără îndoială, mai are pe ici, pe colo anumite cusururi pe care îmi este deocamdată încă destul de di$cil să le descopăr. 8otuşi, aşa cum îl@!e#i, am obţinut cu el nişte lin"ouri e)celente de fontă, şi cred că o baterealcătuită din #ece cuptoare de felul acesta, pusen funcţie !reme de #ece ore,ar ec'i!ala producţia a irei furnale asemănătoare celui pe carel am eu şi carear lucra fără sa se stin"ă nici #iua şi nici noaptea. Ni ce ope raţiuni uşoare,fără nici un fel de bătaie de cap, pe care c'iar şi nişte copii lear diri7a printro



simplă apăsare de butoane. 2ar, trebuie să mărturisesc faptul că lin"ourilemele mau costatL att de scump, înct parcă ar $, fost lin"ouri de ar"int. 2easemenea problema foarte limpede care se pune întrun c'ip ar#ător esteaceea că modelul meu de cuptor nu este pentru moment dect un soi de 7ucărie de laborator şi el nu o să se introducă pe. =cară industrială dect în

#iua în care !oi putea săi asi"ur o sursa bo"ată, de alimentare cu curentelectric şi la un preţ su$cient de scă#ut, înct !aloarea fontei obţinute peaceastă cale din, minereu, de $er să acopeie c'eltuielile in!estite. Nii e)plică, le"at de aceasta, că !reme de şase luni îşi lăsase sădoarmă cuptorul, dedicnduse în între"ime numai şi numai studieriiposibilităţilor de a transporta ener"ia electrică. Ku ar $ oare o soluţieeconomicoasa să se ardă cărbunele c'iar la ieşirea lui din mina, după care săse trimită ener"ia electrică prin intermediul cablurilor c'iar şi pnă la u#inelecele mai îndepărtate, care ar a!ea ne!oie de ea Aceasta era o problema acărei soluţie o căutau numeroşi sa!anţi din toate timpurile, dar nenorocireafăcea că se i#beau cu toţii de aceeaşi di$cultateL o considerabila, pierdere de

ener"ie electrică. ^ 8ocmai că e)perienţe sau făcut destule, spuse cu un aerneîncre#ător Cuc. Am impresia însă că întrade!ăr nu e)istă nici un fel deposibilitate de a se "ăsi o soluţie economicoasă. Gordan #mbi cu încăpăţnarea aceea blinda caracteristică sa!antului şicu încrederea de ne#druncinat dată de re#ultatele cercetărilor lui de luni şiluni de #ile, carel costau uneori sume e)orbitante pentru stabilirea celui maimic ade!ăr. ^ Ku trebuie săQcre#i niciodată un. Cucru pnă nu ai anumitecertitudini. Posed încă de pe acum cte!a re#ultate interesante, caremi întăresc con!in"erea, ca întro #i se !a reuşi să se înma"a#ine#e ener"ie

electrică, să se canali#e#e, şi să se diri7e#e fără nici o pierdere. Ni dacă îmitrebuie două#eci de ani pentru "ăsirea acestei soluţii, ei bine, !oi sacri$cadouă#eci de ani 8reaba se pre#intă foarte simpluTîn $ecare dimineaţă !ii lalucrn şi reiei. *ercetările ce acolo de unde leai lăsat în a7un. ( şi faci astaatta !reme pnă cnd a7un"i la un re#ultat. =pusese cu!intele acestea cu o simplitate plină de măreţie, înct Cuc fucuprins de o puternica emoţie, de parcă sar $a>atînaintea unor ade!ărateacte de eroism. Ni pri!ea cu admiraţie pe acest om, slab şi plăptnd, cusănătatea mereu şubre#ită, tuşind şi a"oni#nd sub fularele şi şalurile în careera înfofolit, pierdut în mi7locul încăperii imense, încărcata pnă la refu# deaparate uriaşe, străbătută de $re care transportau trăsnetul şi plină de la o #i

la alta mai mult de munca "i"antică a acestei făpturi minuscule, ce se a"itaacolo, se trudea şi sen!er. =una acolo, întocmai ca o insectă pierdntănpraful pămntului. Yare unde "ăsea el nu numai ener"ia intelectuală, dar maicu seamă !i"oarea $#ică necesară să întreprindă şi să duc ( la bun sfrşitacti!itatea e)traordinară, care ar $ cerut mult mai multe !ieţi, şi încă aleurtor $inţe puternice şi sănătoase ;ar omul acesta mer"ea cu paşi mărunţi,deabia respira, în sc'imb clădca o lume cu palmele lui mici şi plăpnde decopil bolnă!icios.



;ntre timp, =ceurette îşi făcu apariţia şi li se adresa #mbind ca deobiceiL ^ *u alte cu!inte, na!eţi de "nd sa !eniţi şi să mncaţi. 2ra"ul meuMarţial, a>ă că am să înc'id laboratorul cu şapte lacăte, dacă nu eşti băiat înţele"ător.

=ufra"eria dimpreună cu salonul, două încăperi nu prea mari, dar caldeşi plăcute ca nişte cuiburi pufoase, asupra cărora !e"'ea o inimă de femeie,dădeau înspre !erdeaţa abundentă a parcului, permiţnd în acelaşi timp olar"a perspecti!ă asupra pa7iştilor şi pămpturilor arate care se întindeau dea lun"ul ori#ontului pnă 'ăt departe, pier#nduse în #are către bu#acmpiei Rouma"ne. Ca această oră din noapte, perdelele erau trase, cu toatecă seara se arătase a $ plăcută, fapt ce i făcu pe Cuc să remarce şi cu acestprile7 "ri7a şi atenţiile cu care sora îşi încon7ura fratele. Marţial se bucura deun re"im special, a!ea felurile lui de mncare, pinea lui, c'iar şi apa lui, pecare io încăl#ea pnă la o anumită temperatură. Mnca întocmai ca opasăre, se culca odată cu "ăinile şi se scula tr#iu. Apoi, în timpul #ilei, a!ea

pro"ramul lui de scurte plimbări, de repausuri şi sieste intercalate întreşedinţele de lucru. *elor care se mirau de acti!itatea lui prodi"ioasă, derandamentul pe carel da, şi care îl socoteau un ora e)a"erat de 'arnic,făcndui reproşuri că prin aceasta de!ine un ade!ărat călău pentru el însuşi,Marţial le răspundea că în reali tate lucrea#ă numai trei ore pe #i, douădimineaţa şi una dupăamia#a ba c'iar şi de dimineaţă îşi împărţea şedinţade lucru în două printro mică recreaţie, incapabil săşi $)e#e atenţia asupra!reunui subiect !reme de peste o oră, fără să simtă ameţeli, ca şi cum i sar $"olit capul. Ku putuse niciodată să dea mai mult, şi ceea ce făcea era numaişi numai re#ultatul !oinţei şi tenacităţii lui, re#ultatul pasiunii pentru opera pecareo plămădea cu mintea şi minile, pe care o #ămislea cu între" cura7ul şi

cumpătarea lui, c'iar dacă ar $ a>at în clipa în care sa apucat de treabă călucrul acesta ar $ trebuit să dure#e ani între"i. 2intro dată Cuc îşi dădu seama carei răspunsul la întrebarea celfrămntase în repetate rnduri, şi anume aceea că nu ştia de unde "ăsea Gordan, att de pirpiriu cum era, resursele necesare pentru o muncă titanică.Era !orba, fără putinţă de tă"adă, de metoda acestuia, de felul în care ştia să întrebuinţe#e întrun mod raţional şi plin de înţelepciune puţinele sale forţe,orict de mărunte iar $ fost mi7loacele, îşi punea în 7oc pnă şi cele mai micislăbiciuni, dacă putea să facă din acestea un scut care săl apere desupărările din afară. 2ar, mai cu seamă, !oinţa lui era îndrumată întrosin"ura direcţie şi dăruia operei pe care o întreprindea $ecare minut de care

dispunea, făcnd acest lucru fără nici un fel de descumpănire, neostoit, cucredinţă dr#ă şi de neclintit, în stare să răstoarne munţii din loc. *ine oareputea săşi ima"ine#e mormanul de lucrări pe care le în"rămădea, muncindnumai două ore pe #i, dar întrun ritm drăcesc, pe care niciodată !reo clipăde. Cene!ie sau de !isare nul întrerupea. Repre#entau bob cu bob "rul careumple sacul, picătură cu picătură apa care umple albia >u!iilor, făcndule săse re!erse. Piatră peste piatră, edi$ciul urca, monumentul se înălţa deasupracrestelor de munte. Nin felul acesta omul mărunt şi plăpnd, înfofolit în



cu!erturi, care bea apa puţin încropită, de teamă să nu capete "uturai,ctitorea cea mai de seamă dintre opere, căreia, folosinduse de o metodăminunată şi de o e)traordinară forţă de adaptare personală, nui consacratotuşi dect puţine ore, cnd se simţea în deplinătatea puteri+ orintelectuale, şi acestea smulse din şubreda lui alcătuire $#ică@.

*ina se desfăşură întro atmosferă caldă şi foarte prietenească.Pretutindeni în casă ser!iciile erau îndeplinite de către femei, =ceurette"ăsind pre#enţa bărbaţilor în asemenea îndeletniciri preţ #"omotoasă şi preadura pentru fratele ei. Hi#itiul şi randaTul erau an"a7aţi numai temporar şinumai în anumite #ile $)ate mai dinainte, pentru muncile "rele. Ni femeile deser!iciu, alese cu "ri7ă să aibă o înfăţişare plăcută şi mini uşoare şi îndemnatice, aduceau o notă aparte, pe care o adău"au la pacea şi fericireaacestui cuibuleţ călduţ, foarte "reu accesibil, unde nu erau primiţi dect ceicţi!a prieteni foarte intimi. =e preparaseră în seara aceea, cu prile7ul întoarcerii stăpnilor, o ciorbă "rasă, o mreană în unt, pescuităn rul Mionne,un pui fript şi o salată de !erdeţuri, în "eneral feluri de mncare foarte simple

şi uşoare. ^ *'iar nu teai plictisit de smbătă şi pnă acuma întrebă =oeurettepe Cuc atunci cnd se aşe#ară cu toţii la masă, în mica sufra"erie att deintimă. ^ 1ineînţeles că nu, te asi"ur, răspunse tnărul. 2ealtminteri nici nuţipoţi ima"ina ct am fost de ocupat. Ni le po!esti mai înti despre felul cum şia petrecut seara de smbătă,re!olta surdă pe care a !ă#uto în 1eauclair, despre pinea furată de Kanet,arestarea lui Can"e, !i#ita pe care io făcuse lui 1onnaire, !ictimă arepresaliilor îndreptate împotri!a "re!iştilor. 2ar, dintrun straniu scrupul, decare se miră el însuşi puţin mai tr#iu, trecu peste momentul întlnirii lui cu

Gosine şi nici măcar nui pomeni numele. ^ 1ieţii oameni e)clamă tnăra femeie cuprinsă de înduioşare.Această "re!ă îndelun"ată ia adus în sapă de lemn şi încă sunt mult preafericiţi aceia care au măcar o bucata de pineO *ei de făcut *um să le !ii întra7utor Actele de cantate nu sunt o soluţie, aduc numai o mică uşurare, şinici nuţi poţi ima"ina ct de m'nită am fost în timpul ultimelor două luni, săne simţim, noi, cei bo"aţi şi fericiţi, complet neputincioşi în aceastăproblemă. A!ea o $re umanitaristă, era o ele!ă a bunicului Mic'on, bătrnuldoctor fourierist şi saintsimonist care, încă de cnd nepoţica lui era foartemică, o lua pe "enunc'i ca săi istorisească o mulţime de po!estiri frumoase

pe care le in!enta c'iar el, !orbindui despre falanstere ctitorite pe insuleunde domnea armonia, despre oraşe în care oamenii puteau săşi reali#e#etoate !isurile lor de fericire, mn"iaţi de o primă!ară !eşnică. ^ ei de iacul *ei de făcut repeta îndurerată, $)tnduş7 oc'ii eifrumoşi, plini de duioşie şi de milă asupra lui Cuc. 8rebuie să întreprindemtotuşi ce!a. Atunci Cuc, cuprins de emoţie, lăsă săi scape din adncul sufQetuluiL ^ A' da, a !enit timpul, trebuie acţionat.



2ar Gordan clătină din cap. Dn e)istenţa lui retrasă de sa!ant nu a!ea locnicicnd politica. Y dispreţuia din adncul su>etului, dealtminteri pe nedrept,căci este necesar totuşi ca oamenii să !e"'e#e asupra felului cura sunt"u!ernaţi. Kumai că, din turnul de $ldeş în care trăia, considera lucrurine"li7abile e!enimentele politice, iar incidentele din cursul unei #ile nu

constituiau pentru el dect nişte obstacole în drumul lui. 2upă teoriile sale,doar ştiinţa era în stare să îndruine#e umanitatea spre ade!ăr, spre dreptate,spre fericirea $nală, spre acest oraş perfect al !iitorului către care popoarelese îndreaptă, dar întrun ritm mult prea încet şi, mai ales, cuprinse de temeri.Ca ce bun, prin urmare, să te încurci cu alte probleme Kui dea7uns oare caştiinţa să pro"rese#e cu paşi mari Mai cu seamă ca ea pro"resa totuşi, şi$ecare dintre cuceririle ei repre#enta ce!a si"ur şi solid. Ca capătul drumului,indiferent care ar $ fost obstacolele, se a>ă !ictoria !ieţii, umanitatea care îşi împlineşte, în sfrşit, destinul şi, deşi foarte bla7in, foarte milos, întocmai ca şisora lui, îşi astupa totuşi urec'ile la bătălia pe careo dădeau contemporaniişi se înc'idea în laboratorul lui unde prepara, după cum obişnuia el să spună,

fericirea pentru #iua de mine. ^ Acţionat repetă la rndul lui. 2ar ce altce!a e oare "ndirea, dect oformă de acţiune, şi încă una dintre ? cele mai fecunde, care poate in>uenţaasupra mersului înainte al societăţii 2e unde putem să ştim noi care dintreseminţele a>ate în pămnt sunt în curs de a încolţi. Ni miemi sfrşie su>etulsoarta tuturor acestor nenorociţi, dar nu sunt ctuşi de puţin neliniştit, $indcăştiu ca semănăturile trebuie fără doar şi poate să răsară la timpul lor. Cuc, nedorind să insiste ctuşi de puţin, în starea de spirit în care se"ăsea el însuşi, de tulburare şi tensiune su>etească, po!esti apoi cum adecurs. %iua de duminică, in!itaţia pe care o primise de a mer"e lauerdac'e, prn#ul ;a care participase acolo, persoanele pe care le întlnise,

tot ceea ce se făcuse şi se discutase în acel loc. Dşi dădu seama perfect debine că fratele şi sora de!eneau nepăsători şi se de#interesau de aceastălume. ^ 2e cnd au !enit la 1eauclair, îi !edem destul de rar pe cei dinfamilia 1ois"elin, e)plică liniştitT Gordan, cu sinceritatea lui obişnuită. Ca Parisse arătaseră foarte amabili, dar noi trăim aici att de retraşi, W înct, puţincte puţin, sau stins orice relaţii între noi şi ei. Ni apoi, trebuie întrade!ăr somărturisim că ideile şi obiceiurile, noastre diferă prea mult de cele ale lor. Dnceea cei pri!eşte pe 2ela!eau, el e un băiat inteli"ent şi acti!, care trăieştenumai şi numai pentru problemele lui, după cam şi eu însumi trăiesc numai şinumai pentru ale mele. Nin plus, am oroare de societatea aleasă din.

1eauclair, în aşa măsură înct îi înc'id uşan nas, bucuros sa o fac să seindi"ne#e şi. =ă rămn în afara ei, ca un nebun periculos. =onirette începu să rida. ^ Marţial e)a"erea#ă. Dl primim pe abatele Marle, care este un om detreabă, întocmai ca şi. 2octorul Ko!arre şi în!ăţătorul 'lermeline, a căruicon!ersaţie mă interesea#ă foarte mult şi, dacă e ade!ărat că suntem înraporturi de simplă curtoa#ie cu stăpnii de la uerdac'e, nui mai puţin,



ade!ărat că păstre# o prietenie sinceră doamnei 1ois"elin, care e o făpturătare bună, ba c'iar fermecătoare. Cui Gordan îi făcea plăcere so tac'ine#e uneori. ^ =pune totuşi că eu sunt acela care sperii lumea şio fac să fu"ă şi că,dacă nu eram eu. 2e faţă, tu ai $ desc'is uşile lar", de perete, pentru toată

lumea. ^ 2ar fără nici un fel de îndoială, e)clamă la rndul ei, plină de !eselie.*asa e aşa cum doreşti tu. Hrei să or"ani#e# un bal mare, la care să in!itămpe subprefectul. *'telard, primarul ourier, preşedintele tribunaluluiaume, căpitanul Golli!et, familia Ma#elle şi familia 2ela!eau. ;u o sădesc'i#i 'alul, împreună cu doamna Ma#elle. =e apucaseră iar să "lumească, foarte fericiţi în seara aceea $indcă se întorseseră în cuibul lor de fraţi buni şi pentru că era de faţă şi Cuc. Apoi, ladesert fu abordată, în sfrşit, problema serioasă şi importantă. *ele douăser!itoare se strecuraseră afară fără un cu!nt, uşoare în panto$i lor de psidcare nu făceau nici un #"omot. Ni în sufra"eria acum. Ciniştită domnea

atmosfera de o in$nită duioşie a intimităţilor pline de tandreţe, cnd inimile şiminţile se desc'ideau libere şi nestin"'erite de nimeni şi de nimic. ^ Prin urmare, dra"ul meu, desc'ise Gordan discuţia, uite ceaş dori eude la tine, drept do!adă a prieteniei cemi porţiO Y să studie#i problema şiosămi spui dea dreptul ceea ce ai face în locul meu. Reluă întrea"a situaţie de la capăt şii e)plică în ce stare de spirit se"ăsea el însuşi. 2e mult timp sar $ debarasat de furnal, dar lăsase lucrurilesă mear"ă de la sine, ca să spună astfel, în !irtutea inerţiei şia rutinei.*şti"urile continuau să $e su$cient de mari, dar asta nu conta în oc'ii lui şiel nu le acorda nici un fel de consideraţie, $indcă se socotea îndea7uns debo"at şi, pe de altă parte, pentru a le dubla sau c'iar tripla ar $ trebuit să se

preocupe de reînnoirea unei părţi din utila7, ca prin asta să se îmbunătăţească produsele, cu <alte cu!inte să se consacre cu totul acti!ităţiiacesteia, renunţnd la cercetările sale. Era un lucru peste puterile lui şi nici na!ea intenţia săl facă, asta cu att mai mult cu ct furnalele în!ec'ite,utili#nd metode care după părerea lui erau puerile şi primiti!e, nulinteresau, nu puteau săi $e de nici un folos pentru e)perienţele referitoare latopirile electrice carel pasionau. Ni îşi lăsase la !oia întmplării întreprinderea, ocupnduse de ea ct mai puţin cu putinţă, aşteptnd ooca#ie prielnică să nu se mai ocupe c'iar deloc. ^ Dnţele"i, nui aşa, dra"ul meu prieten. Ni tocmai acum, peneaşteptate, uite cămi moare bătrnul meu Caroc'e, şi întrea"a e)ploatare a

furnalului, toate "ri7ile îmi cad din nou mie pe umeri. Kuţi ima"ine#i ctesunt de făcut, abia dacar a7un"e o întrea"ă !iaţă de om, în momentul în care!rei să te apuci de o treabă serioasă acolo. Yr, pentru nimic în lume nu miaşabandona studiile şi cercetările mele. Prin urmare, cel mai bine ar $ să !nd,eu sunt aproape 'otărt să fac pasul ăsta, dar ţin să cunosc mai înti şipărerea !oastră. Cuc îl înţele"ea şi "ăsea frămntările lui foarte întemeiate.



^ Fără îndoială, consimţi el, nu poţi săţi sc'imbi aşa, dintro dată,munca şi între"ul fel de !iaţă. Ai pierde şi dumneata, ar pierde şi umanitateaprea mult întro atare situaţie. 8otuşi, "ndeştete bine, poate că mai e)istă şialte soluţiiO Ni apoi, pentru a !inde, îţi trebuie un cumpărător. ^ Y' e)clamă Gordan, am cumpărătorulO 2ela!eau plănuieşte să

în"lobe#e furnalul de la *rec'erie u#inelor sale de oţeluri Abis şi asta nu deieride alaltăieri. Ma iscodit în repetate rnduri şi nu aşteaptă dect săi facun semn. Ca au#irea numelui lui 2ela!eau, Cuc tresări deodată, căci abia acum îşie)plica, în sfrşit, pentru ce directorul u#inelor Abis se arătase att deneliniştit şi att de pisălo" cu întrebările lui. Ni, cum "a#da îi obser!ase"estul, îl întrebă dacă are ce!a împotri!a directorului u#inelor Abis. ^ Ku, nu, îl cred, la fel ca şi pe dumneata, un om inteli"ent şi acti!. ^ *'iar aşa şi este, continuă Gordan, treaba ar încăpea pe minipriceputeO Mă tem însă că !a trebui, pentru a a7un"e la o înţele"ere cu el, săaccept ca plata să se facă în rate şi cu scadenţe foarte lun"i, $indcă lui

1ois"elin îi lipsesc banii lic'i#i şi nu mai are nici un fel de capital disponibil. 8oate acestea însă mă interesea#ă mult prea puţin, pot să aştept, dinmoment cemi "irea#ă prin u#inele Abis, îmi a7un"e. Ni oprinduse, îl pri!i pe Cuc drept în faţă, apoi, în cele din urmă, spuseL ^ Ei, ce mă sfătuieşti, să pun punct şi să trate# cu 2ela!eau sau nu 8nărul nu răspunse imediat. Y puternică indispo#iţie, un de#"ust deneîn!ins se înălţau dinlăuntrul între"if sale $inţe. Yare ce sentmplase cu elPentru ce se indi"na, pentru ce se re!olta, ca şi cum sfătuindul să renunţe lafurnal în fa!oarea acestui om, ar $ comis o faptă urtă, pentru care ar simţiremuşcări toată !iaţa *u toate acestea, nu "ăsea nici un moti! plau#ibil caresăi dea dreptul săl sfătuiască pe prietenul său contrariul. Ni în cele din urmă

repetă aceeaşi ideeL ^ Fără îndoială că tot ceea cemi spui este bine "ndit, c'iar foartebine "ndit, şi eu nu pot dect să te aprobO Kumai că mai stai şi re>ectă,mai stai şi re>ectă un timp. Pnă acum, =oeurette ascultase cu foarte mare atenţie, fără săinter!ină însă. Părea că încerca aceeaşi puternică indispo#iţie carelcuprinsese şi pe Cuc şi arunca din timp în timp cte o pri!ire în direcţia lui,aşteptnd cuprinsă de nelinişte răspunsul tnărului. ^ Kui !orba numai despre furnal, spuse ea în cele din urmă. Mai stntde asemenea şi mina şi toate, aceste imense terenuri st7ncoase care încon7oară furnalul şi nu pot, după cte ştiu, sa $e separate.

Fratele ei sc'iţă un "est de nerăbdare, întratta era de doritor să sedebarase#e c7t mai repede şi dintro sin"ură lo!itură de totul. ^ 2ela!eau nare dect să ia şi terenurile toate dacă are c'ef. *e !reisă facem cu ele.@ =tnci pleşu!e, arse de soare, unde nici măcar mărăcinii nupot să crească. 8oate astea nu mai repre#intă nici o !aloare, din moment ce,la ora actuala, mina nu mai poate $ e)ploatată. E c'iar aşa de si"ur că nu mai poate $ e)ploatată insistă ea. Dmiamintesc, domnule Froment, că neai po!estit, întro scara, cum sa reuşit,



unde!a, în est, să se e)ploate#e nişte minereuri complet inutili#abilemulţumită unui procedeu c'imicO Pentru ce nu sa încercat pnă acum acestprocedeu şi acolo sus, la mina noastră Gordan ridică încăo dată, plin de disperare, braţele spre cer. ^ Pentru ce Pentru ce 2ar, dra"a mea, pentru ca Caroc'e nar $ a!ut

nici săl pici cu ceară o iniţiati!ă pentru că eu însumi nu am a!ut timpulnecesar să mă ocup de asta şi pentru că treburile mer"eau întrun anumitfel, în !irtutea inerţiei, şi nu puteau să mear"ă altfelO He#i tu, dacă !nd, ofac tocmai ca să nu mai aud !orbinduse despre asta şi $indcămi este deadreptul imposibil să mă ocup cu de asemenea treburi, şi asta mă îmbolnă!eşte. =e ridicase în picioare, şi =ceurette, !ă#ndul că se a"ită, nu maiscoase o !orbă, de teamă să nui pro!oace febră. ^ Dn anumite momente, continuă Marţial, îmi !ine săl c'em pe2ela!eau, ca săi dau totul, c'iar dacă no sămi plătească nici un banO Ni lafel sentmplă şi cu aceste cuptoare electrice, a căror soluţie practică o caut

cu atta înfri"urare de mult timp. Ku mam "ndit niciodată să le utili#e# cu însumi capacitatea de lucru şi să tra" foloase de pe urma lor, $indcă în #iua în care !oi reuşi, o să le pun la dispo#iţia tuturora, pentru ca toţi să se bucurede a!anta7ul lor şi să $e fericiţiO Prin urmare, e lucru stabilit, din moment ceşi prietenul nostru consideră proiectul meu drept cea mas bună soluţie, o săstăm mine şio să studiem împreună con diţiile în care o să aibă loc cedareafurnalului, şi cu asta, basta Apoi, $indcă Cuc nu scotea o !orbă, cuprins de de#"ust şi doritor să nuse an"a7e#e mai mult în discuţii, Mania se în$er'ntă din nou şii propuse sămear"ă împreună o clipă pnă sus, dorind să !adă el însuşi la ?faţa loculuicum lucrase furnalul în timpul celor trei #ile de absenţa ale lui

^ =unt oarecum neliniştit. 2e o săptămnă, de cnd a murit Caroc'e,nam "ăsit alt in"iner care săl înlocuiască şi lam lăsat pe maistrul turnătorMorfain care lucrea#ă la furnal să conducă acti!itatea. Este un om admirabil,parcă născut acolo, sus, şin orice ca#, crescut în foc. *u toate acestea, e!orba de o mare răspundere pentru un simplu muncitor ca el. *uprinsă de în"ri7orare, =oeurette !ru să inter!ină pe un ton imploratorL ^ Y', Marţial doar nu ai de "nd să pleci acum din nou, la orele #eceseara, tu, care abia teai întors de pe drum şi care eşti att de obosit Atunci, Marţial de!eni din nou foarte bla7in şio săruta. ^ Casă asta, surioară dra"ă, nu te frămnta. Ntii bine ca nu facniciodată nimic peste puterile mele. Ni în plus, te asi"ur că. Am să dorm mult

mai. Ciniştit, cnd o sa !ăd la faţa locului cum mer" lucrurileO Koaptea nuideloc rece, şi afară de asta o sămi iau şi blana. 8otuşi, =ceurette îi înfăşură ea însăşi un lular "ros împre7urul "tului şil însoţi pnăn 7osul peronului, ca să se con!in"ă că seara era întrade!ărminunată., Pretutindeni în7ur domnea un fel de amorţeală plăcută, arborii,apele şi dropiile păreau că dorm înfofolite în cu!ertura de catifea smălţuită custele a cerului.



^ 2omnule Froment, să ştii că ţ. ;+ încredinţe#. Kul lăsa să într#ieprea mult. *ei doi bărbaţi o apucară de îndată pe treptele în"uste din spatelecasei, tăiate pieptiş. Dn peretele stncos, pe care se a>a construit furnalul, la 7umătatea coastei abrupte ce se căsca în panta uriaşă a munţilor 1leuses. ;

reptele formau un ade!ărat labirint, de un farmec nemăr"init, printre pini şiplante a"ăţătoare. 2acă ridicai pri!irea, la $ecare cotitură a potecii #ăreaimasa întunecată a furnalului detaşndtise omQ ce în ce mai clară în noapteaalbastră, cu contururile stranii ale instalaţiilor mecanice "rupate în 7urul!etrei centrale. Gordan urca primul, cu paşi uşori şi mărunţi şi, în momentul în carea7unse, în sfrşit, la un palier, se opri înaintea unei în"rămădiri de stnci,unde strălucea o lumină ca o mică stea. < ^ Aşteaptămă o clipă, te ro", spuse el, să !ăd dacă Morfain nui acasăla el. ^ *um !ine asta, acasă la el întrebă Cuc mirat.

^ *'iar aici, unde !e#i, în nişte "rote !ec'i, pe care lea transformat întrun fel de locuinţă şi unde se încăpăţnea#ă să stea împreună cu băiatul şifata lui, fără săi pese ctuşi de puţin de propunerile pe care i leam făcut sălinstale# întro casă mai omenească. Dn strun"a 1riasului, un între" popor de sărmani locuia în nişte !ă"ăuniasemănătoare acesteia, nea!nd încotro. Morfain în sc'imb rămnea acolodin proprie !oinţă, născut $ind acolo, în urmă cu patru#eci de ani, simţinduse în felul acesta mai aproape de munca lui, în$pt aproape în coasta furnaluluicare eraQ !iaţa, temniţa şi imperiul său. 2ealtminteri, în sălaşul lui preistoric,de om al ca!ernelor întro epocă ci!ili#ată, introdusese în cele din urmă unoarecare confort, #idise un perete solid, care să separe între ele cele două

"rote, pre!ă#ut cu o uşă plină. Montase de asemenea nişte ferestre cu oc'iurimici, care înc'ideau crăpăturile. Nin interior se a>au trei încăperi, unadestinată lui Morfain şi $ului său, cea dea doua fetei şi, în sfrşit, o camerăcomună, folosind în acelaşi timp şi drept sufra"erie, bucătărie şi atelier, toatetrei cu pereţii şi ta!anul lor boltit din piatră, foarte curate, mobilate cu lucrurisolide, cioplite, e drept, cam din topor. Aşa cum spusese şi Gordan, cei din familia Morfain erau din ţţăn $umaiştri furnalişti la *rec'erie. 1unicul participase la întemeierea furnalului, în!reme ce nepotul, după mai bine de opt#eci de ani de domnie neîntreruptă afamiliei, !e"'ea încă şi astă#i şar7ele şi lucrul acesta îi strnea o îndreptăţitămndrie, la fel ca un titlu nobiliar de netă"ăduit. =e împliniseră patru ani de

cnd ne!asta lui murise, lăsnd orfani un băiat de şaispre#ece şi o fetiţă depaispre#ece ani. 1ăiatul se pusese imediat pe lucru la furnal, în !reme ce fataluase în sarcina sa în"ri7irea celor doi bar baţi, preparnd supa şi măturndprin casă ca o bună "ospodină. Ni asta dura de patru ani, ea a!ea acumoptspre#ece şi fratele două#eci tatăl îşi pri!ea liniştit pro"eniturile crescnd, în aşteptarea #ilei cnd !a putea să transmită locul de maistru furnalist $uluisău, aşa după cum il transmisese şi lui tatăl său.



^ Uei Eşti aici, Morfain stri"ă Gordan, în !reme ce desc'idea uşapre!ă#ută doar cu un simplu #ă!or. ;ntru puţin la tine, $indcă aş !rea să ştiuce mai e nou pe la furnal. Dn această bortă căscatăn stncă şi luminată de o mică feştilăfume"ndă, tatăl şi $ul, aşe#aţi la masă, îşi mncau obişnuita lor supă, pe

care o luau înainte de a intra la lucru, în !reme ce fata, în picioare îndărătullor, îi ser!ea. Ni umbrele lor prelun"i păreau că umplu întrea"a încăpere, încare domnea o atmosferă "ra!ă, din pricina îndelun"atelor momente detăcere pe care le păstrau de obicei. *u o !oce "roasă şi scă#ută, Morfain răspunseL ^ Am a!ut o încurcătură urtă, domnule Gordan. 2ar cred co să seliniştească treaba. Morfain se sculasen picioare, şi $ul lui făcuse la fel şi stătea acolo, între băiat şi fată, toţi trei uriaşi, att de înalţi şi de !n7oşi, înct frunţile loraproape că atin"eau bolta 7oasă, din stnca "oală, înne"rită de fum, careser!ea drept plafon. Ai $ putut spune că erau trei sta$i din epoci de mult

dispărute, aparţinnd unei familii dr#e de muncitori, care prin efortul ei îndelun"at a contribuit, dea lun"ul !eacurilor, la sub7u"area naturii. Cuc pri!ea cu surprindere pe Morfain, acest colos, unul din Hulcanii deodinioară, îmbln#itorii focului. A!ea capul enorm, cu faţa lăbărţată, mncatăşi înroşită de >acără. Y frunte bombată, un nas ca un cioc de !ultur şi nişteoc'i de 7eratic deasupra unor obra7i pe care la!a incandescentă părea că iapustiit. Y "ură um>ata, răsucită, pr7olită de arsură. Ni nişte mini carepăreau să aibă forţa şi culoarea unor cleşti de oţel !ec'i. Apoi Cuc îşi mutăpri!irea în direcţia $ului, cunoscut sub numele de Petit2a +, o poreclă careirămăsese încă din copilărie, $indcă pronunţa prost unele dintre cu!inte şi,mai cu seamă, pentru că întro #i fusese pe punctul

+ Formă alterată datorită unei pronunţii "reşite a cu!ntului dol"t.5de"et6., A< săşi lase de"eţele lui mici pe un lin"ou de fontă care nu se răcise încă. n at colos acum, aproape la fel de "i"ant ca şi tatăl său, de la caremoştenise faţa colţuroasă, nasul straşnic de proeminent între cei doi oc'i iafel de strălucitori. 2ar era mai puţin pr7dlit de foc şi, spre deosebire de tatălsău, ştia sa citească şi să serie, ceea ce îi mai îmbln#ea şi lumina puţintrăsăturile sale printro spiritualitate nouă. Dn sfrşit, Cuc îşi îndrepta pri!ireacătre fată, Ma1leue, pe care tatăl, din dra"oste pentru copilul lui, continuaseso numească aşa şi după cea mai crescut, şi care a!ea nişte oc'i mari,albaştri, ca ai unei #eiţe blonde, de un albastru att de limpede şi profund

înct nu mai !edeai pe faţa ei dect acest albastru al cerului fără de mar"ini.Y #eiţă înaltă de statură, de o frumuseţe simplă, dar maiestuoasă în acelaşitimp, cea mai minunată, mai tăcută şi mai sălbatică făptura din întrea"are"iune, care, în primiti!ismul ei, "ăsea totuşi loc şi pentru momente dere!erie, citind cărţi şi ima"innduşi, !enind spre ea din depărtări nede$nite,ima"ini, fapte, oameni şi întmplări, de care tatăl său na!ea nici 'abar şi acăror aşteptare nemărturisită !reodată cui!a o făcea să încerce $ori. PentruCuc, toţi aceşti trei eroi, carel făceau să între!adă îndelun"ata şi stri!itoarea



acti!itate a omenirii în decursul istoriei sale, efortul plin de durere, dar şi deor"oliu mereu reluat de la capăt şi nobleţea antică a unei munci uci"aşe,toată această familie strns unită i se păreau o minunăţie. 2ar Gordan fu cuprins din nou de nelinişte. ^ Y încurcătură urtă, Morfain, cum asta

^ 2a, domnule Gordan, una dintre "urile de !tnt sa înt undat. 8imp dedouă #ile am cre#ut că întrade!ăr o să sentmple o nenorocire, şi nici nammai înc'is oc'ii din pricina asta, att de supărat am fost ca mie să mi se întmple un asemenea neca# şi tocmai cnd dumnea!oastră nu sunteţi defaţă. Ar $ mai bine să !ă duceţi şi să !edeţi, dacă a!eţi timp. =e elaborea#ă oşar7ă c'iar acum, numaidect. *ei doi lucrători, în picioare, sfrşiseră de mncat supa cu lin"urile lormari, în !reme ce fata începuse încă de pe acum să ştear"ă masa. Horbeaupuţin între ei şi se înţele"eau numai dintrun "est sau dintro pri!ire. *u toateacestea, tatăl i se adresă lui Ma1leue, şi !ocea lui aspră căpătă di dataaceasta o nuanţă blndă, de afecţiune

^ Poţi să strn"i masa şi sa nu ne mai aştepţi, o să ne culcăm iaracolo, pe 7os. Ni Cuc, care mai întorsese o dată capul îndărăt, în !reme ce Morfain şiPetit2a plecaseră împreună cu Gordan, o #ări. Pe Ma1leue stnd în picioarepe pra"ul locuinţei lor primiti!e, înaltă şi superbă, întocmai ca o #eitate dintimpurile stră!ec'i, cu oc'ii de a#ur, pierduţi în !isări, unde!a departe, înnoaptea senină. Ku peste mult timp, în faţa lor se înălţă masa întunecată a furnalului.Cra de un model foarte !ec'i şi na!ea dect cincispre#ece metri înălţime, oconstrucţie butucănoasă şi îndesată. 2ar, puţin cte puţin, în decursul !remiii se aduseseră numeroase, perfecţionări succesi!e şi fusese dorat cu instalaţii

noi, care în cele din urmă clădiserămpre7urul lui un fel de mic orăşel. 8urnătoria, reconstruită de curnd, cu podeaua acoperită cu un nisip $n şi încren"ăturile ei din sc'elărie de $er care susţineau acoperişul din ţi"le lepuse şi eie nu de mult, era de o supleţe plină de ele"anţă. 2upă aceea, lastn"a, sub un 'an"ar pre!ă#ut cu "eamuri lar"i, se a>au foalele, acţionatede o maşină cu !apori care producea un curent de aer în !reme ce la dreaptaerau două r'duri de cilindri înalţi, un rnd prin care pătrundeau "a#elecombustiei pentru a se cură ţi de impurităţi şi alt rnd ser!ind la încăl#ireaaerului rece care !enea ele la maşina cu !apori ca să poată a7un"e $erbinte în furnal, unde acti!a fonta. Mai e)istau de asemenea o serie de recipientepentru apă, un între" ansamblu de tuburi, menite să permită circulaţia

continuă a lic'idului în 7urul muc'iilor de cărămidă pe care le răcea,eliminnd în felul acesta u#ura pro!ocata de "roa#nicul foc din interior. Nimonstrul părea în felul acesta că dispare, acoperit de încren"ăturainstalaţiilor a7utătoare care i se aduseseră în prea7mă, sufocat sub troianul deconstrucţii ane)e cu sol#ii re#er!oarelor din tablă şi împletitura din maţe"roase, metalice, care puse toate laolaltă, printro e)traordinară împerec'ere,căpătau, noaptea mai cu seamă, nişte contururi ciudate, de o fante#iesălbatică. =us de tot se distin"ea, c'iar în acelaşi rnd cu stnca, pasarela pe



care circulau !a"oanele cu minereu şi combustibil pnă la "ura de încărcare afurnalului, aşe#ată la acelaşi niţel. 2edesubt, cu !a îşi înălţa conul ei întunecat.. Mai apoi, începnd de pe la mi7loc şi pnă în 7osul etala7ului. =edesun 77 Munca faşura o puternică armătură din metal, susţinnd #idul decărămidă şi ser!ind în acelaşi timp şi drept suport pentru cele patru "uri de

!nt, ca şi pentru întrea"a încren"ătură a conductelor de apă. Dn sfrşit, 7osde tot se a>a doar creu#etul, a cărui "ură de scur"ere era astupată cu untampon din cărămidă refractară. Furnalul părea că doarme, ca un animaluriaş, de o formă ciudată şinspăimntătoare, al cărui pntec în"'iţea şimistuia pietre, făcnd să se re!erse apoi metalul topit. 2ealtminteri, nici cel mai mic #"omot, nici cea mai mică lumină nutulburau această di"estie formidabilă, făcută în linişte şi pe întuneric. Ku seau#ea dect susurul slab al apei, că#nd în picături dese, care formau un micşu!oi dea lun"ul peretelui de cărămidă. =in"ură, maşina cu !apori, aşe#atăia o oarecare distanţă, uruia fără odi'nă. Ni, pentru luminat toate acestea, nue)istau dect trei sau patru felinare mari, care ardeau în be#na în"roşată

parca şi mai mult de umbrele enormelor construcţii. 2e asemenea nu sedistin"eau dect nişte forme umane şterse, cei patru muncitori turnători carealcătuiau ec'ipa de noapte, şi care, în aşteptarea elaborării şar7ei, îşi.Petreceau !remea 'oinărind. =us, pe platforma "urii de încărcare, nu se#ăreau nici măcar foc'iştii, care, tăcuţi, e)ecutau dispo#iţiile !enite de 7os,descărcnd în cuptor cantităţile cerute de minereu şi de cărbune. Ni nu seau#ea nici un stri"ăt, nu se i!ea nici o lucire de lumină, munca sălbatică şipeste puterile omului desfăşurnduse totuşi calm şi anonim ca un ritualsecular, prin care se umpleau încetul cu încetul diferitele straturi alefurnalului cu materia primă pentru truda !iitorului. *u toate acestea, necă7it de !eştile proaste, Gordan, pe care Cuc îl

a7unsese din urmă, îşi relua teoriile, arătndui prietenului său printrun "estlar" construcţiile din faţa lor. ^ ite, amice, nu am dreptate cnd !reau să rad toate astea şi să înlocuiesc un astfel de monstru prin bateria mea de cuptoare electrice, caresunt att de curate, att de simple şi att de uşor de întreţinut. Kam făcutnici un pas înainte în te'nolo"ia obţinerii fontei din metale, din #iua în carepentru prima oară oamenii au săpat o bortăn pămnt ca să topească acolominereuri amestecate cu cren"i de W copac aprinse. Ara rămas la aceeaşimetodă nai!ă şi primiti!ă şi furnalele noastre nu sunt nimic altce!a dectnişte astfel de borte preistorice, pe care sau înălţat nişte coloane scobite şiele, mai mari sau mai mici, după cum au fost ne!oile respecti!e şi unde

continuă să se arunce dea !alma metalul topit şi combustibilul care se ardlaolaltă. Ai #ice căi corpul uriaş al !reunui animal căruia i se toarnă fără încetare pe "t 'rana aceasta de cărbune şi o)id de $er, şi care o di"eră întrun ura"an de foc, apoi înapoia#ă prin partea de 7os metalul topit, în !reme ce"a#ele, praful şi #"ura de toate felurile se elimina pe partea cealaltăO Niobser!ă că operaţiunea cea mai importantă se a>ă acolo, în coborrea lentăa materiilor diferite, în această di"estie totală, căci orice nouă ameliorareadusă pnă acum procedeului te'nolo"ic a a!ut în !edere numai acest unic



scopL să uşure#e siesta furnalului. Aşa se face că odinioară nu se su>a încăaer, şi topirea era mai lentă şi mai defectuoasă. Apoi sa su>at aer rece dupăaceea sa obser!at că re#ultatele erau şi mai bune cnd se introducea aercald. =a născut în sfrşit ideea de a se folosi, pentru încăl#irea aerului care ise insu>a furnalului, înseşi "a#ele lui, care pnă atunci arseseră de pomană

acolo, sus, la "ura de încărcare a lui, întrun splendid pena7 de >ăcări. Ninfelul acesta, furnalul de odinioară sa complicat cu attea noi or"anee)terioare, maşina cu !apori de su>at aer, re#er!oarele în care se epurea#ă"a#ele, cilindrii unde aerul, a>at în trecere, se încăl#eşte, fără să mai !orbimdespre toată această reţea a "urilor de !nt carel încon7oară ca oc'iurileunei dantelăriiO 2ar în #adar lau perfecţionat, a rămas, în po$dadimensiunilor lui de uriaş, o minte de copil pe nişte picioare de colos şi toţicei care iau adus îmbunătăţiri nau făcut nimic altce!a dect săl redea înlucru cu un sistem de funcţionare şi mai complicat dect înainte şi deci maidelicat şi mai supus unor defecţiuni continue. Y' nici nuţi poţi ima"inabolile monstrului Kici un copil mic şi $ra! nar da att de furcă familiei sale,

ct dă acest colos cu di"estia lui care strneşte attea moti!e puternice de în"ri7orare. Nase foc'işti se a>ă în permanenţă la căpătiul lui, acolo, sus, şiopt lucrători 7os în sfrşit, maiştri şi in"ineri se "ăsesc în permanenţă înprea7ma lui, #i şi noapte, în două ec'ipe, ca să supra!e"'e#e 'rana pe care io aduc şi materiile pe care le înapoia#ă, cuprinşi de panică la cele mai micideran7amente ale corpului său, atunci cnd şar7a 7iu este satisfăcătoare. ite, în curnd se împlinesc cinci ani ;ul de cnd e aprins asta, fără ca focul din interiorul lui săşi $ oprit, unsin"ur minut măcar, !iaţa şi sar putea să mai ardă. Dncă. *inci ani de acum înainte, pnă să $e stins pentru reparaţii. 2aca se tremură atta pentru el,dacă. =e !e"'ea#ă cu aita "ri7ă asupra bunei lui funcţionări, este pentru că

toţi trăiesc sub eterna ameninţare să nu se stin"ă !reodată de la. =ine, dinpricina !reunei catastrofe nepre!ă#ute care, lucru "ra!, sar putea petrece înadncul măruntaielor lui, fără ca cine!a săi ştie pricina sau so poatăpreîntmpina. Fiindcă stin"erea lui ec'i!alea#ă cu moarteaO E'eicuptoraşele mele electrice, pe care c'iar şi nişte copii lear putea diri7a, nausă mai tulbure liniştea nopţilor nimănui şi !or $ att de i"ienice, ele acti!e şide cuminţi, cum nici nu. Poţi săţi ima"ine#i. Cuc nu se putu abţine sa nu i#bucnească în rs, în!eselit dintro dată depasiunea plină de o duioşie paterna cu careşi însoţea Gordan cercetările luide sa!ant. 2ar în clipa aceea Morfain, însoţit de Petit2a, se întorsese şi learăta, la. Cumina palidă a felinarului, unul dintre cele patru coşuri din fontă

care, la trei metri înălţime ele la pămnt, se în$"eau în trupul colosului,pătrun#nd în $ecare din laturile sale. ^ itaţi, domQ Gordan, "aura asta de !nt de acolo sa astupat, şibeleaua a fost că eu mam dus acasă, să mă culc fără so !ăd şi nu miamdat seama de neca#ul care sa întmplat dect a doua #iO Pentru că na maia!ut aer, anceput să se răcească şi trebuie că sa prins de tot o mai $ lost şi!reo a"lon. Erarcde materii, careor $ făcut bolta. Kimic nu mai cobora, şi miam dat seama abia în momentul şar7ei, cnd am !ă#ut că. %"ura iese ca un



terci "ros, de pe acum ne"ruO Mă înţele"eţi ce frică mia fost, $indcă îmiaduceam aminte de nenorocirea noastră de acu #ece ani, cnd a trebuit sădărmăm un colţ între" deal furnalului după o po!este ca asta. Kiciodată nu !orbise atta. Amintind despre !ec'iul accident, !ocea luitremura, căci nu e)ista defel o maladie mai cumplită dect aceasta răceală

din senin, care lăsa cărbunele să se stin"ă şi minereul să. =e solidi$ce,transformndul întro rocă aproape compactă. *a#ul de!ine mortal, cnd nuse reuşeşte sa se aprindă din nou 7eraticul. 8reptat, treptat, întrea"a masă serăceşte şi în cele din urmă Qa7un"e să facă 7 un corp comun cu însuşi furnalulşi nu mai e)istă altă seQ luţie dect să + dărmi cărămidă cu cărămidă, saddoborî la pămnt ca pe un !ec'i don7on umplut cu pietre, de acum înainterămas inutil. ^ Ni cum ai procedat întreba Gordan, 2ar Morfain nu răspunse c'iaraşa de curnd. Dncepuse pnă la urma să iubească monstrul acesta, ale căruire!ărsări de la!ă incandescentă îi arsescră faţa de mai bine de trei#eci deani. Era pentru el un ru" uriaş pentru 7ertfe, ua altar al focului, la care !enea

#ilnic săşi spună ru"ăciunea, curbat sul6 asprimea şi ri"orile cultului pe caretrebuise să îl îndeplinească încă de cnd i se împlinise sorocul de bărbăţie,pentru a putea săşi mănnce pinea cea de toate #ilele. Ni, abia desluşindbuc'ia cărţilor, nu fusese atras ctuşi de puţin de ideile ino!atoare carecirculau pe alunei, în su>etul lai simplu nu "erminase nicicnd smburelere!oltei, accepta supus aspra scla!ie în care trudea, mndrinduse doar cu!i"oarea braţelor lui !oinice, cu lupta pe care o ducea în $ecare #i, în $ecareceas, pentru a întreţine !ie >acăra şt cu credinţa ce io nutrea acestui colosculcat cuminte pe labele lui şi căruia îi încon7ura cu atenţii di"estiile, fără săse $ "ndit măcar o clipă să se oprească din lucru. Dn felul acesta îşi tăcuseun soi de pasiune din slu7irea #eului său barbar şi "rotesc, credinţa se

contopise în el cu un soi de duioşie fără cu!inte şi rămnea adeseori completcutremurat de spaimă în faţa pericolelor şi prime7diilor de carel ferisemulţumită de!otamentului sau şi cine ştie ctor eforturi e)traordinare pe carele depusese. ^ *um am procedat spuse el în cele din urmă. Păi, am început prin aitripla încărcăturile de cărbune, apoi mam străduit să de"a7e# "ura de !nt,printro serie întrea"ă de mane!re făcute cu su>eria, aşa cum am !ă#ut căfăcea domnul Caroc'e uneori. 2ar beleaua era prea mare şia trebuit sademonte# "ura de !nt şi să spar" crusta cu lo!ituri de !ătrai. E'eitrebuşoara asta na fost aşa lesne de făcut şia fost ne!oie să cur"ă ce!asudoare ct am forţato. Dn cere din urmă, aerul a pătruns, şi taream mai fost

mulţumit de dimineaţă cnd, în #"ură, am "ăsit resturi de minereu, semn cămateria atrnată la "ura de !nt sa desprins şia cărat ?după ea şi rupturade ( boltă. Acu, arde bine peste tot. Ni treaba o săşi reia cursul normal.2ealtminteri, o so a>ăm curnd, $indcă şar7a o să ne spună carei situaţia. Ni, deşi epui#at după un discurs att de lun", adău"ă cu o !ocescă#utăL ^ *red, domQ Gordan, că maş $ urcat colo, sus, să ma arunc în "ura de încărcare a furnalului, odată cu minereul, dacă naş $ a>at astăseară !eşti



mai bune pe care să pot să !i le aducO Eu nus dect un muncitor, unmaistru furnalist, în care aţi a!ut atta încredere, înct iaţi dat în primirepostul unui in"iner şi sa7un" să !ă las furnalul să se stin"ă şi să !ă spun căimort, la întoarcerea dumnea!oastră. Ku, aş $ murit odată cu el ltimeledouă nopţi nam înc'is oc'ii. Am !e"'eat acolo ceas după ceas, aşa cum îmi

amintesc că am făcut cu sărmana mea soţie, cnd am pierduto. Ni, acum potcu ade!ărat so spun, supa pe care maţi "ăsit tocmai că eram pe cale să omănnc este prima pe care o în"'it în ultimele patru#eci şi opt de ore, pentrucă pnă atunci am a!ut stomacul astupat, ca furnalul. Ku sunt !orben !nt,!reau numai să ştiţi ce fericit sunt ca nam trădat încrederea pe care miaţiacordato. Acest #dra'on înalt, călitQde foc şi cu membrele puternice, ca oţelul!ec'i, aproape că pln"ea şi Gordan îi strnse amndouă minile, plin deafecţiune. ^ 1ra!ul meu Morfain, ştiu că eşti un !itea# şi că dacă sar $ întmplat!reo catastrofă, ai $ luptat pnă la capăt.

Petit2a stătuse tot timpul în picioare, în întuneric, şi ascultase fără săinter!ină măcar cu un cu!nt sau !reun "est. Ni nu se mişcă dect atuncicnd tatăl lui îi dădu un ordin, pentru elaborarea şar7ei. Dn două#eci şi patrude ore a!eau loc cinci elaborări de şar7e la un inter!al de aproape cinci oreuna de cealaltă. *ursul, care putea uneori să a7un"ă şi ;a opt#eci de tone pe#i, abia dacă mai atin"ea acum cinci#eci, ceea ce însemna că $ecare şar7ărepre#enta #ece tone. Dn linişte, la lumina slabă a felinarului, se făceauultimele pre"ătiri, scobinduse şănţuleţe şi capetele de tipar în nisipul $n dinbala cea mare. Ku mai rămăsese dect să sa e!acue#e #"ura şi se mai!edeau doar umbrele liniştite ae muncitorilor turnători trecnd din cnd încnd şi îndemnnduse fără prea mare #or la efectuarea unor munci

neînsemnate, cam neclare şi nu tocmai precise, în !reme ce liniştea adncă în carj dormea #eul culcat pe labele lui uriaşe şi din al cărui pntec pr7olitde foc nu lăsa să se audă nici un mur mur măcar, era tulburată numai deuşoara şiroire a picăturilor care cădeau pe de lături. ^ Hreţi să !edeţi cum cur"e #"ura, domQ Gordan întrebă Morfain. Gordan şi Cuc îl urmară la distanţă de cţi!a paşi unul de altul, pnă laun dmb alcătuit din tot felul de rămăşiţe pro!enite de la arderi şi în"rămădite acolo. Yri$ciul de e!acuare se a>a pe latura dreaptă a furnaluluişi, destupat acum, lăsa să se re!erse în afară #"ura, întrun !al de senteisclipitoare, ca şi cum ar $ spume"at înăuntru un între" ca#an de metalincandescent. Era de consistenţa unui terci "ros, asemănător cu o la!ă, la

început de culoarea soarelui şi, imediat după aceea, întunecata, care serosto"olea încetişor şi se pră!ălea după aceea în nişte !a"onete din tablă. ^ *uloareai bună, nui aşa, domQ Gordan reluă Morfain plin de !oioşie.Y' nu ne mai ameninţă nici o prime7die, sunt si"urO Y să !edeţi, o să!edeţi Nii aduse iar în faţa furnalului, în 'ala unde se elabora şar7a şi unde sea"itau umbre !a"i, luminate cu #"rcenie de cte!a felinare. *'iar înmomentul acela, Petit2a în$"ea printro lo!itură si"ură a braţelor lui



#dra!ene o ran"ă în tamponul de cărămidă refractară care astupa ori$ciul deelaborare a şar7ei şi, după el, alţi patru oameni din ec'ipa de noapte lo!eaucu un baros, ritmic şi cadenţat, în ran"ă, ca să o înfunde mai adnc. Dnsemiobscuritatea încăperii, abia dacă se distin"eau pro$lurile lor întunecateşi se au#eau i#biturile surde ale barosului. Apoi, pe neaşteptate, prin spărtura

desc'isă ca o "eană în"ustă spre incendiul din interior, îşi făcu apariţia o steaorbitoare. 2ar nimic nu se i!ea încă, în afara dun"ii de astru lic'id. Fu ne!oieca Petit2a să înşface o altă ran"ă pe care so împlnte şi so răsucească dinnou, cu un efort 'erculean, pentru a mări ori$ciul. Atunci se de#lănţuicataclismul, !alul i#bucni întrun 7et tumultuos, făcnd să se rosto"olească înşănţuleţul de nisip $n un ruleţ de metal topit, care porni să se scur"ă şi săumple tiparele, formnd în drumul lui bălţi de >ăcări, a căror strălucire şicăldură ardeau oc'ii. Ni din interiorul acestei bra#de, din aceste şu!oaie defoc, se înălţa o 7erbă necontenită de spice aurii şi sentei albastre de o linieplină de delicateţe, 7ocuri de arti$cii de o minunată $neţe, o ade!ărată nă!alăde >ori multicolore întrun cmp dat în pr". *nd şu!oiul întlnea în calea lui

un obstacol format din nisip umed, se nucile şi arti$ciile se înmulţeau dintrodată în aşa măsură, înct deasupra locului părea că se înalţă un buc'etsplendid de iiori. Dn acelaşi timp, ca în prea7ma răsăritului unui soare,minunat, se i!ise în 7ur o auroră intensă, îmbrăcnd furnalul cu o 'aină delumină alburie, însorind parcă părţile de dedesubt, ale acoperişului 'alei,armăturile din $er şi "rin#ile, şi scoţnd în relief cele mai mici detalii alemuc'iilor metalice. 8otul se i!i din întuneric, distin"nduse cu oe)traordinară limpe#ime construcţiile !ecine, di!ersele instalaţii au)iliare alemonstrului şi, mai cu seamă, muncitorii din ec'ipa de noapte, att defantomatici pnă atunci, care de!eniseră dintro dată persona7e reale ale unuitablou, maestru conturate parcă din cte!a trăsături ener"ice de pene

întocmai ca nişte eroi anonimi pnă atunci ai bătăliei muncii, caredobndQiseră brusc "loria. Ni lumina nu se oprea acolo, lucirea ei imensă deauroră se răspndea pretutindeni în împre7urimi, scoţnd din umbră pantelemunţilor 1leuses, dticnduse sa se re>ecte în acoperişurile caselor adormitedin 1eauclair şi pier#ndusc în depărtări, către inima cmpiei Rouma"ne. ^ E superbă şar7a asta, spuse Gordan, care îşi dădea seama de calitateafontei după culoarea şi limpe#imea 7etului. Morfain triumfa în sinea lui, dar adoptase un aer plin de modestie. ^ 2a, da, domQ Gordan, e o fontă de foarte bună calitate, aşa cum amsderat. =unt foarte mulţumit că ati !enit să !edeţi, treaba asta. Acum nu maia!eţi pricini de în"ri7orare.

Dntre timp, Cuc se interesa în mod deosebit de metodele te'nolo"ice aleoperaţiunilor de turnare. *ăldura era att de puternică, înct îi simţea arsuraprin 'aine. Puţin cte puţin, toate tiparele se umpluseră şi nisipul $n al 'aieise transformase întro mare imensă, cu !aluri incandescente. Ni cnd cele#ece tone de metal se mntuiră, prin ori$ciul ae scur"ere se porni, o nouă şiultimă furtună, o enormă rafală de >ăcări şi sentei era efectul maşinii cu!apori, careşi su>a 7etul de aer destinat să ispră!ească de "olit creu#etele şial cărui curent trecea acum în mod liber, întrun acle!arat iureş infernal. 2ar



încă de pe acum fonta începea să se răcească şi orbitoarea lumină albă setransforma întrun ro#, apoi roşu, după care se scufunda întrun cenuşiu tern.=cnGo- teile se stinseseră, cmpul cu albăstrele de a#ur şi cu spice de aurfusese secerat. Ni, foarte repede, întunericul se lăsă iarăşi, în !reme ceumbrele cuprinseră 'ala, furnalul şi construcţiile !ecine, iar felinarele păreau

căşi reaprind din nou steluţele lor palide.. Ni nu se mai putu #ări dect un"rup de muncitori a"itnduse întrun mod nu tocmai lămurit era Petit2a,a7utat de doi dintre to!arăşii săi de lucru, care astupau ori$ciul de scur"ere afontei din furnal, folosinduse de un nou tampon din cărămidă refractară, înliniştea adnca ce domnea, $indcă, pentru a înlesni munca aceasta, opriserăc'iar atunci maşina cu !apori care producea curentul de aer. ^ Niacum, dra"ul meu Morfain, sper cai să te duci să te culci, nuiaşa reluă Gordan. ^ Y', nu, rămn aici, măcar în noaptea asta. ^ *um, ai de "nd să stai de !e"'e şi să faci şi a treia noapte albă ^ Ku c'iar aşa, a!em amena7at aici un loc pentru odi'nă, cu un pat de

campanie, pe care se poate dormi foarte bine. Fimiu şi cu mine o să facemcu rndul de "ardă cte două ore, se'imbndune unu pe altul. ^ 2ar e dea dreptul inutil, $indcă nu mai a!em nici un moti! de în"ri7orareO Uai, Morfain, $i înţele"ător şi dute să te culci liniştit, în patuldumitale. ^ Ku, nu, domQ Gordan, lăsaţimă să fac după cum îmi spune capul ăstaal meuO Ku mai e nici un pericol, dar !reau sămi dau eu sin"ur scama cumstau lucrurile, pnă mine. Altminteri naş $ liniştit. Gordan împreună cu Cuc trebuiră săl lase acolo, după cei mai strnserăo dată mna. Ni Cuc păstra în su>etul lui o adncă emoţie, ducea cu elamintirea unei $"uri cu ade!ărat măreţe, în care se întruc'ipa între"ul trecut

de muncă dureroasă şi de supunere docilă, întrea"a nobleţe a lun"ii acti!ităţi#drobitoare a umanităţii pentru a se putea a7un"e la. Ydi'nă şi fericire. Niasta începnd de la anticii Hulcani, care reuşiseră să îmbln#ească focul, începnd din timpurile eroice de care pomenea Gordan, cnd primii făuraritopeau minereul întro bortă săpatăn pămnt, unde ardea laolaltă cu lemnul.Dn #iua aceea ( #iua în care omul a cucerit $erul şi la fasonat după ne!oilelui, de!enind stăpnul lumii ( sa desc'is era ci!ili#aţiei pe pămnt. NiMorfain, trăind în Q"rotele lui dintre stnci, dăruit cu totul muncii şi plin demndrie pentru efortul pe carel depunea, îi apărea lui Cuc ca un scobortordirect al acestor truditori de la obrşia omenirii, al căror ata!ism îndepărtatrăbufnea la el cnd îşi dăruia forţa muşc'ilor fără să se pln"ă măcar o dată,

resemnat şi liniştit, aşa cum sunt numai #orii cnd se i!esc ca să dăruiascălumină societăţii. *tă sudoare de acest fel,L iţe braţe obosite şi frnte, dealun"ul miilor de ani Ni iimio nu se sc'imbase în !iaţa oamenilor, focul acestacuerit continua săşi aibă !ictimele şi scla!ii săi, carel în. Reţineau şişipr7oleau sn"ele cu speranţa căl !or îmbln#i cnd!a, în !reme cepri!ile"iaţii acestei lumi trăiau în lu) şi trndă!ie, lăfăinduse în locuinţe noi şiconfortabile. Morfain, întocmai ca un erou le"endar, nu a!ea nici măcar aerulcă bănuieşte nedreptatea monstruoasă, 'abar nea!nd de re!oltele şi



furtuna care mocnea, !e"'ind impasibil la postul lui în nişte condiţiiuci"ătoare, acolo unde strămoşii lui îşi dăduseră ultima su>are şi unde el însuşi murea puţin cte puţin, cum se consumă o făclie, ca o 7ertfă socială deo măreţie rar întlnită. Ni, după aceasta, lui Cuc îi !eni în minte o altăima"ine, aceea a lui 1onnaire, celălalt erou al muncii, an"a7at în luptă cu

oprimatorii şi e)ploatatorii, pentru ca dreptatea să triumfe, un muncitor carese de!otase cau#ei to!arăşilor săi de lucru, pnă la sacri$ciul propriei salepini. Yare toată această mulţime de oameni care suferă nu "emuse îndea7uns sub po!eri Yare nu !enise încă ora eliberării din lanţurile scla!iei*e re#ultate admirabile sar obţine, Q cnd $ecare sar şti, în sfrşit, cetăţeanliber al unei societăţi înfrăţite, în care pacea şi armonia sar naşte din 7ustarepartiţie a muncii şi a bo"ăţiilor Nin !reme ce Gordan se oprise pentru o clipă la "'ereta pa#nicului denoapte ca săi dea un ordin, Cuc, cobornd înaintea lui scara tăiată în stncă,a!u în faţa oc'ilor o ima"ine stranie, care în cele din urmă îl emoţiona. Dnspatele tu$şurilor, printre stncile prăbuşite, #ări în mod limpede furişnduse

o perec'e de tineri, dosuă umbre înlănţuite, cu braţele trecute unul pe dupămi7locul celuilalt şi cu "urile contopite întrun lun" sărut. Recunoscu fata, înaltă, blondă, superbă, Ma1leue, cu oc'ii ei albaştri care îi dominau întrea"a$"ură. *t despis băiat, era fără îndoială Ac'ille ourier, $ul primarului, băiatul acela frumos şi mndru, a căruiatitudine plină de dispreţ şi de re!oltă pentru bur"'e#ia în descompunere, dincare făceau parte înşişi părinţii lui, o. Remarcase la el încă de la uerdac'e.Dşi petrecea !acanţa 'oinărind pe potecile rpoase ale munţilor 1leuses, dealun"ul torentelor sau în mi7locul pădurilor de bra#i, !nnd sau pescuindneobosit. Fără îndoială că sendră"ostise de această fată sălbatică şi nespusde frumoasă, în 7urul căreia roiau #adarnic numeroşi băieţi şi fata, la rndul

ei, trebuie că sa lăsat cucerită la apariţia acestui FătFrumos, în care !edea întruc'ipnduse !isele ei de !iitor, făurite în pustietatea şi asprimea !ieţii încare trăia. Hiitorul, !iitorul Ku era oare tocmai !iitorul ceea ce se înălţa înfaţa oc'ilor mari şi albaştri ai lui Ma1leue, atunci cnd #ăbo!ea pe "nduri înpra"ul "rotei de stnci, cu pri!irea pierdutăn depărtări 8atăl şi fratele ei!e"'eau acolo, sus, şi fata se furişa acum printre rpele colţuroase. Hiitorul îlrepre#enta în oc'i ei acest băiat înalt şi delicat, acest $u de bur"'e#, darcarei !orbea dră"uţ, ca unei doamne, 7urndui so iubească mereu. Cuc, înmărmurit, simţi la început o strn"ere de inimă la "ndul durerii pe care ar încercao tatăl fetei, dacă ar a>a de această a!entură. Apoi, inima lui fucopleşită de tandreţe şi simţi un su>u mn"ietor de optimism la !ederea

acestei iubiri nestn7enite de pre7udecăţi şi att de "in"aşe nici că e)ista!reun !iitor mai fericit dect acesta pe carel pre"ăteau cei doi copii eliberaţide orice idei preconcepute, 7ucnduse între ei, sărutnduse şi punndtemeliile unei ade!ărate lumi noi. Gos, în parc, înainte ca Cuc şi Gordan săşi ure#e noapte bună, mai#ăbo!iră un timp împreună. ^ =per cel puţin că nu ţia fost fri". =ora dumitale nu miar iertaoniciodată.



^ Ku, nu, mă simt foarte bineO Ni măntorc la culcare mulţumit, $indcă'otărrea mea e acum luată. Am să mă debarase# de o întreprindere care numă interesea#ă şi carei pentru mine numai o sursă necontenită de "ri7i. Y !reme, Cuc nu scoase o !orbă, cuprins din nou pe neaşteptate de oproastă dispo#iţie, ca şi cum o astfel de 'otărre lar $ consternat. Ni,

despărţinduse printro. ltimă strn"ere de mnă prietenească, adău"ăL ^ Mai aşteaptă totuşi, lasămi o #i sa mă mai "ndesc la c'estiuneaasta şi mine seară o să !orbim clin nou, după care poţi să iei ce 'otărre !eidori. A7uns în cameră, Cuc nu se culcă imediat. Ycupa în pa!ilionul construitodinioară pentru bunicul dinspre partea mamei lui Gordan, doctorul Mic'on, încăperea !astă în care acesta îşi trăise ultimii ani din !iaţă, încon7urat decărţile lui şi, de trei #ile, începuse să se obişnuiască şi c'iar şi săi piacamirosul 'rtiilor, atmosfera ti'nită şi liniştea adncă ce domneau în 7ur. 2ar înseara aceea, cuprins de febra îndoielilor carel frămntau, simţi, intrndacolo, că se sufocă şi desc'ise complet una din ferestre, re#emnduse cu

coatele de per!a#, pentru a se calma puţin înainte de a se trnti în pat.Fereastra aceasta dădea înspre drumul care mer"ea de la *rec'erie la1eauclair în faţa lui sentindeau cmpuri nelucrate, presărate cu pietre şistnci şi, de acolo de unde se a>a el, se distin"ea în"rămădeala diformă aacoperişurilor de case ale oraşului acum adormit. Hreme de cte!a minute, Cuc inspiră adnc aerul proaspăt adus deadierile uşoare care !eneau dinspre întinderile fără de sfrşit ale cmpieiRouma"ne. Koaptea se arăta umedă şi călduţă, în !reme ce o lumină uşoară,albăstrie, părea că picură din cerul înstelat, din loc în loc acoperit de noribucălaţi. Ni ascultă, cu un aer distrat, mai înti #"omotele foarte îndepărtate,care strneau $ori în mi7locul nopţii apoi recunoscu lo!iturile ritmice şi

înfundate ale ciocanelor 'idraulice, care !eneau dinspre u#inele Abis, precumşi for7a de la atelierele *clope, care #i şi noapte răsucea oţelul. Ridicăpri!irea şi căută furnalul de la *rec'erie, tăcut şintunecat, înecat în uriaşapată de cerneală pe care o a#!rlea pe cer promontoriul munţilor 1leuses.Apoi oc'ii lui coborră şi se $)ară din nou pe acoperişurile în"'esuite aleoraşului, al cărui somn "reu părea le"ănat de clătinarea ritmică a ciocanelor'idraulice, semănnd de departe cu respiraţia întretăiată şi "fitoare,sacadată, a unui lucrător "i"antic, !reun Prometeu trist, înlănţuit aici pentru asuferi c'inul unor munci !eşnice. Ni nemulţumirea lui crescu din ce în ce maimult, febra carel cuprinsese nu i se mai potolea, oamenii şi întmplările dinaceste ultime trei #ile se în"rămădeau în mintea lui, se ridicau şi de$lau prin

faţa lui, întro de#ordine tra"ică de turmă fără păstor, pe care el, Cuc, ar $dorit so călău#ească, săi arate direcţia în care trebuia să mear"ă, îlfrămnta din ce în ce măi mult o problemă care, acum, îi pro!oca insomnii,de !reme ce nu reuşea săi a>e soluţia. Ca un moment dat i se păru că aude sub fereastră, de cealaltă parte adrumului, printre mărăcinişuri şi stnci, un #"omot altfel dect celelalte din 7ur, dar att de plăcut şi de delicat, înct nici nu putu săşi dea seama deunde pro!ine. Cra oare bătaia din aripi a !reunei păsări sau mişcarea uşoară



a !reunei insecte printre frun#e Pri!i mai cu atenţie, dar nu !ă#u nimic înafara întunericului care părea că se unduieşte la nesfrşit. Fără îndoială că se înşelase. 2ar #"omotul reîncepu şi mai aproape de fereastră. *uprins decurio#itate şi emoţie, pe care nu şi le putea e)plica nici lui însuşi, se străduisă scrute#e întunecimile de al ară şi reuşi în cele din urmă să desluşească o

formă estompată, palidă şi delicată, care părea că pluteşte pe deasupraierburilor. Ni nui !enea să creadă dacăi !is sau aie!ea, i se părea căi o'imeră, cnd, din cte!a salturi uşoare ca de căprioară, o femeie străbătudrumul şi i aruncă un mic buc'eţel de >ori cu un "est att de stn"aci, înct îl atinse peste faţă, uşor ca un alint. Era un mic buc'eţel cu "aroafe demunte, culese de printre stnci, care răspndeau un parfum att de puternic, înct năpădi întrea"a încăpere. Gosine 'ici că era Gosine, o recunoscu în acest nou semn de mulţumirei#!ort din adncul inimii ci, în acest "est delicat de recunoştinţă fără desfrşit Ni scena era înentătoare, în această semiobscuritate, la această oratr#ie, fără ca el săşi poată e)plica cum de se a>a acolo şin ce c'ip putuse

să scape şi să !ină probabil că Ra"u se a>a întro ec'ipă de noapte şi Gosinepndise întoarcerea lui Cuc. Acum însă, fără să $ rostit nici un cu!nt,nea!nd dect de dăruit aceste >ori sălbatice, trimise printrun "est att defrumos, fu"ea, se pierdea în be#na cmpiei aride şi abia atunci Cuc obser!ă oaltă umbră, mică de tot, Kanet fără îndoială, care aler"a pe ln"ă ea. =epierdură în noapte şi tnărul nu mai au#i iarăşi dect ciocanele 'idraulice aleu#inelor Abis, lo!ind ritmic în depărtare. Kemulţumirea lui de pnă atunci nuse stinsese ctuşi de puţin, dar îşi simţea întrea"a făptură pătrunsă de ocăldură care parcă îi dădea forţe noi, de neîn!ins. Mirosi cu nesaţ miculbuc'eţel de >ori. A' 1unătate care eşti inelul de le"ătură al sentimentelor fraterneT

tandreţe care numai tu sin"ură eşti în stare sa cimente# fericirea, dra"ostea,care !or sal!a şi reface din temelii ome nirea H Cuc stinse lumina şi se culcă, spernd că oboseala corpului şi su>etuluicarel frn"ea îl !a cufunda întrun somn adnc, cei !a potoli în ceie dinurmă febra. 2ar, în liniştea adncă, în întunericul profund al camerei !aste,nu putu sa pună pleoapă pe pleoapă, oc'ii lui ramaseră lar" desc'işi în întuneric şi o insomnie cumplită îl ţinu trea#, pradă unor "nduricontradictorii carel măcinau. Ni ima"inea Gosinei îi re!enea mereu în faţa oc'ilor, diafană, cu faţa eide copil, de un farmec att de dureros. Y re!ă#u, cu faţa scăldatăn lacrimi,

>ămndă, terori#ată, aşteptnd la poarta u#inelor Abis o re!ă#u în cabaret,aruncată pe uşă afara de Ra"u printrun "est att de !iolent, înct sn"eleţşnise din mna ei mutilată o re!ă#u pe "rămada de prundiş, ln"ă apaMionnei, părăsită în noaptea de "roa#ă şi nemaia!nd altă soluţie, pentru apune capăt foamei sale de nenorocit animal !a"abond, dect să se scufundepentru totdeauna în ru. Ni la ora aceea, după trei #ile de neaşteptatedescoperiri, aproape 'alucinante, ce i le 'ără#ise cu totul întmplător soarta, începnd cu ima"inea locuinţelor şi sfrşind cu tabloul muncii nedrept



reparti#ata între oameni, dispreţuită şi desconsiderată, socotită o ruşinesociala şi a!nd drept răsplată sărăcia atroce a celor mulţi, tot ceea ce!ă#use şi au#ise, întrea"a mi#erie a lumii acesteia îi apărea ca $ind întruc'ipată în e)emplul înspăimntător al fetei acelea nefericite, din cau#acăreia îşi simţea su>etul adnc tulburat.

Apoi alte şi alte amănunte se în"rămădiră, #orite săl torture#e prinima"inea lor obsedantă. Hedea teroarea e. ;re su>a pe deasupra stră#ilor întunecate ale 1eauclairului, unde tropăia !alul de nenorociţi şi de#moşteniţi,!isnd în taină la ră#bunare. Hedea născnduse în snul familiei 1onnaireideile re!oluţiei ine!itabile, or"ani#ate şi calculate, în !reme ce şoma7ul sileamembrii ei să strn"ă cureaua, în locuinţa lor săracă, rece şi "oală, undelipsea c'iar şi strictul necesaR. EdeaW apoi, la uerdac'e, neruşinarea lu)uluide"radant, plăcerile otră!itoare care desă!rşeau distru"erea claseipri!ile"iaţilor, această mnă de bur"'e#i îmbuibaţi care !e"etau în trndă!ie, îndopaţi pnă peste cap cu bo"ăţii dobndite pe nedrept, pe care le lurau dinmunca şi lacrimile imensei ma7orităţi a lucrătorilor. Hedea totuşi c'iar că şi

aici, îa *rec'erie, unde se a>a acest furnal ce păstra oarecari tradiţii bune şiunde nici un muncitor nu se pln"ea, efortul cumplit al lucrătorilor părea lo!itde un blestem, păstrat mereu sub forma lui dureroasă dea lun"ul anilor, fărăsperanţa că !a duce cnd!a la eliberarea neamului omenesc, ;a scuturarea 7u"ului scla!iei şi la clădirea unei lumi a dreptăţii şia păcii. Ni au#ea1eauclairul trosnind din toate înc'eieturile, căci lupta începuse de pe acum şicuprinsese toate păturile sociale, în !reme ce un !nt de nebunie şi de urătrecea pe deasupra orăşelului, c'inuind minţile oamenilor. 2ramemonstruoase întinau căminele, aruncau în murdăria canalelor părinţi şi copii.=e minţea, se fura, se ucidea. 2rumul mi#eriei şial foametei era presărat înmod fatal cu crime, femei care se !indeau, bărbaţi care cădeau în darul

beţiei, animale e)asperate care dădeau bu#na în !iaţa pentru aşi satisface!iciile. Ni mult prea multe semne în"ro#itoare pre!esteau ine!itabilacatastrofă care se apropia, prăbuşirea în noroi şi sn"e a sc'eletului !ec'iiornduiri. Atunci, #"uduit de aceste ima"ini care proroceau ruşinea şi pedeapsa,depln"nd din adncul $inţei lui sensibile omenirea, Cuc a!u în faţa oc'ilorfantoma palidă a Gosinei, cu #mbetul ci att de blnd şi care, re!enind dinadncul întunecimilor dese, întindea înspre el braţele, întro c'emareemoţionantă. Pentru Cuc nu mai e)istă din clipa aceea dect Gosine, iar înspatele ei doar edi$ciul putred, ros de lepră, care se !a surpa. Ea sin"ură întruc'ipa !ictima societăţii, mică lucrătoare $ra!ă, muritoare de foame, cu

mna rănită, pe care prostituţia urma so rosto"olească în cloacă ea sin"ură întrupa, cu $"ura ei att de 7alnică şi totuşi fermecătoare, mi#eria salariatului.Dn clipa aceea, Cuc trecea prin aceleaşi suferinţe prin care trecea şi ea, simţeane!oia so sal!e#e şi, odată cu aceasta, !isa întrun mod nebunesc să sal!e#eşi 1eauclairul. 2acă !reo putere suprapămnteană iar $ dăruit forţelenecesare, ar $ transformat oraşul măcinat de e"oism întrun oraş fericit alarmoniei şi înţele"erii dintre oameni, tocmai pentru a o face pe ea să $efericită. Ni simţi deodată că, întrade!ăr, acest !is care la început i se părea



că !ine de departe, îl purtase în el, dintotdeauna, încă de pe !remea cndlocuia întrun cartier sărac din Paris, printre eroii necunoscuţi şi !ictimele 7alnice ale muncii. Era un soi de nelinişte lăuntrică, între#ărea un !iitor pecare totuşi nu îndră#nea săl preci#e#e, se simţea însărcinat cu o misiunesfntă, dar nu tocmai clară. Apoi, dintro dată, confu#ia în care se #bătea încă

se risipi, ceasul înţele"erii sună pe neaşteptate, "ra! şi decisi!. Gosine mureade foame, Gosine pln"ea în 'o'ote, şi lucrul acesta nu se mai putea toleramultă !reme. 8rebuia, în sfrşit, să acţione#e, să sară de îndată în a7utorulacelora care trăiau în mi#erie şi suferinţă, ca să pună capăt nedreptăţii. Dn cele din urmă, Cuc, frnt de oboseală, aţipi. 2ar, deodată, a!uimpresia că aude nişte "lasuri carel c'emau şi sări în sus din pat. Ku erauoare nişte tn"uiri îndepărtate Ku au#ise niscai nenorociţi a7unşi în pra" demoarte stri"nd după a7utor Ridicat în capul oaselor, tră"ea cu urec'ea, dar în 7ur nu mai era dect întunericul în$orător. Dşi simţea inima aproape moartă,cuprinsă ca întrun cleşte de o nelinişte "roa#nică şi a!ea certitudinea că înacea clipă c'iar milioane de sărmane $inţe omeneşti tră"eau să moară,

stri!ite de nedreptatea socială. Apoi, cnd, cutremurat de "roa#ă, se năruidin nou cu capul pe pernă, cuprins iarăşi de somnolenţă, "lasurile răsunarăpentru a doua oară şil forţară să se ridice şi să iscodească iar în 7ur. Dntoropeala cel dobora, sen#aţiile din cursul #ilei căpătau o şi mai mareamploare, de!eneau de o ascuţime e)traordinară. Ni, începnd din acelmoment, nu mai putu să se refu"ie#e în somn, fără să audă "lasurile aceleacrescnd în 7urul lui, implorndul cu ardoare să "ăsească o ieşire din impasul în care Cuc era conştient că se a>ă, dar pe care nu lar $ putut totuşi de$ni cupreci#ie, încotro so pornească, pentru a începe mai "rabnic lupta *e era defăcut, cum să acţione#e ca să $e si"ur de !ictorie Ku ştia şi suferea cumplitdin pricina coşmarului tulbure în care se #bătea, 17bia, ca în prea7ma unei

aurore de la care lumina !enea mult prea încet şincerca sen#aţia că întindeminile după un lucru care, ori de cte ori era pe punctul săl atin"ă, se topea în ne$inţă. Ni iată că, din masa aceea a "lasurilor, nul mai au#ea dect pe al Gosinei, care pln"ea şi implora. Kumai ea se mai a>a în clipa de faţă acolo, îisimţea şi acum mn"ierea caldă a sărutului pe care îl depu sese pe mnalui, sorbea cu nesaţ parfumul micuţului buc'et de "aroafe aruncat de ea şi acărui aromă sălbatică i se părea că umple toată încăperea. 2in acel moment, Cuc nu se mai strădui săşi alun"e insomnia de careera stăpnit şi nici săşi "ăsească din nou !reo fărmă de linişte. =e sculă,aprinse lumnarea şi se plimbă o !reme prin cameră. Ku !roia să se mai"ndească la nimic, spernd ca în felul acesta săşi limpe#ească mintea de

ideile carel obsedau. Ni încerca săşi îndrepte atenţia asupra lucrurilor cel încon7urau, e)amina cte!a "ra!uri !ec'i, atrnate pe pereţi, mobilele !ec'icare trădau înclinaţiile spre studiu şi simplitate ale doctorului Mic'on, între"aspectul !enerabil al acestei încăperi unde se făceau simţite bunătatea, înţelepciunea şi adncul spirit de dreptate al fostului locatar. Apoi, biblioteca îi strni în cele din urmă interesul în mod deosebit. Era un dulap destul demare, cu uşi din sticlă, unde !ec'iul fourierist şi bătrnul saintsimoniststrnsese laolaltă o colecţie foarte bo"ată a tuturor operelor umanitariştilor



carel pasionaseră în tinereţe. 8oţi $loso$i socialişti, toţi apostolii noilor idei,se "ăseau acoloL Fourier, =aint=imon, Au"ust *omte, Proud'on, *abet, PierreCerou) şi mulţi alţii încă, o ade!ărată colecţie completă, pnă la cei maimărunţi discipoli. Ni Cuc, cu luminarea în mnă, e)amina, citea numeleautorilor şi titlul lucrărilor de pe cotorul !olumelor, le număra, se minuna de

!arietatea mare de cărţi, de cantitatea enormă de "ermeni ce se a>au întrecoperţile lor, de ideile bune care dormeau acolo, aşteptnd semănătorul caresă le împrăştie. *itise mult pnă acum, cunoştea te)tele fundamentale ale ma7orităţiidintre aceste lucrări. =istemul $loso$c şi social al $ecăruia dintre aceşti autori îi era familiar. 2ar încerca un simţămnt nou, descoperindui pe toţi aceştiareuniţi acolo, întrun front compact. Kiciodată nu a!usese o idee att delimpede despre forţa lor, despre numărul mare al lor, despre contribuţia lor!aloroasă la înţele"erea e!oluţiei ome nirii. Era !orba despre nişte oameni înaintaţi, o ade!ărată a!an"ardă a secolului !iitor, care, încetul cu încetul,!or $ urmaţi de imensa armată a poporului. Mai cu seamă ceea ce îl

impresiona, !ă#ndui în felul acesta alături unii de alţii, amestecaţi laolaltă întrun mod paşnic, era unitatea lor profundă, pe care eo dăruia cu o forţăsu!erană frăţia de idei. Fiindcă şi dacă e)istaseră păreri diferite, careodinioară le dăruiseră $ecăruia o personalitate aparte, precum şi dispute în!erşunate de idei între unii şi alţii, astă#i îi apăreau cu toţii ca înfrăţiţi, împăcaţi prin idealul lor comun, prin aceleaşi ade!ăruri, unice şi imuabile,carei călău#iseră pe toţi deopotri!ă. Ni marele îndemn care i#!ora dinoperele lor era le"ea omeniei, dea cărei credinţă erau stăpniţi cu toţii,precum şi a dra"ostei pentru de#moşteniţii acestei lumi, ca şi ura împotri!anedreptăţii sociale şi credinţa în munca sal!atoare. 2esc'i#nd. 1iblioteca, Cuc !ru să alea"ă una dintre cărţi. Pentru că nu

poate dormi, o să citească !reo cte!a pa"ini, aşteptnd săi !ină somnul.E#ită o clipa, apoi se 'otărî să ia un mic !olumaş, în care un discipol deal luiFourier re#umase întrea"a doctrină a maestrului lui. 8itlul îl impresionase înmod deosebitL =olidaritatea oare nu era tocmai aceasta ceea cei trebuia înclipa aceea mai mult, cte!a pa"ini care săl întărească şi săi dea speranţe=e trnti din nou pe pat şi începu să citească, absorbit în curnd cu totul cade o dramă sfşietoare, care do#bătea soarta neamului. *oncentrată lama)imum, e)tră"nd în felul acesta se!a ade!ărurilor pe care le formula,doctrina fourieristă căpăta o forţă e)traordinară. *unoştea de7a toate acestelucruri, le mai citise în înseşi lucrările maestrului, dar niciodată nulimpresionaseră în aşa măsură, niciodată nul cuceriseră att de deplin. Yare

în ce fel de dispo#iţie su>etească se a>a, în ce moment 'otărtor din destinulsău se "ăsea, pentru ca mintea şi inima săi $e în asemenea măsurăpasionate de ceea ce citea, a>nd dintro dată direcţia precisa în ceea cepri!eşte drumul cel a!ea de urmat Micul !olum căpăta !iaţă şitotulQdo'ndea un sens nou, alert, ca şi cum în faţa oc'ilor lui luau naştere. Niprindeau aripi fapte autentice. Dntrea"a doctrină a lui Fourier se "ăsea concentrată acolo. ;deea"enială era tocmai aceea de a utili#a conştiinţa oamenilor ca pe o forţa !ie.



*ea mai mare şi mai catastrofală eroare a catolicismului a fost aceea că,!rnd să îmbln#ească omul, sa străduit să distru"ă tocmai ceea ce eraomenesc în el, transformndul întrun soi de scla! al lui 2umne#eu, tiran şi,ine)istent. Pasiunile, în societatea liberă a !iitorului, urmau să producă totatta bine ct rău produseseră în societatea încătuşată şi terori#ată a

!eacurilor precedente. Dn ele erau întruc'ipate dorinţele nemuritoare, unicasursă de ener"ie care impulsionea#ă mersul înainte al uni!ersului, precum şifocul lăuntric "enerator de !oinţă şi tărie, care dăruieşte $ecărei $inţeputerea de a acţiona. Pri!at de pasiune, omul ar $ in$rm, ca şi cum ar $ lipsitde unul dintre simţuri. 2orinţele omului, refulate, stri!ite pnă acum, ca şicum ar $ fost !orba de cine ştie ce lucruri !ătămătoare, nu ar mai repre#enta, în momentul în care ar $, în sfrşit, eliberate, dect nişte pricini de bucurie"enerala, tin#nd spre armonie şi înlăturnd din cale "reutăţile !ieţii, pentruca în $nal să dăruiască înţele"erea, ca e)presie de$niti!ă a fericiriiuni!ersale. Ni nu !or mai e)ista pe lume e"oişti, nu !or mai e)ista nici leneşi,!or e)ista numai oameni însetaţi după înţele"ere şi armonie, care !or porni

umăr la umăr, ca + raţii, în #iua în care îşi !orda seama că drumul este destulde lar" săncapă cu toţii comod şi fericiţi !or dispare !ictimele cumpliteiscla!a"ii, ce apăsa "reu asupra muncitorilor meşteşu"ari şi pe care în trecut îi e)tenua lucrul supraomenesc, e)cesi!, în condiţii "rele, dar care acum,cnd repartiţia muncii ar $ 7udicios întocmită, distribuinduse $ecăruia partealui de sarcini din acti!itatea comună, !or $ "ata oricnd să pună cu bucurieumărul la treabă. Apoi, alt lucru bun pe carel aducea era acela că munca de!enea dinnou un titlu de cinste, o obli"aţie cetăţenească şi o pricină de mndrie, uni#!or de sănătate şi bucurii, raţiunea însăşi a !ieţii. Aşe#nd munca pe ba#enoi şi considerndo o obli"aţie socială şi o re"ulă a !ieţii, se a7un"ea să se

reor"ani#e#e însăşi întrea"a societate. Fiindcă nu mai era !orba de o trudăimpusă cu forţa unor oameni în!inşi de !iaţă, unor oameni cu un salariu demi#erie, stri!iţi sub po!eri şi trataţi ca nişte !ite înfometate, ci de o acti!itateacceptată în mod deliberat de toţi membrii societăţii, reparti#ată potri!itpreferinţelor şi pre"ătirii $ecăruia şi practicată întrun număr anumit de ore,nu e)a"erat de mare şi după un pro"ram alcătuit prin rotaţie, la ale"ereamuncitorilor. n oraş sau o comună erau în felul acesta doar o imensă adunătura deoameni, în care nu e)ista nici un leneş şi unde $ecare cetăţean îşi aduceapartea lui de efort la opera "enerală de care comunitatea a!ea ne!oie ca sătrăiască. 8endinţa spre acord, spre armonia $nală, apropia locuitorii unei

astfel de comunităţi, îi făcea să se "rupe#e şi săşi reparti#e#e ei înşişisarcinile. Ni era pre#entat acolo între"ul mecanism al di!i#ării la nesirşit amuncii, oamenii a!nd posibilitatea săşi alea"ă meseria pe care ar ( faceo în felul acesta cu mai multa plăcere, încetnd dealtminteri să mai iie ţintuiţi în acelaşi "en de acti!itate şi trecnd, după pofta inimii, de a una la a'a.E!ident, aceste transformări nu sar petrece dintro dată în întrea"a lume, cisar începe numai cu o mică parte a ei, e)perimentnduse la începutsistemul asupra unei comune cu cte!a mii de su>ete, pentru a face clin ea



un e)emplu "răitor şi !isul prin#nd !iaţa, se !a crea mai apoi falan"a, caunitate de ba#ă a marii armate sociale, se !a dacii falansterul, casa comună.Pentru început, nimic nu era mai simplu, pentru a se ieşi clin starea actualăde încordare, dect să se facă apel la bună!oinţa tuturor, la toţi aceia caresul creau de pe urma unei nedreptăţi att de mari şi de dureroase. =e !or

asocia şi se !or pune ba#ele comuniunii dintre fondurile materiale, munca şitalentul :e care dispuneau. =e cerea acelora care la ora actuală a!eaufondurile necesare, acelora care puteau folosi braţele şi acelora care posedauinteli"enţa sa se înţelea"ă între ei şi să se unească pentru aşi pune resursele în comun. Fabricile ar putea produce cu o ener"ie sporită şi ar e)ista multmai mult belşu", toţi sar îmbo"ăţi datorită unor bene$cii pe care lear împărţi ct mai ec'itabil posibil, pnă în #iua în care resursele materiale,munca şi talentul nu ar mai repre#enta dect unul şi acelaşi lucru, ar de!enipatrimoniul comun al unei societăţi libere şi fraterne, unde totul ar $ în sfrşital tuturor, pe ba#a armoniei ce sar reali#a în felul acesta. Ni din $ecare pa"ină se desprindea strălucirea plină de călclură a

cu!ntului ?=olidaritate@, care dăduse titlul cărţii. Fra#ele luminau ca niştefaruri. 2reptatea omului era si"ură, ade!ărul era absolut, un ade!ăr pe careştiinţa la demonstrat şi care de!enea !eşnic şi ire!ocabil. Munca trebuia să$e o sărbătoare. Fericirea unora nar mai $ fost posibilă dect pţin fericireaaltora. Kar mai e)ista nici in!idie, nici min$Rdună, atta !reme ct sar a>aloc su$cient pe acest pămnt pentru bucuria tuturor. Dn mecanismul social,orice altfel de maşinări intermediare !or $ distruse, ca nişte lucruri inutile,menite să submine#e puterea însuşi comerţul se "ăsea în felul acestacondamnat, consumatorul lund ceea ce a!ea ne!oie direct de la producător.2intro sin"ură tăietură de coasă ar $ raşi de pe suprafaţa pămntului toţipara#iţii, numeroasele buruieni care se 'rănesc din se!a nai!ităţii sociale, din

starea de încordare şi din permanentele, neînţele"eri îţi care se împotmolescpnă peste cap oamenii. Fără armată, fără tribunale, fără înc'isori. Ni, înălţată în sfrşit deasupra tuturor, în această apoteo#ă măreaţă a !ieţii,dreptatea triumfa, ardea ca un soare alun "nd mi#eria, dăruind $ecărei $inţecare !enea pe lume dreptul la !iaţă, la pinea cea de toate #ilele şi reali#ndpentru $ecare fericirea deplina şi reală la care a!ea dreptul, Cuc se oprise dincitit şi rămăsese pe "nduri. A!ea în faţa oc'ilor între" secolui ainouăspre#ecelea, măreţ şi eroic, ceşi continua lupta şi eforturile lui att dedureroase şi pmne de cura7 pentru dobndirea ade!ărului şi dreptăţii. 2e aun capăt ia altul al !eacului nu !edeai dect in!incibila mişcare democraticace ridica poporul la luptă. Re!oluţia bur"'e#ă nu făcuse altce!a dect ca

adusese pe alţii la putere, mai trebuia încă un secol pentru ca e!oluţia să sedesă!rşească şi pentru ca între"ul popor să aibă partea lui de drepturi.=eminţele "erminau în !ec'iul sol al monar'iei, bră#dat fără încetare şi,pornind din #ilele lui +X, problema condiţiilor de !iaţă ale salariaţilor începuse să se pună în mod clar, re!endicările muncitorilor se preci#au din ce în ce mai mult, #druricinnd noul re"im bur"'e# care a7unsese la putere şi aicărui aparat de oprimare, e"oist şi tiranic, putre#ea la rndul lui. Ni acum, înpra"ul noului secol, de îndată ce mişcarea pro"resistă mereu crescndă



apoporului !a mătura !ec'ea ornduire socială, or"ani#area muncii pe ba#enoi !a $ c'iar temelia societăţii !iitoare, care nu se !a putea spri7ini dect peo dreaptă repartiţie a bo"ăţiilor ţării. Aici se a>a c'e#ăşia succesului între"iietape noi, care se impunea ca o necesitate. *nd lumea !ec'e trecuse de lascla!ie la sistemul de salari#are bur"'e#, cri#a !iolentă care făcuse să se

prăbuşească domniile era doar un >eac pe ln"ă aceasta cri#ă "roa#nică, cede o suta da ani #"uduia şi de!asta popoarele, această cri#ă a sistemului desalari#are bur"'e# care, e!olund, se transformase în cu totul altce!a dectfusese iniţial. Ni din acest altce!a trebuia să se nască oraşul fericit şi frăţescde mine. Dncetişor, Cuc aşe#ă micuţa carte pe noptieră şi su>ă în lumnare.*itise, era acum liniştit şi simţea re!enindui somnul ti'nit şi odi'nitor.Cectura aceasta nu era dect un răspuns clar formulat la o seamă de întrebăripresante şi la o serie de îndemnuri pline de nelinişte, !enite din adncul$inţei lui şi carel tulburaseră nespus de mult. Ni, lucru curios, c'emările demai înainte nui mai răsunau în urec'i, ca şi cum de#moşteniţii care le

scoteau, si"uri că fuseseră au#iţi, se înarmaseră de acum înainte cu răbdare.=ămnţa fusese aruncată, recolta sar putea cule"e ct de curnd. Micuţacarte, încăpută pe minile unui apostol şi erou, părea că şia. Dndeplinitmisiunea, la momentul istoric 'otărt de e!oluţia societăţii. Cuc nu mai a!eafebră şi nici nu se mai frămnta neliniştit, deşi soluţia practică a problemeicarel obseda părea că a rămas în suspensie. =e simţea însă pătruns de idee,ferm con!ins că aceasta !a $ "eneratoare de fapte. Probabil că a doua #ic'iar, dacă somnul din timpul nopţii îi !a $ bun, !a "ăsi şi această soluţiepractică. Ni cedă în cele din urmă imensei lui ne!oi de odi'nă, cufundndusecu plăcere întrun somn adnc, cu mulţumirea omului căruia toate iau mersdin plin.

A doua #i, cnd se tre#i, pe la orele şapte, primul "nd al lui Cuc,!ă#nd soarele ridicnduse pe bolta cerului e)traordinar de limpede, fu să seducă, fără săi mai anunţe pe cei doi Gordan, şi să suie scara stncoasa cătrefurnal. Hroia săl re!adă pe Morfain, să !orbească împreună cu el şi sălămurească anumite amănunte. Pornea astfel ascultnd de un soi deinspiraţie neaşteptată, doritor mai cu seamă săşi facă o părere e)actăasupra !ec'ii mine părăsite, presupunnd că maistrul turnător, ca unade!ărat $u al locurilor, trebuia să cunoască $ecare pietricică din munte.Morfain, pe carel "ăsi, în cele din urmă, complet restabilit, după o noaptepetrecută în cea mai mare parte ln"ă furnal, se în>ăcără de îndată ce Cuc îi!orbi despre mină. A!usese părerea lui în această pri!inţă, pe care nimeni no

asculta, cu toate că o repetase în nenumărate rnduri. 2upă el, bătrnulCaroc'e, in"inerul, a!usese "'inionul să dispară prea curnd şi înainte deaceasta să abandone#e mina, de îndată ce e)ploatarea ei încetase să mai $eo afacere a!anta7oasă. Fără îndoială, $lonul de!enise e)ecrabil, minereulconţinea un procent att de mare deQsulf şi fosfor înct nu se mai puteae)tra"e nimic bun din el pentru fontă. 2ar Morfain rămnea con!ins că sea7unsese doar la o !enă proastă şi că dacă sar proceda în aşa fel înct să see)tindă "aleriile sau mai bine să se desc'idă altele noi, pe una dintre laturile



strun"ii ce o cunoştea el, !or reuşi să "ăsească minereu la fel de bun caaltădată. Ni îşi ba#a a$rmaţiile pe oarecare obser!aţii pe care le făcuse, ca şipe cunoştinţele lui e)acte cu pri!ire la toate stncile din împre7urimi, pe carese urca, e)aminndule $ecare dintre !ersanţii lor, de patru#eci de ani.E!ident, nu a!ea studii aprofundate, nu era dect un biet muncitor, care nu

cute#a să se contra#ică cu domnii in"ineri. 8otuşi, de mirare că nimeni nu se încre#use în !orbele lui şi că nici nu încercase măcar să se con!in"ă la faţalocului ce ascundea terenul, făcnd măcar cte!a in!esti"aţii sub stncă, cise mulţumiseră cu toţii doar să ridice din umeri de $ecare dată. *on!in"erile de neclintit ale acestui om, ca şi seninătatea cu care şi leenunţa îl impresionară de îndată pe Cuc, cu att mai mult cu ct condamnacu asprime inerţia în care #ăcuse bătrnul Caroc'e, precum şi faptul călăsasen părăsire mina, cnd c'iar atunci se descoperise procedeul c'imic cear $ permis să se utili#e#e şi acolo cu pro$t minereul socotit de proastăcalitate. Aceasta denota în ce toropeală şi inerţie că#use e)ploatareauriaşului furnal. Dncepnd de astă#i, mina !a $ luată în consideraţie din nou,

c'iar dacă !or trebui să se mulţumească să trate#e c'imic minereul e)trasdin ea. Ni ce lucru "ro#a! ar $ dacă sar ade!eri certitudinile lui Morfain şidacă sar da din nou peste alte $loane bo"ate şi cu un minereu cu mai puţineimpurităţi Acceptă bineînţeles cu bucurie propunerea maistrului turnător sămear"ă de îndată să facă o plimbare în direcţia "aleriilor părăsite, pentru aputea să i se e)plice ideea lui c'iar pe teren. Fu o e)cursie plăcută, printrestnci, în sin"urătăţi sălbatice, aromate cu parfum de le!ănţică, în dimineaţaaceea limpede şi proaspătă de septembrie. Hreme de trei ore, cei doi bărbaţise căţărară pe $ecare dintre laturile trecătorii, !i#itară "rote, păşiră pesterampe acoperite de pini, pe unde piatra ră#bătea întocmai ca oasele dinsc'eletul cine ştie cărui animal monstruos în"ropat pe acele melea"urC Puţin

cte puţin, con!in"erile lui Morfain i se transmiteau şi lui Cuc, tre#induisperanţa în adncul su>etului că acolo se alia o ade!ărată comoară, pe carelenea oamenilor o abandonase şi pe care pămntul, mamă cu resurseinepui#abile, era "ata să o re!erse din nou. Era trecut de douăspre#ece atunci cnd Cuc acceptă să se aşe#e lamasă acolo, sus, în munţii 1leuses, mncnd ouă şi brn#ă. Ni, cnd coborî,aproape de orele doua, încntat şi cu pieptul plin de aerul proaspăt respiraipe potecile muntelui, Gordan îl întmpină cu e)clamaţii de bucurie, $indcă începuse să se neliniştească, neştiind ce a putut să se întmple cu el. Cuc sescu#ă că nui pre!enise, po!esti că se rătăcise pe platourile munţilor şi căprn#ise la nişte ţărani. Dşi permisese aceasta mică minciună $indcă cei doi

Gordan, a>aţi încă la masă, nu erau sin"uri. *a de obicei, din două în douăsăptămni, marţea, a!eau la de7un trei in!itaţiL pe abatele Marle, pe doctorulKo!arre şi pe institutorul Uermeline. =ceurettei îi plăcea săi strn"ă laolaltăşi îi numea, r#nd, marele ei consiliu, pentru că cei trei oameni o a7utau înoperele ei de binefacere. Proprietatea de la *rec'erie, att de ferecată deobicei, unde Gordan trăia solitar ca un sa!ant i#olat întro mnăstire, îşidesc'idea totuşi Cr" porţile pentru aceşti trei oameni, socotiţi un fel deprieteni intimi ai familiei şi nu sar $ putut spune că datorau această fa!oare



bunei lor înţele"eri, căci mereu a!eau de disputat cte o problemă oarecaredar discuţiile lor îndelun"ate o amu#au pe =ceurette, şi "ndul că eiconstituiau un di!ertisment pentru Gordan, carei asculta de $ecare datăsur#nd, îi făcea şi mai simpatici în oc'ii "a#dei. ^ Atunci înseamnă că ai luat masa spuse ea adresnduise lui Cuc.

Asta nu te poate împiedica totuşi să iei o ceaşcă de cafea cu noi, nui aşa ^ 2e acord cu ceaşca de cafea, răspunse el, !esel. Eşti mult preadră"uţă, cnd nu aş merita dect mustrări. Ni trecură cu toţii în salon. Ferestrele erau desc'ise şi sub ele se întindea parcul cu pelu#ele şi între"ul farmec al arborilor lui uriaşi, carerăspndeau un parfum încntător. Pe un "'eridon, întrun !as de porţelan înformă de cornet, se lăfăia un buc'et de trarda$ri tranda$rii pe care doctorulKo!arre îi culti!a cu dra"oste în "rădina lui şi din carei aducea de liecaredată cnd de7una la *rec'erie cte un buc'et de felul acesta =ceurettei. Dn !reme ce se ser!ea cafeaua, preotul şi institutorul, care încă de laaperiti! nu încetaseră sa polemi#e#e în le"ătură cu problemele de instruire şi

educaţie, îT, i reluară disputa. ^ Dn #iua de a#i nu mai poţi obţine nimic de la ele!i, declara abateleMarle, $indcă 2umne#eu a fost alun"at din şcoli. 2umne#eu luminea#ămintea omului şi fără el nu poţi pătrunde niciuna clin tainele lumii. Foarte înalt, foarte robust, cu nasul împintai pe faţa lui mare iirotundă, a!nd totuşi trăsături destul de re"ulate, !orbea cu tonul autoritar şi încăpăţnat al doctrinei. Dn"uste pe care o răspsndea, socotind că i#bă!irealun îi nu poate !eni dect de la catolicism, practicat numai după carte şi prinstricta respectare a do"melor. Nin. Faţa lui, Ferrreline, institutorul, pirpiriu şicu o $"ură colţuroasă, a!nd o frunte osoasă şio bărbie ascuţită, se încăpăţtna la rndul lui, cu o furie rece, la fel de formalist şi de autoritar ca şi

interlocutorul său, etalnduşi con!in"erile despre necesitatea unui pro"resreali#at întrun mod mecanic, prin autoritatea militară şia le"ilor. ^ Mai slăbeştemă cu 2umne#eu ăsta ai tău, care na dus niciodatăomenirea dect la erori şi ruinăO Ku reuşesc să obţin nimic de la ele!ii mei înprimul rnd din cau#ă că sunt luaţi prea de!reme de pe băncile şcolii pentrua $ bă"aţi în u#ine. Ni apoi şi din pricină că disciplina slăbeşte din ce în cemai mult şi pentru că profesorui de acum înainte fără nici. Y autoritate. Pecu!ntul meu, dacă mi sar $ permis să le clau cte!a lo!ituri #dra!ene decioma", cred că leaş $ desc'is ct de ct oc'ii Ni cum =ceurette, cuprinsă de milă, protesta, ei se "răbi să e)plice.2upă părerea lui, nu mai e)ista dect o sin"ură sal!are de la corupţia care

domnea pretutindeni, şi anume aceea de a impune copiilor o disciplinăliberală, adică de, a li se in$ltra spiritul republican, c'iar şi prin forţă dacă ar$ losţ necesar, în aşa fel înct acesta să nui mai părăsească meiodatA. Dsullui era să facă din $ecare el e! un slu7itor pedindos ai statului, un scla! alstatului, care săşi sacri$ce statului întrea"a sa personalitate. ;nstitutorul numai !edea nimic dincolo de lecţia însăşi, în!ăţată de toţi în acelaşi mod şi înacelaşi scop, pentru a ser!i comunitatea. *am în felul acesta se pre#entari"ida şi trista lui credinţă întro democraţie ruptă de trecut prin lo!ituri şi



pedepse, dar condamnată din nou la muncă forţată, încercnd să instaure#efericirea sub protecţia autoritară şi dominantă a stăpnilor. ^ Dn afara catolicismului nu e)istă dect be#na nea"ră, repeta cu încăpăţnare abatele Marle. ^ 2ar catolicismul e pe ducă stri"ă Uermeline. Ni penT tru asta, în

locul lui trebuie să punem ba#ele unei alte structuri sociale. Fără îndoială, preotul era conştient de suprema bătălie care se da întrecatolicism şi spiritul practic al ştiinţei, ca şi de faptul că aceasta clin urmăcşti"a teren pe #i ce trecea. 2ar nu !roia să o recunoască, după cum nurecunoştea nici faptul ca, puţin cte puţin, biserica lui se "olea. ^ *atolicismul, reluă el, are încă o structură att ele puternică, !eşnicăşi de esenţă di!ină, înct şi !oi, cnd !orbiţi de construcţia nu ştiu cărui statateu, în care !eţi înlocui pe 2umne#eu cu nu mai ştiu ce maşinărie, în staresă instruiască şi să "u!erne#j oamenii, nu faceţi nimic altce!a dect săcopiaţi reli"ia. ^ Ni, mă ro", pentru ce nu o maşinărie stri"ă Flermeli'e, e)asperat de

smburele de ade!ăr care e)ista în atacul preotului. Roma nu a fost niciodatănimic altce!a dect un soi de teasc care a stors sn"ele omenirii. *nd disputa dintre cei doi a7un"ea la acest ton !iolent, doctorulKo!arre inter!enea, cu aerul lui sur#ător şi împăciuitor. ^ =taţi să !edem, să !edem carei ade!ărul, nu !ă aprindeţi aşa. Dntrun fel, am impresia că sunteţi pe punctul de a cădea de acord, din momentce !aţi acu#at unul pe celălalt ca !ă copiaţi ideile. 2octorul Ko!arre, mic de statură, !iclean, cu un nas $n şi nişte oc'i !ioi în cap, era un spirit tolerant, foarte blnd, puţintel cam ironic, care se dăruise întru totul ştiinţei şi refu#a să se amestece în problemele politice şi sociale.*a şi Gordan, a$rma că îmbrăţişea#ă ade!ărul numai în clipa în care era

demonstrat în mod ştiinţi$c. 2ealtminteri foarte modest, c'iar puţin camtimid, fără nici un fel de ambiţie, se mulţumea săşi în"ri7ească bolna!ii pect mai bine cu putinţă şi nu a!ea altă pasiune în afara aceleia de aşi culti!aşi în"ri7i W bosc'etele sale de tranda$ri, dintre cele patru laturi ale #idului cei împre7muia "rădina şi unde trăia cu totul i#olat de lume, fericit şi întro liniştedeplină. Pnă în momentul acela Cuc se mulţumise să asculte. 2upă aceasta însă, îi re!eni în minte lectura clin timpul nopţii şi nu se putu stăpni să nuspunăL ^ reşeala care se face în instituţiile noastre de în!ăţămnt e că seporneşte de la premisa falsă cum că omul, prin natura lui, este rău şi că,

năsemduse, aduce în lume odată cu el spiritul de re!oltă şi lenea, ceea ceface necesar un între" sistemT de pedepse şi recompense, clacă seintenţionea#ă să se scoată ce!a de la copil. 2e asemenea sa făcut dinprocesul ele instruire a ele!ilor o ade!ărată tortură, studiul a de!enit la fel deane!oios pentru creierele noastre, ca şi muncile manuale pentru or"anismuluman. Profesorii noştri au lostW transformaţi întrun soi de "ardieni pentruocnaşii a#!rliţi în temniţele uni!ersitare şi a căror misiune este de a modelainteli"enţa tinerilor numai şi numai conform pro"ramelor Tanalitice,



trecndui pe toţi prin acelaşi şi acelaşi tipar, fără să ţină seamă ctuşi depuţin de indi!idualităţile att de di!erse ale oamenilor. Profesorii nu mai suntnimic altce!a dect nişte uci"aşi ai iniţiati!elor personale, #drobesc şi înăbuşă sub mormanul pre7udecăţilor şi al do"melor o$ciale spiritul critic,cercetarea liberă şi a!ntul înaripat al talentului indi!idual. Ni, ceea ce e şi

mai "ra!, !atămă prin asta şi formarea caracterelor la fel de profund ca şiinteli"enţa, şi printrun astfel de în!ăţămnt nu se reuşeşte să se forme#edect neputincioşi şi ipocriţi. Uermeline trebuie că se simţise !i#at în mod direct, $indcă îl întrerupsecu un ton tăiosL 3 ( 2ar cum !rei oare să se procede#e, domnule Hino să mă înlocuieşti la catedră şi ai să !e#i întrade!ăr cu oc'ii ce ai să obţii de la ele!i,clacă nui supui unei discipline de felulT acesta, în calitatea dumitale deprofesor care încarnea#ă pentru ei autoritatea. ^ Profesorul, continuă Cuc cu aerul lui !isător, nu are altă menire înafara de aceea de a stimula ener"iile. Este un îndrumător al ener"iilor$ecărui indi!id luat în parte, însărcinat tocmai să descopere şi să de#!olte

aptitudinile copilului, încura7ndul săi pună întrebări şi de#!oltnduipersonalitatea. E)istă în $rea omului o ne!oie lacomă de cunoştinţe, odorinţă de a şti, care ar trebui să repre#inte sin"urul imboQd, unicul mobil alstudiului, fără să mai $e ne!oie de sistemul pedepselor Ni recompenselor. Ni,e!ident, ar $ e e a7uns dacă neam mulţumi să dam posibilitatea $ecăruia săstudie#e ceea cei place şi ceea cel atra"e mai mult, lăsndul să se apucesin"ur de în!ăţat, apoi să pro"rese#e în funcţie de propria lui putere de înţele"ere şi dă ( ruindui prin aceasta bucuria unor neîncetate descoperirifăcute de ei însuşi. Yare ade!ărata soluţie a problemei instruirii şi educaţieinu este aceea ca oamenii sa forme#e la rndul lor alţi oameni, pe care săitrate#e întrade!ăr ca pe nişţp oameni

Abatele Marle, care îşi terminase de băut ceaşca de cafea, înălţă dinumerii săi puternici şi, în calitatea lui de preot căruia do"mele reli"ioase îiconferă atributul de $inţă care nu "reşeşte niciodată, spuseL ^ Păcatul e în om şi omul nu poate $ sal!at dect prin pocăinţă. Cenea,unul dintre păcatele capitale, nu se poate ispăşi dect prin muncă, şi muncaio pedeapsa pe care 2umne#eu a impuso primului om, după să!rşireapăcatului. ^ 2ar e complet "reşit, preas$nţite, spuse cu un ton liniştit doctorulKo!arre, lenea, atunci cnd e)istă realmente la om, !reau să spun atuncicnd corpul uman refu#ă să îndeplinească orice fel ele acti!itate, cnd seopune la cel mai mic efort, este în realitate o ade!ărată boală. =ă $ţi si"ur ca,

în asemenea ca#uri, moliciunea aceasta de neîn!ins pre!esteşte "ra!edere"lări interne ale or"anismului. Altminteri, unde aţi !ă#ut om sănătos caresă $e şi leneş în acelaşi timp Yare o femeie mondenă, care dansea#ă toatănoaptea, nuşi oboseşte oc'ii mult mai mult din pricina luminii puternice şi nuface un consum de forţă musculară mult mai mare dect o lucrătoare care,stnd în faţa măsuţei ei, brodea#ă pnă la #iuă Aceşti oameni făcuţi numaipentru plăceri, care o duc fără încetare doar în spectacole şi petreceriepui#ante, nu acceptă să îndeplinească întrun fel cor!e#i la fel de "rele ca şi



cele ale lucrătorilor care tra" la rindea sau asudă la men"'ină Ni "ndiţi!ăcu ct #or şi cu ctă bucurie ne repe#im la distracţii !iolente, care ne frn"oasele de oboseală, după ce ieşim de la o acti!itate care ne de#"ustă. *u altecu!inte, munca, în "eneral oboseala $#ică, este o po!ară numai atunci cndacti!itatea respecti!ă nu ne place. Ni cu si"uranţă că nar mai e)ista leneşi,

dacă nu li sar impure oamenilor dect munca a"reabilă, aleasa în mod liberde $ecare. Uermeline înalţă din umeri la rndul sau. ^ Dntrebaţi un copil cei place mai mult, "ramatica sau aritmetica Y să!ă răspundă că nui place niciuna, nici cealaltă. A!em e)perienţă în acestdomeniu, copilul es!e ca un pom tnăr pe care trebuie săl îndrepţi şi sălcori7e#i. ^ Ni nu poţi săl cori7e#i, înc'eie preotul, de această dată de acord cuinstitutorul, dect stri!ind în om tot ceea ce a lăsat acolo ruşinos şi diabolicpăcatul strămoşesc. =e aşternu o clipă tăcerea. =ceurette a.s. *u ta cu un aer amu#at, în

!reme ce Gordan, cu oc'ii pierduţi în depărtare, pri!ea printruna din ferestreşi îşi laşa "lodurile să rătăcească pe sub arborii "i"anţi. *t despre Cuc,acesta re"ăsea în a$rmaţiile preotului concepţia pesimistă a catolicismului, îmbrăţişată de e)clusi!iştii şi ad!ersarii pro"resului, care susţineau căautoritatea statala nu se poate menţine dect prin forţă. Ymul era la ori"inilesale un soi de condamnat, de pierdut, căruia i sau răscumpărat "reşelile,pentru ca apoi să $e din nou un pierdut al soarteiO n 2umne#eu al mnieişi al ră#bunării îl trata drept un copil care să!rşea întruna "reşeli. 1iserica îii#"onea pasiunile, se lupta de secole pentru a i le nimici, se străduia să ucidăceea ce e omenesc îo om. Ni din nou îi re!eneau în minte teoriile lui Fourier,care socotea că trebuie !alori$cate pasiunile, încura7ate şi transformate în

ener"ii utile şi creatoare, pentru ca în cele din urmă omul să $e eliberat deapăsarea înăbuşitoare a le"ilor neantului, care nu şi t nimic altce!a dectniQte contracte sociale în"ro#itoare, menite să menţină 'u#urul celor bo"aţi şiputernici. Atunci, pQurind încă în !isări, Cuc reluă încetişor, ca şi cum sar $ "nditcu "las tareL ^ Poate că ar $ de a7uns ca omul să se con!in"ă de un ade!ăr ct sepoate de sim plu, cum că nu poţi să reali#e#i ma)imum de fericire pentru$ecare fără să reali#e#i ma)imum de fericire pentru toţi. Au#ind aceste !orbe însă, Uermeline şi abatele Marle înr pură să rdă. ^ 1ună treabă spuse pe un ton ironic institutorul. Pentru a deştepta

ener"iile în om, începeţi prin ai dis. Ru"e în teresul personal. E)plicămi şimie, oare cnd no să mai lucre#e pentru el, ce altă pr"'ie o săl determinepe om să pornească la acţiune ;nteresul personal este ca focul sub un ca#an în care $erbe apa, şi în el se a>ă smburele "enetic al $ecărei opere. Nitocmai !oi, carel !reţi pe om cu toate instinctele lui, începeţi prin a curăţa peindi!id de e"oismul lui şi nu !ă daţi seama că prin aceasta îl nimiciţiO*onte#i, fără îndoială, pe conştiinţa, pe ideea de onoare şi datorie



^ Ku am ne!oie să conte# pe aşa ce!a, răspunse Cuc cu acelaşi aerliniştit. 2ealtminteri, Te"oismul, în accepţia de pnă acum a cu!ntului, neafăurit o societate att de înspăimntătoare, ră!ăşită de attea duşmănii şisuferinţe, înct ar $ ca#ul întrade!ăr să se încerce şi alţi factori mobili#atori.2ar, o spun şi o repet, accept e"oismul, dacă înţele"eţi prin asta foarte

le"itima dorinţă şi ne!oia de neîn!ins ca să ne bucurăm cu toţii de fericire.2eparte de mine "ndul să distru" interesul personal, încerc, preci#ndul,tocmai să îl întăresc, făcnd din el ceea ce ar trebui sa $e, pentru a crea osocietate nouă, unde, prin fericirea tuturor, se !a reali#a fericirea $ecăruia şiar $ su$cient să a!em con!in"erea că a munci pentru noi înseamnă a muncipentru toţi. Kedreptatea socială face să încolţească la nesfrşit duşmănia, dincare pretutindeni nu se poate recolta dect suferinţă. Ni iată pentru ceinecesar să se a7un"ă la o anumită înţele"ere şi să se pornească la oreor"ani#are a muncii ba#ate pe ideea că scopul $nal este atin"erea celui mai înalt "rad de fericire, carese poate reali#a numai şi numai prin însumareatuturor fericirilor ce domnesc în casele oamenilor alături de care trăim.

Uermeline c'icotea, ct despre abatele Marle, acesta inter!eni iarL ^ ;ubiţi!ă unii pe alţii este şi morala domnului nostru ;sus *ristos.Kumai că tot el este cel care a spus că fericirea nu o "ăseşti pe lumeaaceasta şi că e o nebunie şi un mare păcat să !rei să reali#e#i pe acestpămnt re"atul lui 2umne#eu, carele e în ceruri. ^ Y să se reali#e#e totuşi şi aici întro #i, spuse Cuc. 8oate eforturileomenirii a>ate în plină ascensiune, între"ul pro"res şi întrea"a acti!itateştiinţi$că sunt îndreptate spre construirea societăţii !iVQtoare. 2ar institutorul, care nul mai asculta, sări din nou cu "ura asuprapreotuluiL ^ A', nu, preas$nţite, nu începe iarăşi cu promisiunile pentru un

paraclis cu carei înşală biserica pe bieţii oameni 2ealtminteri, ;sus, cu care!ă lăudaţi, este al nostru, ni ; aţi luat şi laţi adaptat la ne!oile !oastre. ^ Dn fond, el nu era dect un re!oluţionar şi un "nditor liber. 1ătălia se porni din nou şi trebui ca doctorul Ko!arre săi tiiai despartă încă o dată, dnd dreptate cnd unuia, cnd celuilalt. *a întotdeaunadealtminteri, întrebările rămneau în suspensie, căci niciodată nu se "ăsea osoluţie decisi!ă. *afeaua fusese băuta de multă !reme, cnd Gordan, cu aerullui !isător, fu acela care a!u ultimul cu!ntL ^ nicul ade!ăr se a>ă în muncă şi lumea !a. Fi întro #i ceea ce !aface munca din ea.

Ni =ceurette, carel ascultase plină de interes pe Cuc, fără sa inter!ină însă niciodată, le !orbi despre clădirea unui cămin pe care a!ea de "nd să îlconstruiască şi unde să poată $ în"ri7iţi copiii mici ai. Muncitoarelor carelucrau în u#ine. 2in acel moment, între medic, institutor şi preot se desfăşurăo con!ersaţie foarte blndă şi foarte amicală cu pri!ire la mi7loacele practiceprin care să se poată reali#a acest cămin, în aşa fel înct să se e!itecomiterea acolo a abu#urilor care se să!rşesc în alte aşe#ăminte socialesimilare. Dn parc, umbra arborilor "i"antici se întinsese deasupra pelu#elor cu



iarbă, în !reme ce porumbeii sălbatici ţşneau printre ierburile înalte, însoarele palid de septembrie. Erau de7a orele patru cnd cei trei musa$ri părăsirăT proprietatea de la*rec'erie. Gordan şi Cuc îi însoţiră pnă la primele case ale tr"ului, pentru aface puţină mişcare. Apoi, în !reme ce se întorceau amndoi, tăindo dea

curme#işul peste terenurile pietroase pe care Gordan le lăsase în părăsire,tnărul sa!ant dori să facă un ocol, att pentru a prelun"i puţin plimbarea,ct şi pentru a trece pentru cte!a secunde pe la Can"e, olarul. Di dăduse !oiesă locuiască întrun colţ sălbatic şi pierdut al domeniului său, c'iardedesubtul furnalului, fără săi ceară nici c'irie, nici !reun alt fel de plată.Can"e, întocmai ca Morfain, îşi impro!i#ase un sălaş dintro bortă de piatră,săpată de cine ştie ce !ec'i torente în stnca munţilor 1leuses, la poalele lor,pe coasta peretelui uriaş care susţinea promontoriul. *onstruise în cele dinurmă trei cuptoare,. *'iar ln"ă poalele muntelui, de undeşi lua şi ar"ila şitrăia acolo fără stăpni care săl bată la cap, întro libertate şioindependenţa pe care i te dăruia din plin manca lui.

^ ;ară îndoială căi un spirit e)altat, spuse Gordan, căruia Cuc îi cerusecte!a amănunte. Ku mă mira i#bucnirea lui !iolentă din strada 1rias, desprecare miai !orbit ?şi a a!ut noroc de i sa dat drumul, $indcă po!estea puteasa ia o întorsătură proastă, întratt e de deoc'eat. 2ai nici nu poţi săţiima"ine#i ct e de inteli"ent şi ctă măiestrie pune în fabricarea oalelor luisimple din pămnt, deşi omul se pare că nu are nici un fel de instruire. =anăscut aici, întro familie de muncitori săraci, şia rămas orfan la #ece ani,ne!oit săi a7ute pe #idari la lucru, apoi ucenic la un olar şi, în cele din urmă, ade!enit stăpn pe sine însuşi, după cum obişnuieşte so spună în "lumă, decnd iam dat !oie să se instale#e pe proprietatea de la *rec'erieO Măinteresea#ă mai cu seama cum lucrea#ă el cărămi#ile refractare, $indcă ştii

că mă străduiesc să "ăsesc o cărămidă care să re#iste cel mai bine latemperaturile infernale ale cuptoarelor electrice. Ridicnduşi pri!irea, Cuc #ări printre mărăcini instalaţia lui Can"e, oade!ărată aşe#are primiti!ă, încon7urată de un mic "ard din pietre unite întreele fără mortar. Ni $indcă #ări pe pra" o femeie frumoasăs înaltă şi bruneta,stnd în picioare, îl întrebăL ^ Prin urmarei însurat ^ Ku, dar trăieşte cu fata asta, care e şi scla!a, şi ne!asta lui în acelaşitimpO E o po!estentrea"ă. Pe !remea aceea ea a!ea abia cincispre#ece ani,şi au trecut cinci ani de atunci, de cnd a "ăsito #ăcnd, aproape muribundă, întrun şanţ, aruncată acolo fără îndoială de !reo bandă de derbedei. Ku sa

a>at niciodată de unde !enea şi c'iar şi ea se cufunda întro adncă muţeniede îndată ce o întrebai. Can"e o aduse la. El acasă, purtndo în spinare, o în"ri7i şio !indeca, ss nici nuţi poţi ima"ina ce recunoştinţă adncă iapăstrat din cau#a asta, înct e în stare să de!ină scla!a lui, dinele luicredincios. Pe !remea cnd a adunato din şanţ nu a!ea nici măcar panto$ înpicioare. Ni c'iar acum, nui pune dect în #ilele cnd coboarăn oraş. 2incau#a asta, oamenii rdiţi între" ţinutul, ba c'iar însuşi Can"e. Au poreclitoKuPieds <O Can"e nu foloseşte alt muncitor. KuPieds este ucenicul lui, ba îl



mai a7uta şi săşi care micul cărucior, cnd se duce săşi !ndă olăria din tr" în tr". _sta e felul în careşi desface produsele, şi amndoi sunt foartecunoscuţi în toată re"iunea. =tnd în picioare pe pra"ul micii împre7muiri înc'ise printro simplapoartă făcută dintrun "rila7 de şipci, KuPieds îi pri!ea pe aceşti domni cum

!eneau, şi Cuc putu so i obser!e bine cum arată, cu faţa oac'eşă şi trăsăturiprelun"i, Q re"ulate, arse deQ soare, cu părul ne"ru a!nd re>e)e de cer7 nealăşi oc'ii mari de sălbăticiune, care se umpleau de o blndeţe de nespus atuncicnd se aţinteau asupra lui Can"e. Cuc remarcă de asemenea picioarele"oale, picioare de copil, strălucind ca bron#ul pe solul ar"ilos, mereu umedstătea Q acolo îmbrăcată în 'ainele de lucru, sumar acoperită în pn#acenuşie a roc'iei, arătnduşi picioarele cu musculatura $nă,. 2e luptător,braţele !i"uroase şi "tul mic, ener"ic. Apoi ?după ce se asi"urase că domnulcarel. Dnto!ărăşea pe pro prietarul domeniului era !reun prieten, îşi. Părăsipostul de i obser!aţie şi sentoarse din nou ln"ă cuptorul pe carelsupra!e"'ea, după ce în prealabil îl a!erti#ase pe stă7 pnul ei.

^ A' dumnea!oastră sunteţi, domnule 7ordan, e)clama Can"e,arătnduse la rndul său. Dnc'ipuiţi!ă că de la tărăşenia de mai deună#i,KuPieds îşi face tot felul de "nduri că !ine cine!a să mă areste#e. Ni cred,pe bună dreptate, că dacar apărea !reun poliţai, apăi nar mai ieşi între" din"'earele eiO Heniţi să !edeţi noile cărămi#i refractare pe care leam făcutPoftiţi As. 8eas, am să !ă spun cum leam făcut. Cuc îl recunoştea acum perfect pe omul scund, bine le"at şi cu aspectnoduros, pe care îl !ă#use pe fu"ă, în întunecimile stră#ii 1rias, prorocindine!itabila catastrofă $nală şi arunend blestemul asupra oraşului 1eauclair,corupt ş. D condamnat pentru păcatele lui. *eea ce îl mira însă era faptul căasemenea "nduri se pot naşte de sub fruntea înaltă, înecată sub părul

ne"ru, !l!oi, şi din oc'ii lui !ii, lucind de inteli"enţă, prin care treceauscăpărări de mnie. Ni Cuc erăL surprins mai cu seamă să descopere, subaspectul lui "ro + 2esculţa GS ( Munca $ solan şi !iolent la prima !edere, un !isător, un "nditor cucele mai bune intenţii, un simplu poet popular, care, stăpnit cu totul deideea lui despre dreptate, !roia cu tot dinadinsul să facă să sară în aer!ec'ea lume prost ornduită. 2upă ce la pre#entat pe Cuc drept un prieten deal său, in"iner, Gordan îl ru"ă #mbind pe Can"e săi arate ceea ce numea el mu#eul lui. ^ 2acă treaba asta îl poate interesa pe domnulO Ku sunt dect nişte

simple >ecuşteţe, $"urine, pe care le ard ca sămi mai treacă timpul. itaţi,asteas toate faianţăriile, puse aci, sub 'an"arO E)aminaţile pe toate pnămer" săi arăt domnului Gordan cărămi#ile. imirea lui Cuc crescu şi mai mult atunci cnd descoperi acolo, sub'an"ar, tot felul de omuleţi din faianţă, !ase, oale şi farfurii de forme şi culoristranii, care, toate la un loc, repre#entau o arta primiti!ă de o nai!itateamu#antă şi ori"inală. Produsele focului se arătau a $ superbe, şi culorilesmalţurilor i#bucneau întro "amă e)traordinar de bo"ată, plină de tot felul



de nuanţe. 2ar, mai cu seama, ceea ce îl uluia dea dreptul la olăriaobişnuită, pe care Can"e o f abrica pentru clientela lui de toate #ilele dinpieţe şi tr"uri, farfurii, castroane, căni, ulcioare sau străc'ini, era ele"anţaformelor, !ra7a pură a culorilor, la care descoperea o ade!ărată !alori$careinspirată a "eniului popular. A!eai impresia că olar!i şia tras se!a talentului

din însuşi spiritul neamului său şi că aceste opere, Q unde reîn!ia su>etulpoporului, se năşteau cu totul $resc din apăsarea de"etelor lui butucănoase,ca şi cum în el sar $ re"ăsit instinctul ce ia călău#it pe cei care au alcătuitcnd!a tiparele primiti!e, de o frumuseţe şi utilitate de netă"ăduit. Ni de$ecare dată cnd făcea cte un obiect practic, pentru întrebuinţare,plămădea în acelaşi timp o capodoperă, de o simplitate plină de ade!ăr şi deo "raţie plină de !ioiciune, Dntorcnduse cu Gordan, ce îi comandase cte!asute de cărămi#i, ca săşi poată e)perimenta un nou cuptor electric, Can"eprimi cu un aer fericit felicitările lui Cuc, încntat de coloritul plăcut şi !esel alacestor faianţe, ale căror >ori de purpură şi a#ur păreau că se desc'id în plinsoare.

^ 2a, da, dacă le aşe#i pe ln"ă casă, parcă ar $ maci şi albăstreleOMam "ndit întotdeauna că ar trebui să se decore#e acoperişurile şi faţadelecu aşa ce!a. Kar costa prea mult, dacă, bineînţeles, ne"ustorii şi samsarii nuar mai fura atta, şi aţi !edea ce plăcut ar $ pentru oc'i un oraş ca mbuc'etde >ori în mi7locul !erdeţeiO 2ar nui nimic de făcut cu bur"'e#ii ăştiascrboşi. Ni reîncepu cu teoriile lui e)tremiste, cuprins de o cumplită furie şilansnd tot felul de idei înclcite, anar'iste, e)trase din cele cte!a broşuricarei picaseră în mini, nici el nu ştia prin ce concurs de împre7urări. 8rebuie în primul rnd să se distru"ă totul, să se pună mna pe întrea"a putere prinforţa armelor. ;#bă!irea nu putea să !ină dect prin nimicirea totală a

autorităţii, căci dacă ar mai rămne o sin"ură instituţie administrati!ă înpicioare, orict de mică, sar a7un"e iar la reconstruirea între"ului edi$ciu denedreptate şi tiranie. Apoi, sar putea în$inţa comuna liberă, în afara oricărorrestricţii, pe ba#a înţele"erii dintre "rupări care sar succeda pe rnd laconducere, în funcţie de ne!oile şi dorinţele $ecăruia. Ni Cuc fu impresionatcnd descoperi în cu!intele lui Can"e o parte dintre ideile lui Fourier căciscopul $nal şi la unul şi la celălalt era ca, îndemnnd societatea să dea fruliber pasiunilor creatoare, să se a7un"ă la o emancipare a indi!iduluidebarasat de orice "ri7i, întro societate armonioasă, în care binele $ecăruicetăţean să i#!orască din binele tuturor numai că, la cei doi, căile eraudiferite, anar'istul ne$ind altce!a dect un soi de fourierist de#amă"it, un fel

de militant al ideii colecti!ismului, dar care a a7uns la e)asperare şi nu maicrede în mi7loacele politice, $ind 'otărt să cucerească fericirea oamenilorprin forţă şi prin e)terminare, pentru că a constatat că e!oluţia înceată asocietăţii na reuşit nici pnă acum, de secole şi secole, să dăruiască !reobucurie lumii. *atastrofa plutea în aer, !ulcanul era pe punctul să erupădeasupra capetelor. Ni în momentul în care Cuc îl pomeni pe 1onnaire, Can"ede!eni cumplit de ironic, !orbind despre maistrul turnător cu un dispreţ şimai amar dect acela cu care lar $ tratat pe un bur"'e# oarecare. A'a



bineînţeles, ca#arma lui 1onnaire, unde oamenii ar primi numere de ordine,supuşi unei discipline se!ere, întemniţaţi pur şi simplu ca întro ocnă 2e pe înălţimea unde se a>a, dominnd acoperişurile caselor din !ale şi întin#ndpumnul ameninţător în direcţia 1eauclairului, începu din nou să !ocifere#e,aruncnduşi blestemul lui de profet asupra oraşului corupt, pe care focul îl

!a distru"e întro #i şi care !a $ ras de pe suprafaţa pămntului, pentru cadin cenuşa îui să se n ască în ce.ie din urmă o aşe#are omenească unde sădomnească ade!ărul şi dreptatea. luit de această ieşire !iolentă, Gordan îl e)amina plin de curio#itate. ^ ;a spunemi, dra"ul meu Can"e, am impresia totuşi că eşti un omnefericit ^ Eu, unul, domnule Gordan, sunt foarte fericit, att ct poate să $e unom de fericitO 8răiesc aici liber, ceea ce înseamnă că am reali#at întrun fel ooarecare anar'ie. Maţi lăsat să folosesc acest mic colţişor de teren, dinpămntul carei ai nostru, al tuturor, şi sunt stăpn pe mine însumi, nuplătesc nici un feî de ta)e nimănui. Apoi, lucre# după cum mie c'eful, nu am

nici patron care să mă oprime, nici muncitori pe care săi oprim, !nd sin"uroalele şi ulcioarele pe care le fac unor oameni de treabă care au ne!oie deele, fără să mă las furat de ne"uţători şi nici să le înlesnesc săi fure pecumpărători. Nimi mai rămne încă destul timp să mă W mai şi distre#, cndam c'ef să ard $"urinele astea din faianţă, oalele şi plăcile decorati!e, caremi în!eselesc oc'ii prin culorile lor !iiO Ei, nu, noi nu a!em de ce să nepln"em, suntem fericiţi că trăim sub soarele acesta care penţnt noi e prile7de bucurie, nui aşa, KuPieds Fata se apropiase în îmbrăcămintea ei sumară de lucru, cu minile înroşite din pricina unei oale pe care tocmai o scosese din cuptor, Ni surdea întrun mod în"eresc pri!ind bărbatul, #eul căruia i se înc'ina, şii dăruia

trupul şi su>etul, ca pe o ofrandă adusă în $ecare #i. ^ 8otuşi, reluă Can"e, asta numpiedică omenirea să $e plină desărmani care suferă şi ar trebui întro bună dimineaţă sa sarăn aer1eauclairul, ca săi 'otărască săl reconstruiască din nou, din temelii. 1ombaşi propa"anda prin fapte sunt sin"urele mi7loace în stare să tre#eascăpoporulO Ni ştiţi la ce mam "ndit odată Am aici tot cemi trebuie pentrudouă sau trei du#ine de bombe, de o putere e)traordinară. *ear $, miam #is,ca întro bună #i să le încarc înQcăruciorul meu, pe care eu săl tra" şi KuPieds săl împin"ă. Ntiţi, e foarte "reu şi aşa, cnd e încărcat numai cu olaneşt trebuie săl tri după tine pe toate drumurile astea păcătoase de ţara,din. 8r" în tr". Ni ce binei cnd poţi să te mai. Ydi'neşti un pic pe sub

arbori, prin locuri pe unde se "ăsesc i#!oareO Kumai că în #iua aceea no sămai. Părăsim 1eauclairul şio să ne plimbăm pe toate, stră#ile oraşului în$ecare oaia se a>a ascunsă cte o bombă, depunem una la subprefectură,alta la primărie, alta la tribunal, alta la înc'isoare, alta la biserică, în $ne,peste tot pe unde se a>ă clădirea !reunei autorităţi care trebuie distrusă.Fiilele ard atta timp ct calcule# că e necesar. 2upă aceea, dintro dată1eauclairul saren aer, ca o erupţie în"ro#itoare de !ulcan care îl pr7oleşteşil cară cu elO Ei, ce #iceţi despre mica mea plimbărică împreună cu



căruciorul şi despre mica mea împărţeală de oale pe care le fabric întrufericirea neamului omenesc Rdea cu 'o'ote, plin în acelaşi timp de entu#iasm şi admiraţie pentruideea lui, şi $indcă frumoasa fată brunetă se amu#a împreună cu el, i seadresă plin de !eselieL

^ E ade!ărat, KuPieds Eu o să tra" căruciorul şi tu o săl împin"i, şiasta o să $e o plimbărică mai frumoasă c'iar dect aceea dea lun"ul ruluiMionne, pe sub sălcii, atunci cnd mer"em spre tr"ul Ma"nolles Gordan nu răspunse,. 2ar sc'iţă un uşor "est care do!edea în modeloc!ent ct de prosteşti şi nelalocul lor "ăsea sa!antul din el asemeneaconcepţii. 2ar cnd îşi luară rămas bun de la Can"e şi cei doi bărbaţi pornirădin nou sin"uri pe drumul dinspre *rec'erie, Cuc mai păstra încă impresia$oroasă care io făcuse accesul acesta de romantismQ ne"ru, !isul acesta dea obţine fericirea prin distru"ere, care circula la fel prin creierele multor poeţisimplişti, ridicaţi din mi7locul mulţimii de de#moşteniţi ai soartei. Ni cei doibărbaţi merseră în tăcere spre casă, pierduţi $ecare în "lodurile lui.

Dn laborator, către care se îndreptară amndoi "lonţ, o "ăsiră pe=ceurette care, aşe#ată la o măsuţă, copia liniştită un manuscris deal frateluisău. 2eseori, îşi punea c'iar W un şorţ lun", albastru, şil a7uta la pre"ătireadiferitelor recipiente necesare pentru unele dintre e)perienţele lui maideosebite. 2e data acesta, se mulţumi doar săşi ridice pri!irea şi să surdă,att fratelui, ct şi to!arăşului său după care se întoarse din nou la treaba ei. ^ A', spuse Gordan iolăninduse întrun fotoliu adnc, Q'otărt lucru, numă simt bine dect aici, în mi7locul aparatelor şi 'rţoa"elor meleO 2e îndată ce mă întorc aici, speranţele şi pacea îmi in!adea#ădin nou su>etul. *u o pri!ire încărcată de dra"oste făcuse încon7urul încăperii !aste, caşi cum ar $ dorit ca prin asta să pună din nou stăpnire pe ea, să se

re"ăsească acolo, să se îmbete iac de mirosul plăcut, calmant şi reconfortantal muncii. Yc'iurile lar"i de "eam erau desc'ise şi soarele care se apropia deas$nţit pătrundea în încăpere ca o mn"iere călduţă, ta !reme ce, departe,printre arbori, se !edeau strălucind acoperişurile şi ferestrele caselor din1eauclair. ^ *e mi#erie inutilă toate aceste dispute reluă Gordan, în !reme ceCuc, rămas în picioare, se plimba de colo pnă colo prin încăpere. Ascultama#i dupăamia#ă pe abate şi pe institutor şi mă miram că doi oameni pot săşipiardă astfel timpul, încercnd să se con!in"ă unul pe altul, cnd sunt plasaţide fapt ia antipo#ii problemelor şi cnd nici pe departe nu folosesc acelaşilimba7. Ni, ba"a de seamă, nu !ia o sin"ură dată aici, fără să reia, mereu la

fel, aceleaşi discuţii, a7un"nd de $ecare dată în acelaşi punctO Ni apoi, ce lucru urt, să te crampone#i astfel de propriile tale idei, fărăca acestea, să se fundamente#e pe e)perienţă, şi să încerci săţi combaţiad!ersarul prin tot felul de ar"umente teoretice contradictorii A>a că sunt cutotul de partea doctorului care se amu#ă săi aducă pe amndoi în impas,prin simpla suprapunere a ideilor unuia şi ale celuilalt Ca fel şi cu Can"e ăsta,poate oare cine!a să !adă un băiat mai de treabă ca el şi care totuşi sădebite#e mai mari prostii ca cele debitate de el =e pierde în tot felul de



>eacuri, unul mai periculos ca altul, pentru că, în fond, nu face nimicaltceATa dect să se a"ite la întmplare, dispreţuindl absolut orice raţiune.Ku, 'otărt lucru, Qfrămntările politice nu sunt deloc treburi care să măinterese#e şi !orbele pe care le spun aceşti oameni îmi par "oale şi fără niciun sens, fără nici o noimă cele mai mari probleme, asupra cărora ei

#ăbo!esc îndelun", nu sunt în oc'ii mei dect nişte snoa!e demne depo!estit numai ca să te mai amu#i cnd mer"i pe drum, şi nu reuşesc să înţele" cum poate cine!a să desfăşoare astfel de bătălii #adarnice în 7urulacestor incidente mărunte, cnd descoperirea celui mai mic dintreade!ărurile ştiinţi$ce face mai mult pentru pro"res dect cinci#eci de ani delupte sociale. Cuc începu să rida. ^ ite că teai apucat şi dumneata, de discutarea unor problemeteoreticeO Ymul trebuie să lupte şi politica e pur Ni t simplu o necesitate,prin careşi apără drepturile şi îşi asi"ură un dram mai mult de fericire, dacăiposibil.

^ Ai dreptate, mărturisi Gordan cu nai!a lui bunăcredinţă. Ni probabilcă dispreţul meu pentru politică pro!ine ?$n cine ştie ce re"rete ascunse şidin i"noranţa în care !reau să trăiesc cu pri!ire la problemele publice aeţinutului în care mă a>uO *red totuşi cu toată sinceritatea că îmi fac datoriade cetăţean atunci cnd mă a>u în laboratorul meu, $indcă $ecare ser!eştenaţiunea prin capacitatea pe care o ae. Ni, !e#i dumneata, ade!ăraţiire!oluţionari, ade!ăraţii oameni de acţiune, aceia care clădesc pentru !iitor olume liberă şi dreaptă, sunt, cu si"uranţă, în felul lor sa!anţi. n "u!ern !inela putere şi cade, un popor creşte, capătă strălucirea Romei, apoi urmea#ădeclinul, ce importanţă are însă, ade!ărurile ştiinţei se transmit, sporescmereu, fac din ce în ce mai multă lumină, dau din ce în ce mai multe

certitudini. =e trece peste secolele de declin, şi mersul înainte se reia,omenirea se îndreaptă spre cunoaştere, fără să ţină seamă de obstacole. Aobiecta că nu !ei reuşi niciodată să ştii totul e o prostie, esenţial este să ştiict mai mult posibil, pentru ca prin asta să a7un"i la cea mai mare fericire cuputinţă. în momentul acela, o repet, ct de ne"li7abile ţi se par frămntărilepolitice, care pasionea#ă atta naţiunile Dn !reme ce se pune pe seamamenţinerii sau prăbuşirii !reunui ministru desă!rşirea pro"resului, sa!antuleste ade!ăratul stăpn al #ilei de mine, al #ilei în care el !a lumina mulţimilecu o nouă stea a ade!ărului. 8oată nedreptatea din lume !a dispare atuncicnd se !a a7un"e să se cunoască între"ul ade!ăr. =e aşternu un moment de linişte. =ceurette pusese deoparte pana şi

acum asculta. 2upă cte!a secunde de !isare, Gordan reluă, aparent fără nicio le"ăturăL ^ Munca 2a, da, munca, ei îi datore# că mai sunt încă în !iaţă. Hedeţidoar ce $inţă debilă, $ra!ă şi pirpirie sunt, şimi amintesc că mama trebuiasă mă înfăşoare în pături "roase atunci cnd bătea !ntul ce!a mai puternictotuşi raa pus şi la. 8reabă, socotind că munca e cel mai bun mi7loc de aţimenţine sănătatea. Ku mă silea la studii cu toptanul şi nici nu ma înc'is în!reuna dintre şcolile acestea cate sunt ade!ărate temniţe unde se torturea#ă



minţile în formare. Mă obişnuise însă cu o muncă re"ulată, mereu !ariată şimai atră"ătoare. Nin felul acesta am în!ăţat să lucre#, aşa cum în!eţi sărespiri şi să mer"i. Munca a de!enit o funcţie a or"anismului meu, un soi de 7oc $resc pentru membrele şi muşc'ii mei, scopul şi mi7locul de trai ai !ieţiimele. Am supra!ieţuit numai pentru că am muncit, şi între mine şi lumea

încon7urătoare sa statornicit un ec'ilibru în sensul, că eu iam înapoiat prinacti!itatea mea ceea cemi dăruia în !i"oare. *red că tot secretul sănătăţii înasta constă, şi anume să e)iste sc'imburi bine re"late şio adaptare perfectăa or"anismului la mediuO Aşa de slăbuţ cum sunt, !oi trăi totuşi pnă laadnci bătrneţe, asta mai mult dect si"ur, din moment ce sunt o micămaşină montată cu "ri7ă şt care funcţionea#ă potri!it unor re"uli foartelo"ice. Cuc se oprise din plimbarea lui domoală prin odaie. *a şi =oeurette,ascultase plin de interes cu!intele lui Gordan. ^ Ku !ăd în muncă nimic altce!a dect un mi7loc săţi menţii sănătatea între"ii $inţe şi i"iena corpului. Munca e cea care te în!aţă cum să trăieşti

bine, continuă Gordan. Munca este însăşi !iaţa, iar !iaţa la rndul său este omuncă neîntreruptă a unor forţe c'imice şi mecanice. 2e la primul atom caresa pus în mişcare pentru a se uni cu atomii !ecini, munca intensă, creatoarede bunuri materiale, na încetat o clipă, şi ea !a continua mereu, întocmai căstrădania eternităţii de a plămădi opera uni!ersală la care !enim $ecare săne aducem o ct de măruntă contribuţie. Yare nui uni!ersul însuşi un imensatelier, unde nu se şomea#ă niciodată, unde cei in$nit de mici, luaţi la un loc,fac în $ecare #i o muncă uriaşă şi unde materia acţionea#ă, fabrică, dănaştere fără încetare ia ce!a anume, de la simpli fermenţi, la creaţiile celemai desă!rşitc *mpurile care se acoperă de recolte muncesc, pădurile încreşterea lor lentă muncesc, >u!iile alunecnd dea lun"ul albiilor muncesc,

mările rosto"linduşi tala#urile de la un continent la altul muncesc, planeteleacţionate la in$nit de mişcarea cosmică muncesc. Ku e)istă $inţă sau lucrucare să se poată imobili#a în trndă!ie, totul se a>ă antrenat, pus în mişcare,forţat săşi aducă partea lui de contribuţie la munca tuturor. Yrice făpturacare nu lucrea#ă dispare prin de$niţie, este aruncată ca inutilă şi. Genantă,trebuie sa cede#e locul muncitorului necesar şi indispensabil. Astai sin"urale"e a !ieţii, care [ urma urmei nui de. *t materia în lucru, o forţă a>atăW întro perpetuă acti!itate. Munca e dumne#eul tuturor reli"iilor, cea care!e"'ea#ă pentru reali#area operei $nale de dobndire a fericirii şi a căreine!oie imperioasă o purtăm cu toţii în noi. Y clipa, Gordan+ rămase pe "nduri, !snd cu pri!irea pierduta în

depărtare. ^ Ni ce admirabil re"ulator al !ieţii e munca, ce ordine aduce peste totpe unde domneşte Ea e pacea, bucuria şi sănătatea oamenilor. Mă simtfoarte stn7enit atunci cnd o !ăd dispreţuită, în7osită şt pri!ită în felulacesta, ca o pedeapsă şi o ruşine. Ku numai că mà sal!at de la o moartesi"ură, dar mia dăruit c'iar şi ce am mal bun în mine. Mia plămăditinteli"enţa şi su>etul. Ku e)istă ce!a mai util pentru W re"larea facilităţilormintale şi mişcării muşc'ilor, nu e)istă factor mai admirabil care să indice



rolul $ecărei "rupe de lucrători dintro colecti!itate mai lar"ă Munca estesin"ura capabilă să de!ină le"e, poliţie şi raţiune a $inţei sociale. Koi nu nenaştem dect pentru stup, nu aducem $ecare dect părticica noastră deefort@ nu putem să ne e)plicăm utilitatea noastră pe pămnt dect prinne!oia $rească ce e)istă în $ecare muncitor de a produce ct mai mult

posibil. Yrice altă e)plicaţie e or"olioasă şi falsă. Hiaţa noastră, a $ecăruia,pare a $ sacri$cată !ieţii tuturor celor ce au să !ină după noi. Kui *u putinţăsă e)iste fericire, dacă nu o le"ăm de sin"ura fericire posibilă, aceea pe careţio dă munca în comun, şt pentru aceasta aş !rea să se pună în sfrşi fba#ele unui cre# al muncii, să se aducă osanale muncii sal!atoare, sin"urulade!ăr, i#!or de sănătate, de bucurii şi pace pe pămnt. Gordan tăcu şi =ceurette, înduioşată, scoaseo e)clamaţie, de entu#iasmL ^ A' frate, ctă dreptate ai, ce ade!ărat şi frumos e tot ceea. *e aispus l ? *t despreCui, acesta părea şt mai emoţionat c'iar@ dect =oeurette ştrămăsese în picioare, nemişcat şi cu oc'ii scăldaţi întro lumină calda,

întocmai ca un apostol asupra căruia se po"oară dintro dată ra#a înţele"erii.Apoi, dintro dată, "lăsuiL ^ Ascultă, Gordan, nu trebuie să !in#i lui 2ela!eau nimic, trebuie săpăstre#i totul, att furnalul, ct şi minaO Acestai răspunsul meu, acum potsă ţil dau, $indcă miam format o anumită con!in"ere. =urprins de aceste cu!inte att de bruşte şi neaşteptate, a cărorle"ătură cu ceea ce spusese pnă atunci îi scăpa, stăpnul domeniului de la*rec'erie clipi uşor din oc'i. ^ *um aşa, dra"ul meu Cuc, pentru cemi spui asta. E)plicămi, tero", şi mie. =tăpnit de emoţie, tnărul păstră totuşi un moment de linişte. Acest

imn înc'inat muncii, această "lori$care a muncii paci$catoare şireor"ani#atoare a societăţii, îl răscolise, producndui un şoc neaşteptat, ca şicum ideile lui Gerdan lar $ purtat pe aripile lor şi iar $ desc'is, T în sfrşit, în faţa oc'ilor un !ast ori#ont, pierdut pnă atunci în ceaţă. 8otul i se clari$caacum, se însu>eţea şi de!enea de o certitudine absolută. Era ade!ărul carestrălucea, şi cu!intele ieşeau din "ura lui cu o forţă e)traordinară decon!in"ere. ^ Ku trebuie să !in#i nimic lui 2ela!eauO Mam dus a#i de dimineaţăsă !i#ite# mina părăsită. Dncă se mai poate scoate un cşti" bun din minereu,c'iar aşa cum îl dau $loanele actuale, dacăl !om supune noilor procedeec'imice. Ni Morfain ma asi"urat că se poate da peste o serie de noi $loane

e)celente, de partea cealaltă a strun"iiO =unt acolo bo"ăţii imposibil decalculat. FurnalulT o să producăW fontă la un preţ foarte scă#ut, şi dacă o săl.Dn#estrăm şi cu o for7ă completă, cu nişte cuptoare pentru obţinereaoţelurilor, cuptoare cu creu#ete, laminoare şi ciocane 'idraulice, sar putearelua fabricarea pe scară întinsă a şinelor de cale ferată şi a sc'elăriilormetalice, în aşa fel înct să se concure#e cu succes, pentru că sar daproduse mai ieftine, oţelăriile cele mai prospere din nordul şi estul ţării.



=urpri#a lui Gordan creştea din clipărs clipă, a7unsese la. 1uimăceală.Dncercă să proteste#eL ^ 2ar nu !reau să de!in mai bo"at. Ni aşa am prea mulţi bani şi nu!nd dect ca să scap de "ri7a afacerilor. Cuc îl întrerupse printrun "est plin de patimă

^ Casămă, totuşi, să terminQ, prieteneO Ku pe dumneata !reau eu săte fac mai bo"at, ci pe de#moşteniţii soartei, pe lucrătorii despre care!orbeam, !ictimele unei munci inec'itabile, în7osită şi de!enită un soi detemniţă cumplită, şi pe care !reau săi elibere# din această temniţă. =puneaicu un ton att de falnic mai adineaori că numai munca trebuie să de!inăraţiunea de a e)ista a $inţei sociale şin clipa aceea am înţeles de undepoate să !ină i#bă!irea, societatea dreaptă şi fericită de mine nu se poateclădi dect prin reor"ani#area muncii, care doar ea sin"ură poate permite orepartiţie ec'itabilă a bo"ăţiilor. Am a7uns în felul acesta la o uluitoarecertitudineL munca este sin"ura soluţie pentru înlăturarea mi#eriilor şisuferinţelor noastre şi na!em nici o şansă să reconstruim întrun mod

raţional !ec'iul edi$ciu care trosneşte şii "ata să se prăbuşească deputre#iciune, dect pe acest teren al muncii, efectuată de toţi şi pentru toţi,acceptată ca o le"e uni!ersal !alabilă şi socotita drept i#!or al !ieţii şi unicăraţiune care crmuieşte lumeaO Ei bine, asta !reau să încerc aici, să daumăcar un e)emplu de ce sar putea reali#a printro reor"ani#are, c'iar în mic,a muncii, punnd ba#ele unei u#ine unde să domnească un spirit frăţesc,menit să pre$"ure#e societatea de mine şi pe care so opun celeilalte u#ine,aceea ba#ată pe !ec'i metode şi unde mai funcţionea#ă încă un sistem desalari#are în!ec'it şi muncitorul se simte cantro !ec'e temniţă, ca un scla!torturat şi de#onorat. Ni continuă săşi sc'iţe#e în linii mari, prin cu!inte în>ăcărate, !isul, tot

ceea ce rodisen el din recenta lectură a lui Fourier, şi anume constituireaunei asociaţii între ban, muncă şi pricepere. Gordan ar contribui cu fondurilenecesare, 1onnaire şi to!arăşii lui de lucru ar !eni cu forţa [3 de muncă, iarel ar $ creierul care ar concepe şi diri7a acti!itatea. Dncepuse din nou să sea"ite de colo pnă colo prin odaie, indica printrun "est lar" acoperişurilecaselor !ecine din 1eauclair, din 1eauclairul pe care lar sal!a, pe care larmntui de ruşinea şi crimele în carel !edea cufundnduse de trei #ile decnd se a>a pe aceste melea"uri. Pe măsură ce îşi depăna planul de acţiunemenit. =ă înnoiască lumea, se minuna şi era el însuşi cucerit de propriile lu@idei. =e făcea purtătorul de cu!nt al unei misiuni nobile, al unei misiuni cucare era însărcinat fără să ştie şi către care tindea cu spiritul lui neliniştit şi

iniraai copleşită de milă, în sfrşit, acum !edea limpede, îşi "ăsise un drum în !iaţă şi răspundea în felul acesta !alului de întrebări carel năpădise,tulburindu i somnul în noaptea trecută, cnd nu reuşise să le a>e de#le"area.Ni, mai cu seamă, de!enea ecoul c'emărilor a#!rlite de atţia şi atţianenorociţi, !enite pnă la ei din adncul dureros al tenebrelor, le au#ea deacum înainte în mod distinct, !enea în. Dntmpinarea lor, se "ndea căi !asal!a pe aceşti nefericiţi prin. Munca re"eneratoare, printro muncă ce nu armai de#bina pe oameni ?împărţindui în caste duşmănoase şi de!oratoare, oi



iar uni întro sin"ură familie frăţească, unde rodul efortului tuturor ar $ puslaolaltă pentru fericirea tuturor. ^ 2ar, obiectă Gordan, aplicarea formulei lui Fourier nu duce nici pedeparte la dispariţia actualului sistem de salari#are. *'iar instaurndcolecti!ismul, nu se !a reuşi nimic altce!a dect o sc'imbare de nume.

Pentru a distru"e total sistemul acesta de salari#are, ar trebui recurs lametodele anar'ismului. Cuc na!u încotro şi trebui săi dea dreptateO Ni îşi făcu pentru aceastaun e)amen de conştiinţă. Mai a!ea încă proaspete în minte teoriile lui1onnaire asupra colecti!ismului, ca şi !isurile de anar'ist ale lui Can"e.Re!edea disputele fără sfrşit dintre abatele Marle, institutorul Uermeline şidoctorul Ko!arre. Dn capul, lui se făcuse un 'aos. 2e "nduri care de care maicontradictorii, şi parcăi de$lau aie!ea prin faţa oc'ilor confruntările de opiniice a!useseră cnd!a loc între =aint=imon, Au"uste *omte şi Proud'on. Yareatunci pentru ce, dintre toţi, se oprea în mod deosebit la formula lui FourierA>ase despre cte!a reuşite în aplicarea ei, dar nu ştia încă de ce di$cultăţi

se !a lo!i atunci cnd !a încerca să obţină un re#ultat 'otărtor şi nici ct !adura pnă să a7un"ă la el. Probabil pentru că îi era le'amite de !iolenţele deorice natură, anali#nd e!oluţia neîntreruptă a societăţii îşi pusese toată încrederea în ştiinţă, care îi crea posibilităţi nelimitate săşi desă!rşeascăopera. E)proprierea bruscă şi totală, pe care dealtminteri o credeaireali#abilă, nu ar $ putut a!ea loc fără să se declanşe#e catastrofe teribile, alcăror unic re#ultat ar $ fost cel mult faptul că ar $ pro!ocat o mi#erie şi maicumplită, nişte dureri şi mai mari. Atunci, nu era oare mai bine să se aşafolosească de prile7ulL ce i se oferea, de a e)perimenta în mod practic teoriilefourieriste, pornind, să facă o încercare ce iar $ adus numai mulţumiribunătăţii lui înnăscute, încrederii lui în cumsecădenia oamenilor, în

posibilitatea de a face din acest pămnt un lea"ăn al dra"ostei şial duioşieiuni!ersale, sentimente de care era ei însuşi stăpnit cu ardoare W =e Wsimţea asaltat de dorinţa de aQ înfăptui un lucru eroic, ieşit din comun,. Nia!ea presimţirea, ba c'iar con!in"erea, că reuşita e mai mult dect si"ură.Ni, dealtminteri, c'iar dacă aplicarea formulei lui Fourier nar $ dus imediat lasfrşitul sistemului actual de retribuţie, era totuşi un început de drum, unprim pas pe calea care ducea spre !ictoria $nală, spre piei rea capitalului,dispariţia speculei şi înlăturarea banului, ca lucru inutil şi i#!orul tuturorrelelor. Marea dispută a diferitelor curente socialiste nu se ducea dect înle"ătură cu mi7loacele prin care să se a7un"ă la !ictorie, $indcă, în fond, toateerau de acord asupra scopului pe carel au de reali#at şi toate se !or împăca

întro #i cnd se !or întlni în noua societate pe care o !or construi pnă încele din urmă. Ni nu dorea nimic altce!a dect să trase#e primele temelii aleacestei societăţi noi, pornind prin a strn"e laolaltă pe toţi oamenii bineintenţionaţi, toate aceste forţe dispersate pnă acum, cu con!in"erea ca miWpoate să e)iste început de drum mai bun în mi7locul cumplitelor încrncenăridin #iua de a#i. Gordan, însă, rămnea sceptic.



^ Fourier a a!ut o idee "enială, asta e mai mult dect si"ur. Kumai că,la ora actuală, au trecut peste şai#eci de ani de cnd a murit şi dacă el îşipăstrea#ă încă !reo cţi!a discipoli mai încăpăţnaţi, nu !ăd însă cum sarputea proceda ca reli"ia lui să a7un"ă să cucerească întrea"a omenire. ^ *atolicismul a aşteptat patru secole pnă să cucerească numai o

parte din ea, replică Cuc cu !ioiciune. Ni apoi, eu nu mă apuc să aplic întrutotul ideile lui Fourier nui pentru mine dect un, în!ăţat, care, întro #i,stăpnit de o luciditate "enială, a a!ut această !i#iune a ade!ăratei realităţi.2ealtminteri, nui sin"urul, şi alţii a7unseseră la aceeaşi conclu#ie, după cum în decursul !remii se !or "ăsi alţii care îi !or aduce completăriO Yrice ai #ice,un lucru pe care nu Tpoţi săl conteşti e faptul că e!oluţia care se precipităastă#i S pornit de foarte departe, ceea ce înseamnă că în tre"ul nostru secoleste cel carea #ămislit cu multă truda societatea nouă, aceea care !a a!easă se nască mine. 2e sute de ani, poporul muncitor îşi acumulea#ă #i de #imai multe posibilităţi de a participa la !iaţa socială şi mine !a $ stăpn pedestinul sau, datorită acelei îe"i ştiinţi$ce care asi"ură !italitatea celui mai

puternic, celui mai sănătos, celui mai demn să e)iste ca atareO Acesta estespectacolul la care asistăm, ultima luptă între o mnă de pri!ile"iaţi care aufurat bo"ăţiile societăţii şi imensa mulţime a muncitorilor, care !or sa reintre în posesia bunurilor de care au fost 7efuiţi de secole. ;storia nici că ne descriealtce!a, a!erti#ndune cum că numai cţi!a sau făcut stăpni pe cea maimare parte din bucuriile !ieţii, în detrimenul ma7orităţii, şi cum toţi nenorociţiispoliaţi nau încetat o clipă de atunci să lupte cu furie, stăpniţi de o ne!oie$rească de a cuceri din nou partea de fericire la care au dreptulO 2e maibine de cinci#eci de ani această luptă a de!enit crncenă, fără de îndurare, şiăstai moti!ul pentru care îi !edeţi pe cei pri!ile"iaţi cuprinşi de frică, cedndpuţin cte puţin c'iar ei înşişi o parte din pri!ile"iile lor. Hremea răfuielilor se

apropie, lucrul ăsta se simte foarte bine din toate concesiile pe care posesoriipămnturilor şi bo"ăţiilor ie fac poporului. 2e pe acum au renunţat la multedin a!anta7e în domeniul politic şi !or $ siliţi să renunţe la şi mai multe îndomeniul economic. 8oate astea nu sunt nimic altce!a dect le"i noi înfa!oarea muncitorilor, măsuri umanitare, succese ale asociaţiilor de lucrătorişi ale sindicatelor, care anunţă era !iitoare. 1ătălia dintre muncă şi capital aintrat întro formă acută, care sar putea, începnd de pe acum, săpre!estească înfrn"erea acestuia din urmă. Ca un 7noment dat, se !a a7un"ela dispariţia mai mult dect si"ură a actualului sistem de salari#areO ;ată,aşadar, pentru ce smt con!ins de !ictorie pornind la drum ba#at pe noulsistem, pe un sistem carel !a înlocui pe cel actual de salari#are, printro

reor"ani#are a muncii ce ne !a duce către o societate mai dreaptă şi către oci!ili#aţie mai înaltă. 2in !orbele lui radiau dra"ostea, credinţa şi speranţa. *ontinuă să lee)plice, reluă aceeaşi temă, despre furtul pe carel să!rşeau cei care secredeau mai puternici, încă de la începuturile lumii, pomeni despre mulţimilede nenorociţi reduşi la starea de scla!ie, despre cei ce să!irşeaii crime dupăcrime pentru a nu înapoia nimic deposedaţilor, reduşi la starea de muritori defoame sau pur şi simplu e)terminaţi de cei ce recur"eau pentru aceasta c'iar



şi la !iolenţă. Ni toată în"rămădirea de bo"ăţii, ce creşteau de la o #i la alta, întinsele domenii din mediul rural, locuinţele somptuoase de la oraşe, u#ineledin centrele muncitoreşti, minele unde dorm metalele şi cărbunele, întreprinderile de transport şi cărăuşie, cele de salubritate, căile ferate,!eniturile re#ultate din e)ploatările de aur şi de ar"int, miliardele !e'iculate

de bănci, toate roadele pămntului, tot ceea ce constituie incalculabila a!erea omenirii se a>au încă în minile ctor!a. Ni oare se putea ima"ina o situaţiemai în"ro#itoare ca aceasta, cnd attea bo"ăţii nu făceau nimic altce!adect să ducă la o înspăimntătoare sărăcie pentru cei mai numeroşi dintreoameni Ku era oare stri"ător la ceruri, nu se !edea, limpede ine!itabilanecesitate de a se proceda la o nouă împărţire Y astfel de nedreptate, pe deo parte trndă!ia suprasaturată de bunuri, pe de altă parte munca dureroasăa"oni#nd în mi#erie, făcuse ca omul să $e lup pentru om. Dn loc să seunească între ei pentru a în!in"e sau îmbln#i forţele naturii, oamenii sede!orau între ei, barbara orndu ire a societăţii strnea între ei ură, îia#!rlea întro stare de W nebunie, făcndui să părăsească pe copii şi bătrni

şi să stri!ească femeia, considerată !ită de po!ară sau articol de plăcere.Pnă şi muncitorii înşişi, a!nd în faţa oc'ilor e)emple nefericite, îşi acceptaurobia, cu capul plecat sub po!ara dintotdeauna a neputinţei. Ni ce "roa#nicărisipă din a!erea omenirii o repre#entau sumele colosale care se c'eltuiaupentru ră#boi, toţi banii care se dădeau funcţionarilor inutili, 7udecătorilor sau 7andarmilor Ni toate !eniturile dobndite fără muncă şi irosite, a7unse peminile comercianţilor şi ale mi7locitorilor para#iţi, al căror cşti" era dobnd[pe seama scăderii bunăstării consumatorilor Ni toate acestea nu erau nimicaltce!a dect e!oluţia normală a unei societăţi iraţionale, prost construite,din care nu lipseau crima şi înfometarea impuse cu bună ştiinţă de cătreproprietarii mi7loacelor de producţie, pentru aşi apăra pro$turile. Reduceau

producţia, unei u#ine, impuneau #ile de şoma7, pro!ocau sărăcie şi mi#erie,numai şi numai în scopul de a purta un ră#boi economic cate să menţinăpreţurile ridicate. Ni se mai şi minunau dacă maşinăria trosnea< dacă seprăbuşea sub o asemenea în"rămădire de suferinţe, de nedreptate şi deruşine. ^ Ku, nu stri"ă Cuc. =a sfrşit, situaţia asta nu mai poate dura, fărăca omenirea sa7un"ă, întro ultimă cri#ă de demenţă, să dispară. Cucruriletrebuie să se sc'imbe, $ecare om care se naşte are dreptul la !iaţă, şipămntul este a!erea comună, a tuturor. E absolut necesar ca mi7loacele deproducţie să $e înapoiate tuturor celor cărora pe drept a) trebui să leaparţină, e absolut necesar ca $ecare săşi aducă o contribuţie personală la

munca tuturor. 2a, istoria, cu duşmăniile, ră#boaiele şi crimele ei, na fostpnă acum dect re#ultatul oribil al furturilor care sau perindat încă de la începuturile ei, re#ultatul oribil al tiraniei e)ercitate de cţi!a 'oţi, care aua!ut interesul să împin"ă de la spate oamenii să se ucidă unii pe alţii şi săinstituie tribunale şi înc'isori pentru aşi ocroti 7afurile pe care le făceau, a!enit, în #ilele noastre, momentul de mare importanţă cnd !a începe o nouăistorie şi cnd se !or pune ba#ele unei ere noi, printrun mare act de ec'itate, înapoinduse tuturor oamenilor bo"ă ţiile pămntului, în !reme ce munca !a



rede!eni le"e pentru societatea omenească, reuşinduse în felul acesta să se întrone#e pacea şi să domnească în cele din urmă fraternitatea între noiO Amcon!in"erea că aşa !a $, !oi munci pentru acest ideal şi !oi reuşi Era att de pasionat, transpus şi con!in"ător în e)altarea lui profetică, înct Gordan, încntat, se întoarse către =ceurette ca săi spunăL

^ Ca te uită ce frumos !orbeşte 2ar c'iar şi aşa, =oeurette, palidă de tot şi cuprinsă de un $or deadmiraţie, nul părăsise o clipă din oc'i, pradă parcă unui soi de e)ta#reli"ios. ^ Y' întrade!ăr e minunat, murmură ea foarte încet. ^ Ku numai căi minunat ceea ce spune cura7osul meu prieten, reluă 7ordan care surdea întruna, dar are în el şi anumite idei de anar'ist, c'iardacă !rea să pară cu totul şi totul e!oluţionist, şi are dreptate cnd spune că!a a7un"e prin aplicarea formulei lui Fourier să făurească în cele din urmă unom liber întro societate liberă. *'iar şi Cuc începu să rdă.

^ Ka!em dect săncepem, şiapoi !om !edea întrade!ăr unde o săne ducă lo"ica lucrurilor. Rămas pe "nduri, Gordan părea că nici nul mai aude. =a!antul i#olatpnă acum în laboratorul lui fusese profund tulburat şi c'iar dacă se mai îndoia încă de posibilităţile de a se "răbi mersul înainte al omenirii, nu maine"a ctuşi de puţin nobila străduinţă. ^ Fără îndoială, continuă el cu "las tără"ănat, căT $ecare în partetrebuie să încerce să facă ce!a, dar trebuie săT e)iste unul care să aibăiniţiati!a. Pentru a face faptele să !orbească e ne!oie întotdeauna să e)isteun ora care să !e"'e#e şi să acţione#e, un "eniu re!oluţionar şi un libercu"etător care să introducă ade!ărul nouO în momentele cruciale, cnd

i#bă!irea atrnă numai de un cablu care trebuie tăiat sau de o brnă caretrebuie rete#ată, nu e necesar dect un oro şi un topor. Hoinţai totul, şisal!ator e tocmai cel care doboară cu toporulO Kimic nu re#istă, munţii senăruie şi marile se retra" în faţa omului de acţiune. Era mult ade!ăr în !orbele lui şi Cuc re"ăsea în ceea ce spunea Gordanun combustibil carei 'rănea focul !oinţei şii dădea o anumită certitudine înreali#area idealului îmbrăţişat. Kui era încă prea limpede ce contribuţiespirituală putea să aducă ?dar simţea în el adunată o forţă latentă, un soi dere!oltă împotri!a între"ii nedreptăţi care domnea de secole şi o ar#ătoarenecesitate de a face, în sfrşit, dreptate. A!ea o inteli"enţă eliberată de oricefel de pre7udecăţi şi nu accepta dect faptele demonstrate în mod ştiinţi$c.

=e a>a sin"ur, !roia să acţione#e sin"ur şi îşi punea în 7oc tot de!otamentulde care se simţea capabil. Era "enul de ora care îndră#neşte, şi asta ar îi fostde a7uns pentru ca misiunea lui să $e îndeplinită. Y !reme domni tăcerea, dar în cele din urmă 7ordan nu mai a!u încotroşi răspunse cu un "est amical de abandonL ^ Ţiam mai spus, sunt momente de oboseală cnd iaş ceda lui2ela!eau întrea"a concesiune, şiT furnalul, şi. Mina, şi terenurile, pentru ca în felul acesta să mă debarase# de ele şi să mă dedic liniştit studiilor şi



e)perienţelor meleO Prin urmare, iale, prefer să ţi le dau dumitale, care aicon!in"erea că poţi să le dai o mai buna întrebuinţare. + ot ceea ceţi cereste să mă scapi pe mine cu desă!rşire de asemenea preocupări şi sa mălaşi să lucre# în colţul meu, sămi ispră!esc treaba începută, fără ca !reodatăsămi mai pomeneşti !reun cu !nt despre aceste lucruri.

Cuc îl pri!ea cu oc'i scnteietori, în care străluceau întrea"arecunoştinţă şi dra"oste de care era stăpnit. Apoi, fără nici o e#itare, cu unaer si"ur, răspunseL ^ Kui totul, dra"ul meu prieten, trebuie ca su>etul dumitale mare săfacă mai mult. Kimic nu se poate întreprinde în #iua de a#i fără bani, şi îmitrebuie cinci sute de mii de franci ca să pun la punct u#ina pe care o !ise# şiunde !oi reor"ani#a cu totul altfel munca, ceea ce în ultimă instanţăec'i!alea#ă cu întemeierea oraşului !iitorO Ni am con!in"erea că tean"rene# întro afacere bună, $indcă între"ul capital pe care îl in!esteştiparticipă la asociaţie şi îţi !a asi"ura o. Mare parte din bene$cii. Apoi, $indcă Gordan încerca săl întrerupă, continuăL

^ 2a, ştiu, nu doreşti să de!ii mai bo"at. 8otuşi, trebuie să trăieşti şidacă dumneata îmi dai banii, !reau săţi asi"ur condiţiile materiale, în aşa fel înct nimic sa nu mai tulbure liniştea dumitale de cercetător. Dn sala !astă, unde se simţea încă de pe acum încolţind munca cepre!estea rodul !iitor, se aşternu din nou o linişte "ra!ă şi emoţionantă.Uotărrea ce urma să $e luată desc'idea att de lar"i perspecti!e, înctfăcea ca această aşteptare dinaintea deci#iei să pară plină de un ade!ărat$or reli"ios. ^ Eşti un om decis săşi sacri$ce !iaţa pentru binele omenirii, spusedin nou Cuc. 2oar miai demonstrato c'iar ieri, arătndumi că descoperirilepe care leai făcut şi la care continui să lucre#i, cuptoarele accstea electrice

care ar trebui să reducă o mare parte din efortul muncitorilor şi să îmbo"ăţească pe cei ce le !or utili#a, ai de "nd să nici nu le folaseşti măcarpentru interesele dumitale, ci !rei să le dăruieşti semenilorO Ni ceea ceţi cereu nu e nici cel puţin un cadou, e un a7utor frăţesc, a7utorul caremi !apermite să înlătur măcar o parte din nedreptatea care domneşte în societateşi să aduc un pic de fericire oamenilor. Atunci, Gordan consimţi întrun mod foarte simpluL ^ 2ra"ă prietene, sunt de acord. Hei a!ea banii necesari ca săţireali#e#i !isulO Ni $indcăi mai bine să $u sincer, ţin să adau" că acest !is 'urepre#intă încă în oc'ii mei dect o utopie "eneroasă şi că nu mai con!ins pedeantre"ul, =cu#ămă, te ro", pentru îndoiala de om obişnuit cu căutarea

ade!ăruluiO 2ar nare importanţa Eşti un om cura7os, încearcă să reali#e#iceea ce ţiai pus în "nd şi sunt alături de dumneata. *uprins de un elan ce părea să i#!orască din întrea"a lui $inţă, Cucscoase un stri"ăt de triumf, în stare să ridice între" pămntul. ^ Mulţumesc, îţi "arante# că !om reuşi şi că !om a!ea din aceastăreuşită cele mai mari bucurii cu putinţă =oeurette nu se clintise şi nu inter!enise nici o dată în tot timpuldiscuţiei. 2ar întrea"a bunătate a su>etului i se o"lindea pe faţă, în !reme ce



lacrimi mari de emoţie îi in!adau oc'ii. Mnată de o forţă ire#istibilă, se sculă în picioare. Mută, cu pri!irile pierdute, se apropie de Cuc şil sărută peamndoi obra7ii, udndui cu lacrimile ei calde. 2upă care, împinsă de aceeaşie)traordinară emoţie, se aruncă în braţele fratelui ei şi acolo plnse în !oie,!reme îndelun"ată.

Puţin surprins de această îmbrăţişare pe care io acordase tnărului.Cor musa$r, Gordan spuse tulburatL ^ *e sa întmplat oare, surioară Kici cel puţin nu ne de#aprobi Eade!ărat, ar $ trebuit să te consultăm şi pe tineO 2ar mai a!em timp încă.Eşti de acord cu noi ^ Y', < da Y', da se blbi ea, sur#ătoare şi radioasă, printrelacrimile carei inundau faţa. =unteţi doi eroi şi eu !ă !oi slu7i cum !eţi !roi,numai să dispuneţi de mine. Dn seara aceleiaşi #ile, către orele unspre#ece, Cuc !eni să se re#eme încoate la fereastra pa!ilionului unde locuia, pentru a respira o clipă, ca şi îna7un, aerul proaspăt şi liniştit al nopţii. Pornind de acolo, din faţa lui, se

ntindeau cmpuri sterpe, presărate cu stnci 1eauclairul se cufunda însomn, stin"nduşi una cte una luminile în !reme ce, în partea stn"ă,u#inele Abis răsunau de lo!iturile surde ale ciocanelor 'idraulice. Kiciodatărăsu>area acestui uriaş trist nu i se păruse mai aspră şi mai "reoaie. Ni dinnou un #"omot uşor se au#i de cealaltă parte a drumului, att de slab, înctcre#u căi !orba despre bătaia uşoară de aripi a unei păsări de noapte. 2edata aceasta, cnd #"omotul se repetă inima lui începu să bată mai repede însă, $indcă recunoştea $orul dulce al apropierii. Ni re!ă#u forma nelămurită,delicată şi $nă care părea că pluteşte pe deasupra ierburilor. *u o săritură decăprioară sălbatică, o femeie tra!ersă drumul şii ?uruncă un buc'et cu attastn"ăcie, înct îl primi din nou

+X< în plină faţă, catifelat ca o mn"iere. *a şt în a7un, era anbuc'eţel de "aroafe de munte, cules de curnd printre stnci şi păstrnd un.Parfum att de puternic, înct Cuc se simţi cu totul in!adat de aroma luiproaspătă. ^ Y' Gosine î Gosine murmură el, cuprins de o duioşie fără seamăn. Fata re!enise, i se dăruia din nou prin intermediul acestor $ori nai!e caşi ea, şi sar $ dăruit mereu, cu acelaşi sentiment de recunoştinţă în>ăcărată.estul acesta îl făcea pe Cuc să se simtă împrospătat, în!iorat, după oboseala$#ică şi cerebrală a unei #ile att de pline şi 'otărtoare. Ku de` bndea oare încă de pe acum recompensa primului efort pe care6, făcuse în direcţiaacţiunii pe care era decis so întreprindă 1uc'eţelul din seara aceea cinstea

e!enimentul, 'otărrea pe care o luase de a se apuca de treabă începnd încă dea doua #i. Dn Gosine iubea de fapt poporul suferind, şi cnd dorea săndrepte lucrurile pe ea !roia de fapt so sal!e#e din "'earele monstrului.Dntlnise pe cea mai nefericită, pe cea mai bat7ocorită făptură, att deaproape. 2e decădere înct mai a!ea numai un pas pnă să se rosto"olească în mocirlă. *u mna ei nenorocită, pe care munca io mutilase, întruc'ipa întrea"a cate"orie socială a !ictimelor, a scla!ilor, care erau ne!oiţi săşisacri$ce trupul pentru desfrul şi plăcerea altora. *onsidera că în momentul



în care ap $. Răscumpărato pe ea, ar $ răscumpărat odată cu dnsa toatăseminţia nefericiţilor. Ni în acelaşi timp, fata aceasta întruc'ipa întrun modminunat dra"ostea, dra"ostea att de necesară pentru e)istenţa armoniei şia fericirii în oraşul pe carel !or clădi. Y c'emă cu un "las blndL

^ Gosine Gosine. Ntiu că eşti tu, Gosine 2ar acum, fără să $ rostit o !orba, fata fu"ea, se. Pierdea în întunericulpustiei neatinse de mna omului. ^ Gosine Gosine C. 8u eşti, ştiu foarte bine, Gosine, stai. Puţin, $indcătrebuie săţi spun ce!a. Atunci, tremurnd şi totuşi fericită, Gosine sentoarse. *u pasul ei uşor şise opri în drum, dedesubtul ferestrei. Ni rosti încetişor, abia ca o adiere de#e$rL ^ 2a, domnule Cuc, eu suntO Acum, Cuc nu se mai #orea ctuşi de puţin, dimpotri!ă, se străduia să o!adă mai bine, dar era att de subţirică şi att de palidă, înct părea o ilu#ie

pe care întunericul o !a lua cu sine. ^ Hrei sărai faci un ser!iciu. =punei lui 1onnaire să !ină să stea de!orbă cu mine mine dimineaţă. Am o !este îmbucurătoare pentru el, iam"ăsit de lucru. Ea se în!eseli dintro dată, r#nd fericită, totuşi destul de încetişor, întocmai ca un ciripit de pasăre. ^ A' ce bun sunteţi ce bun sunteţi ^ Ni, continuă el cu o !oce !ibrnd de emoţie, sper sa am de lucrupentru toţi muncitorii care doresc sa lucre#e. 2a, am să mă străduiesc săe)iste dreptate şi fericire pentru toată lumea. Gosine înţelese despre ce e !orba, rsul ei se făcu şi mal dulce, iar

"lasul căpătă o undă de recunoştinţă $erbinte. ^ Mulţumesc, domnule Cuc, mulţumesc. ;ma"inea ei. Palidă începu să se ştear"ă, şi CucW mai a77uca să !adădoar o umbră uşoară aler"nd din nou printre mărăcini, însoţită de o altăumbră mai. Mititică, Kanet, pe care nul #ărise de la început şi care ţineapasul acum alături de sora lui mai mare. ^ Gosine Ca re!edere, Gosine ^ Mulţumesc, domnule Cuc, mulţumesc Q. Ku mai distin"ea nimic acum, fata dispăruse dar Cuc au#ea mereu"lasul ei fericit, plin de recunoştinţă şi bucurie, ciripitul acela de pasăre pecare !ntul de seară il aducea pe aripile lui. şi lucrul acesta a!ea un farmec

nespus, întrea"a lui $inţă era pătrunsă de un !al de căldură. Rămase multă !reme la fereastră, cuprins de o mare fericire şi de osperanţă fără mar"ini. Pri!ea !ec'iul 1eauclair, ma'alaua muncitoreascăalcătuită din cocioabe care se clătinau, pe 7umătate putre#ite, copleşite subapăsarea mi#eriei şia suferinţei, în"'esuite între u#inele Abis, de unde seridica răsu>area surdă a muncii blestemate, şi proprietatea uerdac'e, alcărei parc aşternea o pată întunecată în mi7locul cmpiei Rouma"ne. Acolo sea>a cloaca ba#ată pe munca salariată ce dorea să o asane#e, !ec'ea temniţă



pe care era !orba so radă de pe suprafaţa pămntului, odată cu nedreptăţileşi cru#imile ei cumplite, pentru a !indeca umanitatea de o otră!ire ce dăinuiade secole. Ni ctitorea c'iar pe acest loc oraşul !iitorului pe care şil ima"inaseca pe un oraş al ade!ărului, dreptăţii, şi fericirii, ale cărui, case le şi !edea încă de pe acum, albe, r#rd printre !erdeaţă, case unde să domnească

bunăstarea, libertatea şi frăţia, sub un soare măreţ şi plin de !eselie. Ni, dintro dată, între" ori#ontul se lumină, o >ăcăruie ro# în!ăluiacoperişurile caselor din 1eauclair, promontoriul munţilor 1leuses şi imensacmpie. =e elabora o nouă şar7ă la furnalul de la *rec'erie, şi totul erascăldat întro lumină pe care Cuc o luase la început drept auroră. 2ar nu, eramai de"rabă apusul unui astru, bătrnul Hulcan, torturat alături de nico!alalui, careşi a#!rlea ultimele scnteieri. Munca ce !a $ numai un i#!or desănătate şi bucurie se !a naşte întrade!ăr mine. *AR8EA A 2YA 8recură trei ani, în care timp Cuc puse ba#ele noii u#irse, ceea ce făcusă ia naştere în 7urul ei un ade!ărat oraş muncitoresc, pe terenurile care se

ntindeau pe mai bine de un [ilometru pătrat, Ga poalele munţilor 1leuses,alcătuind un fel de pustă întinsă, ce pornea întro pantă uşoară din prea7maparcului *rec'erie şi a7un"ea pnă la în"rămădeala de clădiri care alcătuiauu#inele Abis. 1ineînţeles că începuturile nu puteau $ dect modeste, aşa căse utili#a numai o parte din această pustă, restul re#er!ndul pentrureali#area marilor speranţe de !iitor. #ina se a>a lipită de promontoriul stncos, c'iar dedesubtul furnalului,cu care comunica prin intermediu a două ascensoare pentru materiale, ceapro!i#ionau atelierele. 2e altminteri, în aşteptarea sc'imbărilor ce urma săle producă introducerea cuptoarelor electrice ale lui Gordan, Cuc se ocupasefoarte puţin de furnal, aducndui doar mici îmbunătăţiri şi lăsndul să

funcţione#e ca şi pnă acum sub supra!e"'erea lui Morfain, potri!it !ec'iuluiobicei. 2ar în interiorul u#inei reali#ase, din punct de !edere ai construcţiei şial utila7ului, toate pro"resele posibile pentru a spori randamentul muncii,micşornd în acelaşi timp efortul muncitorilor. Ni ţinuse cu tot dinadinsul ca şicasele oraşului muncitoresc, înălţate $ecare în mi7locul unei "rădini, să $elocuinţe care să re>ecte bunăstarea şi unde să poată săn>orească oade!ărată !iaţă de familie. 2e pe acum senălţaseră !reo cinci#eci, careocupau terenurile !ecine cu parcul de la *'rec'erie, alcătuind Vun iei de mic tr"uşor ce sentmdea înspre 1eauclair căci $ecare casăridicată repre#enta un nou pas prin. *are oraşul !iitor cşti"a teren în faţa!ec'iului oraş îmbcsit şi condamnat la pieire. Apoi, în mi7locul terenurilor,

Cuc pusese să se construiască o casă comună, o clădire imensă unde se a>ausălile de clasă ale şcolii, biblioteca, o încăpere destinată serbărilor şireuniunilor, alta pentru 7ocuri distracti!e şi un stabiliment de băi. Aplicaseacolo tot ceea ce în!ăţasedin falansterul lui Fourier, lăsnd pe $ecare săconstruiască după "ustul lui, fără să forţe#e pe nimeni să se supună anumitorri"ori şi canoane, strn"nd laolaltă numai anumite ser!icii publice@ însfrşit, sub numele de ma"a#ine uni!ersale, care luau pe #i ee trece o maimare e)tindere, în$inţase o brutărie, o măcelărie şi o băcănie, o ade!ărată



asociaţie cooperati!ă de consurn ce corespundea felului în care erauor"ani#ate înseşi producţia şi conducerea treburilor în u#ină, fără a mai punela socoteală desfacerea tot prin intermediul asociaţiei cooperati!e de consuma articolelor de îmbrăcăminte, uneltelor şia unor obiecte mărunte, darabsolut necesare în "ospodărirea casei. Fără îndoială, nu era !orba dect de

un embrion de or"ani#are, dar !iaţa începuse să pulse#e în 7ur şi opera pecare o întreprindea putea $ de pe acum apreciată după re#ultatele obţinute.Ni poate că Cuc nar $ a!ansat att de repede, dacă nar $ a!ut ideea fericităde ai cointeresa pe muncitorii pricepuţi la meserie în obţinerea re#ultatelorpe care le scontase şi era mai cu seamă încntat şi. Pentru faptul că reuşisesă capte#e toate i#!oarele ră#leţite printre stncile de deasupra lor,a7un"nduse în felul acesta să scalde cu !aluri de apa proaspăta şi limpedemicul oraş a>at în de!enire, să apro!i#ione#e u#ina şi casa comună, ba c'iarşi să stropească "rădinile cu !e"etaţieabundentă, dăruind sănătate şi bucurie în $ecare locuinţă unde se crease posibilitatea să cur"ă din belşu". Dn dimineaţa aceea Fauc'ard, smul"ătorul de creu#ete, !eni să

'oinărească pe la *rec'erie, pentru aşi !i#ita !ec'ii to!arăşi de lucru.Rămăsese să lucre#e la u#inele Abis, mereu ne'otărt şi cu aceeaşi înfăţişare îndurerată, în !reme ce 1onnaire adusese după sine la noile ateliere pecumnatăsu, Ra"u, care la rndul lui îl con!insese şi pe 1ourron să !ină dupăel. Prin urmare, toţi trei lucrau acum aici şi cu toţi aceştia dorea Fauc'ard săse sfătuiască, neputincios sa ia sin"ur o 'otărre, în buimăceala de care eracuprins din pricina celor cincispre#ece ani de cnd smul"ea creu#etele mereuprin acelaşi "est mecanic, făcnd acelaşi efort, în mi7locul aceluiaşi pr7ol.2e!enise întratt de deformat profesional, cu mintea în aşa 'al de lnce#ită, înct, deşi îşi propusese de multe luni să facă această !i#ită, nuşi "ăsise în el însuşi resursele de !oinţă necesare. Ni de îndată ce pătrunse în curtea

u#inelor *rec'erie, uimirea lui nu mai a!u mar"ini. 2e cum ieşise pe poarta atelierelor Abis, întunecate, murdare şiprăfoase, ale căror 'ale mătă'ăloase şi dărăpănate, unde abia dacăpătrundea un pic lumina prin "eamurile în"uste, îl fntmpinaserăconstrucţiile moderne de la *rec'erie, careţi încntau oc'ii, totul numai dinmetal şi cărămidă, şi unde oc'iuri lar"i din sticlă lăsau să pătrundă în !aluriaerul proaspăt şi soarele. 8oate 'alele erau pa!ate cu dale din ciment, ceeace. Dmpiedica să se forme#e praful acela att de !ătămător. A.pa cur"eapretutindeni din abundenţă şi aceasta permitea să se efectue#e curăţeniacontinuu. Ni $indcă nu mai e)ista aproape deloc fum în 7ur, mulţumită unor!etre noi care ardeau resturile de materiale şi absorbeau totul, domnea o

mare curăţenie, uşor de întreţinut dealtminteri în aceste condiţii. A!eaiimpresia că peştera infernală a lui *iclop se transformase aici, peste noapte.( în nişte ateliere !aste, pline de lumină, strălucitoare şi !esele, unde muncapărea că nu mai păstrea#ă duritatea de odinioară. Fără îndoială că întrebuinţarea electricităţii era încă destul de restrnsă, #"omotul maşinilorrămnea asur#itor şi nici efortul oamenilor nu era pe dea între"ul uşurat.Abia dacă ici şi colo, la cuptoarele pentru oţelare şi la cele pre!ă#ute cucreu#ete, aplicarea unor metode mecanice, pnă atunci prea puţin



cunoscute, tre#ea speranţele ca, întro bună #i, braţele omului !or $ eliberatede muncile e)cesi! de "rele. 2eocamdată acestea nu erau. 2ecte)perimentări, ale căror re#ultate urmau să se !adă în !iitor. 2ar încă de peacum se simţea o mare ameliorare a condiţiilor de lucru prin însăşi aceastăsimplă curăţenie ce domnea în ateliere, prin acest aer curat şi acest soare

luminos care scalda uriaşele 'ale, de!enite un loc plăcut de muncă, şi prinaceastă !eselie strnită de o acti!itate ce nu mai apăsa parcă att de "reu peumeri. Uotărt lucru, nu mai încăpea nici o comparaţie între aceste 'aleuimitoare şi !ă"ăunile întunecate şi pline de suferinţă, unde tră"eau sămoara ec'ipele de muncitori ae !ec'ilor u#ine dinQapropiere. Fauc'ard credea că o săl "ăsească pe 1onnaire, maistrul oţelar,nede#lipit de cuptor, dar fu surprins cnd îl !ă#u diri7nd un mare laminor,a>at în aceeaşi 'ală şi care fabrica şine de cale ferată. Q ^ Ca te uită, teai lăsat de pudla7 ^ 2aQ de unde, aici însă facem cte puţin din toate. Aşa i ?re"ula casei,două ore din asta, două ore din ailaltă şi, pe le"ea mea, muncind aşa, parcăi

mai puţin obositor. Ade!ărul era că Cuc nui putea con!in"e att de uşor pe muncitorii nouan"a7aţi să părăsească, $e şi numai pentru două ore pe #i, specialitatea lor.Mai tr#iu, cnd copiii lor, a7unşi ucenici, !or trece prin mai multe meserii, se!a putea reali#a acest sistem nou de muncă, $indcă numai prin asi"urarea!arietăţii şi di!ersi$cării sarcinilor şi numai consacrnd cte puţin din orele delucru $ecăreia în parte sar $ putut înc'e"a o acti!itate întrade!ăr plăcută. ^ E'ei, oftă Fauc'ard, să ştii că miar place să fac şi eu altce!a dectsă smul" creu#ete din fundul cuptorului la care lucre# 2ar nu mă pricep, nupotO %"omotul sacadat al laminorului era att de !iolent, înct trebuia să

!orbească foarte tare. 8ăcu şi pro$tă de un moment de ră"a# ca să strn"ăminile lui Ra"u şi 1ourron, care se a>au şi ei acolo, foarte ocupaţi sătransporte şinele de cale ferată. 8otul era pentru Fauc'ard un spectacol nouşi interesant. Ca atelierele Abis nu se fabricau şine de cale ferată şi el lepri!ea pe acestea năpădit de "nduri nelămurite, pe care nar $ ştiut să şi lee)prime. =uferea mai cu seamă din pricina faptului că, în năpăstuirea lui deom transformat întro simplă unealtă şi plecat sub "reutatea munciiapăsătoare, #drobitoare ca o piatră de moară, păstra încă o fărmă dincon!in"erea că, în alte condiţii, ar $ putut să trăiască altfel, ca o $inţă !ie,dotată cu !oinţă şi inteli"enţă. Y luminiţă mai ardea încă în el ca un mic farce stă de !ec'e şi nu se stin"e nicicnd. Ni ce tristeţe adncă putea săl

cuprindă pe Fauc'ard în momentul în care a7un"ea să re"rete omul liber,sănătos şi fericit care ar $ putut să de!ină el daca nar $ e)istat aceasmucitură a smul"erii creu#etelor carel îndobitocise şi pe care po#iţia lui descla! în societate îl obli"ase so îndeplinească. Ninele care se alun"eau, sealunp, cau necontenit, erau ca o cale, ca un drum fără sfrşit, pe unde "ndullui aluneca, se topeau întrun !iitor ale cărui speranţe le pierduse şi care nupăreau să se mai în$ripe nici măcar ca o simplă idee ct de ct clară.



Dn 'ala !ecină, unde se a>a turnătoria cea mare, un cuptor specialprepara oţelul şi metalul topit era transportat cu im fel de polonic imens dinfontă, căptuşit cu cărămidă refractară, din care era turnat apoi automat întipare sub formă de lin"ouri. Poduri rulante, acţionate electric, şi macarale deo putere considerabilă ridicau aceste blocuri "rele şi le duceau înspre

laminoare, pentru a face din ele şine de cale ferată, şi spre atelierele de niturişi buloane. #ina era dotată cu o mulţime de laminoare uriaşe care întindeaulin"ourile de metal $erbinte, potri!it pro$lului dorit, dndui "rosimea şiforma cerută, mai cu seamă pentru şinele lun"i de cale ferată, pentru coloşiide oţel care susţin podurile şi pentru sc'elăria clădirilor şi construcţiilor detoate felurile, alcătuind toate nişte piese "i"antice, "ata numai să $emontate, nituite sau foulonate. Pentru "rin#i şi pentru şinele, de cale ferată,piese simple şi de dimensiuni întotdeauna aceleaşi, şirurile de laminoarespeciale funcţionau cu o re"ularitate şi o intensitate formidabilă. Ca scoaterealui din în!elişul de man"al, lin"oul de oţel, scurt şi de "rosimea unui trunc'ide om, strălucitor ca un soare, era prins la început între doi cilindri care se

în!rteau în sensuri diferite şi lin"oul ieşea subţiat prin canelură, apoi intradin nou în a doua ca7ă, unde iar se subţia şi, din ca7ă în ca7ă, e, melurilesc'iţau din ce în ce mai mult piesa, pnă cnd, în cele din urmă, reuşeau sădea şinei pro$lul e)act şi lun"imea re"lementară de #ece metri. 8reaba astanu se reali#a fără un !acarm în"ro#itor, şi domnea de la o ca7ă la alta un#"omot prelun" şi teribil de ma)ilare, asemănător cu ronţăitul unui colos,a>at pe punctul să mestece tot acest oţel. Nină după şină se succedau cu orapiditate e)traordinară, abia clacă a!eai timp să urmăreşti lin"oul carealer"a printre cilindri, se subţia, se lun"ea şi ţşnea apoi sub forma unei noilinii, pentru a se alătura celorlalte, ca şi cum ar $ fost !orba ele o cale feratăfără de sfrşit, care pornea 'ai'ui prin lumea lar"ă, străbătnd întinderile

celor mai depărtate pustiuri şi făcnd parcă încon7urul pămntului. ^ 2ar pentru cine sunt toate comen#ile astea întrebă Fauc'ard#ăpăcit. ^ Pentru c'ine#i, răspunse Ra"u în şa"ă. *'iar în clipa aceea Cuc trecea prin dreptul laminoarelor. Dţi făcuseobiceiul săşi petreacă dimineţile în u#ină, poposind prin $ecare 'ală W înparte şi pălă!ră"ind camaradereşte cu muncitorii. 8rebuise sa păstre#e întrooarecare măsură !ec'iul sistem de or"ani#are a producţiei, cusupra!e"'etori, maiştri, in"ineri, ser!iciu de contabilitate şi de conducerecomercială. 2ar reali#a încă de pe acum economii serioase, mulţumită "ri7iilui continue de a reduce ct mai mult posibil numărul şe$lor şi personalului

funcţionăresc. 2ealtminteri, T pentru început, speranţele lui se împliniserăLcu toate că nu descoperiseră încă $loanele e)celente de altădată, minereulcare se e)tră"ea actualmente, tratat în. Mod c'imic, W dădea o fontă decalitate acceptabilă la un preţ scă#ut Ni începnd din clipa aceea, fabricareasc'elăriilor metalice şi a şinelor de cale ferată, su$cient de bine plătite,asi"urau pe deplin prosperitatea u#inei. Acti!itatea se lăr"ea din ce în ce maimult, cifra de afaceri sporea în $ecare an, şi lucrul acesta era pentru Cuc celmai important, căci eforturile lui se îndreptau în mod deosebit înspre !iitor,



a!nd certitudinea că !a reuşi numai dacă, la $ecare împărţire a bene$ciilor,muncitorii !or constata că li sa sporit bunăstareaT că au dobndit mai multăfericire printro din ce în ce 7mai@ mică trudă. Dşi petrecea !iaţa, #i de #i, întrocontinuă alertă, trăind din plin în mi7locul acestei creaţii comple)e, asupracăreia trebuia să !e"'e#e neîncetat, asi"urndui bunul mers şi propăşirea,

a!nd de condus un ade!ărat popor în miniatură şi $ind stăpnit de "ri7ileunui apostol şin acelaşi timp de cele ale unui in"iner şi $nanciar. Fără îndoială, succesul părea asi"urat, totuşi nu o sin"ură dată încercasesentimentul unei oarecari instabilităţi, $ind adesea la c'eremule!enimentelor. =trăbătnd !acarmul, fără să $ obser!at ctuşi de puţin pre#enţa luiFauc'ard, Cuc se opri un minut, #mbind către 1onnaire, Ra"u şi 1ourron. Diplăcea, mult să #ăbo!ească în 'ala aceasta a laminoarelor, unde 5fabricareasc'elăriilor metalice şi a şinelor de cale ferată îi dădeau în mod obişnuit omare bucurie, socotind că aici se a>ă ceea ce el numea fericit for7a cea bunăa păcii, în !reme ce alături, la u#ina !ecină, se a>a dimpotri!ă for7a cea rea

a@ ră#boiului, opusă primei, unde se fabricau cu attea "ri7i şi c'eltuieli tunurişi obu#e. *um era oare posibil ca nişte numi att de abile şi. Pricepute săfabrice din. Metalul prelucrat cu trudă instrumente aşa de perfecţionate cumerau aceste monstruoase arme de distru"ere şi care costau pe di!erselenaţiuni miliarde şi miliarde, stoarse din bu"etele statelor respecti!c, înaşteptarea unui ră#boi ce nu făcea altce!a, atunci cnd se isca, dect săe)termine popoarele A' de sar putea ca sc'elăriile acestea de oţel să se înmulţească la in$nit, să se înalţe din ele edi$cii folositoare, oraşe unde sădomnească fericirea, poduri care să străbată !ăile şi >u!iile, de sar putea caşinele de cale ferată să ţşnească fără încetare din laminor, să prelun"eascăla nesfrşt liniile de tren, să des$inţe#e frontierele, să apropie popoarele şi

să cuprindă prin îmbrăţişarea lor întrea"a lume ci!ili#ată şi înfrăţită de mine. Dn !reme ce Cuc se îndrepta către 'ala cea mare a turnătoriei, de undese au#ea cum intrăn 7oc uriaşul ciocan 'idraulic ce urma să for7e#e întrea"aarmătură a unui 7pod "i"antic, laminoarele se opriră pentru un scurt timp,ră"a# în care se stabileau reperele unui nou pro$l. Pro$tnd de oca#ie,Fauc'ard se apropie din nou de !ec'ii lui cole"i şi reînnodă con!ersaţiaL ^ Ha să #ică!ă mer"e bine aici, sunteţi mulţumiţi îi iscodi el. ^ Nincă ce mulţumiţi, răspunse 1onnaire. %iua de muncă nui dect deopt ore, şi dacă pui ia socoteală că mereu sc'imbi felulQ de acti!itate, nici!orbă să te mai speteştiT făcnd întruna şi întruna aceeaşi mişcare. Muncaio plăcereT acum.

Dnalt şi puternic, cu faţa lui uriaşă radiind de sănătate şi cu oc'ii bla7ini,1onnaire era unui dintre muncitorii de năde7de ai noii u#ine. Făcea parte dinconsiliul de conducere şi în. Acelaşi timp îi păstra lui Cuc cr !ie recunoştinţă$indcă îl an"a7ase ca maistru turnător întrun moment 7ta care, neliniştitpentru #iua de mine, fusese ne!oit să T părăsească atelierele Abis. 8otuşi,ideile lui Tasupra colecti!ismului, pe care şi le susţinea cu intransi"enţă,sufereau de pe urma re"imului de simpla asociaţie care fusese introdus înu#ina de Fa *rec'erie, unde capitalul păstra totuşi unW loc important.



Re!oluţionarul din ei, muncitorul, care a!ea planuri mult mai măreţe, simţeape unde!a nemulţumirea. 2ar 7udeca lucrurile cu înţelepciune, muncea plinde însu>eţire şi îi împin"ea şi pe to!arăşii lui să facă la fel, cu totde!otamentul, propunnduşi să aştepte şi să !adă re#ultatele e)perienţelorce se făceau acolo.

^ Atunci înseamnă că, reluă Fauc'ard, cşti"aţi mult, poate c'iar dublufaţă de #ilele cnd lucraţi altădată Ra"u începu săl ia cam peste picior cu rn7etul lui răutăcios. ^ E'ei, ce dublu %ii mai bine cte o sută de franci pe #i, başcaşampania şi ţi"ările Ra"u îl urmase pur şi simplu cu inima cam îndoită pe 1onnaire, atuncicnd !enise să se an"a7e#e la u#ina de la *rec'erie. Ni c'iar dacă aici nu eradeloc rău, e)istnd c'iar o oarecare bunăstare pentru toţi, prea multa ordineşi disciplina careT domneau îi cam răneau probabil !anitatea, ceea cel făceasă de!ină #e>emist şi săşi ia norocul în bătaie de 7oc. ^ Y sută de franci stri"a Fauc'ard cu !ocea stran"ulată de uimire.

*şti"i o sută de franci 1ourron, care ca de obicei îi ţinea 'an"ul lui Ra"u, se simţi dator sătrntească una şi mai latăL ^ Y sută de franci numai la început Ni se mai plătesc şi căluşeiiduminica 2ar, în !reme ce ceilalţi doi ortaci c'icoteau, 1onnaire înălţă din umericu un aer "ra! şi dispreţuitorL ^ Ku !e#i că spun prostii şi căşi bat 7oc de tine. 8oate cşti"urilenoastre puse unul peste altul, după împărţirea bene$ciilor, nu sunt deloc maimari dect ale !oastre. Kumai că la $ecare nouă sporire a producţiei cresc şie mai mult ca si"ur că au să a7un"ă din ce în ce mai frumoaseO Apoi, a!em

tot felul de alte a!anta7e, !iitorul ne e asi"urat, !iaţa noastrăi mai puţinscumpă mulţumită ma"a#inelor noastre cooperati!e şi căsuţelor att deluminoase care ni se înc'iria#ă aproape pe nimicO Fărăndoială că nu sa întronat încă ade!ărata dreptate, totuşi am pornito pe un drum bun. Ra"u continua să c'icotească şi simţi ne!oia săşi satisfacă încă unadin răfuielile sale $indcă, dacă "lumea pe seama u#inei de la. *rec'erie, însc'imb, cnd era !orba despre atelierele Abisului, !orbea cu o răutate cu unton care trădau o ranc'iuna feroce. ^ Ni animalul aia de 2ela!eau ce mutră face *eea ce mă amu#ă e cău#ina asta nouă care sa în$pt în coastele atelierelor lui se pare că are de"nd să facă afaceri serioaseO 8urbea#ă, nui aşa

Fauc'ard sc'iţă un "est !a". ^ 1ineînţeles că întrascuns turbea#ă, dar nu lasă să se !adă cine ştieceO Ni apoi, ştii, eu nu mă prea pricep la lucruri dintrastea, sunt şi aşa sătulde neca#urile mele, ca să mă mai ocup şi de cele ae altoraO Cam au#itlăudnduse că puţin îi pasă de u#ina !oastră şi de concurenţă. =pune aşa, întro doară, că o sa $e ne!oie mereu să se fabrice tunuri şi obu#e, pentru căoamenii sunt prea proşti şi se !or masacra mereu între ei.



Cuc, care c'iar în clipa aceea sentorcea din 'ala mare a turnătoriei,au#i ultimele cu!inte. Dncă din #iua cnd îl con!insese pe Gordan să păstre#efurnalul şi să în$inţe#e oţelăria şi for7ele, cu trei ani în urmă, ştia că !a a!eaun duşman în 2ela!eau. Pentru acesta din urmă, lo!itura era "rea, căci sperasă cumpere furnalul şi mina de la *rec'erie pe un preţ de nimic şi cu înlesniri

de lun"ă durată în pri!inţa plăţii, dar acum !edea, că au încăput în minileunui tnăr cute#ător, plin de inteli"enţă şi putere de muncă, 'otar îc sărăstoarne lumea şi dotat întro aşa măsură cu !i ( "oare creatoare înct. ( încă de la începutul acti!ităţii lui, tăcuse să răsară ca din pămnt un oraş înplină în>orire. *u toate acestea, după prima mnie pe care io pro!ocasesurpri#a, 2ela!eau se simţise mai plin de încredere. Faptul că u#ina cea nouăse abţinea de la fabricarea tunurilor şi a obu#elor, unde el obţinea bene$ciiconsiderabile, îl făcuse să nu se mai teamă de nici un fel de concurenţă. Nicnd mai a>ă şi amănuntul cum că u#ina !ecină relua fabricarea şinelor decale ferată şi a sc'elăriilor metalice, fu năpădit de un !al =e fericire din carenu lipsea şi un dram de ironie, neştiind care era situaţia în pri!inţa noii

metode de e)ploatare a minei. Apoi, în faţa perspecti!ei marilor cşti"uri pecare le desc'idea ri!alilor minereul tratat pe cale c'imică, înţelese că nui de"lumit şi se arătase un 7ucător care ştie să şi piardă, declarnd cui !oia sălasculte că e)istă loc sub soare pentru toate întreprinderile industriale @ că renunţa cu dra"ă inima la sc'elăriile metalice $ la şinele de caleferată în fa!oarea fericitului său !ecin, dacă acesta din urmă îi !a lăsa larndul lui producţia de obu#e şi tunuri. Prin urmare, în aparenţă, liniştea nuera ctuşi de puţin tulburată şi raporturile dintre cei doi conducători de întreprindere rămneau reci, dar politicoase. *u toate acestea, 2ela!eausimţea mocnindui în adncul $inţei. Y nelinişte surdă, teama de acest focarde muncă liberă şi cinstită, T a>at în prea7măi şi a cărui >acără ar putea săi

cuprindă întro #i atelierele şi ec'ipele lui de muncitori. Ni mai încercaW încă oteamă, ce i#!ora din sen#aţia nemărturisită că puţin cte puţin !ec'iuledi$ciu deasupra căruia trona !a pri sub el şi că e)istau locuri infestate deputre#iciune de care 'abar nu a!ea. Era conştient de faptul că în clipa în careiar lipsi ct de ct suporţii capitalului,. 8otul sarT prăbuşi la pămnt, fără cael să mai poată susţine ce!a o #i mai mult prin forţa braţelor lui !i"uroase şitenace. Dn această luptă ine!itabilă, de $ecare dată mai "rea, ce se pornise între u#inele *rec'erie şi Abis şi care nu se putea înc'eia dect prin înfrn"erea uneia dintre ele, Cuc nu simţea nici cea mai mică milă faţă desoarta familiei 2ela!eau. 2acă a!ea stimă pentru bărbat, atunci cnd îl

!edea ct este de dr# în acti!itatea lui şi cu ct cura7 îşi apăra ideile, însc'imb o dispreţuia pe soţia acestuia, pe Fernande, încercnd c'iar unsentiment de 7enă în faţa ei, ştiindo capabilă de orice şi posednd o în"ro#itoare forţă de corupţie şi distru"ere. 2e#a"reabila a!entură pe care osurprinsese la moşia uerdac'e, in>uenţa nefastă ceo e)ercita Fernandeasupra lui 1ois"elin, bărbat pre#entabil, dar imbecil, a cărui a!ere era pepunctul să se topească în minile de!oratoare ale amantei, îl umpleau pe Cucde o teamă mereu crescndă, făcndul să pre!adă o serie de drame în



!iitorul apropiat. Keliniştea şi duioşia îi cran pro!ocate în special de soartacei era re#er!ată bunei şi blndei =u#anne, căci ca era !ictima, sin"ura caremerita întrade!ăr să $e deplnsă în această casă cu pereţii crăpaţi delo!iturile necinstei şi ale cărei plafoane !or a7un"e pnă la urmă, întro seară,să se prăbuşească peste petrecăreţii de sub ele. 8rebuise să rupă relaţiile cu

persoana aceasta foarte dra"ă inimii lui şi să nu mai !i#ite#e proprietatea dela uerdac'e, sin"urele !eşti pe care le mai aea despre ea $ind cele pe carele a>a cu totul întfenplător. Acolo, lucrurile păreauW ca mer" din lac în puţ,pretenţiile nebuneşti ale Fernandei creşteau de la o #i la alta, fără ca =u#annesă "ăsească altă caic, alte resurse în ca, altă putere dect aceea de a tăcea,ne!oită sănc'idă oc'ii de teama unui scandal. Ni cnd Cuc o întlni pe unadin stră#ile 1eauclairului, ducndul pe micul ei PaulQ de mnă, eai aruncaseo pri!ire lun"ă, în care se citeau deopotri!ă suferinţa, ca şi prietenia ce iopăstra, în ciuda luptei fără cruţare care le separa de acum înainte e)istenţele. Aşa se e)plică de ce, în momentul în carel recunoscu pe Fauc'ard, Cucrămase în espcctati!ă., socotind că cea mai bună tactică ar $ e!itarea

oricărui con>ict inutil cu atelierele Abis. Accepta orct de mulţi muncitoricare se transferau de la u#ina !ecină, dar nu dorea să lase impresia căintenţiona săi atra"ă neapărat la el. 8o!arăşU de lucru 'otărau sin"uriprimirea lor. Ni $indcă 1onnaire îi !orbise pnă acum şi încă de mai multe oridespre Fauc'ard, a!u impresia că omul !roia să se an"a7e#e. ^ A', dumneata eşti, prietene Ai !enit să !e#i dacă !ec'ii dumitaleto!arăşi de lucru !or săţi facă !reun loc =mul"ătorul de creu#ete, cuprins din nou de temeri, îndobitocit şiincapabil să raţione#e sau să ia !reo 'otărre, începu să bi"uie o seamă decu!inte fără de înţeles. 8oate aceste lucruri noi din 7urul său îl în"ro#eau, $indstăpnit numai de rutina şi miopia animalului de tracţiune, condus totdeauna

de alţii. Dn aşa măsură fusese nimicit în el orice spirit de iniţiati!ă, înct, înafara "estului obişnuit al. Muncii lui de #i cu #i, nu mai ştia să reacţione#e înnici un fel, năpădit întotdeauna de un soi de spaimă, întocmai ca a unui copil în faţa necunoscutului. #ina aceasta nouă, 'alele acestea uriaşe, curate şiluminoase îi strneau aceeaşi emoţie pe care iar $ pro!ocato un domeniu înfricoşător, unde nar $ putut să ?,. =upra!ieţuiască. Ni nu mai a!ea altădorinţă dect aceea de a se înturna din nou în infernul lui întunecat şi plin dedureri. Ra"u îşi bătuse 7oc de elL la ce bun să sc'imbe locul de muncă, atuncicnd nimic nu era si"ur Ni apoi, a!ea impresia !a"ă că unul ca el şia trăittraiul şi şia mncat mălaiul. ^ Ku, nu, domnule, nu încăO AşQ !rea, bineînţeles, dar nu ştiuO Y să

!ăd mai tr#iu, sontreb şi pe ne!astămeaO ^ Munca. Cuc îi #tnbea prietenos. ^ Asta cam aşa, ` trebuie ca şi femeile să $e mulţumite cnd luăm o'otărreO Ca re!edere, prietene. Fauc'ard plecă, păşind cu stn"ăcie, uluit el însuşi de întorsătura pecareo luase !i#ita lui, $indcă !enise fără îndoială cu intenţia de a cere delucru, dacă o săi placă locul şi dacă acolo se cşti"ă, mai mul t dect la



atelierele Abis. Atunci, pentru ce oare fu"ea, tulburat de lucrurile pe careQ le!ă#use şi care erau att de minunate, pentru ce simţea doar ne!oia de a seascunde, de a se cufunda iar în somnul "reu al mi#eriei lui Y !reme, Cuc stătu de !orbă cu 1onnaire în le"ătură cu o perfecţionarepe care =orea so aducă laminoarelor. 2ar Ra"u îl întrerupse, a!nd de făcut

o pln"ere. ^ 2omnule Cuc, o rafală de !nt a mai spart încă trei "eamuri laferestrele locuinţei noastre şi, de data asta, !ă anunţ că nu mai am de "ndsă scot din bu#unarul meu o leţ caieO 8reaba sentmplă din pricina căiocuinţai la mar"ine, prima, e)pusă curenţilor dinspre cmpie. ;ţi în"'eaţălimban "ură acolo. Ra"u se pln"ea mereu şi căuta întotdeauna o mulţime de pricini ca sa$e nemulţumit. ^ 2ealtfel, domnule Cuc, e foarte simplu, na!eţi dect să treceţi peQ lanoi, ca să !ă daţi seama cum stau lucrurileGosine o să !ă arate carei situaţia. *urnd după ee Ra"u se an"a7ase la *rec'erie, =oeurette îi con!insese

să o ia în căsătorie pe Gosine şi bineînţeles că tnăra perec'e primise unadintre căsuţele noului oraş muncitoresc, sifuată între locuinţa lui 1onnaire şicea a lui 1ourron. Dntruct Ra"u îşi cori7ase mult purtările datorită in>uenţeimediului bun în care !ieţui a, pnă în momentul de faţă buna înţele"erepărea să domnească în familia lui şi niciodată nu fusese tulburată prea serios.2oar cte!a mici certuri se iscaseră, din pricina pre#enţei lui Kanet@ carelocuia şi el acolo. 2ealtminteri, cnd Gosine a!ea !reo supărare şi pln"ea, înc'idea repede ferestrele, ca. =ă no audă nimeni. 1ucuria pe care o încerca Cuc în $ecare dimineaţă !iVî tnd atelierele fudintro data întunecată deo umbră trecătoare. IiX

^ Aşai, Ra"u, răspunse el repede. QY să trec pe îa !oî. Ni asta puse capăt discuţiilor, $indcă şirul de laminoare se pornise dinnou să funcţione#e, acoperind cu #"omotul lo@ de ronţăiala infernală !ocileoamenilor. 2in nou dru"ii uriaşi se i!eau, se i!eau întruna, fără odi'nă, lun"induse la $ecare nouă cursă pe careo făceau şi ţşnind la capăt sub forma unorşine de cale ferată. Ni alte şine se adău"au fără încetare primelor, înct îţifăcea impresia că în curnd între" pămntul !a $ bră#dat în toate direcţiilede liniile ferate, pentru a transporta pe spatele lor ar"intiu, unde!a, la in$nit,!iaţa !ictorioasă şi din ce în ce mai plină de bucurii. Cuc mai pri!i încă un timp muncaQ ce se desfăşura în bune condiţiuni,

#mbindui lui 1onnaire şi încura7ndui prin "esturi camaradereşti pe1ourron şi Ra"u, străduinduse să sădească în $ecare ec'ipă de muncitori unade!ărat sentiment de prietenie, con!ins $ind că nimic nu poate sădobndească trăinicie şi să pro"rese#e dacă oamenii nu se iubesc între ei.2uţ@ a care plecă din ateliere şi se îndreptă către casa comuna, pentru a!i#ita sălile de clasa, aşa cum obişnuia să facă în $ecare dimineaţă. 2acă îiplătea să #ăbo!ească îndelun" în 'alele unde se lucra, !istnd pacea care se!a statornici cnd!a între oamenii maturi, încerca bucurii şi speranţe şi mai



puternice încă atunci cnd se a>a în mi7locul micii lumi a copiilor, carerepre#entau însuşi !iitorul. Katural că această casă comună nu era deocamdată alcătuită dectdintro !astă clădire curată şi !eselă, unde încercaseră să asi"ure doar o ctmai mare comoditate, obţinută cu ct mai puţine c'eltuieli posibile. =ălile de

clasă ocupau acolo o întrea"ă aripă, aşe#ate simetric faţă de bibliotecă, clubşi stabilimentul băilor, a>ate în latura opusă în !reme ce sala pentru reuniunişi serbări, împreună cu cele cte!a birouri ale administraţiei, ocupau parteacentrală a clădirii. =e în$inţase în această primă aripă o creşă pentru toţimicuţii, unde mamele ocupate ;n producţie puteau săşi aducă copiii încă depe cnd se a>au în scutece, o şcoală propriu#isă, cuprin#nd cinci săli declasă. Ni dnd o instruire completă, şi. Y serie de ateliere pentru practică, pecare ele!ii le frec!entau în timpul celor cinci ani de studii, deprin#nduse cudiferite meserii folositoare pe mă=ura ce se de#!oltau cunoştinţele lorteoretice. 1ăieţii nu erau separaţi de fete şi att unii, ct şi ceilalţi creşteaunestm7emţi, de cnd se a>au !ecini în lea"ănele care se atin"eau, unele de

altele şi pnă la atelierele pentru practică pe care le părăseau pentru a secăsători, după ce treceau prin şcoli, unde în!ăţau alături, în aceleaşi bănci şiamestecaţi unii cu alţii, W aşa cum !or $ şin !iaţă. A separa începnd dincopilărie cele două se)e, a creşte şi a instrui în mod diferit copiii, fără ca săştie unii de ceilalţi, nu înseamnă oare ai face duşmani de mici, nu înseamnăoare a înnebuni şi. Per!erti atracţia lor naturală prin !ălurile de mister cu careo încon7uri, nu înseamnă oare ai determina pe bărbaţii de mine sa sesălbăticească şi pe femei să. Aibă tot felul, de pre7udecăţi, a7un"nd să cree#itot felul de neînţele"eri între ei Fiindcă armonia nu se !a naşte dect înmomentul cnd !a apare o afecţiune reciprocă, pe ba#a unei ade!ăratecamaraderii între cei doi parteneri, care, cunoscnduse bine unul pe celalalt,

descoperind !iaţa din aceleaşi i#!oare, îşi încep împreună drumul în !iaţă,pentru, a şio putea trăi întrun mod raţional şi sănătos, aşa curo. Ar trebui easă $e trăită. =ceurette îl a7utase mult pe Cuc la or"ani#area săilor de cursuri. Ni dacă Gordan, după ce pusese la dispo#iţia lui Cuc banii pe carei promisese, senenisese acum în laboratorul lui, refu#nd cate"oric să e)amine#e calculelesau să discute măsurile ce ie a!eau de luat, în sc'imb =ceurette, sora, lui,căpătase o ade!ărată pasiune pentru !iaţa aceasta nouă pe care o !edea încolţind şi crescnd sub oc'ii ei. 2e $ecare dată, "ăsea în ea resurselenecesare pentru a. Fi o bună în"ri7itoare de capii, educatoare şi in$rmieră şioperele caritabile, îndrumate pnă atunci numaihn direcţia W a7utorării celor

cţi!a săraci, puţini la număr, pe care ît indica abatele Marle, doctorulKo!arre sau institutorul Uorim eline, căpătară dintro dată proporţiinebănuite, în faţa problemelor pe care le ridica numeroasa familie amuncitorilor, care trebuia să Q $e instruită, Q călău#ită şi iubită şi pe care Cuc io adusese plocon, Pe ln"ă aceasta, încă din primele #ile îşi asumase sin"urănumeroase alte sarcini, tierefu#nd să se preocupe de or"ani#area sălilor declasă şia atelierelor pentru practică, dar interesnduse mai cu seama, decreşă, undeşi petrecea mai toate dimineţile, încon7urată a +- de dra"ostea



micuţilor. Ni cnd i se spunea să se căsătorească, răspundea în "lumă şi puţincam ruşinată, însoţinduşi !orbele cu un #mbet care reuşea să se facădră"ălaş pe faţa ei lipsită de frumuseţeL ^ *emi trebuie, nu ara atţia copii ăsise în cele din urmă un a7utor în Gosine, care, < rndul ei, deşi

căsătorită cu Ra"u, na!ea nici un copil, în $ecare dimineaţă erau nelipsite deln"ă lea"ăne, ocupnduse împreună de creşă ca două prietene, neţinndseamă de diferenţierile sociale şi simţinduse apropiate su>eteşte una decealaltă prin în"ri7irile pe care le acordau acestor mici $inţe "in"aşe. 2ar, în dimineaţa aceea, cnd Cuc intră în sala bina aerisită şi carestrălucea de curăţenie ?o întlni doar pe =ceurette, stnd acolo sin"ură. ^ Gosine na !enit, $ e)plică ea. Mia trimis !orbă că ou se simte tocmaibine, nare cine ştie ce, doar o taică indispo#iţie, sar părea. Cuc fu cuprins de o !a"ă bănuială şi o umbră i se aş teriiu din nou pec'ip. =puse pur şi simplu ce a!ea de "nd să facăL ^ 8rebuie să trec pe la ea, să !ăd daca nu are cum!a ne!oie de !reun

a7utor. Apoi, !i#itarea lea"ănelor îi strni o ade!ărată înentare. Cea"ăneleerau absolut albe, aliniate dea lun"ul pereţilor albi şi ei, ai camerei lar"i şispaţioase. Feţe micuţe şi bucal aţe dormeau cu sursul pe bu#e în $ecaredintre ele, în 7urul, lor roiau pline de bună!oinţă o mulţime de femei cu şorţurimari, de o curăţenie orbitoare, cu oc'i înduioşaţi şi mini materne, care!e"'eau ca nişte în"eri bln#i, asupra acestor copilaşi, "ermeni att deplăpn#i încă ai umanităţii, de soarta cărora se le"a totuşi !iitorul. 2ar maie)istau acolo şi copii ce!a mai răsăriţi, băieţaşi şi fetiţe pnă la trei sau patruani, şi aceştia erau lăsaţi să se 7oace în libertate, cei mai plăpn#i în scăunelecu rotile, ceilalţi care pe unde apucau, re#emnduse cura7oşi pe picioruşele

lor scurte, fără să cadă cine ştie ct de des. 8oată preţioasa turmă se#ben"uia la soare, în aerul călduţ. 8ot felul de 7ucării #ornăitoare atrnau în 7ur,. Prinse de pan"lici, pentru ai în!eseli pe cei mici. Dn !reme ce copiii maimari a!eau păpuşi, cai şi cărucioare, pe care le trau după ei !oiniceşte şi cu#ar!ă, ca nişte eroi ce simt ne!oia de acţiune. Era plăcut. Ni reconfortant să#ăbo!eşti în uni!ersal acestor cop@ care creşteau întrk ambianţă !esela şintro atmosferă de bunăstare, pentru a putea de!eni folositori la. Muncă Dn!iitorul apropiat. ^ Kici un bolna! se interesă Cuc, care rămnea cu plăcereQ un minutmas mult în mi7locul sclipirilor acestea de auroră. ^ P' nu, toţi sunt !ioi în dimineaţa asta, răspunse =oeurette. Am a!ut

doi copii atinşi de po7ar alaltăieri şi nu iam mai primit printre ceilalţi, atrebuit săi i#ole#. ;eşiră împreună pe un fel de !erandă prin care puteai trece ca săţicontinui !i#ita la şcoala cu care sen!ecina. şile pre!ă#ute cu "eamuri alecelor cinci săli de clase se înşirau dea lun"ul ei, dnd în felul atesta înspre!erdeaţa din "rădină şi, cura !remea se încăl#ise, erau desc'ise de perete,aşa că, fată să mai intre în $ecare încăpere Dn parte, putură, c'iar de pe pra",să arunce cte o pri!ire în $ecare dintre ele, încă din primele #ile de cnd



fusese în$inţata.. Ncoala, profesorii se străduiseră. =ăi elabore#e o nouăpro"ramă. 1intranti, cnd 'iau în primire copilul care nici nu ştia măcar săcitească, şi pnă întra cincea, cnd ele!ul dobndise cunoştinţeleelementare de cultură "enerală necesare !ieţii, profesorii a!eau "ri7ă mai cuseamă săl pună faţăa faţă cu lucrurile şi faptele din 7ur, pentru ca în felul

acesta. Ntiinţa pe care o căpăta ele!ul să $e le"ată de realităţile lumii. Efortulprofesorilor tindea, de asemenea, să le tre#ească ele!ilor ne!oia de ordine,săi înarme#e cu o metodă de lucru prin folosirea #ilnică a e)perienţei. Fărămetodă, nu se poate concepe o muncă folositoare societăţii, metoda esteaceea care pune ordine în acti!itatea omului şi face să se poată folosi maideparte cuceririle de pnă atunci ale umanităţii. Ni buc'iseala de tocilar se"ăsea în felul acesta, dacă nu condamnată, cel puţin situată pe planul doi caimportanţă, căci, întrade!ăr, copilul nu asimilea#ă bine dect ceea ce !ede,ceea ce simte şi ceea ce înţele"e cu propriile lui mi7loace. Ku se maicurbea#ă ca un scla! sub do"me pe care nare !oie să le comente#e, nu i semai impune personalitatea tiranică a profesorului ele!ului îiQ aparţine

iniţiati!a de. *are. Era ne!oie pentru descoperirea ade!ărului, pe care poate în felul acesta săl pătrundă, săl facă un fel de proprietate, a sa. Ku e)istăaltă cale de a forma oameni dect tre#ind în $ecare ele! întrea"a ener"ie decare eracapabil şi de#!oltnd] mai departe. Dn acest sens, se suprimaserăpedepsele şi recompensele, nu se mai conta pe ameninţăriQ şi nici pemn"ieri pentru ai face pe cei leneşi să muncească, de ne!oie. Dn realitatenu e)istă copii leneşi@ e)istă numai copii bolna!i copii care înţele", prostceea ce li. =e e)plică prost, copii cărora profesorii se îndr7esc să ;e !re încap, cu lo!ituri de nuia, cunoştinţe pentru care nu au nici un fel de aptitudini.*nd este de a7uns, dacă !rei să se obţină doar ele!i buni, să se foloseascăimensa dorinţă de a cunoaşte care arde în adncul $ecărei $inţe ?să se

utili#e#e curio#itatea de nestins a copilului pentru ceea ce îl încon7oară şi carei#bucneşte în aşa măsură, înct nu încetea#ă să obosească pe oamenii maturieuntrebările lui. Dn. Felul acesta, instruireacopilului cu mai era o tortură,de!enea o plăcere mereu reînnoită, din moment ce educatorul se mulţumeadoar săiaţţe curio#itatea şi săl diri7e#e direct către descoperirile pe care lefăcea însuşi ele!ul. Fiecare are dreptul şi datoria de aşi modelapersonalitatea. Ni trebuie ca omul să de!ină de mic el însuşi, trebuie lăsat săşi plămădească, sin"ur caracterul şi săşi îmbo"ăţească cunoştinţele înmi7locul lumii, dacă !reiL să $e mai tr#iu om, o ener"ie care acţionea#ă, o!oinţă care 'otărăşte şi conduce. Dn decursul celor cinci clase, ele!ul deprindea totul, de 8a primele

noţiuni la ade!ărurile ştiinţi$ce de curnd descoperite, printro emanciparelo"ică şi "radată a minţilor. Dn "rădină se instalase o şcoală de "imnasticăunde se puteau or"ani#a 7ocuri şi e)erciţii de toate felurile, pentru catrupurile să $e forti$cate în !iitor, solide şi sănătoase, pe măsură ce mintease de#!olta la rndul ei şi se îmbo"ăţea cu tot felul de cunoştinţe. Ku sepoate concepe un bun ec'ilibru mintal dect întrun corp sănătos, ia primeleclase, mai cu seamă, recreaţiile erau lun"i, de la început nu se pretindea,copiilor dect obli"aţiiuşoare, de scurtă durată, !ariate şi potri!ite eu



răbdarea lor. 2e re"ulă, pe ct era cu putinţă, lecţiile se desfăşurau în aerliber, ct mai puţin îufrc cei patra pereţiW ai sălilor da. *lasă, se or"ani#auplimbări şi copiii erau instruiţi în mi7locul locurilor pe care6 e a!eau decunoscut, W în fabrici, în faţa fenomenelor naturii, printre plante şi animale, înprea7ma apelor şi munţilor, în con!in"erea că întrea"a ştiinţă nu trebuie să

aibă alt scop, dect săi facă pe oameni să trăiască mai bine în !iaţă, cea maimare parte a procesului de în!ăţămnt era re#er!ată cunoaşterii de cătreele!i a realităţilor încon7urătoare, a $inţelor şi lucrurilor din prea7mă, carealcătuiau însăşi lumea, T Nt în afara noţiunilor "enerale, se străduiau mai cuseamă să le forme#e un fond umanitar şi un simţ al solidarităţii., Q *opiiicreşteau împreună, trăiau tot timpul împreună 2ra"ostea, numai dra"osteaera mi7locul prin care se reali#a unirea, dreptatea şi fericirea. *ăci dra"ostearepre#enta condiţia indispensabilă şi su$cientă pentru a se reali#a armonia între oameni, $indcă e de a7uns ca ei să se iubească pentru a domni pacea pepămnt. Această dra"oste uni!ersală, care se !a e)tinde de la familie lanaţiune şi de6 a naţiune la omenire, !a $ unica le"e care !a domni în fericitul

oraş al !iitorului. 8rebuia de#!oltată la copii, detprmnndui să manifesteinteres unii pentru alţii, Q cei mai puternici !e"'ind asupra celor mai slabi şifăcndui sa reali#e#e totul în comun, studii, 7ocuri, ba c'iar şi pasiunile ce.=e năşteau în ei. Ni recolta pe careo aşteptau erau oameni forti$caţi prin"imnastica trupului, instruiţi prin contactul direct cu natura, apropiaţi prininimă şi spirit, de!eniţi fraţi. =e au#iră stri"ăte şi 'o'ote de rs, ceea cel făcu pe Cuc să seneliniştească, $indcă uneori lucrurile nu mer"eau tocmai bine în ceea ce,pri!eşte ordinea în şcoală. *'iar în momentul acela îl !ă#u pe Kanet, cau#aprincipală a #ar!ei, fără îndoială, stnd în picioare, în mi7locul uneia dintresălile de clasă.

^ Kanet !ă pro!oacă mereu neca#uri, nui aşa ontre'ă el. Pe=oeurette. E, un drac de copil, nu altce!a. =oeurette surise cu indul"enţă şi. =c'iţă un "est de scu#ă. ^ Dntrade!ăr, nui ?totdeauna prea cuminte. 2ar mai e)istă şi alţii lafel de neastmpăraţi. =e îmbrncesc, se bat şi nu asculta de nimeni şi denimic@ 8otuşi nu sunt, altce!a dect nişte drăcuşori afurisiţi.@ Kanet e unştren"ar plin l subtilităţi, dar în realitate foarte bra! şi foarte duios..V2ealtminteri, cnd stau. Prea liniştiţi ne în"ri7orea#ă, $indcă ne înc'ipuim căsunt bolna!i. 2upă ce treceai de sălile de clasă, de cealaltă parte ţ p. Rădinii, !eneauatelierele de practică. Dn aceste locuri so în!ăţau principalele meserii practice

şi, a7unşi aici, copiii diprindeau aceste specialităţi mai puţin pentru a lepătrundă tainele în adncul lor, ct pentru aşi face o idee deT ansambluasupra acestora şi pentru a se stabili ade!ăraţi !ocaţie a $ecăruia. Dn restultimpului, lecţiile practice se desfăşurau paralel ca cele de Q studiu teoreticpropriu#is, începnd cu primele lecţii de citire şi de scriere, copilului i sepunea în mnă o sculă, acolo, în faţa sălilor de clasă, c9cealaltă parte a"rădinii şi dacă dimineaţa studia "ramatica, aritmetica şi istoria,



maturi#nduşi cu"etul, dupăfrima#a în sc'imb lucra cu braţele lui micipentru aTda îndemnare şi !i"oare muşc'ilor săi. ^ Ni această luptă amuQV@mia, această acti!itate pe care o desfăşuraudupăamia#a şi care odi'nea creierul era ca un fel de reacţie utilă, gir pornisede la principiul că orice otn trebuie să cunoască < i meserie practică, în aşa

fel înct $ecare ele!, dupăTabsol!i rea Tacestei şcoli, nu mai a!ea ne!oiesăşi alea"ă pro;, Qsiunea !iitoare potri!it "ustului său, pentru ca apoi să teperfecţione#e întrun ade!ărat atelier. Ni, în e"ală TmăM ?ă, Q era culti!atfrumosul, copiii asistnd laW cursuri de mu#ică, desen, pictură şi sculptură, cucareT prile7 în su>etele lor fra"ede înmu"ureau bucuriile !ieţii. *'iar pentruaceia care se a>au laQ primele lecţii, trebuind să se mulţumească numai cu.Elementele de început, şi tot liTse desc'ida lumea dinainte, pănmntul între" căpăta "las şi cele mai umile $inţe se mfrumuseţeau, dobndind oade!ărată splendoare. *opiii se adunau în "rădină, la sfrşitul #ilelor frutir,ase, în apusurile "randioase ale soarelui, iar profesorii îi puneau să cntestrofele unor imnuri ce proslă!eau pacea şi "loria străbuna şi le strneau

entu#iasmul prin. =pectacole pline de ade!ăr şi de frumuseţe nepieritoare. Cite îşi înc'eiase acum obişnuita lui. Hi#ita, cnd cine!a+ aler"ă sălanunţe că doi ţărani din W *ombettes, pe nume Cenfant şi Honnot, îl aşteptau în micul birou care dădea spre salaVimensă de spectacole şi reuniuni. ^ Hin pentru problema rului se interesă =oeurette. ^ 2a, răspunse Cuc. =unt oamenii aceia care miau cerut sa stăm de!orbă. 2ar şi eu, la rndul meu, doream săi !ăd ct mai de"rabă, $indcă amaran7at deună#i şi cu Feuillat, şi sunt con!ins că, dacă !rem să reuşim, e.Ke!oie să reali#ăm o înţele"ere între *rec'erie şi *ombettes. Eal ascultasur#ătoare, fără săi scape nici un amănunt din proiectul lui de ctitor aloraşului şi după cei strnse mna, se întoarse cu pasul mărunt şi neau#it la

lea"ănele albeimaculate, de unde urma să se ridice !iitorul popor de carea!ea el ne!oie pentru aşi reali#a !isul. Feuillat, fermierul de la uerdac'e, îşi reînnoise în cele din urmăcontractul de înc'iriere înc'eiat cu 1ois"elin, în condiţii de#a!anta7oase attpentru unul, ct şi pentru celălalt. 1ois"elin !roia să trăiască pe picior mare,cum el însuşi o recunoştea, şi sistemul arendei de!enise att de defectuos, înct nu mai putea da re#ultate bune. Era !orba despre un ade!ărat falimental pămntului. Dntocmai ca şi l. e, Feuillat era frămntat înlăuntrul său de un"nd care de!enise aproape o obsesie. Era c'inuit de o idee pe care nu ode#!ăluia nimănui şi continua să făurească tot felul de planuri pe care ar $dorit să le e)periment&e, în prea7ma fermei luiL !isa să a7un"ă la o împăcare

a ţăranilor din *ombettes, de#binaţi de o ură ce mocnea în ei de multă!reme, şi să pună laolaltă toate peticele lor de pămnt împărţite la nesfrşit,crcnduse în felul acesta un !sTt domeniu unic, de unde ar $ putut tra"e întrea"a comună foloase, prin aplicarea în astfel de condiţii a principiilor mariiculturi intensi!e. Ni, pe unde!a, întrascuns, nutrea speranţa că, în ca#ul încare e)perienţa ar $ reuşit, poate că lar $ con!ins în !reun fel pe 1ois"elinsăl lase să intre cu ferma lui în noua asociaţie. 2acă stăpnul moşiei ar $refu#at, faptele lar $ determinat în cele din urmă să accepte. 2ealtminteri,



aşa cum părea el tăcut şi plecat sub apăsarea unor ser!ituţi pe care nu puteasă le e!ite, Feuillat a!ea cte ce!a din trăsăturile de caracter ale unui apostol!iclean şi răbdător, 'otărt în acelaşi timp să cşti"e pas cu pas terenul, fărăsă cede#e un centimetru. Dnre"istrase primul lui succes în această direcţietocmai prin statornicirea păcii între Cenfant şi !onnot, ale căror familii se

certau de sute de ani. Primul fusese ales primar al comunei şi ai doilea a7utorde primar, iar el le e)plicase şii con!insese că în #iua în care !or a7un"e la obună înţele"ere, !or $ stăpni pe ei înşişi. Apoi, încetul cu încetul, le in$ltraseideea că, dacă cei din comună doresc să scape de de#astrul tipic în care#ăceau şi să "ăsească din nou un i#!or de a!ere inepui#abilă în pămntul pecarel lucrau, atunci era ne!oie să domnească o înţele"ere şi o armonie"enerală. *'iar în !remea aceea luase $inţă u#ina de la *rec'erie, şi Feuillato dădea drept e)emplu, arătnd prosperitatea tot mai mare la care seridicase, şin cele din urmă a7unsese pnă acolo înct îi pusese în le"ătură peCenfant şi !onnot cu Cuc, pro$tnd de faptul că trebuia re#ol!ată problemadebitelor de apă între *ombettes şi *rec'erie. Nin felul acesta se e)plică de

ce primarul şi a7utorul lui se a>au la u#ină în dimineaţa aceea. 2e îndată ce stătură de !orbă, Cuc le acordă tot ceea ce !eneau săpretindă, cu o bună!oinţă care le mai potoli continua lor neîncredere. ^ E de la sine înţeles, dra"ii mei, că întreprinderea care a luat $inţăaici, la *rec'erie, !a canali#a de acum înainte toate apele pe care lea captatprintre stnci şi le !a re!ărsa pe cele neîntrebuinţate în rul randGean, cestrăbate co!tttina dumnea!oastră înainte de a se uni cu Mionne. 5u puţinec'eltuieli, dacă !ă construiţi cte!a #ă"a#uri, o să a!eţi o sursă de iri"aţii înstare să duble#e calitatea pămnturilor. Cenfant, bondoc şi îndesat, clătina capul lui mare, păst rnd un aer deprofundă meditare.

^ 8reaba asta o să coste de $ecare dată o "roa#ă de bani, spuse el. Mititel şi $ra!, a!nd $"ura arămie şi "ura cu o e)presie răutăcioasă, !onnot e)clamă la rndul luiL ^ Ni apoi, domnule, tare mie frică mie că apa aiasta@ cnd o $ !orbade împărţeală, să nu strnească pricini de noi 'ărţuieli între toţi oamenii. Kustau landoială că sunteţi un !ecin bun pentru că neo daţi, şi noi !ămulţumim mult pentru aiasta. Kumai că, spuneţine şi nouă, cum să facempentru ca $ştecare să aibă partea lui dreaptă, fără să creadă că ceilalţi îlpradă Cuc #mbea, fericit că i se pusese o astfel de întrebare care înasemenea împre7urări îi permitea să aborde#e sub ies ?al carel preocupa în

ce' mai ia alt "rad şi pentru care ţi@use dealtminteri att de mult săl !adăiară întmere. ^ 2ar apa care fertili#ea#ă solul trebuie să $e a tuturor, im.Qocmaî casoarele care luceşte şincăl#eşte pămntul, care la rndul lui produce recolteşi 'răneşte oamenii. *t despre întrebarea pe care miaţi puso, cel mai bunmi7loc de a împărţi este acela de a nu împărţi nimic şi de a lăsa în comunceea ce natura dăruieşte în comun pentru toţi oamenii, *ei doi ţărani



înţeleseră. Y clipă rămaseră tăcuţi, eu oc'ii pironiţi înspre parc'et. Cenfant fuacela care, mai c'ib#uit dect to!arăşul său, luă cel dinti cu!ntul. ^ 2a, da, ştiu, fermierul de la uerdac'e nea ppitrenit despre treabaastaO Apoi nimeni nu se îndoieşte căi un "nd bun săi faci pe oameni să se înţelea"ă toţi laolaltă, aşa după cum aţi făcut aici, şi săşi pună unii ln"ă alţii

banii şi pămnturile, braţele şi uneltele, şi pe urmă să sempartă cşti"urileOMai mult ca si"ur că sar dobndi mai mult şi ar doimi şi mai multă fericire. 8otuşi, e un drum. reu de ră#bit, şi cred, pe bună dreptate, că o, sătrebuiască să ne sfătuim îndelun", cu toţi oamenii din *ombettes, pnă o săreuşim săi facem sănţelea"ă foloasele. ^ *'iar aşa îl susţinu în c'ip surprin#ător !onnot. Koi doi, după cum!edeţi, suntem aproape la unison şi nu neam încontrat cu înnoirileO Acul!orba despre ceilalţi, săi aducem de partea noastră, şi nu fac taină dintrastacă o să trebuiască osteneală, nu "lumă. Dn cu!intele lui se simţea neîncrederea ţăranului faţă de toatetransformările sociale ce urmau să modi$ce forma actuală a proprietăţii,

neîncredere pe care Cuc o cunoştea foarte bine. =e aşteptase la asta şicontinua să #mbească nestn7enit. *e mare ruptură însemna pentru ţăransa renunţe la petecul lui de pămnt, pe care la iubit de attea sute de ani,trecnduşil din ţţăn $u Ni ce "reu îi !enea săl lase să se contopească cupeticele altora 2ar nea7unsurile din ce în ce mai mari, falimentul acesta alpămntului prea din caleafară de cioprţit şi carei aducea pe culti!atori ladisperare şi de#"ust trebuiau săl a7ute pe Cuc şi săi facă pe ţărani săpriceapă faptul că unica i#bă!ire cu putinţă constă în unire, con!in"ndui căa7un"nduse la o înţele"ere în întrea"a comună, sar putea crea un !astdomeniu. Ni Cuc le !orbi pendelete, arătndule cum că succesul apar $nea,de acum înainte, numai şi numai asociaţiilor. 8rebuia să se muncească doar.

Pe cmpurl lar"i şi cu maşini puternice pentru a reuşi în bune condiţiuni şasesemene şi să se recolte#e, pentru a se împrăştia în"răşăminte din belşu",obţinute pe cale c'imică de ;a u#inele din 7ur, şi pentru a se putea iri"a fără încetare, în#eci@ ( duse prin aceasta re#ultatele. 2acă efortul i#olat ai. Ţăranului duce la foame, în sc'imb, de îndată ce toţi ţăranii dintrun sat saruni pentru a pune laolaltă cmpurile întinse, maşinile, în"răşămintele şi apelenecesare, sar obţine o bo"ăţie nemaiîntlnită pnă, acum. Dn"ri7indpămntul, în"răşndul şi iri"ndul, sar putea a7un"e de fapt să se cree#eun nou soi care să reali#e#e o e)traordinară fecunditate, 1a, c'iar, în cele dinurmă sar putea construi şi sere, unde să dispară diferenţa dintre anotimpuri.n 'ectar de pămnt ar. A7un"e în felul acesta să 'rănească două sau c'iar

trei familii. Nt acum, cnd se lucrea#ă bine un teren. *ulti!at cii le"ume, sepot obţine în@ acel ;ocQ ade!ărate minuni, Populaţia Franţei sar putea tripla,căci pămntul ar 'rănio din belşu", dacă ar $ culti!at în mod ştiinţi$c,ţinndusc seamă de toţi factorii încon7urători care trebuie armoni#aţi, Ni astaar constitui - ade!ărată fericire, $indcă nr însemna că ar $. Kecesară de treiori mai puţină muncă durmitoare şi că, în sfrşit, ţăranul sar debarasa de!ec'ile ser!tuţi, ar $ sal!at din minile cămătarilor care scot + pe el #ecepiei şi eliberat de sub 7u"ul stri!itor al mari;m proprietari şi ai statul *E.





uşoară, ca de e)emplu cei din marea fabrică ele încălţăminte care aparţineaprimarului ourier@ ar $. Fost interesaţi să a7un"ă la o înţele"ere cu ceilalţi,pentru a putea să înalţe locuinţe şi să producă 'aine sau încălţăminte,primind în sc'imb unelte şi pine. Dntrade!ăr@ nu sar putea reali#a oraşul!iitor dect pe ba#a acestui acord uni!ersal, pe carel dădea comuniunea

muncii. ^ Apoi, domnule Cuc, spuse în cele clin urmă Cenfant după o îndelun"ată c'ib#uinţă, astea sunt treburi prea importante ca să se 'otărascăaşa, pe nepusă masă. 2ară !ă fă"ăduim să ne mai "ndim la asta şi săfacem tot ce ne stă în puteri ca să domnească şi la *ombettes buna.Dnţele"ere, aşa cum domneşte şi la dumnea!oastră. ^ *'iar aşa, domnule Cuc, îi întări !onnot cu!intele to!arăşului său.Pentru că noi, Cenfant şi cu mine, am pus atta strădanie ca să ne împăcăm,putem săncercăm săi facem şi pe toţi ceilalţi sa senţelea"ă la fel de bine,mai ? ales dacă Feuillat, carei om cu scaun la cap, o să ne a7uteQ în treabaaiasta.

Ca 7plecare, pomeniră iar despre apele pe care Cuc promise că o să facă în aşa fel înct să a7un"ă la rul rand Gean. 8oate amănuntele fură puse lapunct. =e "ndeau mai cu seamă că în campania pe care o !or întreprindepentru ai face pe oameni să se asocie#e !or $ mult a7utaţi prin re#ol!areaacestei probleme a iri"ării, care !a determina comuna să nu mai aibă dectun sin"ur interes şi o sin"ură !oinţă. *onducndui spre ieşire, Cuc îi pofti să străbată "rădina, undeiaşteptau propriii lor copii, Arsene şi Ylmpe pe de o parte şi Eu"enie şiKicolas pe de altă parte, pe care trebuiseră săi aducă cu ei ca să le arateaceastă *rec'erie, despre care !orbea întrea"a re"iune. Ni tocmai sentmpă că şcolarii din cele cinci clase ieşiră toţi în acelaşi timp în recreaţie,

ceea ce însu>eţi dintro dată "rădina, umplndo de animaţie şi !eselie.Fustele fetiţelor se în!olburau în soarele limpede, băieţaşii săreau încoace şincolo ca nişte ie#i, i#bucneau rsete, se au#eau cntece şi stri"ăte !esele, unade!ărat buc'et de puştime delicioasă în mi7locul !erdeţii şi aleilor cu iarbătunsa scurt. Cuc o #ări pe =ceurette, care era totuşi supărată şi certa un "rup deştren"ari, în mi7locul unei în"rămădeli de ca pete blonde şi brunete.1ineînţeles ?cine putea să tic acolo altul dect Kanet, mai răsărit acum, împlinind în cu rnd #ece ani, cu faţa lui bucălată, cura7oasă şi !eselă, subpărul bo"at de oiţă #bmită, de culoarea o!ă#ului dat în pir". Apoi, înapoia luisen"rămădeau cei trei fraţi 1on naire, Cucien, Antoinette şi %oe, precum şi

cei doi fraţi 1ourron, =ebastien şi Mart'e, cu toţii prinşi să!rşind cine ştie ceştren"ărie, de la cel mai mic, Q care a!ea trei ani, pnă la cel mai mare, caremer"ea pe #ece ani. Ni se părea, Dntrade!ăr, că Kanet era şeful bandei carese făcuse !ino!ată, căci el răspundea la muştruluieli, parlamenta ca unştren"ar ctuşi de puţin supărător, încăpăţnnduse li şi apere întrun acau#a. ^ 2ar ce sa întmplat întrebă Cuc.



^ Ei, ce să $e răspunse =ceurette. ;arăşi Kanet, care sa dus laatelierele. Abis, fără să ţină seamă că lucrul acestai complet inter#is. A>uacum că ieriseară ia luat după el şi pe ceilalţi şi, de data asta, au sărit c'iarşi peste #idul de împre7muire. Pnă la urmă se ridicase un #id de înălţime, mi7locie la mar"inea

întinselor terenuri ce aparţineau de u#ina *rec'erie şi care le separa peacestea de cele ale atelierelor Abis. E)ista şi o poartă înc'isă, de multă!reme, care dădea c'iar în dreptul "rădinii lui 2ela!eau. Ku sencuia dect cuun #ă!or, dar, de cnd încetaseră orice fel de relaţii între unii şi alţii, #ă!orulstătea împins mereu. 2ealtminteri, aceasta era c'iar pricina pentru care protesta Kanet. ^ Dn primul rnd, nici nui ade!ărat că au sărit cu toţii peste #[7. Amtrecut numai eu sin"ur şi, după aia, leam desc'is poarta celorlalţi. Cuc se supără, la rndul lui, necă7it de ispra!a ţncilor. ^ Ntii foarte bine ca de atta amar de !reme ei !au inter#is să a!eţile"ături cu copiii lor. Y sa7un"eţi să ne faceţi să a!em mari supărări şi îţi

repet şi ţie, şi celorlalţi că e foarte rău ceea ce aţi făcut, ba c'iar. Ruşinos,absolus ruşinos. Kanet îl ascultă cu oc'ii lui mari, emoţionat, ca un copil cuminte ce era în fond, !ă#nd căi. Pro!ocase o asemenea supărare şi neînţele"nd totuşicarei pricina. =ărise peste #id şii a7utase şi pe ceilalţi să intre în "rădina!ecină pentru că Kişe 2ela!eau a!ea în dupăamia#a aceea musa$ri, pe Paul1ois"elin, Couise Ma#elle şi o "rămadă de alţi copii de oameni înstăriţi şipentru că !oiseră atunci să se 7oace Dmpreună. Ni apoi, Kişe 2ela!eau erafoarte dră"uţă. ^ Pentru ce total ruşinos întrebă el, protestnd peut.ru a doua oară,cu un aer mirat. Kam făcut nici un rău nimănui. Ni neam distrat bine

împreună. Nincepu să enumere copiii care se a>aseră acolo, po!esti,. Fără săascundă ctuşi de puţin ade!ărul, tot ceea ce făcuse, că fuseseră cuminţi şinu făcuseră dect 7ocuri permise, $indcă nu rupseseră plantele şi. Kici. Kuluaseră pietricelele din alei. *a. =ă le aruncen rondurile cu >ori. ^ Kişe se înţele"e foarte bine cu noi, spuse el în înc'eiere. Ea măiubeşte pe mine şi eu o iubesc pe ea şi. 2e aceea suntem prieteni. Cic se abţinu să nu #mbească. 2ar simţea că i se înmoaie inima şia!ea limpede în faţa oc'ilor ima"inea acestor copii aparţinnd unor clasesociale diferite, fraterni#nd şi neţinnd seamă de în"rădirile din 7urul lor,r#nd şi 7ucnduse împreună, în. Mi7locul luptelor şi duşmăniilor care căscau

o prăpastie de netrecut între părinţii lor. Yare pacea oraşului !iitor !a în>oriprin ei. ^ =e prea poate ca Kişe să $e înentătoare şi ca !oi să !ă înţele"eţifoarte bine, spuse Cuc, numai că sa 'otărt că ea trebuie să rămnă acolounde se a>ă şi !oi ceilalţi aici, pentru ca nimeni să nu aibă de ce se pln"e. =ceurette, cucerită la rndul ei de farmecul acestor copii inocenţi, îipri!i cu oc'i bla7ini, în care se citea iertarea, şi rosti încetişorL



^ Clai, copilaşi, altă dată no să mai faceţi aşa ce!a, $indcă altfel o săne pro!ocaţi mari supărări. 2upă ce Cenfant şi !onnet îşi luară în cele din urmă rămas bun, trnddupă ei unul pe Arsene şi Ylmpe, celalalt pe Eu"enie şi Kicolas, care seamestecaseră în 7ocurile celorlalţi copii, Cuc na!u încotro şi trebui să se

"ndească să sentoarcă acasă, punnd capăt !i#itei pe careo făcea #ilnic. 2ar, mai înainte, îşi aminti că promisese că o să se ducă so !adă pe Gosine şi 'otărî să treacă pe la casa ei. Fusese o dimineaţă plină de bucurii, şise întorcea fericit, cu inima !ibrndui de noi speranţe. Dn primul rnd pentrucă, în #iua aceea, casa comună, cu ţi"lele ei strălucitoare şi cele cte!aornamente din faianţă care o decorau, îi păruse că de"a7a un aer !esel şi plinde prosperitate, sub ra#ele calde ale soarelui neumbrit de nici un nor. DnateliereQ domnea o atmosferă de muncă. Ma"a#inele începeau săşi re!ersedin belşu" produsele. Apoi, se născuse în el speranţa că !a !edea în curndpe ţăranii din *ombettes uninduse, lăr"induşi e)perienţa, asi"urnduşisuccesul, dnd "ru în sc'imbul uneltelor şi maşinilor. Era ca un fel de

promisiune, de a7uns ca să îmbracen ro# totul, şi sălile de clasă în care seplămădea !iitorul, şi "rădinăn sărbătoare, plină de #burdălniciile copiilor,unde în>orea un !iitor fericit. Ni acum, străbătea cu pas !ioi oraşul care se în$ripa sub oc'ii lui, pri!ind micuţele case albe şi curate, ce senălţaupretutindeni în 7ur, printre !e"etaţia abundentă. *titorul oraşului caresălăşluia în su>etul lui "usta o nouă bucurie la $ecare altă construcţie ce seadău"a primelor, făcnd să crească întruna tr"uşorul abia în$ripat. Yarenuşi "ăsise el în aceasta menirea lui în !iaţă =e simţea în stare să comandepnă şi pietrelor să se însu>eţească şi să se alinie#e unele ln"ă altele, ca sănalţe sălaşuri pentru oameni şi edi$cii publice în care să domneascăfraternitatea, ade!ărul şi dreptatea. Fără îndoială că deocamdată nu făcea

altce!a dect să a#!rle sămnţa, nu se a>a dect în fa#a începuturilor dedrum şi a tatonărilor pentru întemeierea operei pe care intenţiona soclădească. *u toate acestea, în unele #ile a!ea în faţa oc'ilor ima"ineaoraşului !iitor şi inima îi tresălta în piept de bucurie. *asa pe careo locuiau Ra"u şi Gosine, una dintre primele construcţii aleoraşului, se a>a ln"ă parcul de la *rec'erie, între locuinţa familiei 1onnaireşi cea a familiei 1ourron. Cuc tra!ersa tocmai şoseaua, cnd #ări de departe,la mar"inea trotuarului, un "rup de cumetre care discutau cu aprindere şi.Recunoscu în curnd pe doamna 1onnaire şi pe doamna 1ourron, care sepărea că dădeau o serie de informaţii doamnei Fauc'ard, !enită ca şibărbatul ei în dimineaţa aceea pentru a a>a dacă noua u#ină era întrade!ăr

ţara în care cur"eau untul şi mierea după cum se #!onise. *u !ocea eiascuţită şi "esturi brutale, doamna 1onnaire ( Ca 8oupe, după cum îi spunealumea, mereu arţă"oasă şi nemulţumită, nereuşind să se simtă fericitănicăieri, amărnduşi #ilele att ei însăşi, ct şi celorlalţi ( nu era, desi"ur,persoana care săi pre#inte în ro# tabloul e)istenţei lor de acolo. Păruse la început fericită pentru că bărbatul ei îşi "ăsise de lucru la u#ina de ia*rec'erie dar, după ceşi făcuse o "rămadă de ilu#ii în le"ătură cu cşti"urilemari şi imediate pe care o să le obţină bărbatul ei, turba probabil acuma de



neca# pentru că a!ea de aşteptat att de mult timp şi păsul ei mare era căna7un"ea măcar săşi cumpere un ceas, dorinţă care o tortura de ani de #ile.1abette 1ourron, dimpotri!ă, cuprinsă mereu de aceeaşi bună dispo#iţie, numai contenea să !orbească despre a!anta7ele locuinţei lor, fericită mai cuseamă că bărbatul ei nu mai !enea ca odinioară beat împreună cu Ra"u. Ni

ascutnd cnd pe una, cnd pe alta dintre cele două femei, doamnaFauc'ard, mai slabă, mai nefericită şi mai tristă ca niciodată, stătea perple)ă, înclinnd să creadă că nu mai e nimic de făcut, att din cau#a celor ce i lespunea Ca 8oupe, ct şi din pricina faptului că era încă dinainte con!insă cănu mai e)istă bucurie pentru ea în !iaţă. Hederea lui Ca 8oupe şi a doamnei Fauc'ard pălă!ră"ind în felul acesta,cu un aer de#olant, strni o sen#aţie neplăcută lui Cuc. Hoia lui bună sespulberă de îndată, căci presimţea tulburarea pe care femeile acesteaameninţau so aducă în !iitoarea or"ani#are a muncii, în armonia şi spiritul dedreptate ce trebuiau să domnească. Ce simţea atotputernice, depindea în între"ime de ele, pentru că prin ele şi pentru ele ar $ !rut săşi întemeie#e

oraşul, şi cura7ul lui slăbea atunci cnd constata ct sunt de rele, ostile saudea dreptul indiferente şi cnd, în loc săşi aducă o contribuţie ct de micăde care ar $ a!ut ne!oie, puteau de!eni obstacole, elementele distructi!e înstare să nimicească tot ceea ce făcuse pnă atunci. Ni trecu în "rabă peln"ă ele, salutndule, în !reme ce femeile amuţiseră, sc'imbnd pri!irineliniştite, ca nişte copii prinşi tocmai pe cale să să!rşească o faptă rea. *nd Cuc pătrunse în micuţa casă a familiei Ra"u, o #ări pe Gosineaşe#ată pe un scaun în faţa ferestrei, cu intenţia să coasă. 2ar lucrul îi că#usepe "enunc'i şi rămăsese cu oc'iin Qdepărtări, pierdută întro !isare att deadncă, înct nici măcar nul au#i incrnd. Y clipă, Cuc o pri!i, fără să înainte#e mai mult. Ku mai era fata nenorocită de odinioară, bătnd trotuarul şi

murind de foame, prost îmbrăcată, cu faţa suptă de mi#erie şi sărăcie şi păruinăclăit. A!ea două#eci şi unu de ani şi era adorabilă în roc'ia ei simplă depn#ă albastră, cu o talie $nă, subţire şi suplă, fără a $ totuşi slăbănoa"ă. Nipărul ei, cu re>e)e. Metalice, cu moliciune de mătase, părea ca o coroniţă de>ori delicate aşe#ată deasupra feţei sale plăcute, puţin prelun"ă, cu nişteoc'i albaştri, #mbitori, şi o "ură mică, de"a7nd o prospeţime de tranda$r.=e instalase acolo, simţinduse în elementul ei, în această sufra"erie att decurată şi de !eselă, cu mobila din lemn de brad lăcuitT încăperea pe care oprefera cel mai mult din accastă căsuţă unde intrase foarte fericită cu trei ani în urmă şi pe care îi plăcea att de mult so în"ri7ească şi so înfrumuseţe#e. Yare la ce !isa Gosine, stnd în felul acesta, cu faţa palidă şi plină de

tristeţe *nd 1onnaire îl con!insese pe Ra"u să !ină împreună cu el şi să seasocie#e cu. *amara#ii de la u#ina *rec'erie, Gosine se cre#use scăpată deorice supărare 2e acum înainte !a a!ea o casă dră"uţă numai a ei, pineai!a $ asi"urată şi. Ra"u însuşi sar îndrepta de îndată ce nu !a mai a!eaneca#uri la locul de muncă. Ni norocul no trădase, Ra"u o luase în cele dinurmă în căsătorie, potri!it dorinţei e)primate în mod cate"oric de către=ceurette cu toate acestea, Gosine nu simţise acum, cnd. A!usese locaceastă căsătorie, bucuria pe care ar $ încercato daca ea sar. Fi pe irecut la





toate acele #ile ticăloase de de#lănţuiri duşmănoase, pe care unii dintre ei lesfrşeau acasă, bătnduşi ne!estele şi copiii. Ni, începnd prin #e>emeli,a7un"ea în cele din urmă la acu#aţii şi socotea u#ina de la *rec'eire un soi deimensă ca#armă, mai de"rabăo înc'isoare, unde nu mai e)ista nici un fel delibertate, nici măcar aceea de a bea o în"'iţitură mai mult dacăl cuprindea o

asemenea dorinţă. Pnă în pre#ent, nu se cşti"a la u#ina *rec'erie mai multdect în atelierele de la Abis şi, în plus, aici mai a!eau tot felul de "ri7i, baneca#ul că nu mer"e cutare lucru, ba teama că, în #iua împărţirii bene$ciilor,nu !a a!ea de primit, nimic. Astfel, în ultimele două luni circulaseră cele mairele #!onuri şi oamenii se temeau în anul acela că o să $e ne!oiţi săşistrn"ă cureaua, din pricină că se cumpărase o serie de maşini noi. Fără sămai pună la socoteală faptul că ma"a#inele cooperati!e funcţionau adeseoriprostL ţi se trimiteau uneori carto$, atunci cnd ceruseşi petrol sau uitau purşi simplu să te apro!i#ione#e cu ceea ce ai cerut şi trebuia să te întorci decte trei ori la biroul de distribuire, pnă să a7un"i să $ ser!it. Nt Ra"u îşibătea 7oc de toate astea sau c'iar se şi supăra, socotind u#ina de la *rec'erie

un soi de şandrama murdară, de unde spera so ştear"ă ct se poate derepede de îndată ce !a putea so facă. =e aşternu o tăcere penibilă. Cuc sentunecase la faţă, căci e)ista unoarecare smbure de ade!ăr, ascuns îA adncul imputărilor acestora. Era!orba de "reutăţile ine!itabile care sentlnesc la orice maşinărieQ nouă, pnăso faci să pornească. Ni, mai ales, #!onurile care circulau cu pri!ire ladi$cultăţile anului în curs îl afectau, cu att mai mult cu ct se temea că pnăla urmă !a $ ne!oit să le ceară muncitorilor oarecare sacri$cii, pentru a nucompromite prosperitatea întreprinderii. ^ Ni 1ourron face aceeaşi #ar!ă ca şi Ra"u, nui aşa întrebă el. 2ar pe1onnaire lai au#it !reodată pln"nduse

Dn momentul în care Gosine răspundea printrun semn ne"ati! din cap,se au#iră din stradă, prin fereastra desc'isă, !ocile celor trei femei carerămăseseră pe trotuar. nul din "lasuri trebuie că era al lui Ca 8oupe care,uitnduse întracolo, nu se putea abţine să nu latre, cuprinsă de continua eine!oie de ceartă şi scandal. Fiindcă dacă 1onnaire tăcea, ca un om mototolce era şi a cărui moliciune nu se putea să nu se împace şi să încu!iinţe#ee)perienţele de lun"ă durata ce se făceau acolo, în sc'imb cu!intele ne!esteilui erau de a7uns ea să ră#!rătească pe toate cumetrele din între" tr"uşorulabia în$ripat. Ni Cuc îşi dădu seama că prin aceste !orbe retea#ă aripilene!estei lui Fauc'ard, !orbindui despre ruina la care se aştepta, ct se poatede curnd, u#ina de la *rec'erie.

^ ;a spunemi, Gosine, reluă Cuc încetişor, nu eşti fericită Fata încercă să proteste#e din nou. ^ Y' domnule Cuc, cum să mi tiu fericită, cnd aţi făcut attea pentrumine 2ar puterile o părăsiră şi două lacrimi mari i se i!iră din nou în colţurileoc'ilor, rosto"olinduise pe obra7i. ^ He#i bitie, Gosine, nu eşti fericită.



^ E ade!ărat că nu sunt fericită, domnule Cuc. Kumai că în situaţiaasta nu puteţi să faceţi nimic pentru mine, şi nu e !ina dumnea!oastră. Aţifost pentru mine pro!idenţa cea bună, dar cei de făcut, dacă nimic, nureuşeşte să mişte inima acestui nefericitO 2e!ine din nou rău, nul maisuportă pe Kanet, a fost pe punctul să distru"ă totul a#idimineaţă şi ma

bătut pentru că, spunea el, copilul îi răspunde urtO 2ar lăsaţi, domnule Cuc,astea sunt lucruri care mă pri!esc numai pe mine şi !ă promit, pe ct îmi !a$ posibil, să !ă necă7esc ct mai puţin cu ele. Hocea îi era tremurătoare, aproape nedesluşita şi întretăiată de 'o'otede plns. Ni Cuc, neputincios, se simţea copleşit de o tristeţe mereucrescndă. =cena aceasta reuşise să îi umbrească întrea"a lui dimineaţălericită, se simţea parcă în"'eţat ca de o răsu>are rece de îndoială şi dedisperare, e7, care era att de cura7os şi al cărui optimism de!enea în modobişnuit o forţă pentru ceilalţi din 7ur. 8ocmai acum, cnd lucrurile mer"eaupe fă"aşul dorit, cnd succesul părea să se a$rme prin primele reali#ăridobndite, constata aşadar fă nit putea săi. =c'imbe pe oameni, să le

sădească în inimi dra"ostea pentru oameni, >oarea roditoare a bunătăţii şisolidarităţii. 2acă oamenii continuau să trăiască stăpniţi dt ură şi să!rşindacte de !iolenţă, opera pe care încerca so construiască nu sar mai $ pututreali#a şi cum să ;e star`. Keşti sentimente mai frumoase, curo. =ăi faci săcunoască fericirea în alt c'ip Această Gosine dra"ă, pe care se dusese socaute att de 7os şi o sal!ase, dintro mi#erie întratt de în"ro#itoare,repre#enta pentru ei însăşi ima"inea materiali#ată a operei lui. Atta timp ct 7osine nu !a $ fericită, opera lui era ca şi cum nici nar $ e)istat, Ea erafemeia. ?femeia nenorocită, scla!a, cea careşi dăruia carnea pentru muncăşi plăceri şi al cărei sal!ator !isase să $e Cuc. Ni el dorise mai cu scamă săconstruiască oraşul !iitor prin ea şi pentru ea, mai mult dect pentru oricare

dintre femei. Ni. 2acă Gosine continua să $e mereu nefericită, însemna că nu.=e întemeiase încă nimic solid şi că totui rămăsese aşa cum era mai înainte, în supărarea carel cuprinsese pre!ă#u că !or !eni #ile ne"re şi încercăsen#aţia limpede a luptei cumplite care a!easă se an"a7e#e între trecut şiQ!iitor şin care el însuşi îşi !a aduce tributul de lacrimi şi sn"e. ^ Ku pln"e, 7osine, $i cura7oasă şi îţi promit că !ei dobndi fericirea,$indcă trebuie ca toată lumea să $e fericită. =pusese aceste !orbe cu. Atta blndeiţe, înct fata păru căşire"ăseşte #mbetul. ^ Y', sunt cura7oasă, domnule Cuc, ştiu bine că nu mă !eţi părăsi şi căpnă la urmă !eţi do!edi că aţi a!ut dreptate, pentru că dumnea!oastră

sunteţi întruc'iparea bunătăţii şi a cura7ului. Hoi aştepta, !o promit, c'iardacă !a $ ne!oie să aştept toată !iaţa. Ciraca un 7urămnt, ca un sc'imb de an"a7amente solemne, în speranţafericirii care a!ea să !ină. El se ridicasen picioare şi îi apucase amndouăminile, pe care i le strn"ea întrale sale şi nu mai e)istă între ei doi, !remede cte!a secunde, dect această tandreţe şi această comuniunesu>etească. *e trai simplu, plin de ti'nă şi bucurii, ar $ dus în micuţa



sufra"erie, cu mobila din lemn de brad lăcuit, att de !eselă şi att decurată ^ Ca re!edere, Gosine. ^ Ca re!edere, domnule Cuc. ^ 2upă aceasta !i#ită, Cuc porni, către casă. Mer"ea deaQ lun"ul

terasei, în 7osul căreia trecea drumul spre *ombettes, cnd un ultim lucru întlnit în cale în #iua aceea îl făcu să se oprească pentru, o clipă. Dl #ărisedeodată pe domQ Gerome, în micul lui cărucior pe carel împin"ea un. =er!itor,trecnd pe ln"ă terenurile proprietăţii de la *rec'erie. Această 7pariţieneaşteptată. Di amintea de multe altele la fel, i!ite ici şi colo, cu acest bătrnin$rm în căruciorul lui, mai cu seamă Q de prima apariţie, aceea cnd îl!ă#use alunecnd ca o umbră prin. Faţa atelierelor Abis şi pri!ind cu oc'ii luialburii clădi rile în!ăluite de fum şi de #"omote ale barăcilor unde puseseba#ele a!erii familiei ]uri"non. Ni trecea acum prin faţa proprietăţii de la*rec'erie, pri!ind, cu aceeaşi oc'i alburii, ce păreau "oi, construcţiile de aici,noi şi r#nd în soare, Yare pe@ uu ce pusese să $e cărat pnă aici, făcnd un

încon7ur lar", ca şi cum ar $ dorit să e)amine#e pendelete locurile *e"nduri, ce 7udecăţi şi ce comparaţii !roia să stabilească în creierul luiProbabil că nu era !orba dect de o plimbare lăcută întmplător, capriciulunui sărman bătrn, care dasen mintea copiilor. Nin !reme ce ser!itorul îşi încetinise paşii, domQ Gerome îşi ridică faţa bu'ăită, cu trăsături mari şire"ulate, încadrată de şu!iţe lun"i şi albe de păr şi, cu un aer "ra! şiimpasibil, cercetă cu deamănuntul totul, nelăsnd să i scape nici o faţadă deconstrucţie, nici un coş, fără să #ăbo!ească asupra lui cu pri!irea, ca şi cumar $ dorit să cunoască bine între" oraşul nou, care creştea în felul acesta,alături de prima întreprindere pe care o fondase el însuşi odinioară. 2ar un alt fapt se petrecu în momentul acela, şi Cuc simţi cum îi creşte

emoţia. n al doilea bătrn, la fel de neputincios, dar mai trnduse încă pepicioarele lui um>ate, !enea pe drum, încrucişnduse cu micul cărucior. Eramoş Cunot, uriaş, cu carnea >ască şi pielea foarte "ălbe7ită, pe care familia1onnaire îl luase după ea şi care, în #ilelensorite, se obişnuise să facă scurteplimbări prin faţa u#inei. Canceput, probabil că nul recunoscuse pe domQ Gerome, cu oc'ii lui slăbiţi. Apoi sc'iţă un "est brusc, dnduse în lături şi lipinel u se de perete, ca şi cum drumul nu ar $ fost destul de lar" şi, săltnduşi de pe cap pălăria lui din pai, salută pnăn pă mnt înaintaşul familieiRa"u, salariat şi părinte de salariaţi, respecta din adncul su>etului pestrămoşul familiei ]uri"non, patronul de odinioară şi întemeietorul atelierelorAbis, Ani şi ani, poate c'iar secoleQ de muncă, de suferinţă şi de mi#erie se

n"rămădeau înapoi acestui salut prea plecat şi temător. Ca trecerea stăpnulut, c'iar paralitic $ind, scla!ul 5;r odinioară, care a!ea în sn"e laşitatea şiser!ituţile de Mile de ani, se tulbura şi senclina pnăn pămnt. Ni dom< Gerome, care nici măcar nul #ări, trecu pe ln"ă el cu aerul lui de #eu îndobitocit, continund să pri!ească înspre atelierele u#inei de la *rec'erie,pe care poate că nici nu le !edea. Cuc se cutremură. *e trecut trebuia oare nimicit, ce ne"'ină!ătămătoare care otră!ea "rul şi în"reuia calea ar trebui să $e smulse din



su>etul acestui om bătrn Pri!i înspre oraşul abia iţit din pămnt şi înţelesecte obstacole !a întmpina pnă să se de#!olte şi ce de trudă !a mai trebuidepusă pnă săl facă să prospere. 2ra"ostea, dra"ostea dintre bărbat şifemeie, dra"ostea dintre părinţi. Ni copii, ea era sin"urul mi7loc pe care seputea bi#ui şi care !a în!in"e în cele din urmă.

K ATe Pa3u aIG@Q fnd fusese întemeiată u#ina de îa *rec'erie, o urăadncă mocnea în 1eauclair, îndreptată împotri!a Gui Cuc. Ca început fusesedoar o uimire "enerală, împletită cu o oarecare ostilitate, manifestată prin"lume ieftine şi răutăcioase dar, din momentul în care începuseră să $ele#ate interesele unora, mnia se strnise de la sine, odată cu ne!oia de a seapăra cu dinţii, de a se apăra cu toate armele de inamicul public. Mai cuseamă comercianţii, ne"ustorii de mărunţişuri au fost cei dinti care au intrat în panică. T Ma"a#inele cooperati!e de la *rec'erie, de careşi bătuseră 7ocpe !remea cnd a!usese loc inau"urarea lor, reuşeau să prospere şi începeausă aibă drept clienţi, încetul eu încetul, nu numai pe muncitorii u#inei, darc'iar şi pe toţi acei locuitori care făceau act de ade#iune pentru a de!eni

cooperatori.. Ni este de la sine înţeles că !ec'ii ne"ustori de pnă atunci eraunecă7iţi de această concurenţă teribilă, de aceste tarifuri noi, care pro!ocau oscădere a preţului cu cel puţin o treime la diferite articole. Era imposibil dedus lupta înr asemenea condiţiuni, însemna pentru ne"ustori să se ruine#e întrun timp foarte scurt, dacă sar $ întmpat nenorocirea ca acest Cuc să în!in"ă întrade!ăr, cu ideile lui nefericite, !rnd ca bo"ăţiile să $e împărţitemai drept şi încercftd, pentru început, ca cei mai neînsemnaţi din aceastălume să poată trăi mai bine şi cu un cşti" mai bun. *u alte cu!inte,măcelarii, băcanii, brutarii şi crciumarii !or $ siliţi săşi pună lacăt la pră!ălii,din moment ce socoteştc că sar putea lipsi foarte bine de mi7locirea lor şi cătrebuie sa e!ite să le lasen palmă cei cţi!a bănuţ care şi aşa nunsemnau

mare scofală Ni a#!rleau tot felul de blestemăţii, socotind că societatea se!a #druncina şi se !a prăbuşi în #iua în care nu ar mai a"ra!a şi mai multmi#eria săracilor prin cşti"urile tor de para#iţi. 2ar cei mai afectaţi au fost membrii familiei Cabo:ue, aceşti ne"uţătoride articole de $erărie, ai căror înaintaşi îşi purtaseră taraba prin tr"uri,reuşind în cele din urmă să desc'idă un întins ba#ar la întretăierea stră#ii1rias cu piaţa Primăriei. Dn re"iune, preţurile ustensilelor din $er scă#userăsimţitor de cnd u#ina de la *rec'erie fabrica aşa ce!a în cantităţiconsiderabile şi, ceea ce era şi mai "ra!, din pricina mişcării de, asociaţieerre începeaT să cuprindă şi u#inele mai mici din !ecinătate, se părea că osă se a7un"ă la un moment dat ca mulţi dintre consumatori să renunţe de a

mai. 8rece pe la familia Cabo:ue, procurnduşi direct, din ma"a#inelecooperati!e, cuiele de la *'odor"e, W coasele şi sccerile de la Uausser,maşinile şi uneltele a"ricole de ia Mirande. Dncă de pe acum, fără a mai punela socoteală obiectele de u# casnic din metal, ma"a#inele cooperati!e de la*rec'erie furni#au multe dintre aceste articole, şi cifra de afaceri a ba#aruluiscădea pe #i ce trecea. Aceastai făcea pe soţii Cabo:ue să treacă dintrocri#ă întralta, e)asperaţi de ceea ce numeau ei deprecierea preţurilor şiconsidernduse întrun anume fel, din punctul lor de !edere, furaţi din



moment ce li se puneau beţen roate maşinăriei lor inutile, care consumaener"iile şi bo"ăţiile fără nici un alt pro$t dect pentru ei. Dn felul acestade!eniseră în mod $resc un focar de opo#iţie şi ostilitate faţă de Cuc, o !atraunde se strnseseră puţin cte puţin toate urile aprinse de către reformeleacestuia, al cărui nume nu mai era pronunţat dect însoţit de blesteme. Acolo

sentlneau măcelarul 2ac'eu), încercnd să se împotri!ească înnoirilor şiblbiaduse cuprins de o furie neputincioasă în faţa lor, precum şi băcanul*aau), cel ce ţinea şi cabaretul şi care, mai calm. 2eşi la ;e de otră!it de ranc'iună, ştia totuşi sa 7udece la rece situaţia.Pnă şi Q frumoasa doamna Mitaine, brutăreasa, !enea uneori şi se pln"eade clienţii pe carei pierdea, înclinnd fără doar şi poate spre instaurarea uneibune înţele"eri. ^ A>aţi de la muie, stri"a plin de !e'emenţă Cabo:ue, că acest domnQCuc, cum îl numesc ei, nu are în fond dect o idee $)ăL aceea să distru"ăcomerţul. 2a, da, şi se mai şi laudă cu monstruo#itatea asta, spune cu "lastare despre comerţul nostru căi un furt şi că noi suntem cu toţii nişte 'oţi

care trebuie să dispărem. A întemeiat u#ina de la *rec'erie pentru a nemătura de pe suprafaţa pămntului. 2ac'eu), cu faţa con"estionată, asculta 'olbnduşi oc'ii la ei. ^ Ni atunci, cum o să facă omul să mănnce, să sembrace şi săşiprocure celelalte lucruri de trebuinţă ^ 2e cică toţi consumatorii o să se adrese#e direct producătorului. ^ Ni banii întrebă din nou măcelarul. ^ Ei, şi tu, banii acum Păi banii o sa dispară treptat treptat, pnăisuprimă de tot. Mare deştept şi asta Parca se poate trăi fără bani 2ac'eu) fu cuprins dintro dată de o furie cumplită. ^ Kici cornerţ Kici bani 2istru"e totul păi nu e)istă înc'isoare pentru

un astfel de bandit, care o să ruine#e 1eauclairul Ku putem pune ordine cumtrebuie în lucrurile astea 2ar *aau) clătina "ra! din cap. ^ E'ei ?spune şi. Mai multe încăO =pune mai înti. *a toată lumeatrebuie să muncească, cu alte cu!inte o ade!ărată temniţă, unde !or e)istapa#nici cu bastoane, pentru ca $ecare săşi facă treaba. =pune că nu trebuiesăT e)iste nici bo"aţi, nici săraci, cum te naşti, aşa mori, nu mănnci dectceea ce cşti"i, nici mai mult, nici mai puţin dect !ecinul, şi nai să ai măcardreptul să a"oniseşti cte ce!aO ^ Ei bine, şi moştenirile îl întrerupse din nou 2ac'eu). ^ Ku !or mai e)ista nici moşteniri.

^ *um, nici moştenirile Ku !oi mai putea lăsa fetiţei banii mei 8răsneascăl 2umne#eu. ( dar cumplit mai el. Ni măcelarul făcu să se #"uduie întrea"a masă cu o lo!itură puternicăde pumn. ^ Nt mai spune, continuă *aau), că nu !or mai e)ista nici un fel deautorităţi, nici "u!ern, nici 7andarmi, nici 7udecători, nici înc'isori. Fiecare !atrăi cum !a !rea şi !a de!eni cei !a trăsni prin capO 2e asemenea, spune căpnă Dn urmă maşinile !or face toată munca şi că muncitorii !or a!ea numai



sarcina uşoară să ie diri7e#e. *u alte cu!intc, paradisul pe pămnt, pentru cănu !or mai e)ista bătălii între oameni, nu !or mai e)ista armate şi niciră#boaieO Nt, în sfrşii, mai spune că atunci cnd bărbaţii şi femeile se !oriubi, !or trai laolaltă atta timp ct se !or înţele"e, după. *are, dacă nu se!or mai place unii pe alţii, !or renunţa, liberi de orice obli"aţii. Ni, dacă !or

sur!eni copii, comunitatea îi !a iua7pe seama ei şii !a creşte claie peste"rămadă, la întmplare, fără să aibă ne!oie de mamă sau de tată.@ Pnă atunci tăcută, frumoasa doamnă Mitaine e)clamă la rndul eiL ^ Y' sărmanii micuţi. =per că $ecare mamă are întrade!ăr dreptulsă şi) crească pe ai săi. Hai de bieţii copii cnd li se întmpiă ca cine!a cuinimă de $ară săi alun"e şi. *nd a7un" să $e crescuţi claie peste "rămadă,de mini străine, la fel ca întrun a#il pentru orfaniO 8ot ce tniaţ7 po!estit mise pare a, $ din caleafară de în"ro#itor. ^ =pune mai bine căi o ade!ărată murdărie Qstri"ă 2ac'eu).Asemenea, fapte nu se petrec dect în lumea trotuarului se a"aţă o fată, eposedată şi apoi părăsită. Ei. 1ine, nm impresia că societatea asta a lor

!iitoare e ca o casă de toleranţă Ni Cabo:ue, fără săşi piardă din !edere interesele pe care şi le simţeaameninţate, spuse în celedin urmă, ca o conclu#ieL ^ E nebun acest domn Cuc Kul putem lăsa aşa, cu una iu două, să neruine#e şi să aducă de#onorarea 1eauclairul ui.. Y să trebuiască să a7un"emla o înţele"ere şi să !edem, ce a!em de făcut.. 2ar mnia spori şi mai mult c'iar şi se produse o ade!ărată de#lănţuirede ură cnd 1eauclairul a>a că microbul de l. ; *rec'erie ?sen tindea treptatcătre satul !ecin, către *ombettes. Cucrul acesta strni o stupoare "enerală,.n ade!ărat urL nţ ostilL prin urmare ?domnul Cuc are de "nd săi aţţe şisăi otră!ească şi pe ţărani cu ideile lui Cenfant, primarul. omunei

*ombettes, susţinut de a7utorul lui !onnet, după ce se înapoiaseră în satullor, îi împăcaseră pe cei patru sute de locuitori aiTaşe#ării care, în urmaacestui fapt, se 'otărseră săşi pună pămnturile laolaltă, printrun act deasociere aidoma aceluia careT "u!erna fondurile materiale, munca şi lalentul în noua u#ină. Acum, întrea"a cmpie nu mai era dect un !ast domeniu,ceea ce permitea întrebuinţarea maşinilor, utili#area pe scară lar"ă a în"răşămintelor şi reali#a)ea culturilor intensi!e. Prin acestea se în#eceaucantităţile de produse recoltate şi se dădeau speranţe în le"ătură cu o"eneroasă împărţire a bene$ciilor. Ni cele două asociaţii se !or consolida unaprin alta, ţăranii ar procura pinea muncitorilor, care, la rndul lor, learfurni#a uneltele şi maşinile necesare : e)istenţei Tprimilor, în aşa fel înct s

ar crea o apropiere a celor două clase sociale care pnă acum nu se înţele"eau aşa bine, reali#ndusQe o Tcontopire din ce în ce mai strnsă,ceea ce ar constitui un ade!ărat embrion al unui popor înfrăţit. 2acăsocialismul îi !a cşti"a pe ţărani, această imensă masă de muncitori aicmpurilor, consideraţi pnă deună#i stlpii proprietăţii particulare, carepreferau să se ruine#e printro muncă in"rată pe petecul lor de pămnt maide"rabă dect săl înstrăine#e, însemna că se apropia sfrşitul lumii !ec'i.



%druncinătura se resimţi în între" 1eauclairul şi orăşelul fu străbătut de la uncapăt la altul de un ade!ărat cutremur, care anunţa catastrofa !iitoare. Ni, din nou, primii lo!iţi fură cei doisoţi Cabo:ue. Pierdeau clientela din*ombettes, nul mai !ă#ură nici pe Cenfant, nici pe ceilalţi !enind să cumpereca#male, plu"uri, instrumente deT "rădinărit şi unelte. *u prile7ul ultimei

!i#ite pe care leo făcu Cenfant, ţăranul se tocmi cu ei o "roa#ă de timp şipnă la urmă nu cumpără nimic, spunndule Herden faţă că dacă nu se !ormai apro!i#iona de la ei cu obiecte pe care au posibilitatea să şi le procureţăranii înşişi direct de pe la u#inele din împre7urimi, !or reali#a un cşti" detrei#eci la sută. 2e acum înainte, toţi locuitorii din *ombettes se adresară dea dreptul u#inei *rec'erie, înscriinduse la ma"a#inele cooperati!e, care luauo e)tindere din ce în ce mai mare. Ni din clipa aceea toţi micii ne"ustori cuamănuntul din 1eauclair intrară în panică. ^ 8rebuie să facem ce!a, trebuie să facem ce!a, repeta întrunaCabou:e, cu şi mai mare !iolenţă de $ecare dată cnd 2ac'eu) şi *aau)!eneau săl !adă. 2acă o să aşteptăm cu minilen sn pnă cnd nebunul

ăsta o să otră!ească în trenul ţinut cu nă#btiile lui monstruoase, atunci o să$e lrea tr#iu ca să mai inter!enim. ^ *ei de făcut întreba plin de prudenţă *aau). 2ac'eu) era de părere săl lic'ide#e pur şi simplu. ^ Am putea aran7a cu cine!a săl aştepte la colţul unet în ră#i întroseară şi săi tra"ă una din bătăile alea care te fac să te ră#"ndeşti, orict ai$ de pornit pe o treabă. 2ar Cabo:ue, mai nea7utorat şi ipocrit, se "ndea la mi7loace mai si"ureprin care săşi nimicească ad!ersarul. ^ Ku, nu, lasă să se ridice tot oraşul împotri!a lui trebuie să prindem ooca#ie cnd o să a!em între"ul oraş de partea noastră.

Ni nu trecu mult timp şi oca#ia se i!i întrade!ăr. 2e sute tic ani, !ec'iul1eauclair era străbătut de un ruleţ infect, un fel de canal de scur"ereneacoperit cu nimic şi care se numea *lou:ue. Kici măcar nu se ştia de unde!enea, T dar părea că se i!eşte de pe dedesubturile !ec'ilor dărăpănăturialiate în capătul strun"ii 1riasului şi toată lumeaşi înc'ipuia căi !orba deunul dintre acei torenţi de munte, ae căror i#!oare rămn întotdeaunanecunoscute. Yamenii foarte 'irni îşi aminteau că îl !ă#useră cnd!a, cumulţi ani în urmă,. *ur"nd cu. Albia pnă la mar"ini de ape. 2ar, de multa!reme, debitul scă#use simţitor şi puţina apă ceo mai aducea era otră!ită de întreprinderile industriale din !ecinătate. Pnă şi "ospodinele, ale cărorlocuinţe se a>au pe malurile rului, îl luaseră pnă la urmă drept un canal

natural de scur"ere, undeşi aruncau lăturile de la !ase şi murdăriile, în aşafel înct acum pe apă pluteau tot felul de rămăşiţe de mncare şi "unoaie deale cartierului sărac şi e)ala, în #ilele 5; !ară, o du'oare în"ro#itoare. Ca unmoment dat, e)istnd t.Qmeri serioase cu pri!ire la răspndirea unei epidemii,consiliul municipal, din iniţiati!a primarului, discutase problema d. ;că e)istă!reo posibilitate săl acopere, pentru al face tu felul acesta să treacă pe subpămnt. 2ar c'eltuielile păreau mult prea mari, aşa că prul *lou:uecontinuă liniştit a răspndească mirosuri pestilenţiale şi să contamine#e cu



microbi tot ceea ce se a>a în !ecinătate. Ni iată că dintro d.ua *lou:ue seopri complet, secă, nu mai fu dect un drum arid, stncos şi fără nici opicătură de apă. *a la un sema ?;o ba"'eta al unui ma"ician, 1eauclairul eraeliberat de acest focar de infecţie, căruia i se atribuiau pe bună drep tatetoate epidemiile cumplite de fri"uri care au bntuit ţinu tul şi oamenilor nu

le mai rămnea dect curio#itatea de a alia pe unde putuse să dispară totuşitorentul. Ca început circulară doar #!onuri confu#e. Apoi însă, lucrurile sepreci#ară şi fu mai mult ca si"ur că domnul Cuc era acela care se apucase săn toarcă din drum torentul, în #iua în care captase i#!oarele de pe pantelemunţilor 1leuses pentru ne!oile u#inei şi locuinţelor de la *rec'erie,strn"nd laolaltă toată apa aceea curată şi limpede ce se re!ărsa şiroaie,dăruind sănătate şi prosperitate oamenilor. 2ar, mai cu seamă de cnd se"ndise să dăruiască ţăranilor din *orn ( bettes surplusul re#er!oarelor lui,Cuc captase în cele din urmă între" torentul, făcnd astfel să le creascăa!erea oamenilor şi determinndui să se asocie#e întrun mod. Fericit,

mulţumită acestei ape care, cur"nd pentru toată lumea, îi. =trnseselaolaltă, să se bucure împreună de binefacerile ei. Dn curnd, pentru cei din1eauclair probele începură să abunde era tot mai. *lar că apa dispărută din*lo:ue se scur"ea în rul randGean, în#ecită, utili#ată întrun mod inteli"entşi de!enită dintro dată o sursă de bo"ăţie, în loc să $e pricină de murdărie şimoarte. Ni din nou începu să se nască in!idia, crescură mnia şi ura împotri!a acestui Cuc careşi permitea să dispună în felul acesta de ceea cenui aparţinea. Dn de$niti!, pentru ce le furase apa torentului Pentru ceQ ostrn"ea în re#er!oare şi o dădea oamenilor lui Ku se cădea să se procede#e în felul acesta, lund use apa unui oraş, un ru care cursese mereu pe acolo,pe care oamenii se obişnuiseră săl aibă în faţa oc'ilor şi săl utili#e#e pentru

tot felul de treburi. itaseră cu toţii de $rul subţire cu apă murdară, careaducea după sine rămăşiţe spurcate, răspndind ciuma uci"nd lumea. Kuse mai pomenea de intenţia a!ută odinioară săl în"roape, $ecare !orbeanumai despre marile binefaceri pe care le a!usese de pe urma e)istenţeicanalului pentru udatul "rădinilor, pentru spălat şi pentru toate ne!oile#ilnice ale traiului. n astfel de furt nu se putea tolera, trebuia ca cei de la*rec'erie să dea înapoi torentul *lou:ue, acel canal infect ?de care eraotră!it oraşul. Cabo:ue fu, bineînţeles, acela care stri"ă cel mai tare. Făcu o !i#ităo$cială lui ourier, primarul, pentru a a>a ce soluţie înţele"ea să propună*onsiliului municipal şi ce 'otărre a!ea să ia în împre7urări att de "ra!e. El,

Cabo:ue, se pretindea le#at în mod deosebit, întruct *lou:ue trecea c'iarprin spatele casei lui, pe la capătul "rădiniţei lui mici, de pe urma căreiaa$rma că tră"ea o seamă de foloase foarte mari. ; ară îndoială că dacă sar $apucat să strn"ă semnături de protest, ar $ a!ut posibilitatea să le obţină peacelea ale tuturor locuitorilor din cartierul în care locuia. 2ar părerea lui eracă însuşi *onsiliul municipal trebuia să ia afacerea în minile sale şi săintente#e un proces întreprinderii de la *rec'erie, pentru a obţine restituireatorentului şi o seamă de alte despă"ubiri, sub titlul de daune interese.



ourier îl ascultă şi se mulţumi să aprobe cu mişcări lente din cap, cu toatătulburarea pe care io strnea şi c'iar ura personală pe careo simţea împotri!a lui Cuc. Apoi ceru să i se acorde un termen de cte!a #ile pentru amedita în ti'nă, !rnd în acelaşi timp să cercete#e ca#ul pendelete şi să seconsulte cu oamenii din prea7mă. Dşi dădea seama perfect de bine că

Cabo:ue împin"ea oraşul să acţione#e pentru a scoate castanele din foc cumna altora. *'teard, cu care se sfătui în mod tainic !reme de două ore şicare era stăpnit de o ade!ărată "roa#ă pentru orice fel de complicaţii, trebuiatunci săl con!in"ă că a e)istat dintotdeauna o înţelepciune din parteaacelora carei lasă pe alţii să intente#e procesele !orbele acestuia îldeterminară pe primarul ourier săl c'eme din nou la el pe ne"ustorul dearticole de $erărie numai şi numai pentru ai e)plica pe lar" şi cu lu) deamănunte că un proces declanşat de oraş sar tără"ăna la nesfrşit Ni nu arduce la nici un re#ultat mai serios, în !reme ce un proces făcut de către unparticular ar $ mult mai de#astruos pentru *rec'erie, mai cu seamă dacă,după obţinerea sentinţei, alţi particulari lar $ reluat de la capăt, purtndui în

felul acesta la nesfrşit pe la tribunale pe Cuc şi pe ai lui. *te!a #ile mai tr#iu, Cabo:ue desc'ise acţiunea, cernd două#eci şicinci de mii de franci daune interese. Ni pentru a sărbători e!enimentul, a!u loc la el acasă o petrecere, W subprete)tul ne!ino!at al unui ceai dansant oferit de $ica şi $ul lui, de Eulalie şiAu"uste, cole"ilor lor de 7oacă, ;lonorinei *aau), lui E!ariste Mitaine şi Guliennei 2ac'eu). ^ Munca. 8oată această puştime crescuse, Au"uste a!ea şaispre#ece ani şiEulalie nouă, în !reme ce E!ariste, care împlinise paispre#ece ani, se arăta a$ de pe acum un temperament serios, iar Uonorine, bună de măritat la cei

nouăspre#ece ani ai ei, adopta aere materne faţă de Gulienne, cea mai tnărădin cercul lor. 2ealtminteri, puseră stăpnire imediat pe "rădina nu preamare şi se 7ucară şi rseră ca nişte nebuni, !eseli şi cu conştiinţa curată,i"nornd cu totul sentimentele de ură şi furie de care erau cuprinşi părinţiilor. ^ Dn sfrşit, îl a!em îa mnă e)clamă Cabo:ue. 2omnul ourier miaspus !erden faţă că, dacam mer"e pnă la capăt, am ruina u#inaO =ăadmitem că tribunalul îmi acordă #ece mii de franci, păi, sunteţi cel puţin osută care puteţi să desc'ideţi acelaşi proces, şi !a trebui prin urmare să iasădin bu#unarul lui nu mai puţin de un prea frumos milion de franci. Ni asta nue tot, !a trebui să restituie torentul şi să dărme la pămnt lucrările pe care

lea e)ecutat în le"ătură cu această splendidă apă proaspătă, pentru care seţine att de mndruO E'ei, dra"ii mei, am făcut o treabă bună 8oţi erau porniţi şi puşi pe picior de ră#boi, entu#iasmaţi ia "ndul sătorpile#e u#ina şi mai cu seamă săl doboare pe acest Cuc, pe acest smintitcare !roia să distru"ă comerţul, dreptul de moştenire şi banii, care sunttemelia cea mai solidă a societăţii omeneşti. =in"ur, *aau) stătea pe"nduri.



^ Aş $ preferat, spuse el în cele din urmă, ca oraşul să $ fost acelacare ar $ desc'is procesul. *nd e !orba de dat !reo bătălie, birocraţilorăstora le con!ine întotdeauna săi împin"ă mai de"rabă pe alţii înaintea lor.Nin de$niti!, undei !e#i pe cei o suta care !or intenta proces *rec'eriei 2ac'eu) i#bucniL

^ Ei, eu sunt unul î Maş $ oferit primul, dar locuinţa mea se a>ă decealaltă parte a stră#ii 8otuşi, încă mai am o şansă şi rămne de !ă#ut ce amsă fac, dat $ind că prul *lou:ue trece pe la capătul curţii care aparţinesoacrei mele. 8rebuie să mă pun şi eu pe treabă tot aşa, să mă trăsnească2umne#eu dacă !ă mint ^ 2ar, reluă Cabo:ue, pnă unaalta mai e)istă şi doamna Mitaine,carei în aceeaşi situaţie cu mine şi a cărei locuinţă a a!ut de suferit de cndprul e secatO Ce !eţi intenta proces, nui. Aşa, doamnă Mitaine Y in!itase să !ină cu intenţia nutrită întrascuns de a o forţa să sean"a7e#e în !reun mod oarecare, formal, $indcă o ştia dealtminteri o $redoritoare să nuşi tulbure propriai linişte şi care o respectă pe a altora, ca o

femeie cumsecade ce era. 2oamna Mitaine pri!i lucrurile pentru început subformă de "lumă. ^ Y' pa"ubăn ciuperci, ce mare lucru sa făcut $rmei mele prindispariţia acestei *lou:ue Ku, nu, W !ecineT ade!ărul e că dădusem c'iar eudispo#iţii lucrătorilor mei să lui întrebuinţe#e niciodată !reo picătură dinaceastăT apă murdara, de teamă să numi îmbolnă!esc clientela brutăriei.Era att de nea"ră şi mirosea att de urt, înct !a trebui, fără doar şi poate, în #iua în care apa ne !a $ din nou restituită, să c'eltuim orict !a $ necesarpentru a ne debarasa de ea, făcndo să treacă pe sub pămnt, aşa cumfusese !orba odinioară. Cabo:ue se preiacu a nu înţele"e.

^ 2ar, în orice ca#, doamnă Mitaine, sunteţi alături de noi, intereseledumnea!oastră sunt aceleaşi cu ale noastre şi, dacă !oi cşti"a procesul, !eţimer"e, nui aşa, împreuna cu toţi proprietarii de pe malul rului, 'otărţi săa7un"ă pnăn pn#ele albe ^ Hom !edea, !om !edea, răspunse inimoasa brutăreasa, de!enitădintro dată serioasă. Hreau întrade!ăr să $u cu dreptatea, indiferent departea *ui e această dreptate. Ni Cabo:ue trebui să se mulţumească numai cu această promisiunele"ată de anumite condiţii. 2ealtminteri, sentimentele de in!idie şi ură decare era pe deplin stăpnit DG îndepărtau cu totul de orice fel de c'ib#uinţă şise !edea încă de pe acum călare pe ?!ictorie, reuşind să stri!ească aceste

idei socialiste pe care le socotea nebunii şi care, în ultimii patru ani de cndse e)perimentau, îl făcuseră săi scadă la 7umătate !n#area. Ni a$rma,lo!ind cu pumnul în masă dinaintea lui 2ac'eu), că ră#buna întrea"asocietate în !reme ce prudentul 2ac'eu), cu diplomaţia lui complicată careiera caracteristică, aştepta să !adă cui aparţine triumful, !ec'iul 1eauclairsau *rec'eriei, înainte de a se an"a7a în mod 'otărt pe una dintre po#iţii.*t despre copii, aceştia, instalaţi la măsuţa lor, unde li se ser!eau siropuri şi



pră7ituri cu nemiluita, fără să aibă ctuşi de puţin urec'i pentru bătălia careurma să se an"a7e#e în !iitor, se înţele"eau de +/< minune, T pariucî un stol de pasn care ciripeau !esele şi slobode în !ă#du'ul senin, a!nd dinaintea lor #ările desc'ise. A*md se a>aT despre procesul pe care l abo:ue îl intentase *rec'eriei

şi prin care acesta cerea două#eci şi cinci de mii de franci despă"ubiri, ceeace repre#enta un ultimatum înainte de a se declara un ră#boi "eneral, între"1eauclairul începu sa se a"ite. 2in momentul acela e)istă un loc de adunare,inamicii, pnă atunci împrăştiaţi care încotro, sentlniră din nou şiT se"rupară întro ade!ărată armată, ale cărei forţe porniră o campanie furibundă împotri!a lui Cuc şia operei lui, u#ina diabolică unde se pre"ătea subminareasocietăţii !ec'i şi respectabile. ;ntraseră în 7oc toate autorităţile, proprietatea,reli"ia şi familia, $ecare spunnd că trebuie să $e apărate. Dn cele din urmă, între" 1eauclairul lua parte la acţiune. Ke"ustorii lo!iţi îşi asmuţeau clienţii şimica bur"'e#ic. Dşi pleca urec'ea la !orbele lor, cu "roa#a carei eracaracteristică pentru orice fel de idei noi. Ku e)ista mic rentier care să nu

aibă sen#aţia că se a>ă sub ameninţarea unui cumplitT cataclism, în stare săducă la prăbuşirea modului său de !iaţă în"ust şi e"oist. Femeile se indi"nauşi se re!oltau, de cnd triumful obţinut de *rec'erie ;c era pre#entat ca pe unlucru nemăr"init de rău, care ar $ făcut ca $ecare din ele să încapă pe mnaprimului !enit, dacă indi!idul respecti! ar a!ea c'ef să le posede. *'iar şiplebea, oamenii cei mai săraci, aproape muritori de foame, erau cuprinşi denelinişte şi începeau să blesteme pe omul al cărui !is ar#ător era tocmaiacela de ai sal!a şi pe carel acu#au că le face mi#eria şi mai nea"ră prinfaptul căi determină pe patroni şi pe cei bo"aţi să de!ină şi mai neîndurători.2ar, mai cu seamă, ceea ce înnebunea 1eauclairul, ceea cel stri!ea, prinpropa"anda sa, era o !iolentă campanie pe care o ducea #iarul local, mica

foaie publicată la tipo"ra$a lui Cebleu. Dmpre7u rărea aceasta dădu prile7#iarului să apară de două ori pe săptămnă, şi se bănuia ca autorularticolelor, a căror !iolenţă făcea sen#aţie, ar $ căpitanul Golli!et.2ealtminteri, atacul se reducea la acelaşi şi acelaşi bombardament cuminciuni şi erori, un ade!ărat noroi de stupi#enii cu care se arunca însocialism, caricaturi#ndui intenţiile şi încercnd săi păte#e idealul. *u toateacestea, succesul unei astfel de tactici asupra unor minţi nai!e şi caractereslabe eraW mai mult dect si"ur, şi în mod $resc nemulţumirea, îi cuprindea!treptat pe toţi aceştia, făcndui să se tre#ească în mi7locul uneltirilorcomplicate care strnseseră laolaltă împotri!a per turbatorului ordinei publiceoameni de toate cate"oriile sociale, cuprinşi de furie şi duşmănie la "ndul că

se !or !edea deran7aţi din cloaca lor, în care #ăceau de secole, printrunprete)t pe care ei îl Qconsiderau #adarnic, acela că !or $ îndrumaţi cătreoraşul sănătos, către oraşul fericit al !iitorului, în care să trăiască în armonieşi dreptate. 2ouă #ile înainte ca procesul intentat lui Cuc de către Cabo:ue să $a7uns în faţa tribunalului ci!il dinT 1eauclair, a!u loc la reşedinţa familiei2ela!eau, de ln"ă atelierele Abis, un mare festin, al cărui scop nemărturisitera de a face să se întlnească şi să se a7un"ă la o înţele"ere între !rfurile



5lin 1eauclair, înainte de a porni bătălia decisi!ă. W 1ineînţeles că soţii1ois"elin se a>au printre primii in!itaţi, ca şi primarul ourier, subprefectul*'teard, 7udecătorul aume, împreună cu "inerele lui, căpitanul Goli!et, şi, în sfrşit, abatele Marle. Erau de faţă şi doamnele, pentru ca întinirea săşipăstre#e aparenţa unei plăcute reuniuni intime.

*a de obicei, *'teard se duse pe la primar către orele unspre#ece şi 7umătate, pentru al lua împreună cu soţia lui, mereu frumoasa Ceonore. 2ecnd cu succesul înre"istrat W de *rec'erie, ourier trecea prin momente"rele de nelinişte şi de îndoială. Mai înti, simţise, printre sutele de muncitoripe carei folosea în marea lui fabrică de încălţăminte, un soi de oscilaţie şi$orul nou cei cuprinsese, tendinţa lor de a se asocia, care plana ca oameninţare pentru patron. Apoi, sentrebase dacă nar $ mai bine să cede#eşi sardea o mnă de a7utor el însuşi în formarea acestor asociaţii, ale cărorsuccese lar putea ruina în !iitor, dacă nu ar încerca să se strecoare înmi7locul lor. 2ar mai cu seamă se ducea în sinea lui o luptă lăuntrică pe careo ţinea ascunsă, căci repre#enta pentru el un fel de rană !eşnic !ie nutrea o

ranc'iună puternică, cel făcea duşmanul personal al lui Cuc, din #iua în care$ul lui, Ac'ille, băiatul acela !oinic şi cu o $re foarte independentă, rupseseorice relaţii cu el pentru a se duce să ocupe o funcţie la *rec'erie, unde trăia în prea7ma lui Malileue, iubita lui din nopţile senine. ourier inter#isese măcarsă se pronunţe în faţa lui numele in"ratului, de#ertorului din clasa bur"'e#ă,care trecuse în tabăra aceluia pe Tcarei considera duşmanul între"iisecurităţi sociale. Ni, fără săi treacă prin minte o clipă să mărturisească aşace!a, plecarea aceasta a $ului său îi adncea incertitudinile care #ăceau înadncul su>etului, şi încerca un ade!ărat coşmar la "ndul că întro #i sara>a poate ne!oit săl urme#e. ^ Ui bine spuse ourier, îndată cel !ă#u intrînd. ite că soseşte eroul

procesului nostru. Cabo:ue a !enit din nou să mă !adă, ca să se asi"ure dereuşită. ndul lui neîncetat e să pună în funcţie *onsiliul municipal, şimi!ine foarte "reu să ++++ dau o mnă de a7utor unui om, după ce lam împinsde la spate, aşa cum am procedat în ca#ul lui. =ubprefectul se mulţumi sa #mbească. ^ Ku, nu, amice, credemă pe mine, nu era ca#ul să inter!i prin*onsiliul municipalO Ai fost destul de înţelept în clipa în care ai dat ascultarear"umentelor mele con!in"ătoare, renunţnd la ideea de a intenta un procesdin partea oraşului şi lăsndul în fruntea bătăliei pe acest formidabilCabo:ue, setos de ră#bunare şi doritor să declanşe#e masacrul. 8e ro",continua să rămi un simplu spectator, $indcă ai să ai tot timpul să pro$ţi de

pe urma !ictoriei lui, dacă o să $e !ictoriosO A', amice, deai ştii ce defoloase poţi tra"e atunci cnd nu te amesteci în nimic Ni îşi completă "ndul printrun "est care !oia să spună ce liniştedeplină "usta la subprefectura lui de cnd fusese uitat acolo. 8reburilemer"eau din ce în ce mai prost la Paris, autoritatea centrala se prăbuşeapuţin cte puţin D++ $ecare #i şi era din ce Dn ce mai aproape ceasul cndsocietatea bur"'e#ă a!ea să se fărmiţe#e prin ea însăşi sau urma să $emăturată de !reo re!oluţie şi el, bla7inul şi scepticul $losof, dorea numai să



trăiască pnă atunci, fericit să sfrşească totul fără prea multă încurcătură, încuibul călduţ pe care şil alesese. 2e asemenea, întrea"a lui politică sere#uma numai ia aceea de a tără"ăna lucrurile la in$nit, ocupnciuse de elect mai puţin cu putinţă, con!ins $ind dealtminteri că "u!ernul, în mi7loculdi$cultăţilor în care tră"ea tar"a pe uscat, se complăcea în situaţia aceasta,

lăsndu+ să se odi'nească în pace, fără săl tracase#e mai mult. nsubprefect despre care nu se au#ea niciodată !orbinduse şi ale cărui eforturiinteli"ente reduseseră 1eauclairul dintre "ri7ile "u!ernamentale era fără îndoială un om preţios pentru autorităţile centrale. Nin felul acesta,*'teard reuşea foarte bine să se menţină pe linia ele plutire, ba c'iar"u!ernul nuşi amin tea de subprefectul din 1eauclair dect pentru al copleşicu elo"ii, în !reme ce el a7un"ea să sen"roape în linişte odată cu societateamuribundă, trăinduşi a doua tinereţe ln"ă "enunc'ii frumoasei Ceonore. ^ Dnţele"i, amice, nui ca#ul să te compromiţi întro !reme ca anoastră, cnd nu poţi să ştii ce se !antmpla mine. 8rebuie să te aştepţi laorice, şi lucrul cel mai bun pe carel ai de făcut este prin urmare să nu

întreprin#i nimic. Casăi pe alţii să aler"e în frunte şi să rişte săşi frn"ăoasele. Kai dect pe urmă să !e#i carei situaţia şi să cule"i roadele. Dn clipa aceea intră Ceonore, îmbrăcată întro roc'ie de mătase de oculoare desc'isă, întinerită parcă de cnd depăşise cei patru#eci de ani ai ei,blondă, de o frumuseţe maiestuoasă, cu oc'i candi#i, în care se citeade!otamentul faţă de mena7ul lor în trei, acceptat dealtminteri de între"oraşul. Ni *'teard îi luă mna şi io sărută, "alant ca în prima #i cnd!enise să se instale#e acolo pentru totdeauna, în !reme ce soţul, uşuratparcă de nişte îndatoriri ce le socotea mult prea "rele pentru el, îi copleşeape amndoi cu pri!iri afectuoase, ca orice bărbat care îşi mai "ăseacompensaţii în afara căsniciei

^ A', eşti "ata Atunci plecăm, nui aşa *'teard. Ni, na!ea "ri7ă,sunt prudent, nam c'ef să mă ba" în !reo încurcătură de pe urma căreia săne pierdem liniştea. 2ar a>ă că acum, la familia 2ela!eau, o să trebuiască săne spunem, ca toată lumea, părereaO în timpul acesta, preşedintele aumeo aştepta acasă pe $ica sa, Cucile, şi pe "inerele lui, căpitanul 7olli!et, careurmau să !ină săl ia, pentru a se duce toţi trei împreună la acest prn# datde către familia 2ela!eau. PreşedinteleT îmbăirnise mult în ultimii patru ani,părea că de!enise mai aspru şi mai trist, un ade!ărat maniac ai dreptului,care petrecea orentre"i pentru aşi întemeia 7udecăţile pe articole din le"i,cu o minuţio#itate mereu crescndă. =e spunea că fusese au#it, în unele seri,pln"nd cu 'o'ote, ca şi cum totul sar $ năruit în faţa lui, c'iar şi dreptatea

de care se crampona cu disperare, spernd încă să se sal!e#e pe aceastăultimă epa!ă, denumită 7ustiţie. Nin durerea pe care io strneaT amintirea#drobitoare a dramei intime trăite cu. Ani în urmă, trădarea şi moartea!iolentă a soţiei sale, trebuia mai cu seamă acum sa sufere !ă#nd cumrenaşte această tra"edie, cum $ica lui I î adorata, aceasta Cucile, cu o faţa att de in"enuă, de o asemănareatt de i#bitoare cu mama ei, îşi înşală soţul, aşa cum soţia lui îl înşelasecnd!a pe el însuşi. Ku era dect de şase luni soţia căpitanului Golli!et, pe



carel trăda, clăruinduse unui insipid secretar al unui a!ocat, un băiat înalt,bloncl, mai tnăr dect ca, cu oc'i albaştri ca de fată. Preşedintele, caresurprinsese a!entura, suferea în"ro#itor din pricina ei, ca şi cum ar $ asistatla o reeditare a trădării cei pricinuise drama, făcndul săi sn"ere#e întruna inima. =e dădea înapoi la perspecti!a unei e)plicaţii dureroase, care lar

$ făcut să creadă că trăieşte din nou #iua înspăimntătoare cnd soţia sesinucisese în faţa lui, mărturisinduşi "reşeala. 2ar ct de mrşa!ă i se păreaaceastă lume, unde tot ceea ce iubise se do!edise a $ trădare Ni cum să maicreadă iii e)istenţa unei dreptăţi, cnd cele mai frumoase şi cele maiminunate făpturi erau tocmai acelea carel făceau să sufere atta Dn clipa în care apărură căpitanul Golli!et şi Cucile, preşedintele aumestătea "nditor şi morocănos, scufundat întrun fotoliu din cabinetul lui, undetocmai îşi sfrşea lectura foii Gournal de 1eauclair. Articolul pe care tocmai îlcitise repre#enta un atac !iolent îndreptat împotri!a *rec'eriei, şi i se păreaprost, scris stn"aci şi "rosolan. Ni îşi spuse părerea foarte calm. ^ =per că nu eşti tu acela, bra!ul meu Golli!et, care scrii asemenea

articolc, după cum circulă nişte #!onuri. Ku ser!eşte la nimic săţi în7uriad!ersarii. *ăpitanul sc'iţă un "est confu#. ^ Y', de scris ştii bine că nu scriu Kiciodată nu mia făcut plăcere aşace!a. 2ar, e ade!ărat, su"ere# anumite idei lui Cebleu, un fel de simplenotiţe, ca nişte $şe, pe ba#a cărora el redactea#ă #iarul cu a7utorul nu ştiucui. Ni, $indcă preşedintele continua să pri!ească spre el cu o $"urăde#aprobatoare, căpitanul Golli!et continuăL ^ *e !rei Fiecare se luptă cu armele pe care le are. 2acă acesteblestemate de fri"uri din Mada"ascar nu mar $ forţat sămi dau demisia, m

aş $ năpustit cu sabian mnă asupra acestor ideolo"i, care sunt pe calc săne doboare prin utopiile lor criminaleO A', 2oamnebunule, miaş mai uşurasu>etul un pic dacă aş !edea !reo du#ină dintre ci sn"ernd Cucile tăcea, coalietă şi minionă, cu sursul ei $n şi eni"matic pe bu#e.Dşi îndreptă spre bărbatul înalt, cu mustăţile bătăioase, cei era soţ, o pri!ire în care se putea citi ci atta limpe#ime ironia, înct preşedintele îşi dăduseama dup aceasta, fără nici un fel de "reutate, de dispreţul şi acru amu#atcu care $ica lui îl trata pe acest spadasin, încăput pe minile ei "in"aşe şi ro# întocmai ca un şoarece în "'earele pisicii. ^ Y' *'arit, murmură ea, nu $ răutăcios şi nu spune lucruri caremistrnesc "roa#a

2ar întlni pri!irea tatălui ei şi se temu să nu se tră de#e, ceea ce ofăcu să adau"e cu acrul său in"enuu ş candidL ^ Kui aşa, dra"ă tată, că *'arles nu are dreptate săşQ !erse astfelsn"ele Ar trebui să trăim liniştiţi, în colţu+ nostru, şi bunul 2umne#eu poatecă near binecu!nta, trimi ţndune în sfrşit un băieţel frumos. Preşedintele aume înţelese foarte bine că $icăsa îsL bătea 7oc încontinuare de soţul ci, în !reme ce în "nc e!oca fără îndoială ima"ineaamantului, insipidul secretai al unui a!ocat, blond şi cu oc'i albaştri ca de



fată, pe carel cucerise pe deantre"ul, făcncî din $inţa lui un soi de păpuşăa ei. ^ 8otul e foarte trist şi foarte dureros, spuse în ce' din urmăpreşedintele, fără să preci#e#e la ce se referă. *e 'otărre să mai iei şi ceţimai rămne de făcut, cnd toţi scnşală şi se de!oră între ei

=e ridicase cu "reutate din fotoliu, apoi îşi luă pălăria şL mănuşilepentru a se duce la familia 2ela!eau. Ni cnd, pe stradă, Cucile, pe care oadora în ciuda suferinţelor ce i le pro!oca, se atrnă de braţul lui, încercă unmoment delicio<de uitare, ca după o ceartă de îndră"ostiţi. *nd se făcu ora prn#ului, 2ela!eau !eni în casa de ln" ateliereleAbis, unde o "ăsi pe Fernande în salonul mic, care dădea spre sufra"erie,situat la parterul fostului pa!ilion a familiei ]uri"non, unde locuia acum, încalitatc de directo al u#inei. Era o locuinţă destul de incomodă, şi nu se maLa>a acolo, 7os, dect încă o cameră, pe care 2ela!eau e transformase încabinetul lui de lucru şi care comunica printro "alerie din senduri cubirourile !ecine ale atelierut ;ul. =us, la primul şi la al doilea eta7, se a>au

celelalte încăperi. =e cunoştea că locuia acolo o femeie tnără, pasionatădupă lu), $indcă numeroasele co!oare, precum şi tapetele acoperiseră cu omască de spoială !ec'ii pereţi întunecaţi pmă nu demult, su"erndsplendoarea şi bucuriile !isate de stăpna casei. 1ois"elin fu primul dintre in!itaţi care se i!i, sin"ur, fără soţia lui. ^ *um e)clamă Fernande cu un aer de#olat. =u#anne na !enit ^ Hă ro" să o scu#aţi, răspunse cu un ton foarte corect 1ois"elin. 2ar afost apucată a#idimineaţă de o asemenea mi"renă, înct na putut nici săiasă din camera ei. 2e $ecare dată cnd era !orba să !ină în !i#ită la pa!ilionul dinprea7ma atelierelor Abis sentmpla acelaşi lucru, şi =u#anne "ăsea !reun

prete)t oarecare pentru a e!ita această situaţie carei a"ra!a şi mai multdurerea dar sin"urul care nu înţele"ea ade!ărul, cuprins de orbirea lui, era2ela!eau. 2ealtminteri, 1ois"elin sc'imbă imediat subiectul con!ersaţieiL ^ Ei bine, pnă unaalta, am a7uns şin a7unul faimosului proces. Elucru 'otărt, nui aşa, u#ina *rec'erie e condamnată dinainte 2ela!eau înălţă din umerii lui puternici. ^ *e ne pasă nouă dacă o condamnă sau nu Fără îndoială că neapro!ocat multe nea7unsuri, făcnd să se deprecie#e preţul metalelorprelucrate, dar ceea ce fabricăm noi nu intră în concurenţă cu ea, aşa că nurepre#intă nici un fel de pericol mai "ra!.

Fernande îl pri!ea cu oc'ii ei de >acără, fremătnd de ner!i, în #iuaaceea arătnd mai frumoasă ca oricnd. ^ A', tu nu ştii să urăştiO ite, ai în faţa oc'ilor un om care sa pus dea curme#işul tuturor proiectelor tale şi care a întemeiat la poarta ta o u#inări!ală, putnd pro!oca prin succesele sale ruina întreprinderii pe care oconduci, un om care nu încetea#ă să $e dect un obstacol pentru tine, şi tunici măcar nui doreşti pier#ania. A', numai în clipa în care îl !oi !edea



a#!rlit fără o leţcaie întrun şanţ de la mar"inea drumului, numai atunci amsă mă declar mulţumită =imţise, întrade!ăr, încă din prima #i, că Cuc o săi $e un duşman, şi nuputea să !orbească fără ură despre acest om carei ameninţa liniştea,distru"ndui perspecti!ele de a trăi mereu numai în lu) şi plăceri. Aici era

marea, unica de altminteri, crimă Fernande pretindea pentru foamea eimereu crescndă de plăceriT şi de lu) cşti"uri care să sporească fără încetare, o u#ină din ce în ce mai rentabilă, sute de muncitori frămntndoţelul în faţa "urilor de foc ae cuptoarelor. F, ra o tocătoare de bani şi debărbaţi, căreia atelierele Abis, cu ciocanele 'idraulice şi cu maşinile loruriaşe, nu mai pridideau săi potolească poftele. Fiindcă ce sar ale"e dinsperanţele ei întro !iaţă de fast şi belşu", cu "răme#i de milioane pe careurma să le de!ore, dacă atelierele Abis se a>au în prime7die de a dispare, în"'iţite de concurenţă Pentru aceasta, nu lăsa nici o clipă de ră"a#, attbărbatului ei, ct şi lui 1ois"elin, împin"ndui de la spate, strninduleneliniştea şi pro$tnd de orice prile7 pentru aşi de#!ălui temerile şi mnia.

1ois"elin, care făcea ca# de superioritatea lui, nepreocupnduseniciodată de problemele u#inei şi c'eltuind fără nici o socoteală bene$ciilere#ultate de pe urma ei, cu fudulia de prost "ust a unui bărbat frumos, ce secrede iubit pentru el însuşi şi carei în acelaşi timp ca!aler "alant şi !nătorpasionat, încerca totuşi un $or de "roa#ă cnd o au#ea pe Fernande !orbindui de perspecti!ele unei ruine. Ni se întoarse către 2ela!eau, în care a!ea o încredere absoluta. ^ Kuţi faci nici un fel de "ri7i, !ere, nui aşa. Fotul mer"e ca pe roateaici, da ;n"inerul înălţă iarăşi din umeri. ^ 8otul mer"e bine, $rma nui cu nimic atinsăO Ni apoi, lot oraşul se

ridică împotri!a acestui om, care cred căi un nebun. Y să se !adă lipsa lui depopularitate şin londW sunt mulţumit de proces ?din pricina că lucrul ăsta osă dea lo!itura de "raţie spiritului de a"itaţie care domneşte în 1eauclair. Kicinau să treacă trei luni şi cei cţi!a muncitori pe care7ii ia luat !or !eni cucoadantre picioare să mă implore Wsăi primesc din nou la lucru în ateliereleAbis. Y să !edeţi, o să !edeţi 8otul este numai săţi menţii autoritatea, ideeade#robirii muncii e o prostie, muncitorul nu mai facc nimic bun de îndată cese simte stăpn pe el însuşi. =e aşternu un moment de tăcere, după care 2ela!eau adău"a cu o!oce mai potolită, în !reme ce o umbră de în"ri7orare îi trecea peste faţăL ^ 8otuşi, ar trebui să $m mai prudenţi, u#ina de la *rec'erie nui o

concurenţă pe care so ne"li7e#i, şi ceea ce mă nelinişteşte este să nu netre#im dintro dată fără resursele materiale necesare desfăşurării luptei. 8răim prea de a#i pe mine, şi cu toate astea este absolut indispensabil să necreăm nişte fonduri serioase de re#er!ă, în care să se !erse cu re"ularitate oanumită sumă, de e)emplu o treime din cşti"urile anuale. Fernande îşi stăpni cu "reu un "est in!oluntar de protest. Acesta eratocmai lucrul de care se temea cel mai mult, anume ca amantul ei săşisc'imbe modul de !iaţă, diminund substanţial c'eltuielile, fapt care ar $



determinato să reducă la rndul ei distracţiile, renunţnd la or"oliul şiplăcerile ce le dobndea de pe urma dărniciei lui 1ois"elin. =e mulţumi sălpri!ească pe acesta din urmă, care, dealtminteri, din proprie iniţiati!ă,răspunse răspicat. ^ Ku, !ere, nu î *el puţin în acest moment, nu pot renunţaT la nimic

din bene$cii, $indcă am obli"aţii mari. 2e altfel, ţin săţi mulţumesc încă odată, $indcă te ţii de cu!nt şimi dai e)act sumele pe care teai obli"at să lereali#e#i ca bene$ciiO Y să !edem mai tr#iu cei de făcut, cnd o să maidiscutăm despre treaba asta. *uT toate acestea, Fernande rămase la fel de ner!oasă, şi mnia eiascunsă se abătu asupra capului micuţei Kişe, pe care 7upneasa, care puţintimp mainainte o a7utase sa mănnce sin"ura, o aducea ;a mama ci, înaintede a o însoţi ca săşi petreacă dupăamia#a la o mică prietenă. Kişe, caremer"ea pe şapte ani, a7unsese acum o fată dră"uţă, tranda$rie şi blondă,mereu #mbitoare, cu părul ei bo"at şi ciufulit, care o făcea să se asemenecu o oiţă creaţă.

^ ite, dra"ul meu 1ois"elin, o fată neascultătoare care. Y îmbolnă!ească pnă la urmă.. Dntreabo ce a făcut deună#i, la ceaiul pe carela oferit în cinstea $ului tău, Paul, şi a micuţei Couise Ma#elle. Fără să se tulbure ctuşi de puţin, Kişe continua să surdă cu aerul eiamu#at, $)nd asupra oamenilor mari din 7urul şi nişte oc'i albaştri şilimpe#i. ^ Y', continuă mama, no săşi mărturisească niciodată "reşealaO Eibine, cu toate că mam opus în repetate rnduri, inter#icndui cudesă!rşire so facă, a desc'is iar poarta aceea !ec'e, de 7os, din fundul"rădinii noastre, şi a lăsat să pătrundă pe acolo toată liota de copii murdaride la *rec'erie. Printre ei se a>ă unul mic, Kanet, un copil "roa# nic, pe care

la îndră"it. Ni, dealtminteri, Paul al tău era cu ei, la fel ca şi Couise Ma#elle,alăturnduse cetei de copii ai lui 1onnaire ăsta, care nea părăsit întrun modatt de 7osnic. 2a, da. Paul cu Antoinette şi Couise cu Cuc7en, pe caridomnişoara Kişe cu Kanet al ei îi conducea săW de!aste#e rondurile noastrecu >ori. Ni, după cum !e#i, nici măcar nu roşeşte de ruşine din cau#a asta. ^ Kui ade!ărat, răspunse desc'is Kişe, cu !ocea ei cristalină, nu sade!astat nimic, neam 7ucat foarte cuminţi împreună. E att de nostim Kanet Acest răspuns fu picătura care umplu pa'arul, reuşind so scoată dinsărite pe Fernande. ?.. ?. ^ A', îl "ăseşti nostim. Ascultă aici, dacă te mai prind !reodată împreună cu el, nu mai !e#i desert la masă timp d o săptămnă de #ile. K

am c'ef sămi pro!oci niciunT neca# cu oamenii din !ecinătate. =ar ducepeste tot să bata toba că le atra"em copiii ca săi con!ertimO înţele"i, dedata asta !orbesc foarte serios, o să ai dea facc cu mine dacă te mai duci săstai de !orbă din nou cu Kanet. ^ 2a, mamă, spuse Kişe cu $"ura ei micuţă, liniştita şi #mbitoare. Ni, după ceo !ă#u plecată cu 7upneasa, W dnduşi seama că făcuse catoată lumea să se simtă stn7enită, Fernande încercă să pună capăt discuţieiL



^ Foarte simpluL am să pun să se #idească poarta, şin felul acestasunt si"ură că, după aceea, copiii noştri nau sa mai aibă pe unde săcomunice cu ceilalţi. Kimic nui mai rău ca aceste 7ocuri ale copiilor prin carese molipsesc uni< de la alţii de tot felul de boli. Kici 2ela!eau, nici 1ois"elin nu inter!eniseră, socotind că acestea sunt

treburi lipsite de importanţă, deşi amndos erau adepţii măsurilor se!ere,pentru stabilirea unei bune discipline. 2ar mu"urii !iitorului se i!eaupretutindeni. Kişe, mică şi încăpăţnată, ducea în inimioară şin minteima"inea lui Kanet, care era att de nostim şi care se 7uca aşa de frumos cuea. Dn cele din urmă începură să sosească şi ceilalţi oaspeţi, familia ourier împreună cu *'teard, apoi preşedintele aume împreună cu tnăraperec'e Golli!et. 2upă cum îi era obiceiul, abatele Marle îşi făcu apariţiaultimul, cu într#iere. Erau cu toţii #ece persoane, $indcă soţii Ma#elle,reţinuţi de o împre7urare cu totul nepre!ă#ută, promiseseră în mod cate"oriccă o să !ină doar să bea cafeaua cu ei. Fernande îl aşe#ase pe subprefect la

dreapta ei şi pe preşedintele tribunalului la stn"a, în !reme ce 2ela!eau seaşe#ase între sin"urele doamne dintre in!itaţi, şi anume Ceonore şi Cucile. Cacele două capete ale mesei se "ăsiră ourier şi 1ois"elin întro parte şiabatele Marle împreună cu căpitanul Golli!et în cealaltă parte. ;ntenţionat nufuseseră in!itaţi dect aceşti cţi!a prieteni intimi, pentru a se putea !orbimai nestn7enit. 2ealtminteri, sufra"eria, cu care Fernande nu se fălea ctuşide puţin, era att de strmtă, înct bufetul !ec'i şi "reoi din ma'onstn7enea ser!iciul de îndată ce se a>au de faţă mai mult de o du#ină dein!itaţi. Dncă de cum se ser!i peştele, nişte păstră!i delicioşi pescuiţi în rulMionne, con!ersaţia se $)ă asupra u#inei de la *rec'erie şi a lui Cuc. Ni ceea

ce a$rmau aceşti bur"'e#i, trecuţi prin şcoli şi care pretindeau a cunoaştebine ceea ce numeau ei utopie socialistă, nu era cu nimic mai inteli"entdect năroadele aprecieri făcute de către familia 2ac'eu) şi de către familiaCabo:ue. =in"urul care ar $ putut sănţelea"ă era *'teard. 2ar el nu lualucrurile în serios. ^ Ntiţi, băieţii şi fetele !or creşte claie peste "rămadă în aceleaşi clase, în aceleaşi ateliere şi, sper, în aceleaşi dormitoare, astfel înct se pare că!om a!ea un orăşel care se !a popula în mod rapid. 8oţi !or trai ca în familie,toţi !or $ taţi şi mame, a!nd o droaie de copii care !or $ ai tuturor ^ Y', ce "ro#ă!ie spuse Fernande, cu un aer de profund de#"ust, căciafecta o mare smerenie.

Ceonore, din ce în ce mai de!otată moralei se!ere a reli"iei, se aplecă înspre abatele Marle, !ecinul ei, murmurndL ^ E o ruşine căreia 2umne#eu îi !a pune capăt fără într#iere. 2ar abatele Marle se mulţumi să ridice oc'ii către cer, căci po#iţia luide!enea din ce în ce mai delicată, mai cu seamă pentru că nu !roia să sepună rău cu =oeurette şi se ducea să ia prn#ul cu re"ularitate la *rec'erie.=e de!ota tuturor creştinilor, mai cu seamă acelora care e!adaseră din snulbisericii şi pe care se prefăcea căi crede capabili să se întoarcă. Asta era



ceea ce numea el a rămne ferm pe po#iţie şi a lupta împotri!a in!a#iei răului în su>etele oamenilor. Efortul lui de!enea tot mai inutil şi, !e"'ind cus$nţenie a"onia !ec'ii societăţi, se pomenea cuprins de o tristeţe adncăatunci cnd !edea credincioşii !enind întrun număr din ce în ce mai mic labiserica lui.

1ois"elin începu să po!estească ce!a. ^ Dntocmai ca întro mică aşe#are comunista, care a luat $inţă în c'ipe)perimental unde!a unde nu e)istau destule femei. Ni atunci ceau făcutele Au trecut de la unul la altul, petrecnd cte o noapte cu $ecare bărbat înparte. Asta sar c'ema sc'imb de locuri, dacă nu mănşel, nui aşa Cucile i#bucni întrun rs uşor, ca un tril de >aut, care răsună att de!esel, înct întrea"a masă îşi întoarse pri!irile către ea. 2ar femeia nu setulbură ctuşi de puţin şi rămase la fel de bine dispusă, cu înfăţişarea ei attde candidă şi îşi strecură numai o pri!ire fu"ară, dar plină de subînţelesuri înspre soţul ei, căpitanul Golli!et, pentru a !edea mai cu seamă dacă şi el"ăsea po!estea tot att de nostimă.

2ela!eau sc'iţă un "est de nepăsare. *ă femeile !or $ puse în comun, Qasta era o treabă carel interesa prea puţin, *eea ce i se părea mai "ra! erafaptul că noua or"ani#are submina din temelii autoritatea şiQ dădea fru liber!isurilor criminale de a trăi fără stăpn. ^ *ircula pe acolo o concepţie care mă depăşeşte, spuse el. Yare cum!a putea $ "u!ernat oraşul lor !iitor Ni să anali#ăm numai ca#ul u#ineiLa$rmă că !or a7un"e prin asociaţie să suprime sistemul de remunerare prinsalariu şi că, în #iua în care nu !or mai e)ista dect oameni care muncesc şicareşi aduc partea lor de contribuţie ia efortul comunităţii, se !a putea faceo împărţire dreaptă a bo"ăţiilorO Ku cred să e)iste un !is mai periculos,tocmai pentru faptul că este imposibil de reali#at, nui aşa, domnule ourier

Primarul, care se îndopa, cu faţa aplecată peste farfurie, se şterse!reme îndelun"ată la "ura înainte de a răspunde, mai ales din pricină căl!ă#use pe subprefect pri!ndul cu insistenţă, ca să !adă ce !a răspunde. ^ Fără îndoială că este imposibil de reali#atO Kumai că nu trebuiecondamnat aşa, fără nici o socoteala, sistemul lor de asociere. Dn unire se a>ăo mare forţă, la care am putea să facem apel noi înşine, pentru a ne ser!i deea. Aceasta prudenţă îl indi"nă pe căpitan, care e)clamă furiosL ^ Ei, dar ce sa întmplat =a a7uns acum să nu mai $e condamnatedect parţial e)ecrabilele atentate pe care acest om, !orbesc despre acestdoinn Cuc, le pune la cale împotri!a a tot ce iubim, împotri!a bătrnei noastre

Frnte, aşa cum neau făurito prin spadă şi neau dăruito strămoşii noştri =e ser!eau cotlete de miel cu mu"uri de sparan"'el, şi toată lumea încercă atunci săşi descarce su>etul pe spinarea lui Cuc. EraW dea7uns să $erostit acest nume att de urtW de $ecare dintre ei, ca faptul săi uneascăstrns, din pricina "roa#ei lor ca interesele să nu le $e ameninţate şi dinne!oia imperioasă pe care o simţeau să se apere şi să se ră#bune. A!urăc'iar cru#imea săi ceara lui ourier noutăţi despre $ul său, Ac'ille,rene"atul, şi primarul trebui, din cau#a asta, săl blesteme o dată mai mult în



"nd. =in"urul care se pricepu să e!ite o discuţie desc'isă fu *'teard, carese esc'i!a mereu, lundo pe de lături şi străduinduse să îmbrace totul în'aina "lumei. 2ar căpitanul continua să pre#ică cele mai "ra!e de#astre dacănu se lua o 'otărre fermă ca ră#!rătitorul de oameni să $e readus la ordineprin lo!ituri de ci#mă, Ni răspndi o panică att de mare, înct 1ois"elin,

cuprinsT de în"ri7orare, îl con!inse pe 2ela!eau să ia cu!ntul şi să le facădeclaraţii care săi mai liniştească. ^ Ymul nostru este de pe acum atins, spuse directorul atelierelorTAbis. Prosperitatea u#inei *rec'erie nu este dect o aparenţă, şiT !a $ dea7uns o sin"ură lo!itură pentru ca totul să se năruiască la pămntO2ealtminteri, uitaţi, soţia mea a şi a>at anumite amănunte semni$cati!eO ^ 2a, prelua ştafeta discuţiei Fernande, cu "ura crispata de furie şifericită că are posibilitatea să se mai uşure#e puţin, am a>at lucrurile asteade la spălătoreasă noastrăO6+ cunoaşte pe Ra"u, unul dintre !ec'ii muncitoride la atelierele Abis, care nea părăsit pentru ca să se ducă la noua u#ină. Eibine, Ra"u stri"a peste tot în "ura mare că sa să turat de coli!ia lor

murdară, că acolo moare de plictiseală, că nui sin"urul întro situaţieasemănătoare şi că întruna din #ilele astea, ct se poate de curnd, se !or întoarce cu toţii din nou aiciO A', prin urmare, acela dintre ei care !a faceprimul pas !a da lo!itura necesară prin care săl răstoarne la pămnt peacest Cuc şi săl #drobească ^ Ni îpoi, spuse 1ois"elin !enindui în a7utor, mai e)istă şi procesul luiCabo:ue. =per că asta o săi a7un"ă, întrade!ăr. Dn momentul acela se ser!eatocmai raţa la cuptor, şi în sufra"erie se aşternu o nouă linişte. Kimeni nua!usese cura7ul încă să !orbească despre acest proces desc'is de Cabo:ue şiasta poate din pricina tăcerii pe care o păstra în 7urul lui aume, preşedinteletribunalului. El mnca încet, făcnd mari eforturi, $indcă supărările lui tainice

îi pro!ocaseră o boală de stomac, şi se mulţumea sa asculte pe ceilalţicomeseni, pri!indui cu oc'ii lui reci şi cenuşii, care nu lăsau să ră#beascănafară nici un "nd. Kul "ăsiseră niciodată att de puţin comunicati!, şi lucrulacesta începea pnă la urmă să de!ină supărător, căci toţi doreau să a>ecam în ce fel de ape se scaldă. 2eşi nici prin "nd nui trecea nimănui că elar $ în stare să dea cşti" de cau#a celor de la *rec'erie, totuşi $ecare speraca bătrnul !a a!ea ceea ce numeau ei bunul simţ de a le da anumiteasi"urări şi de aşi lua oarecari an"a7amente, printrun cu!nt rostit îndea7unsde limpede. Ni din nou căpitanul fu acela care dădu asaltulL ^ Ce"eai precisă în pri!inţa asta, nui aşa, domnule preşedinte Yrice

pre7udiciu adus în dauna cui!a trebuie îndreptat. ^ Fără îndoială, răspunse aume. 8oţi se aşteptau la mai mult. 2ar ei tăcu. Ni. Problema rului *lou:ue fuatunci de#bătută întrun mod #"omotos, pentru al forţa pe preşedinte să sean"a7e#e mai adnc. Aşa, de pildă, ruleţul infect de!eni una din podoabele1eauclairului apoi, nu se fura în felul acesta apa unui oraş, mai cu seamănumai pentru ca să leo dea ţăranilor, după ce Cuc le aiurise capetele şi erape punctul de a face din satul lor o !atră unde să ardă >acăra anar'iei



furioase care ameninţa să molipsească întrea"a re"iune roa#a cumplită abur"'e#ilor pentru orice fel. 2e sc'imbare ră#bătea din !orbele lor, căci dacăfeciorii ţăranilor dr7i de altădată a7un"eau săşi pună laolaltă peticelc lor elepămnt, !ec'ea şi sfnta proprietate era serios ameninţată de ruină. Eramomentul propice ca 7ustiţia să se amestece, punnd capăt unui asemenea

scandal. ^ =untem foarte liniştiţi, spuse în cele din urmă 1ois"elin cu "lasmieros de lin"uşitor, $indcă această cau#ă a societăţii noastre se a>ă pemini bune. Kimic nu este mai presus de o 7udecată dreaptă, pronunţată întoată libertatea, de către o conştiinţă cinstita. ^ Fără îndoială, repetă aume simplu. Ni trebuiră, şi de astă dată, să se mulţumească cu aceste !orbe nutocmai limpe#i, dar în care toţi îşi puseseră speranţa că se a>ă însăşicondamnarea certă a lui Cuc. Prn#ul se apropia de sfrşit, nu mai erau deser!it, după o salată a la russe, dect în"'eţata de căpşuni şi desertul. *upntecele "'iftuit, comesenii începură să se în!eselească, se rdea mult, mai

cu seamă pentru că simţeau că a!eau !ictoria în mnă. Ni, în clipa în caretrecuseră în salon pentru a lua cafeaua, îşi făcură apariţia şi soţii Ma#elle,primiţi cu afecţiune şi #mbete calde, întratt aceşti rentieri cumsecade, cutabieturile şi trndă!ia lor, le înduioşau inimile. 1oala doamnei Ma#elle numer"ea ctuşi de puţin spre !indecare, totuşi era înentată, $indcă obţinusede la doctorul Ko!arre o serie de noi buline carei permiteau să mănncenestin"'erită orice fel de mncare. =in"urele lucruri în"ro#itor de neplăcutepentru ei rămncau doar po!eştile le"ate de *rec'erie, ameninţările ceipndeau cu pri!ire la suprimarea rentei şi la abolirea sistemului de moştenireşi perspecti!ele sumbre care ar mai $ putut săi ba"e în sperieţi. 2ar la cebun să !orbeşti despre lucruri neplăcute 2omnul Ma#elle, care !e"'ea atent

asupra liniştii soţiei, imploră persoanele de faţă, prin clipiri dese din oc'i, sănu mai aborde#e niscai subiecte înspăimntătoare, care ar $ putut săpericlite#e sănătatea att de şubredă a doamnei Ma#elle. Ni lucrul acesta li sepăru tuturor înentător, aşa că se "răbiră să se cufunde din nou în !iaţa lorfericită, !iaţă de lu) şi plăceri, căreia se pricepeau săi culea"ă din plin toateroadele. Dn sfrşit, sosi şi #iua faimosului proces, în mi7locul mniei şi urii mereucrescnde. Kiciodată 1eauclairul nu fusese răscolit de asemenea patimi attde aprinse. Ca început, Cuc se mirase şi nu făcuse nimic altce!a dect sărdă. *itaţia lui Cabo:ue îl amu#ase pur şi simplu, cu att mai mult cu ctpretenţia de două#eci şi cinci de mii de franci daune interese i se părea cu

totul de ne7usti$cat. 2acă rul *lou:ue a7unsese să sece, era foarte "reu săse do!edească faptul că principala cau#ă ar $ fost aceea că u#ina de la*rec'erie ar $ captat şi utili#at i#!oarele. 2ealtminteri, aceste i#!oare sea>au pe domeniul respecti!, aparţineau celor doi fraţi Gordan, erau libere deorice altă îndatorire, fără să $e ne!oie deci ca u#ina să plătească !reo c'iriepentru ele, prin urmare proprietarii domeniului a!eau absolut tot dreptul sădispună de ele după cum le era !oia Pe de altă parte, Cabo:ue ar $ trebuitsăşi spri7ine pe anumite probe pretinsa nedreptate care i se făcea, ceea ce,



de fapt, ne"ustorul încerca să întreprindă doar întro slabă măsură şi cu attastn"ăcie, înct nici un tribunal din lume nu ar $ putut săi dea dreptate. =au,după cum spunea uneori Cuc în "lumă, el era acela care ar $ trebuit să cearăun premiu de la populaţie pentru al răsplăti căi scăpase pe cei ce locuiau pemalurile rului de emanaţiile otră!itoare de care se plnseseră !reme

îndelun"ată. Yraşul nu a!ea dect să acopere şanţul şi să !ndă terenuriledrept loturi pentru noi construcţii, ceea ce ar constitui un foarte nimerit prile7de a face să se !erse în !istieria municipalităţii cte!a sute de mii de franci.Rdea prin urmare şi nici nui trecea prin "nd să ia în serios această!nătoare ce se pornise împotri!a sa. Abia mult mai tr#iu, cnd se tre#i înfaţa ranc'iunelor în!erşunate şi simţi efectul actelor de ostilitate îndreptate împotri!a lui, pe care le !edea petrecnduse pretutindeni, îşi dădu seama de"ra!itatea situaţiei şi de prime7dia de moarte în care se a>a opera ce o întreprindea. Dn acel moment, Cuc trecu printrun şoc foarte dureros. *andoarea luioptimistă de apostol nu era ctuşi de puţin att de mare şi el însuşi nu era

c'iar att de nai! înct să nuşi dea seama de răutatea oamenilor. Dn lupta pecare o de#lănţuise împotri!a lumii !ec'i, se aştepta întrade!ăr ca aceasta sănuşi $ cedat locul fără să se re!olte şi să lupte. Era pre"ătit săndurecal!arul, pietrele şi noroiul cu care mulţimile in"rate a#!rle de obicei îndesc'i#ătorii de drumuri. 8otuşi, în adncul su>etului său simţi că şo!ăie,!ă#u !enind spre el amărăciunea pe care ţio pro!oacă ocările nedrepte,cru#imile şi trădările. Dşi dădea seama fără prea mult efort că în spateleatacului declanşat de interesele familiei Cabo:ue şi ale micului comerţ dinlocalitate se a>a întrea"a bur"'e#ie, toţi aceia care stăpneau a!eri colosale,fără să accepte sa lase nimic din mnă. Dncercarea lui de a constitui oasociaţie, un fel de cooperaţie, punea întrun att de mare pericol societatea

ba#ată pe sistemul capitalist de salari#are, înct de!enea pentru bur"'e#ienici mai mult, nici mai puţin dect un inamic public de care trebuie să tedebarase#i cu orice preţ. Ni erau conducătorii atelierelor Abis, şi erau stăpniiproprietăţii uerdac'e, şi erau autorităţile de toate felurile ale oraşului,repre#entanţii patronatului, ai *onsiliului comunal sau ai "u!ernului, care sea"itau şi se puneau pe picior de bătălie, străduinduse săl stri!ească.;nteresele personale se apropiau, se uneau şi acţionau laolaltă din umbră,ur#ind o reţea att de complicată de $re binentinse, întin#nd attea curse şipre"ătind alte noi capcane, înct Cuc simţea că la cel mai mic pas "reşit pecarel !a face !a $ pierdut. 2acă !a cădea, 'aita se !a arunca asupra lui şi !a$ de!orat. Di cunoştea bine pe toţi, ar $ putut spune cte îi poate pielea

$ecăruia dintre ei, funcţionari, comercianţi, simpli rentieri, cu feţele paşnice,dar care ar $ fost în stare săl mănnce de !iu dacă lar $ !ă#ut prăbuşinduse la colţul !reunei stră#i. *u toate aces7ea Cuc, înăbuşinduşi $orul din su>et,se aV!rlise în bătălie eu con!in"erea că nimic nu se poate întemeia fărălupta şi că marile opere ale umanităţii trebuiau de $ecare dată pecetluite cusn"ele celor care le plămădeau. Procesul a!u loc întro marţi, #i de tr", în faţa tribunalul ui ci!il,pre#idat de către aume. 1eauclairul era în $erbere, !aluri de lume !enită



din satele !ecine sporeau şi mai mult !acarmul în piaţa Primăriei şi pe strada1rias. *uprinsă de nelinişte la rndul ei, =ceurette îl implorase pe Cuc sămear"ă la tribunal înto!ărăşit de cţi!a prieteni puternici. 2ar el refu#ă plinde încăpăţnare, !roi să se ducă acolo sin"ur, după cum tot sin"ur 'otărsesă se apere, neacceptnd dect de forma un a!ocat. *nd pătrunse în sala

de şedinţe, o încăpere foarte strimta şi încă de pe acum plină de un public#"omotos, se făcu dintro data linişte, întrea"a asistenţă $ind stăpnită deacea curio#itate lacomă să "uste spectacolul unor !ictorii obţinute fără armeşi să !adă care dintre părţi !a $ cea sacri$cată. *ura7ul şi stăpnirea de sinea lui l uc îi înfurie şi mai mult pe duşmanii săi, care socotiră că are o înfăţişareobra#nică. =e apropiase şi stătea în picioare ln"ă bara apărării, pri!indliniştit lumea care se în"'esuia acolo şi recunoscnd în mi7locul ei peCabo:ue, 2ac'eu), *aau) şi alţi ne"ustori ca şi ei, amestecaţi în !alul fărănume al mulţimii, feţe aprinse de duşmănie şi furie, pe care nu le mai !ă#useniciodată pnă atunci. Ni simţi o oarecare uşurare, constatnd că toţicunoscuţii lui de ia uerdac'e şi de la Abis a!useseră cel puţin bunul simţ să

nu !ină săl !adă începnd lupta cu aceste bestii. Mulţimea se aştepta la de#bateri foarte lun"i, care să ie strneascăinteresul şi pasiunea. Ku fu nimic din toate acestea. Cabo:ue alesese pe unuldintre acei a!ocaţi de pro!incie care se bucură de reputaţia că sunt att de înrăiţi, înct ba"ă în sperieţi o re"iune întrea"ă. Ni, pentru duşmanii lui Cuc,cei mai fericit moment fu pnă la urmă pledoaria acestui om, care, simţindnetemeinicia terenului le"al pe care se fundamenta cererea de a se obţinedaune interese, se mulţumi să ridiculi#e#e reformele de la *rec'erie din carenu se înţele"ea nimic. Făcu asistenţa să rdă !reme îndelun"ată, W înfăţşndui un tablou caricaturi#am şi plin de !enin al societăţii !iitoare.=trnii indi"narea #"omotoasă a tuturor în momentul în care arătă cum copiii,

att cei de se) bărbătesc, ct şi cei de se) femeiesc, trăiesc laolaltă începnd încă din lea"ăn, Tcum sfnta instituţie a căsătoriei era abolită şi dra"osteaTcă#uta în animalitate, cum perec'ile seT împreunau şi se părăseau la !oia întmplării, după destrăbălări care durau o oră. 8otuşi, părerea "enerală, înurma acestei pledoarii, fu că7m se pusese de"etul pe rană, că nu se "ăsisear"umentulT 'otărtor, lo!itura de măciucă în stare să cşti"e o cau#ă şi să#drobească un ad!ersar. Ni neliniştea duşmanilor spori şiW mai mult cnd Cucluă cu!ntul la rndul lui şi cnd cele 7nai mărunte a$rmaţii ale lui furăprimite cu murmure de către sală. Horbi foa, rte simplu, nici nu răspunsemăcar la atacurile îndreptate împotri!a operei sale, ci se mulţumi numai sădemonstre#e cu o forţă de con!in"ere e!identă că Cabo:ue îşi întemeiase

întrun mod cu totul "reşit cererea lui. Yare nu era un ser!iciu pe carelfăcuse 1eauclairul ui faptul ca asanase oraşul, secnd rul *lou:ue, sursacea mai si"ură de infectare, şi că adusese în felul acesta municipalităţii pur şisimplu pe ta!ă nişte terenuri foarte bune pentru construcţii 2ar nu era nicimăcar un lucru do!edit faptul ca lucrările e)ecutate la *rec'erie ar $ fostcau#a dispariţiei torentului şi el se aştepta să !adă Wcăi sunt aduse niştedo!e#i si"ure. Ca W sfrşit, de#!ălui puţin din amărăciunea su>etului săusfşiat de durere, cnd declară ca, dacă nu a!ea ne!oie de mulţumirile



nimănui pentru ceea ce credea că făcuse încă de pe acum folositor pentruoameni, în sc'imb ar $ fericit barem să $e lăsat săşi urme#e opera în linişte,fără să i se mai caute prosteşte nod în papură. Dn repetate rnduri,preşedintele aume fusese ne!oit să impună linişte auditoriului şi replicaa!ocatului an"a7at de Cabo:ue fu att de !iolentă, ridica nişte aclamaţii att

de puternice cnd îl trată pe Cuc drept anar'ist, pus cu în!erşunare pedistru"erea oraşului, înct preşedintele fu ne!oit să ameninţe sala cue!acuarea dacă asemenea manifestări se mai repetă. Apoi, cnd procurorul!orbi la rndul lui întrun mod !oit confu#, dnd dreptate şi acu#nd cnd peuna, cnd pe cealaltă dintre părţi, preşedintele aume amnă 7udecata pestecincispre#ece #ile. *incispre#ece #ile mai tr#iu, în aşteptarea 7udecăţii, patimileTa7unseseră să se încin"ă în aşa măsură, înct oamenii începuseră să se bată în plină stradă. Cumea era aproape unanim con!insă că se !a pronunţa osentinţă de condamnare se!eră, ce!a cam de la #ece la cincispre#ece mii defranci daune interese, fără a mai pune la socoteală celelalte neplăceri care ar

urma, ca de pildă faptul că lui Cuc i se !a face o somaţie ca să readucă prul*lou:ue aşa cum se a>ase el în matca lui încă de la începutul începutului. 8otuşi se mai "ăseau cţi!a oameni care nu erau si"uri de nimic şi clătinau cu îndoială din cap, căci nu fuseseră tocmai satisfăcuţi de atitudineapreşedintelui aume în timpul de#baterilor. Dl considerau o $re cam bi#ară şise îndoiau de faptul că acesta ar $ în stare să ia o asemenea 'otărre, cnd îl!edeau att de întunecat la faţă, înc'istnduse şi făcnduşi tot felul descrupule, stăpnit de idei aproape bolnă!icioase asupra spiritului de dreptatecare trebuie să domnească în tribunalul său. n alt subiect de în"ri7orare erafaptul că de a doua #i, c'iar după şedinţa de la tribunal, preşedintele nu maiprimea pe nimeni în locuinţa lui, sub prete)tul unei indispo#iţii, deşi se

spunea că era perfect sănătos şi că dorise pur şi simplu să se sustra"ă înfelul acesta oricăror presiuni, să nu primească pe nimeni, tocmai pentru canimeni să nu încerce cum!a să aibă !reo înrurire asupra conştiinţei sale de 7udecător. Yare ce făcea în felul acesta, cu uşile şi ferestrele #ă!orite, ascuns în străfundul casei lui sin"uratice, unde nici c'iar $ica lui nu putea săpătrundă *ăror lupte su>eteşti şi căror drame lăuntrice le că#use el pradă, în mi7locul !ieţii lui #drobite ful"erător, despuiată de tot ce iubise şi trădatăde $inţa în care cre#use Uotărrea trebuia să $e pronunţată imediat dupăprn#, la începutulşedinţei. =ala era şi mai plină, şi mai #"omotoasă, şi mai nerăbdătoare c'iardect data trecută. 2e la un capăt la altul al încăperii i#bucneau rsete,

cu!inte de îmbărbătare sau in!ecti!e pline de !iolenţă. 8oţi duşmanii lui Cuc!eniseră să asiste la #drobirea lui. *t despre el, foarte cura7os şi de astădată, nu acceptase să $e însoţit de nimeni, preferind să se pre#inte sin"ur,pentru aşi pronunţa solia de bunăTpace. DnT picioare, ln"T bara lui,surdea şi pri!ea sala fără să pară măcar a bănui că toată această ura caremocnea printre rndurile dese de oameni era îndreptată împotri!a lui. Dnsfrşit, preşedintele aume îşi făcu apariţia cu o punctualitate perfectă,urmat de doi asesori şi de procuror. şierul nu mai a!u ne!oie să ceară



linişte, $indcă "lasurile se stinseseră pe neaşteptate, în !reme ce feţeleasistenţei se crispară, ar#nd de curio#itate şi nelinişte. Preşedintele luase loc în fotoliul său, cu te)tul 'otărrii 7udecătoreşti în mnă, şi o lun"ă bucatăTde !reme stătu nemişcat, tăcut, cu pri!ireaW pierdutăn depărtări, dincolode mulţimea capetelor. Dn sfrşit, cu o !oce înceată, monocordă, îşi începu

lectura. Aceasta dură mult timp, $indcă aliniatele se succedau cu ore"ularitate plină de uniformitate, Q întorend problemele ridicate pe toatefeţele şi 7trăduinduse să re#ol!e cu scrupulo#itate şi cele mai miciamănunte. TAuditoriul ciulea urec'ile, fără să înţelea"ă prea mult şi fără săpoată a7un"e să pre!adă care ar putea $ conclu#ia, în aşa fel ar"umentelepro şi contra se succedau unul după altul, la inter!ale foarte scurte. Păreatotuşi, pe măsură ce înainta în lectură cu cte un nou pas, că te#ele lui Cucerau cele adoptate de către 7udecător, şi anume absenţa oricărui pre7udiciuadus !reunei alte persoane, ca şi dreptul pe carel are orice proprietar de ae)ecuta munci pe terenurile sale, atunci cnd nu e)istă nici o restricţie caresăl împiedice so facă. Ni sentinţa că#u ca o bombăL Cuc cşti"ă procesul.

Ca începui, în sala se aşternu un moment de stupoare. Apoi, cndoamenii înţeleseră despre ce e !orba, i#bucniră tot felul de 'uiduieli. Ni destri"ăte !iolente, încărcate de ame ninţări. Hictima promisă era smulsă dinfaţa mulţimii surescitate şi înnebunite de minciuni !reme de luni de #ile şipublicul o !roia, o cerea cu insistenţă pentru a o sfşia, întruct o 7ustiţie,e!ident coruptă, io răpea în ultimul moment. Yare nu era Cuc duşmanuloamenilor, străinul !enit nu se ştie de unde pentru a sfărma ideile despremorală ale 1eauclairului, pentru a ruina comerţul ce se făcea în localitate ştpentru a insu>a acolo ideile unui ră#boi ci!il, aţţnd muncitorii împotri!apatronilor Ku furase oare cu un anumit scop şi dintro răutate diabolică apaoraşului şi secase un ru, a cărui dispariţie ec'i!ala cu o ade!ărată catastrofă

pentru cei de pe malurile lui Gournal de 1eauclair repeta aceste acu#aţii în$ecare săptămnă, le făcea să pătrundă şi în capetele cele mai "reoaie, însoţite de comentarii pline de !enin şi de îndemnuri la o "rabnică ră#unare.Dnseşi autorităţile toate şi toţi domnii de !a#ă din cartierele ele"ante aleoraşului le purtau din "urăn "ură, le făceau să circule prin mi7locul poporuluilipsit de bo"ăţii, le dădeau amploare şi le întăreau cu spri7inul puterii şia!erilor pe care le posedau. Ni poporul de 7os, pus în faţa unor asemenea!orbe "rele, înfuriat şi orbit de ele, con!ins că o ade!ărată ciumă !a i#bucnidintre #idurile *rec'eriei, !edea roşu înaintea oc'ilor şi urla, cernd moartede om. Pumnii se întindeau ameninţător, rumoarea crescuse de două ori pect era la început şi stri"ăte i#bucneau din toate colţurile săliiL ?8.a moarte

Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte. Foarte palid şi cu o faţă complet ri"idă, preşedintele aume rămăseselocului, în mi7locul !acarmului. Hru să !orbească, să ceară e!acuarea sălii,dar trebui să renunţe la ideea de aL se face au#it şi, plin de demnitate, nu"ăsi altă calc de re#ol!are dect suspendnd pur şi simplu şedinţa şiretră"nduse urmat de cătrc asesori şi de procuror. Cuc stătea foarte calm ln"ă bara lui, #mbincl mereu. =entinţa îlsurprinsese şi pe el, întocmai ca şi pe ad!ersarii lui, $indcă ştia în ce



atmosferă !iciată trăia preşedintele tribunalului şi îl credea incapabil să facădreptate. Acum simţea o ade!ărată reconfortare constatnd că are dea facecu un om drept, printre attea $inţe decă#ute pe care le întlnise pnă If1acum. 2ar, cnd stri"ătele de îndemn la moarte i#bucniră, sursullui se transformă întrun rictus de tristeţe şi se întoarse către mulţimea

urlătoare cu inima năpădită de amărăciune. *e le făcuse oare acestor micibur"'e#i şi acestor ne"ustoraşi Ku dorise binele tuturor, nu se străduia el catoţi să $e fericiţi, să se iubească între ei şi să trăiască întocmai ca fraţiiPumnii se îndreptau cătrc el şi stri"ătele îi pălmuiau cu şi mai mare !iolenţăobra7iiL ?Ca moarte Ploţul, corupătorul Ca moarte@ Acest popor sărman,derutat şi înnebunit astfel de minciunile care i se oferiseră, îi pro!oca odurere profundă din pricina dra"ostei pe care o nutrea totuşi pentru oameni.Dşi reţinea cu toate acestea lacrimile, dorea să rămnă drept, cura7os şimndru sub ploaia de insulte. Publicul, care credea că să!rşeştc un act ele!ite7ie, ar $ a7uns pnă la urmă să rupă despărţiturile din lemn de ste7ar, dacăapro#ii şi "ardienii nu ar $ reuşit în $ne să împin"ă mulţimea afară şi să

înc'idă uşile cu #ă!oare. re$erul !eni în numele preşedintelui aume sălimplore pe Cuc să nu iasă c'iar imediat, pentru a e!ita un e!entual incident,şi obţinu de la el promisiunea că o să mai într#ie cte!a minute la portarulPalatului de 7ustiţie, aşteptnd ca mulţimea să se risipească. 8otuşi, Cuc încerca un fel de ruşine şi re!oltă ca era ne!oit să seascundă astfel. Petrecu în felul acesta la portar sfertul cic oră cel mai penibildin întrea"a lui e)istenţă, considernduse laş pentru faptul că nu mer"e deadreptul prin mi7locul mulţimii, netolernd situaţia de !ino!at care se teme deconsecinţele faptelor lui, rol ce se părea căi este acordat acuma. Ni cndmulţimea părăsi împre7urimile Palatului de 7ustiţie, nu mai ascultă de sfaturilenimănui şi !ru să plece, să sentoarcă acasă mer"nd liniştit pe 7os, fără să

accepte săl înto!ărăşească cine!a. Henise sin"ur, tot sin"ur o să scntoarcă.Dn mna nu a!ea dect un baston uşor, pe care c'iar re"reta căl luase, deteamă să nul bănuiască cine!a că nutreşte !reun "nd de apărare. Porniaşadar încetişor să străbată stră#ile, tra!ersnd între" 1eauclairul, pnănpiaţa Primăriei, fără ca cine!a să pară căl ba"ă în scamă. Yamenii careieşiseră din sala de şedinţe a tribunalului, după cel aşteptaseră cte!aminute, plecaseră ca să răspndească priit tot oraşul !estea !ictoriei lui,con!inşi $ind că nu !a ieşi înainte de a trece pe puţin cte!a ore. 2ar, înpiaţa Primăriei, unde a!ea loc tr"ul, Cuc fu recunoscut. Nil arătară uniialtora cu de"etul, cu!intele. Aler"ară din "urăn "ură şi cte!a persoanec'iar se luară după el, lanceput fără intenţii a"resi!e, ci numai din

curio#itate, ca să !adă ce se !a întmpla. Ku prea se a>au pe acolo dectţărani !eniţi să tr"uiască sau să caşte "ura şi care nu participau la disputelece sencinseseră pnă atunci. Ni situaţia nu începu să de!ină critică înade!ăratul sens al cu!ntului dect în momentul în care Cuc o apucă pestrada 1rias, în colţul căreia Cabo:ue se de#lănţuise, furios din pricina înfrn"erii suferite, bur#uiuinduse în mi7locul unui "rup de oameni adunaţi înfaţa pră!ăliei lui.



2e îndată ce a>aseră de#astruoasa noutate, toţi ne"ustorii şi toţi miciicomercianţi cu amănuntul din !ecinătate aler"aseră la familia Cabo:ue. Ei,astai bună *u alte cu!intei ade!ărat #ina *rec'erie o să a7un"ăn celedin urmă săi ruine#e prin intermediul ma"a#inelor ei cooperatiste, pentru că însăşi 7ustiţiai dădea dreptate *aau), cu un aer de#olat, păstra o muţenie

desă!rşită, frămntnduşi mintea cu tot felul de "nduri pe care însă nu şile e)prima în cu!inte, în sc'imb, 2ac'eu), măcelarul, se număra printre ceimai "ălă"ioşi, cu faţa apoplectică şi con"estionată de sn"ele carei urcasenobra7i, "ata să apere carnea bo"aţilor, carnea sacră şi spunea că maide"rabă ar nimici lumea, dect să scadă preţurile cu o centimă. 2oamnaMitaine nu se număra printre cei !eniţi, ea nu fusese niciodată pentru procesşi declara de bunăcredinţă că o săşi !ndă pinea atta !reme ct îi !a $cerută şi cumpărată, după aceea o să mai !adă ce are de făcut. *t despreCabo:ue, acesta po!estea, pentru a #ecea oară, la fel de aprins, unui nousosit despre "roa#nica trădare a preşedintelui aume, cnd dintro da ?a îl#ări pe Cuc trecnd foarte liniştit prin faţa tarabei lui de $erării a cărei ruină o

desă!rşea. Această îndră#neală reuşi pnă la urmă săl năucească şi fu pepunctul să se arunce asupra lui, mrind pe 7umătate sufocat de !alul de urăcei urca în "tle7L ?Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte@*nd a7unse în dreptul pră!ăliei acestuia, Cuc se mulţumi să întoarcă puţincapul, fără să se oprească din mers, şi săşi $)e#e pri!irea lui calmă şicura7oasă asupra "rupului #"omotos, de unde răbufneau în7urăturile înăbuşiteale lui Cabo:ue. Atunci, toţi se simţiră pro!ocaţi şi i#bucni un stri"ăt "eneralde protest, care crescu şi se ampli$că întocmai ca un început de furtunăL ?Camoarte Ca msarte Uoţul, corupătorul Ca moarte@ *a şi cum nar $ f ost!orba despre el, ; tic continua sa mear"ă liniştit, pri!ind cnd întro parte,cnd în cealaltă a drumului, cu aerul unui trecător pe care spectacolul stră#ii

îl interesea#ă întrun mod deosebit. Aproape între" "rupul pornise pe urmelelui, redublnduşi 'uiduielile, insultele şi ameninţările. ?Ca moarte Camoarte Uoţul, corupătorul Ca moarte@ Ni "ălă"ia nu mai contenea, dimpotri!ă, creştea neîncetat şi se re!ărsaparcă, pe măsura ce Cuc urca dea lun"ul stră#ii lirias, cu pasul lui domol, caşi cum ar $ mers la plimbare. 2in $ecare pră!ălie, alţii şi mereu alţii,ne"ustorii ieşeau ca să în"roaşe rndurie manifestanţilor. Dn porţile caselorse i!eau femei, 'uiduindiil în trecere. *te!a c'iar, mai e)altate, !eniră săse alăture bărbaţilor, stri"nd cot la, cot cu eiL ?Ca moarte Ca moarte Uoţul,corupătorul Ca moarte@ Hă#u o femeie cu înfăţişare plăcută, o tnărăblondă, soţia unui ne"ustor de le"ume şi fructe, carel apostrofa arătnduşi

dinţii albi şi frumoşi şi ameninţndul de departe cu un"'iile ci tranda$rii, deparcă ar $ dorit săl sfşie. Kişte copii aler"au la rndul lor. Ni era printre ei înspecial unul de cinci sau şase ani, nu mai înalt de o şc'ioapă, care ţipa ct îlţinea "ura de tare şi aproape că se arunca peste picioarele lui Cuc pentru a seface au#it mai de aproapeL ?Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Camoarte@ =ărman copil, cine oare îl în!ăţase de pe acum stri"ătul de ură Nimai urtă dect pnă atunci fu scena care se petrecu în momentul în care,mer"nd în susul stră#ii, trecu prin dreptul fabricilor. Muncitoarele de la





dinire muncitorii clin u#ine şi ateliere, pe care se strădui a săl ridice dinmi#eria în care se #băteau, săi facă liberi şi fericiţi c'iar în clipa aceea. ;, uc mer"ea întruna dea lun"ul stră#ii 1rias, care parca mi se maisfrşea, şi 'aita de#lănţuită creştea fără încetare, îu !reme ce stri"ătele numai conteneau.

^ Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte =e opri pentru o clipă ?se întoarse şi pri!i înspre aceşti oameni, pentrua nu le face impresia că fu"e dinaintea lor. Ni $indcă tocmai atunci se a>au înprea7mă nişte "răme#i ele bolo!ăniş în faţa unei case în construcţie, cine!ase.+ plecă, ridică o piatră de pe 7os şi o aruncă în direcţia lui. ;mediat, ca la ocomandă, alţi oameni se aplecară, şi pietrele începură să plouăn 7urul lui, înmi7locul unei intensi$cări a stri"ătelor de ameninţare. ^ Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte VHeuma încercau săl alun"e cu pietre. Cuc nu sc'iţa nici un "est deprotest, îşi reluă mersul, îndurnduşi liniştit pnă l. ; capăt cal!arul. Minile îierau "oale şi na!ea altă armă de iparare în afara bastonului uşor pe care şil

pusese sub braţ. Dşi păstra un calm desă!rşit, a!nd în cap ideea cămisiunea lui îl făcea in!ulnerabil, din moment ce trebuia so îndeplinească.=in"ură inima lui îndurerată suferea întrun mod înspăimntător, rănită deatta răutate şi demenţă. Cacrimile îi urcau în oc'i şi trebuia să facă un mareefort pentru a se putea stăpni şi a nu le lăsa să se prelin"ă dea lun"ulobra7ilor. ^ Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte Y piatră reuşi săl lo!ească în călci, o a doua îi atinse în treacătcoapsa. Aruncatul de!enise un fel de 7oc pentru oamenii maturi, cărora li sealăturaseră şi copiii. 2ar erau foarte puţin încemnatici cu toţii, şi pietrelericoşau peste caldarm. 8otuşi, de două ori ele îi trecură att de aproape de

cap, înct a"resorii cre#ură c'iar că lau atins şi că acum e cu craniul spart.Cuc nu se mai întoarse înspre ei, ci continuă să mear"ă fără să se opreascădea lun"ul stră#ii 1rias, cu acelaşi pas domol de om liniştit, care se îndreaptăcătre casa. *uprins de durere în faţa unei asemenea manifestări furioase denerecunoştinţa, părea că nu mai !rea să ştie nimic din cele ce se petreceau înspatele lui, pe tot întinsul acestei stră#i a mi#eriei, undei fusese dat să îndure asemenea martira7. 2ar în cele din urmă o piatrăl nimeri şi îi sfşieurec'ea dreaptă, în !reme ce o alta reuşi săl lo!ească în mna stn"ă,căreia îi crăpă palma, întocmai ca o lo!itură de cuţit. Nin clipa aceea sn"eleţşni şincepu să cur"ă în picături mari, roşii. ^ Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte

CaW !ederea sn"elui, mulţimea fu cuprinsă de panică şi se opri dinurmărire. Mai mulţi indi!i#i, plini de laşitate, o rupseră la fu"ă. *te!a femeiscoaseră ţipete ascuţite şi, lunduşi copiii în braţe, se retraseră la rndul lor.Ku mai rămaseră peT urmele lui dect cei furioşi, care mai aler"au încă. Cuc îşi pri!ise mna în treacăt, continunduşi drumul plin de durereT îşi scoasebatista şi, după ce se şterse la urec'e, şio înfăşură în 7urul palmeisn"ernde. 2ar îşi încetinise paşii şi simţi din nou cum se apropietropăiturile turmei şi pentru W ultima oară a!u în ceafă răsu>area ar#ătoare a



acestei 'aite carel urmărea. Printre primii oameni care !eneau după el senumăra W pirpiriul acela slăbăno" şi roşcat, cu oc'ii 'olbaţi şi tulburi. =espunea căi $erar şi lucrea#ă la atelierele Abis. Printrun ultim salt, îl a7unsedin urmă pe omul 'ăituit de mulţime încă din 7osul stră#ii şi, fără să =e poatăşti de unde !enea această ură frenetică ce sălăşluia în $inţa lui, îl scuipă pe

Cuc în faţă cu toată !iolenţa de care era în stare. ^ Ca moarte Ca moarte Uoţul, corupătorul Ca moarte ^ Cuc, care a7unsese, în sfrşit, ia capătul stră#ii 1rias, se clătină deastă datăW sub oribila 7i"nire cei fusese adusă. Dl !ă#ură pălind înspăimntător, în !reme ce, dintro pornire in!oluntară, i#!ormă din întrea"alui $inţă, pumnul său rămas !alid se ridică întrun "est cumplit şiameninţător. Car $ stri!it dintro lo!itură pe omul pirpiriu din faţa lui, ic păreaun pitic nenorocit în comparaţie cu el, care era iualt şi bine le"at. 2ar, cutăria de caracter şi frumuseţea morală de care dăduse do!adă pnă atunci,Cuc "ăsi timpul necesar săşi re!ină. Ku mai lăsă să i se pră!ălească pumnulasupra a"resorului. 2oar două lacrimi mari i se prelinseră dea lun"ul

obra7ilor, două lacrimi de o in$nită m'nire, pe care a!usese pnă atunciputerea necesară săT şi le reţină, dar pe care de acum înainte îi era cuneputinţă să şi le mai iscundă, în această ultimă amărăciune a !eninului cucarel in!adau. Pln"ea din pricină că !edea atta i"noranţă şi W attaneînţele"ere în 7urul său şi din cau#a acestui dra" şi 7alnic popor care nu !reasă $e sal!at de la mi#erie. Hă#u în 7urul lui o mulţime de rn7ete, şi oamenii îllăsară să se întoarcă acasă, în sin"urătatea lui, numai după cel făcuseră săăti"ere#e. =eara, Cuc se retrase mai de!reme, dorind să $e sin"ur, în pa!ilionulunde se instalase de$niti!, la mar"ineaW micului parc din prea7ma drumuluispre *ombettes. Kuşi făcea prea mari ilu#ii în le"ătură cu succesul pe carel

obţinuse la sfrşitul procesului unde fusese c'emat. Hiolenţele lipsite tic oricefel de umanism din dupăamia#a aceea, mulţimea de oameni care se în"rămădiseră împotri!a lui spuneau de la sine ce ră#boi a!ea de înfruntatacum, cnd între" oraşul se ridica împotri!a lui. Erau ultimele con!ulsii aleunei societăţi muribunde, care nu !roia să cede#e locul înnoirilor. Re#ista cufurie, se lupta din răsputeri, în speranţa că !a putea opri omenirea din mersulei. nii dintre repre#entanţii acestei societăţi, mai autoritari, socoteau căi#bă!irea nu le poate !eni dect printro represiune nemiloasă alţii, maisentimentali, făceau apel la trecut, la poe#ia de odinioară, la tot ceea ce omuldepln"e cnd părăseşte pentru totdeauna şi, în sfrşit, a treia cate"orie, ceicuprinşi de e)asperare, se alăturau re!oluţionarilor, 'otărţi parcă să

ispră!ească dintro dată cu toate. Ni Cuc a!u în felul acesta prile7ul să simtăasmuţit pe urmele lui între" 1eauclairul, care repre#enta o lume în miniatură în mi7locul lumii lar"i. Ni c'iar dacă, în po$da amărăciunii "roa#nice de careera cuprins, rămnea cura7os şi 'otărt să lupte mai departe, nu era cu nimicmai puţin ade!ărat că se simţea m'nit de moarte şi că dorea săşipotolească c'iar din seara aceea marele lui #bucium pe care nu îi făceaplăcere să şil trăde#e faţă de nimeni. Dn timpul rarelor lui momente deslăbiciune, prefera să se înc'idă în sine cu cea mai mare stricteţe şi săşi bea



pa'arul suferinţei pnă la ultima picătură, pentru ca, după aceea, să reapară în faţa oamenilor !indecat şi pornii din nou pe fapte mari. Q%ă!orse prinurmare uşile şi ferestrele şi dăduse ordin să nu $e lăsat absolut nimeni săintre. *ătre orele unspre#ece, i se păru că aude !enind dinspre. 2rum

#"omotul unor paşi uşori. Apoi distinse !a" o c'emare slabă ca un răsu>et şicarei strni un $or. =e duse în "raba să desc'idă fereastra şi, pri!ind printrelamele Galu#elelor, #ări o umbră subţirică. Ni din direcţia ei se înălţă o !ocefoarte blndăL W ^ 2omnule Cuc, eu sunt, trebuie să !ă !orbesc c'iar acum. Era Gosine. Ku stătu nici măcar o clipă pe "nduri şi coborî săi desc'idăportiţa care dădea înspre drum. Y a7ută să urce treptele, apoi o conduse demnă pnăn odaia mai înainte încuiată cu atta străşnicie în faţa oricăror!i#itatori şi unde ardea o sin"ură lampă, dnd o lumină palidă şi odi'nitoare.Apoi, odată a7unşi acolo, după ce o pri!i cu atenţie, fu cuprins de o "roa#nicătulburare, !ă#ndo cu !eşmintele în de#ordine şi cu urme de lo!ituri pe faţă.

^ 2umne#eule, Gosine, ce ai *e ţi sa întmplat Ea pln"ea, cu părul desfăcut atrnndui dea lun"ul "tului alb şidelicat, pe care il de#!elea "ulerul smuls al roc'iei. ^ Y', domnule Cuc, !reau să !ă spun că sa întmplat ce!aO Kam!enit pentru că ma bătut din nou cum făcea înainte, cnd sentorcea acasă,ci din cau#ă că are nişte "nduri cumpliteO 8rebuie să ştiţi despre cei !orba,c'iar din scara aceasta. Ni po!esti cum Ra"u, în momentul în care a>ase despre cele petrecute în strada 1rias, despre faimoasa manifestaţie de ocară cu care oamenii îi însoţiseră drumul la întoarcerea spre casă, se dusese de îndată la cabaretullui *aau), aţţndui pe 1ourron şi pe alţi to!arăşi de lucru. *'iar cu puţin

timp mai înainte sentorsese beat acasă, stri"nd că se săturase de poşircade la *rec'erie şi că no să mai rămnă nici măcar o #i în plus aici, unde seplictisea de moarte $indcă stătea înc'is ca întro cutie şi unde nu a!ea nicimăcar dreptul să bea o în"'iţitură mai mult. Apoi, după ce îşi casen petec,folosind tot felul de cu!inte murdare, !roise so silească săşi facă imediatba"a7ele, pentruT ca, începnă încă de a doua #i disdedimineaţă c'iar, săse ducă la atelierele Abis, care îi an"a7au pe toţi muncitorii !eniţi de la*r&c'erie. Ni $indcă ca îi ceruse să mai aştepte ct!a timp înainte de a lua o'otărre de$niti!ă, el a7unsese pnă la urmă so bată şi so arunce pe uşăafară. ^ Eu, domnule Cuc, nu conte# mare lucru. 2ar e !orba despre

dumnea!oastră. 2oamne 2umne#eule înT dumnea!oastră !or să lo!ească,să !ă facă att de mult rău Ra"u o să plece precis mine dimineaţă, nimicnu poate săl mai reţină, şi o săl ia cu el mai mult ca si"ur şi pe 1ourron, împreună cu încă alţi cinci sau şase prieteni deai lui pe care nu mia spuscum îi c'eamăO Eu ce pot să fac Ha trebui săl urme# fără nici un fel dediscuţie, şi toate astea îmi pricinuiesc o att de mare m'nire, înct amsimţit ne!oia să !iu şi să !io spun de"rabă, $indcă mie teamă că nam săpot să !ă mai !ăd niciodată.



Cuc o pri!ea în continuare, şi un nou !al de amărăciune îi in!ada inima.*atastrofa era prin urmare mult mai "ra!ă dect se aştepta el să $e ite,acum şi propriii săi muncitori îl părăseau, întorcnduse în mi#eria de !iaţăaspră şi murdară pe care o duseseră altădată, cuprinşi de nostal"ie pentruinfernul de unde el se străduise att de mult săi scoată Hreme de patru ani

nu reuşise să cucerească nimic, nici din mintea şi nici din afecţiunea lor. Ni celmai rău lucru era faptul că Gosine nu a7unsese cu nimic mai fericită şi că se întorcea acum, la fel ca în prima #i, insultată, bătută şi a#!rlită în stradă. *ualte cu!inte, nimic ou se reali#ase încă şi totul rămnea să $e început de lacapăt, $indcă, în de$niti!, Gosine era un simbol al însuşi poporului suferind.Cuc nu se 'otărse să acţione#e întrun anumit fel dect în scara cnd o întlnise att de îndurerată şi att de lipsită de apărare, !ictimă a unui soi demuncă blestemată, impusă oamenilor ca o scla!ie. Ea, care era cea maiumilă şi mai în7osită $inţă umană, att de aproape de mocirlă înct mai a!eanumai un pas pnă să se pră!ălească, era în acelaşi timp şi cea maifrumoasă, cea mai dulce şi cea mai sfntă femeie din cte întlnise pnă

atunci. Ni îşi dădea seama că atta !reme ct femeile, în "eneral, !or suferi,lumea nu !a putea $ sal!ată.. ^ Munca ^ Y', Gosine, Gosine *t de multă durere îmi pro!oci şi ct de rau îmipare pentru tine murmura el cu un "las în care se ascundea o in$nităduioşie, în !reme ce, la fel ca şi Gosine, pln"ea, molipsit de lacrimile ei. 2ar !ă#ndul pln"nd, tnăr a trecu printro suferinţă şi mai mare. =ăpln"ă el cu atta amărăciune şi să $e cuprins de o att de mare supărareEl, idolul pe carel adora ca pe o iiinţă cu puteri supraomeneşti, pentrua7utorul pe care il dăduse şi pentru bucuria cu care îi umpluse !iaţa din clipa în care îl întlnise Ca "ndul ocărilor pe care le îndurase cu puţin timp

înainte, de pe urma acelui "roa#nic cal!ar de pe strada 1rias, tnăra simţi caadoraţia pe care o a!ea pentru Cuc creşte şi mai mult, o face să se apropie deel, stăpnită e e dorinţa de ai !indeca rănile căpătate şi de a i se dărui cu întrea"a ei $inţă, dacă această dăruire era în stare săl liniştească pentru oclipă măcar. Yare cum putea să procede#e pentru ca Cuc sa se simtă maipuţin nefericit Gosine se aplecă asupra lui, cu braţele desfăcute şi *u faţa în>ăcărată de dra"oste. ^ Y', domnule Cuc, sunt att de tristă cnd !ă !ăd nefericit, şi aş $att de mulţumită dacă aş putea orict de pu ţin să !ă alin prin puterile meleo ct de mică parte din c'inuri Erau att de aproape unul de celalalt, înct îşi simţeau unul altuia

răsu>ările iierbinţi mn"indule feţele. Ni înduioşarea lor reciprocă setransformă întro ade!ărata dra"oste, dar niciunul dintre ei nu îşi clădeaseama cum ar $ trebuit să acţione#e. *um suferea biata de ea *um sufereabietul, de el Ni Cuc nu o a!ea în "nd dect pe ea, după cum Gosine nul a!ea în minte dect pe el, $ecare dintre ei $ind stăpnit de aceeaşi imensăcompasiune şi T amndoi simţind aceeaşi imensă ne!oie de fericire, aceeaşidorinţă săl încon7oare pe !ecinul lui cu toată blndeţea de care era capabil.



^ Eu, unul, nu sunt de compătimit, Gosine. Pe tine, dacă te face cine!asă suferi, e o crimă, şi numai pe tine !reau să te sal!e#. ^ Ku, nu, domnule Cuc, eu nu conte#, dumnea!oastră nu trebuie săsuferiţi, pentru că sunteţi pentru noi toţi o ade!ărată pro!idenţă. Atunci Gosine. =e aruncă în braţele lui, iar Cuc o cuprinse, b rndul său,

întro îmbrăţişare plină de pasiune. estul lor repre#enta o necesitateine!itabilă, erau ca două >ăcări care se împreunau, se confundau una cu alta,pentru a nu mai $ dect un foc unic, plin de !i"oare şi binefăcător. Ni destinulse împlini, se dăruiră unul altuia, din ne!oia lor comună de.+ făuri !iaţă şifericire. 8otul îi condusese către acest lucru, a!eau în faţa oc'ilor uluitoarea!i#iune a dra"ostei lor născute dintro dată, întro seară ?apoi, încetul cu încetul, tot mai puternică şi ascunsă în adncul inimii lor. Ni nu mai erau nimicaltce!a dect două $inţe care se uneau întrun sărut prelun", att de multaşteptat şi prin careQ simţeau că renasc la !iaţă. Kici un fel de remuşcare nu încăpea între trupurile lor unite, se iubeau $resc, pentru că erau sănătoşi,pentru că erau frumoşi şi pentru că doreau să dăruiască rod de !iaţă.

Dn camera aceasta unde domnea o atmosferă att de plăcută şi unde încercai un sentiment de adncă linişte su>etească, Cuc o strnse !reme îndelun"ată pe Gosine în braţele sale, simţind că "ăsise în ea un mare spri7inmoral. Kumai prin dra"oste sar $ putut statornici întrade!ăr armonia înoraşul care abia sen$ripa. =imţea ca aparţine cu totul poporului dede#moşteniţi prin această Gosine, care la rndul ci de!enise de$niti! a lui.nirea lor era pecetluită, nu se putea ca apostolul din el să rămnănefecund., a!ea ne!oie de o femeie pentru a răscumpăra omenirea. Ni ctă îmbărbătare îi dăruia micuţa lucrătoare alun"ată şi bătută, pe care o întlnisecnd!a murind de foame şi care îşi culcase capul, în momentul acesta, pepieptul lui, întocmai ca o re"ină plină de înentare şi !oluptate + Ea, care

cunoscuse cea mai cumplită decădere, lar $ a7utat să construiască o lumenouă de splendori şi bucurii. Kumai şi numai de ea a!ea ne!oie ca să poatăsăşi îndeplinească misiunea, căci în #iua în care !a $ sal!ată femeia dinstarea de scla!ie, !a $ sal!ată şi. Ymenirea. Di spuse încetişorL ^ 2ămi mna ta, Gosine, mna ta trudităO Ni ea îi dădu mna, c'iar pe aceea căreia îi lipsea de"etul arătător,tăiat atunci cnd fusese prins în an"rena7ul unei maşini. ^ E foarte urtă, murmură ea ^ rtă Y', Gosine Kici !orbă î îmi este att de dra"ă, înct, din întrea"a ta $inţă adorata, pe ea o sărut cu cel mai mare respect.

Dşi lipise bu#ele de cicatrice. Ni acoperea cu mn"ieri mna ei mică,plăpndă şi mutilata. ^ A', Cuc *e mult mă iubeşti şi ct de mult te iubesc şi cu pe tine =tri"ătul ei i#bucni înentător, un stri"ăt de fericire şi de speranţă,carei uni iarăşi întro nouă îmbrăţişare. Afară, deasupra Reauclairului adncscufundat în somn, pluteau prin !ă#du' #"omotele ciocanelor'idraulice,făcnd să răsune oţelurile de la for7ele u#inelor *rec'erie şi Abis şiconcurnduse prin munca de noapte. Ni, fără îndoială, bătălia nu luase încă



sfrşit, lupta cea mai încrnccnată !a continua din ce înQ ce mai dr#a întretrecut şi !iitor. 2ar a!usese loc, în mi7locul celor mai cumplite c'inuri, unmoment de ră"a# şi de fericire şi, oricare !or $ în continuare suferinţele ceiaşteptau, sămnţa nemuritoare a dra"ostei fusese aruncată, pentru a sedobndi prin ea bo"ăţia recoltelor !iitoare.

;;< Ni, începnd din #iua aceea, la $ecare noua catastrofă care lo!ea în plinu#ina de la *rec'erie, de $ecare dată cnd oamenii refu#au săl urme#e sau îifăceau "reutăţi în acţiunile pe care le întreprindea în !ederea întemeieriioraşului său de muncă, dreptate şi pace, Cuc nu se putea abţine să nu stri"eL ^ 1ine, dar oamenii ăştia nu mă iubesc Fiindcă dacă mar iubi, totul ar$ în>oritor, totul sar de#!olta şi ar triumfa sub soare. Ypera lui trecea în clipele acelea printro "rea cumpănă, $ind întrun!i#ibil re"res şi cednd pas cu pas terenul. Dn orice înaintare spre pro"res sei!eşte acest moment de înRncenare, cnd, fără să !rei, trebuie să te opreştişi să te lupţi. Ni nu numai că nu înainte#i, dar uneoriTc'iar e necesar sa dai

înapoi, redutele dobndite cu atta trudă par a se nărui şi ai impresia căniciodată nu !ei mai reuşi săţi atin"i scopul, i ste în acelaşi timp şi ceasul dea$rmare al eroilor, momentul cnd iese în relief fermitatea lor de caracter,credinţa lor de neînfrnt în !ictoria $nala. A doua #i disdedimineaţă, Cuc încercă săl oprească pe Ra"u, care!oia să se rupă de asociaţie şi să părăsească uV. ;na de la *rec'erie, pentru ase întoarce la atelierele de ia Abis. 2ar se i#bi de o încăpăţnare răutăcioasăşi bat7ocoritoare, de $rea unui om fericit de prile7ul pe carel a!ea săi facă unrău şi care îşi dădea foarte bine scama că u#ina trecea printrun moment de"rea cumpănă, cnd lipsa braţelor de muncă putea să însemne pentru eade#astrul. Apoi, e)ista ce!a mult mai adnc înrădăcinat în el, acea nostal"ie

pentru munca de scla!, dorinţa de a se reîntoarce la le'amitea lui şi lami#eria nea"ră, la tot trecutu7 în"ro#itor carei rămăsese în sn"e. *ndcăsuţa lui curată, încon7urată de !erdeaţă, rdea în lumina blndă a Wsoarelui, Ra"u re"reta stră#ile în"uste şi împuţite ale !ec'iului 1eauclair,cocioabele leproase printre care 'ălăduia în !oie ciuma. *nd petrecea!reunul din ceasurile de repaus în imensa sală luminoasă a clubului din casade cultură, unde alcoolul era inter#is, mirosul înţepător al cabaretului lui*aau) îl obseda. Yrdinea şi curăţenia care domneau în ma"a#inelecooperati!e îl supărau de asemenea şil făceau să simtă ne!oia săşiTc'eltuiască banii după cum lo tăia capul, pe la ne"ustorii din strada 1riaspe carei considera c'iar el însuşi nişte ade!ăraţi 'oţi, dar cu care a!ea

prile7ul plăcut să se certe. Ni cu ct insista Cuc mai mult, arătnduinesăbuinţa pe care o să!rşea plecnd, cu att mai mult se încăpăţna Ra"u,"nclinduse că dacă ţinea att de mult să rămnă la *rec'erie, însemna că,părăsind u#ina, îl !a face să a7un"ă de rpă. ^ Ku, nu, domnule Cuc, nimic nu mă mai poate opri. =ar putea să fac întrade!ăr o prostie, deşi eu, unul, nu sunt de părerea astaO Ke promiseseşimarea cu sarea, trebuia să de!enim cu toţii nişte ade!ăraţi bo"ătaşi, şi



ade!ărul e că nu cşti"ăm nimic mai mult dect în altă parte, ba, pedeasupra@ mai a!em şi alte neplăceri, după părerea mea. Acesta era ade!ărul, repartiţia cşti"urilor la u#ina de ia *rec'erie nuatinsese pnă atunci o cifra mai ridicată întrun mod simţitor faţa de salariilecare se primeau la atelierele Abis.

^ E)istăm, răspunse în "raba Cuc, şi ceea ce este mai important decttoate, cnd !iitorul ne aparţine în mod si"ur, e tocmai acest fapt, că e)istăm.2acă !am cerut pnă acum sacri$cii, am făcuto eu con!in"erea că scopulnostru este să dobndim fericirea pentru toată lumea. 2ar trebuie răbdare şicura, trebuie credinţă în opera pe care o construim şi, mai cu seamă, multămuncă. n astfel de limba7 nul putea impresiona pe Ra"u. Y sin"ură e)presie îli#bise şi rn7iL ^ Y, la, la fericire pentru toată lumea, lucrul acesta e foarte frumos.Kumai că prefer să încep cu fericirea mea. Cuc îi spuse atunci că era liber, ca i se !a face socoteala şi ca poate pl

?Ea oricnd !a dori. Dn fond, nu a!ea nici un interes sa păstre#e un om rău, acărui pre#enţă putea pnă la urmă să constituie un ferment de de#binare. 2arplecarea Gosinei îi sfşia inima şi rămase puţin cam ruşinat cnd îşi dăduseama că nu punea atta #el săl reţină pe Ra"u, dect pentru a o a!ea pe ea însăşi în prea7măi. ;; era "reu de suportat "ndul ca Gosine se întorcea înaceasta cloacă din !ec'iul 1eauclair, încăpnd pe minile acestui ora care,apucat din nou pe panta alcoolismului, !a continua so maltrate#e. Y re!edeape strada 8roisCunes, unde !or locui întro cameră de#"ustătoare, pradămi#eriei sordide şi aducătoare de moarte şi Cuc nu mai era acolo pentru a!e"'ea asupra ei, şi Gosine acum era a luiL ar $ dorit să nu o părăsească nicimăcfr un minut, pentru a putea săi asi"ure o !iaţă fericită.

Dn noaptea următoare ea re!eni săl !adă şi. A!u loc între ei o scenăsfşietoare, udata cu lacrimi, făcnd o mulţime de proiecte nesăbuite.Dnţelepciunea în!inse totuşi pnă la urmă, trebuiau să accepte lucrurile aşacum erau, dacă nu !roiau să compromită opera pe care o începuseră şi carede!enea o cau#ă a tuturor. Gosine ++ !a urma pe Ra"u, $indcă nu putea săfacă altminteri, fără să pro!oace un scandal în"ro#itor în !reme ce Cuc îşi !acontinua la *rec'erie lupta pentru fericirea tuturor, cu con!in"erea că pnăia urmă !ictoria !a $ de partea sa. =e simţeau foarte puternici, $indcă a!eaulr partea lor dra"ostea pe care nimeni şi nimic nu putea.. 5o înfrn"ă. Gosinepromise, plină de iubire, că o să !ină iiin nou săl !adă. 8otuşi, ce scenăsfşietoare cnd trebui săşi ia rămas bun şi cnd, a doua #i, o !ă#u părăsind

locuinţa de la *rec'erie îndărătul lui Ra"u, care, a7utat de 1ourron, împin"eaun cărucior unde în"rămădiseră lucrurile ce şi le luau la ei cu prile7ulnefericitei lor mutări. 8rei #ile mai tr#iu, 1ourron urmă e)emplul lui Ra"u, cu e. 8re se întlnea din nou, în $ecare seară, la *aau). Fostul ;m to!arăş de. Cucru îllua cu aceste prile7uri att de tare în bătaie de 7oc, din pricina restricţiilorcumplite care domneau la clubul casei comune, înct 1ourron cre#u căsă!rşeşte un "est de om liber, re!enind aici, la rndul lui, să locuiască pe





^ E foarte ade!ărat, domnule Cuc, răspunse cu sinceritate 1onnaire lao întrebare pe care io pusese acesta, eu tare mă îndoiesc că pnă la urmă osa a!eţi succes. 2ealtfel, !ă amintiţi că nam fost niciodată adeptul ideilordumnea!oastră şi că încercarea dumnea!oastră mi sa părut întotdeauna căşc'ioapătă din pricină că se fac prea multe concesii. 2acă am acceptat să

lucre# în condiţiile acestea, a fost numai ca să încerc o e)perienţă. 2ar cu ctlucrurile înaintea#ă, cu att mai mult !ăd că a!eam dreptate. E)perienţa sa înc'eiat, de acum înainte !a trebui sa se încerce altce!a, să se acţione#e întrun mod mai !iolent. ^ *um, e)perienţa sa înc'eiat e)clamă Cuc. 2oar +lam făcut nimic altce!a pnă acum, dect că abia am începuto Hortrece ani între"i, mai mult ca si"ur că se !or scur"e multe !ieţi de oameni şi!a $ ne!oie poate de eforturi seculare care să pună la încercare bună!oinţa şicura7ul oamenilor. Ni dumneata, prietene, dumneata, care ai do!edit attaener"ie şi îndră#neală, eşti în stare totuşi să te îndoieşti att de repede Dl pri!ea cum stătea în faţa lui, cu umerii lar"i şi c'ipul liniştit, pe care

se citea atta forţă şi corectitudine. 2ar muncitorul clătină încetişor din cap. ^ Ku, nu, bună!oinţa şi cura7ul nu !or re#ol!a în ca#ul acesta marelucru. Metoda dumnea!oastră este mult prea blndă, contea#ă întro măsurăe)a"erat de mare pe înţelepciunea oamenilor. ;cicea dumnea!oastră de apune laolaltă fondurile materiale, talentul şi munca !a reuşi doar să setrască fără încetare, cu c'iu, cu !ai, fără să pună !reodată ba#ele a ce!asolid şi de$niti!. Răul a atins un asemenea "rad, att de în"ro#itor, înct ade!enit absolut necesar să $e !indecat numai cu $erul roşu. ^ Atunci, în această situaţie, cei de făcut, prietene ^ 8rebuie ca poporul să pună de înclata mna pe arme, trebuie sădeposede#e cu ele. *lasa bur"'e#ă, dispunnd sin"ur de capital, pentru a

pune ba#ele reor"ani#ării muncii, care să de!ină uni!ersală şi obli"atorie. Ni 1onnaire îşi e)puse încă o dată ideile. Rămăsese în între"imede!otat metodelor !iolente, şi Cuc, carel asculta plin de durere, era completuluit că de la un asemenea om c'ib#uit şi cu un su>et att de mare nureuşise să dobndească mai multă înţele"ere. Dl re"ăsea !orbind acum la felcum îl au#ise în locuinţa din strada 8roisCunes, în noaptea în care părăsiseatelierele Abis, cu aceleaşi idei $)e, fără ca cei cinci ani de e)perienţăcomunistă petrecuţi la u#ina de la *rec'erie săi $ modi$cat cu ce!a credinţaE!oluţia era prea lentă, pro"resul societăţii reali#at numai prin intermediulasociaţiei ar cere prea mulţi ani de acum înainte, şi nu mai putea re#ista, nucredea dect în !ictoria unei re!oluţii !iolente şi imediate.

^ Ku o să ni se dea niciodată dect ceea ce !om smul"e noi, prinforţele noastre, spuse el în înc'eiere. 8rebuie sa dobndim totul, pentru aa!ea totul. =e aşternu un moment de tăcere. =oarele as$nţise şi ec'ipeledeWnoapte îşi reluaseră lucrul în străfundul atelierelor care !uiau de #ar!aciocanelor. Nin mi7locul acestui efort neîntrerupt al muncii, Cucise simţeatotuşi năpădit de o tristeţe de7iedescris, !ă#nd că opera lui !a $ la rndul eicompromisă tocmai datorită #orului de care erau stăpniţi cei mai bine



intenţionaţi dintre oameni pentru aşi reali#a idealul lor social. Yare nu se a>a în faţa unei bătălii încrncenate a ideilor, care împiedica şi într#ia însăşiparcur"erea normală a e!enimentelor ^ Ku !reau să discut din nou în contradictoriu cu dumneata, prietene,reluă el în cele din urmă. 2ar nu cred ca o re!oluţie decisi!ă săT $e posibilă

şi bine!enită în circumstanţele în care suntem. Ni rămn7a con!in"erea mea,că unirea oamenilor, cooperaţia, a7utată de sindicate, este drumul cel maipotri!it pe care trebuie mers în stadiul actual şi care !a conduce în $nal cătrecomunitatea de acţiune a oamenilorO Am mai discutat noi doi adesea despreaceste lucruri, fără să a7un"em la o deplină înţele"ere. Ca ce bun să începemdin nou şi să ne necă7im întrun mod cu totul inutil. *eea ce sper de ladumneata, în ciuda di$cultăţilor în care ne #batem, este ca să te !ădrămnnd credincios cau#ei ale cărei ba#e leam pus împreună. 1onnaire sc'iţă un "est brusc de supărare. ^ Y', domnule Cuc, !aţi îndoit de mine 2oar ştiţi foarte bine că nusunt un trădător şi că, pentru că maţi sal!at întro #iTde la foame, sunt "ata

să împart şi un codru de pine uscată cu dumnea!oastră, ori ct de mult timpar dura "reutăţileO Ka!eţi nici o teamă, $indcă tot ceea ce am !orbit maiadineaori nu o să discut niciodată cu nimeni. Astea sunt c'estiuni care rămn între mine şi dumnea!oastră. Ni bineînţeles că no să mă apuc acum săidescura7e# pe muncitorii de la noi din u#ină pre!estindule falimentul cătrecare ne îndreptămO =untem asociaţi şi !om rămne asociaţi pnă cnd o săni se prăbuşească #idurile peste capete. Foarte emoţionat, Cuc îi strnse amndouă minile. Ni, săptămnaurmătoare, fu c'iar şi mai mişcat dect în clipa aceea, cnd surprinse oade!ărată luptă care se desfăşura în 'ala laminoarelor. Fusese a!erti#at cădoi sau trei muncitori mai încăpăţnaţi !roiau să facă întocmai ca Ra"u,

străduinduse să antrene#e după ei ct mai mulţi dintre to!arăşii lor de lucru.Ni c'iar în momentul în care intra în atelier pentru aşi da seama cei defăcut, îl !ă#u în mi7locul rebelilor pe 1onnaire, care inter!enea cu !e'emenţăpentru restabilirea ordinei. =e opri şi ascultă. 1onnaire le spunea plin de cura7tot ceea ce trebuia să le spună, amintea lucrurile bune pe care le făcuseu#ina pentru ei şi le liniştea temerile, promiţndule căi aşteaptă perspecti!ecu ade!ărat minunate dacă erau de treabă şi îşi !edeau de munca lor.1onnaire a!ea o ţinută att de măreaţă şi de frumoasă, înct cu toţii sepotoliră ca prin minune, au#ind c'iar pe unul dintre ai lor !orbindule desprenişte lucruri att de cu bun simţ. Kiciunul nu mai pomenea despre intenţia dea rupe asociaţia cu!intele lui 1onnaire puseseră sta!ilă de#ertărilor. Ni Cuc

nu mai uită niciodată acest spectacol ce i se desfăşurase în faţa oc'ilor, peacest uriaş bla7in împăcnd spiritele re!oltate printrun "est măreţ de erou almuncii, al unei munci care impunea respect şi era acceptată întrun mod cutotul !oluntar. Fiindcă, în această situaţie, W maistrul turnător se #băteapentru fericirea tuturor şi sar $ cons7derat un laş dacă ar $ de#ertat dinpostul săuT c'iar dacă în sinea lui îşi spunea că ar $ trebuit să lupte în altmod, cu alte metode.



2ar, cnd Cuc îi mulţumi, simţi totuşi că i se frn"e inima, din pricinarăspunsului pe care il dădu, cu "las liniştit, 1onnaireL ^ E foarte simplu, am făcut ceea ce era normal sa facO Kui nimic, însă, domnule Cuc, o să trebuiască să lupi ca să !ă con!in" de dreptateaideilor mele. Altminteri, o să a7un"em în cele din urmă să crăpăm de foame

cu toţii aici. Ni, cte!a #ile mai tr#iu după această discuţie, o altă întlnire reuşi săi întunece lui Cuc de$niti! su>etul. Plecase c'iar atunci de la furnal împreunăcu 1onnaire şi, mer"nd împreună spre casă, trecură prin faţa cuptoarelor luiCan"e. Ylarul se încăpăţnase să nu părăsească fşia în"ustăT deW pămntde ln"ă rampa stncoasă carei fusese donată şi pe care o împre7muise cuun #id mic din pietre fără mortar. %adarnic se străduise Cuc săl ia cu dnsul.Yferindui să se ocupe de cuptoarele pentru ars cărămidăT refractară pe caretrebuise să le construiască. Can"e dorea să rămnă un om liber, nea!nd nici2umne#eu, nici stăpn, după cum el însuşi o mărturisea. *ontinua, prinurmare, să !ieţuiască în stră fundul !i#iunii lui sălbatice şi să fabrice diferite

obiecte folositoare din lut ars, străc'ini, cratiţe şi oale, pe care le plimba apoidupă el întrun cărucior, prin pieţele şi tr"urile din satele !ecine. El tră"eacăruciorul şi KuPieds îl împin"ea. Ni, în seara aceea, se întorceau amndoidupă unul dintre !oia7ele lor, tocmai în momentul în care Cuc împreună cu1onnaire a7unseseră în dreptul porţii terenului împre7muit. ^ Ei W bine, Can"e, mer"e comerţul întrebă pe un ton cordial primul. Dndea7uns ca să nu ne lipsească pinea, domnule Cuc. Ni nici nu pretindmai mult. Ni c'iar aşa şi era, nuşi plimba oalele prin tr"uri dect atunci cnda!ea ne!oie de o pine. Restul timpului şil irosea cu obiecte din lut ars carenu erau destinate !n#ării. Ni rămnea să le pri!ească ceasuri între"i cu oc'ii

pierduţiQ în !isare, ca un bard popular a cărui pasiune unică era aceea de adărui !iaţă lucrurilor neînsu>eţite. *'iar şi obiectele cele mai "rosolane pecare le fabrica, străc'inile şi cratiţele, păsstrau în ele un smbure denai!itate, o puritate a liniei şi o "raţie simplă şi mndră. Dn!ăţase din instinctsă scoată relief primiti!a frumuseţe populară, această frumuseţe proprieumilului obiect de u# casnic, care îmbină perfectele proporţii şi în acelaşi timpse adaptea#ă cu totul la funcţia de întrebuinţare pentru care a fost conceput. E)aminnd cte!a e)emplare ne!ndute din cărucior, pe Cuc îl frapăaceastă frumuseţe. Ni !ederea lui KuPieds, această iată înaltă, oac'eşă, attde frumoasă, cu membrele ei $ne şiT ner!oase de luptătoare, cu "tul mic şi!a7nic de ră#boinică, îl umplea de asemenea de o admiraţie amestecata cu

uimire. 8 Q< adresnduise de data aceasta femeii, fără îndoială căţi !ine"reu să tot împin"i o #i întrea"ă la cărucior 2ar KuPieds a!ea o $re tăcută, aşa că se mulţumi să surdă, cu oc'iimari de sălbăticiune, în !reme ce olarul răspunse pentru eaL ^ Aş, W se odi'neşte la umbră, la mar"inea drumului, ori de cte ori întlneşteT !reun i#!orO Kui aşa că mer"e treaba totuşi, KuPieds, şi căsuntem fericiţi



Femeia îşi întoarse către el oc'ii, care se umplură de o adoraţienemăr"inită ce se cu!enea stăpnului atotputernic şi bun, sal!atorului şi#eului ei. Apoi, fără să scoată un cu!nt. *ontinuă sa împin"ă în terenul împre7muit căruciorul, pe car. A!u "ri7ă săl ducă sub un şopron. Ca rndul lui, Can"e o urmărise cu o pri!ire caldă, în care se citea o

dra"oste profundă. neori se făcea că o tra tea#ă cu asprime, ca pe o ţi"ancăadunată de pe drumuri, al cărui îmbln#itor !roia să rămnă. 2ar, în realitate,ea er. ; stăpnă în casa lui, şi el o iubea cu o patimă pe care se fere., somărturisească şi pe care şio ascundea sub înfăţişarea lui de bărbat ridicat dela coarnele plu"ului, dur şi necioplit Acest om mărunt de statură, !n7os şi cuo $"ură colţuroasa, cu părul şi barba ciufulite, era în adncul $inţei lui de oblndeţe şi o "in"ăşie nemăr"inite. Can"e reluă pe neaşteptate, cu sinceritatea lui brutală, întorcndusecătre Cuc, arătndui prin aceasta căl con sideră drept un prieten. ^ Ei bine, !a să #ică nu prea mer"e ideea cu fericire. i uturor ;mbeciliiăştia, care acceptă să se înc'idă în caVarma ţe care aţi fondato, nu !or prin

urmare să $e feri citi după felul cum concepeţi dumnea!oastră !iaţa lumea în felul acesta, pe un ton oarecum #e>emitor, or de cte ori se întlnea cu Cuc, lund cam peste picior tentati!a de a construi n soi decomunism de factură fourieristă, cum se e)perimenta la *rec'erie. 2ar$indcăT Cuc se mulţumea de $ecare dată săi #mbească, Can"e adău"ăL ^ =per totuşi că nau să treacă nici şase luni şi oT să !eniţi cu toţii lanoi, anar'iştiiO Ho repet încă o dată, totul e putred, nu a mai rămas altăsoluţie dect să se doboare la pămnt !ec'ea societate prin e)plo#ii debombe. 1onnaire, care, pnă atunci, păstrase tăcerea, inter!eni deodatăL ^ Y', prin e)plo#ii de bombe 2ar astai curată ne"'iobie

El, mnat de ideile lui despre colecti!ism în sensul pur al cu!ntului, numai putea $ adeptul atentatelor, şi era pentru propa"anda prin fapte, cre#nddin tot su>etul Tîn necesitatea unei re!oluţii !iolente, dar care să antrene#e întrea"a societate. ^ *um ne"'iobie e)clamă Can"e, rănit în amorul lui propriu. *re#i cădacă nu so "ăsi cine!a acolo care săi muştruluiască pe bur"'e#i, o să maipoată a!ea loc !reodată faimoasa noastră sociali#are a mi7loacelor deproducţie *eea ce faceţi !oi, acest capitalism de"'i#at, astai o ne"'iobie.*u alte cu!inte, trebuie început prin a distru"e totul, pentru a se puteaconstrui din nou totul. *ontinuară împreună disputa pe acest ton, unul susţinnd ideile

anar'ismului, celălalt pe ale colecti!ismului, şi lui Cuc nui mai rămase nimicaltce!a de făcut dect să stea şi săi asculte. Dntre Can"e şi 1onnaire se a>aaceeaşi prăpastie precum se a>a între 1onnaire şi el însuşi. Ascultndui, iai$ cre#ut, după asprimea !orbei şi după patima pe care o puneau în ceea cespuneau, oameni de neamuri cu totul şi cu totul diferite, duşmăninduse de!eacuri, "ata să se de!ore#e, fără să e)iste între ei nici un fel de posibilitatepentru a a7un"e la !reo înţele"ere. Ni totuşi, amndoi nă#uiau spre aceeaşifericire pentru toate făpturile omeneşti, se întlneau pe aceleaşi po#iţii,



urmărind aceleaşi scopuri, şi anume dreptatea, pacea şi munca reor"ani#atăpe ba#e noi, în stare să acorde pine şi bucurie tuturor. 8otuşi, cnd era !orbasă se înţelea"ă asupra mi7loacelor prin care să le dobndească, ce furie şictă ură şi duşmănie îi cuprindeau pe amndoi 2ea lun"ul drumului att deane!oios al pro"resului, între cei care mer"eau alături, umăr la umăr,

în>ăcăraţi cu toţii de aceeaşi dorinţă de libertate şi de#robire, a!eau loc, la$ecare escalăQ, bătălii sn"eroase, pentru simpla problemă de a şti dacătrebuie să treacă la dreapta sau la stn"a. ^ Ni apoi, $ecarei stăpn pe faptele lui, declară în cele din urmăCan"e. Kai dect să stai liniştit în cuşca dumitale de bur"'e#, dacă asta teamu#ă, prieteneO Ni noi ne !edem de treburile noastre, pre"ătim micilecadouri, ulcelele pe care le !om duce, întro bună dimineaţă, să le punem lasubprefect, la primar, la preşedinte şi la preot, nui aşa, KuPieds ro#a!ăcălătorie, ce #ici Ni cu ce inimă uşoară o sămpin"em, în dimineaţa aia,'odoroa"a Fata cea frumoasă şi înaltă re!enise ln"ă uluca porţii, unde ţinuta ei

su!erană şi sculpturală se reliefa printre plăcile de ar"ilă roşcată ale micii împre7urimi. 2in nou oc'ii ei se în>ăcărară şi sc'iţă un #mbet lar", defemeie supusă, "ata săşi urme#e stăpnul c'iar pnă la crimă. ^ Ea îmi e un ade!ărat prieten, adău"ă simplu Can"e, cu aerul luiposac, dar şi cu un ton duios în acelaşi timp. Mă a7ută la orice. *nd Cuc şi 1onnaire se îndepărtară împreună, aşa cum se înţele"eauci de puţin, fără să $e supăraţi totuşi între ci, inerseră în tăcere un moment.Apoi, ultimul simţi ne!oia săşi reia ar"umentele şi să do!edească o dată maimult că nu e)istă alta cale de i#bă!ire pe care so poată folosi societatea înafara aceleia de a se institui o "u!ernare a colecti!ităţii. Di condamnadeopotri!ă pe anar'işti, ca şi pe fourierişti, pe unii pentru că încercau să

suprime prin !iolenţă capitalul, pe ceilalţi pentru că nu se făceau imediatstăptni pe capital. Ni Cuc se "ndea clin nou că nu era posibil să reali#e#i o împăcare între oameni, dect după ce ai $.. Dntemeiat, în sfrşit, oraşul încare, trăind laolaltă, toate !ra7bele sar $ potolit, urmărind numai reali#area!isului comun. Ku sar mai certa nimeni asupra drumului cel mai bun cela!eau de urmat şi sar a7un"e la scopul dorit de toţi, acela de a domnipretutindeni pacea frăţească. 2ar ce cumplită nelinişte îi strnea drumul lun"pe carel mai a!eau încă de parcurs pnă să a7un"ă acolo şi ce teamă simţeacnd !edea pe înşişi fraţii întru acelaşi ţel de!ornduse între ei şi împiedicnduse unii pe alţii în marşul lor Cuc se întorcea de $ecare dată mai m'nit din aceste neîncetate

ciocniri, care repre#entau tot attea obstacole în calea înfăptuirii operei lui.Era de a7uns ca doi oameni să dorească să acţione#e, pentru ca, imediat, sănu se mai înţelea"ă. *nd fu, în sfrşit, sin"ur, un stri"ăt îi scăpă din adncul$inţei, stri"ătul care, în ultima !reme, îi apăsa su>etulL ^ 2ar nimeni nu mă iubeşte 2acă mar iubi, totul ar da roade, totul sar de#!olta şi ar a7un"e pnă la urmă să triumfe sub soare Morfain îi pricinuia la rndul lui aceeaşi m'nire. Cuc încercase, fărănici o şansă de succes, săl mai ci!ili#e#e puţin şi săl facă săşi părăsească



!i#uina lui din stncă, pentru a coborî să locuiască întruna dintre căsuţeleluminoase de la *rec'erie. 2ar maistrul turnător refu#ase întotdeauna cu încăpăţnare, sub prete)tul că acolo, sus, se a>a mai aproape de munca lui şiputea, în felul acesta, să e)ercite o continuă supra!e"'ere. Cuc lăsa totul peseama lui, îl lăsa să conducă furnalul, care funcţiona după metodele !ec'i, în

aşteptarea bateriilor de cuptoare electrice, operă pe care urma sodesă!rşească Gordan şin reali#area căreia acesta din urmă munceaneîntrerupt, fără să dea !reodată semne de oboseală. Morfain dispreţuia oraşul nou şi aproape că punea un sentiment deduşmănie în felul în carei 7udeca pe locuitorii lui. El, ca un Hulcan altimpurilor stră!ec'i, cuceritorul focului, muncitorul înco!oiat sub îndelun"atascla!ie de mai tr#iu, dăruinduşi forţele întocmai ca un erou resemnat desoarta sa şi a7un"nd în cele din urmă să iubească măreţia întunecată a ocneiunde soarta îl făcuse săşi înco!oaie spatele, se supăra din pricina acesteiu#ine, ai cărei muncitori !or $ nişte ade!ăraţi domni, #"rciţi cnd !a $ !orbasăşi folosească braţele, înlocuiţi încetul cu încetul de maşini, pe care în

curnd !or $ în stare să le diri7e#e şi nişte copii. ri7a aceasta de a seeconomisi pe ct se poate mai mult osteneala i de a nu se mai lupta cu foculşi cu $erul i se părea un lucru tare mesc'in şi nenorocit. Kici măcar nu înţele"ea despre ce este !orba şi nu desc'idea "ura !reme îndelun"ată, înălţnd din umeri şi rămnnd mut #ile dea rndul. Ni, foarte însin"urat,foarte or"olios, rămnea în colţişorul lui de munte, domnind asuprafurnalului. Ni dominnd de la înălţimea unde se a>a u#ina, pe care, cu ore"ularitate de ceasornicT de patru ori la rnd în cele două#eci şi patru deore ale #ilei, 7ar 7ele strălucitoare de #"ură o încoronau cu un nimb de >ăcări. Ni încă o altă pricină îl opunea pe Morfain acestor timpuri noi, de carenici nar $ !roit să ştie şi al căror su>u nui atinsese nici măcar în treacăt

pielea aspră şi tăbăcită de muncă. 2e data aceasta însă, inima trebuie că asn"erat cumplit în pieptul omului tăcut care era Morfain. Fiica@ lui, Ma1leue,ai cărei oc'i albaştri păreau rupţi din bolta ceruluiT cel a!ea necontenitdeasupra creştetului, aceasta făptură înaltă şi frumoasă, care, de la moarteamaniei ei, de!enise oT "ospodină îndră"i7ă, era însărcinată. Morfain se înfurie GaT început, apoi o iertă, căci îşi spuse că pnă la urmă se !a căsătorb 2arnici un fel de iertare nu mai încăpu atunci cnd fata îi mărturisi numelebărbatului, $ul primarului, Ac'ille ourier. Ce"ătura lor dura de ani de #ile, cu întlniri pe cărările munţilor 1leuses, cu înserări petrecute în culcuşurirăspndind arome de le!ănţică şi cimbru, ori în imensa răsu>are a nopţilor înstelate, sub cerul liber. Ac'ille, rupnd relaţiile cu familia sa, ca un tnăr

bur"'e# pe care bur"'e#ia din 7urul lui îi scrbea şil plictisea, îl ru"ase peCuc săl an"a7e#e ;a *rec'erie, unde de!enise desenator te'nic. =$dnd toatecon!enţiile, iubea unde şi cum îi plăceaT 'otărt să muncească pentrufemeia aleasă de el însuşi şi nesilit de nimeni, s$dnd rolul de $u supus al!ec'ii societăţi condamnate la pieire şi păşind cu fruntea sus spre !eaculnou. Ni tocmai acest lucru îl nelinişti cel mai mult pe Morfain, pnă întratta înct a7unse so alun"e pe Ma1leue de acasă ca pe o $ică pierdută. 2acă selăsase să $e sedusă de un domn, însemna că nu mai era !orba, în ca#ul ei,



dect de ră#!rătire şi de#măţare. 8oate obiceiurile străbune se prăbuşeau, dinmoment ce însăşi una dintre fetele cele mai frumoase şi mai bune sa pornitsă #druncine temeliile acestora, dnd ascultare şi ademenindul c'iar eaprobabil pe $ul primarului. Cuc trebui să inter!ină, $indcă Ma1leue, după ce fusese "onită de

acasă, se refu"iase la Ac'ille. *ei doi tineri însă nu pomeneau nici măcar o!orbă despre căsătorie. Ca ce bun 2oar erau foarte si"uri că se iubesc şi cănu se !or părăsi niciodată. Pentru a se putea căsători, era necesar ca Ac'illesă $ făcut somaţie pe cale 7uridică tatălui său, şi asta i se părea o complicaţiedestul de supărătoare şi mai cu seamă inutilă. Dn #adar insistă =oeurette, cu"ndul că, pentru buna reputaţie a *rec'eriei şi pentru a împăca morala, ar $mai bine să aibă loc Z căsătorie le"ală. Dn cele din urmă, Cuc reuşi să obţinăde la ea promisiunea să $e mai înţele"ătoare cu cei doi tineri, $indcă simţeacă "eneraţiile noi, pe măsura trecerii timpului, pri!eau cu alţi oc'i relaţiiledintre oameni. *t despre Morfain, acesta nu putea accepta cu asemenea uşurinţă

situaţia care se crease şi Cuc trebui să urce întro seară pnă la el, pentru adiscuta împreună pendelete. 2e cnd îşi alun"ase fata, maistrul turnător îlmai a!ea în prea7mă numai pe $ul său, Petit2a, ocupnduse amndoi demena7 şi bucătărie, în borta lor din stncă. Ni, în seara aceea, după ceterminaseră de mncat cina alcătuită doar dintro supă, rămăseseră pironiţipe scaunele de bucătărie, în faţa primiti!ei mese de ste7ar pe care ociopliseră sin"uri cu securile, în !reme ce mica feştilă cei lumina proiecta pepiatra afumată a pereţilor umbrele lor de coloşi. ^ 8otuşi, tată, spunea Petit2a, lumea mer"e înainte şi nu se poate săte opreşti locului. Morfain făcu să se #"uduie masa cea "rea cu o lo!itură de pumn.

^ Eu am trăit aşa cum a trăit tatăl meu, şi datoria !oastră era să trăiţitot aşa cum trăieşte tatăl !ostru. Dn mod obişnuit, cei doi bărbaţi nu sc'imbau patru cu!inte întro #i întrea"ă. 2ar, de cu !a timp, se aşternuse între ei o atmosferă neplăcută şi,deşi făceau amndoi totul ca să le e!ite, i#bucneau uneori certuri şi e)plicaţiimai dure. Feciorul lui Morfain ştia să citească şi să scrie şi era din ce în ce maimult pătruns de transformările ce se petreceau în 7ur şi care a7un"eau ca unsu>u !a" c'iar pnă în adncul strun"ilor muntelui. Ni tatăl, stăpnit de încăpăţnarea şi or"oliul lui de a nu $ dect simplu muncitor de năde7de, alcărui efort $#ic era su$cient ca să îmbln#ească focul şi să stăpnească$erul, se înfuria şi era cuprins de amărăciune, socotind că neamul lui

de"enera din pricina acestei ştiinţe şi acestor concepţii noi care i se păreaudea dreptul inutile. ^ 2acă sora ta nu ar $ citit cărţi şi nu sar $ preocupat prea mult deceea ce se petrecea colo, 7os, ar $ rămas încă multă !reme alături de noiOY', oraşul ăsta nou, oraşul ăsta blestemat, care nea luato 2e data aceasta, pumnul lui nu se mai pră!ăli asupra mesei, ci sendreptă, prin uşa întredesc'isă care lăsa să se între!adă be#na nea"ră a



nopţii, cătrc *rec'erie, ale cărei lumini senteiau ca nişte stele în 7osul panteistncoase. Plin de respect, Petit2a nu mai scotea un cu!nt, cu su>etul tulburatdealtminteri, $indcă ştia că tatăsu er. ; supărat pe el de cnd îl întlnise cuUonorine, $ica lui *aau), crciumarul. Uonorine, micuţă de statură, brunetă

şi cu pielea feţei subţire, stăpnită tot timpul de o !eselie şi !ioiciune fărămar"ini, se îndră"osti de acest uriaş blnd, care "ăsise la rndul lui căi ofată pe placul său. Nin e)pli căţia din seara aceasta, care a!ea loc între tatăşi $u, în realitate era !orba despre Uonorine. Furtuna, pe care Petit2a oaştepta de atta !reme, a!ea să se de#lănţuie pnă la urmă. ^ Ni tu, întrebă pe neaşteptate Morfain, cnd ai de "nd săţi iei #boruldin casă ndul acesta ai despărţirii păru săl tulbure pe Petit2a. ^ Pentru ce, tată, !rei sămi iau #borul ^ E'ei, cnd e)istă o fată în 7oc, apăi nu pot să se nască dect certurişi de#binăriO Ni apoi, ce fată ţi ai mai ales şi tu îţi înc'ipui barem că au să

!rea să ţio dea, căi bine să se facă asemenea căsătorii, prin care seamestecă sn"ele boieresc cu al nostru E'ei, băiete, toate lucrurile suntacum deandoaselea, de parcă ar $ sfrşitul lumiiO Am trăit prea mult, astae. Cundul cu binişorul, plin de duioşie, feciorul lui Morfain se strădui săşipotolească tatăl. Ku ne"a ctuşi de puţin dra"ostea lui pentru Uonorine.Kumai că !orbea despre lucrurile acestea cu multă cumpătare, 'otărt săaştepte răbdător atta !reme ct !a trebui. Y să !adă el mai tr#iu ce a!eade făcut. Ni apoi, ce rău !edea în asta, ca atunci cnd sentlneau, el şi cutnăra fată, săşi spună unul altuia un ?bună #iua@ prietenesc 2acă nufăceau parte din aceeaşi lume, asta nui împiedica absolut de loc să se placă.

Ni c'iar dacă !or a7un"e săşi amestece puţin sn"ele, lucrul acesta nu ara!ea dect o parte bună, faptul că diferitele cate"orii de oameni ar a7un"e săse cunoască şi prin aşa ce!a să se iubească mai multO 2ar, sufocat de mnia şi amărăciunea care se re!ărsau în su>etul lui,Morfain se sculă dintro dată şi spuse, însoţinduşi !orbele cu un "est plin demăreţie şi tra"ism, sub plafonul din stncă, pe care aproape căl atin"ea cufrunteaL ^ 2ute, dute imediat că aisă !rei să pleciO Fă ca şi sorta, scuipăpeste tot ceea ce ar trebui respectat, a#!rlăte în destrăbălări şin nebunii.Ku mai sunteţi copiii mei, nu !ă mai recunosc, cine!a !a sc'imbatO Ni să mălăsaţi sin"ur, în borta asta sălbatică, unde sper din toată inima că stnci e

astea au să se prăbuşească pnă la urmă peste mine şiau să mă#drobească =osind în dreptul uşii, Cuc se oprisen pra" şi au#ise aceste ultimecu!inte. Ni se simţi profund impresionat, $indcă a!ea o stimă deosebităpentru Morfain. Dncercă un timp. =ăi dea unele sfaturi. 2ar Morfain, de cndintrase pe uşă ceea ce numea el stăpnul, îşi ascunsese înlăuntrul $inţeipricinile de supărare pentru a nu mai $ în aparenţă dect muncitorulascultător, subordonatul supus, care ascultă dispo#iţiile şefului. Kici măcar



nuşi permitea săl 7udece pe Cuc, principala pricină a tuturor acestor fapte în"ro#itoare ce răscoliseră întrea"a re"iune şi de pe urma cărora suferea şiMorfain. 1ătrnul socotea mai cu seamă că patronii trebuiau să rămnăstăpnii care să acţione#e după cum îi tăia capul, în !reme ce muncitorilor lere!enea numai rolul să $e oameni cinstiţi, care săşi facă treaba aşa cum o

făcuseră din mo şist ramoşi. ^ =a nu !ă $e cu supărare, domnule Cuc, dacă am şi eu aşa, părerilemelc, şi dacă mă mai stropşesc şi cu la cte cine!a, dacă sencontrea#ă cumine. 8reaba asta mi sentmplă foarte rar, capoi ştiţi că cu sunt prea slobodla "urăO 2aQ să $ţi fără "ri7ă, că şi dacă mă mai oţărăsc şi eu oleacă, asta nupricinuieşte nici un nea7uns la lucru, unde am tot timpul un oc'i trea#, şi nuse scoate nici o şar7ă fără să $u de faţăO *apoi, nui aşa, cnd eşti necă7it,parcă lucre#i şi mai di'ai, ca săţi treacă supărarea. Apoi, cum Cuc se străduia să aştearnă iar liniştea în snuî acestei familiipustiite de transformările al căror apostol se făcuse, maistrul turnător fu pepunctul să se înfurie din nou.

^ Ku, nu mia7un"e, nu mai !reau să aud nimic 2acă aţi urcat pnăaci, domnule Cuc. Kumai ca sămi !orbiţi de Ma1leue, apoi !aţi irosit forţelepe de"eaba, $indcă no să faceţi nimic altce!a dect că o să încurcaţilucrurile şi mai mult. Ci. A nare dect să stea acolo unde se a>ă, iar cu rămnaici, la mine Ni, dorind să sc'imbe subiectul con!ersaţiei, trecu pe neaşteptate laaltce!a şi îi dădu o !este neplăcută, care contribuia în mare măsură laproasta lui dispo#iţie. ^ Aş $ cobort, fără doar şi poate, de îndată, ca să !ă spun cam fost în dimineaţa asta la mină şi că ni sa irosit orice năde7de să descoperim acolo!reun $lon nou de minereu, la fel de bo"at ca altădatăO 2upă mine, ar $

trebuit săl "ăsim ne"reşit acolo, în fundul "aleriei, pe direcţia pe carespusesem să se mear"ăO 2ar ce să facem Parcă a a#!rlir cine!a unblestem peste tot ce facem, $indcă ori încotro pornim, nimic nu nei#bndeşte. *u!intele acestea răsunară în su>etul lui Cuc întocmai ca un dan"ăt declopot cu care înmormnta marile speranţe ce şi le făcuse. Morfain îl aduceala disperare, de parcă ar $ !ă#ut în el ultimul supra!ieţuitor în stare să deamărturie asupra unei lumi dispărute, cu capul lui enorm, cu pielea feţei întinsă, roasă şinroşită de foc, cu oc'ii arşi de >acără şi "ura c'inuită, deculoarea roşiearămie pe care ţio dă do"oarea cuptoarelor. Ni Cuc piccă deacolo, coborî din nou poteca muntelui, copleşit de o tristeţe şi mai adncă,

întrebnduse pe ce mormane uriaşe de ruine, care sporeau fără încetare dela o #i la alta, ar $ trebuit pnă la urmă săşi întemeie#e oraşul. *'iar şi la *rec'erie, în atmosfera att de intimă, de calmă şi deduioasă pe care o întreţinea =oeurette, Cuc "ăsea pricini de descura7are. Eacontinua să primească pe abatele Marle, pe institutorul Uermeline şi pedoctorul Ko!arre şi ţinea morţiş să aibă de asemenea printre musa$rii din#ilele acelea şi pe prietenul ei, Cuc, împreună cu care să de7une#e, înct el nu îndră#nea niciodată să refu#e in!itaţia, în po$da indispo#iţiei ascunse ce io



strneau neîncetatele dispute ale institutorului şi ale preotului. =u>et curat,=ceurette nu suferea din pricina aceasta şi credea că îl interesea#ă, în !remece Gordan, înfofolit în păturile lui, meditnd la !reo e)perienţă începută, păreacă ascultă cu un #mbet palid. Ni, întro marţi, ispră!ind masa, se petrecu în micul salon una dintre

cele mai neplăcute scene. Uermeline se pornise împotri!a lui Cuc, în le"ăturăcu felul cum se făcea instruirea la *rec'erie, instruire care se ba#a pe studiuintercalat cu numeroase ore petrecute în atelierele de ucenicie, precum şi curecreaţii prelun"i. Această şcoală nouă, unde se urmau cursuri după ometodă diametral opusă celei pe care o folosea el, îi răpise aproape toţiele!ii, ceea ce Uermeline nu trecea cu !ederea att de uşor. Ni faţa luicolţuroasă, cu fruntea osoasă şi bu#ele subţiri, se în"ălbenea de o mnie pecare #adarnic încerca să şio înăbuşe, la ideea că sar putea să se creadă întrun alt ade!ăr dect acela al său. ^ Ar mai $ cum ar mai $ faptul că băieţii ăştia şi fetele astea suntinstruiţi claie peste "rămadă, deşi faptul în sine nu mi se pare deloc un lucru

curat. Ncolarii au încă de pe acum destule deprinderi rele şi o ima"inaţiediabolică, asta c'iar cnd sunt separaţi pe se)e, fără să mai !orbim cnd se<"ăseşte cine!a care să conceapă e)traordinara idee de ai uni pentru a leaţţa instinctele şi ai face să se strice şi mai mult împreună. 8rebuie că efoarte dră"uţ să !e#i micile lor 7ocuri, prin colţurile încăperii, încă de cndmer" în patru labeO 2ar ceea cei cu totul şi cu totul inadmisibil este felul încare disciplina a7un"e o simplă plăsmuire a ima"inaţiei, din moment ce seface apel la personalitatea acestor copii şi sunt lăsaţi să se conducă liberconsimţit, potri ! it ol acerii lor. Ku miaţi spus că $ecare ele! îşi urmea#ădrumul lui în !iaţă, se consacră studiului carei place şi rămne la latitudinealui săşi alea"ă lecţia asupra căreia să discute Kumiţi aşa ce!a a declanşa

ener"iiO Ni apoi, ce fel de studii sunt acelea unde 7ocul se intercalea#ă mereucu ele, unde tratatele !ec'i sunt dispreţuite, unde cu!ntul profesorului numai este literă de e!an"'elie şi unde timpul care nu se petrece în aer liber efolosit în ateliere, rindeluind lemnul sau pilind $erul 1ineînţeles că o meseriemanuală e bună de în!ăţat, dar !ine !remea pentru toate, şi ar $ mai bine să începeţi totuşi prin a face să intre în capetele "reoaie ale acestor puturoşimai multă "ramatică şi mai mută aritmetică, nu lo!ituri de ciocan Cuc renunţase să mai discute, plictisit să se tot i#bească de aceastăintransi"enţă de om cu idei e)clusi!iste, de catolic bătăios, care decreta că laba#a pro"resului se a>ă do"ma, dintre #idurile căreia nu !roia nici în ruptulcapului să mai iasă. Ni se mulţumi să răspundă foarte calmL

^ 2a, credem că e necesar să facem ca munca să de!ină atră"ătoare,ca trebuie să sc'imbăm metodele în!ec'ite de studiu cu lecţii le"ate de!iaţă, şi scopul nostru este acela de a crea înainte de toate oameni cu !oinţăşi caracter. Ca au#ul acestor !orbe, Uermeline i#bucniL ^ Ei bine Ntiţi ce o să faceţi pnă la urmă Y să creaţi nişte declasaţişi nişte re!oltaţi. Ku e)istă dect o sin"ură cale de a dărui ade!ăraţi cetăţeniLaceea de ai confecţiona special după tiparele pe care ie !rea statul, aşa cum



îi trebuie lui pentru ai asi"ura puterea şi "loria. 2e aici, necesitatea uneiinstruiri disciplinate, identice în întrea"a ţară, şi care să pre"ătească dupăpro"ramele recunoscute ca $ind cele mai bune pe muncitorii, pe liberprofesioniştii şi pe funcţionarii de care are statul ne!oie. Ku e)istă certitudineposibilă, în afara autorităţiiO 2esi"ur, miam de#!ăluit cu prile7ul acesta

propriile mele con!in"eri, sunt republican "etbe"et, libercu"etător şi ateu.=per că nimeni nu !a $ de acord să !adă în mine un spirit retro"rad şi, totuşi,instruirea pe care leo daţi dumnea!oastră şi educaţia pe care leo faceţidumnea!oastră, după cum se spune, anar'istă, mă scot din $re, pentru caprin ele, peste nici o 7umătate de secol măcar, nu !or mai e)ista nici cetăţeni,nici soldaţi, nici naţiuniO 2a, da, nam încredere că din oamenii dumnea!oastră liberi o să puteţiface !reodată soldaţi şi, oare, cum o să se poată apăra patria, în ca# deră#boi ^ 1ineînţeles că, în ca# de ră#boi, patria !a trebui apărată, spuse Cuc,fără săşi piardă ctuşi de puţin cumpătul. 2ar la ce au să mai folosească,

întro bună #i, nişte soldaţi, dacă nu !or mai e)ista ră#boaie A$rmaţiaceleaşi lucruri ca şi căpitanul Golli!et în Gournal de 1eauclair, atunci cnd neacu#ă că am $ nişte trădători fără de patrie. Această ironie puţin cam răutăcioasă a7unse pnă la urmă săl aducă lae)asperare pe Uermeline. ^ *ăpitanul Golli!et este un imbecil pe carel dispreţuiesc. 2ar asta nu înseamnă căi mai puţin ade!ărat faptul că pre"ătiţi o "eneraţie depra!ată,pornită să declanşe#e o rebeliune împotri!a statului, şi care !a duce în modsi"ur republica la cele mai "ra!e catastrofe. ^ *u alte cu!inte libertatea, ade!ărul şi dreptatea, toate suntcatastrofe, spuse Cuc #mbind din nou.

2ar Uermeline continua pe acelaşi ton, pre#entnd un taT blou în"ro#itor al societăţii de mine, în ca#ul în care şcolile încetau să maiforme#e nişte cetăţeni ade!ăraţi, după anumite tipare, instruiţi cu toţii în aşafel înct să slu7ească unei republici aşa cum o !edea el, autoritară şicentralistă era ne!oie să se instituie mai multă disciplină în politică, să seadministre#e treburile cu o mnă de $er şi statul sa de!ină mai su!eran, întruct necu!iinţele şi de#ordinea duceau deopotri!ă către cel mai marede#măţ $#ic şi moral. Ca au#ul acestor cu!inte, abatele Marle, care asculta încu!iinţnd din cap, nu putu re#ista tentaţiei şi e)clamă deodatăL ^ A' ctă dreptate a!eţi şi ct de bine aţi !orbit Faţa lui lăbărţată, cu trăsături nere"ulate din pricina nasului

proeminent şi puternic, de"a7a o furie cumplită împotri!a societăţii care senăştea sub oc'ii lor şi unde simţea că 2umne#eu era condamnat să de!inăaproape o simplă relic!ă, un idol aparţinnd unei reli"ii moarte. El însuşi, în$ecare duminică, cu prile7ul predicilor pe care le ţinea, aducea mereuaceleaşi acu#aţii şi profeti#a mereu aceleaşi de#astre. 2ar oamenii nul maiascultau ctuşi de puţin, biserica lui se "olea în $ecare #i mai mult şi abatelesimţea din pricina aceasta o mare durere, pe care no mărturisea nimănui,i#olnduse din ce în ce mai mult de lume şi "ăsind numai o sin"ura



consolareL în do"mele lui măr"inite. Kici odată nu se arătase o $inţă maipotri!ita pentru profesia aleasa, ca să ne e)primăm după tipicul şi buc'iacărţilor, niciodată nuşi îndeplinise mai conştiincios şi mai se!er pe nitenţelc,ca şi cum această lume bur"'e#ă, a cărei putre#iciune încerca so ascundăsub mantaua reli"iei, ar $ putut întrade!ăr să $e acoperită printro simplă

atitudine de om cumsecade. Ni spunea că în #iua în care biserica lui sarprăbuşi, el !a $ la altar şi !a sfrşi sub ruine ultima litur"'ie. ^ E foarte ade!ărat că din pricina acestor fete şi băieţi, care suntcrescuţi împreună, se apropie domnia lui =atan, ceea ce face ca toatepatimile rele să $e de#lănţuite şi au toritatea distrusă, aşa că nar mira penimeni ca re"atul lui 2umne#eu să a7un"ă din nou la pămnt, la fel ca pe!remea pă"nilorO 8abloul pe care laţi #u"ră!it adineauri corespunde attde mult ade!ărului, înct nici nu mai ştiu ce aş mai putea să adau" la el, casăl fac şi mai con!in"ător. =tn7enit că era lăudat în felul acesta de către preot, cu care nu se înţele"ea ctuşi de puţin, institutorul amuţise dintro dată, pri!ind cu oc'ii

pierduţi în depărtare pelu#ele parcului, ca şi cum nu lar $ au#it ce spunea. ^ 2ar, urmă abatele Marle, mai mult c'iar dect această instruireimorală care se dă aici, în şcolile dumnea!oastră, e)istă un lucru pe care nupot săl iert nici în ruptul capului, faptul că laţi i#"onit pe 2umne#eu din !iaţăşi că, Dntrun mod !ădit intenţionat, !aţi făcut că uitaţi să puneţi în mi7loculoraşului !ostru nou, printre attea construcţii frumoase şi utile, temeliile uneibisericiO Pretindeţi, aşadar, să trăiţi fără 2umne#eu Pnă acum, nici un statna putut să se lipsească de aşa ce!a, şi o reli"ie a fost întotdeauna necesarăpentru crmuirea oamenilor. ^ Ku pretind nimic, răspunse Cuc. Fiecare om este liber în credinţa lui,şi dacă nu sa construit nici o biserică pnă acum, înseamnă că niciunul

dintre noi na simţit ne!oia so facă. 2ar sar putea foarte bine să seconstruiască una, în e!entualitatea în care sar "ăsi credincioşi pentru a oumple, întotdeauna !a $ permis oricărui "rup de cetăţeni să se adune pentruaşi îndeplini orice dorinţă de acest "en. 2ar în ceea ce pri!eşte necesitateaunei reli"ii, aceasta este întrade!ăr, întocmai cum aţi spus, foarte reala,atunci cnd se intenţiouua#ă să se ţină oamenii în fru. 2ar noi nu dorim săiţinem în fru, !rem, dimpotri!ă, să trăiască liberi, întro societate liberăO Prinurmare, !edeţi, domnule abate, că nu noi suntem aceia care distru"emcatolicismul, ci se distru"e el însuşi, moare încetul cu încetul, de acea moartebună de care mor în mod absolut necesar toate reli"iile, după ce şiau îndeplinit sarcina lor la !remea respecti!ă şi întrun anumit moment din

e!oluţia $rească a omenirii. Ntiinţa înlătură una cte una do"mele şi o nouăcredinţă sa născut şi !a cuceri lumea. Ca ce bun atunci o biserica de orice fella *rec'erie, din moment ce aceea care e)istă în 1eauclair a de!enit de peacum prea mare pentru numărul de oameni careo frec!entea#ă şi arată dince în ce mai pustie, pnă cnd, întruna din #ilele acestea, se !a prăbuşi cutotul



Foarte palid, preotul nu înţelese şi nu !ru să înţelea"ă. =e mulţumi sărepete, cu încăpăţnarea credinciosului careşi ba#ea#ă forţele pe simplea$rmaţii "oae, fără nici un fel de raţionamente sau probeL ^ 2acă 2umne#eu nu este cu !oi, atunci înfrn"erea !oastră e si"ură.Ascultaţimă pe mine, construiţi o biserică.

Uermeline nu mai putu să se stăpnească multă !reme. Elo"iile pe carei le adusese preotul îl =ufocau şi, mai cu seamă, această conclu#ie cu pri!irela necesitatea unei reli"ii îl făcu săşi iasă din sărite. =tri"ă în "ura mareL ^ F;ci Uei Aşa ce!a nu se poate, domnule abate Fără biserică1ineînţeles, nu fac o taină din faptul că aici, la *rec'erie, lucrurile nu sedesfăşoară ctuşi de puţin în armonie cu "usturile mele. 2ar, dacă e)istă!reuna dintre aceste stări de lucruri pe care o aprob, este faptul că sarenunţat întrade!ăr la practicarea oricărui fel de cult ce e)istăn statulnostruO =ă se ţinăn fru oamenii, cu asta sunt de acord, dar nu preoţii dinbisericile lor să $e aceia care săi ţină în fru pe oameni, ci noi, cetăţenii, dinprimăriile noastre. 1isericile se !or transforma în "rnare pentru populaţie,

'ambare pentru păstrat în ele recoltele. Ni, în momentul în care abatele Marle se supără, spunnd că nu !atolera nici în ruptul capului să se pronunţe în pre#enţa lui cu!inte nele"iuite,disputa de!eni att de !iolentă, înct doctorul Ko!arre trebui să inter!ină, cade obicei, Pnă atunci, ascultase cu acrul lui discret, întocmai ca un om foartebla7in şi un pic sceptic, care nu se tulbura ctuşi de puţin pentru un simplusc'imb de cu!inte, c'iar dacă a!ea foc pe tonul cel mai !iolent *u putinţă înlumea aceasta. 2ar a!u impresia, pe bună dreptate, că =oeurette începea sănu se mai simtă bine. ^ Căsaţi, lăsaţi, doar aţi a7uns întrun fel la un acord, din moment ceamndoi "ăsiţi, $ecare@în felul lui, o întrebuinţare localului bisericiiO Ni

abatele o săşi poată spune mereu acolo litur"'ia, c'iar dacăn anii demareQbelşu" !a renunţa la cte un colţişor din biserică, pentru a face locroadelor pămntului. 1unul 2umne#eu, oricărei reli"ii ar aparţine, nu arspune ba Apoi !orbi despre un soi nou de tranda$r pe care reuşise săl obţină decurnd, un tranda$r foarte, alb, de o albeaţă imaculată, aprins în mi7loc de o>acără roşie. Adusese din acesta un buc'et, şi =ceurette îl aşe#ase pe masă, întro !a#ă, şil pri!ea, de!enind din nou sur#ătoare la !ederea acesteire!ărsări de "in"ăşie şi parfum sua!, păstrnd cu toate acestea o oarecareoboseală şi tristeţe în oc'i, din pricina !iolenţei la care a7un"eau discuţiilemusa$rilor, cu prile7ul prn#urilor pe care le oferea în $ecare marţi. 2acă !or

continua în felul acesta, nu peste mult timp !or a7un"e să nu mai poată nicisă se !adă. Abia atunci Gordan ieşi din !isarea lui. A!usese tot timpul un aer atent,ca şi cum ar $ ascultat cu interes !orbele celorlalţi. 2ar fra#a pe care o rostiarătă ct de departe #burau "ndurile luiL ^ Ntiţi că, în America, un sa!ant, specialist în domeniul electricităţii, areuşit de curnd să înma"a#ine#e o cantitate de căldură solară su$cientăpentru a produce ener"ie electrică





=ceurettei o catastrofă de o intensitate colosală. =e oprise deodată, ţintuitălocului, ca şi cum pămntul i sar $ desc'is înaintea picioarelor. Era cuprinsăde o asemenea tulburare, se simţea att de a"itată şi ră!ăşită de #"omotul!i7eliei cei !7ia prin creier, înct totul sen!ltora în su>etul său, nu mai eracapabilă săncerce nici o sen#aţie limpede, nu mai putea să "ăsească nici o

7usti$care lucrurilor. Ni nuşi mai continuă drumul, uită că se ducea la lăptărieca să dea anumite dispo#iţii. 2eodată, răsucinduse pe călcie, începu săfu"ă înapoi pe drumul pe care !enise, aler"ă întrun su>et acasă, urcă întro"oană nebună treptele ce duceau spre camera ei şi se înc'ise acolo, răsucindc'eia în broască. =e aruncă pe patul încă desfăcut, acoperinduşi cuamndouă minile oc'ii şi urec'ile, ca şi cum ar$ !rut să nu mai !adă şi sănu mai audă nimic. Ku pln"ea, nu ştia încă pe ce lume se a>ă, se simţeanumai şi numai prada unei imense de#olări, amestecată cu o "roa#ă fărămar"ini. Pentru ce oare suferea în 'alul ăsta şi îşi simţea întrea"a $inţă sfşiată*re#use doar pnă acum că nu e nimic altce!a dect o prietenieT drept,

foarte strnsă şi plină de duioşie, între ea şi Cuc, şi se considerase întrun feldiscipolul şi a7utorul lui, de!otată pnă la pasiune operei de dreptate şifericire a oamenilor pe care !isa el să o împlinească. *nd se a>a în prea7malui, nici prin "nd nui trecea altce!a dect sa "uste delicioasa satisfacţie pecare io dădea blndeţea unei înfrăţiri statornicite între su>etele lor şiniciodată pnă acum nu încercase, măcar în treacăt, !reun alt fel de $or. Niuite că acum ardea toată, era #"uduită de o febră cumplită, pentru că oc'inuia în"ro#itor ima"inea acestei femei străine, careşi petrecuse noapteaacolo, neieşind din pa!ilion dect dimineaţa, şi era conştientă de faptul că deaici înainte "ndul acesta o !a tortura în"ro#itor. Dl iubea prin urmare, îl doreaprin urmare pe Cuc Ni îşi dădea seama în clipa aceea, din nenorocire, că

acum era prea tr#iu ca să mai încerce măcar să se facă iubită. Aceasta era,din păcate, marea catastrofă faptul de aşi da scama că ea însăşi iubea încondiţii att de cumplite, cnd o alta îi luase locul, alun"nclo din aceastăinimă unde ar $ putut să se instale#e fără doar şi poate ca o re"ină adorată şiatotputernică. Restul nimic nu mai conta, ca şi cum dra"ostea ei se născuseşi crescuse fără ca ea săşi dea seama de lucrul acesta, candida încă latrei#eci de ani şi complet fericită pnă atunci de intimitatea att de plăcută încare îraiau, nesimţind ctuşi de puţin imboldurile !reunei dorinţe de o maistrnsa posesiune. Cacrimile !eniră, în sfrşit, şi i#bucni întrun 'o'ot deplns din pricina brutalităţii faptului acum împlinit şi din cau#a acestuineaşteptat obstacol care se ridica între ea şi bărbatul căruia i se dăruise pe

dea între"ul, fără ca totuşi el so ştie. Aceasta era, în mod cert, situaţia,numai Cuc sin"ur e)ista pentru ea, cei mai rămnea ele făcut, cum săicşti"e dra"ostea r *ăci i se părea dea dreptul imposibil să nu $e iubită, dinmoment ce iubea şi nu !a conteni niciodată săl iubească. Acum, cnddra"ostea stri"a în su>etul său şi îi sfşia inima, nici nar mai putea sătrăiască dacă iubirea nu iar $ fost împărtăşită şi nu ar $ alinato ca unbalsam răcoritor. Ni se #bătea neputincioasă, "ndurile i se în!ălmăşeau încap, trecea de la o 'otărre la alta, întocmai ca o femeie matură acum, dar



rămasă încă la capricii de copil şi a#!rlită pe neaşteptate în faţa realităţilorcumplite ale !ieţii. Multă !reme trebui să stea astfel, cu faţan pernă, şi să se consume cutot felul de "nduri. =oarele se ridicase pe cer şi dimineaţa trecea fără ca=oeurette să $ "ăsit !reo soluţie practică, în tulburarea mereu crescndă de

care era cuprinsă. ; Qrămnta în minte întruna aceeaşi şi aceeaşi întrebare, de!enită un felde obsesieL cum să facă săi spună căl iubeşte pentru ca şi el, la rndul lui, so iubească Ni dintro dată, în faţa oc'ilor i se i!i ima"inea fratelui său. Cui,fratelui său, trebuia să i se destăinuie, pentru că numai el sin"ur pe lume ocunoştea, ştia bine că inima ei nu cunoscuse nicicnd minciuna. Era bărbat,ar înţele"e cu si"uranţă şi ar în!ăţao ce ai de făcut atunci cnd simţi ne!oiasă $i fericit. 2e îndată, fără să mai stea o clipă pe "nduri, sări din nat şicoborî în "rabă spre laborator, ca un copil ce a "ăsit soluţia pentru îndepărtarea mariim'niri de care era cuprins. *'iar în dimineaţa aceea, Gordan suferise un eşec de#astruos. 2e luni

de #ile trăise cu impresia că a "ăsit mi7locul de a transporta ener"ia electrică întrun mod economicos şin condiţii perfecte de si"uranţă. Ar $ ars cărbunele încă de la ieşirea lui din puţul de mină şi ar $ transportat ener"ia electricăre#ultată fără nici un fel de pierdere, ceea ce ar $ scă#ut preţul de cost înc'ip considerabil. Re#ol!area acestei probleme îi irosise patru ani decercetări, cu toate momentele "rele de indispo#iţie prin care trecea $inţa luipirpirie. Dşi utili#a ct se putea mai bine forţele de muncă şi sănătatea luişubre#ită, dormind mult, înfăşurat în nelipsitelei pleduri şi folosinduşi în modmetodic puţinele, ore pe care le smul"ea de la natura care fusese !itre"ă cuel. Ni a7un"ea c'iar să depună o muncă formidabilă, storcnd partea cea maibună din acest fruct sterp care era plăpndui lui trup. =ceurette şi cu Cuc îi

ascunseseră cri#a nenorocita prin care trecea u#ina de la *rec'erie, pentru anul tulbura.. Ni el credea că totul mer"e bine era, dealtminteri, incapabil săşi dea seama de e!enimentele ce se petreceau în 7urul lui şi cu att mai puţinsă se interese#e de ele, stnd tot timpul înc'is în laboratorul lui, absorbitcomplet de e)perienţele pe care le întreprindea, sin"urul lucru carel interesape lume. Ni iată că, astă#i c'iar, se aşe#ase la lucru disdedimine&ta,simţinduse cu mintea limpede şi !rnd să pro$te de această stare de lucruripentru o ultimă e)perienţă. *u toate acestea, eşuase întrun mod de$niti!,$indcă se i#bea de un obstacol nepre!ă#ut, !reo eroare de calcul sau !reunmic amănunt ne"li7at, care lua pe neaşteptate o importanţă imensă,nimicindui munca şi dndul. Dndărăt spre necunoscut în acti!itatea ce o

desfăşura pentru a "ăsi soluţia cea mai bună în reali#area cuptoarelor luielectrice. Faptul acesta repre#enta o ade!ărată catastrofă. Atta muncă in!estităfără a se a7un"e la nişte re#ultate producti!e, atta muncă pe care trebuia deacum înainte so ia de la capăt *nd sora lui intră, se a>a în mi7locul camereiimense şi pustii, pre"ătinduse să se înfăşoare din nou în pledurile lui, pentrua se lun"i în fotoliul adnc, unde îşi petrecea ceasuri îndelun"ate. Gordanasistase la eşecul e)perienţelor lui cu fruntea senină, ca un ade!ărat bărbat



'ourt, pe care nimic nul descura7ea#ă totuşi, cnd o !ă#u pe KtfQurette attde palidă şi pierdută, se nelinişti. ^ 2ar ce sa întmplat, dra"a mea Eşti suferindă =oeurette nu se 7ena ctuşi de puţin de fratele ei. Di spuse l. 8ră nici oe#itare, ca o fată simpla, a cărei inimă se desc'idea spontan şi cu sinceritateL

^ =a întmplat, frăţioare dra"ă, că îl iubesc pe Cuc şi <+ nu mă iubeşte. =unt foarte nenorocită. Ni, cu aerul ei desc'is şi candid, îi po!esti toată întmplareaL cum o!ă#use pe Gosine ieşind de la Cuc şi cum încercase în inimă o durere att decumplită, înct aler"ase la el, simţind ne!oia să $e consolată şi tămăduită. Dliubea pe f. c şi Cuc nu o iubea, astai tot. Gordan o asculta stupe$at, ca şi cum iar $ po!estit despre cine ştie cecataclism e)traordinar, i!it pe neaşteptate în faţa oc'ilor ei. ^ ;; iubeşti pe Cuc, îl iubeşti pe Cuc Era îndră"ostită, pentru ce oare era îndră"ostită îl uluia faptul căaceastă soră adorată, pe care o !ă#use mereu în prea7ma lui, ca pe o

ade!ărată umbră, era îndră"ostită. Ku se 5Qndise niciodată că ea poate $ înstare să se îndră"ostească şi, mai cu seamă, să $e nenorocită din pricinaaceasta. Era o necesitate de care nu a!ea nici 'abar, o lume în care nupătrunsese !reodată. Dncurcătura lui de!enea la fel de mare ca şi a=ceurettei, $indcă şi el era la fel de ne!ino!at şi de o i"noranţă totală înaceastă problemă ca şi sorăsa. ^ A', spunemi, scumpul meu frate, pentru ce Cuc o iubeşte pe Gosineşi pentru ce nu mă iubeşte pe mine =oeurette îşi înlănţuise braţele în 7urul "tului fratelui sau şi pln"ea în'o'ote acum, cu capul pe umărul lui, cuprinsa de o durere carel aducea pe Gordan la disperare. *e putea oare săi spună pentru a o lămuri şi pentru aQo

consola ^ Eu nu ştiu, surioară dra"ă, nu ştiu. Fără îndoială că o iubeşte $indcăo iubeşte. Ku cred că are alt moti!O Poate ca tear $ iubit, dacă tear $cunoscut mai înainte de a o $ cunoscut pe ea Ni, de fapt, acesta era c'iar ade!ărul ade!ărat. Cuc o iubea pe Gosine$indcă !edea în ea prima femeie în care îniunise laolaltă dra"ostea, "raţia şipasiunea şi pentru ca cr descoperise scufundată în suferinţă, ceea cestimulea#ă sensibil. ;tatea su>etului. Ni apoi, poseda acea frumuseţe pe careţio dăruieşte $orul di!in al dorinţei, aducea în faţa oc'ilor $inţa !oluptuoasăşi fertilă, prin care lumea de!ine !eşnică. ^ 2ar, scumpul meu frate, ma cunoscut înaintea ei, pentru ce nu ma

iubit pe mine prima Gordan, pe care aceste întrebări capricioase îl puneau întro încurcăturădin ce în ce mai mare, căuta plin de în"ri7orare sa "ăsească răspunsuri ctmai delicate şi mai bune, în nai!itatea lui. ^ Probabil pentru că a trăit aici ca un prieten, ca un frate. A de!enitfratele tău. Y pri!ea ct de mult se asemăna cu el, att de subţire şi. 2e plăpndă,cu $"ura ei ine)presi!ă, şi. 2e data aceasta nui spunea tot ade!ărul în faţa.



Ku era ctuşi de puţin făcută pentru dra"oste, prea palidă, mereu îmbrăcată în ne"ru, cu un aer< dră"ălaş, foarte blnd şi foarte bun, dar nespus de tristă,aşa cum sunt toate $inţele tăcute şi de!otate. *u si"uranţă că nu însemnaseniciodată pentru Cuc dect o femeie inteli"entă, binefăcătoare şi cu intenţiifrumoase faţă de cei din 7urul ei.

^ 8rebuie să înţele"i, scumpa mea surioară, că dacă a de!enit întrunanumit fel fratele tău, întocmai ca şi mine, nu poate să te iubească şi pe tinecu aceeaşi dra"oste cu care o iubeşte pe Gosine. ce!a care ia pătruns însu>et. 2ar te iubeşte totuşi mult, te iubeşte foarte mult, tot att ct te iubescşi eu. Horbele acestea o re!oltară pe =oeurette. Dntrea"a ei făptură sărmanăera stăpnită de o cumplită ră#!rătire care o făcu săşi stri"e temerile de îndră"ostită, în !reme ce 'o'otele de plns se dublau încă o dată. ^ Ku, nu Ku mă iubeşte mai mult, nu mă iubeşte de loc. Ku înseamnăcă iubeşti o femeie atunci cnd o iubeşti ca unW frate şi sufăr ceea ce sufăr$indcă !ăd foarte bine căi pierdut pentru mine. 2acă acum. *t!a timp în

urmă încă nu ştiam nimic de lucrurile astea, în pre#ent le "'icesc şi simt cămor din pricina lor. Gordan suferea laolaltă cu ea şi îşi reţinea cu mare "reutate lacrimilecarei năpădeau oc'ii. ^ =urioară, surioară, îmi pro!oci în su>et o durere fără mar"ini, şi nuideloc normal să te îmbolnă!eşti în felul ăsta, dintro asemenea supărare. Kute mai recunosc, tu, att de calmă, tu, att de cuminte, care înţele"eai attde bine ce tărie de caracter îţi trebuie ca să lupţi cu "reutăţile !ieţiiO Ni !ru să "ăsească noi ar"umenteL ^ =ă !edem, oare nu ai nimic săi reproşe#i lui Cuc ^ Y', nu, nimic Ntiu că are multă afecţiune pentru mine. =untem

foarte buni prieteni. ^ Atunci, ce !rei 8e iubeşte aşa cum poate să te io< bească şi nu aidreptate să te superi pe el. ^ 2ar nu mă supăr Ku port pică nimănui, nu am în su>et, dectsuferinţă. Ni 'o'otele de plns o cuprinseră din nou, în !reme ce tot trupul îi erastrăbătut de $ori cei smul"eau mereu şi mereu acelaşi stri"ăt. ^ Pentru ce liu mă iubeşte Pentru ce nu mă iubeşte ^ 2acă nu te iubeşte cu dra"ostea cu care ai !oi tu să $i iubită,surioară dra"ă, este din pricină că nu te cunoaşte îndea7uns. Ku, nu tecunoaşte cum te cunosc eu, nu ştie ca eşti cea mai bună, cea mai blndă,

cea mai de!otată şi cea mai. ;ubitoare $inţă din. Cume. 8u ai $ o ade!ăratăto!arăşă şi un spri7in în !iaţă, aceea care uşurea#ă şi care îndulceşte traiulomului. 2ar cealaltă a !enit cu frumuseţea ei, şi lucrul acesta repre#intă oforţa foarte mare, do!adă că a urmato fără să te !adă pe tine, carel iubeaitotuşiO 8rebuie să. 8e resemne#i. Y îuase în braţe şio săruta pe păr. 2ar ea continuă să se frămnte. ^ Ku, nu Ku pot



^ 1a da, te !ei. Resemna, eşti prea bună şi prea inteli"entă ca să nu înţele"i şi sa te resemne#iO întro #i, !ei uita. ^ Y' Asta nu Kiciodată ^ ;ntradă!ăr, nam dreptate, nu trebuie săţi cer săl uiţi, păstrea#ăţiamintirea în inima ta, nimeni alta dect tine nu !a putea să facă un lucru att

de frumos din eaO 2ar îţi cer să te resemne#i, pentru că ştiu bine căresemna!ea a e)istat clintotdeauna în tine şi că eşti capabilă de ea, poţi săa7un"i pnă la renunţare, pnă la Qsacri$ciuO ndeştete prin urmare latoate catastrofele pe care leai $ pro!ocat, dacă teai $ re!oltat, dacă iai $!orbit. Asta ar $ însemnat să ne curmăm felul nostru de !iaţă de pnă acum,să minăm ^ Munca opera pe care am întreprinso, ţi în situaţia respecti!ă. ( ţi f?suferit de o mie de ori mai mult. =osurette îl întrerupse, fremătndL ^ Ei bine =a curmăm felul nostru de !iaţă de pnă acum, să ruinamopera pe care am întreprinso *el puţin, în felul acesta !oi îi satisfăcutăO E

rău, frate, sămi !orbeşti în felul acesta. Eşti e"oist. ^ E"oist, cnd nu ma "ndesc dect la tine, surioară adorată înmomentele acestea, durerea face să se în!erşune#e pana şi $inţa ta,altminteri att de bla7ină. 2ar te "ndeşti ce remuşcări amare ai $ încercatclacă te lăsam sa distru"i totul Kai mai $ putut supra!ieţui, mine, în faţaruinelor care sar $ în"rămădit din pricina ta. ;nima dra"ă şi sărmană,fericirea ta se !a făuri din abne"aţie şi dra"oste curată. Cacrimile îl sufocară şi cei doi îşi amestecară 'o'otele de plns.Această îmbrăţişare dureroasă dintre frate şi soră, att de nai!i şi att deiubitori şi unul şi celalalt, era o scenă de o înentătoare dra"oste frăţească. Ni repeta întruna, cu un "las în care se !ădea o imensă milă, îndulcit

de o afecţiune fără mar"iniL ^ 8e !ei resemna, te !ei resemna. Ea mai protesta încă, dar treptattreptat renunţa, şi nu se mai au#eadinspre partea ei dect un fel de tn"uire de sărmană $inţă rănita, care cautăsăşi adoarmă durerea. ^ Y', nu Casămă aşa să sufărO Ku pot şi nu !reau să mă resemne#. Dn dimineaţa aceea, Cuc fusese in!itat să ia micul de7un cu fraţii Gordanşi cnd, în 7urul orelor unspre#ece şi 7umătate, !eni săi caute în laborator, îi"ăsi şi pe unul şi pe celălalt a"itaţi, cu oc'ii roşii de plns. 2ar el însuşi era înaşa măsură de#olat, înct nu remarcă nimic. Rămasul bun pe care Gosinefusese ne!oită să şil ia de la el, această despărţire ce li se impunea, îl

umplea de o ade!ărată disperare. =mul"nduise dra"ostea, dra"ostea pecare el o credea absolut necesară pentru îndeplinirea misiunii lui, însemna defapt că i se luau şi ultimele forţe. 2acă nu reuşea să o sal!e#e pe Gosine, Qniciodată nu ar $ putut sal!a poporul de nefericiţi căruia îşi dăruise inima. Nic'iar din momentul cnd se tre#ise, de dimineaţă, i se ridicase în faţa oc'ilorima"inea tuturor obstacolelor de neîn!ins, care împiedicaseră propăşireaoperei ceo întreprinsese. A!usese !i#iireaQM frecată a u#inei de la *rec'erie,a>ată la un pas de pieire, încă de pe acum pierdută, a7unsă att de departe,



înct ar $ însemnat o nebunie să mai spere încă i#bă!irea ei. Yamenii sede!orau acolo, fraternitatea nu putuse să se stabilească între ei şi toate întmplările fatale ale omenirii păreau că se în!erşunea#ă împotri!a opereice o întreprinsese. Ni îşi pierduse dintro dată încrederea, pradă celei mai înspăimntătoare cri#e de descura7are pe care o îndurase !reodată pnă în

#iua aceea. Ymul dr# şi bra! din el începuse să oscile#e, îşi a"ra!a în"ri7orarea prin tot felul de "nduri şi a7unsese pe punctul să renunţe lareali#area sarcinii lui, în faţa perspecti!ei "roa#nice cei desc'idea teamaunei înfrn"eri apropiate. Remarcndui tulburarea, =ceurette a!u un minunat "est de duioşie şil întrebă, plină de "ri7ăL ^ 8e simţi rău, prietene ^ 2a, nu mă simt tocmai în apele mele şi am petrecut o dimineaţă în"ro#itoareO 2e cnd mam sculat, nu am a>at dect nenorociri în 7urulmeu. =ceurette nu mai insistă şi îl pri!i acum cu o nelinişte ce creştea de la o

clipă la alta, întrebnduse ce suferinţă putea săl macine pe el, un bărbatcare iubea şi era iubit. Pentru aşi ascunde emoţia cumplită în care ea însăşise #bătea, se aşe#ase la măsuţa de lucru, prefăcnduse că însemnea#ă niştenotiţe pentru fratele său, în !reme ce acesta din urmă se cufunda din nou, cuun aer de om în!ins, în adncul fotoliului unde obişnuia sa se instale#e. ^ Dn ca#ul acesta, dra"ul meu Cuc, spuse Gordan, nu faQ ceir măcar doibani, niciunul, nici celălalt $indcă dacă de dinQ. Eaţă, cnd mam tre#it,eram foarte si"ur de reuşita unei e )perienţe, la ora aceasta sunt la pămnt. Y !reme, Cuc se plimbă de colo pnă colo prin încăpere, cu faţa întunecată şi fără să rostească un cu!nt. =e ducea pnă la un colţ şire!enea, oprinduse uneori în faţa ferestrei înalte, arunend o pri!ire asupra

u#inei de la *rec'erie şi. Asupra oraşului abia născut în 7urul ei, ale căruiacoperişuri. =e întindeau dinaintea lui. Apoi nuşi mai putu stăpni !alul dedisperare de care era cuprins şi e)clamăL ^ Prietene, trebuie totuşi săţi fac o mărturisireO Kam !rut să tetulburăm în cercetările pe care le întreprin#i şi ţiam ascuns pnă acum faptulcă treburile noastre mer" foarte prost ia u#ina de la *rec'erie. Muncitorii nepărăsesc, spiritul de re!olta şi de#binare sa in$ltrat în rndurile lor, caurmare a !eşnicelor neînţele"eri ce le strnesc e"oismul şi ranc'iuna.1eauclairul între" se ridică împotri!a noastră, cu ne"ustorii lui, ba c'iar şi cumuncitorii, ae căror obiceiuri le tulburăm, şi toţi ne pun beţen roate în aşamăsură, înct situaţia noastră de!ine din #i în #i mai în"ri7orătoareO Dn

sfrşit, nu ştiu dacă nu cum!a în dimineaţa aceasta !ăd lucrurile prea înne"ru, dar situaţia este pe punctul sămi pară dea dreptul disperată.*onsider că suntem pierduţi, şi pentru aceasta nu pot săţi tăinuiesc maimulta !reme catastrofa spre care ne îndreptăm. Gordan îl asculta plin de uimire. Rămnea dealtminteri foarte calm.=c'iţă totuşi un #mbet uşor. ^ Ku e)a"ere#i un pic, prietene



^ =a presupunem că e)a"ere# şi că ruina nu ne aşteaptă Q c'iar în #iuade mineO *u toate acestea, maş $ socotit cel puţin un om necinstit dacănu te pre!eneam din timp de perspecti!a unei catastrofe !iitoare care nepaşte. *nd !am cerut terenurile şi banii !oştri pentru opera de i#bă!iresocială pe care o !isam, nu !am promis eu oare că !a $ nu numai o imensa

şi frumoasă acţiune, demnă de !oi amndoi, ci şi o afacere foarte rentabilăNi uite acum că !am înşelat aşteptările şi că a!erea !oastră !a $ în"'iţită decea mai nefericită dintre înfrn"erile posibile î *um !rei să nu $u cuprins decele mai "roa#nice remuşcări Gordan încercase săl întrerupă printrun "est care părea Qsă însemnE.*ă banii nu contau ctuşi de puţin. 2ar Cuc continuăL ^ Ni nui !orba numai despre sumele considerabile în'iţite încă de peacum, e !orba despre sumele necesare în $ecare #i pentru a prelun"i lupta.Ku mai îndră#nesc să le cer, $indcă, dacă pe mine pot să mă sacri$c în între"ime, în sc'imb nu am dreptul sa !ă antrene# în căderea mea şi pe !oi,pe dumneata şi pe sora dumitale.

Ni, cu puterile !lă"uite, se lăsă, mai curnd se prăbuşi pe un scaun, cuo înfăţişare de om în!ins, în !reme ce =oeurette, foarte palidă, aşe#ată încontinuare dinaintea măsuţei sale, aştepta prada unei emoţii puternice, cupri!irile aţintite asupra celor doi bărbaţi care discutau. ^ A' întrade!ăr, în ca#ul acesta lucrurile mer" destulVde rău, reluă 7ordan cu !ocea lui liniştita. *u toate acestea, ideea dumitale era foarte bunăşi reuşiseşi pnă la urmă să mă cucereşti cu eaO Ku ţiam ascuns faptul, canu mă interesea#ă ctuşi de puţin aspectele politice şi sociale ale e)perienţeice o făceai, eu $ind con!ins că numai ştiinţa are un caracter re!oluţionar şică este sin"ura capabilă să desă!rşească e!oluţia, dnd soluţia !iitorului şiconducnd pe om către ade!ărul absolut şi dreptatea completaO 2ar era

att de frumoasă solidaritatea dumitale cu cei oropsiţi 2e la aceastăfereastră, după orele mele "rele de lucru, pri!eam cu interes cum creşteaoraşul pe carel fondaseşi. Dmi plăcea tare mult şimi spuneam că, întrunanume fel, munceam şi eu pentru el şi. *a, întro #i, electricitatea !arepre#enta acolo marea forţă care !a înlocui truda omului, de!enind ea însăşielementul acti! şi binefăcătorO 8rebuie, prin urmare, să renunţ la toatesperanţele acestea Atunci Cuc lasă săi scape un ade!ărat stri"ăt de abandon supremL ^ 2ar sunt ;a capătul puterilor, nu mai simt în mine nici un cura7, toată încrederea mea sa dus, sa sfrşit, am !enit să !ă spun că mai de"rabăpărăsesc totul dect să !ă pretind acum noi şi noi. =acri$ciiO ;a să !edem,

prietene, aţi mai a!ea cura7ul sămi daţi şi aş mai a!ea eu însumi îndră#nealasă !ă fac asemenea cerere, în le"ătură cu banii care near mai trebui încă Kiciodată un stri"ăt de disperare nu ieşise din pieptul unui om maiputernic şi. *u un timbru mai sfşietor *a acesta.. Era ceasul fatidic,momentul întunecat pe care cunosc top eroii, toţi apostolii, momentul cndnorocul îşi ia #borul, cnd misiunea pare că se da peste cap şi cnd opera pecare o întreprinde apare imposibil de reali#at. Rătăcire trecătoare, laşitate deo clipa, în momentul respecti! pro!oacă totuşi suferinţe înspăimntătoare.



Gordan sc'iţă din nou sursul lui liniştit. Ku răspunse imediat întrebăriipe care io punea Cuc, cutremurnduse la "ndul sumelor considerabile debani care !or mai $ încă necesare de acum înainte. *u o mişcare înfri"urata, îşi trase din nou pledurile peste picioarele lui plăpnde. Apoi spuse încetişorL ^ Dnc'ipuieşteţi, dra"ul meu prieten, că nici eu ou am prea multe

moti!e sa $u foarte mulţumit de re#ultatele e)perienţelor mele. 2a, da, c'iar în dimineaţa aQta am suferit un ade!ărat de#astruO îşi aduci aminte căţi!orbeam despre descoperirea minunată pe careo făcusem pentru transportulener"iei electrice la un preţ scă#ut şi fără nici o pierdere ;ii bine Mam înşelat, nu stăpnesc niciuna dintre tainele pe care credeam că le stăpnesc.A#i de dimineaţă, o e)perienţă prin care !eri$cam lucrul acesta mia eşuatcomplet şi mam con!ins că trebuie luat totul din nou de la început. =unt anide muncă irosiţi #adarnicO înţele"i, e obositor să te i#beşti în felul acesta de#idul insuccesului, cnd credeai că eşti stăpn pe !ictorie. =oeurette sentoarse către Gordan, răscolită su>eteşte, a>nd în felulacesta eşecul fratelui ei, despre care nu ştia încă nimic. Ca fel şi Cuc, deşi

ră!ăşit de propria lui disperare, întinse totuşi mnapentru a io strn"e peaceea a lui Gordan, plin de simpatie şinţele"ere fraternă. Ni sin"urul carerămnea liniştit în momentele acestea de tensiune era c'iar Gordan însuşi,cuprins doar de obişnuitul şi neînsemnatul lui tremur de febra carel stăpneacnd se simţea surmenat de efort. ^ Nin ca#ul ăsta, ce ai de "nd să faci îl întrebă Cuc. ^ *e !oi face, dra"ul meu prieten 1ineînţeles că mă !oi pune din noupe lucruO *'iar de mine, !oi începe iar e)perienţele, îmi !oi relua munca dela început, pentru că totul trebuie pornit de ia capăt. 2oar e foarte limpede şie!ident că nu e)istă altă cale pe care sa apucO înţele"i Kiciodată nu trebuiesă abandone#i o treabă pe care ai începuto. 2acă !or $ necesari două#eci de

ani, trei#eci de ani, dacă !or $ necesare !ieţi între"i, le sacri$ci. 2acă teai înşelat asupra drumului, re!ii pe urmele tale şi refaci de attea ori de cte orie ne!oie drumul de7a parcurs. Piedicile şi obstacolele i!ite nu repre#intă dect'alte de moment sau cel mult di$cultăţi ine!itabile ale drumuluiO Y operă pecare o întreprin#i este ca un copil nounăscut şi de!ii pur şi simplu criminaldacă nu te străduieşti săl aduci pe lume !iu şi ne!ătămat. Ea este sn"elenostru, nu a!em dreptul săi refu#ăm e)istenţa pe lume, îi datorăm întrea"anoastră putere, între"ul nostru su>et, $inţa şi răsu>area noastră. Ca fel cumsentmplă uneori ca mama să r3oară din pricina scum pei creaturi pe care o#ămisleşte, noi trebuie sa $m "ata sa murim clin cau#a operei noastre, dacăne aduce la capătul puterilorO Ni, dacă reali#area ei nu nea costat !iaţa,

cnd constatăm că în ea mai pulsea#ă încă ce!a ce ar puteao face puternicăşi desă!rşită, ei bine, nu mai a!em nimic de făcut dect un sin"ur lucruL să începem totul de la capăt, şi asta fără să ne oprim, niciodată, să concepem întruna o operă după alta, atta !reme ct suntem stăpni pe minile şipicioarele noastre, pe inteli"enţa noastră, pe întrea"a noastră putere demuncă. Părea ca de!enise dintro dată mai înalt, că de!enise !i"uros, oţelit decredinţa lui în !ictoria omului asupra oricăror momente de descura7are, si"ur



că !a în!in"e dacă !a utili#a pentru reuşita lui pnă la ultima picătură desn"e carei pulsa în !ene. Ni Cuc, ascultndul, simţea încă de pe acum căi!ine dinspre această $inţă att de plăpndă un su>u de ener"ic pe care nimicnul putea înfrn"e. ^ Munca Munca Ku e)istă alta forţăn lume, continuă Gordan. Atunci

cnd ţiai pus încrederea în muncă, de!ii in!icibil. Ni e att de uşor să cree#i olumeL e de a7uns să te aşe#i în $ecare dimineaţă din nou la muncă, să adau"io piatră la pietrele aşe#ate pnă acum ale monumentului, săl înalţi att desus ct îţi permite !iaţa, fără pripeală, prin întrebuinţarea metodică aener"iilor $#ice şi intelectuale de cate dispui. Pentru ce neam îndoi oare de#iua de mine, atunci cnd c'iar noi suntem aceia care o creăm, mulţumitămuncii noastre ce o depunem c'iar astă#i 8ot ceea ce semănăm prin muncanoastră de astă#i, #iua de mine ne !a rodiO A', muncă sfntă, muncăsal!atoare şi creatoare, care eşti însăşi !iaţa mea, unica mea raţiune de atrăi Pri!irile lui Gordan se pierduseră în depărtare, nu mai rostea !orbele

dect pentru el, declamnd acest poem al muncii carei re!enea fără încetarepe bu#e, ori de cte ori era cuprins de marile lui emoţii. Ni repeta o dată maimult faptul că munca îl consolase şii susţinuse fără încetare moralul. 2acămai era încă în !iaţă, aceasta se datora faptului că îşi ocupase e)istenţa cu ooperă pentru reali#area căreia dusese un trai ordonat şi metodic. Era foartesi"ur că nu !a muri atta !reme ct opera lui nu !a $ dusă pnă la capăt.Yricine se dăruia unei opere "ăsea în aceasta un "'id şi un spri7in, ca însuşire"ulatorul de !iaţă care era inima din piept. E)istenţa căpăta un scop,sănătatea era re"lată şi se năştea un ec'ilibru în or"anism, din care i#!orasin"ura bucurie omenească posibilă, aceea a acţiunii bine împlinite. El, careera att de bolna!, nu desc'isese niciodată uşa laboratorului său fără să

încerce o mare uşurare. 2e cte ori nu se aşe#ase la lucru cu membrelecuprinse de dureri şi cu inima însn"erată şi, de $ecare dată, munca îl lecuiscca prin farmec. ;ncertitudinile sale, rarele lui momente de descura7are nui!eniseră dect din orele de trndă!ie. Ypera îşi susţinea creatorii şi nuide!enea funestă, nul stri!ea, dect în #iua în care el însuşi o abandona. 2intro dată se întoarse cu faţa către Cuc şi conc'ise, însoţinduşi!orbele de sursul lui bla7inL ^ He#i, dra"ul meu prieten, daca laşi să moară u#ina ele îa *rec'erie,!ei muri din pricina u#inei de la *rec'erie. Ypera pe care o întreprindem$ecare dintre noi repre#intă însăşi !iaţa noastră şi trebuie să o trăim pnă lacapăt.

Cuc se ridicase în picioare, simţind parcă un ade!ărat a!nt de care eracuprinsă întrea"a lui $inţă. *u!intele pe care le au#ise mai adineauri, acestact de credinţă în muncă, această dra"oste plină de pasiune pentru muncă, îldădeau aripi, îi înapoiau întrea"a încredere în forţele lui, şi a!ea sen#aţia că e împins înainte de un su>u eroic. Cuc nu era construit la fel ca Gordan, aşa că, în momentele lui de oboseală şi descura7are, !enea în "rabă să ia aceastăbaie de ener"ie ln"ă prietenul lui, ai cărui corp prăpădit şi bolna! emanaparcă o atmosfera de pace şi încredere în !iaţă< 2e $ecare dată se petrecea



aceeaşi minune şi un !al de cura7 îl cuprindea din toate părţile, sin"urulsentiment de care se mai simţea stăpnit $ind nerăbdarea ele a se încin"edin nou în luptă. ^ A', stri"ă el, ai dreptate, sunt un laş şi mie, ruşine că teamdecepţionat. Fericirea umană nuşi a>ă locul dect în "lori$carea muncii, în

reor"ani#area muncii pe ba#e noi, menite să sal!e#e societatea. Munca !areuşi pnă la urmă să pună temelii solide oraşului nostruO 2ar, cnd mă"ndesc la aceşti bani, aceşti bani pe care !a trebui săi mai rişti încă ^ Aceşti bani ţii !oi daO Hom face economii i ne !om aran7a noi întrun fel. Ntii bine că. Kumi trebuie mare lucruL lapte, ouă, fructe. Kumai să amcu ce acoperi c'eltuielile e)pe` rienţelor mele, că restul !a mer"e bine. ;, uc îi prinsese amndouă minile, pe care t le strn"ea cu putere,cuprins de o adncă emoţie. ^ Prietene, prieteneO 2ar sora dumitale Ku o so ruinăm oare şi peea ^ E ade!ărat, spuse Gordan, o uitasem pe =oeurette.

=entoarseră. =oeurette pln"ea îr. 8ăcere. Kuşi părăsise nicio. *lipămăcar scaunul din faţa măsuţei de lucru şi stătea acolo, cu amndouăcoatele spri7inite de tăblia ei, cu bărbia în palme. Cacrimi mari îi şiroiau peobra7i, i#!orî te dintro ne!oie in!oluntară de aşi descărca sărmana ei inimătorturată şi sn"erndă. *eea ce au#ise nu demult o făcuse să se înalţe şi săse simtă răscolită la rndul ei pnă în cel mai îndepărtat un"'er al $inţei sale.Dn su>etul ei !ibra cu aceeaşi forţă tot ceea ce fratele său îi spunea ;ul Cuc.Yare nu era această necesitate imperioasă de a munci, această abne"aţie cucare trebuie să te dedici operei pe care o întreprin#i, însăşi esenţa !ieţii,modalitatea de a trăi loial, secretul prin care se obţinea cea mai deplinăarmonie cu putinţă 2e acum înainte sar considera ea însăşi, ca şi Cuc, rea şi

laşa, dacă ar împiedica reali#area operei începute şi dacă nu sar de!ota ei cutotul, pnă la renunţarea de sine. Di re!enise marele cura7 pe care îl au deobicei $inţele bla7ine, cu su>et simplu şi sublim. =oeurette se ridică. 2e la locul ei şi îşi îmbrăţişa !reme îndelun"atătratele Ni. Aşa cum se "ăsea, cu capul pe umărul lui, îi şopti. Dncetişor laQurec'eL ^ Dţi mulţumesc. Miai dat o ade!ăratălecţie de !iaţă ?mă !oisacri$ca. Cac se mai frămnta totuşi, cuprins de o ne!oie nouă de acţiune. =e întorsese iarăşi şi iarăşi la fereastră, pri!ind întinderea imensă a cerului, carestrălucea albastruintens deasupra acoperişurilor *rec'eriei. Ni. Y dată mai

mult, pe bu#e îi re!eni stri"ătul care de!enise pentru el un soi de refrenL ^ A' oamenii ăştia nu mă iubesc în #iua în care mă !or iubi, totul !ada rod, !a creşte şi !a triumfa sub soare =oeurette, plină de afecţiune, se apropiase de el, străbătută de unultim $or ai $inţei sale triste, care se supunea !oinţei raţiunii, şi îi spuseatunciL S Gir



^ 8rebuie săi iubeşti fără să le pretin#i să te iubească, pentru că operape care o întreprin#i nu poate să pornească la drum dect propulsată dedra"oste. Aceste cu!inte, i#!orte de pe bu#eic unei creaturi ce se dăruia în între"ime, cu sin"ura bucurie de a +Qi folositoare altora, senălţară în mi7locul

unei linişti profunde, care strnea $ori. Ni niciunul dintre ei nu mai scoase o!orbă toţi trei strnşi laolaltă întro comuniune frăţească, contempţară în#are, scăldat în !erdeaţă, oraşul dreptăţii şi fericirii, care se năştea sub oc'iilor şi care îşi !a întinde acoperişurile puţin cte puţin către in$nit, actim,cnd sămnţa dra"ostei prindea să încolţească. ;H începnd din clipa aceea, Cuc, întemeietorul şi constructorul oraşului, îşi re"ăsi forţele, acţiona, plin de !italitate, şi oamenii şi pietrele se sculară la"lasul lui. Apăru în felul acesta apostolul încre#ător în misiunea lui, în forţelelui, în !ictoria lui. Era plin de !oioşie şi conducea lupta u#inei de la *rec'erie împotri!a conducătorilor Abisului cu buna dispo#iţie a celui care se a>ănprea7ma unei reuşite si"ure, cucerind puţin cte puţin po#iţiile şi apropiinduşi

oamenii, mulţumită afecţiunii şi sentimentului de mulţumire pe care ;c împărţea cu "enero#itate în 7urul lui. =pera mai cu seamă ca, princonsolidarea oraşului său, so redobndească pe Gosine. =ai!ndo pe Gosine, îşi !a întări con!in"erea ca !or putea $ sal!aţi oamenii nefericiţi de pe între"pămntul. Dşi pusese toată încrederea în această idee şi lucra mnat dedra"oste şi pentru dra"oste, si"ur că pnă la urmă !a în!in"e. Dntro #i senină, cu un cer albastru, luminos, asistă c'iar la o scenă care îl în!eseli o dată mai mult, umplndui su>etul de duioşie şi speranţe. Dn!reme ce dădea o raită în 7urul dependinţelor u#inei, doritor să !adă cupropriii lui oc'i cum mer" treburile pretutindeni, fu surprins să a uda nişte"lasuri cristaline, !ioaie şi proaspete, precum şi nişte 'o'ote de rs, !enind

dinspre o latură a domeniului, c'ia de sub poalele munţilor 1leuses, înpartea unde un #id în ai 5r6 separa terenurile de la *rec'erie de cele aleatelierelor Abis. Ni, apropiinduse cu prudenţă, dorind să !adă fără să $e !ă#ut@descoperi tabloul delicios ai unei cete de copii care tocmai se #ben"uiaunestin"'eriţi în soare, cu întrea"a inocenţă şi frăţia care trebuie săi le"e pe$ii pămntului la !rsta lor. 2eo parte a #idului, pe teritoriul *rec'eriei, se a>a Kanet, care !enea#ilnic acolo săşi întlnească prietenii, pe Cucien şi Antoinette 1onnaire, pecare trebuie că tocmai îi con!insese şi îi atrăsese în cine ştie ce teribilăurmărire printre crăpăturile #idului, foţi trei, cu nasurile în !nt, rdeau şi

stri"au, în !reme ce, de cealaltă parte a #idului@ alţi copii, pe care Cuc nureuşea săi !adă, rdeau şi stri"au la unison. Ni nu era "reu de Qnţeles căa!usese probabil loc, la Kişe 2ela!eau acasă, un de7un la care participaserăcţi!a mici prieteni, lăsaţi acum de capul lor în "rădină şi care !eniseră înfu"a mare, la c'emările celeilalte cete de ştren"ari, ar#nd cu toţii denerăbdare să se !adă şi să se întlnească laolaltă, pentru ca, împreună, să seţină mai bine de şotii. Cucrul cel mai rău era că, pnă la urmă, oameniimaturi, plictisiţi săi mai certe întruna în mod. ;nutil, fără să reuşească săi



împiedice pe copii să se !i#ite#e unii pe alţii ca nişte buni !ecini ce erau, seapucaseră să #idească poarta. Dn familia 2ela!eau se instaurase c'iar opedeapsă precisăL dacă nu erau cuminţi, li se inter#icea copiilor să mear"ăpnă la capătul "rădinii. *t despre cei de la *rec'erie, aceştia se străduiausăi facă să înţelea"ă pe cei mici că puteau pro!oca neplăceri, punnduşi

părinţii în situaţii neplăcute din pricina unor pn"eri deale !ecinilor sauc'iar a unor procese. 2ar copiii nu luau seama la asta, ca nişte ştren"arine!ino!aţi ce repre#entau forţele necunoscute ale !iitorului, şi se încăpăţnaţi să se amestece unii cu alţii, să se contopească, fraterni#nd întro uitare totală a ranc'iunelor şia luptelor dintre părinţii lor. Ni !ocile !ioaie, pure şi cristaline continuau să se înalţe. Keîntrerupt,asemănătoare unor cntece de ciocrii. ^ 8u eşti, Kişe ra, Kişe ^ ra, Kanet Eşti sin"ur, Kanet ^ Y' nu, nu, au !enit cu mine $ Cucien ţi Antomette Ni tu, Kişe, cumeşti, sin"ură

^ Y' nu, nu, au !enit cu mine şi Couise şi Paul + ra, ura, Kanet ^ ra, ura, Kişe + Ni $ecare stri"ăt pe carel repetau la nesfrşit era însoţit de 'o'otede rs, 'o'ote şi iar 'o'ote, în aşa măsura îi se părea de cara"'ios faptul că!orbeau în felul acesta, fără <a se !adă, ca şi cum cu!intele lear $ picat dincer. ^ Ha să #ică eşti tot acolo, Kişe ^ =i"ur că da, Kanet, sunt tot aici ^ Kişe, ascultă, nu !ii, Kişe ^ Y' Kanet 2ar cum să !iu, dacă sa astupat poarta, Kanet

^ =ări, Kişe, 'ai 'opa, micuţa mea Kişe ^ =ari, Kanet, 'ai 'opa, micuţul meu Kanet Ni dintro dată, ca la un semnal, toţi şase se porniră să repeteL ?=ăriUopa =ări Uopa@, cuprinşi de un ade!ărat delir şi dansnd în faţa #idului,ca şi cum, sărind din ce în ce mai tare, ar $ a7uns pnă la iirmă să sară attde sus înct să se !adă şi să $e în felul acesta împreună. =e în!rteau,!alsau, făceau re!erenţe acestui perete nemilos şi se 7ucau, sc'iţnd tot felulde "esturi menite sănduplece piatra, cu acea putere de ima"inaţie a copiilorcare uneori îe înlătură din cale obstacolele. Apoi, ciripitul limpede ca de >aut începu sa se audă din nouL ^ Ascultă, ştii ce!a, Kişe

^ Ku, Kanet, nu ştiu. ^ Ei bine A>ă că am. =ă mă urc pe #id, Kişe, şi am <a te tra" de mini,ca să te aşe# în !rful lui. ^ 2a, c'iar aşa, c'iar aşa, Kanet rcă, micuţul meu Kanet ;mediat, a"ăţnduse cu minile şi cu picioarele, Kanet fu Qdeasupra#idului, cu o a"ilitate de motan. Ni era cara"'ios stnd acolo sus, călare pemuc'ia #idului, cu capul lui buclat, cu oc'ii mari, albaştri, şi părul blond,



ciufulit. Dmplinise paispre#ece arii, nu crescuse prea înalt, dar a!ea umeriputernici şi o înfăţişare sur#ătoare şi 'otărtă. ;. ^ Cucien Antoinette =taţi la pndă, !oi, ceilalţi Ni, aplecnduse înspre "rădina familiei 2ela!eau, mn dru ne!oie

mare că putea domina situaţia, !ă#nd cele două părţi în acelaşi timp, stri"ăL ^ rcă fără "ri7ă, Kişe, o să te apuc strns ^ A' nu, Kanet, nu eu prima Eu o să $u cea care să stea la pndăaici. ^ Atunci spune cine, Kişe. ^ Aşteaptă, Kanet, nu te pripi. Paul o să urce primul, =unt nişte #ăbreledin lemn. =ănccrcc să !adă dacă nu se rup. 2omni un moment liniştea. Ku se mai au#iră dect nişte trosnituri delemn !ec'i, însoţite de rsete înăbuşite. Ni Cuc se întreba dacă nu era ca#ulsăşi facă apariţia pentru a restabili iarăşi ordinea şi a face ca cele două cetede ştren"ari săşi ia #borul, ca nişte !răbii surprinse întrun 'ambar. 2e cte

ori nui certase c'iar el pe aceşti copii, de teama ca încăpăţnarea lor şidorinţa de a se 7uca mereu împreună să nu pro!oace niscai!a di$cultăţisupărătoare 2ar toată această bra!ură şi toată această !eselie a puştimiicare reuşea totuşi să se întlnească pe deasupra obstacolelor erau unspectacol att de înentător 8rebuia totuşi să acţione#e de îndată cuasprime. Car răsună un stri"ăt de triumf, şi capul lui Paul apăru la mar"inea desus a #idului. Cuc !ă#u pe Kanet cum î6. =ălta, apoi cum îl trecea de cealaltăparte, pentru al lăsa să cadă în braţele lui Cucien şi ale Antoinettei. 2eşi Paul împlinise la rndul său de multă !reme paispre#ece ani, nu era "reu, att deplăpnd şi delicat rămăsese. Părea un dră"ălaş de copil, blond, foarte bun şi

foarte blnd, cu nişte oc'i mi"dalaţi, în care citeai o inteli"enţă !ie. 2e îndatăce a7unse ln"ă Antoinette, o îmbrăţişa, căci o cunoştea bine şi era fericit săo întlnească din nou, aşa cum era ca, înaltă, frumos de#!oltată pentru ceidoispre#ece ani ai săi şi dotată cu multă "raţie. ^ Astai "ata. Kişe nul la mnă Al cui e rndul acum 2ar !ocea Kişei se au#i deodată şoptind neliniştităL ^ Cinişte Cinişte, Kanet =e mişcă acolo 7os ce!a, ln"ă coteţul depăsări. *ulca te pe #id, repede, repede Apoi, după ce pericolul trecu, se au#i iar !ocea eî ^ Atenţiune, Kanet. E rndul Couisei, o împin" pe Couise acum Ni, e e data aceasta, cel care apăru deasupra #idului fu capul Couisei,

un cap de căpriţă, cu oc'ii ne"ri, puţin oblici, nasul subţire şi bărbia ascuţită,de o !ioiciune şi o !eselie fermecătoare. Ca unspre#ece ani, era de7a ofemeiuşcă !oluntară şi liberă, care punea pe "nduri pe păruiţii ei, bla7inaperec'e Ma#elle, uluiţi că o astfel de sălbăticiune, cu o inimă att detumultuoasă, sa putut naşte din e"oismul lor placid. Q Kici măcar nu aşteptă ca Kanet să o treacă de partea cealaltă, ci săriea însăşi şi că#u în braţele lui Cucien, prietenul pe carel adora, cel mai maredintre toţi, înalt şi puternic la cei cincispre#ece ani ai lui, ca un bărbat ce era,



şi carei construia tot felul de 7ucării cu o foarte mare in"enio#itate şiin!enti!itate. ^ Ha să #ică aşa, cu ăsta fac doi la mnă, nui aşa, Kişe Ku ai mairămas dect tu acolo, 'ai, urcă repede. Hăd că se mişcă iar ce!a acolo, 7os,ln"ă fntna.

=e au#i un trosnet de lemne şi întrea"a bucată de #ăbrele trebuie că sepră!ăli la pămnt. ^ Y', am rămas aici, Kanet, nu pot Couise a lo!it cu picioarele#ăbrelele şi lea dărmat pe toate. ^ Kui nimic, aşteaptă puţin, dămi minile, Kişe, şi eu am să te tra"sus. ^ Ku, nu Ku pot, Kanet He#i bine că de"eaba mă ridic pe !rfuri, totna7un", $indcă sunt prea scundă. ^ 2acă îţi spun eu, Kişe, că am să te tra" susO Uai, încă, încă un picEu mă las în 7os şi tu te ridici pe !r + urile picioarelor. Uai, 'opa He#i ca te pot tra"e uşor sus

Kanet se aşe#ase pe burtă dea lun"ul #idului şi nu se mai menţineaacolo sus dect printrun miracol de ec'ilibru dar, printro !i"uroasă mişcarea între"ului corp, o ridică pe Kişe şi o aşe#ă călare pe muc'ia #idului, în faţalui. Era şi mai ciufulită c'iar dect de obicei, cu căpşorul blond de oiţă creaţă,"uriţa tranda$rie, mereu #mbitoare, şi oc'ii frumoşi, albaştri, culoarea pecare o a!ea în momentul acela c'iar şi cerul de deasupra lor. Alcătuiau operec'e potri!ită, Kişe şi cu bunul ei prieten Kanet, amndoi cu aceeaşinuanţă aurie, delicată a feţelor şi cu acelaşi păr bo"at, răs$rat în bătaia!ntului. Y clipă rămaseră călare pe muc'ia #idului, faţăn lată, îmbătaţi detriumful lor şi înentaţi ca pluiesc astfel deasupra lucrurilor din 7ur.

^ A' ce puternic eşti, Kanet, şi cum mai tras de uşor pnă sus ^ Ai crescut Foarte mult, KişeO Eu am paispre#ece ani, ştii ^ Ni cu am unspre#ece, KanetO Kui aşa că parc am $ calare pe un calfoarte înalt, din piatră 2ar ce!a se mişcă din nou în "radină, de data aceasta în direcţiabucătăriei şi, cuprinşi de nelinişte, se apucară pe după mi7loc şi se pră!ălirăla pămnt, unul în braţele celuilalt, strn"fnduse din toate puterile. *ă#ndde la înălţimea aceea ar $ putut să se #drobească, dar rdeau ca niştenebuni, şi cnd atinseră pămntul, rămaseră acolo pe loc să se 7oace şi sărcă mai tare, înentaţi de căderea lor şi fără săşi $ făcut din pricina astanici cel mai mic nea7uns. Ca rndul lor, Paul şi Antoinette, pe de o parte, şi

Cucien împreună cu ;.buise, pe de altă parte, se distrau nebuneşte aler"ndprintre rădăcinile şi stncile năruite, care alcătuiau acolo, la poalele munţilor1leuses, nişte borte incintă toare. *t despre Cuc, "ăsind că era prea tr#iu pentru a mai inter!eni, luă'otărrea să părăsească terenul încetişor, fără să facă nici cel mai mic#"omot. Pentru că nul !ă#useră, na!eau de unde să ştie că clase do!adă deslăbiciune şi le trecuse cu !ederea abaterea. *t erau de dră"ălaşi aceşticopii care, cednd imboldurilor ener"ici şi tinereţii din ei. =e întlneau în felul



acesta sub cerul liber, în po$da interdicţiilor Erau întocmai ca nişte $ori ale!ieţii, despre care Cuc ştia foarte bine ce recolte !iitoare sunt în stare sa dea.Aduceau cu ei ti'na şi împăcarea între oameni şi pre!esteau #iua de mine,cnd !a domni dreptatea şi pacea în lume. *eea ce părinţii nu puteau săreali#e#e ei !or reali#a, iar copiii lor !or reali#a şi mai mult încă, mulţumită

e!oluţiei şi transformărilor ce se petreceau odată cu $ecare pulsaţie asn"elui din !enele lor. Ni Cuc, ascun#nduse pentru a nu $ !ă#ut cnd se îndepărta, e!itnd cu "ri7ă în felul acesta să le pricinuiască !reo nelinişte,rdea de unul sin"ur, plin de fericire, au#indui ciripind fără "ri7ă, nepăsndule de "reutăţile pe care le !or a!ea de întmpinat în curnd, în momentulcnd !or trebui sa treacă din nou #idul. Kiciodată nu simţise născnduiseatt de mari speranţe în le"ătură, cu !iitorul care se între#ărea şi care i sepărea att de fericit, niciodată nu se simţise animat de un att de mare cura7pentru luptă şi. 2e o att de nestrămutată speranţăn !ictorie. Ni începnd din momentul acela, o luptă încrncenată se porni !remede luni de #ile, luptă în!erşunată, fără pic de milă, între *rec'erie şi cei care

conduceau Abisul. Cuc, care, după prima #"uduire puternică de ;a început,cre#use pentru o clipă că totul este pe punctul să se prăbuşească, nuşiprecupeţi nici un efort pentru aşi menţine în picioare opera pe care o întreprinsese. Ku spera sa cşti"e cine ştie ce teren în a!anta7ul lui, doreanumai să nul piardă pe cel dobndit pnă acum şi a!u curnd un frumossucces, reuşind să rămnă pe po#iţii, să supra!ieţuiască totuşi, sub ploaia delo!ituri carel copleşeau din toate părţile. 2ar ce muncă formidabilă era înstare să desfăşoare, de ce cute#anţă era capabil şi ce a!nt îl cuprinseseEra, fără nici o clipă de ră"a#, propa"atorul unei idei şi asista acum lamiracolul reuşitei. Dl "ăseai pretutindeni, în mai multe locuri parcă în acelaşitimp, îmbărbătnd pe muncitorii din 'alele u#inei, străduinduse să strn"ă

din nou le"ăturile frăţeşti între cei mari care frec!entau casa comună, ca şi,intre locatarii cei mici ai creşelor, !e"'ind cu "ri7ă la buna administrare ama"a#inelor. Ku se mai !edea nimeni, în afară de el9 aler"nd de colo pnăcolo pe aleile însorite ale oraşului care se năştea, în mi7locul copiilor şi"ospodinelor, plăcndui să se 7oace şi să rdă ca un părinte tnăr al acestuipopor ce era al lui. 8otul se năştea, creştea şi se or"ani#a din iniţiati!a lui,"raţie "eniului său, fecundităţii lui creatoare, şiţi făcea impresia că dinpalmele lui desc'ise cădeau seminţe roditoare peste tot, pe unde trecea. Niceea ce era şi mai miraculos era felul în care reuşea să cucerească inimilemuncitorilor, printre care su>ase un timp !ntul discordiei şi ră#meriţei. *utoate că 1onnaire continua să aibă opinii diferite de ale lui, dobndise totuşi

dra"ostea acestui om foarte cura7os şi foarte bun, în aşa "rad înct "ăsea înel locotenentul cel mai $del şi cel mai de!otat, fără de care cu si"uranţă căopera nu ar $ putut să se împlinească. 2e asemenea, puterea dra"ostei luiacţionase asupra tuturor muncitorilor, şi toţi se "rupaseră puţin cte puţin, sestrnseseră în 7urul persoanei lui, simţindul că este att de cald, att defratern, înct nu trăia dect pentru fericirea altora, $ind, con!ins că înaceasta îşi a>a propria lui fericire. Personalul de la *rec'erie de!enea un felde mare familie, ale căror le"ături se înnodauT din ce în ce mai strns,



$ecare înţele"nd pnă la urmă că, lucrnd pentru bucuria tuturor, lucrapentru propria Gui bucurie. 8recură şase luni, dar nici un muncitor nu maipărăsi întreprinderea, şi c'iar dacă aceia care apucaseră să plece încă nure!eneau, în sc'imb, aceia care rămăseseră erau pnă întratta de de!otaţi, înct nu se mai atin"eau nici macai cu o centimă din !eniturile suplimentare

ce le reali#aseră, tocmai pentru a permite întreprinderii să constituie un fondde re#er!ă substanţial, pe care să se poată ba#a la ne!oie. Ni ceea ce sal!ă u#ina de la *rec'erie, împiedicndo să seprăbuşească sub atacurile duşmănoase, e"oiste şi pline de "elo#ie ale!ec'iului 1eauclair, a fost fără îndoială tocmai această solidaritate a tuturormembrilor asociaţiei, care luptau penttru cau#a lor comună. Fondul acela dere#er!ă, adunat cu atta "ri7ă şi sporit de la o lună la alta, a fost de un reala7utor în momentele cele mai 'otărtoare. El dădu posibilitatea să se facăfaţă clipelor de "rea cumpănă şi e!ită să se recur"ă, în timpul cri#elor, la împrumuturi catastrofale. Mulţumită lui, în două rnduri consecuti!e seputură cumpăra maşini noi, de care era absolută ne!oie din pricina

sc'imbărilor sur!enite în procesele de fabricaţie şi care făcură să scadă multpreţurile de cost. Apoi, se i!iră cte!a oca#ii fa!orabile, datorită faptului că se începuseră în acele !remuri o seamă de lucrări de poduri şi alte construcţiimetalice, precum şi de linii noi de cale ferată, care necesitară cantităţiconsiderabile de şine, "rin#i şi sc'elării din lier. Perioada îndelun"ată de pacede care se bucura Europa făcuse să se de#!olte întrun mod deosebitindustria metalur"ică prin ceea ce putea ea. =ă producă paşnic şi ci!ili#ator.Kiciodată pnă acum $erul nu pătrunsese în casele oamenilor întrun c'ipatt de binefăcător. Ni, prin urmare, ni!elul producţiei crescuse la u#ina de la*rec'erie, ;ară ca totuşi eşti"urile să $e mult prea mari, căci dorinţa dinc'i.* ca tocmai în aceasta consta reuşita în !iitor. Dntări şi mai mult u#ina printro

administrare foarte înţeleaptă şi printro politica de creştere fără întreruperea economiilor, ba#nduse pe faptul că re#er!ele de bani care se. Ybţineau înfelul acesta în întreprindere !or putea intra în luptă oricnd, încă de la primaprime7die şi de!otamentul pentru cau#a comună, abne"aţia solidară a muncitorilor strnşi laolaltă în asociaţia lor şi care renunţau la o parte dinbene$ciile suplimentare, toate la un loc desă!rşeau opera şi permiteau săse aştepte #iua !ictoriei depline, fără ca prin aceasta să se sufere totuşi preamult. Ca Abis, situaţia părea să $e foarte în>oritoare, cifra de afaceri nuslăbise ctuşi de puţin, creştea mereu, odată cu obţinerea unor preţuri totmai mari pentru fabricarea obu#elor şi tunurilor, a căror li!rare repre#enta un

succes răsunător ca o e)plo#ie. 2ar, încă de pe acum, situaţia aceasta nu maiconstituia acolo dect o aparenţă şi, din cnd în cnd, 2ela!eau începea săsimtă serioase nelinişti, pe care se ferea să le mărturisească. A!ea întrade!ăr de partea lui între" 1eauclairul, întrea"a societate bur"'e#ă, pe toţicapitaliştii care se simţeau ameninţaţi de prime7dii. Ni din această pricină îşiformase con!in"erea că ade!ărul, autoritatea şi puterea îi aparţineau şi că!ictoria lui $nală era si"ură. *u toate acestea, o oarecare îndoială ascunsă ise in$ltrase în cele din urmă în su>et şi îi #druncinase con!in"erile,



pro!ocndui oarecari tulburări din pricina re#istenţei dr#e a u#inei de la*rec'erie în po$da de#astrului pe care il profeti#a la $ecare nou trimestru.Ku putea să lupte împotri!a articolelor de $erărie şia oţelurilor cleşti natecomerţului paşnic, împotri!a acestor şine de cale ferată, acestor dru"i şiacestor "rin#i pe care u#ina !ecină le producea la preţuri scă#ute şi în condiţii

e)celente. Ni nui mai rămnea, cu alte cu!inte, dect să se pro$le#e peoţelurile $ne, pe acele produse care se lucrau cu mi"ală şi care a7un"eau lapreţul ridicat de trei sau c'iar patru franci [ilo"ramul, articole pe care altedouă întreprinderi foarte importante, dintro re"iune !ecină, ;c produceau deasemenea şi ele. Ni acestea din urmă îi făceau o concurenţă teribilă.2ela!eau simţea că din cele trei $rme una era în plus, şi problema cea maiimportantă care se punea era aceea de a şti care !or $ cele două care o !or în"'iţi pnă la urmă pe ultima. Hlă"uit de lupta lui cu u#ina de la *rec'erie,oare nu Abisul era $rma care !a li condamnată să dispară Această îndoialănu înceta săl macine, deşi îşi dublase acti!itatea şi îşi păstra pe ct se puteao atitudine senină, plină de încredere faţă de ceea ce considera el cau#a lui

cea bună, această con!in"ere despre superioritatea sistemului capitalist deretribuire a muncii pe care o practica el şi al cărui apărător se declara. 2ar,mai mult dect concurenţele, mai mult c'iar dect 7ocul 'a#ardului în luptelece se desfăşurau în industria metalur"ică, ceea ce îl c'inuia în cel mai înalt"rad era faptul că nu se "ndise din timp săşi forme#e un fond de re#er!ă,pe care să se poată bi#ui şi săi permită să facă faţă necesităţilor i!ite îne!entualitatea unor catastrofe nepre!ă#ute. Ar $ fost de a7uns să se $declanşat !reo cri#ă sau !reo "re!ă oarecare, să se li i!it !reo perioadă deşoma7 sau !reun an nefast, şi sar îi tre#it în faţa unui ade!ărat de#astru, dinpricină că u#ina nu ar $ a!ut cu ce să se menţină la suprafaţă în aşteptareamomentului cnd sar $ putut relua afacerile. Dncă de pe acum c'iar, întro

împre7urare critică, fusese ne!oit, pentru procurarea unor utila7e noi, absolutnecesare, să se împrumute cu trei sute de mii de franci, ale căror dobn#iimense "re!au acum bilanţul anual. Ni ce se !a îmmpla cu el, dacă !a trebuidin nou să se împrumute, şi pe urmă tot aşa mereu şi mereu, pnă o sa7un"ăsă se prăbuşească de$niti! în prăpastia datoriilor Dn !remea aceasta, 2ela!eau încerca săl facă pe 1ois"elin să priceapămoti!ele carel determinau să se "ndească la un fond de re#er!ă. *u ani înurmă, cnd îl con!insese pe acesta săi încredinţe#e rămăşiţele a!erii lui, îipromisese întrade!ăr, în e!entualitatea în care sar $ decis să cumpereatelierele Abis, săi ofere de pe urma lor pro$turi considerabile, în stare săipermită săşi continue !iaţa lui de 'u#ur. Kumai că, de cnd se i!iseră

anumite di$cultăţi, 2ela!eau dorea săl !adă destul de înţele"ător înct săşimai reducă pentru ct!a timp din c'eltuielile pe care le făcea prin modul de!iaţă ce îl ducea, dndui asi"urări că şil !a relua la acelaşi ni!el, ba poatec'iar la unul superior, de îndată ce sorţii de!enea<j mai fa!orabili. 2acă1ois"elin ar $ fost de acord să nu se atin"ă dect de 7umătate din bene$cii,lucrul acesta ar $ dat posibilitatea să se constituie faimosul fond de re#er!ă,şi atelierele Abis ar $ reuşit să străbată cu succes anii nefa!orabili. 2ar2ela!eau îl "ăsea de $ecare dată mai puţin înţele"ător pe 1ois"elin, care



pretindea totul şi refu#a să suprime măcar cte!a din recepţiile sau din!nătorile lui, continund să ducă o e)istenţă tot mai costisitoare de la o #i laalta. neori i#bucneau c'iar certuri între cei doi !eri. 1ois"elin îl acu#a pedirectorul administrati! că nuşi ţine promisiunile şi a!ea de "nd săi reducădin părţile lui 2ela!eau de cşti", în momentul în care sumele in!estite de el,

în calitate de capitalist, ameninţau sa nu mai pre#inte o "aranţie su$cientăpentru pro$turile aşteptate şi în momentul în care forţa de muncă, trudalucrătorilor an"a7aţi nu mai a7un"eau să întreţină lu)ul trnda!ului patron. ;ar2ela!eau, ener!at şi disperat de această încăpăţnare imbecilă a pro$torului,nici măcar nuşi înc'ipuia că îndărătul fudulului său !ăr se a>a c'iar proprialui soţie, Fernande, corupătoare şi de!oratoare, pentru capriciile şi nebuniilecăreia erau c'eltuiţi toţi banii. Ca uerdac'e, petrecerile se ţineau lanţ.Fernande "usta acolo cele mai plăcute ră#bunări şi se îmbăta pnă întrattade triumfurile dobndite, înct o pau#a care ar $ inter!enit în petrecerile ce lepunea la cale i sar $ părut o ade!ărată decădere. =e pricepea de minune săladucă la disperare pe 1ois"elin prin ceea ce îi po!estea c'iar despre bărbatul

ei, lăsndui impresia că. Acesta din urmă nu mai era c'iar att de capabil caodinioară şi că nu mai obţinea de pe urma atelierelor randamentul pe care ar$ putut săl scoatăL astfel că, după părerea ei, sin"urul mi7loc de al îmboldi latreabă era acela de al copleşi cu cereri de bani. Atitudinea lui 2ela!eau,bărbat dintro bucată, care nu făcea niciodată con$denţe femeilor, nici măcarsoţiei lui, deşi se părea că o adoră, a7unsese pnă la urmă să o con!in"ă să ialucrurile în serios. 2acă dorea întrade!ăr săşi reali #e#e !isul şi să se întoarcă mai de!reme sau mai tr#iu ;a Paris cu milioanele la teşc'erea,trebuia săşi 'ărţuiască fără încetare bărbatul şi să de!ore#e totul, pentru caprin aceasta săşi însuşească totul. Dntro noapte, 2ela!eau, contrar obiceiului, se comportă altfel în faţa

Fernandei. =e întorceau de la o partidă de !nătoare or"ani#ată la uerdac'eşin timpul căreia Fernande, cunoscută pentru marea ei pasiune pentrucălărit, dispăruse împreună cu 1ois"elin. =eara a!usese loc un mare festin şiera trecut de mie#ul nopţii, cnd un automobil îi aduse înapoi pe cei doi soţila locuinţa lor de ln"ă atelierele Abis. 8năra femeie, care părea frntă deoboseală, ca şi cum ar $ fost epui#ată de plăcerile ar#ătoare în careşiconsuma !iaţa, se "răbi să se de#brace, delicioasă în nonşalanţa ei obosită,apoi se întinse sub cu!erturi în !remea aceasta, soţul, fără să se "răbeascăctuşi de puţin, se de#brăca metodic şi fără să se pripească, în!rtinduseprin cameră cu un aer mnios şi preocupat. ^ =punemi totuşi, o întrebă el în cele din urmă, 1ois"elin nu ţia spus

nimic atunci cnd aţi şterso împreună =urprinsă, Fernande redesc'ise oc'ii care începuseră să i senc'idă. ^ Ku, răspunse ea, cel puţin nimic interesantO *e !rei sămi spună ^ A' reluă 2ela!eau, am cre#ut că ţia spus ce!a, Q pentru căa!usesem mai înainte o discuţie cu el. ;ar mia cerut #ece mii de franci pnăla sfrşitul lunii. Ni, de asta dată, lam refu#at cate"oric, mieste imposibil săifac rostL e complet nebun. Fernande îşi ridică oc'ii şi pri!irea i se aprinse din nou.



^ *um e complet nebun. Pentru ce nui dai cei #ece mii de franci pecare ţ)i cere 8ocmai ea era aceea carei su"erase lui 1ois"elin ideea de a cere #ecemii de franci, necesari pentru cumpărarea unui automobil cu pornireautomată, $ind stăpnită de dorinţa ar#ătoare să se plimbe cu o !ite#ă

nebună. ^ Fiindcă, stri"ă 2ela!eau, contrar obiceiului său, acest imbecil o săa7un"ă pnă la urma să ruine#e u#ina din pricina nesfrşitelor lui c'eltuielifără nici un rost. Y să dăm faliment, dacă nu se 'otărăşte odată săşi mairestrn"ă ?nodul de !iaţă. Petrecerea asta pe care intenţionea#ă so dea ecea mai mare prostie din lume, ca şi stupida lui !anitate care îl face să selase tocat de toată lumea 2intro dată Fernande tresărise şi se înălţasen capul oaselor, puţinQcam palidă, în !reme ce bărbatul continua să7 facă tot felul de cos$denţe deacest "en, adău"ind cu nai!itatea lui de soţ orb din dra"oste, carel făcea sapriceapă "reu lucrurileL

^ Ku e)istă dect o sin"ura $inţă mai înţele"ătoare la uerdac'e, şiaceasta e sărmana =u#anne, unica persoană care nu caută să pro$te şi să sedistre#e acolo. Ţi se face milă să o !e#i att de tristă şi, în !reme ce oimploram astă#i să inter!ină pe ln"ă soţul ei, mia răspuns, stăpninduşi cu"reu lacrimile, că nu !oia să se amestece în absolut nici o treabă. Acest apel lipsii de tact făcut la adresa soţiei le"itime, la adresa femeiisacri$cate, care se comporta cu atta demnitate şi măreţie, reuşi pnă laurmă so e)aspere#e pe Fernande. 2ar mai cu seamă ideea că u#ina, carerepre#enta însăşi sursa de !enituri pentru reali#area capriciilor ei, sar puteasă $e în pericol o tulbura profund. Aduse din nou discuţia în 7urul subiectuluiacesta.

^ Pentru ce spui ca o să dăm faliment. *redeam că afacerile mer"foarte bine. Pusese atta patimă şi nelinişte în întrebare, înct 2ela!eau, cuprins.2e temeri şi $indui frică să no !adă şi pe Fernande pradă aceloraşifrămntări de care era el însuţi stăpnit şi pe care încerca să şi ;c ascundă, seabţinu să spună absolut tot ade!ărul cei stătea pe bu#e, strnit de mniaclin su>etul lui încrncenat. ^ + ărăndoială că afacerile mer" foarte bine. Kumai că ar mer"e c'iarşi mai bine, dacă 1ois"elin nar $ "olit casa de bani, pentru aşi întreţinee)istenţa idioată pe care o duce. Dţi spun sincer căi un om stupid, cu o mintesăracă, aşa cum au toţi $l$#onii

Ciniştită pe deplin şi c'iar încntata, Fernande se lun"i din nou în pat,printro mişcare suplă a corpului ei adorabil, nespus de mlădios şi de "in"aş.1ărbatul ci nu era nimic altce!a dect un spirit necioplit, un om brutal şi a!ar,spernd mereu să dea ct mai puţin cu putinţă din bene$ciile considerabilepe care le dobndea u#ina şi "lumele "rosolane, cu!intele ordinare care sespuneau pe seama lui 1ois"elin erau pentru dnsa tot attea atacuriindirecte, din pricina cărora se simţea în mod personal !i#ată.



^ 2ra"ul meu, înc'eie Fernande cu răceală, nu toată lumea e făcută casă se tmpească de muncă, #iua întrea"a, şi cei care posedă bani au totdreptul să se bucure de ei după cum îi taie capul şi să "uste plăcerile uneie)istenţe superioare. 2ela!eau fu pe punctul să răspundă cu un ton !iolent. Apoi, reuşi

printrun efort brusc sa se calme#e. Dn de$niti!, pentru ce ar $ încercat oaresăşi con!in"ă ne!asta =e purta cu dnsa întocmai cum te porţi cu un copilrăsfăţat, o lăsa săşi facă toate "usturile, tot cei trecea prin minte, fără sălsupere niciodată la ea "reşelile de conduită pe care le de#aproba cu attastrăşnicie la alţii. Kici măcar nuşi dădea seama de !iaţa nebunească pe careo ducea Fernande, $indcă ea era nebunia lui, "iu!aerul pe carel dorise înminile lui "reoaie, de lucrător 'arnic. Kiciodată nu simţea că o iubeşte maimult, niciodată nu o dorea mai ar#ător ca seara cnd o re"ăsea în pat, plinădeVun farmec cel înenta şi de un parfum arneţitpr, după ceasurile "relepetrecute în mi7locul fumului înţepător şi sufocant şi în #"omotul asur#itor almuncii în condiţiile mi#erabile de la atelierele Abis. Fernande rămnea

obiectul lui de admiraţie şi adoraţie, idolul careşi a!ea altarul său aparte şinfaţa căruia se înc'ina cu o e!la!ie superstiţioasă, renunţnd la orice urmă debun simţ şi demnitate. =e aşternuse tăcerea un timp, şi pnă la urmă 2ela!eau se culcă larndul lui, fără sa mai stin"ă unica !eio#ă de pe noptieră. Rămase însănemişcat, cu oc'ii lar" desc'işi. =imţea ln"ă. El căldura şi parfumulpătrun#ător ce !eneau dinspre acest corp de femeie, ale cărei braţe "oale, caşi "tul descoperit, se i!eau, mătăsoase, dintre dantele. 2ar Fernandeadormise, cobornduşi pleoapele pe c'ipul ei frumos, palid de oboseală, încadrat de re!ărsarea părului bo"at, parcă şi mai atră"ătoare astfel. =oţul se întoarse şi depuse un sărut pe o şu!iţă rebelă, ln"ă urec'e.

Apoi, $indcă femeia nu se mişca, a!u impresia că era bosum>ată şi !ru săfacă pe amabilul şi săi arate că înţele"ea slăbiciunile omeneşti şi dorinţa delu) a unora. ^ Ei, 2oamne, o săi fac rost iar de cele #ece mii de franci, dacă îşidoreşte att de mult un automobil. ;am spus ceea ce iam spus numai dinprudenţăO A fost o !nătoare frumoasă astă#i. Fernande nu răspndea ctuşi de puţin. 2in "ura ei micuţă şi roşie, uşor întredesc'isă, care lăsa sa i se !adă dinţii strălucitori şi puternici, ieşea orăsu>are caldă şi re"ulată. Dn !reme ce snii i se ridicau întro uşoarăpalpitaţie, *a şi cum ar $ fost apăsaţi de o îndelun"ată îmbrăţişare dedra"oste. 2ormea, biruită de somn, pe 7umătate "oală, strn"nd la piept uii

colţ al păturii, odi'nndusc după beţia plăcerilor ce le încercase în timpul#ilei. ^ Fernande Fernande î o c'emă cu "las scă#ut 2ela!eau, mn"indouşor cu un nau sărut. Apoi, cnd se con!inse că femeia a adormit, se resemna şi renunţă. ^ Atunci, noapte bună, Fernande 2upă ce stinse !eio#a, se culcă din nou cu lată în sus. 2ar nu putea săşi "ăsească somnul, şi oc'ii îi rămăseseră lar" desc'işi, în întunericul ele



nepătruns al camerei. Ni, înfri"urat, cuprins de insomnie ln"ă femeiaaceasta nespus de $erbinte şi parfumata, recă#un temerile sale, fu apucatdin nou de spaimele pe care i le strnea cri#a prin care trecea producţiau#inei. Dn starea neplăcută de !e"'e în care se a>a, i se părea că di$cultăţilese a"ra!au, şi niciodată pnă atunci nuşi e)aminase perspecti!ele cu o

asemenea luciditate şi de pe po#iţii att de pesimiste. Di apărea în modlimpede că pricina ruinei către care se îndreptau era această "oană dementădupă desfătări, această ne!oie stupidă şi bolna!ă de a mnca banii abiacşti"aţi. E)ista fără îndoială pe unde!a, în !reun loc oarecare, cine ştie ce$sură prin care se strecura a!erea< !reo rană în"ro#itoare pe unde sescur"ea tot sn"ele şi odată cu el sănătatea şi între"ul cşti" al muncii.2ela!eau, foarte cinstit cu el însuşi, îşi făcea un e)amen de conştiinţă, dar nu"ăsea pricini săşi adrese#e nici un reproş. =e scula dimineaţa de cu #ori şiera ultimul care, seara tr#iu, părăsea 'alele u#inei, supra!e"'ind fără pic deră"a# personalul imens al fabricii şi dnd ordine în dreapta şin stn"a, ca şicum ar $ condus un re"iment pe un cmp de luptă. Ni apoi poseda o putere

de muncă şi o capacitate intelectuală remarcabile, punea mult spirit dedreptate în purtarea lui plină de se!eritate, a!ea o metodă de lucru şi olo"ica rar întlnite, o loialitate de luptător care a promis să în!in"ă şi care!rea să în!in"ă sau. =ă piară. =uferea în"ro#itor cnd, în po$da eroismuluisău, se simţea alunecnd înspre de#astru, datorată unui fel ciudat demăcinare lentă a tot ceea ce crea şi datorită unui soi de pustiire #ilnică,despre care nu ştia de unde !ine şi pe care ener"ia lui nu o putea opri. Fără îndoială că neîncetatele c'eltuieli în dreapta şin stn"a ale lui 1ois"elin,ceea ce 2ela!eau numea !iaţa prostească pe care acesta o ducea, ne!oia luilacomă de distracţii, erau ulceraţiile care subminau trupul sănătos al u#inei.2ar cine oare îl îndobitocea în 'alul acesta, de unde se inspira demenţa

nenorocitului om, care nu a7un"ea să înţelea"ă situaţia întrun mod maire#onabil, ca un lucrător înţelept, sobru şi cumpătat, ce manifestă oade!ărată ură pentru pro$turi şi trndă!ie, a"enţii distructi!i ai oricărui fel desănătate în or"anismul uman, destinat prin structura sa muncii creatoare. Ni lui 2ela!eau nici nui trecea măcar prin "nd că femeia careidistru"ea munca, femeia carei corupsese pnă întratta pe 1ois"elin trăiaalături de el #ile dea rndul, că era Fernande a lui adorată, această făpturăatt de frumoasă, att de $nă şi att de suplă, adormită acolo, ln"ă el, şi alcărei parfum călduţ îl ameţea de dra"oste. Dn !reme ce el îşi consumaener"ia în mi7locul fumăraiei întunecate şi a radiaţiilor incandescente alecuptoarelor, făcnd eforturi supraomeneşti pentru ai determina pe muncitorii

a7unşi la capătul puterilor să trudească mai departe pentru un ban în plus, ea îşi !ntura toaletele strălucitoare pe sub umbrarele de la uerdac'e,a#!rlea aurul în cele patru !nturi, după cum îi dictau capriciile de moment,şi ronţăia cu dinţii ci albi, ca pe nişte simple bomboane, sutele de mii defranci Q pe care numeroşii salariaţi ai u#inei le făureau prin mane!rarea#"omotoasă a uriaşelor ciocane. Ni, c'iar în noaptea aceasta, în !reme ce2ela!eau se frămnta cu "ndul la plăţile !iitoăre, ţinnd oc'ii lar" desc'işi în întunericul de nepătruns al încăperii şi întrebnduse prin ce mi7loace noi şi



cu ce eforturi să producă şi să procure sumele promise, femeia dormea ln"ăel, cu trupul său alături de trupul lui, odi'ninduse după beţia din cursul #ilei, îmbuibată, copleşită de !oluptatea din care senfruptase, înct nu se maiau#ea dect uşoara răsu>are carei ridica pieptul satisfăcut. 2in cnd în cnd,dorinţele lui de bărbat îi făceau să re!ină către această soţie ce era a sa şi pe

care no cunoştea deloc. Y simţea "oala, lun"ită în mi7locul patului, pradăunui complet abandon, pnăntratt înct ar $ putut so ia în braţe fără ca easa ştie, probabil. Apoi 2ela!eau recădea în "ri7ile lui pentru bătălia industrialăce a!ea loc, şi Fernande nu mai era dect un copil răsfăţat, ai cărui somn îlrespecta, la fel cum îi tolera capriciile, nepătrun#nd niciodată în adnculdi!inului căpşor al idolului căruia i se înc'ina. Nin cele din urmă adormi şi!isă că sub atelierele u#inei Abis e)istau forţe diabolice şi rău!oitoare caremăcinau pămntul, pentru ca întrea"a construcţie să se năruiască întronoapte păcătoasă, în mi7locul unei furtuni !iolente. Dn #ilele următoare, Fernande îşi aminti despre temerile pe care şi lee)primase soţul în faţa ei. Ca "ndul unei e!entuale ruine, patima ei pentru

bani în"rămădiţi cu "'iotura şi pasiunea pentru o !iaţă de lu) de carepro$tase fără încetare o făcură să se în$oare. *e ar de!eni ea, dacă 1ois"elinar a7un"e la sapă de lemn Ku însemna numai sfrşitul acestui trai plăcut şimbelşu"at pe carel dorise mereu ca pe o re!anşă pentru mi#eria înduratăodinioară, pe !remea cnd îşi tra botinele sclciate, a>nduse la discreţiaunor bărbaţi brutali, ci şi reîntoarcerea la Paris, din nou ca nişte în!inşi aisoartei, !reo locuinţă oarecare, de o mie de franci, în fundul cine ştie căruicartier măr"inaş, departe de centrul oraşului, !reo funcţie neînsemnată undear !e"eta soţul său, 2ela!eau, în !reme ce ea ar cădea iarăşi în 7osnicia şi"rosolănia căsniciilor de funcţionari săraci. Ku, nu Ku admitea aşa ce!a, nu!a lăsa în nici un ca# săi $e smulsă "ăina care făcea ouă de aur, ţinea din

toate puterile, cu toate forţele de care era capabilă $inţa ei a!idă, la triumfulspre care se îndrepta. Dn făptura ei, sub această "raţie !aporoasă, laadăpostul acestui corp att de $n şi de un farmec plin de delicateţe, se a>aascunsă o !iolenţă de lupoaică, stăpnită de instincte, plină de furii şi pornităpe sfşiat. Era 'otărtă să nu cede#e nimic din capriciile ei, săşi satisfacăpoftele şi plăcerile pnă în pn#ele albe, fără să lase pe alţii să i le smul"ăsau măcar să i le pună în prime7die. 2ispreţuia această u#ină tenebroasă şiplină de noroi, unde, #i şi noapte, se au#eau #"omotele ciocanelormonstruoase din care i#!orau banii necesari pentru distrac ţii şi plăceri, osocotea un ioc 7osnic, unde se ascundeau lo. ;ţe murdăriile !ieţii, îidesconsidera pe muncitorii care îşi coceau pielea la >ăcările acestui infern,

pentru ca ea să ducă o e)istenţă trnda!a, să arate proaspătă ţ7 fericită, şi!edea în ei, oarecum, un soi de animale domestice care o 'răneau şi oscuteau de orice oboseală. Kiciodată nuşi pusese în prime7die, pe pămntul"loduros al 'alelor, picioarele ci delicate şi niciodată nu se interesase cum îşiduce traiul turma omenească ce de$la, stri!ită şi cocoşată sub apăsareamuncii blestemate, prin faţa porţilor ci. =ocotea această turmă dreptproprietatea ei, aceste ateliere drept proprietatea ei, şi numai la ideea că,prin ruina u#inei, ar putea seca i#!orul de îmbo"ăţire se re!olta, se mnia



cumplit, socotind acest lucru un ade!ărat atentat împotri!a propriei salepersoane. Ni pemru aceasta, oricine ar $ încercat să aducă !reo !ătămaresurselor sale de cşti", de!enea propriul sau inamic, un răufăcător prime7diosde care !isa să se debarase#e prin toate mi7loacele cei treceau prin cap. 2eaceea ura îndreptată împotri!a lui Cuc mersese mereu crescQtud încă de la

prima lor întlnire, cu prile7ul de7unului desfăşurat la uerdac'e, cnd "'icise în el, cu >erul ei de femeie, pe omul care iar putea bara îoiro bună #i calea.Dn sfrşit, se i#bise mereu şi mereu de ci,. Ni uite că acum ameninţa sădistru"ă complet Abisul şi s o a#!re pe ea însăşi în mi#eria mediocrităţii.2acă îl lăsa să acţione#e de capul lui, însemna că se apropia sfrşitul traiuluici fericit, însemna că Cuc îi fura lot ceea ce îi plăcea mai mult în !iaţă. Ni,cuprinsă de o furie uci"aşă, prost disimulată sub masca ei de femeie"raţioasă, nu se mai "nclea la nimic altce!a dect cum săl facă să disparăşi îşi înc'ipuia tot telul de catastrofe, unde ar $ a!ut prile7ul săl nimicească. =e împlineau în curnd opt luni de cnd Gosine, întro ultimă noapte dedra"oste, !enise săşi ia rămas bun de la Cuc şi de cnd se bucuraseră

împreună de fericirea pe care, mai curnd sau mai tr#iu, leo datora !iaţacam pe atunci sentmplă de i#bucni o ade!ărată dramă, care ar $ putut săiprocure Fernandei catastrofa mult !isată, aşteptată de atta amar de !reme.Dn noaptea aceea att de "lăcută, dar şi att de tristă, îmbrăţişarea lui ;.ucrodise şi Gosine rămăsese însărcinata. Pnă în luna a cincea a sarcinii ci, c'iar însuşi Ra"u nuşi dădu seama de nimic, şi numai întro seară de beţie, cndintenţionase sa o bată, înţelese totul după "estul în"ro#it pe carel făcu Gosinepentru aşi prote7a pnteeul. Ni, îa început, rămase imobili#at de uimire. ^ Eşti borţoasă, eşti!borţoas, ticăloaso. A' ăstai moti!ul pentrucare a!eai tot felul de taine şi nu mai. =c'imbai nici măcar o cămaşa în faţameaO 8rebuie să $e omul la fel de dobitoc pe ct eşti tu de mincinoasă, ca sa

nu obser!e nimic 2ar, ca un ful"er, fu străbătut de bănuiala care se transformă de îndată în con!in"ere, cum că acest copil nu putea ?a $e al lui. Aşa cum susţinea el însuşi, nu seatin"ea de ea dect pentru aşi satisface poftele, şi era foartesi"ur de măsurile de precauţie pe care şi le iuă de $ecare dată cu toată "ri7a.Kici !orbă de copiiL cine are săi. 8răiescă, cine nu, să nui dorească. =edistrau împreună, la re!edere şi "ata, na!ea de "nd să se le"e de mini şide picioare - !iaţă întrea"ă. Atunci, oare. 2e unde apăruse copilul ăsta *ine il făcuse Ni îşi fncleştă din nou pumnii. ( mrind, stăpnit de omnie mereu crescndă. ^ Ei ticăloaso, doar nu. Ţi. Ca adus bar#a. =per că nai îndră#neala să

pretin#i că eu sunt ăla care lam făcut, $indcă ştii foarte bine că nu am doritniciodată să fac aşa ce!aO Al cui e, ai Răspunde, răspunde, răspunderepede, ticăloaso, dacă nu, te #drobesc în bătaie Gosine, complet albă la faţă, cu oc'ii ei bln#i şi cura7oşi aţintiţi asuprabeţi!anului, nu răspundea imeu!nt. Mai mult dect înspăimntată, erauluită, !ă#ndul că se înfurie în felul acesta, căci nu părea să mai ţină la ea,o ameninţa în. Fiecare #i că o !a arunca în stradă, repetnd de $ecare dată căar $ întrade!ăr fericit să scape de dnsa, dacă sar $ "ăsit !reun alt bărbat



care so culea"ă de pe trotuar. Mai mult încă, îşi reluase !iaţa de crai,corupea lucrătoarele de pe la fabrici, care erau de acord săi dea ascultare,şi. =e mulţumea pnă la urmă cu 'aimanalele #drenţăroase, ce mişunauseara pe stră#ile împuţite ale !e<c'iului 1eauclair. Atunci pentru ce se simţeaofensat cnd constata că nici ea nul mai dorea, pentru ce se înfuria în felul

acesta atunci cnd !edea căi însărcinată ^ Aşa e că nui ai meu 2oar nar îndră#neala să pretin#i căi al meu Fără săl părăsească o clipă din oc'i., Gosine răspunse ina la urmă cu o!oce scă#ută, dar profundăL ^ Ku, nui al tău. Ra"u încercă printro lo!itură de pumn so doboare la pămnt. 2ar ease dăduse înapoi, şi mna lui nui atinse dect în treacăt umărul. 1ărbatulurlă ^ Dndră#neşti sămi spui aşa ce!a, trfă blestemată Ni carei numelebărbatului, spunemi numele bărbatului, ea sa re#ol! cu cu el toate socotelile *almă, Gosine răspunse din nouL

^ Ko săţi spun niciodată numele lui, nu ai nici un drept săi ştii,pentru că miai #is de două#eci de ori că teai săturat de mine şi că namdect să caut în altă parte. Ni adău"ăL ^ 8u nai !rut un copil de la mine, îl am de la altul, şi acela e acumsoţul meu, aşa că restul nu te mai pri!eşte. Ra"u ar li fost în stare so ucidă. Gosine trebui să fu"ă pentru a e!italo!iturile de picior cu care, clin răutate, printro socoteală în"ro#itoare pe careşio făcuse în creierul lui bolna!, încerca so atin"ă în plin pntec. *eea ce îl înfuriase şi mai mult fusese tocmai faptul căi spusese că un altul făcusedintrînsa mamă şi că de acum înainte nimic nu îl mai pri!ea nici în le"ătură

cu persoana sa, nici în le"ătură cu $inţa pe care o purta în pntec şi nici înle"ătură cu !iaţa ei în "eneral. Ra"u, care nu dorise niciodată un copil, era#"uduit acum de o durere ascunsă, la ideea că nu el !a $ tatăl. =imţea că Gosine nu mai era a lui şi că nu fusese de fapt niciodată a lui. n altul ioluase, înainte ca el să $ apucat so facă să $e a lui şi, de acum înainte,niciodată no so mai poată face să $e a lui. C ucrul acesta îi strnea, întrun mod !a", confu#, o "elo#ie cumplită,sentiment pe care nul cunoscuse ctuşi de puţin pnă atunci şi a căruitortură nu ar $ cre#ut că poate so cunoască !reodată. 2in acel moment, pefemeia aceasta, despre care spunea că o aruncă în stradă, pe care o părăseapentru nişte #drenţăroase murdare, o înc'ise în casă şi o supra!e"'edin

scurt, şt era cuprins de un ade!ărat acces de furie cnd o !edea !orbind cuun bărbat. Dl înfuria la culme faptul că se a>a în faţa unui lucru ireparabil şiistrnea un soi deRa$ile carel îndemna fără încetare la acte de !iolenţă,maltratndo, căutnd săi ucidă $inţa din pntece, această $inţă care ar $putut să $e a lui, dar care îi scăpa din !ina sa. Mereu şi mereu i se tre#eaor"oliul rănit de mascul care nu ştiuse ctuşi de puţin să plămădească ooperă în !iaţă şi simţea cum se strn"e în el. 8ot mai multă ranc'iună



împotri!a celuilalt, necunoscutul care reuşise să facă din această $inţă oparte dependentă din însăşi $inţa lui. ^ =punemi numele lui, spunemi numele lui, şi îţi 7ur că am să te las înpace 2ar femeia nu ceda. =uporta bat7ocurile. Ni lo!iturile, repetnd cu

"lasul ei blnd, plin de sinceritateL ^ Ku ai ne!oie săi a>i numele, nu te pri!eşte lucrul acesta. Ra"u nu putea săi bănuiască pe ;.uc,. Ni o astfel de presupunere nicicăi trecu prin minte, căci nu e)ista !reun su>et pe lume, în afară de=oeurette, care să $ surprins !reodată !i#itele Gosinei. Dşi trecea în re!istă toţiprietenii, "ndinduse la posibilitatea !reunui abandon de o clipă ţsi braţelecine ştie cărui c'e>iu din lumea lui, întro seară cnd se făcea plata salariilorşi !inul în$erbntă sn"ele. 2ar toate căutările lui fură la fel de #adarnice,de"eaba < pndi pe unul sau pe altul şi u trase de limbă, nu obţinu nici un altre#ultat, dect că a7unse la o şi mai mare e)asperare. Dn această !reme, Gosine se ascundea de toată lumea, cuprinsă de

teama ca nu cum!a Cuc să păţească ce!a din pricina acestei sarcini, îne!entualitatea ca secretul lor ar $ fost descoperit.. *nd a7unsese lacertitudinea că a rămas însărcinată cu Cuc, se simţise la început cuprinsă deo bucurie imensă şi ar $ dorit din tot su>etul să aler"e la ei şi săi anunţemarea şi fericita noutate, si"ură că şi bărbatul iar împărtăşi bucuria. 2ar maiapoi i se strecurase în inimă îndoiala şi se "ndise ca era mai bine să maiaştepte puţin, pentru a nu declanşa cine ştie ce catastrofă. ( întrun momentatt de di$cil ca acela în care se a>a atunci u#ina de la *rec'erie. Ni numaiprintro întmplare a7unse pnă la urmă săi aducă la cunoştinţă lui Cucdespre perspecti!ele de a !eni pe lume ale acestui copil preaiubit, al căruitată era. Dntro #i, pe cnd Cuc îl însoţea pe 1onnaire pnă la acesta acasă,

pentru a mai sta de !orbă despre ana şi alta, dădu acolo peste nişte cumetre,cărora Ca 8oupe le făcea con$denţe despre cumnata ei însărcinată, lucru pecarel însoţea de comentarii otră!ite, isnd să se înţelea"ă o seamă de fapteoribile. Cuc rămase înmărmurit, cu inima #!cnindui puternic, săi sfarmepieptul. neori, Gosine mai !enea pe la *rec'erie, pentru al căuta pe Kanet,care rămnea pe acolo #ile dea rndul şi tocmai în seara aceea îşi făcuapariţia, c'iar în momentul în care era !orba despre sarcina ci şi trebui sărăspundă ia întrebările curioase ale curccirelor. 2a, se împlineau în curndşase luni, şi lucrul acesta începuse să se obser!e încă de pe acum destul debine. 2ar Gosine îl #ărise pe CucL îşi dădea seama că e într att de emoţionat, întratt de pierdut şi de scufundat în muţenia lui, înct fata simţi un c'in

cumplit pentru faptul că nui putea !orbi, pentru faptul ca nu ştia cum să facăsăi stri"e din toată inima bucuria de care era cuprinsă, fQra disperată dinpricina îndoielilor "roa#nice în care "'icea că se #bate, ştia bine că numaiprin cte!a cu!inte lar $ puiuţ linişti şi face fericit. Aceste cu!inte îi stăteaupe bu#e, o sufocauL ?E al tău@ Ni într un moment de ră"a#, cnd cumetrele,obosind să o mai pri!ească, îşi reluaseră trăncănelile, Gosine "ăsi mi7locul deai comunica "ndul, şi încă întrun mod foarte plăcut. Mai înti, îşi duseatnudouă minile la pntccul ei de femeie a cărei dra"oste a rodit apoi





^ Ku, nu Gosine, !reau săţi spun doar cte!a cu!inteO+ =uferi preamult şi e o crimă din partea mea să te părăsesc pradă unor astfel de c'inuri,pe tine, care îmi eşti att de dra"a şi repre#inţi att de mult pentru mineOAscultămă, Gosine, am !enit să te caut şi !ei mer"e cu mine, ca să iocuieşti în casa mea, care !a $ de acum înainte şi a ta, şi unde !ei $. Y ade!ărată

soţie iubită, !enerată şi fericita@ Gosine începuse de pe acum să cede#e în faţa îmbrăţişării lui calde, careprin duioşia ei !enea să o console#e pentru suferinţele îndurate pnă acum.2ar, imediat după aceea, se eliberă din îmbrăţişarea lui. ^ Y', Cuc, ce !orbe sunt astea Eşti. Yare c'iar att de imprudent2oamne, 2umne#eule mare, să te urme#, cnd un asemenea "est ar ec'i!alacu o mărturisire şi ar putea atra"e asupra ta cele mai cumplite prime7dii EusuntWaceea care, în ca#ul ăsta, aş face o crimă, de!enind o piedică Dn operape care te strădui so desă!rşeştiO Fu"i repede 7de aici *'iar dacă marucide şi tot naş pronunţa numele tău. Atunci, el încercă să o con!in"ă, !orbindui despre inutilitatea unui

astfel de sacri$ciu în faţa ipocri#iei lumii. ^ 8u eşti soţia mea, pentru că eu sunt tatăl copilului tău şi, prinurmare, pe mine trebue, în mod normal, să ma urme#i. Mine, cnd oraşulnostru ba#at pe dreptate !a $ terminat de construit, nu !a domni acolo altăle"e în afara aceleia a dra"ostei, şi unirea de bună!oie !a li respectata detoţi. Ni atunci, pentru ce să ne facem "ri7i de ce !or #ice oamenii pe careastă#i iam scandali#a Apoi, !ă#nd că Gosine continuă sa se încăpăţne#e în sacri$ciul ei,spunndui că momentul de faţă conta cu si"uranţă mai mult, $indcă doreasăl ştie scutit de orice nou obstacol, puternic şi. 8riumfător, ;, uc scoase oe)clamaţie plina de amărăciuneL

^ Prin urmare nu te !ei mai întoarce la mine niciodată, şi acest copil nu!a $ niciodată copilul meu în !ă#ul lumiintre"i şi fără să mai umblăm cuascun#işuri SXB ^ Munca. Gosine îl cuprinse cu braţele întrun "est adorabil şi incintă tor şimurmură încetişor, cu bu#ele lipite de bu#ele luiL ^ Y să mă întorc la tine în #iua în care !ei a!ea ne!oie de spri7inul meuşi :nd nu !oi mai repre#enta o piedică, ci un a7utor, şi !oi re!eni împreună cuacest copil dra", care !a repre#enta pentru noi amndoi o mn"iere şi unrea#em de năde7de.

Nin !reme ce ci sc'imbau aceste cu!inte pline de speranţe în !iitorulpaşnic şi fericit cei aştepta, 7urîmpre7urul lor, scufundat în tenebre,1eauclairul, !ec'iul tr"uşor împuţit de munca blestemata a celor care!ieţuiau acolo, tră"ea să moară, ascun#nduse în umbra #idurilor para"inileşi sub apăsarea secolelor de nedreptate. ^ 8u eşti soţul meu, nu ai e)istat dect tu în !iaţa mea, şi a>ă că îmi edra" să păstre# taina numelui tău, c'iar sub ameninţarea c'inurilor la caresunt supusă, şii !oi păstra ca pe o >oare minunata. Ni neştiută de nimeni şi



ca pe o armură. A' Q nu ma pln" cine ştie ce de ct sufăr, simt ca am multătărie în mine, $indcă sunt fericită ^ 8u eşti soţia mea, team iubit încă clin prima, scara în care team întlnit, cnd erai att de nefericită şin acelaşi timp att de ni minată tu osă păstre#i taina numelui meu şi eu o !oi păstra pe aceea a numelui tău, şi

!oi face din ima"inea ta icoana şi forţa mea, pnăn ceasul în care tu însăţi!ei putea sa stri"i pretutindeni dra"ostea noastră. ^ Y', ;.uc, ce înţele"ător eşti, ce bun eşti şi ctă fericire ne aşteaptă. ^ 8u eşti aceea, Gosine, care tnai făcut să $u bun şinţele"ător, şipentru că neam dat mna întro seară, !om $ cnd!a, mai tr#iu, foartefericiţi, datorită fericirii tuturor. Ku mai !orbiră nimic altce!a şi rămaseră încă o clipă uniţi întro caldăşi puternică îmbrăţişare. Cuc o simţea cum se în$ora toată, cu pntecul sfntde femeie a cărei dra"oste a rodit, simţea #!cniturile care promiteau !iaţace a!ea să se nască şi pe care el o sădise în trupul ei, şi Gosine, dorind să i sedăruiască o data mai mult, îşi stri!ea pieptul de femeie îndră"ostită de

pieptul lui de bărbat, încercnd parcă ne!oia de a pătrunde şi a se contopi cu$inţa sa. Apoi, Gosine se desprinse din îmbrăţişare şi se întoarse cura7oasă şide neîn!ins la martiriul ei, în !reme ce Cuc, la rndul lui, se scu funda în întunericul nopţii, ducnduse acum îndărăt, săşi reia bătălia, la capătulcăreia îl aştepta !ictoria. 2ar, cte!a săptămni mai tr#iu, o întmplare făcu să a7un"ă peminile Fernaodei secretul celor doi îndră"ostiţi. Fernande îl cunoştea peRa"u, a cărui întoarcere la atelierele u#inei Abis făcuse multă !l!ă şi, începnd din momentul acela, 2ela!eau se prefăcea căl respectă mai mult, îla!ansase, numindul maistru oţelar şi acordndui "rati$caţii, deşi conduitalui continua să $e e)ecrabilă. Fernande era la curent, la fel ca şi toată lumea,

cu drama care strnise furtună în căsnicia lui Ra"u. Acesta nu se 7ena ctuşide puţin, dădea drumul în "ura mare la tot felul de în7urături spurcate, îndreptate împotri!a soţiei lui, tratndo în mod public drept prostituată carebătea trotuarele şi se lăsa să a7un"ă cu burta mare de la primul !enit. Horbeleacestea circulau prin toate atelierele, şi $ecare se întreba care dintre ei eoare to!arăşul de lucru carei făcuse Gosinei copilul =e !orbea c'iar despredirector, şi 2ela!eau îi spusese Fernandei neca#ul cel mare cel păştea înle"ătură cu toată po!estea aceasta, $indcă Ra"u era întrun 'al fără de 'alde pornit împotri!a tuturor şi, turbat de "elo#ie, nu mai acţiona dect ca unnebun, acuşi nemaiatin"nduse de nici o unealtă !reme de trei #ile, acuşinăpustinduse asupra lucrului, amestecnd metalul topit cu furie, ca un om

care are ne!oie săşi descarce ner!ii, să lo!ească şi să ucidă. Dntro dimineaţă de iarnă, în !reme ce îşi lua micul de7un sin"ură, îmruct 2ela!eau plecase cu o #i înainte la Paris, unde urma să stea trei #ile,Fernande se apucă so descoasă pe cameristă, carei ser!ea ceaiul cu felii depine pră7ită. Kişe se a>a şi ea de faţă, aşe#ată foarte cuminte pe scaunulsău, bnduşi ceaşca cu lapte şi arunend pri!iri pofticioase înspre ceaiulmamei, cu lăcomia pe care o au toţi copiii faţă de lucrurile inter#ise.



^ Fade!ărat, + Qelice, că a mai a!ut loc încă o ceartă în snul familieiRa"u =pălătoreasă mia spus că, de data asta, R a"u aproape că şia omortne!asta în bătaie. ^ Ku ştiu, doamnă, dar sar putea foarte bine ca să e)a"ere#e lun ea,pentru că am !ă#uto c'iar acum pe Gosine trecud prin faţa casei noastre şi

nu mi sa părut că ar a!ea un aer mai prăpădit dect în alte #ile. =e aşternu un moment de tăccre, după care, plecnd, cameristaadău"ăL ^ 1ineînţeles că asta nui împiedică să o omoare fără doar şi poate, întro bună #i, $indcă a!a se laudă la toată iumea. 8ăcerea se aşternu din nou în odaie. Fernande mnca încetişor, fără sărostească un cu !nt, pierdutăQn "nd urile sale tenebroase, cnd dintrodată, în mi7locul acestei atmosfere apăsătoare a dimineţii de iarnă care te îndemna ia medttare, Kişe se apucă sa. ndească cu !oce tare, îndru"ndprintre frnturi de melodiiL ^ Ade!ăratul soţ al Gosinei nu este Ra"u, este conducătorul lucrărilor

de la *rec'erie, este domnul Cuc, domnul Cuc, domnul Cuc. luită, mama ridică oc'ii şi o pri!i $). ^ *e spui tu acolo *eţi !eni să spui aşa ce!a 2ar, luată prin surprindere şi necă7ită că a îndru"at !orbeleacelea,Kişe îşi !rse nasul în ceaşcă şi se străduia să adopte o înfăţişare ct maine!ino!ată. ^ ite aşa. Ku ştiu. ^ *um nu şti, mincinoasă nucă P l7oar ceea ce îndru"i tu acoio nu ţiatrecut prin minte din senin. Fără îndoială că ţia spus cine!a lucrurile astea,din moment ce tu le repeţi. 2in ce în ce mai încurcată, simţind că se !rse întro po !este urtă,.

2in care no să mai poată ieşi aşa, cu una, cu două, Kişe se încăpăţna împotri!a e!idenţei, adoptnd o $"ură ct mai de"a7ată posibil. ^ 8e asi"ur, mamă, că se întmpla să spui aşa, întro doară, tot felul delucruri, fără să ştii despre cei !orba, numai aşa, cnd îţi trec prin cap. Pri!indo $) şi !ă#ndo att de nepricepută în minciuni, Fernande "'icidintro dată ade!ărul. ^ Kanet e cel care ţia spus !orbele astea pe care le îndru"i acum,numai Kanet putea săţi spună aşa ce!aO Pleoapele Kişei se #bătură repede, $indcă Kanet era întrade!ăr celcare îi spusese po!estea. Di fu însă frică să nu $e certată şi pedepsită din nou,ca în #iua în care mania ei o prinsese întorcnduse de la *rec'erie şi sărind

pe deasupra #idului împreună cu Couise Ma#elle şi Paul 1ois"elin. Nt cre#u *acea mai bună tactică este aceea sa se încăpăţne#e în minciuna, ^ Ei astai bună, Kanet, Kanet 2ar din moment ce nul mai !ăd deloc,de cnd miai inter#is lucrul ăstaO Mama, cuprinsă de o dorinţă ar#ătoare să a>e ct mai multe amănunte,de!eni dintro dată foarte bla7ină. Era năpădită de o att de mare emoţie, înct uită să se mai preocupe de pedepsele promise, escapadele Kişei cu



Kanet pier#nduşi din "ra!itatea lor de pnă acum în faţa faptelor de oimportanţă considerabilă, despre care dorea să capete ct mai multe do!e#i. ^ Ascultă, fetiţa mea, e foarte urt să nu spui ade!ărulO ;6 ata trecută, cnd team pedepsit şi nu ţiam dat desertul,.im făcutopentru că ai !rut sămi susţii că aţi sărit toţi trei pe deasupra #idului ca să !ă

duceţi şi. =ă căutaţi o min"eO Astă#i însă, dacămi spui ade!ărul, îţi promitsă nu te mai pedepsescO ;a să !edem, 'ai, $i sinceră, de la Kanet ai au#itlucrurile astea, nui aşa Kişe, în fond o fetiţă bună, răspunse de îndatăL ^ 2a, mamă, de la Kanet am au#it. ^ Ni el ţia spus că ade!ăratul soţ al Gosinei este domnul ;. c ^ 2a, mamă. ^ Ni de unde ştie el astea, pentru ce spune că domnul Cuc esteade!ăratul soţ al Gosinei Atunci, la întrebarea aceasta, Kişe fu cuprinsă de o !ie tulburare, şi

ne!ino!ăţia ei de fetiţă o făcu din nou săşi aplece nasul deasupra ceştii. ^ Ei, şi tu acum, pentru nişte lucruri aşaO pentru nişte lucruri aşaO*um săţi spun, în $ne, pentru că ştie el bine de ce Dn po$da dorinţei puternice de a căpăta ct mai multe informaţii,Fernande se simţi totuşi ruşinată de întrebările, pe care i le punea copiluluisău. Ku mai insistă şi se strădui. =ăşi stăpnească puţin din. *urio#itatea 7osnică ce o trădase pnă acum. ^ Kanet nu ştie nimic, !orbeşte doar prostii, şi tu eşti e proastă şi maimare dacă repeţi ce spune el. Y sămi faci plăcerea să nu mai îndru"iniciodată asemenea prostii, dacă !rei sa mai mănnci desertul. Ni micul de7un luă sfrşit întro atmosferă "lacială, asemănătoare

fri"ului intens care se făcea tot mai simţit afară, lără ca nici o altă !orbă sămai $ fost sc'imbată între mamă. Ni $ică, prima preocupata pe dea între"iţi de secretul pe care ii a>asec'iar atunci, cea dea doua foarte fericita de faptul că scăpase att de ie$n. FemandQc îşi petrecu toată #iua înc'isă în camera ei, re>ectnd asupracelor a>are şi făcnduşi tot felul de calcule. Mai înti, se întreba, bineînţeles,dacă ceea ce spusese Kanet era oare ade!ărul ade!ărat. 2ar cum să sencloască de lucrul acesta *opilul ştia ce !orbea, !ă#use cu si"uranţă ce!aşi au#ise ceea ce au#ise îşi iubea prea mult sora ca să poată spune !reunneade!ăr în pri!inţa ci şi dealtminteri e)istau o serie ele mici amănunte pecare le cunoştea şi ea şi care puse toate laolaltă făceau clin această po!este

o întmplare !erosimilă, ba c'iar e!identă. 2upă aceea, Fernande sefrămnta o !reme, "ndinduse cum !a putea să se folosească de oasemenea arma, pe care întmplarea io punea în felul acesta la îndemnă.Dn capul ei se în!ălrcăşau tot felul de "nduri, !isnd cum să poată înmuiamai bine în otra!ă această armă, pentru a face din ea un instrument dedistru"ere totală. Kiciodată nul urse pe Cuc mai mult can #ilele acestea,cnd 2ela!eau fusese ne!oit să mear"ă la Paris numai şi numai ca săreuşească să obţină un nou împrumut, din pricină că Abisul, u#ina lor, se



ducea tot mai mult ce rtpă pe #i ce trece şi ce !ictorie ar $ însemnat pentruFernande, în momentul în care ar $ a7uns săl doboare la pămnt pescrbosul de conducător de la *rec'erie, omul carei punea în prime7die !iaţade 'u#ur şi distracţii i Ydată duşmanul mort, era moartă concurenţa şi ar $e)istat posibilitatea săşi înfrn"ă ad!ersarii. *u un om att de "elos ca

Ra"u, beat şi aţţat la ră#bunare, e!enimentele ar $ putut să se precipite. Arreuşi fără îndoiala săl facă să a7un"ă pnă acolo înct să scoată cuţitul.Kumai că totul îi rămnea mereu doar un simplu proiect cum săl reali#e#e însă, cum să acţione#e înţele"ea limpede că planul cel mai potri!it era să înceapă prin ai atra"e atenţia lui Ra"u, arătndui care i omul al cărui numecăuta săl descopere de trei luni încoace, clar di$cultăţile nu începeau dectdupă aceea, în momentul în care se întreba prin ce mi7loace ; ar puteaa!erti#a pe bărbatul respecti! unde so facă şi prin cine în cele din urmă seopri la ideeaQ de a alcătui o scrisoare anonimă, decupnd cu!intele dinu un#iar oarecare, lipindule pe o foaie de 'rtie şi aşteptnd !enirea nopţiipentru a se duce să !re scrisoarea în !reo cutie poştală. Dncepuse c'iar sa

decupe#e cu!intele. 2ar, dintro dată, mi7locul i se păru mai puţin si"ur,e$cacitatea lui se micşoră laQ"ndul că o scrisoare este un lucru fără !iaţă, şioricine o poate lua şi arunca în coş fără so citească măcar. 2acă nu reuşeasăi cree#e lui Ra"u un şoc, săl înţepe dintro dată pnă la sn"e şi săle)aspere#e, aducndul pnăn pra"ul demenţei, ar $ mai lo!it el oare 8rebuia ca ade!ărul săi pătrundă prin toţi porii pielii, săl primească în plinăfaţă, şi numai în asemenea împre7urări, înct să de!ină cu ade!ărat nebun.Atunci, pe cine săi trimită, de unde să "ăsească un om în stare să prască şisăl stmcască în acelaşi timp 2escura7ată, nu "ăsi pe nimeni, şi o a7unsenoaptea din urmă tot căutnd mereu cu îniri"urare, înct începuse să o doarăcapul de atta efort îndreptat înspre "ăsirea unui $nal corespun#ător pentru

tra"edia pe care o punea la cale. *u toate acestea, puţin înainte de ora culcării, lucru pe care acum îlfăcea mai de!reme dect de obicei, către orele, #ece seara, luase din nou o'otărre. Y săl c'eme, c'iar mine, pe Ra"u ia ea acasă, sub prete)tul că!rea săl întrebe dacă este de acord ca ne!asta lui să lucre#e cte!a #ile lacusut ce!a pentru dnsa şi, cnd !or $ acolo amndoi, între patru oc'i, ca sădiscute problema aceasta, o să "ăsească ea fără îndoială prile7ul săi spunătotul dea $r a păr. 2ar ideea aceasta nu prea o mulţumea cu totul, şi eracuprinsă de în"ri7orare în pri!inţa consecinţelor unei astfel de destăinuiri pecare ar $ făcuto 7os, în cabinetul de lucru al soţului ei, care nu era de faţă.Fra bucuroasă de absenţa lui, $indcă de!enea stăpnă pe între" patul acela

mare în careşi tolănise corpul ei suplu, întin#nduşi membrele frnte defebră. Nin cele din urmă reuşi să adoarmă, cu îndoiala încă în su>et,nemaiştiind ce anume să facă, dar att de copleşită de oboseală înct, pnăla orele cinci ale dimineţii, nu mai mişcă, respirnd numai încetişor, ca orăsu>are de copil. *nd pendula bătea orele cinci, se tre#i dintro dată şi,rămnnd culcată pe spate, cu oc'ii lar" desc'işi în întunericul camerei, îşireluă socotelile din acelaşi loc unde le lăsase în a7un şi soluţia problemei îiapăru de îndată în minte, cam îndră#neaţă, dar de o limpe#ime e)traordinară.



Fra foarte simplu, trebuia numai să se ducă ea însăşi la u#ină, sub prete)tulpe care şil ima"inase mai dinainte, apoi să lase săi scape, în decursulcon!ersaţiei, cu!intele ireparabile. =e informase încă din a7un şi ştia că Ra"u lucra în ec'ipa de noapte în felul acesta, pnă la #iua, către oreleşapte, a!ea tot timpul ca să coboare şi iar surprinde c'iar în momentul în

care ec'ipele de #i înlocuiau pe cele de noapte. Dn febra ce o apucase dinnou, nu mai cntarea lucrurile şi a!ea con!in"erea deplină căQ "ăsise soluţiacea mai bună ceea ce o împin"ea să facă acest demers era mai puţinraţiunea, ct faptul că a!ea sen#aţia căi o femeie seducătoare, în stare să 7oace pe de"ete toţi bărbaţii, contnd pe complicitatea lor şi ştiind cusi"uranţă că poate a!ea ia picioare toate $inţele şi lucrurile pe care lear $dorit, fărăQ săşi dea osteneala să mişte un de"et şi fără să se preocupe de împre7urările în care se petrecea fenomenul acesta. *e "rea i se părea aşteptarea, !reme de două ceasuri, de ;a orele cincila şapte, în dorul ei de a se i!i în sfrşit #orile care !eneau totuşi att de încet Ku putu sa mai adoarmă din nou şi se #!rcoli în aşternutul ei $erbinte,

stăpnită de nerăbdarea să aler"e la această întlnirc pe care sin"ură şiodăduse şi niciodată !reo întlnire de dra"oste ori speranţa !reunei !oluptăţinoi, necunoscută pnă în clipa aceea, delirantă, nu o e)asperase în felulacesta, de parcă ar $ fost îmboldită cu o mic de ace de foc. Ku mai "ăsea niciun loc care săi răcorească membrele în$erbntate, răscolea între" patulimens cu încolăcit urile ei mlădioase de năprcă subţire, cămaşa de noapte ise boţise dea lun"ul trupului întro continuă frămntare şi părul des,despletit, îi arunca umbre pe faţa aprinsă. 2ar 'otărrea nui slăbea ctuşi depuţin, nici măcar nu mai !roia să se "ndească, săşi ima"ine#e cum urmausa decur"ă lucrurile, săşi or"ani#e#e dinainte totul pentru aşi asi"ura reuşitaplanului. Era con!insă că totul !a mer"e strună. ; se părea că însuşi destinul

era ace S care o conducea înspre nişte e!enimente necesare, a cărorautoare se simţea desemnată şi bineînţeles că nu sar $ putut renunţa lacontribuţia ei în împre7urările respecti!e. Ni nu suferea dect din pricină căera ne!oită să aştepte att de multă !reme, nemaiştiind cu ce săşi omoaretimpul, a7un"nd în cele din urmă să se mn"ie sin"ură, ca săşi maipotolească puţin $erbinţeala carei ardea pielea. Palmele ei mici, cu de"etelun"i şi fra"ile, urcau încet dea lun"ul coapselor, #ăbo!eau o clipă pe pntec,coborau şi alunecau peste tot, în. 8ro mn"iere uşoară, abia apăsată, apoiurcau iar, se plimbau dea latul coastelor, pnă la pieptul pietros, undeFeruande seener!a dintro dată, înşfăcnd amndoi snii şi stri!indui,cuprinsă de o e)asperare cumplită pentru că nu se putea linişti.

Dn sfrşit, la orele şapte fără un sfert, e)act în momentul pe care şil$)ase, sări din pat. Răceala camerei o în"'eţă, de!eni deodată foarte calmăşi absolut stăpnă pe mişcările ei. 2eşi deabia mi7ea de #iuă, nu aprinselumina şi nici nu desc'ise măcar 7alu#elele. =e mulţumi doar săşi răsuceascăpărul, îl aduse în sus şil prinse cu ace şi, fără săşi pună corsetul, îşi îmbrăcăun capot lar" din >anelă albă, în care se înfăşură, toată, şi încălţă niştepapuci din catifea, de asemenea albi. *oborî, întocmai cum proceda în #ilele



în care a!ea de dat !reun ordin matinal, de careşi amintise prin cine ştie ce împre7urare în timpul nopţii. Gos, 7upneselc nu se tre#iseră încă din somn, pro$tnd de absenţastăpnului şi socotind că doamna se !a scula, ca de obicei, mai tr#iu. *u ostăpnire de sine şi o preci#ie e)traordinare, Fernande străbătu prin întuneric

cabinetul de lucru al soţului ei şi desc'ise uşa scurtei "alerii în"uste, carefăcea le"ătura între biroul acesta şi corpul clădirii propriu#ise a atelierelorAbis, unde se a>au instalate birourile administraţiei, Funcţionarii nu soseaudect pe la orele opt, şi băiatul de ser!iciu, care mătura de obicei printrebirouri, 'oinărea pe afară, în drum, împreună cu "rădinarul care îşi fumaliniştit pipa. Kici măcar nu o #ări !reunul dintre ci şi putu so taie dea dreptulprin curte şi să pătrundă în 'ala cuptoarelor pentru pudla7, fără ca nimenialtcine!a să $ remarcat acest lucru. Faptul acesta îi întări con!in"erea că o săfacă o treabă bună, mai cu seamă că împre7urările îi erau pe dep'trfa!orabile şi ec'ipele de noapte tocmai plecau, cu toate că cele de #i se a>au încă acolo. Ni, colac peste pupă#ă, norocul îi surse din nou prin faptul că

Ra"u, cuprins de furia lucrului, într#iase şi rămăsese acum sin"ur, $ind înmomentul acela pe punctul săşi sc'imbe tocmai !estmintele. + 2eşi cunoştea de multă !reme drumul, şi c'iar cu deamăL nunţiii,Fernande nu se 'a#ardase încă niciodată în felul acesta să pătrundă înimperiul întunecat al $erului şi cărbunelui. Kutrea un profund dispreţ pentrumurdăria att de mare ce domnea acolo, contopită cu atta 7osnicie. Aşa seface că, atunci cnd fu ne!oită să intre în imensa !ă"ăună a 'alei pentrupudla7, rămase o clipă descumpănită, cu capotul ei alb şi. Papucii imaculaţi.Camina #ilei care abia se în"na cu noaptea pătrundea #"rcită acolo şinumai două. 2intre cuptoarele aprinse făceau să ră#bată, prin fumul ceplutea în 7ur, sclipirea unei perec'i de ra#e ca doi ec'i de aştri.. Ku ştia unde

să calce fără săşi prime7duiască picioarele, printre bălţile pline de mocirlă şipeste pămntul înne"rit de praful cărbunelui, presărat la tot locul cu lin"ouride $er. n miros înţepător, alcătuit pe de o parte din "a#ele emanate defocurile întreţinute cu man"al şi pe de altă parte din transpiraţia corpuriloromeneşti, o sufoca. Cotuşi, intra în bală şi în imensa pustietate a locului îl #ăride îndată pe Ra"u, care se îndrepta către un fel de coşmelie din scnduri,unde muncitorii îşi spn#urau !estmintele. Y noapte întrea"ă, maistrul oţelaramestecase metalul, pradă unei ne!oi furioase să uite şi să distru"ă totul în 7urul său, cel făcea să mnuiască uneltele de lucru întocmai ca pe nişte armecu care ar $ masacrat întrea"a omenire. Era încă ud leoarcă de sudoare şi îşiscosese şorţul, rămnnd îmbrăcat doar cu o cămaşă şi un simplu pantalon

de lucru şi, înainte de aşi pune 'ainele lui de oraş, dădea pe "t cel dealpatrulea litru, depăşinduşi în felul acesta raţia sa obişnuită pentru tura denoapte, bnd direct din sticlă, ameţit deopotri!ă de !inul, de >ăcările şi defuria pe care nu şio potolise îndea7uns. 2ar, pe neaşteptate, o #ări în pra"ulcoşmeliei din scnduri pe Fernande, o femeie îmbrăcată în între"ime în alb,care se proiecta distinct pe fondul în"ro#itor de întunecat al 'alei, şi Ra"u fuatt de uluit la !ederea unei asemenea apariţii, înct înaintă înspre ea pentruaşi da seama despre ce e !orba.



Recunoscndul şi obser!nd că era cu sticla ridicată în sus,deşertnduşi în "tle7 tot ceea ce mai rămăsese dintrun litru între@,Fernande se oprise, stn7enită şi mai mult. 1ărbatul era pe 7umătate "ol, cucămaşa desc'eiată la "tul lui foarte alb, de#!ăluinduşi braţele, ca şi pieleapieptului pnă la umeri, pielea aceea $nă şi strălucitoare a roşcaţilor, care

contrasta întrun mod !iolent cu tonul feţei con"estionate ţi încă de pe acumarse de locul cuptoarelor. Fernande se "ndi să aştepte înainte de a sta de!orbă cu el, ca săşi pună măcar din nou 'ainele de oraş. 2ar nul putu e!ita,pentru că !enea direct înspre ea na!u încotro şi trebui să înceapă ;mediatdiscuţia şi să intre direct în problemă. ^ Fu sunt, Ra"u, am ce!a să te ro" şi, cum ştiam că o sa te "ăsescaiciO Ra"u rămăsese att de uluit de faptul că o !edea deraa7itiduse sa !ină în felul acesta la el, înct continua Wsă o pri!ească năuc. Ca rndul ci,FQcrnande simţi, abia atunci, di$cultatea în care fusese pusa prin inter!enţiaei deplasată şi, ca să nu accentue#e şi mai mult sen#aţia de stn7eneaă, nu

se mai complică cernduşi scu#e, ci merse drept la ţintă. ^ Hreau să tentreb dacă eşti de acord ca soţia dumitale sa !ină lamine acasă şi să lucre#e cte!a #ile. Am ne!oie de cine!a şi mam "ndit laea. 2intro dată, Ra"u uită de ciudăţenia unei asemenea !i#ite.. ; în !al cumplit de mnie îl făcu săi #!cncască tot sn"eie tlin cap. ^ =oţia mea Y !reţi pe soţia mea A', 2umne#eu măsul uaţioodată, şi să nici n o mai !ăd !enind înapoi, c'iaf deo $ să crape Această ieşire era c'iar ceea ce aştepta Fernande clin partea lui. =eprefăcu totuşi surprinsă, stăpnită dintro dată de milă, de înduioşare şide#olare..

^ *u alte cu!inte, e)istă ce!a care nu mer"e prea bine în căsnicia!oastră *redeam că ai mai trecut cu !ederea unele lucruri şi că apele saumai liniştit de cnd aşteptaţi şi !oi pe sărmanul micuţ care o să !ină încurnd pe lume. ^ *e să trec cu !ederea stri"ă Ra"u, sub această nouă lo!itură debici cu care femeia îl ş$c'iuia c'iar peste rana ce io pro!oca "elo#ia. =ă treccu !ederea copilul pe care o săl facă stricata astaQ ;ar con!eni trfei ăst eia sa sentmple aşa, în !reme ce eu, aici, maş speti muncind ^ 1ineînţeles că soţia dumitale a fost cam uşuratică, dar e att detnără şi de frumoasă, înct este foarte $resc, la !rsta ei, săi placădistracţiile şi să cede#e în faţa domnilor mai ele"anţi care se în!rtesc pe

ln"ă ea şii fac curte Ra"u înc'ise oc'ii în faţa !i#iunii cumplite pe care Fernande io e!oca,ieşinduşi din minţi şi mrind cu o !oce surdăL ^ Y săi dau eu ei domni ele"anţi carei fac curte Ni !reţi, doamnă, să. 8rec cu !ederea şi săi 'rănesc bastardul, pentru că mia !enit cu burta la"ură, ca o căţea neruşinată ce este Ca aceste cu!inte, Fernande afectă o !ie uimire şi se fac< căi scapă!orbele, cu un aer de perfectă inocenţă.



^ Atunci ce roi sa tot spus mie *redeam ea problema asta a copiluluie "ata re#ol!ata. Yare tatăl nu trebuie săl recunoască, săl ia la el şi să se în"ri7ească ele toate cele de trebuinţă pentru creşterea lui ^ *um aşa ^ Păi, bineînţeles, conducătorul. #inei de la *rec'erie, acest domn

Cuc sau cum se numeşte el, în sfrşit, tatăl copiluluiO ^ *um tatăl *omplet idioţit, Ra"u nu înţele"ea prea bine !orbele şi înainta pas cupas înspre Fernande, apropiinduşi faţa leoarcă de sudoare şi în$erbntată defaţa aceea delicată a femeii şi de "ura aceea proaspătă care spunea niştelucruri att de bi#are. ^ Hai de mine şi de mine, nui aşa că nu ştiai nimic Y', 2oamne2umne#eule, ce rău îmi pare acum că miam dat drumul prea mult la "urăMi se spusese că ai că#ut de comun acord cu acest domn Cuc şi că ai 'otărtso terţi pe femeie şi so păstre#i, cu condiţia ca el să ia copilul, pentru W că ele cel care i la făcut.

Q n tremur cumplit îl cuprinsese pe Ra"u şi oc'ii i se 'olbaseră în cap,dea dreptul ca la un nebun, în !reme ce înainta întruna, cu bărbiatremurndui. Ni, pier#nduşi orice fel de respect, căci nu mai e)istau acolodect o femelă şi un. Mascul, mri plin de turbareL b ( *e tot îmi îndru"i mie!er#i şi uscate Ai !enit sămi po!esteşti c'estia asta Hoiai sămi !in#ipoanta asta, cum că domnul Cuc sa culcat cu ne!astămea E foarte posibil,bai c'iar mai mult ca si"ur, pentru că acum !ăd limpede lucrurile şi totul see)plică. Kai matale nici o teama, domnul Cuc o săşi primească răsplata, mă însărcine# eu cu. 8rebuşoara astaO 2ar tu, ia spunemi, pentru ce ai !enit,pentru ce ai făcut aşa ce!a 8G Di răsu>a în faţa şi du'nea att de tare a băutură, înct Fernande se

în"ro#i, simţind bine că bărbatul de!enea stăpn pe el şi că întrea"a eidibăcie de femeie seducătoare nu mai a!ea mei un fel de acţiune asupraacestei brute de#lănţuite. Hru să bată în retra"ereL ^ Ai început săţi cam pier#i capul, Ra"u, şi ar $ tnas bine să !ii şi să!orbim, dacă !rei, cnd o să $i ce!a mai + iniştit. 2intruri sa.lt însă, el îi bară trecerea. ^ Ku, nu Ascultă aici la mineO în teama care o cuprinsese, Fernandeuitase săşi mai ţină strns capotul şi acum i se !edea un pic din pieptul alb,de o $neţe ca mătasea. Ni Ra"u o simţea mai cu seama complet "oala, fărăcorset şi fără 7upon, sub acest !eşmnt lar", în care era abia înfăşurată şi pe

care printrun simplu "est al minilor lui "rosolane lar $ putut smul"e.Mirosea frumos şi mai păstra încă ce!a din parfumul şi moliciuneaaşternutului din care ieşise nu. 8ocmai de mult, aşa că a7unse pnă la urmăsăl înnebunească, întratt i se părea de ne$rească !enirea ei, a acestui trupalb, a acestei femei îmbrăcată cu totul în alb, care pica aşa, din senin, îninfernul lui ne"ru, ful"erat ele >ăcări roşii. ^ Ascultă aici la mine, c'iar tu ai spuso, că domnii ăştia ele"anţi se în!rtesc pe ln"ă femeile noastre şi, pnă la urmă, le toarnă cte un copilO



Atunci, #i dacă nui aşa, daca nui drept să leo înapoiem şi noi lor, cu !rf şi îndesat, şi să $e şi rndul femeilor lor să treacă prin asta, c'iar de mai multeori. Fernande înţelese că nu mai are nici o scăpare în momentul în careRa"u începu so împin"ă înspre coşmelia din scnduri, înspre !estiarul acela

prăpădit, un fel de !ă"ăună întunecată, unde se a>au doar nişte #drenţearuncate întrun un"'er. Era rndul ei săşi piardă capul şi se #bătu, cuprinsăde re!oltă şi spaimă, la perspecti!a apropiată a acestei îmbrăţişărimonstruoase. ^ Casămă, lasămă, am să ţip ^ Kai să ţipi, nai interes să !ină lumea, bineînţeles. 8u ai $ cea carear pica mai rău în treaba asta. Ni o împin"ea mereu, plin de brutalitate, cu ma)ilarele, încleştate şiminile lui "rosolane care încercau încă de pe acum so forţe#e. Y ade!ăratămiasmă de $ară sălbatică emana din trupul lui Ra"u, din pielea lui albă, pecare Fernande o !edea acum din nou, prin desc'i#ătura cămăşii. 8urbarea de

care fusese cuprins în tot timpul nopţii, sudoarea care îl. ;nundase şii înmuiase 'ainele îi in!adau din nou întrea"a $inţă, făcndul să simtă însn"e $erbinţeala cuptorului, toată căldura care se în"rămădea şt ardea în!enele lui. Ni ea însăşi simţea că nu mai re#istă, căşi pierde puterile, în!insăşi sub7u"ată, nemaia!rid îndră#neala să stri"e după a7utor, cuprinsă deaceastă în>ăcărare oribilă. ^ ;ţi 7ur că dacă nu mă laşi, o să stri" 2ar el nu mai !orbea. *u dinţii strnşi, era cuprins ele o nebunie întimpul căreia ne!oia de a !ărsa sn"e se e)teriori#a prin aceasta ne!oie de a!iola. Ni, dintro ultimă îmbrncitură, o răsturnă în un"'erul întunecat, peste#drenţele !ecbi în"rămădite acolo şi care alcătuiau un culcuş de o infectă

7osnicie. Di smulse cu amndouă minile capotul şii sfşie cămaşa şi încercăsă o posede "oală, so stri!easeş, se strădui so imobili#e#e, pentru a scăpaMe #"rieturile cu care ea îi bră#da corpul. Pe Fernande o apucase pnă laurmă o furie cumplita, se #bătu la rndul ei ca o $ară sălbatică, în tăcere,smul"ndui părul, muşcndul de piept, eă#ninduse săl lo!ească şi sălmutile#e, în !reme ce Ra"u continua să mrieL ^ Kişte stricate, nişte stricate, toate sunteţi nişte stricate 2intro dată, Fernande încetă să se mai #bată. Y undă de o oribila!oluptate, un !al de o înspăimntătoare beţie se furişase în trupul ei, înlănţuindo întrun $or de nebunie care îi înmuia !oinţa şi o făcea să "fie în delir. Ni această !oluptate "roa#nică i#!ora din însăşi mrşă!a locului în

care că#use, din acest un"'er întunecat, infectat, dinspre bruta turbată, cumiasmă de $ară sălbatică@ cu pielea şi sn"ele în$erbntate de cuptor, însfrşit, din întrea"a atmosferă întunecată a Abisului, a monstrului mncătorde !ieţi omeneşti care o stri!ea şi ale cărui tenebre despicate de limbile defoc îi pro!ocau sen#aţia ameţitoare că se "ăseşte în infern. Femeia per!ersăşi doritoare de plăceri care sălăşluia în ea şi care fusese pnă atunci att depuţin satisfăcută de prostănacul ei de bărbat şi de fudulul ei amant, încercaacolo sen#aţii a7unse la paro)ism. *edă pnă la urmă, îşi dărui îmbrăţişarea



brutei bete, înlănţuită de un spasm pe care niciodată pnă atunci nulres[nţise şi care o făcu să stri"e, pradă unor plăceri nebune de femelă pecare un mascul o posedă cu forţa, în adncul codrilor. Ra"u se ridicase de îndată în picioare. Ca fel ca un mistreţ în băltoacalui, se în!rtea şi "ro'ăia, îmbrăcnduse din nou în "rabă. Uaina îi rămăsese

pe 7os, sul6 Fernande, şi Ra"u împinse femeia cu piciorul, ca pe un lucru decare ţ@e scrbă. Ni o mai împinse încă de două ori la rnd, căutnd în 7urullut, cu şerul unui om care a pierdut ce!a 7 şi, la $ecare lo!itură de picior,mria din nouL ^ 8rtură 8rtură 8rtură Apoi, după ce termină de îmbrăcat, "ăsi, în sfrşit, ceea ce căuta. Eracuţitul lui, carei alunecase din bu#unar şi. A7unsese sub unul dintre picioareledesfăcute ale femeii. 2upă ce îl ridică de 7os, plecă aler"nd şi scoţnd unultim mormăitL ^ Ni acum la ălăla[ =ănc'ei socoteala cu el Fernande #ăcea ca şi leşinată printre #drenţele !ec'i, nemişcata,

#drobită de !iolenţa sen#aţiei, acoperinduşi faţa cu amndouă braţele îndoite şi înţepenite. Rămasa sin"ură, după o !reme se ridică cu "reutate, îşiadună din nou părul la loc şi se înfăşură ct mai bine cu putinţă în fşiilecarei rămăseseră din capot. Ni a!u e)traordinarul noroc să plece tot aşadupă cum !enise, adică fără să întlnească pe nimeni, alunecnd dea lun"ulpereţilor şi fu"ind prin încăperile pustii. A7unsă, în sfrşit, în camera ei, sesimţi sal!ată. 2ar ce să facă acum cu !eşmintele sfşiate, mn7ite de noroi şiscrboase, cu care se întorsese acasă Papucii din catifea albă erau ne"rii democirlă, capotul de >anelă a!ea pe ei numai petepete de ulei şi cărbune, iarcămaşa sfşiată şi smulsă purta urmele actului 7osnic. =e 'otărî pnă la urmăşi făcu un pac'et din toată această rufărie, pe care nu putea so lase oriunde

prin casă, şil ascunse sub o mobilă, promiţnduşi săl ardă, întocmai ca unasasin care se întoarce cu !eşmintele acoperite de sn"e. Apoi, după ceşipuse o cămaşă curată pe ea, se culcă din nou, !rnd să se ascundă cu totul în pat, incapabilă să se mai ţină o clipă pe picioare şi doritoare sa sescufunde în somn pentru a e!ada din realitatea nemaipomenită pe care otrăise puţin mai înainte dar în #adar îşi sc'imbase cămaşa, miasma de $arăsălbatică a bărbatului îi rămăsesen piele şi părul păstrase toată răsu>area cedu'nea a băutură, du'oare pe care Fernande o luase după sine. Ni fu ne!oităsă retrăiască în felul acesta clipa, rume"ă din nou la nesfrşit !oluptateateribilă datorită aromei ca care era impre"nată carnea ei şi pe care o a!eapnă şi sub un"'ii. =omnul nui !enea, stătea pe spate fără să facă nici cea

mai mică mişcare, înfăşurată în paturi, înc'i#nd oc'ii şi încleştnduşipalmele deasupra pntecului "ol, pradă unui tumult de amintiri #"uduitoarece o făceau să se perpelească fără încetare, întocmai ca o reluare continuă aacelei bucurii tainice şi în"ro#itoare de care nu se mai sătura şi din pricinacăreia nu se clintea. Yrele treceau şi Fernande rămnea mai departenemişcată, cuprinsă de o e)ecrabilă şi delicioasă ameţeală ce nu se maisfrşea.



*ătre orele #ece, Felice, camerista, ciocăni la uşă în cele din urmă şiintră în dormitor, surprinsă şi nerăbdătoare că doamna nu o sunase încă, astacu att mai mult cu ct !enea să i aducă la cunoştinţă o noutate care#"uduise între" cartierul. ^ Ku cum!a doamnal bolna!ă

Keprimind nici un fel de răspuns, mai aşteptă o ( clipa, apoi se îndreptă înspre fereastră, pentru a desface 7alu#elele, aşa cum îi era obiceiul. 2ar unmurmur de protest care Qse ridică din întunericul patului o opri la timp. ^ Atunci, înseamnă că doamna !rea să se mai odi'nească încă Mereu nici un răspuns. Ni Felice, care ardea de nerăbdare săi aducă lacunoştinţă doamnei marea noutate, se 'otărî totuşi săi. =pună. ^ 2oamna nu ştie Aceeaşi tăcere adncă, plină de $ori, umplea camera întunecată. Ku seridica dinspre pat dect o uşoară răsu>are, !a"ă şi pierdută, înăbuşită şinfundată acolo, între #idurile "roase ale pernelor. ^ Ntiţi, doamnă, că un muncitor de la Abis, unul pe nume Ra"u, +. ( a

ucis mai. Adineauri, cu o lo!itură de cuţit pe domnul Cuc, conducătorul, de Sa*rec'erie *a împinsă de un resort, Fernande se înălţă în capul oaselor, în mi7loculpatului ră!ăşit, complet albă la faţă şi cu pieptul "ol. ^ A' spuse ea doar. ^ 2a, doamnă, ia în$pt cuţitul pe la spate între omoplaţi. =e spune cădin pricina soţiei lui. Hai, !ai, ce nenorocire *u oc'ii $cşi, pierduţi în depărtare, ca şi cum ar $ #ărit lucruri pe carealţi oameni nu. Ge !edeau, cu bustul ridicat şi întrea"a $inţă încordată despasmele ce se prelun"eau, Fernande continua să rămnă nemişcată, însemiîntunericul care domnea în încăpere.

^ Ei bine, spuse ea în cele din urmă, să $u lăsată să dorm liniştită. Ni, după ce camerista înc'ise binişor uşa în urma ei, Fernande se năruidin nou în patul ră!ăşit, culcnduse pe o parte, întoarsă cu faţa înspreperete, şi. Rămase iar aşa, neclintită. ;Gn miros "roa#nic de sn"e seamesteca dintro data cu miasma de $ară sălbatică ce îi înfăşură întrea"afăptură, şi Fernande se simţi cuprinsă de o monstruoasa stare de e)citaţie, pecare io dădeau deopotri!ă crima şi amintirea plăcerilor trăite mai înainte.=en#aţia pe care o încerca era att de !iolentă şi de ascuţită, asemănătoareunei lame de $er al cărei !rf iar $ bră#dat tot trupul, pnăn cutele celemai. Ascunse şi mai delicate de unde îi i#!ora !oluptatea, înct a!u impresiaca o să moară şi mai mult nu. 8rai. A o clipă de neuitat, în care se împleteau

fericirea, spaima şi triumful, în !reme ce întrea"a ei $inţă !ibra încordată,a7unsa la un paro)ism al e)altării pe care nul mai cunoscuse niciodată pnăatunci şi pe care nici căl !a mai cunoaşte !reodată. Ni uită de sine ore în şir,scufundată în adncul întunecat al patului $erbinte, cu faţa la perete, ca şicum nu ai mai $ !rut să pătrundă din nou în banala ei !iaţă cotidiana şipentru aşi putea rume"a la in$nit plăcerea de#"ustătoare. Dn dimineaţa palidă de iarnă, cnd Cuc primi lo!itura aceea de cuţit, eraaproape orele nouă. Dşi făcea, ca de obicei, !i#ita matinală pe la sălile de



clasă, lucru care repre#enta pentru el cea mai mare plăcere şi. 1ucurie a !ilei,şi Ra"u, carel urmărea ascuns în spatele unei tufe de sn"er, se aruncăasupra lui şii în$pse cuţitul între omoplaţi, c'iar în momentul cnd se a>a pepra", r#nd împreuna cu nişte fetiţe care aler"aseră în întmpinarea lui. Cucscoase un stri"ăt puternic şi se prăbuşi, în !reme ce asasinul fu"ea,

furişnduse printre !ăile munţilor 1leuses, unde dispăru în spatele stncilorşi mărăcnişurilor. =oeurette nu se a>a acolo în clipa aceea, ocupată cudiferite treburi la lăptărie, tocmai de Qcealaltă parte a parcului. Fetiţele, careasistaseră în"ro#ite la scenă, o ruipseră la fu"ă la rndul lor, c'emndoamenii în a7utor şi stri"nd în "ura mare că Ra"u îl omorse pe domnul Cuc.=e mai scurseră încă !reo cte!a minute pnă cnd nişte muncitori de lau#ină au#iră şi putură, în sfrşit, ridica !ictima ?leşinată din pricina !iolenţeicu carei fusese dată lo!itura. Y baltă de sn"e cursese de7a, şi trepteledinspre aripa dreaptă a clădirii, unde se a>au sălile de clasa, erau roşii, ca şicum şiar $ primit bote#ul. Kici măcar nu se "ndiră săl urmărească pe Ra"u,care continua să fu"ă mai departe. *t despre Cuc, pe care muncitorii se

pre"ăteau săl transporte întro încăpere !ecină, acesta, re!enindu. Ni dinleşin, îi imploră cu o !oce slabăL ^ Ku, nu, prieteni, ! reau să mă duceţi acasă. Ka!ură încotro şi trebuiră să se supună, transportndul la pa!ilionulunde locuia, cu a7utorul unei tăr"i impro!i#ate. *u c'iu, cu !ai îl aşe#ară, încele din urmă, pe. Patul lui, unde Cuc, c'inuit de dureri cumplite, îşi pierdudin nou cunoştinţa. *'iar în momentul acela sosi şi =oeurette. na dintre fetiţe a!usesepre#enţa de spirit să se ducă pnă la lăptărie, unde se a>a ca, şi so anunţe, în !reme ce un alt muncitor aler"a la 1eauclair, pentru al aduce cu sine în"rabă pe doctorul Ko!arre. nd =oeurette intră în încăpere şil !ă#u pe Cuc

întins pe pat, li!id şi scăldat în sn"e, îl cre#u mort, se apropie şi se prăbuşi în "enunc'i în faţa lui, prada unei dureri att de cumplite, înct îşi pierducomplet controlul şi îşi destăinui secretul dra"ostei ei. Di luase una dintremini, acum inertă, şi io săruta, pln"ea în 'o'ote şi murmura cu !oce întretăiată întrea"a pasiune pe care şio reţinuse pnă atunci, ascun#nduşio în adncul $inţei sale. Di numea sin"ura ei dra"oste, sin"ura ei bucurie în!iaţă. Fiindcăl pierduse, îşi pierdea şi su>etul, nu !a mai iubi niciodată penimeni, nu !a mai putea trăi fără el. Ni, în disperarea de care era cuprinsă, nu îşi dădea nici măcar seama că Cuc îşi re!enise în simţiri şi, stropit de lacrimilecare picurau din oc'ii ei ?o asculta pătruns. 2e o afecţiune in$nită şi de otristeţe la fel de mare.

Apoi, murmură cu o !oce uşoară, ca o răsu>areL ^ Ma iubeşti, a', sărmană, sărmană =ceurette 2ar =oeurette, fericită dintro dată căl !edea încă în !iaţă, nu re"retăctuşi de puţin mărturisirea făcută mai înainte, ba era c'iar înentată că deacum înainte no săl mai mintă, liind si"ura căl iubeşte destul de multpentru a nul ;.icc să sufere niciodată din pricina acestei iubiri.



^ 2a, te iubesc Cuc, dar ce contea#ă asta, ce conte# eu 8răieşti, şiasta îmi a7un"e, nu mai sunt "eloasă pe fericirea altora Y', Cuc, ce bine cătrăieşti, am să te în"ri7esc cu iot de!otamentulO Y asemenea descoperire, făcută întrun moment att de tra"ic, cndsimţea aripa morţii în prea7măi, aceasta dra"oste pe ct de discretă, pe att

de profundă, i se părea lui Cuc că i pătrunde prin toţi porii, întocmai camn"ierea unui în"er bun, carel înfăşoară sub mantia sa, ocrotindul dealun"ul drumului. ^ =ărmană, sărmană =oeurette, of, prietena mea dra"ă şi necă7itămurmură el din nou, cu !ocea sfrşită. şa se desc'ise din nou şi doctorul Ko!arre îşi făcu apariţia, foartea"itat. =e apucă imediat să e)amine#e rana, a7utat de =oeurette, ale căreicalităţi de bună in$rmieră le cunoştea. 2omni un moment de tăcereprofundă în aer plulea o atmosferă de nelinişte imposibil de descris. Apoi,!eni o clipă de uşurare cum nimeni nu cre#use, şi toţi fură cuprinşi de bucuriasperanţei. *uţitul întlnise omoplatul şi de!iase, neatin"nd nici un or"an

important şi sfşiind doar muşc'ii. 2ar rana era înspăimntătoare şi, în plus,osul trebuie că se frnsese, ceea ce putea duce la complicaţii "ra!e. Ni c'iardacă nu se pre#enta în ca#ul de faţă nici un pericol imediat, con!alescenţa !ali, mai mult ca si"ur, foarte lun"ă. 2ar ce bucurie, totuşi, să ştii moartea ctmai departe posibil. %mbind slab, ;.uc îşi lăsase mna lui mare în cea a =ceurettei. DntrebăL ^ Ni bunul meu Gordan ştie ^ Ku, nu ştie încă nimic, iiindcă de trei #ile sa baricadat în laboratorullui. 2ar o să ţil aduc eu şi pe elO A', prietene, ct sunt de fericita deasi"urările pe care leam primit din partea doctorului Ciniştită, fata îi ţinea în felul acesta mna întra ei, cnd uşa se

desc'ise din nou. Ni, în mi7locul acestei mulţumiri "enerale, îşi făcu apariţia Gosine. Aler"ase întrun su>et, de îndată ce a>ase !estea omorului, tulburatăşi înnebunită. 2e ceea ce te temi, aşadar, nu scapi *ine ştie ce om mi#erabildăduse în !ilea" secretul att de scump lor, şi Ra"u se şi "răbise să !re.*uţitul în Cuc, în ade!ăratul ei soţ, în tatăl copilului ei. *onsiderase că !iaţa îiera sfrşită, nu mai a!ea nimic de ascuns, dorea să moară acolo, de îndată.. Recurioscndo, Cuc scoase o e)clamaţie de bucurie. Căsă în "rabamna =ceurettei şi făcu un efort supraomenesc pen tru a se ridica. ^ A', Gosine, tu eşti, teai întors la mine Ni $indcă o !ă#u cum se clătina "reoaie din pricina sar einii foartea!ansate încă de pe acum şi cum se lăsa fără puteri pe mar"inea patului,

alături de el, Cuc înţelese spaima de moarte prin care trecuse Gosine şi încercă so linişteascăL ^ 8e ai întors la mine, împreună cu scumpulQ nostru micuţ. Gosine Ku tesperia, o sa trăiesc, doctorul mia dat asi"urări în pri!inţa asta, o să trăiescpentru !oi amndoi. Gosine, care îl asculta cu su>etul la "ură, scoase un oftat din adnculinimii, ca şi cum însăşi !iaţa sar $ întors din nou în ea. 2umne#eule, i sereali#ase speranţa că !a în!in"e pnă la urmă moartea, aceasta era tot ceea



ce dorea, tot ceea ce aştepta de la !iaţă, care părea att de dură, darmer"ea mereu înainte, în direcţia pe care trebuie să mear"ă. Cuc !a trăi, bac'iar această lo!itură mrşa!ă de cuţit repre#enta lucrul cei unise pentrutotdeauna, erau de acum înainte împreună, unul cu celălalt, pentru !eşnicie ^ 2a, da, mam întors la tine, Cuc, mam întors la tine, şi "ata sa

sfrşit, nu te !oi mai părăsi niciodată, $indcă nu mai a!em nimic de ascunsOAduţi aminte că ţiam pro mis, întrade!ăr, că o să măntorc la tine în #iua încare !ei a!ea ne!oie de mine, cnd nu ţiaş mai $ o sta!ilă în cale, ci una7utor, împreună cu un copil scump, ce ne !a le"a şi !a constitui pentru noiamndoi un spri7inO 8oate celelalte le"ături sunt de#le"ate, sunt soţia ta înfaţa tuturor oamenilor şi locul meu este aici, la căpătiul tău. Cuc era att de emoţionat, îl cuprinsese o bucurie att de mare, înctlacrimi $erbinţi îi scăldară oc'ii. ^ A', scumpa mea, scumpa mea Gosine, dra"ostea şi feri cirea sere!arsă aici odată cu !enirea ta. 2ar deodată îşi aminti de =oeurette. Ridică pri!irea şt o re"ăsi@ perfect

dreaptă, de cealaltă parte a patului, puţin cam palidă, totuşi la fel de#mbitoare. Di #mbi ia rndul lui, şin oc'i i se citi o undă de afecţiune. ^ 1una nea =oeurette, ai a>at acum un secret pe care. Ar $ trebuitmai curnd să ţil ascund =ceurette tresări, uşor şi spuse doar attL ^ Y', ştiam, o !ă#usem pe Gosine, îmro dimineaţă, ieşind de la tine. *um, ştiai Ni Cuc, care înţelese totul., simţi pentru ea şi mai multă milă, ba c'iar şiadmiraţie, un fel de adoraţie profundă. =acri$ciul pe carel făcea =oeurette,dra"ostea pe care io păstra şi pe care şio manifesta printro "in"ăşie fărămar"ini, printro dăruire a între"ii ei !ieţi, îl emoţiona şii dădea o stare de

e)altare, ca în faţa celui mai înalt şi mai pur eroism. Dncetişor, aproape laurec'e, eai spuse din nouL ^ Fii fără teamă, Cuc, ştiam totul şi nu !oi $ niciodată nimic altce!adect cea mai de!otată şi mai înţele"ătoare dintre prietene. ^ A', =ceurette repetă el cu răsu>area slabă, aproape imperceptibilă.A', prietena mea dra"ă şi necă7ită Hă#ndul att de obosit, doctorul Ko!arre inter!eni şii inter#ise în modcate"oric să mai scoată !reun cu!nt. Dnlăuntrul său, de!otatul doctor erafericit de felul în care se desfăşuraseră lucrurile de cnd se a>a acolo. Erafoarte bine ca pacientul lui să aibă o soră la căpăti, care săl în"ri7ească dartrebuia ca acesta să $e înţele"ător şi să nuşi pro!oace febră din pricina prea

multor emoţii. Ni Cuc promise că o să $e foarte cuminte, nemaiscoţnd nici o!orbă şi arunend doar pri!iri înduioşate înspre Gosine şi =ceurette, cei doi în"eri pă#itori ai lui, aşe#ate una în dreapta şi cealaltă în stn"a patului. . Y !reme se aşternu o tăcere adncă. =n"ele apostolului fusese 7ert$t,şi acest lucru simboli#a întrun anumit fel patimile şi cal!arul din carei#!orăşte triumful Ni, fundca cele două femei începuseră să se mişte încetişor în 7urul lui, pline de atenţii pentru el, rănitul desc'ise din nou ocbu pentru a lemulţumi. Apoi murmuraL T A. W



^ Dn sfrşit, a !enit dra"ostea, acum suntem în!in"ători. Ni adormi. =e i!iră noi complicaţii în starea bolna!ului, şi Cuc trebui să $etransportat e e acolo. Hreme de doua #ile îl cre#ură mort. Gosine şi =oeurettenu se mişcau de la căpătiul său şi Gordan, la rndul lui, !enise să !e"'e#e

ln"ă patul de suferinţă al prietenului, lăsnduşi baltă laboratorul, lucru pecare nul mai făcuse niciodată ele la boala mamei sale. Ni ce disperaredomnea printre aceste inimi duioase, care, din minut în minut, se aşteptau saasiste la ultimul suspin al $inţei iubite Co!itura de cuţit cu care Ra"u îl doborsc atunci pe Cuc tulburase întrea"a u#ină de la *rec'erie. Dn atelierele unde domnea o atmosferăapăsătoare, ca de doliu, munca se *ontinua dar în $ecare clipă se cereaunoutăţi, toţi muncitorii se simţiseră solidari cu !ictima, înceremd pentru Cucaceeaşi afecţiune şi nelinişte. Această tentati!ă prostească de omor făcusesă se strn"ă le"ăturile frăţeşti dintre ei mai mult dect nu ştiu cţi ani dee)perienţă umanitaristă. Ni ecouri de simpatie a7unseseră sa $e simţite c'iar

pnă în 1eauclair, şi mulţi dintre oamenii de acolo începeau să ţină din nou laacest băiat att de tnăr Qncă, att de frumos şi att de acti!, a căruisin"ură crimă, în afara încercării lui de a instaura dreptatea, era că iubise ofemeie adorabilă, pe care soţul ei o stri!ea pur şi simplu sub insulte şilo!ituri. Ca urma urmelor, nimeni nu se scandali#a atunci cnd o !edea pe Gosine, a cărei sarcină intrase într o fa#ă foarte înaintată, care nu se de#lipeade ln"ă Cuc ce tră"ea să moară. ăseau lucrul acesta ct se poate denatural în de$niti!, nu era el tatăl !iitorului ci copil Ku dobndiseră eiamndoi, cu preţul lacrimilor şi al suferinţelor, dreptul de a trăi împreună Pede altă parte, 7andarmii care porniseră în urmărirea lui Ra"u nu "ăsiseră nicicel mal mic indiciu, şi toate cercetările întreprinse !reme de cincispre#ece

#ile rămăseseră #adarnice dar, mai cu seamă, ceea ce pQărea că trebuie să înc'eie drama era faptul că se descoperise în adncul unei rpe a munţilor1leuses cada!rul unui bărbat pe 7umătate mncat ele lupi, în care sepretindea că se recunoşteau rămăşiţele în"ro#itoare ale lui Ra"u. Ku se putu întocmi actul de deces, dar începu să circule le"enda potri!it căreia Ra"umurise $e datorită unui accident, $e că se sinucisese, cuprins ele un acces denebunie furioasă din pricina crimei pe care o să!rşise. Atunci, din momentce Gosine era !ădu!a, pentru ce să nu rămnă tot restul !ieţii împreună cuCuc şi pentru ce fraţii Gordan nu ar $ acceptat să locuiască la ei tnăraperec'e Ni le"ătura celor doi erade acum înainte att de $rească, att de!a7nică şi att de "reu de înfrnt, înct, c'iar şi mai tr#iu, "ndul ca nu erau

căsătoriţi le"al nu !eni ctuşi de puţin nimănui. Dn sfrşit, întro frumoasă dimineaţă de februarie, cu un soare luminos,doctorul Ko!arre fu de părere că se poate a$rma cu toată con!in"erea faptulcă Cuc se a>ă în afara oricărei prime7dii şi, întrade!ăr, cte!a #ile mai tr#iu,bolna!ul intră în con!alescenţă pe deplin. Gordan sentoarse fericit înlaboratorul lui. Ku mai rămăseseră ln"ă pat dect Gosine şi =ceurette, foarteobosite de nopţile de !e"'e, dar nici că se poate mai fericite Gosine, mai cuseamă, care nu acceptase ctuşi de puţin să se mena7e#e, în po$da stării în



care se a>a, suferea mult, fără să spună o !orbă măcar. Ni sentmplă că, întro dimineaţă senină, cu un soare blnd de primă!ară, o apucară durerilefacerii, ale căror cri#e le ţinuse ascunse încă de cnd se deşteptase din somnşi care îi smulseră un uşor ţipăt, în !reme ce asista la masa de dimineaţă a luiCuc, unde con!alescentul "usta primul 0++ permis de doctor.

^ 2ar ce ai oare, Gosine a mea Femeia încercă să re#iste încă, dar trebui să renunţe, pentru că durerilese înteţiră. ^ Y' ?Cuc, cred că a sosit întrade!ăr ceasul. C; înţelese dintro dată şi fu cuprins de o. Hie bucurie, împletită cu ooarecare nelinişte, atunci cnd o !ă#u pălind şi clătinnduse. ^ Gosine, Gosine, e rndul tău aşadar să suferi acum, dar cel puţin tu ofaci pentru ce!a att de frumos, pentru o fericire att de mare =oeurette, care îşi făcea de lucru în salonaşul !ecin, aler"ă întrunsu>et şi, imediat, dispuse ca. Gosine să $e transportată în altă parte, căci nue)ista încă un dormitor şi i i se părea ce!a dea dreptul imposibil ca naşterea

să se producă acolo. 2ar Cuc o imploră ^ Ku, dra"amea, nu. Y luaţi pe Gosine de aici. Y să $u eu att mai în"ri7orat. Ni apoi, aici se a>ă la ea acasă şi. Ku e)istă nici o altă forţă în staresă ne unească mai mult ca această împre7urareO Y să se ara'7e#e totulbine, o să se aducă un pat şio să se aşe#e în salon. Prăbuşită întrun fotoliu şi cuprinsă de spasme mari de durere care o#"uduiau din timp în timp, Gosine ceruse şi ea la început să $e transportată înaltă parte. 2ar cnd îl au#i pe Cuc !orbind astfel, sc'iţă un #mbet în"eresc.A!ea dreptate, putea ca săl părăsească acum, oare scumpul de copil nu !adesă!rşi unirea. Cor, pe care nimeni şi nimic nu o !a rupe Pnă şi =oeurette înţelese şi acceptă, cu aerul ei bla7in de sfntă, c'iar în momentul în care

doctorul Ko!arre intra pe uşa, pentru !i#ita lui din $ecare dimineaţă. ^ Atunci, înseamnă că sosesc la timp, spuse el bine Qdispus. ite căacum am doi pacienţi 2ar dacă tatăl nu mă mai în"ri7orea#ă deloc, mamanici att. Y să !ă con!in"eţi de asta cu propriii !oştri oc'i, imediat. Dn cte!a minute, totul fu pus Ga punct. Dn salon se a>a un di!an mare,pe carel împinseră pnăn mi7locul încăperii. =e aduse o saltea şi fu aşternutpatul. Ni acest răstimp nu pre#enta dect un mic ră"a#, $indcă naşterea a!uloc imediat, cu o promptitudine şi un noroc e)traordinar. 2octorul continua sărdă, spunnd în "lumă că re"retă faptul că nu a rămas acasă liniştit, $indcăaici totul mer"ea foarte bine. Cuc ceruse cu insistenţă şi na!useseră încotroL îi lăsaseră uşa lar" desc'isă între dormitorul lui şi salon şi, ţintuit încă ta

pat, ridicat totuşi în capul oaselor, încerca plin de în"ri7orare şi nelinişte satra"ă cu urec'ea ca să audă şi să înţelea"ă tot ceea ce se petrecea dincolo,5Qele mai mici "emete ale scumpei lui femei care suferea acolo, att deaproape de el, fără măcar să $ putut so !adă, îi perpeleau su>etul. Ar $ doritfoarte mult ca săi adrese#e măcar un sin"ur eu!nt pentru al linişti şifemeia înţelese asta, $indcă a!u cura7ul să arunce ea însăşi, prima, cte!acu!inte întretăiate, răspunsuri slabe, în care se străduia să pară !eselă şi săşi ascundă tremurai !ocii.



^ 2ar stai odată liniştit, mai lasă ne în pace să lucrăm, mormăi în celedin urmă doctorul. *nd ţiam spus ea căi o minunăţie de naştere, nu mai.*re#ut. ite, niciodată pnă acum nara !ă#ut un ştren"ărel care să !ină mai'otărt şi fără pic de şo!ăială pe lume Pentru că, să ştii, mai mult ca si"ur co să $e băiat

2intro dată se au#i un scncet uşor, scncetul !ieţii, o !oce nouă caresenălţa înspre lumină. Ni Cuc, aplecat înainte ca să !adă mai bine, cu toată$inţa lui încordată către e!enimentul care a!ea loc, îl au#i şi primi pnănadncul su>etului şocul de bucurie. ^ n băiat, un băiat întrebă el cu !oce pierdută. ^ Aşteaptă odată răspunse Ko!arre r#. Dnd. Eşti foarte "răbit. 8rebuiemai înti să !ăd. Apoi, aproape imediatL ^ 1ineînţeles căi băiat, e ştren"ărel, o spusesem eu bine. Atunci, bucuria lui Cuc se re!ărsă din plin, bătu din palme ca un copil şistri"ă în "ura mareL

^ Mulţumesc, mulţumesc, Gosine Mulţumesc pentru frumosul dar pecare mi lai făcut 8e iubesc şiţi spun încă o dată mulţumesc, Gosine Femeia nu putu săi răspundă imediat, întratt fuseseră de marisulerinţeJ e prin care trecuse şi era att de epui#ată, înct rămăsese unmoment fără !oce. 1ărbatul începu să se neliniştească şi repetăL ^ 8e iubesc şiţi spun mulţumesc, mulţumesc, Gosine Ni, cu au#ul încordat, cu "tul întors către uşa camerei !ecine, în celedin urmă reuşi să perceapă o !oce ioarte slabă, abia ca o răsu>are, darplăcută şi mn"ietoare ca o mu#ică şi care abia a7un"ea pnă la el,spunnduiL ^ 8e iubesc, Cuc, şi eu sunt aceea careţi spun mulţumesc, mulţumesc,

Cuc *te!a minute mai tr#iu, =ceurette aduse pe micuţul nounăscuttatălui, ca săl sărute. Fata aceasta purta în su>et o dra"oste att de curată, înct se simţea în al nouălea cej $indcă naşterea se desfăşurase att defrumos şi pentru ca, !enise pe lume acest băiat dolofan, dar, mai cu seamă, încerca o bucurie sublimă prin faptul că împărţea fericirea cu Cuc. W Q Ni Cuc, după ce îl sărută plin de !eselie pe micuţul pui de om, îi spusecu un ton în care !ibra multă duioşieL ^ =oeurette, prietenă dra"ă, trebuie să te sărut şi ipe tine la fel, $indcă întrade!ăr o meriţi, şi sunt att de mulţumit Ea îi răspunse pe acelaşi ton duios şi fericitL

^ Aşa e, dra"ul meu Cuc, sărutămă, suntem cu toţii att de bucuroşi Apoi, în săptămnile care urmară domni atmosfera luminoasa pe care odădea această dubla con!alescenţă. Dndată ce doctorul îi dădu !oie lui Cuc săse scoale, acesta umblă prin !ecini, adică îşi petrecu o oră întrun fotoliu,ln"ă patul Gosinei, care trebuia să mai stea încă lun"ită. Y primă!arătimpurie in!ada încăperea cu soare şi pe masa nu lipsea niciodată un buc'etde tranda$ri admirabili, pe care doctorul îi aducea în $ecare #i din sera lui, cape o reţetă, spunea el, de tinereţe, sănătate şi frumuseţe. Ni între Cuc şi



Gosine se alia lea"ănul micuţului Uilaire, pe carei alăpta ea însăşi. 2e fapt,copilui era acela care le îmbo"ăţea e)istenţa, acum, cu mai multă forţă şisperanţe dect oricnd. Cuc era de aici înainte foarte liniştit, aşa după ?cum ospunea el adesea cu prile7ul nenumăratelor proiecte de !iilor pe care le făcea,aşteptnd să poată începe din nou lucru6, si"ur că !a reuşi să consolide#e

oraşul în care să domnească dreptatea şi pacea, pentru că se întorsese la eldra"ostea, dra"ostea fecundă, repre#entată prin Gosine şi micuţul ;8iaire.Kimic în !iaţa nu se poate întemeia şi dura fără e)istenţa unui copil, el esteopera !ie, care lăr"eşte şi propa"ă !iaţa, continund #iua de astă#i prin ceade mine. 2oar cuplul care #ămisleşte este sin"urul în stare să sal!e#eoamenii sărmani de nedreptate şi mi#erie. *nd Gosine, în cele din urmă, putu săşi reînceapă noua ci e)istenţăalături de Cuc, acesta o strnse în braţe, stri"nduiL ^ A', nu eşti dect a mea, nu ai fost niciodată dect a mea, pentru căfeciorul tău este şi al meu Ni uite că acum suntem cu toţii împreună, nu maia!em să ne temem de soarta

Dndată ce Cuc putu să reia conducerea u#inei, simpatia cu carel încon7urau toţi, din toate părţile, repre#enta întrade!ăr o minune.2ealtminteri, ceea ce se întmplase nu repre#enta dect sn"ele !ărsat deun erou şi sacri$ciul lui determină reuşita u#inei de la *rec'erie, a căruiproducţie luă de acum înainte un a!nt mereu crescnd, un curs continuuascendent şi fără perioade de cri#ă. =e mai i!i de asemenea şi o altă împre7urare fericită, prin aceea că mina rede!eni o sursă de bo"ăţii enorme,căci în cele din urmă se dăduse din nou peste nişte $loane considerabile deminereu de o calitate e)celentă, ceea ce con$rma spusele lu@ Morfain. =efabricară începnd de atunci articole de $erărie şi oţeluri att de ieftine şi deo calitate att de bună, incit atelierele Abis fură ameninţate c'iar în domeniul

produselor pentru care se speciali#aseră, adică în domeniul pieselor $ne, pecare le puneau însă pe piaţă la preţuri cam pipărate. Apoi, luaseră marede#!oltare construcţiile de utilitate publică, ceea ce impunea multiplicareacăilor de comunicaţie, e)tinderea fără oprelişti a căilor ferate, ridicarea unuinumăr în#ecit de poduri, de clădiri "i"antice şi oraşe în între"ime noi, undearmăturile din $er şi oţelurile erau întrebuinţate întro proporţie imensă, cecreştea fără încetare. 2e a primii descendenţi ai lui Hulcan, ce topiserăminereul de $er într o bortă lacută rt pămnt, pentru aşi făuri arme cu caresă se apere şi să cucerească supremaţia, asupra celorlalte animale şi lucruri, întrebuinţarea $erului nu făcuse nimic altce!a dect să ia o tot mai lar"ăamploare, şi tot ticni !a $ acela care pnă la urmă se !a do!edi i#!orul

dreptăţii şi păcii, atunci cnd ştiinţa îl !a $ stăpnit întrun mod absolut,producncQtul cu c'eltuieli aproape deri#orii şi modelndul. 2upă toatene!oile omului. 2ar ceea ce determină mai cu seamă prosperitatea şitriumful u#inei de la *rec'erie fură pricinile îndeobşte $reştiL o administraţiemai bună, mai mult ade!ăr, mai multă ec'itate şi mai multă solidaritate. 2efapt, u#ina îşi făurise sin"ură ba#ele acestui succes, atunci cnd crease unsistem nou de tran#iţie, făurind o înţeleaptă asociaţie între fondurile de caredispunea societatea, munca lucrătorilor şi inteli"enţa unor minţi luminate şi



#ilele deW "rea cumpănă prin care trecuse pnă acum, obstacolele de toatefelurile, cri#ele ce le cre#use mortale erau doar nişte liopuri ine!itabile alecăii pe care o pornise, re#ultatul lipsei de e)perienţă a oricăror începuturi dedrum, de care nu trebuie să te laşi dobort niciodată, dacă !rei cu totdinadinsul s a7un"i la ţelul propus. Ni lupta aceasta apărea astă#i ca uti lucru

$resc şi ine!itabil în !iaţă, întocmai cum pentru o plantă e necesar săabsoarbă se!a din "lodul ne"ru şi tare, pentru !iitoarea recoltă. Dncepnd din acest moment, se desfăşura o ade!ărată lecţie de !iaţa, oe)perienţă 'otărtoare, ce a!ea să con!in"ă, fără îndoială, puţin cte puţin, întrea"a lume. *um sar $ putut să se ne"e forţa acestei asocieri dintrefondurile unei întreprinderi, munca lucrătorilor şi inteli"enţa unor minţiluminate, cnd bene$ciile de!eneau din an în an tot mai considerabile şi cndmuncitorii de la *rec'erie cşti"au încă de pe acum aproape dublu,comparati! cu cole"ii lor de lucru de la alte u#ine *um să nu se recunoascăfaptul că pro"ramul de, lucru de opt ore, de şase ore, ba c'iar de trei ore,munca de!enită un lucru atră"ător prin însăşi !arietatea acti!ităţii

desfăşurate în ateliere !esele şi luminoase, cu maşini pe care c'iar şi niştecopii lear $ putut conduce, cum să nu se recunoască deci faptul că toateacestea repre#entau temelia societăţii !iitoare, cnd se !edea bine cumnenorociţii de salariaţi de ieri renăşteau la o nouă !iaţă, rede!eneau oamenisănătoşi, inteli"enţi, !eseli şi bln#i, prin această a!ansare pro"resi!ă sprelibertate şi dreptate pentru toată lumea *um să nu te pronunţi pentrunecesitatea cooperaţiei care ar pune capăt attor para#iţi de intermediari şiar înlocui un comerţ unde se pierdeau attea bo"ăţii şi forţă de muncă,atunci cnd ma"a#inele uni!ersale funcţionau fără să urmărească obţinereade cşti"uri suplimentare, în#ecind bunăstarea înfometaţilor de ieri şidăruindule din plin toate bucuriile re#er!ate pnă atunci numai bo"ătaşilor

*um să nu se creadă în minunea solidarităţii, care trebuie sa asi"ure o !iaţămai comodă, să facă din traiul de #i cu #i o continuă sărbătoare, pentru toţicei ce !ieţuiesc pe pămnt, cnd lumea asista la reuniunile fericite carea!eau loc la casa. *omună, destinată să de!ină, întro bună #i, cu bibliotecile,mu#eele şi sălile de spectacole ce le adăpostea, cu "rădinile, 7ocurile şidistracţiile ce le or"ani#a, un soi de palat ai luminării poporului. Ni, în sfrşit,cum să nu se aducă transformări Tîn procesul de instruire şi de educaţie,pentru ca acesta să nu mai culti!e trndă!ia omului, ci. Kepotolita, lui ne!oiede a cunoaşte, făcnduse din studiu o preocupare a"reabilă şi lăsnduse$ecăruia personalitatea lui bine distinctă cum să nu se urmărească, încă dincopilărie, ca băieţii şi fetele să crească alături şi să studie#e împreună, cnd

şcolile dăduseră acolo re#ultate att de strălucite, prin debarasarea lor debuc'iseala obositoare şi.i. Ktercalarea între orele de cursuri a unor momentede recreaţie, dar, mai cu seamă, prin le"area lecţiilor teoretice de celedestinate dobndirii primelor noţiuni practice de ucenicie profesională,a7utnduse în felul acesta $ecărei coi "eneraţii să de!ină tot mai multcetăţenii oraşului ideal, către care aspira întrea"a umanitate de atta amarele !reme



Dntrade!ăr, e)emplul e)traordinar pe care + dădea #i de /.+ u#ina de la*rec'erie, care nu ascundea nimănui metodele folosite, de!enea molipsitor.Ku mai efa !orba acum de simple teorii, era !orba despre un fapt care sepetrecea acolo, sub oc'ii tuturor, şi de o mare în>orire ia care a7unsesepopulaţia ce creştea neîncetat. Ni, prin forţa lucrurilor, în c'ip $resc, asociaţia

cşti"a treptattreptat oamenii şi terenurile dimpre7ur, noi muncitori sepre#entau în masă, atraşi de perspecti!a bene$ciilor, de bunăstarea celor celucrau acolo, de construcţiile proaspăt înălţate care se întindeau pretutindenişi se adău"au în mod continuu primelor clădiri. Dn trei ani, populaţia din 7urulu#inei de la *rec'ere se dublă, şi ritmul de de#!oltare se accelera cu o!ite#ă de necre#ut. Era oraşul mult !isat, oraşul muncii or"ani#ate pe ba#enoi şi carei înapoia acesteia ade!ărata ei nobleţe, oraşul !iitorului carereuşise în cele clin urmă sa cucerească fericirea, i#!ort ca din pămnt şi întrun c'ip uluitor în 7urul u#inei, de#!oltată ea însăşi întrun mod uimitor, oraşul în curs de a de!eni metropolă, inima şi creierul acti!ităţii din 7ur, sursainepui#abilă de !iaţă, coordonatorul şi îndrumătorul e)istenţei sociale.

Atelierele şi marile 'ale de fabricaţie luau din ce în ce o mai mare e)tindere, începeau să acopere 'ectare între"i de pămnt în !reme ce căsuţele,luminoase şi !esele în mi7locul !erdeţei "rădinilor, se înmulţeau pe măsură cenumărul muncitorilor şi funcţionarilor de toate felurile, care alcătuiaupersonalul u#inei, creştea. Ni acest !ai uriaş de construcţii noi se re!ărsa, înainta puţin cte puţin înspre atelierele u#inei Abis, pe care ameninţa socucerească şi so acopere. Canceput e)istaseră între cele două u#ine o seriede terenuri !irane, imense, proprietatea lui Gordan, de poalele munţilor1leuses şi pe care nimeni nu le culti!a cu nimic. Apoi, ln"ă cele cte!a caseconstruite în prea7ma u#inei de la *rec'erie se alăturaseră alteQ clădiri, şi apoialtele, mereu altele, o linte de #iduri care in!ada ca o ade!ărată maree în

creştere şi care a7unsese doar ia două sau trei sute de metri de ateliereleu#inei Abis. Ni oare, în curnd, cnd !alul se !a apropia de ele întratta înctsa a7un"ă să lupte împotri!a lor, nu le !a acoperi şi nu le !a duce cu sine,pentru a lăsa să în>orească în locul lor sănătatea şi bucuria triumfătoareHec'iul 1eauclair, la rndul lui, era şi el la fel de ameninţat, căci o ade!ăratălimbă de #iduri a noului oraş ce se năştea acolo sendrepta împotri!a lui şiera pe punctul să măture din calea ei acest tr"uşor împuţit şi întunecos,cuib de durere şi de epidemii pentru muncitorii carel locuiau şi unde amărţiide robi ai unor salarii de mi#erie îşi duceau !iaţa de a#i pe mine, muritori defoame sub acoperişurile 7oase, "ata să se năruie peste ei. neori, Cuc, omul care concepuse şi construise oraşul, pri!ea crescnd

această citadelă ce se năştea acum sub oc'ii lui şi pe care şio ima"inasenumai, în seara cnd se 'otărse să se apuce de opera ce o desă!rşise şi!isul lui se reali#a, pornise să înlăture trecutul de mi#erie, făcnd să răsară cadin pămnt 1eauclairul de mine, minunatul sălaş al unei populaţii fericite.Dntre" !ec'iul 1eauclair, situat întreQcele două promontorii ale munţilor1leuses, !a $ în acest ca# cucerit şi tot estuarul din strun"a 1riasului, pnă'ăt, departe, în bu#a cmpiei fertile a Rouma"nei, se !a acoperi de caseluminoase, înălţate printre bosc'etele de !erdeaţa. Ni îşi dădea seama încă



de pe acum, ca un !i#ionar ce era, că !or mai trebui încă ani şi ani pnă cndacest oraş al fericirii se !a de#!olta aşa cum !oise el. Dntro seară, 1onnaire !eni ;a el cu 1abette, ne!asta lui 1ourron şifemeiai spuse, păstrnd mereu înfăţişarea ei !eselăL ^ ite cei, domQle Cuc, 'ărbatumeu ar dori foarte mult să sentoarcă

şi să lucre#e iar la u#ina de la *rec'erie. KumaQ că na mai a!ut îndră#nealasă !ina sin"ur, $indcă ştie el bine că !a lăsat baltă cnd!a întrun c'ip nutocmai frumosO Niatunci am !enit eu să !ă spui. 1onnaire adău"ăL ^ 8rebuie săl iertăm pe 1ourron, $indcă era sub in>uenţa nenorocituluiăla de Ra"uO 1ourron nui ctuşi ds puţin un om rău, numai căi foarte slabde în"er şi fărăn@ ddială co săl putem a7uta să re!ină la linia de plutire. ^ *e mai !ă codiţi atta, aduceţil odată pe 1ourron stri"ă Cuc plin de!eselie. Kui bine sa lo!im în cei slabi, dimpotri!ă *ţi oameni nu se lasăin>uenţaţi de de#măţaţii care se "ăsesc< totdeauna printre to!arăşii demunca şi cţi nu sunt fără apărare în faţa tentaţiilor pe care le pre#intă

trnda!ii şi c'e>iii =a $e bine !enit, o să facem din el uu ade!ărat e)emplude muncitor. Kiciodată nu se simţise Cuc att de fericit, $indcă această întoarcere alui 1ourron i se păru un moment 'otăntor. *t toate că omul respecti! nurepre#enta ca muncitor dect un element mediocru, lotuşi, al răscumpăra, al sal!a, după cum spunea 1onnaire, nu constituia oare o !ictorie asupra!ec'iului sistem de salari#are Ni apoi, asta însemna o casă în plus adău"atăla oraşul său, un mic !al alăturat celorlalte !aluri, ampli$cnd mareea caretrebuia să care după sine !ec'ea lume. Dntro altă seară, 1onnaire !eni din nou săl roa"e să primească pe încăun muncitor sosit ele la atelierele u#inei Abis. 2ar, de data aceasta, noul

!enit arăta att de 7alnic, îi)i nici nu a!ea cura7ul să insiste să $e admis înasociaţie. ^ E !orba despre sărmanul Fauc'ard, care sa con!ins şi el, spuse1onnaire. Hă aduceţi aminte că sa în!rtit prin 'alele u#inei de la *rec'eriede mai multe ori Ku se putea decide şi se temea să ia o 'otărre, să alea"ă între unii şi ceilalţi, întratta îl îndobitocise şil #drobise, munca nimicitoarepe care o făcea el acolo, la Abis, unde nu mai ştia nimic altce!a dect săe)ecute mereu aceleaşi mişcări. Acum nu mai e un om, este un tel demaşinărie, şi aia strmbă şi contorsionataO Mă tem că no să se mai poatăscoate nimic bun din el. Cuc rămase pe "nduri îşi aducea aminte de primele #ile petrecute la

1eauclair. ^ 2a, ştiu, are o. =oţie pe care o c'eamă Katalie, nui aşa Y femeiefoarte "ospodină, săritoare la ne!oie şi mereu tristă, căutrid să obţină deale"urii pe datorie. Ni are un cumnat, Fortune, care nu împlinise încă nicişaispre#ece ani şi pe care îmi aduc aminte ca lam !ă#ut att de palid, năucitşi consumat încă de pe atunci de munca maşinală pe care 5c6 începuse preade timpuriu, înct ma impresionat foarte mult Aii, sărmane $inţe. Fi bine,să !ină alături de cei.



Calţi, în de$niti!, pentru ce nar !eni Ha constitui încă un e)emplu,c'iar daca nu putem să facem din Fauc'ard un cetăţean care să se simtă dinnou liber şi fericit. Apoi adău"ă cu un aer bucuros şi pe un ton de "lumăL ^ Dncă o familie, încă o casă care se alătură celorlalte, în de$niti!, se

populea#ă oraşul, nui aşa, 1onnaire Am a7uns să a!em un oraş mare şifrumos, oraşul despre care ţiam !orbit attea, începnd de cnd lam fondatşi pnă acum, şin care nuţi !enea să cre#i. Dţi mai aduci aminte E)perienţape care o făceam te camQ neliniştea, şi nu te arătai de acord cu mine dectdin politeţe şi recunoştinţă. Acum, cel puţin, teai con!ins că a!eam dreptate n pic stn7enit, 1onnaire nu răspunse imediat. 8otuşi, în cele din urmă,spuse cu obişnuitai sinceritateL ^ E !reodată cine!a con!ins pe deplin de un lucru 8rebuie mai înti săatin"i re#ultatele cu de"etele şi pe urma să cre#iO Fără îndoială că u#inanoastrăi prosperă, asociaţia îşi lăr"eşte rndurile necontenit, muncitoriitrăiesc mai bine dect înainte şi mai cu seama e)istăT un dram mai mult de

dreptate şi fericire. 2ar îmi cunoaşteţi ideile, domnule CucL toate acestearepre#intă încă un stadiu al blestematului de sistem de salari#are şi nu !ădcum, prin ele, o să se reali#e#e societatea colecti !istă pe care o !ise#. 2ealtminteri, numai teoreticianul dinlăuntru lui 1onnaire mai opuneare#istenţă. Ni cu toate acestea, c'iar dacă nu renunţa la ideile lui, după cumel însuşi o spunea, se arăta de o admirabilă loialitate în muncă, plin deener"ie şi cura7. Era tipul de muncitor erou, ade!ăratul conducător al luptei,cel care a!usese un rol 'otărtor în !ictoria u#inei de ia *rec'erie, dndto!arăşilor de lucru un e)emplu frăţesc de solidaritate. *nd îşi făcea apariţiaprin 'ale, cu statura lui înaltă, !n7oasă şi bărbătească, toate minile se întindeau către el. Ni, de fapt, 1onnaire era încă de pe acum cucerit de ideile

lui Cuc, întro măsură mai mare c'iar dect !roia el să pară, $indcă era fericitsăşi !adă to!arăşii de lucru suferind mai puţin, "ustnd din plin toatebucuriile !ieţii şi trăind în locuinţe sănătoase, încon7urate de >ori. Prinurmare, nu !a apuca să moară mai înainte de a i se $ reali#at idealul pe carel a!ea în !iaţă, acela de a $ luptat pentru ca în lume săe)iste mai puţinămi#erie şi mai multă dreptate. ^ 2a, da, spuse Cuc, amu#nduse pe seama lui., $indcă îl cunoşteabine, o să reali#ăm noi societatea aceasta colecti!istă, o so reali#ăm c'iarfoarte bine şi dacă nu !om $ noi aceia, !or $ copiii noştri, scumpii noştrimicuţi pe carei creştem pentru astaO Ai încredere, 1onnaire, şi spuneţiW însinea dumitale că, de acum înainte, !iitorul ne aparţine, pentru că oraşul

nostru creşte, creşte !erti"inos. Ni, cu un "est lar", indică, printre copacii tineri, acoperişurile caselorsmălţuite cu ţi"le multicolore, care dădeau o notă de !eselie, în luminadomoală a soarelui ce as$nţea. Ni, de $ecare dată cnd discutau, re!eneafără încetare asupra acestor case luminoase, pe care parcă le făcea săi#!orască din pămnt numai prin răsu>area lui şi care erau întrade!ăr Y realitate !ie, în plină de#!oltare, constituind o armă de luptătransformată întruQn instrument paşnic, în stare să pornească sin"ură şi sa





Ci"nerolles şi la 1onne'eu), primarii se apucaseră să facă şi ei proiecte deasociaţii de acelaşi "en şi că acum strn"eau semnături. Dn curnd, micainsulă de !erdeaţă !a creşte, se !a uni cu alte insule asemănătoare şi !a lăr"i!alul ei uriaş de !e"etaţie abundentă, pnă cnd întrea"a cmpie Rouma"ne,ct !edeai cu oc'iul, nu !a mai $ dect un sin"ur domeniu, un sin"ur ocean

paci$c de "ru, su$cient de întins ca să 'rănească un între" popor de oamenifericiţi. Ni #iua aceea se apropia din ce în ce mai mult, $indcă pămntulroditor începea Qla rndul lui să contribuie la bunăstarea oamenilor. Cuc făcea adeseori, cu plăcere, plimbări lun"i pe 7os, dea curme#işulacestor terenuri fertile şi uneori îl întlnea pe Feuillat, arendaşul lui 1ois"elin,care 'oinărea la fel ca dnsul, cu minile adnc !rte în fundul bu#unarelor,pri!ind, cu aerul lui tăcut şi misterios, cum cresc de frumos recoltele peaceste pămnturi att de bine culti!ate. Cuc, cunoştea contribuţia imensă pecare o a!usese fermierul în împăcarea lui Cenfant şi !onnot şi nui scăpasenici faptul că tot el era acela care şi astă#i încă le mai da cte un sfat bun. Niuimirea lui Cuc creştea tot mai mult !ă#nd în ce stare de para"ină lăsa

Feuillat pămnturile pe care le luase în arendă, domeniul acela de lauerdac'e, ale cărui cmpuri, sărace acum, făceau o pată de murdărie,păreau un pustiu neculti!at, alături de celălalt domeniu att de bo"at în!e"etaţie de la< *ombettes. Dntro dimineaţă, în !reme ce mer"eau împreună pălă!ră"ind de unasau de alta pe drumul care separa cele două proprietăţi, Cuc nu se putu împiedica să nu facă remarcaL Q< < ^ 2ar ia spunemi, totuşi, Feuillat, nu ai o oarecare sen#aţie de ruşine,să întreţii în condiţii att de 7Sroaste pămnturile pe care le lucre#i, cnd, departea cealaltă a drumului ăstuia, pămnturile !ecinilor dumitale sunt att debine culti!ate 2ealtminteri, ar $ pur şi simplu în interesul du. Mtale să

desfăşori o muncă rodnică şi bine "ndită, de care ştiu foarte bine că eşticapabil. Ca început, fermierul se măr"ini să sc'iţe#e numai un #mbet uşor, fărăsă rostească !reun cu!nt. Apoi, îşi luă cura7 şi !orbi fără e#itareL ^ Y', domnule Cuc, ruşineai un simţămnt mult prea ra$nat pentrunoiO sărmani oameni de nimic. Dn ceea ce pri!eşte interesul meu, sunt un omele bunăcreclinţă şimi scot c'iar şi su>etul să fac ce!a din aceste pămnturicare nu suntT ale mele. 2ar mă măr"inesc numai sa le culti! att ct Tsăniiscot pinea, $indcă ar $ să mă las prea mult dus cu #ă'ărelul, clacă leaşmunci cu r!nă, dacă leaş da în"răşăminteT şi dacă leaş transforma înnişte pămnturi e)celente, $indcă treaba asta nu lar îmbo"ăţi dect pe

domnul 1ois"elin, care are puterea să mă arunce pe drumuri la $ecare sfrşitde perioadă de arendare pre!ă#ută în contractO Ku, nu, pentru a face dintrun teren !iran un lan bo"at, trebuie să $e al tău sau, şi mai bine c'iar, să $eal tuturora. Ni Feuillat îşi batea 7oc de !orbele "oale, lundui peste picior pe aceiacarei îndemnau de #or pe ţăraniL ?;ubiţi pămntul ;ubiţi pămntul@ Fără îndoială că ar $ dorit el însuşi săl iubească din toată inima cu toate acestea,dorea mai cu seamă săl iubească pentru el însuşi, adică nu mai !roia săl



iubească pentru stăpni. Y spunea de nenumărate ori că tatăl, bunicul şistrăbunicul său îl iubiseră sub ameninţarea biciului e)ploatatorilor, fără săobţină de pe urma lui nimic altce!a dect mi#erie şi lacrimi. Atunci, el, unul,se săturase de această e)ploatare feroce, de acest tr" al arendei înşelătoare, care însemna în realitate că ţarina era iubită, mn"iată şi

îmbrăţişată de către fermier pentru ca proprietarul să se bucure de toateroadele acestei dra"oste, de toată bo"ăţia pămntului. Merseră o !reme în tăcere. Apoi Feuillat adău"ă cu o !oce mai scă#ută, în care !ibra o profundă ardoareL ^ 2a, da, pămntul e ai tuturor, şii ne!oie să $e al tuturor ca să poată$ din nou iubit şi în"ri7it ca odinioară. Foarte uimit de aceste cu!inte, Cuc îl pri!i o !reme. =imţea că omul deln"ă el posedă o inteli"enţă !ie şi o atitudine fermă. Ni iată că distin"eaacum, în spatele ţăranului insi"ni$ant şi puţin cam ascuns în sinea lui, un $ndiplomat, un premer"ător cu o pri!ire clară, !ă#nd !iitorul şi urmărinde)perienţa de la *ombettes pentru cine ştie ce ţel mai depărtat, cunoscut

numai de el sin"ur. Cuc îşi dădu seama carei ade!ărul, dar !ru să aibă ocertitudine. ^ Atunci, înseamnă căţi laşi în mod intenţionat pămnturile în stareaaceasta, pentru că nu te tra"e inima să faci altfel şi pentru că doreşti caoamenii să le compare cu pămnturile !ecine şi să se con!in"ă. Yare nueste doar o ilu#ie pe care ţio faci Kiciodată oamenii din *ombettes nau săse apuce să nă!ălească asupra proprietăţii de la uerdac'e şi so în"'ită. Feuillat #mbi din nou liniştit. Ni fără să aibă ctuşi de puţin intenţia săşi de#!ăluie "ndurile mai mult, spuseL ^ Probabil că lucrul ăsta o $ tare ane!oiosO 2ar, în sfrşit, cine ştieEu aştept.

Apoi reluă din nou, după cţi!a paşi, sc'iţnd un "est lar", ca şi cum ar$ dorit ca prin el să îmbrăţişe#e între" ori#ontulL ^ Dn orice ca#, să nu !ă împotri!iţi mersului înainte al ireburilor astea.Hă amintiţi ce pri!elişte de#olantă sentindea pe aic7, cu petice sărăcăcioasede pămnt şi cu o recoltă att de slabă Ni !edeţi acum, nui aşa, !edeţi2atorită unirii tuturor terenurilor întrun sin"ur domeniu, mulţumită munciipămntului în comun, cu a7utorul maşinilor şi ştiinţei, sau obţinut nişterecolte îmbelşu"ate şi întrea"a re"iune este încetul cu încetul cucerită. A',asta da, asta mai #ic şi eu căi o ireabă bună. 2ra"ostea ar#ătoare pe care o păstrase ţarinei şi pe care o ţineatăinuită în adncul su>etului, stăpnit ele un sentiment de "elo#ie şi dorind s

o iubească numai pentru el, i se citea în >acăra din pri!iri şi i#bucnea, împotri!a dorinţei lui, în entu#iasmul !orbelor ce le rostea. *'iar şi Cuc era cuterii pe deantre"ui de imensul su>u de rodnicie ale cărui adieri treceau pedeasupra acestei mări de "ru. =e simţea att de puternic şi de si"ur pe el la*rec'erie tocmai datorită faptului că acum a!ea "r în arul lui, carelapro!i#iona din abundenţă, şi îşi sporise numărul de oameni ce alcătuiaumicul lui popor de muncitori prin adău"area la acesta a unui. ;ii mic popor deţărani. Ni nu e)ista bucurie mai mare pentru el dect săşi !adă oraşul cum



se de#!oltă, !alul de case înaintnd necontenit şi cucerind terenul dinprea7ma atelierelor u#inei Abis sau !ec'iului 1eauclair, după cum nu e)istabucurie mai mare pentru el dect să !ină şi să pri!ească întinderile fertile dela *ombettes, a>ate şi ele, la rndul lor, în plină de#!oltare, absorbindterenurile în!ecinate şi răspndinduşi puţin cte puţin recoltele întrun

ade!ărat ocean imens, de la un capăt la celălalt al cmpiei Rouma"ne. Ni întro parte şin cealaltă, şi la poporul de muncitori şi la poporul de ţărani, între#ărea aceeaşi străduinţă pentru întronarea unei ci!ili#aţii a !iitorului,acelaşi efort al omenirii îndreptat spre ade!ăr şi dreptate, spre pace ştfericire. Efectul cel mai imediat al succesului u#inei de la *rec'erie fuQacela căreuşi să facă micile fabrici din re"iune să înţelea"ă a!anta7ul pe care lara!ea în ca#ul cnd iar urma e)emplul, asociinduse e!entual cu ea. Firma*'odor"e, o fabrică de cuie ne!oită să cumpere toată materia primă de carea!ea ne!oie de la puternica ei sora, se 'otărî cea dinti, lăsnduse absorbită în mod de$niti!, pentru a putea participa la ţelurile comune. Apoi, $rma

Uausser, speciali#ată în fabricarea secerilor şi coaselor, după ce multă !remelucrase mai cu seama săbii, intră la rndul său în asociaţie şi de!eni un soi deprelun"ire $rească a marii $erării !ecine. =e i!iră cte!a uşoare di$cultăţi înle"ătură cu $rma Mirande et ie, care producea maşini a"ricole, $indcă unuldintre proprietari, om cu spirit reacţionar, lupta împotri!a a tot ceea ce eranou dar cri#a prin care trecea fabrica de!eni att de "ra!ă, înct se retrase,de teama unei catastrofe care nar $ într#iat să se producă, şi celălaltproprietar sal!ă mica întreprindere de la pieire, "răbinduse să fu#ione#e cuu#ina de la *rec'erie. 8oate aceste $rme, antrenate astfel în mişcarea deuni$care şi solidaritate, se puneau pe treabă şi acceptau acelaşi statut defuncţionare, $ind de acord cu împărţirea bene$ciilor pe ba#a alianţei dintre

fondurile întreprinderii, munca lucrătorilor şi inteli"enţa specialiştilor. ;ilea7un"eau în cele din urmă să constituie una şi aceeaşi familie, cu o producţiedi!ersi$cată în o sută de c'ipuri, "ata întotdeauna să primească noi aderenţişi putnd în felul acesta să se de#!olte la in$nit dar marea lor familierepre#enta mai cu seamă o societate reunită, care se constituia pe ba#a uneinoî or"ani#ări a muncii şi mer"ea către făurirea unei omeniri libere şi fericite. Printre locuitorii 1eauclairului, surprinşi şi uluiţi de tot ceea ce !edeau, în"ri7orarea a7unse la culme. Yare ce sentmpla acolo #ina de la *rec'eriea!ea de "nd să crească aşa, fără încetare, să sporească odată cu $ecaremică fabrică pe care ar întlnio în drumul ei, a#i aceasta, mine aceea,poimine cealaltă 1a, c'iar însuşi oraşul, împreună cu imensele terenuri cel

încon7urau, ar a7un"e pnă la urmă acolo înct nu ar mai repre#enta dectnişte dependinţe oarecare, făcnd parte din domeniul, din trupul *rec'erieiYamenii îşi simţeau su>etele tulburate şi începeau săşi frămnte minţile,căutnd să a>e răspuns la o serie de întrebări carei preocupau pe toţiL oareunde se a>a ade!ăratul interes al $ecăruia, unde a!ea posibilitatea săcşti"e mai bine Cumea măruntă a ne"ustorilor şi a furni#orilor mai cuseama rămnea perple)ă, şi uluirea creştea şi mai mult în faţa propriilor încasări ce scădeau pe #i ce trece şi îşi puneauQc'iar problema dacă nu !or



a7un"e cum!a să $e ne!oiţi întro #i săşi înc'idă pră!ăliile. 2ar cri#a denebunie de!eni "enerală mai cu seamă atunci cnd se a>ă că pnă şi*aau), băcanul care ţinea şi cabaretul, se înţelesese de curnd cu cei de la*rec'erie pentru ca să transforme crciuma lui întrun simplu depo#it, un felde ba#ă de apro!i#ionare pentru ma"a#inele uni!ersale. 8recuse drept omul

de încredere al stăpniior Abisului, drept denunţătorul cu un rol nu tocmaiclar al direcţiunii, cel care otră!ea cu alcool mintea muncitorilor, !n#nduiapoi şe$lor săi, căci crciuma repre#intă cel mai solid stlp al stărilor delucruri ba#ate pe sistemul de salari#are. Dn orice ca#, omul era dubios, $indun indi!id care pndea !ictoria celui mai puternic, "ata oricnd de o nouătrădare şi comportnduse ca orice ins care se ştie puternic şi nui placectuşi de puţin înfrn"erea. ; Ni faptul ca trecuse cu atta uşurinţă de parteacelor de la *rec'erie mărea şi mai mult în"ri7orarea oamenilor, frămntaţi şistăpniţi de ne!oia să ia o 'otărrc ct mai de"rabă. =e !ădea o ade!ăratămişcare de ade#iune, care se accelera din #i în #i mai mult, căpăta o forţă în#ecită tocmai datorită !ite#ei pe care o dobndise. Frumoasa doamnă

Mitaine, brutăreasa, nu aşteptase con!ertirea lui *aau) pentru a consideracă ceea ce se petrecea la *rec'erie repre#enta un lucru foarte bun, şi eradispusă oricnd să intre în asociaţie, deşi brutăria ei continua sa rămnă în>oritoare, mulţumită renumelui pe care şil cşti"ase cu frumuseţea şibunătatea ei, ce o făcuseră populară. =in"urul care se mai încăpăţna eramăcelarul 2ac'eu), cuprins de furie cumplită în faţa prăbuşirii tuturorpro"no#elor sale, şi spunea că preferă să moară în mi7locul ultimelor salebucăţi de carne, în #iua în care nu !a mai "ăsi nici un bur"'e# care să i lecumpere la preţul pe carel $)ase, dect să cede#e şi lucrul acesta părea căse !a reali#a în curnd, $indcă era puţin cte puţin părăsit de întrea"a luiclientelă obişnuită, în !reme ce pe el îl apucau nişte furii att de mari, înct

cu si"uranţă că în curnd a!ea săl ameninţe, ca o lo!itură de trăsnet,apople)ia. Dntro #i, 2ac'eu) se duse la cei doi soţi Cabo:ue, după ce o implorasecu ct!a timp înainte şi pe doamna Mitaine să facă acelaşi lucru.@ Era !orba,spunea el, de interesele morale şi comerciale ale între"ului cartier. *ircula#!onul că cei doi soţi Cabo:ue, pentru a e!ita falimentul, erau pe punctul săfacă pa ce cu Cuc şi să intre în asociaţie la rndul lor, de!ennd, ca şi*aaa), un fel de depo#itari ai produselor de ;a *rec'erie. 2e cnd u#inasc'imba articolele de $erărie şi oţel fără să se folosească de mi7locireanimănui, dnd direct ţăranilor maşinile şi uneltele pe care le fabrica, însc'imbul pinii de la *ombettes şi din alte sate sindicaliste, ne"ustorii

pierduseră pe cei mai buni clienţi ai lor, a"ricultorii de prin împre7urimi, fără amai pune la socoteală pe "ospodinele mărunte, aparţinnd micii bur"'e#iic'iar din 1eauclair, care reali#au mari economii procurnduşi cele necesarede la ma"a#inele u#inei, unde Cuc a!usese fericita inspiraţie sa permităaccesul tuturor. =e a7ropia sfrşitul ne"uţătoriei, aşa cum fusese conceputăea pnă atunci, adică în c'ip de intermediară între producător şi consumator, îmbo"ăţindui pe unii şi trăind ca un para#it pe spinarea altora. Y maşinărieinutilă, care în"'iţea puterea şi bo"ăţiile şi a cărei dispariţie era de acum



înainte un lucru mai mult dect si"ur, din clipa cnd un e)emplu ca acestademonstrase cu ctă uşurinţă se poate renunţa la ea şi cum prin suprimareaei se reali#ea#ă o mai bună stare pentru toţi oamenii. Ni, în mi7locul ba#aruluilor rămas pustiu, cei doi soţi Cabo:ue se tn"uiau de situaţia în carea7unseseră.

*nd 2ac'eu) a7unse la ei, femeia, oac'eşă şi uscăţi!ă, se Wal a late7"'ea, fără să se ocupe cu nimic, nemaia!nd nici măcar cura7ul sătricote#e ciorapi, în !reme ce bărbatul, cu nasul ascuţit şi oc'ii de di'or, seducea şi !enea de colo pnă colo dea lun"ul rafturilor cu mărfuri năpădite depraf, a!nd aerul unui om tare necă7it. ^ *e mia a7uns la urec'i stri"ă măcelarul cu faţa con"estionată. Eştipe punctul să te predai, Cabo:ue, să trăde#i cau#aW noastră 2umneata, careai pierdut procesul ăla nenorocit pornit împotri!a banditului ăsta, dumneata,care ai 7urat moarte banditului, c'iar cu riscul săţi laşi pielea acolo Ni uitecăTacum eşti în stare să te ridici şi dumneata împotri!a noastră şi sădesă!rşeşti catastrofa spre care ne îndreptăm

2ar Cabo:ueT senfurie dea binelea, cu toată starea de depresiunemorală în care se a>a. ^ Casămă în pace, că sunt destul de supărat şi aşa 2umW neaţa mai împins spre acest proces stupid. Ni acum, sunt mai mult dect si"ur că nosămi aduci dumneata banii cu care sămi plătesc scadenţele de la sfrşitullunii. Atunci, ceai !enit sămi îndru"i !er#i şi uscate despre pielea pe caream promis că am să mio las acolo Ni, arătnd printrun "est ner!os mărfurile adormiten rafturi, adău"ăL ^ Acoloi atrnată pielea mea, şi dacă nu mă an"a7e# mai repede,portăreii !or $ aici miercurea !iitoareO 2a, ăstai ade!ărul, dacă !reineapărat să ţil spun 2a, sunt în tratati!e cu cei de la *rec'erie, mam

înţeles cu ei şi !oi semna contractul c'iar în seara astaO E#itam încă, dar amimpresia cămi fac prea multe "ri7i la urma urmelor =e lăsă să cadă pe un scaun, în !reme ce 2ac'eu), sur< prins, aproapesufocat, nu mai "ăsea nimic altce!a, de făcut dect să blbie tot felul dein7urii la adresa celor de la *rcc'erie. *t despre doamna Cabo:ue, care pnăatunci stătuse în"'esuită la te7"'eaua ei, se apucă acum la rndul său să sepln"ă cu o !oce înceată şi monotonăL ^ Am muncit attan !iaţă, 2oamne 2umne#eule Keani c'inuit attacu ani în urmă, cnd am început ne"oţul şi cnd mer"eam din sat în sat ca să!indem articole de $erărie Ni mai tr#iu, cte eforturi a. 8rebuit să facem casă desc'idem pră!ălia asta de aici şi pentru ca so e)tindem apoi din an în

an Eram totuşi, mulţumiţi, afacerile mer"eau bine şi nutream speranţe să necumpărăm o casă la ţară, ca să putem să ne retra"em acolo, trăind din ce!arente. 2ar acum, uite că se năruie toate planurile, 1eauclairul parcă annebunit dea binelea, şi eu, una, 2umne#eule mare, nam înţeles încăpentru ce sentmplă aşa ce!a ^ *um pentru ce, pentru ce mri 2ac'eu). Pentru că este re!oluţieşi pentru că bur"'e#ii sunt nişte laşi,. *are nu îndră#nesc nici măcar să seapere. Eu, unul, dacă so întmpla ca cine!a săncerce să mă împin"ă pnă





Apoi, cu "las domol, e)puse punctul său de !edere lui 2ac'eu). Henisela in!itaţia lui numai şi numai cu scopul săl facă să înţelea"ă odată pentrutotdeauna ca socoteşte necesar ca $ecare comerciant din 1eauclair săşipăstre#e libertatea de acţiune. Ea nu făcea încă parte din asociaţia de la*rec'erie, dar credea de cu!iinţă că !a intra acolo oricnd iar face plăcere

acest lucru şi în #iua în care !a $ con!insă că acţionea#ă în interesul tuturoroamenilor şi al ei însăşi. ^ 1ineînţeles conc'ise Cabo:ue. Kici eu nu pot să procedesaltmintrelea, şi !oi semna c'iar în seara asta cererea. Ni lamentările doamnei Cabo:ue începură din nou, la nesfrşitL ^ Ham spus eu, omenirea sa întors cu fundul în sus, e apropiesfrşitul lumii ^ Kici po!este Kici po!este e)clamă iarăşi frumoasa doamnă Mitaine.*um !reţi să se apropie sfrşitul lumii cnd !edeţi bine doar că în curndcopiii noştri !or a7un"e la !rsta căsătoriei şi !or a!ea şi ei copii, care se !orcăsători la rndul lor pentru a a!ea alţi copii nii îi cresc pe ceilalţi şi lumea

se reînnoieşte neîncetat, acestai ade!ărul. Puteţi să spuneţi, dacă ţineţimorţiş la asta, căi numai sfrşitul unei anumite lumi. Horbele i#!orră att de limpe#i şi fură spuse cu un ton att de 'otărt, înct 2ac'eu), e)asperat, a7uns la capătul răbdărilor, întoarse spatele întrunmod "rosolan şi ieşi, trntind uşa după el, cu tot sn"ele urcat în oc'i şi pepunctul să cadă pradă apople)iei care + ameninţaQ de multă !reme. =imţea întrade!ăr căi sfrşitul unei anumite lumi, sfrşitul ne"uţătoriei nedrepte şicorupătoare, al ne"uţătoriei care nu urmăreşte dect să făurească a!ereaunui pumn de oameni în detrimentul şi prin aducerea la starea de mi#erie amarii ma7orităţi a celorlalţi. Y ultimă lo!itură fu menită să tulbure complet 1eauclairul. Pnă atunci,

succesul u#inei de la *rec'erie nu a!usese in>uenţă dect asupra întreprinderilor industriale similare şi asupra ne"uţătorilor de mna a doua,care trăiau de pe urma clientelei obişnuite, !n#nd a#i cu suprapreţ ceea. *e cumpăraseră ieri mai ;eftin. 2ar emoţia "enerală atinse punctulculminant întro bună dimineaţă, cnd se a>ă că primarul ourier se lăsasecşti"at de ideile noi. Ymul acesta puternic şi care nu a!ea ne!oie de nimenişi de nimic, după cum o declarase el însuşi cnd!a, plin de !anitate, nu eraele părere să intre în asociaţia de la *rec'erie. 2ar în$inţa alături de aceastao altă asociaţie asemănătoare, şi marea lui fabrică de încălţăminte din strada1rias, care funcţionase pnă acum pe ba#ă de acţiuni, fu or"ani#ată de acum înainte pe ba#a sistemului de7a !eri$cat al alăturării fondurilor întreprinderii,

muncii lucrătorilor şi inteli"enţei specialiştilor, împărţinduse în felul acestabene$ciile în trei părţi e"ale. Acesta repre#enta doar un nou sector, sectorulindustriei uşoare, alături de cel al $erului şi al oţelului, care dealtminteri eraaidoma or"ani#at şi asemănarea dintre cele două sectoare se accentua şimai mult cnd ourier a7unse să or"ani#e#e în sindicate toate secţiile le"atede sectorul îmbrăcăminte, croitoriile, atelierele de pălării, tricota7e, len7erii şimarc'itănie. Pe de altă parte, se !orbea despre încă un alt sector care seasocia, atunci cnd un mare antreprenor de locuinţe se apucă să cree#e o



uniune a #idarilor, în care "rupa laolaltă pe muncitorii din construcţii, #idarii,tăietorii de piatră, şindrilarii, lăcătuşii, instalatorii, dul"'erii şi #u"ra!ii, sectorimens, care ar $ putut să în"lobe#e deopotri!ă pe ar'itecţi şi artiştiidecoratori, fără a mai pune la socoteala pe muncitorii care lucrau mobilă,tmplarii şi tapiţerii, făurarii de bron#uri şi c'iar ceasornicarii şi bi7utierii.

8oate acestea nu erau dect rodul $resc al seminţelor aruncate prin e)emplulu#inei de la *rec'erie, care promo!ase ideea asocierii în "rupe de oameni înfuncţie de profesiile lor, a creării unor uniuni or"ani#ate în mod natural, iaraceste "rupe sporeau prin ele însele, lund pildă unele de la altele, şi prinne!oia de a dobndi ct mai multe bunuri şi ct mai W multă fericire cuputinţă din !iaţă. Ce"ea de#!oltării societăţii omeneşti acţiona şi ar $acţionat fără îndoială cu o ener"ie mereu crescndă, dacă lucrul acesta ar $fost necesar pentru ca neamul omenesc să ducă o e)istenţă şi mai fericităriindcă, începnd de acum, de!enea tot mai limpede şi mai e!ident că,dincolo de aceste "rupe aparent i#olate între ele, se stabilea o le"ătură"enerală, o le"ătură comună, care, isndule pe $ecare cu trăsăturile lor

bine distincte, lear reuni totuşi întro bună #i 7n cadrul unei !aste acţiuni dereor"ani#are sociala a muncii, care ar constitui le"ea unică a lumii !iitorului. Părea însă un lucru foarte "reu de conceput pentru mintea lui ourierideea că ar $ putut scăpa de in>uenţa celor de la *rec'erie, imitndui. 2easemenea, circula #!onul că fusese sfătuit fără îndoială de subprefectul*'teard, care se ţinea mai mult în umbră, a$şnd o nepăsare şi un calmdin ce în ce mai mari, pe măsură de 1eauclairul se transforma sub adierileunui suilu nou de !iaţă aparţinnd !iitorului. Ni ceea ce se spunea eraade!ărat lucrurile acestea fuseseră puse la cale cu prile7ul unui mic de7unluat în mareT intimitate, la primar acasă, cnd cei doi bărbaţi discutaseră,faţăn faţă, nea!nd ca martor dect pe !eşnic frumoasa Ceonore.

^ 2ra"ul meu, spusese subprefectul cu #mbetul lui plăcut, cred căsuntem ruinaţi. Ca Paris, totul mer"e deandoaseiea, totul se îndreaptă sprede#astru, suntem la un pas de re!oluţia !iitoare, al cărei su>u o să măturedin cale tot ceea ce a mai rămas din !ec'iul edi$ciu putre#it, a>at pe punctulsă cadă în para"ină. Aici, 1ois"elin al nostru nuiT nimic altce!a dect unsărman om !anituos, Q pe care această mică doamnă 2ela!eau o săl toacepnă la ultimul ban. Ka mai rămas dect soţul, care luptă eroic împotri!afalimentului, fără să ştie măcar unde se scur" cşti"urie atelierelor u#ineiAbis, şi o să asistaţi în curnd la un mare de#astruO Dn ca#ul ăsta, ar $ întrade!ăr stupid să nu te "ndeşti la tine, dacă nu !reisă $i prins subdărmături de !iitoarea catastrofă.

Ceonore se sperie dea binelea. ^ 8e ameninţă !reo prime7die, dra"ă ^ Pe mine Y', nu *ine mai stă să se "ndească la mine Kici un"u!ern no săşi dea osteneala să se ocupe de umila mea persoană, pentrucă am a!ut "ri7ă să mă ocup ct mai puţin de treburile administrati!e,cntnd în strună întotdeauna şe$lor mei, şin felul acesta trec drept omulcarei trebuie $ecărui ministru. Y să mor aici, uitat şi fericit, odată cuprăbuşirea ultimului cabinetO 2ar mă "ndesc la !oi, dra"ii mei prieteni.



Ni le e)plică ideea carei !enise, enumerndule toate a!anta7ele ce arre#ulta dacă ar luao înaintea re!oluţiei, făcnd din fabrica de încălţăminteourier o a doua *rec'erie. 1ene$ciile nu ar $ diminuate, dimpotri!ă, arspori. Apoi, era con!ins că !iitorul aparţinea noului sistem şi considera căprimarul e su$cient de inteli"ent sa înţelea"ă lucrul acesta, adică faptul că

munca or"ani#ată pe ba#e cu totul noi !a a7un"e pnă la urmă să măture!ec'ea şi nedreapta. =ocietate bur"'e#ă. Dn funcţionarul acesta att deliniştit şi de sceptic, ce se complăcea întro inacti!itate totală şi conştientă,a7unsese pnă la urină să se de#!olte trăsăturile unui ade!ărat anar'ist, pecare încerca să le ascundă sub !eşmntul re#er!ei lui diplomatice. ^ ;nsă ştii, dra"ul meu ourier, spuse el la sfrşit, r#nd, asta nu mă!a împiedica să mă declar împotri!a dumitale, numai de oc'ii lumii, cnd !ei$ dat lo!itura aceasta frumoasă prin care să treci la societatea nouă. Hoispune că trăde#i, că ţiai pierdut minteaO 2ar, cnd am să !iu aici, am să testrn" în braţe, pentru că le !ei 7uca un ren"'i "ro#a!, care o săţi aducămulte a!anta7e. Y să !e#i ce mutre au să facă

8otuşi, ourier, înspăimntat la început, nu se lăsă aşa uşor con!ins şiparlamentă multă !reme. 8ot trecutul lui se părea că protestea#ă, toată îndelun"ata lui domnie de patron se re!olta ;a ideea de a nu mai $ dectasociatul sutelor de muncitori al căror stăpn absolut fusese pnă atunci.2ar, în po$da înfăţişării lui "reoaie, manifesta un spirit foarte !ioi atunci cndera !orba de afaceri şi îşi dădea foarte bine seama că nu risca nimic şi că,dimpotri!ă, lunduse după sfaturile prudentului *'teard, îşi punea laadăpost $rma în faţa tuturor pericolelor nepre!ă#ute pe care i le re#er!a!iitorul. Ni apoi el însuşi era in>uenţat de ideile care circulau, de aceastăe)altare şi pasiune pentru reforme, a căror febră conta"ioasă înnebuneşte înperioadele în care au loc sc'imbări radicale tocmai clasele care !or $

deposedate. Ni ourier a7unse pnă la urmă să creadă că ideea era a lui, lafel ca Ceonore care, ascultnd de sfatul lui *'teard, a!ea "ri7ă să io repetede dimineaţa pnă seara, aşa înct primarul trecu la fapte. Dn întrea"a societate bur"'e#ă a 1eauclairului, lucrul acesta strni unscandal cumplit. 8oţi încercară să facă numeroase demersuri şi se duseră sălcaute pe preşedintele tribunalului, aume, pentru al implora să inter!ină peln"ă primar, pentru că subprefectul refu#ase întrun mod cate "oric să seocupe de această trista afacere, pe care o declarase în "ura mare ca $ind dea dreptul scandaloasă şin care, spunea el, nu !roia să compromităadministraţia. 2ar preşedintele, care trăia foarte retras, nemaiprimind penimeni din #iua în care $ica lui, Cucile, surprinsă în >a"rant delict cu un foarte

tnăr a7utor de notar, trebuise sa se refu"ie#e la el, nu mai acceptă sămear"ă şi săi facă primarului reproşuri, $indcă ştia că acesta lar $ primit,fără îndoială, nu tocmai bine. Atunci se recurse la mi7loace mai tari. 2upăplecarea soţiei lui, căpitanul Golli!et, "inerele preşedintelui, se a#!rlise înpolitică, !e'iculnd idei tot mai reacţionare, cu o furie mereu crescndă.Pre#enta nişte articole att de furibunde la Gournal de 1eauclair, încttipo"raful Cebleu, înspăimntat de întorsătura pe care o luau lucrurile şisimţind căi mai bine să $e alături de cei tari, îi înc'ise întro #i uşa în nas,



doritor să e!olue#e şi el, adică să părăsească po#iţia conducătoriloratelierelor Abis şi să treacă de partea celor de la u#ina *rec'erie. Cipsit dearmele lui de luptă şi incapabil să se apuce de !reo treabă oarecare,căpitanul îşi bălăbănea de colo pnă colo minilei neputincioase, cnd îitrăsni prin cap că numai el sin"ur mai putea $ în stare săl determine pe

preşedinte să ia o 'otărre precisă, pentru că relaţiile cu socrul său nu eraurupte cu desă!rşire contiuna încă să sc'imbe saluturi cu el. Dnsărcinat cuaceastă misiune delicată, căpitanul Golli!et se duse aşadar la preşedinteletribunalului, cu tot protocolul de ri"oare, şi nuşi făcu apariţia din nou înstradă dect abia după două ore cu toate acestea, părăsise casapreşedintelui fără să scoată de la socrul lui nimic altce!a dect răspunsurie!a#i!e, în sc'imb era împăcat cu soţia lui. A doua #i c'iar, ea îşi reluă locul în domiciliul con7u"al, şi căpitanul o iertă de data aceasta, pe ba#a unuian"a7ament cate"oric cum că nu se !a mai întmpla niciodată. Dntre"1eauclairul fu uluit de acest de#nodămnt neaşteptat al demersurilor întreprinse, şi farsa luă sfrşit întrun imens 'o'ot de rs "eneral.

=oţii Ma#elle fură aceia care reuşiră săl facă pe preşedinteletribunalului, aume, săşi spună părerea asupra stării de lucruri, şi aceastacu totul întmplător şi fără să $e însărcinaţi cu nici o misiune în acest sens.2e obicei, preşedintele ieşea în $ecare dimineaţă din casă şi o lua sprebule!ardul Ma"nolies, unde se plimba la nesfrşit pe una dintre aleile lun"i şipustii, cu capul în 7os şi minile împreunate la spate, cufundat întro sumbră!isare. merii i se înco!oiau, apăsaţi parcă sub "reutatea anilor, şi părea căsuferă de pe urma depresiunii unei între"i e)istenţe ratate şi din pricinarăului pe carel făcuse şi binelui pe care nu putea săl facă. Rareori, cnd se întmpla să ridice pentru o clipă oc'ii, pri!ind în depărtare, părea că aşteaptă

de la necunoscutul de mine ce!a care nu !enea şi care nu. Ha mai !eniniciodată. =entmplă însă că, în dimineaţa aceea, cei doi soţi Ma#elle, carese tre#iseră de!reme pentru a se duce la biserică, îndră#niră săl aborde#epentru a a>a care sunt părerile lui asupra actualei stări de lucruri, în aşamăsură se temeau să nu descopere că în spatele sc'imbărilor care a!eau locse ascunde cine ştie ce catastrofă îndreptată împotri!a lor. ^ Ei bine, domnule preşedinte, ce spuneţi de ceea ce se petrecenlume Preşedintele aume ridică oc'ii din pămnt şi pri!i o !reme îndepărtare. Apoi îşi continuă !isarea lui înspăimnlatoare şi "ndi cu "las tare,ca şi cum nimeni nu lar $ ascultatL

^ =pun că nu mai e mult pnă cnd o să !ină un !rte7 de ade!ăr şidreptate, care !a reuşi pnă ia urmă să măture din calea lui această lumeoribilă. luiţi şi necre#nduşi urec'ilor, cei doi soţi Ma#elle abia dacă reuşirăsă în"neL ^ *um, cum. Hreţi să ne speriaţi, $indcă a!eţi impresia că suntemnişte oameni nai!i. *'iar aşa, !reţi să "lumiţi cu noi puţin.



2ar aume îşi re!enise. Ni !ă#ndui pe cei doi soţi Ma#elle carestăteau înspăimntaţi în faţa lui, cu $"urile palide, transpirnd de teamă laperspecti!a că !or pierde 2anii şi !iaţa lor de trndă!ie, o cută de ironie şidispreţ îi contractă faţa. ^ 2ar de ce !ă e aşa de frică reluă eî. Cumea o să se mai menţină

încă în situaţia asta #eci de ani şi o să continuaţi să trăiţi tot aşa încă multă!reme, ba c'iar o să asistaţi la e!enimente foarte interesante, care o să !ăcompense#e de "ri7ile pe care !i lea pro!ocat re!oluţiaO 2acă e)istă cine!acare să $e în"ri7orat de !iitor, apoi aceea ar $ doar $ica !oastră. 2e#olata, doamna Ma#elle e)clamăL ^ Y', păi tocmai Couise e aceea care nui în"ri7orată deloc de, ceea cene aşteaptă. Are deabia treispre#ece ani şi "ăseşte că i foarte amu#antceea ce se petrece în 7urul ei, cnd ne aude discutnd despre lucrurile astea,aşa cum e şi liresc să se întmple, de dimineaţa şi pnă seara. Rde, în!reme ce noi ne dăm de ceasul morţii. 2e $ecare dată cnd îi spunL ?2ar, măifetiţo, no să mai ai nici un banQ cămi răspunde, #burdnd ca o căprioarăL

?Practic, lucrul ăsta mie e"al. *el mult o să $u ce!a mai !eselă@ E dră"ălaşătotuşi, cu toate că ne pro!oacă şi unele neca#uri. ^ 2a, răspunse aume, e un copil care se "ndeşte săşi facă prinpropriilei puteri un rost în !iaţă, ăstai felul ei de a $. 2omnul Ma#elle continua să rămnă perple), cre#nd mai departe că na fost !orba dect de o` "lumă. Făcuse a!ere !reme de #ece ani, după care,mult timp, se bucurase de e)istenţa călduţă a trnda!ului, e)istenţă pe careo !isase toată tinereţea lui, şi "ndul că fericirea aceasta de om leneş puteasă se curme dintro dată şi că ar putea $ ne!oit, mai mult ca si"ur, să seapuce din nou de lucru dacă toată lumea lucra, îi pro!oca o spaimă confu#ă şicontinuă, care repre#enta prima pedeapsă ce o primea de la !iaţă.

^ 2ar rentele, domnule preşedinte, ce o să se întmple cu rentele,după părerea dumnea!oastră, în ca#ul în care toţi anar'iştii ăştia au săa7un"ă să răstoarne lumea. Hă aduceţi aminte de acest domn Cuc, care 7oacă un rol att de necinstit în împre7urările astea, că şi el c'iar ne lua în rs, înşirnd !er#i şi uscate, cum că o să se suprime renteleO Atunci, nau dectsă ne măcelărească pe toţi în !reun loc mai retras sau în fundul !reuneipăduri. ^ Ascultaţimă pe mine şi dormiţi fără "ri7ă, repetă liniştit aume, cuobişnuitul lui ton ironic, noua societate o să !a 'rănească pe toţi, c'iar dacăno să !reţi să lucraţi. Ni cei doi soţi Ma#elle se duseră la biserică, $indcă aprindeau acolo

lumnări pentru !indecarea doamnei Ma#elle, de cnd doctorul Ko!arrea!usese brutalitatea întro #i săi spună acesteia că nu este bolna!ă Ku estebolna!ă Y boală pe care şio trata cu multă dra"oste de atţia ani de #ile şide pe urma căreia pur şi simplu trăia, pnăntratt a7unsese, în cele dinurmă, să facă din asia ocupaţia ei de căpăti, bucuria =4 ei, raţiunea ei de a e)ista pe lume 2in moment ce doctorul opărăsea, Aisemna că o crede atinsă de o boală incurabilă, şi, cuprinsă de



spaimă, se adresa bisericii, de la care i s? părea că primeşte o imensăuşurare. Pe bule!ardul Ma"nolles, în această pustietate tuitturată doar din cnd în cnd de trecătorii rari, se mai a>a încă un alt plimbăreţ, abatele Marle,care obişnuia săşi citească acolo C'ur"biend. 2ar, de foarte multe ori, lăsa

deoparte cartea şi îşi continua plimbarea cu pa. Ni mărunţi, pierdut şi el, larndul lui, în adncul unor ne"re meditaţii. 2e cnd cu ultimele e!enimente,de cnd această e!oluţie ducea populaţia oraşului către un destin nou,biserica lui se "olise şi mai mult, rămnndui de!otate doar puţine dintrefemeile foarte bătrne din popor, proaste şi îndărătnice, amestecate laolaltăcu cte!a femei din bur"'e#ie, care se a"ăţau de reli"ie ca de ultimulmetere# al lumii alese, pe punctul să se prăbuşească. Ni cnd ultimiicredincioşi !or a7un"e să părăsească bisericile catolice, de!enite ruinele uneisocietăţi moarte, in!adate de buruieni şi mărăcini, !a începe o eră nouă aci!ili#aţiei. Ameninţarea era de asemenea natură, înct nici cele cte!abur"'e#e, nici puţinele femei foarte bătrne din popor nu reuşeau săl

console#e pe abatele Marle sau să umple "olul pe carel simţea făcndusedin ce în ce mai mare în 7urul 2umne#eului său. Dn #adar Ceonore, soţiaprimarului, lua o po#ă de o prestanţă destul de decorati!ă la slu7bele deduminică dimineaţa şi în #adar îşi desc'idea lar" "eanta pentru aşi dăruiobolul la întreţinerea cultuluiL abatele Marle nu i"nora ctuşi de puţin lipsa eide demnitate, păcatul cronic de adulter, pe care între"ul oraş îl accepta şic'iar el însuşi trebuise săl acopere cu pelerina funcţiei sale preas$nte, şia!ea, de $ecare dată cnd se "ndea la aceste lucruri, sentimentul că epradă unei ade!ărate damnaţiuni. *ei doi soţi Ma#elle i se păreau şi mai puţincon!inşi, att de puerili şi 7osnic de e"oişti erau !enind către el, mnaţi de osin"ură speranţă, să scoată de la cer fericirea personală, plasnduşi

ru"ăciunile aşa cum odinioară îşi plasaseră şi banii, cu scopul de a încasa depe urma lor rentele. Ni toţi erau croiţi după acelaşi calapod în aceastăsocietate care a"oni#a, toţi erau lipsiţi de credinţa cea ade!ărată a începuturilor, precum şi de simţul sacri$ciului şi supunerii oarbe, att denecesar astă#i mai cu seamă pentru statornicirea atotputerniciei bisericii. Dnfaţa acestei situaţii, abatele Marle nuşi mai ascundea ade!ărul, era conştientcă #ilele reli"iei sunt numărate şi clacă 2umne#eu nui făcea fa!oarea sălc'eme mai curnd la dnsul, !a a7un"e să asiste, fără îndoială, la înspăimntătoarea catastrofă cnd clopotul se !a prăbuşi, perforndacoperişul naosului şi sfărmnd altarul. Ni, !reme de ceasuri la rnd, abatele îşi plimba în felul acesta, de colo

pnă colo, "ndurile întunecate. Ni le !rse în adncul $inţei lui şi încercaacum #adarnic săşi mai astmpere disperarea cel cuprindea. =e prefăcea căse menţine cura7os şi mndru, că dispreţuieşte e!enimentele care sepetreceau în aceste #ile, sub prete)tul că biserica era stăpna !eşniciei. 2ar,atunci cnd sentlnea cu institutorul Uermeline ( care, în faţa succeselordobndite de metodele celor de la *rec'erie, nu se potolea o clipă măcar,$ind pe punctul să treacă de partea reacţiunii, c'iar în numele i#bă!iriirepublicii, credea el ( abatele Marle nu mai discuta cu atta !e'emenţă ca



altădată pretindea că e, fără îndoială, !oia 2omnului căci cu si"uranţă ca2umne#eu permitea c'iar el însuşi aceste or"ii ale anar'iştilor, cu scopul deaşi trăsni mai tr#iu duşmanii şi de a face apoi să i#bucnească şi maiputernic "loria sa. 2octorul Ko!arre se amu#a, obişnuind să spună că abatele!a părăsi =odoma în a7unul ploii de foc. Hec'iul 1eauclair împuţit repre#enta

=odoma, 1eauclairul bur"'e#, ros de e"oism, oraşul păcătos şi condamnat să$e ras de pe suprafaţa pămntului şi al cărui teren trebuia răscolit cuca#maua, dacă ar $ mai dorit cine!a ca în locul acela să !adă crescnd ocitadelă sănătoasă şi plină de !eselie, dreptate şi pace. 8oate simptomeleindicau prăbuşirea $nală, !ec'iul sistem de salari#are tră"ea sa moară,bur"'e#ia înnebunită se "ndea la transformări radicale, panica de care eraucuprinşi cei în!inşi aducea în!in"ătorilor noi forţe din între" ţinutul, şi totceea ce rămnea pe dinafară, în!ec'it, instalaţiile depăşite, cărora nu li semai putea da nici o întrebuinţare, minele secătuite, totul urma să $e măturatde !nt. Dncă de pe acum, noul 1eauclair, ridicnduse din ruine, pre!estea întrun mod strălucit #iua de mine. Ni cu si"uranţă că această !i#iune, care

se ridica dinaintea abatelui Marle şil înnebunea de amărăciune, îl făcea,atunci cnd se plimba pe sub arborii bule!ardului Ma"nolles cu paşi mărunţişi oc'ii pe 7umătate înc'işi, să lase deoparte Citur"'ienil. =e întmpla uneori ca preşedintele aume săl întlnească pe abateleMare, în cursul acestor plimbări tăcute şin adnca sin"urătate a locurilor. Ca început, se făcuseră că nu se !ăd şi îşi continuaseră drumurile lor paraleleunul cu celălalt, mer"nd cu capetele plecate şi cu oc'ii att de pierduţi, înct nimic din lumea de afară nu părea să a7un"ă pnă la ei. Fiecare în parte îşd rume"a melancolia lui, re"retul pentru lumea care dispărea şi "nduriledespre lumea nouă care se i!ea ca din pămnt. Reli"ia careşi trăise traiul nu!roia totuşi să moară pentru unul dintre ei şi dreptatea care abia se în$ripa

se lăsase totuşi prea mult aşteptată pentru celălalt. 8otuşi, se întmpla uneorisă ridice pri!irile şi, $indcă se cunoşteau, na!eau încotro şi trebuiau săsc'imbe cte!a cu!inte. ^ =a cam mo'ort timpul, domnule preşedinte. *red că o sa plouă. ^ Mă tem că da, domnule abate. E o !reme foarte recepentru lunaiunie. ^ A' *e !reţi 8oată !remea sa tulburat acum. Kimic nu mai e si"ur. ^ E ade!ărat, şi totuşi !iaţa mer"e înainte, soarele cel blnd o să punăclin nou ordine în toate. Apoi, $ecare dintre ei îşi relua mersul sin"uratic şi se cufunda din nou în meditaţiile lui, plimbnd astfel la nesfrşit !eşnica luptă dintre trecut şi

!iitor. 2ar contralo!itura 1eauclairului a>at în plină e!oluţie şi transformatpuţin cte puţin de către noua or"ani#are a muncii se resimţi mai cu seamă în atelierele u#inei Abis. Ca $ecare nou succes al celor de la *rec'erie,2ela!eau trebuia săşi în#ecească eforturile şi să desfăşoare o şi mai intensăacti!itate, să se folosească de mai multă inteli"enţă şi să do!edească un şimai mare cura7 şi, după cum era şi $resc, tot ceea ce repre#enta cau#aprosperităţii u#inei ri!ale de!enea pentru el pricina unui nou de#astru. Dn felul



acesta, descoperirea bo"atelor $loane în mina altădată părăsită îi dăduse olo!itură teribilă, scă#nd preţul materiei prime. Ku mai putea să lupte pentruobţinerea supremaţiei în fabricarea articolelor de $erărie şi oţel destinatecomerţului, ba c'iar se tre#ise lo!it şi în producţia lui de tunuri şi obu#e*omen#ile în această direcţie îi slăbiseră de cnd banii Franţei se îndreptau

mai cu seamă înspre construcţiile de pace şi solidaritate socială, înspree)tinderea reţelelor de cale ferată, înălţarea de poduri şi clădiri de toatefelurile, adică acolo unde $erul şi oţelul triumfau pentru binele omului. Ni celmai "ra! lucru era că însăşi bruma de comen#i ce mai rămăsese şi a cărorpradă şio împărţeau între ele numai trei $rme nu a7un"ea să satisfacăne!oile de eşti" ale tustrelelor întreprinderi, şi acestea a7unseseră pnă laurmă să se mănnce între ele, pentru a curăţa piaţa de o ?concurenţă şi ceamai puţin solidă dintre ele în momentul acela era u#ina Abis, deci u#ina Abisera aceea pe care întreprinderile metalur"ice concurente se 'otărseră soe)ecute înirun mod sălbatic. 2i$cultăţile de!eneau cu att mai mari pentruaceastă u#ină, cu ct muncitorii nu se mai osteneau săi rămnă de!otaţi.

Co!itura de cuţit a lui Ra"u pro!ocase o ade!ărată derută printre to!arăşii delucru pe care îi lăsase în urma lui. Apoi, cnd 1ourron, cuminţit şi con!ins pedeplin, Vîi lăsase baltă pe cei de la atelierele Abis, pentru a se întoarce la*rec'erie, lundul după el şi pe Fauc'ard, se iscase o ade!ărată mişcareprintre oameni, şi cea mai mare parte dintre ei se întrebau pentru ce, înde$niti!, să nu facă la fel, din moment ce acolo îi aşteptau a!anta7e mari.E)perienţa de odinioară se do!edise a $ strălucita şi muncitorii de la u#ina*rec'erie cşti"au astă#i ct pe atunci în două #ile, muncind numai cte optore, fără a mai pune la socoteală celelalte a!anta7e de care se bucurau,căsuţele care rdeau în soare, şcolile pline de #um#ete !esele, casa comunămereu în sărbătoare, ma"a#inele uni!ersale unde se !indeau produse cu o

treime sub preţul obişnuit de desfacere, atta sănătate şi atta bunăstare cedomneau în 7ur. Kimic nu fu mai con!in"ător ca ar"umentul cifrelor care biruipnă la urmă şt muncitorii de la atelierele Abis cerură cu insistenţă să li sema7ore#e salariile, !rnd să cşti"e la fel cu cei de la *rec'erie. *um eraimposibil să li se satisfacă dorinţele, mulţi plecară şi se an"a7ară în mod $rescacolo unde urmau să dobndească mai multă fericire. Dn sfrşit, ceea ceirete#a orice a!nt lui 2ela!eau era absenţa unui iond de re#er!ă, căci nuaccepta să se declarc în!ins şi ar $ continuat să re#iste mult timp, ba c'iar,se "ndea el, ar $ a7uns pnă ;a urma să triumfe, dacă ar $ a!ut în casa debani cte!a sute de mii de franci, care săl a7ute să străbată această perioadăde cri#ă pe care se încăpăţna să o creadă de scurtă durată. Kumai că nu ştia

cum să se mai lupte, cum să facă faţă scadenţelor în #ilele nenorocite, cnd îilipseau banii necesari. Ni, colac peste pupă#ă, banii pe carei împrumutasede7a, datoria pe care o făcuse cu ct!a timp în urmă, constituiau o "reutate,teribilă, carel tră"ea la fund, b sarcină în plus care îl stri!ea dea dreptul. Nitotuşi lupta ca un erou, era mereu în picioare, dăruinduşi cu "enero#itateinteli"enţa, sacri$cnduşi c'iar şi !iaţa dacă ar $ fost ne!oie, în speranţa că!a putea încă să mai sal!e#e trecutul care se prăbuşise şi pe care #adarnic încerca săl mai susţină, odată cu autoritatea capitalistă, sistemul de



or"ani#are a muncii ba#at pe salariu, societatea bur"'e#ă în "enere, şi dindorinţa respectată cu stricteţe de a înapoia patronului rentele pe care lepromisese în sc'imbul fondurilor pe care acesta din urmă i e pusese înpalme. *ea mai mare suferinţă a lui 2ela!eau era în fond faptul că în felul

acesta nui mai putea aduce lui 1ois"elin bene$ciile pe care se an"a7ase să ile asi"ure şi eşecul lui îmbrăca formele cele mai crude tocmai în #ilele cndera ne!oit să nui acorde sumele promise. 2eşi, în urma ultimului in!entarefectuat, situaţia se arătase a $ de#astruoasă, 1ois"elin era de părere să nurenunţe ctuşi de puţin la modul de trai de la uerdac'e, pus la cale de însăşi Fernande, careşi considera bărbatul un soi de !ită de muncă cetrebuie înţepat pnă la sn"e, pentru a scoate de la el tot ceea ce poate. 2ela în"ro#itorul act de !iolenţă pe carel să!rşise Ra"u, păstrat ascuns înadncul $inţei ei, părea că alear"ă şi mai înnebunită după distracţii, şiniciodată nu se arătase mai doritoare şi mai nesăţioasă de plăceri ca înaceste #ile. 8oţi "ăseau că arată din ce în ce mai frumoasă şi mai întinerită,

cu o lumină stranie în pri!iri, ce ascundea o dorinţă nicicnd posibil să i se îndeplinească, !eşnic de nestins. =trnea în"ri7orarea prietenilor familiei, şisubprefectul *'teard îi mărturisea în mod con$denţial primarului ouriercă îi e teamă că această femeiuşcă o să comită mai mult ca si"ur !reo prostiede pe urma căreia au. =ă sufere toţi. Pnă atunci însă, Fernande semulţumise săşi transforme căsnicia întrun ade!ărat infern, prin nerăbdareaei de risipitoare ctf care îl aţţa pe 1ois"elin împotri!a soţului ei, făcndulsăi pre#inte încontinuu tot felul de pretenţii să i se dea bani, ceea ce îl duceape 2ela!eau la asemenea stări de disperare, înct a7un"ea să !orbească şinoaptea în somn, cu capul !rt în perna patului con7u"al. Plină de răutate,Fernande îl #"ndărea cu tot felul de obser!aţii lipsite de tact, care a7un"eau

pnă la urmă săi întoarcă cuţitul în adncul. Rănilor. 2ar 2ela!eau continuaso adore, o situa unde!a departe de toţi şi de toate, socotindo o făpturăinocentă, fără nici o pată cu putinţă, stăpnit de un ade!ărat cult pentrufarmecul ei mlădios şi plin de delicii. =osi şi luna noiembrie, şi odată cu ea şi o !reme aspră şi un fri" multprea timpuriu. Dn luna aceea, scadenţele erau att de numeroase, înct2ela!eau simţi pur şi simplu cum pămntul îi fu"e de sub picioare. Dn casă numai a!ea ctuşi de puţin sumele necesare. Dn a7unul datei cnd urma căefectue#e plăţile se înc'ise în cabinetul său pentru a re>ecta asupra situaţieişi pentru a scrie o serie de scrisori, în !reme ce Fernande, in!itată lauerdac'e, se ducea să ia masa acolo. Fără ca soţia lui să $ ştiut ce!a despre

lucrul acesta, 2ela!eau se dusese de dimineaţă la 1ois"elin şi a!usese cuacesta o discuţie cate"orică în care, după cei e)pusese întrun mod brutalsituaţia în"ro#itoare în care se a>au, îl con!insese în sfrşit săşi mai reducădin c'eltuielile nebuneşti pe care le făcea. =ocotea că ar $ bine ca !reme decţi!a ani să se mulţumească şi cu un !enit mai mic. *'iar îl şi sfătuise săşi!ndă proprietatea de la uerdac'e. Ni acum, sin"ur în cabinet, dupăplecarea soţiei lui, se plimba cu paşi rari de colo pnă colo şi mai întreţineadin cnd în cnd, cu cte un "est maşinal, focul imens din cărbuni de cocs



care ardea întrun fel de sobiţă din tablă instalatăn faţa şemineului. =in"urullucru care mai rămăsese în puterea lui era să le scrie creditorilor care,oricum, nu a!eau moti!e să dorească înc'iderea u#inei, şi să obţină în felulacesta o amnare. 2ar nu se "răbea, se "ndea că o să scrie scrisorile dupăcină îşi continua meditaţiile, plimbnduse de la o fereastră la alta şi

re!enind mereu, cu insistenţă, în dreptul aceleia de unde putea să !adăimensele terenuri de la rec'erie, ce se întindeau pnă la parcul îndepărtat în mi7locul căruia se a>a pa!ilionul locuit de către Cuc. Dn fri"ul cumplit caredomnea afară, puri$cnd atmosfera, soarele cobora la as$nţit pe un cerlimpede, de transparenţa cristalului, şi o lumina palidă, aurie făcea să sedetaşe#e pe un fond de purpură, de o delicateţe de ne"răit, Qoraşul care senăştea. Kiciodată nul !ă#use în felul acesta, att de clar, att de !ibrant, înct ar $ putut să numere ramurile subţiri, plăpnde ae arborilor şi sădistin"ă cele mai mici amănunte ale caselor, ornamentele de faianţă alecăror culori !ii făceau att de !esele locuinţele nou construite. Ni !eni unmoment cnd, sub ra#ele oblice ale bătrnului astru, ferestrele se aprinseră

şi scnteiară, asemenea unui 7oc de arti$cii cu sute de focare. Era ca oapoteo#ă a "loriei. 2ar 2ela!eau era ne!oit să rămnă pe loc, cu faţa iipităde "eam şi perdelele din creton trase deoparte, asistnd neputincios la acesttriumf al duşmanului său. Dntocmai ca şi Cuc, care, de acolo, de 7os, din cealaltă latură aterenurilor ce aparţineau celor de la *rec'erie, îşi pri!ea uneori oraşul cum începea să ia aripi, să se e)tindă, ameninţnd să în"'ită atelierele u#inei Abis întrun !iitor apropiat, 2ela!eau !enea la rndul său să se uite cum creşteneîncetat, a7un"nd treptat să cucerească totul în 7ur. Dn ultimii cţi!a ani,conducătorul u#inei Abis !enise de nenumărate ori în faţa acestei ferestre,unde uitase de scur"erea timpului, umplnduşi pri!irile de ima"inile

tulburătoare ce le a!ea în faţă şi, de $ecare dată, !ă#use >u)ul mereucrescnd al caselor, !alul care se um>a tot mai mult, apropiinduse de#idurile atelierelor. =e înălţase de foarte departe, din. Adncul de necuprins alcmpurilor neculti!ate şi pustii $ecare casă se i!ise asemenea unei creste înspumate, mai înti una, apoi alta şi alta linia faţadelor albe se alun"isenecontenit, micile coame de !al se înmulţiseră la nesfrşit, împin"nduse dela spate una pe alta şi acceler'duşi neîncetat înaintarea şi acumacoperiseră ori#ontul, nu mai erau dect la cte!a sute de metri, ca unade!ărat ocean de o forţă inestimabilă, ale cărui rosto"oliri trau după sinetot ceea ce sar $ împotri!it înaintării lui. Era nă!ala #ilei de mine, în faţacăreia nimic nu re#ista şi care mătura tot ceea ce repre#enta trecutul,

atelierele întunecoase ale u#inei Abis şi c'iar casele din 1eauclair, înlocuitetreptat de către clădirile tnărului oraş triumfător. 2ela!eau îi calcula pas cupas înaintarea, străbătut de $ori tainici de "roa#a la "ndul #ilei cndpericolul !a de!eni mortal. =perase pentru o clipă, pe !remea cnd u#ina dela *rec'erie trecea printro cri#ă att de cumplită, că mişcarea de înaintarese !a opri şi iată, în #ilele acestea oraşul începuse din nou să se e)tindă, cuun asemenea a!nt, înct încă de pe acum #idurile !ec'i ale Abisului se#"uduiau. *u toate acestea, plin de or"oliu şi !anitate, nu !roia să se



descura7e#e, se încăpăţna împotri!a unor lucruri e!idente, 'răninduse cutot felul de ilu#ii şi spernd că !a "ăsi în el forţe su$ciente sănalţe bara7ul, întăritura necesară ca să stă!ilească înaintarea ad!ersarilor. 2ar în searaaceea se simţea !lă"uit de attea lo!ituri cte primise şi, mai cu seamă, erapreocupat de o problema carel făcea să încerce un nelămurit re"ret.

Procedase oare. 1ine, odinioară, cnd îl lăsase pe 1onnaire să. Plece îşiamintea cu!intele profetice ale acestui om simplu şi plin de tărie, înmomentul acelei "re!e "enerale, şi !ă#use cum a doua #i 1onnaire a7utase săse pună pe picioare u#ina de ia *rec'erie, ca un priceput lucrător ce era. 2ecnd atelierele Abis porniseră pe panta declinului şi Ra"u le mn7ise cu petede sn"e, 1ourron, Fauc'ard şi alţii părăseau u#ina lui, fu"ind de ea ca de unloc blestemat şi sortit ruinei. Dn depărtare, oraşul nou care se în$ripa continuasă strălucească în bătaia ra#elor de soare, şi 2ela!eau fu apucat dintfo datăde o asemenea furie, înct numai !iolenţa sentimentului de ură era su$cientca săi dăruiască puteri noi şi încredere în drumul pe carel apucase în !iaţă.Ku, nu, a!usese perfectă dreptate, ade!ărul era că procedase bine în trecut,

nu se poate să se scoată nimic de la oameni altfel dect punndule 7u"uldo"mei pe "ruma#, şi socotea că starea actuală de lucruri, care se ba#a pemunca salariată, rămnea le"ea supremă a !ieţii, fără de care nu e)istădect 'aos, demenţă şi catastrofe. Ni, nemai!oind să !adă oraşul nou, trasedraperiile "roase din creton şi aprinse lămpiţa electrica de birou, apucnduse din nou să re>ecte#eQ asupra situaţiei, Q instalat confortabil în cabinetul săude lucru bine i#olat, unde mica sobă din faţa şemineului, acum încinsă,răspndea o căldură intensă. 2upă cină, 2ela!eau se aşe#ă din nou la birou pentru a scrie, în sfrşit,scrisorile repre#entnd i#bă!irea al cărei plan îl cocea de ore între"i. *ndpendula bătu mie#ul nopţii, se mai a>a încă la masa de lucru, înc'eind

această corespondenţă att de "reu de redactat şi att de penibilă pentru elalte temeri îl cuprinseră acum, o ade!ărată spaimă îl in!adă din nouL oarerepre#enta aceasta întrade!ăr i#bă!irea şi, admiţnd c'iar căi !or $acordate păsuirile cerute, ce se !a face după aceea %drobit de oboseală,după eforturile supraomeneşti pe care le depunea ca să sal!e#e u#ina Abis,2ela!eau lăsă săi cadă fruntea în palme şi rămase aşa o !reme, cufundat întro spaimă imensă. Nin acest moment a7unse pnă la el #"omotul unuiautomobil, au#i apoi !oci şi îşi dădu seama că era Fernande care se întorceade la serata pe care o petrecuse la uerdac'e şi care, a7unsă în casă, trimitea 7upnesele să se culce. *nd pătrunse în cabinetul lui 2ela!eau, Fernande a!ea "esturile

ner!oase şi "lasul ridicat al unei femei scoasă din $re şi care îşi stăpneştecu "reu mnia, rume"nd o ră#bunare. ^ 2umne#eule *ine a făcut aşa de cald aici E posibil să trăieşti cu unasemenea foc Ni se trnti întrun fotoliu, desc'einduşi blana ele"antă carei acopereaumerii şi arunendo pe 7os. Atunci apăru adorabilă, de o frumuseţe puţinobişnuită, în!eşmntată toată în mătăsuri şi dantele albe, cu o roc'ie foartedecoltată, carei reliefa bustul şi lăsa. =ă i se !adă braţele "oale. A$şa un lu)



de care soţul nu se mira şi pe care nici măcar nul obser!a, neinteresnduldect persoana ei, iubindui delicioasa făptură, în faţa căreia $orul dorinţei îlfăcuse întotdeauna supus, nimicindui orice perspicacitate şi lăsndul fărăputeri. Ni niciodată parcă Fernande nu emanase atta frumuseţea ameţitoareca în clipa aceea.

2ar în momentul în care 2ela!eau o pri!i mai cu atenţie, aşe#at labiroul lui şi cu capul !7indui încă de muncă, se înspăimntă. ^ 2ar ceai păţit, scumpa mea Fernande a!ea faţa ră!ăşită întrun mod cu totul !i#ibil. Yc'ii mari, deun albastru intens, att de mn"ietori de obicei, senteiau de o mnieascunsă. ura mică, făcută parcă anume pentru #mbete calde şi mincinoase în acelaşi timp, era întredesc'isă şi lăsa să i se !adă dinţii puternici, de oalbeaţă sclipitoare, pe care nimic nu putea so altere#e, "ata parcă să muşte.Dntrea"a ei înfăţişare de"a7a un aer de !iolenţă şi $"ura, în mod obişnuit de oformă o!ală, plăcută, părea acum "ata să plesnească, um>ată de mnie subpărul ne"ru, că#ut pe frunte.

^ *e am răspunse ea în cele din urmă, fremătnd de ner!i. Ku amnimic. 8ăcerea se aşternu din nou între ei şi se au#i limpede, în linişteaprofundă a iernii care în!ăluise parcă în aripa morţii totul în 7ur, mormăitulameninţător al atelierelor u#inei Abis, a>ate în plină acti!itate şi ale cărortrepidaţii făceau să se #"lţie întrea"a clădire ca de un. *utremurneîntrerupt. 2e obicei, cei doi soţi nuşi mai dădeau seama de lucrul acesta.2ar, în, noaptea aceea, deşi producţia fusese diminuată întrun modsubstanţial din pricina lipsei de comen#i, se pusese totuşi în acţiune imensulciocan pneumatic de două#eci şi cinci de tone, pentru a se lucra în "rabăţea!a unui Q tun de mare calibru şi pămntul trepida, !ibraţiile $ecărei

lo!ituri, comunicnduse prin scurta "alerie de scnduri care le"a cabinetulde clădirile !ecine ale u#inei, păreau că răsună c'iar în mi7locul încăperii. ^ Uai, spunemi, ai ce!a, reluă 2ela!eau. Pentru ee numi spui ce ai Fernande lăsă săi scape un "est de nerăbdare şi răspunse furioasăL ^ Ar $ preferabil să urcăm şi să ne culcăm. *u toate acestea, nu se ridica din fotoliu şi răsucea cu înfri"uraree!antaiul în mini, în !reme ce o respiraţie scurtă îi um>a pieptul scos înrelief de decolteul roc'iei. ^ Ai fost prin urmare la uerdac'e, de dimineaţă ^ 2a, am fost. ^ Ni e ade!ărat ce mia po!estit puţin mai înainte 1ois"elin #ina e în

prime7die să dea faliment, suntem în pra"ul ruinei şi o să a7un"em în aşa 'al înct !a trebui să nu mai mncăm dect un codru de pine şi să nu mai portdect roc'ii din stofă de lnă ^ 2a, a trebuit săi spun ade!ărul. Fernande tremura toată şi abia se putea stăpni sa nu i#bucnească de îndată în reproşuri şi insulte. Era limpede ca lumina #ilei, distracţiile seduceau pe "rlă, o ameninţa prime7dia să piardă plăcerile de pnă acum. Kuse !or mai da petreceri la uerdac'e, nici dineuri, baluri sau partide de



!nătoare. Yare 1ois"elin îi ascunsese faptul că poate !a trebui săşi fereceuşile saloanelor şi să !ndă proprietatea 1a, mai mult încă, se spălase pebot de milioanele !isate şi de întoarcerea ei "lorioasă la Paris. Dn sfrşit, totceea ce cre#use că are în palme, a!erea, lu)ul, plăcerile pe care le "ustasedin plin şi le epui#ase una după alta, cu ra$nament in "oana după sen#aţii

tari, totul se prăbuşea în 7urul eî. =e simţea încon7urată numai de ruine, şiacest 1ois"elin o e)asperase pur şi simplu puţin mai înainte prin moliciuneaşi laşitatea lui, carel făceau să plece capul în faţa catastrofei. ^ Kumi spui niciodată nimic despre afacerile noastre, rduă ca cu unton aspru. Cucrurile astea miau picat ca din senin, de par7a maş $ tre#it cuta!anul în cap, şi cred că am înfăţişarea unei toante, nu altce!aO Atunci, ceide făcut, ia spunemi ^ Y sa trebuiască să muncim, răspunse el foarte simplu, 9iL e)istă altăcais de a scăpa din încurcătură. 2ar încă de multă !reme Fernande nu mai asculta ce !orbea. ^ Ai putut să cre#i oare o clipă măcar că am să $u de acord sa nu am

nimic ce să pun pe mine, să umblu numai cu botine sclciate în picioare, soiau de la capăt cu mi#eria asta, a cărei amintire e un coşmar pentru mineA', Q nu, eu nu sunt plămădită din acelaşi aluat ca !oi, ceilalţi, eu nam c'efde aşa ce!a 8rebuie să întreprindeţi ce!a, 1ois"elin şi `cu tine, $indcă nu!reau să mă tre#esc din nou a7unsă îu sapă de lemn Ni continuă pe acest ton, dnd drumul la tot năduful care clocotea în$inţa ei de femeie pierdută. Dn cu!intele Fernandei i#bucnea toată tinereţea einefericită, cnd, la două#eci de ani, întreţinută de mama sa, profesoară depian, sedusă şi apoi abandonată, îşi tra după sine prin !iaţă falimentul aneifrumuseţi e)cepţionale, amintirea acestei odioase a!enturi, pe care o ţineaascunsă în cel mai adnc un"'er ai su>etului. rmase apoi căsătoria pe care

o făcuse pur şi simplu din calcul şi raţiuni $nanciare cu acest 2ela!eau, pecareî acceptase în po$da urţeniei şi a condiţiilor nu cine ştie ce strălucite,simţind ne!oia unui spri7in în situaţia în care se a>a, a unui soţ pe care săl întrebuinţe#e în c'ip de para!an. =e i!ise lo!itura norocoasă cu u#ina Abis,carei con$rmase calculeicL soţul de!enit dintro dată o bună partidă şi o"aranţie pentru !ictorie, 1ois"elin cucerit şi proprietatea de la uerdac'epusă la picioarele sale, împreună cu tot lu)ul şi toate distracţiile posibile cere#ultau din aceasta. Ni !reme de doispre#ece ani, pro$toarea şicorupătoarea aceasta "ustase tot ceea ce o asemenea femeie cu un instinct înnăscut de cru#ime îşi doreşte şi socoteşte mai deosebit, satisfăcnduşipoftele fără mar"ini şi potolinduşi ranc'iuna cumplită pe care şio

în"rămădise în su>et încep în d încă din copilărie, fericită în aceste momentepentru minciunile pe care le rostea, pentru 7urămintele sale false, pentru înşelăciunea, de#ordinea şi ruina pe care le aducea după sine şi înentatămai cu seamă de lacrimile pe care le făcea să i#!orască din oc'ii =u#annei. Niacum, dintro dată, se tre#ea că situaţia asta nu !a dura, aşa cum seaşteptase, pnă la sfrşitul !ieţii, şi că !a $ silită să se pră!ălească din nou, în!insă, în sărăcia ei de odinioară



^ ăsiţi o soluţie, aran7aţi ce!a împreună Ku am c'ef să a7un"complet "oală, nu !reau sămi sc'imb absolut cu nimic felul meu de a trăi. 2ela!eau, pe care purtarea Fernandei începea săl neliniştească, înălţădin umerii lui puternici. Dşi spri7inise cu amndoi pumnii capul masi! debuldo", cu ma)ilarele proeminente şi o pri!ea cu oc'ii lui mari şi cenuşii, cu

faţa con"estionată de căldura puternică din încăpere şi cu obra7ii pe 7umătateacoperiţi de colierul bărbii ne"re. ^ =cumpa mea prietenă, a!eai dreptate, să nu mai discutăm desprelucrurile astea, $indcă îmi face impresia căn seara asta nu prea eşti în apeletaleO Ntii foarte bine că te iubesc mult şi sunt "ata să fac toate sacri$ciile dinlume, pentru ca tu să nu suferi. 2ar sper că te !ei resemna şi !ei încerca săfaci întocmai ca şi mine, care mă !oi lupta pnă la ultima su>are. 2acă !a $ne!oie, mă !oi scula la orele cinci dimineaţa, !oi trăi cu o coa7ă de pine, !oifolosi pentru acti!itatea noastră #iua mea întrea"ă, !oi munci din răsputeri, şiseara mă !oi trnti din nou foarte mulţumit în patO 2oamne 2umne#eule, aisă $i c'iar mai frumoasă cnd ai să porţi roc'ii mai simple şi cnd ai să te

plimbi pe 7os *'iar tumi !orbeau mai deună#i despre oboseala care teacuprins şi despre de#"ustul tău pentru aceste plăceri, mereu şi mereuaceleaşi. 8 întrade!ăr, aşa era. Yc'ii ei albaştri, att de mn"ietori deobicei, acum se întunecară şi mai tare, de!eniră aproape ne"ri. 2e ct!a timpse simţea tot mai ră!ăşită, tot mai distrusă, puţin cte puţin, din pricinadorinţelor sale răscolite, pe care nu ştia cum să şi le mai împlinească.Dnspăimntătoarea !oluptate "ustată în urma !iolului, în îmbrăţişarea brutalăa lui Ra"u, nebun din pricina furiei şi a dorului de ră#bunare, transpirat încăde muncă şi cu pielea arsă de do"oarea cuptorului, cu muşc'ii pietri$caţi deefortul necesar mane!rării crli"ului pentru amestecat metalul, în$erbnt at,răspndind în 7ur mirosul diabolic de pr7ol care domneşte fără îndoială în

infern, o aţţa, strnea în ea curio#itatea per!ersă a unei căutări e)asperatede sen#aţii noi. Kiciodată nu încercase un spasm att de intens în braţele#elosului 2ela!eau sau ale leneşului 1ois"elin, primul mereu preocupat decte ce!a şi "răbit, cel deal doilea att de corect în purtări, înct îţi făceaimpresia căi complet indiferent. =imţea de asemenea o ranc'iună ascunsăfaţă de aceşti oameni care nui mai puteau da plăceri şi era cuprinsă de ofurie mereu mai cumplită la "ndul că nimeni şi niciodată nu !a mai $ înstare să o satisfacă. 8ocmai din pricina aceasta pri!ea cu un dispreţ su!eranpln"erile lui 1ois"elin atunci cnd bărbatul îi destăinui neca#urile lui şidisperarea de care era cuprins la "ndul că !a $ ne!oit săşi restrn"ă ni!elulde trai. Ni din pricina aceasta se întorsese acasă att de pornită pe ceartă şi

att de duşmănoasa, stăpnită pe deantre"ul de dorinţa să sfşie şi sădistru"ă totul în 7urul ei. ^ 2a, da, bi"ui ea, plăcerile astea, mereu şi mereu aceleaşi A', nueşti tu în stare sămi dai altele noi Dn u#ină, ciocanul pneumatic continua să marc'e#e lo!iturile saleputernice, din pricina cărora pămntul se cutremura. 2e atta amar de!reme, ciocanul acesta îi plămădise plăcerile, făcnd oţelul să transpirepentru a face să i#!orască bo"ăţia de care era a!idă, în timp ce turma



nefericită a muncitorilor îşi dădea !iaţa pentru ca ea să şio trăiască pe a sabucurnduse din plin de toate Y clipă, Fernande au#i această mişcaredureroasă a muncii. Nin faţa oc'ilor îi re!eni aceeaşi ima"ine dintotdcauna, alui Ra"u pe 7umătate "ol, răsturnndo peste "rămada de #drenţe scrna!e şiposedndo sub do"oarea cuptoarelor. Kiciodată nu se !a mai întmpla.

Kiciodată Ni "ndul acesta îi ampli$că ura sălbatică împotri!a soţului. ^ *eea ce sentmplă acum nui dect din !ina taO ;am spuso şi lui1ois"elin. 2acă încă de la început ai $ a!ut "ri7ă săl strn"i de "t penenorocitul ăsta de Cuc Froment, nu neam $ tre#it acum în pra"ul ruineiO2ar nai ştiut niciodată săţi diri7e#i treburile. 2ela!eau se ridică dintro dată în picioare, re#istnd totuşi accesului defurie care începuse săl năpădească. ^ =ă urcăm în dormitor şi să ne culcămO Y să a7un"i pnă la urmă sămă forţe#i săţi spun lucruri pe care leaş re"reta mai tr#iu. Fernande nu se clinti din loc şi continuă săi !orbească mai departe peacelaşi ton, de!enind att de caustică şi de a"resi!ă cnd îl acu#ă că nu ia

adus dect nenorocirea în !iaţă, înct el a7unse săi stri"e la rndul lui întrunmod brutalL ^ 2ar, la urma urmei, dra"a mea, cnd team luat în căsătorie, nua!eai un ban şi eu a trebuit săţi cumpăr pnă şi cămăşile de pe tine. Eraia#!rlită pe drumuri şi măntreb unde ai $ a7uns, în acest moment, fărămine Ybra#nică, scoţnduşi pieptul şi mai în e!idenţă, ea îi răspunse cu oc'iscnteind de o ură nimicitoare ^ Ha să #ică, tu cre#i că, aşa frumoasă cum eram eu şi $ică a unuiprinţ, aş $ acceptat un bărbat de o condiţie att de 7oasă ca tine, urt şicomun, fără nici o situaţie, dacă aş $ putut sămi cşti" sin"ură o bucată de

pine ităte în o"lindă, amice 8eam acceptat, întrade!ăr, pentru că teaian"a7at să cucereşti pentru mine o a!ere şi o po#iţie princiare. Niţi spunacum toate lucrurile astea tocmai pentru că nai fost în stare săţi respecţiniciunul dintre an"a7amentele pe care ţi leai luat. 2ela!eau se în$psese în faţa ei şi o lăsase să !orbească, încleştnduşipumnii şi străduinduse 7dm răsputeri săşi păstre#e sn"ele rece. ^ Ai priceput, se încăpăţnă ea să stri"e furioasă, niciunul dintrean"a7amentele tale, niciunul măcar Ni nici pentru 1ois"elin nai făcut nimicmai mult dect ai făcut pentru mine, căci ade!ăratul !ino!at, care la ruinatpe acest sărman om, tu eşti. 8u lai determinat săţi dea banii, iai promisrente fabuloase, şi uite că acum nu o să mai aibă nici cu ceşi cumpăra o

perec'e de panto$ în picioareO A>ă, amice, că atunci cnd nu eşti capabil săconduci o treabă importantă, trebuie să rămi un prăpădit de funcţionarmărunt, să trăieşti în !i#uina ta, cu o femeie îndea7uns de urtă şi îndea7unsde proasta ca să stea şi să ştear"ă copiii la nas şi săţi crpească ciarapiiOFalimentul ăsta e numai !ina ta., înţele"i ce !reau săţi spun, a ta, numai şinumai a ta 2ela!eau nu mai putu să se stăpnească multă !reme. *eea ceireproşa Fernande cu atta sălbăticie era ca un cuţit pe care il răsucea în



inimă, şi !orbele ei îi răscoleau totodată şi conştiinţa. El, care o iubise att demult, so audă !orbind despre căsătoria lor ca despre o tarabă de !ndutmărunţişuri, unde nu e)istase nimic altce!a din partea ei dect calcul şitocmeală El, care în curnd împlinea mai mult de cincispre#ece ani de cndlucra cu atta loialitate şi un att de mare eroism pentru a putea săşi ţină

promisiunea pe care io făcuse !ărului său, el, 2ela!eau, să $e acu#at acumtocmai de către Fernande că a întreţinut o proastă administraţie şi că nuinimic altce!a dect un incapabil *u amndouă minile lui puternice o înşfăca de braţelei "oale şi o #"lţi #dra!ăn, spunndui cu !oce scă#ută, caşi cum sar $ temut ca tunetul !orbelor sale să nul înnebunească şi mai tarec'iar pe el însuşiL ^ Kenorocito 8aci din "ură şi nu mă aduce ia disperare 2ar Fernande se ridicasen picioare ia rndul ei şi, simţind cele douămini care o apucaseră în clipa aceea, făcu un efort şi se eliberă dinstrnsoare. Atunci, !ă#nduşi ambele braţe, care erau att de albe şidelicate, cum se încercuiau cu dun"i roşii, se porni să bolborosească cuprinsă

de mnie şi durere în acelaşi timpL ^ Mă mai şi baţi acum, mitocanule, brută A', mă baţi, mă baţi Dnainta spre 2ela!eau, cu $"ura ei de obicei att de plăcută, dar pecare furia o ră!ăşise, şi îşi scuipa tot dispreţul în obra#ul acestui bărbat, obra#pe care ar Ei !rut săl sfşie. Kiciodată nui urse att de mult ca acum,niciodată no ener!ase în aşa măsură aspectul lui butucănos de cine buldo".Ranc'iuna ei acumulată dea lun"ul anilor i#bucnea în cele din urmă, o împin"ea de la spate şi o făcea să simtă ne!oia unor acte nesăbuite, pentru asfrşi cu totul şi cu toate. Ni, în cru#imea ei, căuta rana cea mai dureroasă,aceea care iar $ făcut să stri"e şi să sufere ct mai mult. ^ Ku eşti nimic altce!a dect o brută, nu eşti în stare sa conduci nici

măcar un atelier cu #ece oameni Ca această insultă puţin obişnuită, 2ela!eau fu apucat de un rscon!ulsi!, în aşa măsură !orbele acestea i se părură de stupide şi copilăreşti.Ni rsul lui puse capac la toate, reuşi sa o ducă la e)asperare pnă întratta, înct a7unse să delire#e. Yare ce săi spună pentru ai da lo!itura de "raţie şia face să încete#e cu rsul ^ 2a, eu sunt aceea care am făcut din tine ceea ce eşti, fără mine nuai mai $ rămas nici măcar un an directorul u#inelor Abis. 2ela!eau rdea şi mai tare. ^ Eşti nebună, dra"a mea, spui nişte prostii att de mari, înct nici numă mai mişcă.

^ A', spun prostii A>ă că numai mulţumită mie ţi, ai păstrat postul Mărturisirea aceasta îi scăpase pe neaşteptate. =ăi arunce cu!inteleastea în plină faţă, în botul lui ele cine, săi stri"e că nul iubise niciodată, căera amanta altuia Era lo!itura de cuţit care ar ti făcut fără îndoială să i securme rsul. Ni ce mult ar uşurao lucrul acesta întrun moment ca cel de faţădin !iaţa ei, cu ctă plăcere ar "usta această teribilă şi feroce !oluptateacum, cnd totul i se prăbuşea sub picioare ;ma"inea lui Ra"u i se i!i încă o



dată în faţa oc'ilor şi scoase un stri"ăt oribil de satisfacţie, aruncnduse ea însăşi în prăpastia ce se căsca dinaintei. ^ A>ă că ceea ce spun nu sunt deloc prostii, amice, mă culc cu1ois"elin al tău de doispre#ece ani. 2ela!eau nu înţelese din prima clipa. 8otuşi, prinse din #bor "roa#nica

insultă pe care io arunca în fată. %drobindul. ^ *e tot spui ^ =pun că mă culc cu 1ois"elin al tău de doispre#ece ani, şi pentru cănu mai am nimic de pierdut, pentru că totul se prăbuşeşte în 7urulnostru, eibine, uite. A>ă ade!ărul şi sa sfrşit *u dinţii strnşi, delirnd şi bolborosind cu!inte de neînţeles, 2ela!eause năpustise asupra ei şi o apucase din nou de braţe, #"uduindo #dra!ăn şitrntindo întrun fotoliu. Ar / Munca. G 7 $ putut sa o #drobească sub lo!iturile lui de pumn, săinimicească aceşti umeri "oi, acest piept "ol, această "oliciune pro!ocatoare,pentru ca Fernande să nul mai insulte, şi să nui mai torture#e în continuare.

Hălul îndelun"atei sale încrederi, !ălul îndelun"atei sale nai!ităţi, se sfşia însfrşit şi acum !edea limpede, "'icea ade!ărul. Kiciodată nul iubise,e)istenţa ei alături de dnsul nu fusese niciodată altce!a dect ipocri#ie,!iclenie, minciună şi trădare. Pe neaşteptate, îşi arătase colţii lupoaica, şi dinaceastă femeie att de frumoasă, att de $nă, att de desă!rşită, dinaceastă femeie pe care o adora şi pe care o dorea din toată inima,idolatri#ndo, se înălţase #idul urii, ascuns pnă acum pri!irilor, de#!ăluindui brutalitatea instinctelor. Ni 2ela!eau !edea i#!ornd din făptura ei tot ceeace i"norase de atta amar de !reme, femeia per!ersă şi corupătoare, carenimicise încetul cu încetul totui în 7urul său, $inţa plină de cru#ime şi per$die,a cărei plăcere se năştea numai din lacrimile şi sn"ele altora.

Ni, peste disperarea în care se #bătea, tot ea fu aceea care continuă săl insulteL ^ Acum ai început să dai cu pumnul, nui aşa 1rută 2ă, 'ai, dă cupumnul, ca muncitorii tai, cnd sunt beţi Atunci, în mi7locul înspăimntătoarei tăceri care se aşternuse, 2ela!eauau#i lo!iturile cadenţate ale ciocanului pneumatic, mişcarea aceea a munciicei le"ăna #ile şi nopţi dea rndul, fără odi'nă. Păreau că alcătuiesc o !ocecunoscută, care a7un"ea pnă la el de unde!a de foarte departe, dar caredesă!rşea întrun limba7 limpede po!estea "roa#nicei a!enturi. Yare nude!orase Fernande, cu dinţii ei mici şi albi, dintrun email pe care nimic nulaltera, tocmai tot ceea ce acest ciocan pneumatic crease ca bo"ăţie ndul

acesta ar#ător îr in!ada creierul, femeia din faţa lui era cea care nimicise şitocase milioanele, cau#a principală a de#astrului şi falimentului ine!itabil ceiaştepta în !iitor. Dn !reme ce el se dăruia trup şi su>et muncii, întrun mod cuade!ărat eroic, pentru aşi ţine promisiunile, şi lucra cte optspre#ece ore pe#i, străduinduse să sal!e#e !ec'ea lume care se prăbuşea, ca era aceea carerodea edi$ciul şi careşi împlinea rolul său de ferment în putre#iciunea din 7ur.Hieţuise acolo, alături de el, cu un aer att de liniştit, cu o faţă duioasă şisur#ătoare, şi totuşi ea era otra!a, forţa distructi!ă, ruinnd tot ceea ce



atin"ea, parali#ndui eforturile şi nimicinditi munca. Dntrade!ăr, ruina sea>ase mereu ln"ă el, iusesc mereu pre#entă la masa lui, în patul în caredormea, şi totuşi no !ă#use sfărmase totul cu minile ei mici şi $ne, cudinţii ei mărunţi şi imaculaţi. Nin faţa oc'ilor îi re!eni o ima"ine maidepărtată, din nopţile cnd ea sentorcea de la uerdac'e, ameţită de

mn"ierile amantului său, de !inurile băute, de !alsurile dansate şi de baniia#!rliţi cu nemiluita în dreapta şin stn"a, şi cnd Fernande dormea dupăor"iile făcute cu capul pe perna con7u"ală, în !reme ce el, imbecilul şineştiutorul, lun"it alături, cu oc'ii lar" desc'işi prin întunericul adnc cedomnea în 7ur, îşi frămnta creierul pentru a "ăsi o soluţieprin care să sal!e#eu#ina Abis, e!itnd c'iar şi să o atin"ă pe soţia lui, măcar în treacăt, printromn"iere, de teamă să nui tulbure somnul. Ni acesta repre#enta pentru2ela!eau un tablou în"ro#itor, carei strni o mnie nebuna şil făcu să stri"eL ^ Am să te omor Fernande se trnti din nou în fotoiiu, spri7ininduşi amndouă coatele demar"inile lui, cu trupul aproape "ol şi faţa ei plăcută şi s$dătoare, încadrată

de casca nea"ră a părului admirabil. ^ A' *'iar asta şi !reau Mam săturat, şi de tine, şi de ceilalţi, şi demine însămi, şi de întrea"a !iaţă. 2ect să trăiesc în mi#erie, prefer să mor. 2ela!eau, din ce în ce mai înnebunit, repeta, întruna, urlndL ^ Am să te omor Am să te omor 2ar, nea!nd la îndemnă nici un fel de arma, se în!rtea de colo pnăcolo prin odaie, căutnd febril. Kici un cuţit, nimic altce!a, în afară de acestedouă mini cu care să o strn"ă de "t dar, după aceea, el ce sar mai face=ar resemna să mai trăiască încă, în !reme ce ea era moartă n cuţit încăşi ar $ fost de a7uns pentru amndoi. Fernande îl !ă#u încurcat, "'ici e#itarealui de o secundă şi, cre#nd că niciodată nu !a "ăsi forţa ca so ucidă,

triumfă. Dncepu să rdă, cu un rs ironic şi s$dător. ^ Ei bine, ce mai stai, nu mă omori odată. Flai, omoarămă odată,omoarămă, nu ai cura7ul 2eodată, în căutarea lui 'alucinantă, pri!irile îi întlniră sobiţa dintablă, unde ardea un 7ăratic din cocs att de pu I/< ternic, înrt camera supraîncăl#ită părea încă de pe acumincendiată. Ni la !ederea acesteia, se strni în el o bruscă demenţă, del făcusă uite de totul, pnă şi de $icăsa, de Kişe a lui adorată, care dormealiniştită acolo sus, în cămăruţa ei de la eta7ul al doilea. A', să sfrşeascăodată cu el însuşi, să se. =cufunde pentru totdeauna în adncul acestei orori,să se elibere#e din cercul de $er carei strn"ea tmplele A', so dăruiască

morţii pe această femeie oribilă, pentru ca nicicnd să nu mai $e a altora, şisă se să!rşească odată cu ea, să nu mai trăiască nici o secundă mai mult,$indcă de acum înainte !iaţa lor era mn7ită cu noroi şi pierdută Fernande continua săi arunce în faţă rsul ei dispreţuitor ca un ş$c'ide biciL ^ Ymoarămă odată Ymoarămă odată Eşti întrade!ăr prea laş ca sămă omori



2a, da =ă ardă totul, să distru"ă totul printrun incendiu uriaş, în caresă facă să dispară şi casa şi u#ina şi prin care sa aducă întrade!ăr ruinatotală, ruina pe care această femeie şi imbecilul ei amant o doriseră n ru""i"ant, unde el însuşi sar transforma în cenuşă, împreună cu această femeiesper7ură, coruptă şi de!oratoare, printre ruinele fume"nde ale !ec'ii

societăţi moarte, pe care a!usese prostia so apere. Printro lo!itură "roa#nică de picior răsturnă sobiţa şi o a#!rli înmi7locul camerei, repetnd stri"ătul de mai înainteL ^ Am să te omor Am să te omor *ocsul aprins se răspridise pe co!or, formnd o mare de >ăcări roşii.1ucăţi de 7ar se rosto"oliseră pnă la una dintre ferestre. Perdelele de cretonse aprinseră mai înti, după care !eni rndul co!orului. Apoi mobilele şipereţii luară foc cu o rapiditate ful"erătoare. *onstruită întrun mod cu totulsuper$cial, casa lua foc, trosnea şi fume"a ca o le"ătură de surcele. Atunci a!u loc o scenă în$orătoare. Fernande, în"ro#ită, se ridicasenpicioare şi, strn"nduşi fustele de mătase şi dantele, încercă să descopere

un loc pe unde să fu"ă fără ca >ăcările so poată atin"e. =e precipită cătreuşa care dădea înspre !estibul, făcnduşi planul că !a a!ea timp să sefurişe#e pe acolo şi mai apoi, sărind pe fereastră, să a7un"ă în "rădină. 2ar înfaţa uşii îl "ăsi postat pe 2ela!eau, ale ;;; cărui braţe desfăcute îi barau trecerea. Faţa lui e)prima atta ură înct, în"ro#ită, aler"ă către cealaltă uşă, aceea care se desc'idea înspre"aleria din lemn ce le"a cabinetul de lucru al lui 2ela!eau de celelalteconstrucţii ane)e ale u#inei, fnea de pe acum însă nu mai era c'ip să fu"ăprin partea aceea, $indcă "aleria ardea întocmai ca un burlan, crend unasemenea 7et de aer încins, înct înseşi birourile administraţiei erau înprime7die să ia foc. Atunci Fernande re!eni în mi7locul încăperii, orbita şi

sufocată de ium, împleticinduse pe picioare, cuprinsă de o furie cumplită,simţind ca roc'ia îi ardea şi că şi părul desfăcut îi luase foc la rndul lui peumerii ei "oi, ciuruiţi de arsuri. Ni 'orcăia, cu o !oce înspăimntătoareL ^ Ku !reau să mor Ku !reau să mor Casămă să trec, asasinule îAsasinule =e aruncase din nou către uşa dinspre !estibul şi se străduia să forţe#etrecerea, năpustinduse asupra soţului care stătea întruna postat acolo, deneclintit în !oinţa lui sălbatică. 2ela!eau nu mai stri"a, ci repeta numai, fărăpic de !iolenţă în "lasL ^ Ţiam spus că !ei muri Ni, $indcă Fernande încerca sa treacă, #"riindul cu un"'iile pnă la

sn"e, bărbatul trebui so înşface şi o aduse încă o dată pnă în mi7locul încăperii, transformată acum de către cărbunii aprinşi întro !atră de 7eratic.Atunci începu o luptă în"ro#itoare. Femeia se #bătea cu o forţă pe care fricade moarte o în#ecise şi căuta uşile şi ferestrele cu ener"ia instincti!ă pe careo au animalele rănite în !reme ce bărbatul o forţa să rămnă printre >ăcări,unde !roia să o transforme în cenuşă şi unde !roia ca el însuşi sa moară, împreună cu ea, pentru a putea în felul acesta să nimicească totul, odată cuoribilul lor trai în comun. Ku se bi#uia pe nimic altce!a dect pe cele două



braţe solide ale sale, şi de #ece ori o îndepărtă cu forţa de ieşiri, în !reme cepereţii se despicau sub atin"erea limbilor de foc. Dn sfrşit, reuşi so opreascădin #bătut, ţinndo strns şi imobili#ndo întro ultimă îmbrăţişare, el, care oadorase şi o purtase att de des în braţe în felul acesta. =e prăbuşiră împreuna peste 7arul pardoselii în 7urul lor tapiseriile a7unseseră pnă la

urmă să ardă ca nişte torţe, iar lanibriurile făceau să cadă deasupra trupurilor înne"rite o ploaiQe de tăciuni roşii. Ni, cu toate ca ea mai "emea încă, încercnd săi muşte, el nu o lăsa din braţe, o strn"ea tot mai tare şi oducea după sine în neant, şi unul şi celălalt transformaţi în făclii, ar#ndcuprinşi de acelaşi foc ră#bunător. Ni acesta fu sfrşitul, plafonul se prăbuşideasupra lor, întro ade!ărată a!alanşa de "rin#i aprinse. Dn noaptea cnd se petreceau lucrurile acestea, Kanet, careşi făceaucenicia lui de muncitor electrician la u#ina de la *rec'erie, ieşea tocmai dincamera maşinilor, în momentul în care #ări în direcţia atelierelor Abisului oimensă lumină roşie. Ca început cre#u căi !orba de sclipirea pe care orăspndeau cuptoarele de cimentare. 2ar lumina creştea din ce în ce mai

mult şi dintro dată înţelese despre ce e !orbaL ceea ce ardea acolo era c'iarcasa directorului. Asemenea unui şoc electric, c'ipul Kişei îi re!eni pedinaintea oc'ilor şi. Dncepu să aler"e ca un besmetic, a7unse la #idul caresepara cele două proprietăţi, pe care odinioară îl săreau amndoi att de!oiniceşte pentru a se putea întlni, şi îl escaladă din nou, fără să ştie nici elcum, a7utnduse şi de mini şi de picioare. =e pomeni în "rădină, sin"ursin"urel, $indcă nu fusese încă dată alarma. Dntrade!ăr, casa era aceea careardea şi >ăcări uriaşe se plimbau de la parter pnă la acoperiş, alcătuind unade!ărat ru" imens, fără ca din interior să se obser!e !reo mişcare deoameni. Ferestrele continuau să rămnă înc'ise, uşa nici ea nu se desc'ideaşi totul era încă de pe acum o !l!ătaie de foc, nemaipermiţnd nici să se

între, nici să se iasă. Cui Kanet i se păru numai că aude nişte stri"ătecumplite, o ade!ărată luptă oribilă de a"onie. Dn cele din urmă, 7alu#eleleuneia dintre ferestrele de la eta7ul al doilea fură date la o parte cu !iolenţă şiKişe îşi făcu apari7ia printre în!olburările de fum, complet albă la faţă, îmbrăcată numai în cămaşa de noapte peste care a#!rlise un simplu 7upon.=tri"a după a7utor şi se apleca în afară, în"ro#ită. ^ Kuţi $e frică Kuţi $e frică stri"ă Kanet în "rabă. rc să te iau. %ărise o scară mare, culcată dea lun"ul peretelui unui 'an"ar. 2ar,cnd dădu să o ridice de 7os, bă"ă de seamă că era prinsă cu un lanţ. 8recuprintrun moment teribil de panică. Dn'ăţase un bolo!an mare şi lo!ea lacătulcu toate puterile de care era în stare pentru al sfărma. Flăcările trosneau

în"ro#itor şi primul eta7 era cuprins de focul careşţ dublase tăria,rosto"olinduse întro cascadă de sentei şi înălţnd spre !ă#du' un fum attde "ros înct, din cnd în cnd, Kişe dispărea acoperită de el acolo, sus.Kanet îi au#ea întruna ţipetele disperate carel înnebuneau şi lo!ea, lo!eamereu, stri"ndui la rndul luiL ^ Aşteaptă Aşteaptă rc la tineL Cacătul sări în ţăndări şi Kanet putu să trască după eî scara. Kiciodată,mai tr#iu, nu înţelese cum a7unsese să o ridice în picioare. Fără îndoială un



miracol îi în#ecise forţele, făcndu8 să poată să o salte în picioare, aşe#ndoc'iar sub fereastră. Abia atunci îşi dădu scama că era prea scurta şidisperarea lui atinse un asemenea "rad, înct el însuşi a!u un moment dee#itare, carel făcu săşi piardă cura7ul, cu toată bra!ura lui de erou laşaispre#ece ani, 'otărt să o sal!e#e pe această fetiţă de treispre#ece, care

era prietena sa. =e #ăpăcise complet şi nu mai ştiu ce să facă. ^ Aşteaptă Aşteaptă Ku te mişca de acolo, urc la tine *'iar în momentul acela, una dintre cele doua ser!itoare, care locuiaula mansardă şi ale căror camere dădeau direct spre acoperiş, se strecura prinfereastra încăperii ei, cramponnduse cu amndouă minile de 7"'eabulstreaşinei şi, înnebunită de spaimă, se a#!rli pe neaşteptate în "ol şi. =efăcu una cu pămntul ln"ă peron, cu craniul despicat în două, murind peloc. Kanet, pe care ţipetele din ce în ce mai în"ro#ite ale Kişei îl #ăpăceaucomplet, cre#u că !a sări şi ea, ca şi ser!itoarea. Nio înc'ipui scăldatănsn"e, la picioarele lui, ceea cel făcu să scoată un ultim stri"ăt cumplitL

^ Ku sării, !in la tine, !in la tine =e căţăra în "rabă de a lun"ul scării şi, cnd a7unse la primul eta7,cuprins şi acesta de >ăcări, pătrunse printruna dintre ferestre, al cărei "eam#burase în ţăndări din pricina căldurii puternice, =oseau a7utoare şi multalume se adunase în "radină sau se a>a pe drum. Ni urmărind pe acest copiicare încerca săl sal!e#e pe altul printrun act de un cura7 nebun, mulţimeatrecu prin cte!a momente de spaimă în"ro#itoare. Focul sentindei) întruna,pereţii crăpau, pnă şi scara părea că se aprinde, rămasă sin"ură şi îQnpicioare, spri7inită de faţada clădirii, unde nuşi mai făceau apariţia nicibăiatul ?nici fetiţa. Dn cele din urmă, Kanet re!eni, purtmdo pe umeri ca peun mieluşel pe carel cari după tine. Reuşise, trecnd prin mi7locul acestui foc

imens, să urce un eta7, să o în. Nface şi să coboare din nou dar părul i sepr7olise şi !eşmintelei ardeau şi cnd se lăsase să alunece în 7os, dealun"ul scării, mai de"rabă dect să coboare, încărcat cu scumpa lui po!ară,amndoi erau acoperiţi de arsuri şi aproape leşinaţi unul în braţele celuilalt,strnşi întro încleştare att de puternică, înct trebuiră săi ducă aşa, împreuna, la *rec'erie,. nde =oeurette, pre!enită în "rabă, !eni să leser!ească drept in$rmieră. Y 7umătate de oră mai tr#iu, casa se prăbuşea şi nu mai rămnea dinea piatră pe piatră. 2ar cel mai rău lucru era faptul că incendiu, după ce setransmiseseprin "aleria birourilor administraţiei, începuse să se întindă înspre'an"arele !ecine şi de!ora acum imensa 'ală a cuptoarelor de pudla7 şi a

laminoarelor. Dntrea"a u#ină era ameninţată, focul se #bătea cuprins deturbare printre aceste clădiri !ec'i, aproape toate din lemn, dărăpănate şiuscate de soare. =e #!onea că cealaltă ser!itoare a familiei 2ela!eau putusesa scape prin bucătărie şi dăduse prima alarma ec'ipelor de noapte, iaracestea aler"aseră către atelierele Abis. 2ar muncitorii nu a!eau pompă şitrebuiseră săi aştepte pe cei de ;a *rec'erie, în frunte cu însuşi Cuc, care se"răbiseră să !ină să acorde un a7utor frăţesc u#inei ri!ale, împreună cuinstalaţiile de sal!are şi ser!iciul de pompieri, una dintre reali#ările acestora



din urmă. Pompierii din 1eauclair, a căror or"ani#are lăsa foarte mult de dorit,nu sosiră dect mult după aceea. ^ Ni era de7a prea tr#iu. Atelierele u#inei Abis erau cuprinse de!l!ătăile focului, şi de la un capăt Ga celălalt al construcţiilor murdare, întinse pe mai multe 'ectare, totul nu mai era nimic altce!a dect o mare

imensă de >ăcări, din mi7locul cărora mai răsăreau doar din loc în loc turnulpentru călit ţe!i şi coşurile înalte. =pre dimineaţă, cnd începură să mi7ească #orii, după această noaptede de#astru, numeroase "rupuri mai staţionau încă în faţa focarelor nestinsecomplet, sub cerul li!id şi în"'eţat de noiembrie. Autorităţile din 1eauclairTsubprefectul *'teard şi primarul ourier, nu părăsiseră o clipă loculsinistrului şi preşedintele aume se a>a împreună cu ei, la fel ca şi "inerelesău, căpitanul Golli!et. Abatele Marle, anunţat prea tr#iu, nu !enise dectspre #iuă, urmat în curnd de un !al de curioşi, bur"'e#i şi pră!ăliaşi, întrecare se !edeau soţii Ma#elle şi familiile Cabo:ue, 2ac'eu) şi *aau). Y undăde "roa#ă plutea prin !ă#du' şi toţi !orbeau cu !oce 7oasă, preocupaţi mai cu

seamă să a>e cum de putuse să se producă o asemenea catastrofă. Kurămăsese dect un sin"ur martor, ser!itoarea care putuse să fu"ă şi eapo!estea cum că doamna se întorsese de la uerdac'e puţin înainte demie#ul nopţii şi imediat se strnise în toată casa un #"omot mare de ceartă,după care se i!iseră >ăcările. 8oţi ascultau înlemniţi po!estea, apoi o repetaualtora cu 7umătate de "las, iar cei intimi deai casei "'iceau drama înspăimntătoare ce a!usese loc. Fără îndoială, după cum spunea şiser!itoarea, domnul şi doamna că#useră pradă >ăcărilor. Ni unda de "roa#ăcare plutea prin !ă#du' spori şi mai mult atunci cnd lumea îl !ă#u apărndpe 1ois"elin, pe care trebuiră săl a7ute cţi!a oameni să coboare din trăsură, întratt era de li!id şi sfrşit de puteri. 8recu printro sincopă, şi doctorul

Ko!arre fu ne!oit săi acorde în"ri7irea necesară c'iar în faţa acestor întinderide ruine, printre care fume"au rămăşiţele a!erii lui şi uide rămăşiţelepămnteşti ale lui 2ela!eau şi ale Fernandei se transformaseră pnă la urmă în cenuşă. Dn acest timp, Cuc conducea ultimele operaţiuni ale oamenilor săi,pentru a stin"e 'ala ciocanelor pneumatice care continua să ardă. Gordan, înfăşurat întro cu!ertură, se încăpăţna să rămnă la faţa locului, în po$dafri"ului intens care bntuia. 1onnaire, sosit printre primii, se distinsese princura7ul pe carel do!edise, încercnd să mai sal!e#e ceea ce se mai puteasal!a din maşini şi unelte, sacri$cnd o parte dintre ele pentru a nu se pierdetotul. 1ourron, Fauc'ard şi toţi ceilalţi foşti muncitori ai atelierelor Abis, care

trecuseră să lucre#e la u#ina de la *rec'erie, îl a7utau cu între" de!otamentulde care erau în stare, cunoscnd foarte bine locurile acestea, unde trudiserăatta amar de ani. 2ar se părea că un destin !itre", !7ind ca un ura"an,răpise totul, măturase şi nimicise totul, în po$da eforturilor pe care ledepuneau oamenii ca să mai sal!e#e cte ce!a. Focul ră#bunător, focuîpuri$cator, Ti#bucnise în momentele acelea întocmai ca o lo!itură de trăsnet,răsese între"ul teren şil curăţase pnă şi de dărmăturile pe care prăbuşirea!ec'ii lumi lear mai $ lăsat în urma ei. Acum, treaba era ca şi făcută,



ori#ontul era desc'is, se întindea liber, la in$nit, şi oraşul de dreptate şi pacecare se i!ea ca din pămnt putea săşi împin"ă !alul triumfător al caselorsale dincolo c'iar de capătul imenselor întinderi pnă nu demult pustii. ^ 2in mi7locul unui "rup se au#i !ocea "roasă şi !eselă a lui Can"e,olarul, care spunea în "ura mareL

^ Ku, nu Kam a!ut parte de cinstea asta, nu eu leam pus focul, darnare importanţă, treabai frumoasă şi mi se pare cara"'ios că tocmaipatronii ne a7ută, pră7induse sin"uri. Horbea despre incendiu. Ni lumea era att de în$orată, înct nimeni nu încerca măcar săl facă să tacă. Mulţimea înaintaT !ictorioasă, cu forţe noi,autorităţile din 1eauclair îl felicitau pe Cuc pentru de!otamentul pe careldo!edise, comercianţii şi micii bur"'e#i îi încon7urau cu simpatie pemuncitorii de la *rec'erie şi a7unseseră pnă acolo înct li se alăturau în moddesc'is. Can"e a!ea dreptate, e)istă momente tra"ice, cnd !ec'ileornduiri, lo!ite de nebunie, se aruncă sin"ure în foc. Ni din între" edi$ciulacesta cenuşiu al atelierelor u#inei Abis, att de întunecoase şi pline de

durere, unde !ec'iul sistem de salari#are îşi 'orcăise ultimele ceasuri aleunei munci în condiţii blestemate şi de#onorante, nu mai rămneau dectcte!a #iduri pe cale să se surpe şi ele, susţinnd sc'eletele "oale aleacoperişurilor, deasupra cărora se înălţau coşurile înalte şi turnul pentru călitţe!i, solitare, inutile şi pline de tristeţe. Dn aceeaşi dimineaţă, către orele unspre#ece, $indcă soarele se'otărse săşi facă apariţia pe cerul fără nici un nor, domQ Gerome trecu peacolo cu căruciorul lui, pe carel împin"ea un ser!itor. Dşi făcea plimbarea saobişnuită şi o luase c'iar pe drumul dinspre *ombettes, mer"nd dea lun"ul#idurilor u#inei şi ale oraşului în plină de#!oltare de la *rec'erie, ale căruicase păreau mai luminoase şi mai !esele c'iar în această #i fără ploaie,

scăldatăn ra#ele soare lui. Ni, deodată. Dn fata oc'ilor i se i!i cmpul deluptă, unde a!usese loc ultima înfrn"ere a conducătorilor atelierelor Abis şicare arătau 7alnic, prădate şi distruse de !iolenţa actului de dreptate celsă!rşiseră >ăcările. Hreme îndelun"ată pri!i locurile, cu oc'ii lui "oi şilimpe#i, transparenţi ca apa de i#!or. Ku scoase nici un cu!nt, nu sc'iţă niciun "est, Q doar se uită şi trecu mai departe, şi nimic pe faţa lui nu lăsa să se"'icească dacă !ă#use şinţelesese ce!a din toate acestea. *AR8EA A. ;>a Ca uerdaci!c, lo!itura fu teribilă. *'iar de a doua #i, ruina începu sa seabată asupra acestei reşedinţe a lu)ului şi desfrului, care nu multă !reme înainte răsunase de petreceri fără sfrşit. Y partida de !nătoare trebui sa $e

contramandată, apoi na!ură încotro şi renunţară la marile dineuri care a!eauloc în $ecare marţi. Kumerosul personal urma să $e concediat în masă şi se!orbea încă de pe acum despre !n#area trăsurilor, a cailor şi a 'aitei dinilorde !nătoare. Dn "rădini şin parc, !iaţa #"omotoasă şi a>uenţa fără sfrşit a!i#itatorilor încetaseră. Dnsăşi imensa locuinţă a soţilor 1ois"elin, saloanele,sufra"eria, sala de biliard şi fumoarul nu mai arătau dect ca nişte încăperipustii, unde bătuse cu furie !ntul de#astrului. Y locuinţă de!astată, care



tră"ea să moară şi care era cuprinsă pe neaşteptate de sin"urătatea ce oaduce după sine ceasul rău. Nin mi7locul acestei nesfrşite tristeţi, 1ois"elin îşi plimba umbra $inţeilui a7unsă întro stare lamentabilă. *u mintea pierdută, rătăcită şi distrusă,petrecea ceasuri lun"i şi. Dn"ro#itoare, ne"ăsinduşi nicăieri rostul, 'oinărind

de colo pnă colo ca un su>et 'ăituit de suferinţă printre ruinele carepuseseră capăt traiului său de desfru. Ku era în fond dect o $inţă sărmana,un om făcut numai pentru distracţii şi !iaţă de club, mediocru şi amabil, acărui înfăţişare corectă şi ţinuta întotdeauna pusă la punct, cu monoclu laoc'i, se năruia la prima adiere a !ntului de dreptate şi ade!ăr. Yare cum sămai $e în stare sănţelea"ă o catastrofă att de $rească, cei stri!ea în aceste#ile, un om care, pnă atunci, nu fusese încon7urat dect de lu) şi de plăceri,con!ins că are dreptul să se bucure de totul în !iaţă, fără ca totuşi sa facă celmai mic efort cu braţele sale, cre#nduse o $inţă aparte, un ales al soartei,un pri!ile"iat, născut pentru a se distra şi trăi pe spinarea altora *ultul pecarel a!ea pentru propria sa persoană primea oto!itura prea aspră, şi

1ois"elin se pomenea dintro dată ca şi pierdut în faţa !iitorului, pe care nuse pricepea cum să şil asi"ure. Ni în spatele spaimei lui se ascundea mai cuseamă "roa#a trnda!ului, a întreţinutului, pe carel nelinişteşte faptul că sesimte incapabil săşi cşti"e e)istenţa. 2in moment ce 2ela!eau nu se maia>a în prea7măi, de la cine oare ar mai $ putut pretinde bene$ciile pe care!ărul lui i le promisese în #iua în care îl con!insese săşi in!estească totcapitalul de care mai dispunea în e)ploatarea a!anta7oasă a u#inei AbisAtelierele arseseră, capitalul fusese în"'iţit sub dărmături. Atunci, unde !amai "ăsi din ce săşi asi"ure #iua de mine Ni 1ois"elin nuşi mai a>a locul şise plimba întocmai ca un nebun dea lun"ul "rădinilor pustii, prin casalu"ubră, fără să "ăsească !reo soluţie.

Dn primul rnd, încă din seara #ilei cnd a!usese loc drama, fusesec'inuit de "ndul înspăimntătorului sfrşit al lui 2ela!eau şi al Fernandei.Ku putea să aibă nici o îndoială, căci îşi amintea ct de furioasă plecase de lael, profernd tot felul de ameninţări. *u si"uranţă că 2ela!eau, în urma!reunei scene "roa#nice, dăduse c'iar el foc la casă, pentru a pedepsi odatăcu aceasta şi pe !ino!ată. Ni lucrul acesta i se păru unui simplu petrecăreţ,cum era 1ois"elin, o faptă de o ferocitate cumplită, re#ultatul unei pasiuni eleo !iolenţă monstruoasă, cel umplea de o spaimă fără mar"ini şi îi distru"ea întrea"a !iaţă. Apoi, ceea ce îl făcea să se simtă sfrşit de puteri era faptul că înţele"ea că el, unul, nu a!ea o minte su$cient de a"eră şi ener"ia necesarăca să pună puţină ordine întro treabă att de complicată şi a7unsă la un att

de mare impas. Rume"a tot felul de planuri, de dimineaţa pnă seara, fără săştie la care din ele să se oprească. Yare ar trebui să încerce să ridice din nouu#ina, să se străduiască să îşi forme#e un nou capital, să fonde#e o societate,să caute un alt in"iner, în speranţa de a continua e)ploatarea Cucrul acestapărea aproape imposibil de reali#at, căci pierderile fuseseră imense. =au mai bine să aştepte un cumpărător, care bar face să lic'ide#e cuterenurile, cu utila7ul şi cu maşinile sal!ate, asummduşi el toatărăspunderea 2ar, în ceea ce pri!eşte e)istenţa unui astfel de cumpărător,



1ois"elin se îndoia tare mult de !enirea lui, şi se îndoia şi mai mult că !a.Ybţine de la cine!a un preţ su$cient de mare înct săi permită să facă faţă în bune condiţiuni impasului în care se "ăsea. Ni c'iar şi aşa. Di rămnea dere#ol!at în continuare problema e)istenţei în acest imens domeniu de lauerdac'e, "re!at de datorii enorme, de c'eltuieli foarte mari pentru

întreţinere şi unde, întro lună c'iar, nu ar mai a!ea probabil nici măcar ocoa7ă de pine. nei sin"ure $inţe i se făcu atunci milă de acest om nenorocit, att de în"ro#it de !iaţă şi de părăsit, ce 'oinărea ca un copil pierdut de colo pnăcolo prin locuinţa lui pustie, şi aceasta fu =u#anne, soţia lui, femeie de oblndeţe plină de eroism, pe care o ofensase cnd!a întrun mod în"ro#itor.*u ani în urmă, la începuturile le"ăturii lui cu Fernande, cnd !edea cum încearcă săi impună pe această intrusă, =u#anne se sculase de două#eci deori, dimineaţa, 'otărtă să aibă cu el o e)plicaţie care săl determine saalun"e din casă amanta clar, de 7$ecare dată, a7unsese sa renunţe pnă laurmă, făcnduse că înc'ide oc'ii anume intenţionat, $ind con!insă ca, dacă

o i#"onea pe Fernande, soţul său, 1ois"elin, ar pleca după ea, într att era deobsedat şi de posedat. Apoi, =ituaţia anormală creată se soluţionase întrunmod foarte simplu, îşi amena7ase o cameră separată şi nu mai fusese soţia luile"itimă dect de oc'ii lumii, sal !nd în felul acesta aparenţele şiconsacrnduse întru totul educaţiei $ului ei, Paul, pe care dorea săl sal!e#ede la de#astru. Fără acesî copil frumos, la fel de blnd şi la fel de bălai ca şiea, =u#anne ou sar $ resemnat niciodatăO Paul era ade!ărata pricină arenunţării ei, a sacri$ciului pe carel făcea.Q Ni =u#anne încerca o maresatisfacţie pentru faptul că reuşise săl răpească întrun anume fel lui1ois"elin, săl scape de in>uenţa unui tată nedemn, modelndui inima şimintea după tiparul ei şi culti!ndui în su>et spiritul de dreptate şi bunătate,

pentru propria sa consolare. Ni anii se scurseseră în felul acesta, în mi7loculfericirii profunde pe care o încerca atunci cnd îl !edea de#!oltndusearmonios, încon7urat de duioşie şi sfaturi înţelepte şi =u#anne asistase dedeparte, fara sa participe direct, la drama care se desfăşura sub oc'ii ei, pede o parte ruina treptată a atelierelor Abis, parale cu prosperitateacrescndă a u#inei de la *rec'erie, şi pe de altă parte !iaţa de desfru şi.2estrăbălare tot mai molipsitoare din 7ur, a cărei nebunie tra societatea înspre prăpastie, în sfrşit, acest ultim act de demenţă, care !enea sănimicească totul, odată cu cea din urmă !l!ătaie a incendiului, o făcea să numai aibă nici o îndoială că 2ela!eau fusese acela care, descoperind ade!ărul,aprinsese acest ru" colosal, pentru aşi da foc acolo laolaltă cu !ino!ata şi

stricata aceea, cu femeia care se pricepuse att de bine să toace banii altora.=u#anne se întreba, simţind la rndul ei un $or de "roa#ă la amintirea celor!ă#ute, dacă nu era oarecum complice, din pricina slăbiciunii de care dădusedo!adă şi a faptului ca se resemnase să tolere#e atta amar de !remetrădarea şi ruşinea ce i se instalaserăn casă. 2aca încă din prima #i sar $re!oltat, probabil că nici crima nu ar $ a7uns pnă la capăt. Ni aceste mustrărideT conştiinţă reuşiră pnă la urmă să o tulbure şi să o neliniştească, făcndo să simtă milă faţă de omul nenorocit pe carel !edea #ilnic, de cnd cu



catastrofa care a!usese loc, plimbnduse ca un nebun, de colo pnă colo,prin "rădina pără"inită şi prin casa pustie, cu faţa ră!ăşită de tot telul desentimente "roa#nice şi pradă unor "nduri confu#e şi contradictorii. Dntro dimineaţă, în !reme ce =u#anne străbătea imensul salon, unde1ois"elin dăduse attea petreceri, îl #ări prăbuşit întrun fotoliu, pln"nd în

'o'ote ca un copil mare. Ramase profund emoţionată, cuprinsă de onesfrşită milă. Ni se apropie de fotoliu, ea, care deatta amar de !reme nuimai adres, a nici o !orbă cnd lumea nu era de faţă. ^ Ku trebuie să te descura7e#i din pricina asta, îi spuse ea, $indcă o să"ăseşti tu forţele de care ai ne!oie. =urprins să o !adă şi să o audă că i se adresea#ă în felul acesta,1ois"elin o pri!i cu un aer nesi"ur, printre lacrimi. ^ 2a, da, continuă =u#anne, de"eaba ai să 'oinăreşti aşa de dimineaţaşi pnă seara, cura7ul trebuie să $e în tine, no să= "ăseşti în altă parte. 1ois"elin sc'iţă un "est de om descura7at şi răspunse cu o !oce stinsăL ^ =unt att de sin"ur < în iond, nu era ciuşi de puţin un indi!id rău, nu

era pur şi simplu dect prost şi mediocru, una dintre inimile acelea laşe, alcăror e"oism şi "oana după plăceri îi transforma pe oameni în călăi. Ni seplnsesc de sin"urătatea în care îl lăsa la ceasul nenorocirii cu un aer att despăşit, înct femeia fu foarte emoţionată. ^ =pune mai bine că tu ai !rut să $i sin"ur. Dn de$niti!, pentru ce, decnd sau petrecut aceste întmplări în"ro#itoare, nai !enit măcar o dată lamine ^ 2umne#eule în"ăimă el. Asta înseamnă că mai iertat de toate cteţi leam făcut Ni îi apucă amndouă minile, pe care ea i le lăsa copleşit cum era, îimărturisi "reşeala, plin de remuşcări pentru faptele lui de pnă atunci. Kui

destăinuia nimic nou, ce!a ce ea nu ar $ ştiut mai dinainte, îndelun"ata luitrădare, această amantă introdusă în căminul lor con7u"al, femeia aceea care îl înnebunise pnă întratta înct îl adusese la ruină dar punea attasinceritate în căinţa lui, înct =u#anne era mişcată, ca în faţa unei noimărturisiri de dra"oste, făcuta pe dea între"ul, şi poate că bărbatul acestanici nar $ fost ne!oie să se umilească în asemenea măsura. Dn cele din urma1ois"elin înc'eie, spunndL ^ E ade!ărat, multă !reme mam purtatQ oribil şi team 7i"nitO 2ar dece ai renunţat la mine cu atta uşurinţă, pentru ce nu ai încercat sa faci ce!aca să mă redobndeşti Reuşi 7Trin cu!intele acestea să tre#ească mustrările de conştiinţa pe

care şi le făcea =u#anne necontenit, remuşcarea surda pe care o încerca la"ndul că poate nu şia făcut întrea"a ei datorie atunci cnd na încercat prinnimic săl oprească din drumul spre prăpastia către care se îndrepta. Ni împăcarea, care i#!orse dintrun sentiment de milă, a7unse pnă ia urma săse transforme întro înţele"ere frăţească. Yare nu se întmpla adesea în !iaţăca oamenii cei mai corecţi şi mai cura7oşi să aibă şi ci partea lor de !inăatunci cnd, în prea7ma lor, cei necinstiţi sau slabi de în"er cad în "reşeală orisunt doborţi



^ 2a, spuse ea, ar $ trebuit să lupt mai mult, dar am ţinut prea tare lamndria mea şi am !rut so sal!e# şi sămi asi"ur liniştea. A!em ne!oie şiunul şi celalalt de uitare şi trebuie să consideram tot acest trecut ca $indmort. Apoi, $indcă tocmai în clipa aceea $ul ior trecea prin "rădină c'iar pe

sub fereastră, =u#anne îi c'emă. Paul se făcuse acum un >ăcău în toatăputerea cu!ntului, de optspre#ece ani, inteli"ent şi delicat, format dupătiparul su>etesc al mamei sale, adică de o mare "in"ăşie şi de o şi mai mare înţelepciune, debarasat ma7 cu seamă de pre7udecăţile de casta, capabiloricnd să trăiască din munca braţelor sale iu #iua cnd împre7urările larobli"a so facă. ++ entu#iasmaseră muncile a"ricole şi petrecea #ile între"i lafermă, interesnduse de problemele culti!ării plantelor, despre seminţelecare încolţeau ori despre recoltele care se strn"eau de pe cmpO Ni c'iar înmomentul acela, cnd mama lui îl ru"ă să !ină o clipă în casă, se îndreptacătre ferma lui Feuillat, ca să e)amine#e un model nou de plu". ^ Hino, copilul meu dra", tata tău e supărat şi aş !rea săl săruţi.

*a şi între soţ şi soţie, şi între tată şi $u e)istase o ruptură. Acaparat cutotul de către mamă, copilul crescuse întrun sentiment de respect, dar şi derăceala faţă de acest om despre care simţea că e o $inţă rea şi că îi c'inuiepe cei din prea7ma lui. Aşa se e)plică de ce, după ce aruncă o pri!ire fu"arăpărinţilor, pe care îi !ă#u att de pali#i şi de ră!ăşiţi de emoţiile prin caretrecuseră. Paul rmase o clipă mirat şi oarecum mişcat. Dntro clipa înţelesetotul şi îşi îmbrăţişa cu multă căldură tatăl, apoi se aruncă şi de "tul mamei,pentru a o săruta şi pe ea la fel, din toată inima. Familia era din nou reunită,şi trăiră cu toţii acolo un moment fericit, cnd cre#ură că de acum înainte !adomni între ei o înţele"ere perfectă. 2upă ce =u#anne îl sărută la rndul ei pe 1ois"elin, acesta trebui săşi

stăpnească o nouă cri#ă de lacrimi. ^ Foarte bine Foarte bine ;atăne de acord. A', copiii mei, lucrul ăsta îmi dă din nou cura7O =untem întro situa7ie att de în"ro#itoare 8rebuie săstăm de !orbă ca să luăm o 'otărre împreună, de comun acord. Aşe#aţi toţi trei unul ln"ă altoi, se sfătuiră un timpO Fiindcă el a!eane!oie să tăifăsuiască, să se destăinuie acestei femei şi acestui copil, dupăce atta amar de !reme se plimbase de unul sin"ur, pierdut şi plin denelinişte, conştient numai de ne!olnicia lui. *re#u necesar săi amintească=u#annei cum cumpăraseră atelierele Abis cu un milion, pre cum şiproprietatea de ;a uerdarc'e cu cinci sute de mii de franci, asta din celedouă milioane care ie mai rămăseseră, şi anume milionul ei din dotă şi

milionul sal!at din a!erea lui. *ele cinci sute de mii rămase după aceea ledăduse pa mna lui 2ela!eau, ca săi ser!ească drept fonduri de rulmentpentru u#ină. Prin urmare, toţi banii lor sau a>at plasaţi în această afacere, şilucrul cei mai "ra! era că, de cnd cu ultimele încurcături care se i!iseră decQt!a timp, fusese ne< !oie sa împrumute şase sute de mii de, franci, datoriecare "re!a întrun mod substanţial întreprinderea. =e părea că întrade!ăru#ina era de$niti! pierdută acum, cnd arsese şi cnd, pe deasupra, mai



trebuia ca 1ois"elin să plătească şi cei şase sute de mii de franci, înainte de ao face să renască din propria ei cenuşă. ^ Atunci, ce teai 'otărt să faci întrebă =u#anne. 1ois"elin le !orbi despre cele două soluţii la care se "ndise şi desprefaptul ca se #bate întro mare dilemă, fără a putea să alea"ă între ele, att

una ct şi cealaltă ridicnd mari di$cultăţi în re#ol!area lor, sau să sedebarase#e de tot, să !ndă ce mai rămăsese din atelierele Abis, indiferentce preţ ar $ obţinut pe ele, ceea ce fără îndoială că abia lear $ a7uns să aibăcu ce să plătească datoria de şase sute de mii de franci sau să "ăseascăfonduri noi, să alcătuiască o asociaţie, la care participaţia lui ar consta din!aloarea terenurilor şi a resturilor de utila7e sal!ate, combinaţie care i sepărea încă de pe acum o 'imeră. Ni, pe #i ce trecea, situaţia era maipresantă, căci ruina se a"ra!a tot mai mult, tin#nd să de!ină totală. =u#anne făcu o remarcăL ^ Mai a!em încă proprietatea de la uerdac'e şi putem so !indem. ^ Y' =ă !indem proprietatea de la uerdac'e răspunse el cu un aer

disperat. =ă !indem acest domeniu, unde ne simţim bine şi unde neamobişnuit de atta timp să trăim, a!nd deprinderile noastre, tabieturilenoastre Ni lucrul acesta săl facem pentru a mer"e să ne refu"iem, să neascundem în cine ştie ce nenorocită de !ă"ăună *e decădere, ce durere"roa#nică mai e şi asta încă =u#anne de!enise din nou în"ndurată, înţele"nd foarte bine că soţulei nu reuşea să se obişnuiască deloc cu ideea că de acum înainte trebuie săse mulţumească numai cu un ni!el mi7lociu de trai, ducnd o e)istenţă plinăde c'ib#uinţă. ^ 2ra"ul meu, o să trebuiască totuşi odată şi odată să a7un"em şi laasta. Ku mai putem să ducem în continuare un mod de !iaţă att de

costisitor, întro casă aşa de mare. ^ Fără îndoială, fără îndoială, o să !indem proprietatea de lauerdac'e, dar mai tr#iu, cnd se !a pre#enta o oca#ie. ;6 acă o punem acum în !ri#are, nu obţinem nici măcar 7umătate din!aloarea ei, $indcă prin asta ar însemna ca ne recunoaştem ruina şi întrea"are"iune ar cădea de acord să se unească împotri!a noastră, pentru a pro$tact mai mult cu putinţă şi pentru a obţine totul cu un preţ ct mai scă#ut. Apoi, se folosi de un ar"ument le"at şi mai direct de =u#anneL ^ 2ealtminteri, dra"a mea, proprietatea de la uerdac'e este a ta.Aşa cum sa preci#at c'iar şin acte, cei cinci sute de mii de franci necesaripentru cumpărarea domeniului pro!in din milionul tău de dotă, şi celelalte

cinci sute de mii de franci au repre#entat 7umătate din milionul pe care lamin!estit în atelierele Abis. *'iar clacă suntem coproprietari ai u#inei, domeniulde la uerdac'e este în între"ime proprietatea ta, şi dorinţa mea cea mai !ieeste numai şi numai să ţi - păstre# ct mai mult cu putinţă =u#anne sc'iţă un "est prin care lăsa să se înţelea"ă că nu !roia să maiinsiste, dar că de multă !reme se resemnase la "ndul că trebuie să facătoate sacri$ciile. =oţul său o pri!ea cu atenţie şi pe neaşteptate păru căşiaduce aminte de ce!a.



^ A', ia spunemi totuşi, aş !rea să te întrebO Ku lai mai !ă#ut înultima !reme deloc pe !ec'iul tău prieten, domnul Cuc Froment =u#anne rămase un moment dea dreptul uluită. Dn urma întemeieriiasociaţiei de la *rec'erie şi a cumplitei ri!alităţi care se declarase între celedouă u#ine, fusese ne!oită să rupă orice le"ătură cu Cuc, şi lucrul acesta nu

repre#enta pentru ea una dintre cele mai mici amărăciuni, printre atteaneca#uri de familie. Pierdea, în ruptura cu prietenul său, o inimă de frate,cordială şi consolatoare, care ar $ a7utato şi iar $ susţinut moralul. 2ar=u#anne se resemnase o dată mai mult şi, începnd de atunci, nul mai!ă#use dect de departe şi cu totul întmplător în decursul rarelor ci ieşiri, şiatunci fără să sc'imbe măcar !reun cu!nt. Dnsuşi Cuc îi imita purtarea plinăde discreţie şi renunţase la rndul său la această prietenie, ceca ce făcea întrade!ăr impresia ca intimitatea şi sentimentele de duioşie pe care le încercaseră odinioară unul pentru altul erau moarte pentru totdeauna. Cucrulacesta nu o împiedicase pe tnăra femeie să poarte un mare interes opereipe care o întreprindea Cuc, despre care nu !orbea nimănui, urmărind pe

ascuns, cu pasiune, reali#ările acestuia. *ontinua să $e alături de el,admirnd în adncul $inţei sale efortul "eneros şi !oinţa lui de a întrona un"răunte de dreptate şi de dra"oste pe pămnt. Aşa se face că suferise dedeparte împreună cu el şi triumfase împreună cu el, iar atunci cnd, pentruct!a timp, îl cre#use mort, că#ut sub lo!itura de cuţit a lui Ra"u, se înc'isesedouă #ile în camera ei, departe de toate pri!irile indiscrete. Ni, dincoloQdedurerea pe care o încercase, descoperise la ea o tulburare intolerabilă, dinpricina le"ăturii acestuia cu Gosine, despre care a>ase cu acest prile7 şi careilăsa înlăuntrul $inţei sale o rană adncă. Dnsemna, prin urmare, căl iubise peCuc fără să ştie lucrul acesta Ku !isase ea să se bucure şi să se mndreascăoare cu un astfel de soţ, care ar $ ştiut să dea o întrebuinţare ma"ni$că

a!erii Ku îşi spusese de attea ori că pe un astfel de om lar $ a7utat şi că ar$ reali#at împreună minuni pentru pacea şi bunăstarea celorlalţi între timp,Cuc se !indecase, era acum soţul Gosinei, şi =u ( #anne simţise din nou cumse întunecă totul în 7urul ei, trăind mai departe în abne"aţia ei de soţiesacri$cată şi de mamă care renunţă la orice pentru $ul său. Cuc încetase sămai e)iste pentru ea, şi întrebarea pe care io punea acum 1ois"elin otransporta cu "ndul att de departe, înct, înainte de a răspunde, nuşiascunse surpri#a imensăL ^ *um !rei săl mai $ re!ă#ut pe domnul Froment 2oar ştii foarte binecă sunt mai mult de #ece ani de cnd am rupt orice fel de relaţii. 1ois"elin înălţă imperturbabil din umeri.

^ Y' Asta nu înseamnă nimic, sar $ putut săl mai întlneşti întmplător şi să !orbeşti cu el. Hă înţele"eaţi att de bine mai înainteOAtunci, înseamnă că nai mai păstrat nici un fel de le"ături cu el ^ Ku, răspunse ea cu un "las limpede. 2acă laş mai $ !ă#ut încă, ai $ştiut lucrul ăsta. Gi"nită de insistenţa lui, oarecum ruşinată de faptul că era descusută înfelul acesta, =u#anne simţea cum îi creşte uluirea. nde !oia să a7un"ă *ele"ătura a!ea faptul ca păstrase sau nu relaţii de prietenie cu Cuc şi de unde



pnă unde aceasta dorinţă la soţul ei Ni, la rndul sau, fu curioasa să a>epricinaL ^ Pentru ce mă întrebi asta ^ ite aşa, mia trăsnit o idee prin cap pentru un moment, dar acum sa dus.

8otuşi, re!eni la primul ;ni "nd şi, pnă la urmă, a7unse să i sedestăinuiascăL ^ CaiţeO îţi spuneam tocmai faptul că a!em două soluţii prin careputem să re#ol!ăm problemaL sau să !indem ceea ce a mai rămas dinatelierele Abis, debarasndune de totul, sau să în$inţăm o asociaţie din careaş face şi eu parte şi cu a7utorul căreia am continua acti!itatea. Ei bine,e)istă şi un al treilea mi7loc, de fapt o combinaţie între celelalte două soluţii,şi anume să încercăm săi con!in"em pe cei de la *rec'erie să, ne cumpereceea ce a mai rămas din atelierele Abis, re#er!ndune totuşi partea cea maimare din bene$ciiO Dnţele"i ^ Ku prea.

^ E totuşi foarte simpluO Probabil ca acest Cuc a pus de multă !remeoc'ii pe terenurile noastre. Yr. *red că nea făcut destul de mult rău pnăacum, nui aşa Prin urmare e foarte drept ca să scoatem de la el o sumă ctmai substanţială. Ni fărăndoială că sal!area noastră asta ar $, mai cu seamădacă am reuşi să obţinem şi ce!a bene$cii de pe urma întreprinderii, ceea cenear permite sa păstrăm şi proprietatea de la uerdac'e, fără să nereducem cu nimic din i ei ui nostru de !iaţă. =u#anne îl asculta cuprinsă de o uluire şi o tristeţe din ce în ce maimari. Dntrade!ăr. *ontinua sa $e acelaşi om, i înspăimntătoarea lecţie pecare o primise nul sc'imbase cu nimic. Ku se "ndea dect cum săi mai înşele pe ceilalţi şi cum să scoată un pro$t, în orice situaţie sar $ a>at. Ni,

mai cu seamă, nu a!ea niciodată dect un sin"ur scop, să nu facă nimic, sărămnă mereu acelaşi trnda! şi întreţinut, lucru tipic pentru un capitalist ceera. Ku trăsese nici o lecţie din situaţia disperată, de a dreptul înnebunitoare în care se "ăsea de cnd cu catastrofa şi nu rămăsese de pe urma ci dect cuspaima şi ura îndreptată împotri!a a tot ceea ce însenina muncă, precum şicu "ndul obsedant, întrebarea stăruitoare pe care şio punea, cum săaran7e#e de aşa natură lucrurile înct să continue să trăiască fără să facănimic în !iaţa. Ni, pe neaşteptate, de sub masca abia uscată de lacrimi anefericitului se i!ea din nou pro$torul. =u#anne !ru sa se con!in"ă pe dea între"ul de acest ade!ăr şi reluăL 1ine, dar ce rol am eu în această afacere şi pentru ce mai întrebat dacă

am mai păstrat !reo relaţie cu domnul Froment *u un calm imperturbabil, 1ois"elin răspunseL ^ Yf, 2umne#eule, <şi tu acum Pentru că lucrul ăsta miar $ fost defolos în pri!inţa propunerilor pe care mă "ndesc să i le fac. Dnţele"i ce !reausăţi spun, după atţia ani. 2e !ra7bă, nui c'iar aşa de uşor să aborde#i pecine!a şi să te apuci să discuţi cu el c'estiuni de afaceri în !reme ce lucruacesta ar $ de!enit mult mai simplu dacă persoana respecti!ă ar $ continuat



să rămnă prietenul tău@. 8u însăţi ai $ putut în ca#ul acesta, fără îndoială,săi !e#i şi săi !orbeştiO =u#anne îl opri printrun "est brusc. ^ Kiciodată naş $ !orbit în asemenea condiţii domnului Froment. iţipoate că a!eam pentru el o dra"oste de soră

A' Kenorocitul ăsta a7unsese întrun asemenea 'al de 7osnicie, înct săse apuce şi să specule#e tandreţea pe care sar $ putut ca Cuc să o maipăstre#e încă în su>et pentru =u#anne şi îşi înc'ipuia poate că ar $ în stareso folosească pe ea ca săşi înduioşe#e ad!ersarul, de aşa manieră înctdupă aceea săl în!in"ă cu şi mai multă uşurinţă 8rebuie totuşi că 1ois"elin pricepuse faptul că o rănise, !ă#ndo de îndată mai palidă şi mai rece dect pnă atunci, ca şi cum sar $ înc'is dinnou în ea însăşi, îndepărtnduse de el. Ni !ru să ştear"ă impresia proastă pecare o produseseră !orbele lui de pnă atunciL ^ Ai dreptate, afacerile nu le pri!esc pe femei. Dn sfrşit, este e!identcă nu puteai săţi iei obli"aţia unui astfel de comision. 8otuşi, sunt încntat de

ideea care mia !enit, pentru că, întrade!ăr, cu ct mă "ndesc mai mult lalucrul a. ta, cu att mai mult capăt con!in"erea că sal!area noastră ţre detreaba respecti!ă. Y sămi fac un plan de acţiune, apoi n să "ăsesc eu un mi7loc să mă pun în le"ătură cu directorul u#inei dela *rec'erie. =ar putea c'iar săl las pe el să facă primul pas, ceea ce ar $ şimai dibaci din partea mea. =peranţa căl !a putea înşela pe altul şi că !a obţine de pe urmaacestui fapt bene$cii care săi înlesnească ! iată de lu) şi plăceri de pnăatunci îl în!iorase pe 1ois"elin. Prin urmare, lumea mai a!ea încăQce!a bun înca, din moment ce puteai să trăieşti cu minile în sn şi fără să le murdăreşti,departe de orice unealtă de lucru. =e ridică în picioare, scoase un suspin de

uşurare şi pri!i printruna dintre ferestre parcul imens, care părea şi mai întins în această #i senină de iarnă, şi unde 1ois"elin spera ca, începnd c'iardin primă!ară, să poată săşi reia picnicurile. Apoi e)clamăL ^ Am fost foarte proşti să ne descura7ăm în felul ăsta Yameni ca noinu pot să a7un"ă !reodată săraci. =u#anne, care rămăsese pe loc, se simţi din ce în ce mai năpădită de otristeţe în"ro#itoare. Pentru o clipă doar îşi făcuse ilu#ia, în nai!itatea ei, că!a reuşi săl îndrepte pe acest om, dar îşi dădea seama acum că puteau să seabaia asupra lui toate furtunile şi re!oluţiile din lume fără ca săl cori7e#e!reun pic sau săl facă măcar să înţelea"ă timpurile noi. A!ea în sn"econcepţia în!ec'ită a !ieţuirii de pe urma e)ploatării omului de către om şi

nu putea să trăiască dect pro$tnd de pe spinarea altora. Ha rămne întotdeauna un copil mare şi rău, a cărui po!ară a!ea so simtă mai tr#iu,clacă dreptatea îşi !a face !reodată loc în lume. ndind în felul acesta,=u#anne nu mai simţi pentru soţul ei dect o milă imensă, carei lăsa un "ustamar în su>et. *tă !reme durase această îndelun"ată con!ersaţie, Paul nici nu seclintise măcar, ascultnd discuţia dintre părinţi cu aerul lui bla7in, plin deinteli"enţă şi duioşie. Dn oc'ii lui mari şi !isători se re>ectau, !i#ibil, $ecare



dintre emoţiile prin care trecea şi mama sa. =e a>a întro necontenităcomuniune su>etească cu ea şi încercă aceleaşi suferinţe pe care le încercaşi ea, !ă#nd un soţ şi un tată nedemn de aceste nume. Ni =u#anne, dnduşiseama de durerea pe care Paul se s$a să şio manifeste, îl întrebăL ^ Ha să #ică, unde spuneai că te duci, copilul meu

^ Mă duceam tocmai la fermă, marnă, Feuillat a primit mai mult casi"ur noul plu", pentru muntile de !ară. 1ois"elin i#bucni întrun 'o'ot, de rs "rosoQan. ^ Ni asta te interesea#ă pe tine ^ 1ineînţeles, tatăO Ca *ombettes au plu"uri cu motor, care desc'idbra#de lun"i de cţi!a [ilometri pe terenurile puse de ei în comun şi care aude!enit un sin"ur cmp imens. Ni este dea dreptul superb să !e#i pămntul întors şi fertili#at pnă în adncurile lui. =e entu#iasma, plin de o pasiune tinerească. Mama lui #mbea înduioşată. ^ 2ute, dute, copilul meu, dute să !e#i noul plu" şi caută sa

munceşti, $indcă munca este lucrul cel mai bun pe carel are omul de făcut în!iaţă. Dn #ilele care urmară după această discuţie, =u#anne obser!ă faptul căsoţul ei nu se "răbea ctuşi de puţin săşi pună proiectul în aplicare. =e păreacăi fusese de a7uns că "ăsise soluţia care, după socotelile lui, urma săisal!e#epe toţi, şi era înlănţuit din nou de indolenţa lui, incapabil să întreprindă un "est care să do!edească !oinţă. 2ealtminteri, =u#anne a!ea lauerdac'e un alt copil mare, ale cărei purtări îi pricinuiră dintro dată oneaşteptată nelinişte, şi acesta era domQ Gerome, bunicul, care atin"ea încurnd apreciabila !rstă de opt#eci şi opt de ani, în po$da modului acestade a !ieţui ca un mort !iu, din pricina parali#iei carel lo!ise, ducnduşi mai

departe e)istenţa lui tăcută şi nemaipăstrnd nici un fel de raporturi culumea e)terioară, în afara necontenitelor plimbări în căruciorul lui mic, împinsde un ser!itor. =in"ura persoană care intra la el era =u#anne, în"ri7indul şi încon7urndul cu atenţii, plină de duioşie încă de pe !remea cnd era doar ofetiţa, cu aproape trei#eci de ani în urmă, în aceeaşi cameră de la parter, cuferestre lar"i ce dădeau înspre parc. Ni era întratta de obişnuită cu oc'iiaceia limpe#i ai bătrnul ui, oc'ii aceia care #iceai căs fără fund şi plini parcăde o apă limpede ca de i#!or, înct =u#anne ar $ putut să citească în ei pnăşi cele mai uşoare şi mai trecătoare umbre. Yr, de cnd a!useseră locultimele e!enimente, oc'ii bătrnului se întunecaseră şi a!eai impresia căfuseseră tulburaţi de cine ştie ce furtun7 depărtate de nisip. Hreme de ani

îndelun"aţi ei rămăseseră neclintiţi, şi deseori =u#anne se aplecase asupralor, fără să !adă totuşi ce!a acolo, întrebnduse dacă nu cum!a "ndireabătrnului se stinsese pentru totdeauna, din moment ce oc'ii lui rămneaunecontenit att de "oi şi de lipsiţi de e) presie. Yare întrade!ăr i sereîntorcea în clipele acestea "'ici i rea mbrele fu"iti!e din pri!iri, frisoaneleacelea de care era cuprinsă din cnd în cnd $inţa lui nu indicau oaie oe!entuală re!enire a între"ii puteri Poate că fusese c'iar tot timpul conştientşi cu inteli"enţa intactă sau poate că, printrun miracol, în prea7ma



sfrşitului, înlănţuirea dură a parali#iei mai slăbea puţin, eliberndul pentru oclipă din muţenia şi neclintirea în care. 8răise atta amar de !reme întemniţat. Ni =u#anne urmărea oarecum surprinsă şi, în acelaşi timp, din ce în ce mai neliniştită această lentă muncă de eliberare ce se desfăşura înfăptura bătrnului.

Dntro seară, ser!itorul care împin"ea căruciorul lui domQ Gerome îşipermise să o oprească pe =u#anne în momentul cnd tocmai ieşea dincamera bătrnului, mişcată de pri!irea unde lucea un smbure de !iaţă şi cucare acesta din urmă o înto!ărăşise pnă la uşă. ^ 2oamna, mam tot "ndit să !ă spuiO 2aQ miemi pare că domnul numai e ca mainainte. A#i lam au#it c'iar !orbind. =urprinsă, =u#anne e)clamăL ^ *um, a !orbit ^ 2a, c'iar ieri, cred cu tot dinadinsul că lam au#it bolborosind niştecu!inte, cu 7umătate de !oce, în timp ce făcusem un scurt popas ca sămimai tra" su>etul, pe drumul dinspre 1rias, c'iar în faţa atelierelor Abis. Ni

astă#i din nou, în !reme ce treceam prin faţa u#inei de la *rec'erie, a !orbitdin nou, mai mult ca si"ur. ^ Ni ce a spus ^ A', doamnă, nu am înţeles nimic, nu mai încape nici o îndoială căerau !orbe fără nici o le"ătură, care nu a!eau nici un sens. Dncepnd din clipa aceea, =u#anne se apucă săl supra!e"'e#e îndeaproape pe bunic, plină de duioşie şi tulburată în acelaşi timp. =er!itorulprimise dispo#iţii să !ină şi săi po!estească în $ecare seara doamnei totceea ce se întmplase în decursul #ilei. Ni, în felul acesta, =u#anne putu săurmărească febra mereu crescndă care se părea că pune din ce în ce maimult stăpnire pe domQ Gerome. Era cuprins de o ne!oie mai mare să !adă şi

să audă tot ceea ce se petrecea în 7ur şi pretindea să i se prelun"eascătraseul şi durata plimbărilor, ca şi cum ar $ fost a!id să !adă tot ceea ce sepetrecea dea lun"ul drumurilor. 2ar, mai cu seamă, dorea să $e condus cure"ularitate, #i de #i, întrunul din cele două locuri cunoscute, $e la ateliereleAbis, $e la u#ina de la *rec'erie, fără să manifeste ctuşi de puţin !reooboseală pentru faptul că pri!ea ore între"i ruinele sumbre ae unora, oriprosperitatea plină de optimism a celeilalte. Ybli"a pe ser!itor să încetinească mersul şi îi ordona să treacă de mai multe ori prin faţa lor,bi"uind, din ce în ce mai distinct, mereu şi mereu aceleaşi cu!inte fără şir,al căror sens nu era încă prea limpede. Ni =u#anne, tulburată de aceastălentă re!enire la !iaţă a bătrnului, a7unse pnă la urmă săl c'eme la

căpătiul bunicului pe doctorul Ko!arre, doritoare să a>e părerea lui. ^ 2omnule doctor, îi spuse ea după ce mai înti îi e)plicase cum stau.Cucrurile, nici nu puteţi să !ă înc'ipuiţin ce măsură mă umple de "roa#ăpo!estea asta. Am impresia că asist la o în!iere din morţi. ;nima mi se #bate în piept şi mi se pare că !ăd în asta un semn minunat, carepre!e. =teştee!enimente e)traordinare. Ko!arre #mbi, cre#nd că e !orba despre o simplă stare de, ne!ro#ă afemeii. Apoi !ru să se con!in"ă el însuşi. 2ar domQ Gerome nu era ctuşi de



puţin un pacient liniştit şi îşi ferecase de multă@ !reme uşile şi pentru doctori, întocmai cum o făcea şi pentru tot restul lumii şi, pentru că starea lui nureclama nici un fel de tratament, pnă la urmă doctorul a7unsese să renunţede ani de #ile să mai intre la el. 8rebui aşadar să se mulţumească săl aşteptesă iasă în parc, cu prile7ul plimbărilor pe care obişnuia să le facă, săl salute şi

să se ţină după căruciorul lui tot timpul drumului. 1a, doctorul Ko!arre c'iar îiadresă cte!a cu!inte de îmbărbătare şi atunci !ă#u oc'ii bătrnuluiluminnduse, bu#ele întredesc'i#nduise şi blbind ce!a confu#. Nidoctorul fu la rndul lui uluit şi emoţionat. ^ A!eţi dreptate, doamnă, îi spuse el, re!enind ca să stea de !orbă cu=u#anne în le"ătură cu pacientul său, ca#ul este foarte straniu. A!em deaface, e!ident, cu o ade!ărată cri#ă a $inţei lui, care probabil că pro!ine dintro profundă #"uduire interioară. =u#anne întrebă neliniştităL ^ 2ar ce credeţi, domnule doctor, că am putea face ^ Y' ?nu putem face nimic, din nenorocire lucrul acesta o niai mult

dect si"ur. Ku pot să pre!ăd ctuşi de puţin cura o să e!olue#e în !iitoractuala lui stare a sănătăţii şi nu maş 'a#arda să indic nici un tratamentO 8otuşi, trebuie să !ă spun că sau mai petrecut astfel de ca#uri, deşi suntdestul de rare. Dmi amintesc, de pildă, că am consultat la a#ilul de bătrni din=aint*ron pe un pacient care se a>a internat acolo de aproape patru#eci deani, fără ca în"ri7itorii săşi $ adus aminte că lau au#it !reodată pronunţndun cu!nt măcar. 2eodată păru că se tre#eşte şi se apucă să !orbească, edrept, la început întrun mod foarte confu#, apoi însă cu o intonaţie foartelimpede, şi acesta fu ca un fel d e semnal, după care urmă un ade!ărat >u)fără sfrşit şi ore între"i pălă!ră"i fără întrerupere. 2ar ceea ce era şi maie)traordinar, acest bătrn, care fusese pnă atunci considerat idiot, !ă#use

totul, au#ise totul şi înţelesese totul în timpul celor patru#eci de ani de somnaparent şi ceea ce po!estea în felul acesta, printrun torent de cu!inte care ise re!ărsa de pe bu#e, era fără doar şi poate po!estea fără de sfrşit asen#aţiilor şi a amintirilor înma"a#inate în creierul său începnd din primaclipă cnd fusese internat la a#il. =u#anne se în$oră, dar se strădui săşi ascundă înspăimntătoareaemoţie pe care io pro!oca acest e)emplu. ^ Ni, întrebă ea din nou, ce a de!enit nenorocitul acela Ko!arre e#ită o clipă. ^ A murit, trei #ile mai tr#iu. 8rebuie să !ă mărturisesc, doamnă, căacest fel de cri#e repre#intă aproape întotdeauna simptomele unui sfrşit

apropiat. Este întocmai ca ima"inea dintotdeauna a unei lămpi care aruncă oultimă plpire de lumină înainte de a se stin"e. =e aşternu o imensă tăcere. =u#anne de!enise foarte palidă, ca şi cumar $ simţit trecnd răceala morţii prin încăpere. 2ar nu era !orba numaidespre sfrşitul apropiat al sărmanului bunic, ci şi despre o altă pricină a eide în"ri7orare, despre o altă pricină de suferinţă. Yare bunicul !ă#use totul,au#ise totul şi înţelesese totul, întocmai ca bătrnul de la a#ilul =aint*ronNi, pnă la urmă, nu se putu abţine să nu pună o nouă întrebare.



^ *e credeţi, domnule doctor, scumpul nostru in$rm a pierdut oricescnteie de inteli"enţă 2upă dumnea!oastră, mai înţele"e ce!a, mai"ndeşte în !reun fel Ko!arre sc'iţa un "est care nu însemna nimic limpede, "estulsa!antului care, în faţa certitudinii dobndite prin e)perienţă, nu crede că

poate să se an"a7e#e la nimic. ^ Y', doamnă, mă întrebaţi un lucru la care este foarte "reu derăspuns. 8otul e posibil în acest mister al creierului, unde pătrundem cu attadi$cultate încă. ;nteli"enţa unui om poate să rămnă intactă c'iar după ce şia pierdut darul !orbirii, căci nu totdeauna cine!a care nu !orbeşte trebuieneapărat să nici nu "ndeascăO 8otuşi, după părerea mea, aş $ dia"nosticat în ca#ul lui domQ Gerome o slăbire a tuturor facultăţilor mintale, cre#ndulcă#ut pentru totdeauna în mintea copiilor. ^ 2ar, spuneţimi, ar $ oare posibil săşi $ păstrat, în toată aceastăperioadă, facultăţile intelectuale intacte ^ Foarte posibil, şi încep c'iar să bănuiesc şi cu lucrul acesta o

do!adă ar constituio însăşi această deşteptare a între"ii lui $inţe, ca şi darul!orbirii care am impresia că o săi re!ină puţin cte puţin. 2upă această con!ersaţie, =u#anne ramase multă !reme cufundată întrun soi de spaimă plină de durere. Ku mai putea să #ăbo!ească o clipă încamera bunicului, pe carel încon7ura cu aceeaşi afecţiune, şi să asiste în felulacesta la în!ierea lui, fără să încerce mereu şi mereu aceeaşi spaimăascunsă. 2acă bătrnul !ă#use totul, dacă au#ise şi dacă înţelesese totul înstarea aceea de ri"iditate mută în care îl înlănţuia parali#ia, ce dramă în"ro#itoare sa petrecut în adncul $inţei lui tăcute 2e mai bine de trei#ecide ani, el nu era nimic mai mult dect un martor impasibil şi neputincios al!erti"inoasei decăderi a neamului său, şi oc'ii lui limpe#i !ă#useră

desfăşurnduse pe dinaintea lui toate înfrn"erile alor săi, prăbuşirea pecare nebunia sentimentului de posesiune o făcea să se accelere#e din ţţăn$u. 2ouă "eneraţii fuseseră de a7uns pentru a pr7oli la focul do"oritor alplăcerilor a!erea ale cărei ba#e fuseseră puse de el şi de tatăl său şi@ pe careo credea att de solidă. Apucase să !adă pe $ul său Mic'el, de!enit detimpuriu !ădu!, cum se ruinea#ă pentru dra "ostea unor femei costisitoare şicum îşi #boară creierii cu un foc de re!ol!er, pe $ica lui, Caura, cu mintea#ăpăcită de reli"ie, cum se înc'idea întro mnăstire, în !reme ce al doilea $ual său, P'ilippe, căsătorit cu o trfă, era ucis în duel, după ce dusese oe)istenţă stupidă. Hă#use apoi pe usta!e, $ul lui Mic'el şi nepotul său, împin"nduşi pe propriul tată să se sinucidă şi furndui o amantă şi cele o

sută de mii de franci cu care urma săşi acopere datoriile a7unse la scadenţă,c'iar în momentul în care celălalt nepot al său, Andre, $ul lui P'ilippe, eşua întro celulă pentru nebuni furioşi a unui spital de boli mintale. Dl !ă#use pe1ois"elin, soţul nepoatei sale, =u#anne, cumpărnd atelierele Abis, a>ate laun pas de ruină, şi încredinţndule unui !ăr sărac, 2ela!eau, care, după celea asi"urat o scurtă perioadă de prosperitate, lea prefăcut apoi în cenuşă, în momentul în care însăşi u#ina se a>a pe 7umătate la pămnt şi cnd acesţadin urmă descoperise, întocmai ca pe o otra!ă nimicitoare, trădarea soţiei



sale, Fernande, şi a fantelui de 1ois"elin, amndoi înnebuniţi după lu) şidistracţii, simţind şi unul şi celălalt o ne!oie turbată de plăceri, care a7un"eapnă la nimicirea absolută a tot ceea cei încon7ura. Hă#use atelierele Abis,creaţia lui mult îndră"ită, această u#ină primită din minile tatălui său încondiţii att de modeste, pe care o e)tinsese att de mult prin propriile lui

forţe, înct de!enise o întreprindere uriaşă, !ă#use apoi aceleaşi ateliere aleu#inei Abis, din care spera ca neamul lui sănalţe un. Dntre" oraş, ba c'iar unimperiu al oţelului şi al focului, alunecnd pe panta declinului att de!erti"inos, înct, începnd c'iar de la a doua "eneraţie, nu mai rămăsesepiatră pe piatră din ele. Dn sfrşit, îşi !ă#use neamul, în sn"ele căruia seacumulase încetul cu încetul, printro îndelun"ată strădanie a ascendenţilorsăi, forţa creatoare care i#bucnise în tatăl său şin el însuşi, şi apoi !ă#useimediat după aceea prăbuşirea neamului, de"enerat, distrus şi per!ertit decătre bo"ăţia e)cesi! de mare la care a7unsese, ca şi cum nici o >acără dinimensa !l!ătaie de eroism în muncă a !ec'ilor lucrători din care eraualcătuiţi strămoşii familiei ]uri"non nu mai ardea în su>etul nepoţilor. Ni ce

idei înspăimntătoare putuseră să se în"rămădească în creierul acestuibătrn de opt#eci şi şapte de ani, ce şira" de fapte teribile, însumnd un între" secol de eforturi care au luminat cnd!a trecutul, pre#entul şi !iitorulunei familii î Ni ce lucru în"ro#itor mai era şi acest craniu, îndărătul căruiapăreau că dormitea#ă aceste idei ce începeau acum să se deştepte încetişor,ameninţnd să se re!erse curnd toate în afară, printrun !al răscolitor deade!ăr, dacă bu#ele lui, "n"ă!ind încă de pe acum sunete nedesluşite,a7un"eau pnă la urmă să poată să rostească în mod răspicat nişte cu!inteclare =u#anne aştepta acum această teribilă re!enire la realitate cu onelinişte care creştea de la un minut la altul. Ea împreună cu $ul ei erau

ultimii repre#entanţi ai neamului lor. Paul rămnea sin"urul bărbat din familia]uri"non. Mătuşa Caura se să!rşise din !iaţă de curnd la mnăstirea*rmelitelor, unde trăise departe de lume aproape patru#eci de aniL şitrecuseră de7a ani de #ile de cnd !ărul Andre murise nebun, scos dinrndurile oamenilor normali începnd c'iar din copilăria lui. Dn felul acesta,acum, cnd Paul îşi însoţea mama la domQ Gerome, acesta din urmal pri!ea!reme îndelun"ată, cu nişte oc'i care i se luminau de inteli"enţă. 1ătrnulsimţea că are în faţa lui unica şi plăpnda mlădiţă din ste7arul cu trunc'iulputernic pe care, odinioară, sperase săl !adă crescnd şi rami$endusencren"i !i"uroase, o ade!ărată pu#derie de copii mişunnd în 7urul său. Yarenar $ fost normal ca arborele familiei lui să se 'rănească din se!a sănătoasă

şi !i"uroasă a strămoşilor săi muncitori şi să aducă după sine un su>u nou de!iaţă 2escendenţii lui nu !or în>ori de acum înainte, nu se !or răspndipretutindeni în 7ur, pentru a reuşi să cucerească toarte bunurile şi toatebucuriile pămntului 2ar se!a se arăta încă de pe acum secată odată cunepoţii lui !iaţa de belşu" şi îmbuibare, !iaţa prost trăită consumase şibruma de tărie strămoşească, în mai puţin de o 7umătate de secol. Ni princtă amărăciune trecea tristul bunic, cnd !edea că el era sin"urul martorrămas în !iaţă în mi7locul attor ruine, nemaiîntlnind în faţa lui dect pe



blndul Paul, un copil mult prea plăpnd şi delicat, ultimul clar pe care iladucea !iaţa asta ce părea că a !rut să lase prin el familiei ]uri"non acestpreţios !lăstar, pentru a creşte şi în>ori iarăşi "loria de odinioară pe pămntui înnoit Ni ce ironie amară, în clipele de faţă, faptul că a rămas numai acestcopil liniştit şi c'ib#uit în mi7locul imensului palat de la uerdac'e, o

ade!ărată reşedinţă re"ală, cumpărat cu un preţ enorm de către domQ 8erome, pe !remea cnd era încă stăpnit de or"oliul şi speranţa că întro #i îl!a !edea locuit de numeroşii lui descendenţi Hedea apartamentele, careerau att de !aste, ocupate de #eci de familii, au#ea acolo rsetele uneiade!ărate armate de băieţi şi fete al căror număr sporea fără încetare şispera că acesta ar li sălaşul intim, fericit şi somptuos, de unde ar domnidinastia din ce în ce mai rodnică a familiei ]uri"non. 2ar uite că, dimpotri!ă,apartamentele se "oliseră în $ecare #i mai mult beţia, desfrul, nebunia şimoartea trecuseră prin ele, e)ercitnduşi opera lor de distru"ere un ultimferment al corupţiei se instalase acolo şi desă!rşise ruina casei şi, de laultima catastrofă care se petrecuse de curnd, două treimi dintre

apartamente rămăseseră ferecate, între" eta7ul al doilea era lăsat pradăprafului, ba c'iar şi saloanele de recepţie de la parter nu se mai desc'ideaudect sîmbăta, şi atunci doar pentru aerisire şi pentru a permite soarelui săpătrundă un pic în ele. 2acă Paul nul !a înălţa la "loria de odinioară, neamullor se !a risipi şi imperiul unde familia lor ar $ trebuit să a7un"ă laprosperitate nu !a mai rămne dect o locuinţă "oală era o sarcină prea"rea pentru umerii mena7ului de#binat al părinţilor lui, care se fărmiţa puţincte puţin, şi casa a7unsesen părăsire, $indcă nimeni din neamul lor nu setre#ise la o !iaţă nouă. =e mai scurse încă o săptămnă. Acum, ser!itorul începea să distin"ăcte!a cu!inte în blbiala fără noimă a lui dom< Gerome. Apoi, treptat, din

ele se formă o fra#ă clară, şi omul aler"ă întrun su>et să o repete în faţadoamnei. ^ Y', doamnă, nu mam ostenit pe de"eaba, pot să spun sus şi taredoamnei că domQ Gerome a mai #is încă o dată a#idimineaţăL ?8rebuie să dăm înapoi, trebuie să dăm înapoi<. =u#anne continua să $e neîncre#ătoare. *u!intele astea na!eau nici ole"ătură cu nimic. *e şi cui să dăm înapoi ^ =tai şi ascultă cu atenţie ce spune, prietene, şi străduieştete să înţele"i ct mai bine cu!intele pe care le rosteşte. A doua #i, ser!itorul !eni şi mai con!ins încă dect îif a7un. ^ Hă asi"ur, doamnă, că domnul spune c'iar aşa cum !am #isL

?8rebuie să dăm înapoi, trebuie să dăm înapoi@, şi rosteşte cu!intele astea dedouă#eci sau de trei#eci de ori la rnd, cu o !oce înceată şi neîntrerupta, ca şicum ar pune în !orbe toată puterea de care mai e în stare. =u#anne luă 'otărrea săl !e"'e#e ea însăşi pe bunic, începnd c'iardin seara aceea, pentru aşi da seama carei ade!ărul. %iua următoare,bătrnul nu putu sa se scoale. ;ei !reme ce mintea i se limpe#ea, picioareleşi, în curnd, între"ul trup fură in!adate de parali#ie, rămnnd înţepenite cade moarte. =u#anne se în"ro#i şi trimise din nou după doctorul Ko!arre, care,



neputincios, o pre!eni cu bndeţe că se apropie sfrşitul bătrnului. Nincepnd din clipa aceea, =u#anne nu mai părăsi camera bunicului. Cira o încăpere imensă, împodobită cu co!oare toarte "roase şi ornatăcu tapiserii nespus de "rele. Dn între"ime roşie şi de o ele"anţă sobră, solidă,a!ea un mobilier din lemn de palisandru sculptat, cu un pat mare, pre!ă#ut

cu baldac'in, şi o o"lindă înaltă în care se re>ecta între" parcul. *nd eraudesc'ise ferestrele, se #ăreau, printre coroanele arborilor seculari, dealun"ul ori#ontului imens ce se întindea dincolo de pelu#ele !er#i de iarbă, mai înti în"rămădeala de acoperişuri a 1eauclairul ui, apoi, mai întro parte,platforma munţilor 1leuses, u#ina de la *rec'erie cu furnalul care oapro!i#iona şi, în sfrşit, atelierele Abis, ale cărui coşuri uriaşe continuau săramnăn picioare. Dntro dimineaţă, =u#anne se aşe#ase ln"ă pat, după ce ridicaseperdelele, pentru a lăsa să pătrundă în încăpere ra#ele unui soare palid deiarnă, cnd a!u bucuria săl audă pe dornQ Gerome !orbind. 1ătrnul pri!ea decte!a clipe ori#ontul, cu oc'ii lui mari şi limpe#i pierduţi în depărtare şi cu

faţa întoarsă către una dintre ferestre. Ca început, nu spuse dect douăcu!inteL ^ 2omnul CucO =u#anne, care au#ise în mod limpede !orbele, rămase un momentneclintită din pricina surpri#ei. Pentru ce pronunţase acest nume KiciodatădomQ Gerome nu a!usese dea face cu domnul Cuc şi era c'iar $resc sa nici nuştie ele e)istenţa lui în orice ca#, nu credea ca bătrnul să $ cunoscutultimele e!enimente petrecute acolo, să $ !ă#ut şi să $ înţeles lucrurile pecare ea le bănuia şi de carei era teamă. Aceste cu!inte care se i!iseră pebu#ele lui de atta amar de !reme ferecate erau o primă do!adă cum că înspatele

XB- muţeniei lui se ascundea o inteli"enţă !eşnic trea#ă, că !edea şinţele"ea totul. =u#anne simţi căi creşte în"ri7orarea. ^ Yare c'iar aşa ai spus, bunicule, ?domnul Cuc@ ^ 2a, da, domnul CucO 2e data aceasta !orbise cu claritate şi pusese în cu!inte o ener"iemereu crescndă, cu oc'ii $)aţi ar#ător asupra ei. ^ Ni pentru ce #ici ?domnul Cuc@ Yarel cunoşti şi ai ce!a săi spui Atunci bătrnul şo!ăi, ne"ăsind fără îndoială cu!intele apoi repetă dinnou numele lui Cuc, de data aceasta cu o nerăbdare de copil. ^ Ydinioară, reluă ea, era prieten bun cu mine, dar au trecut mulţi anide cnd nu mai !ine pe aici.

1ătrnul clătină repede din cap şi atunci îşi re"ăsi "raiul, ca şi cumlimba i sar $ de#le"at puţin cte puţin. ^ Ntiu, ştiuO Hreau să !inăO ^ Hrei ca domnul Cuc să !ină şi să te !adă, bunicule, doreşti să stai. 2e!orbă cu el ^ 2a, da, c'iar aşaO =ă !ină imediat, !reau să stau de !orbă cu el. =urpri#a =u#annei era dublată din pricina spaimei ascunse de care sesimţea in!adată. *e dorea oare domQ Gerome săi spună lui Cuc Cucrul acesta



i se părea încărcat de attea ipote#e penibile, înct se strădui un moment săe!ite împlinirea dorinţei bătrnului, încercnd so socotească numai şi numairodul unei ima"inaţii delirante. 2ar se pare că bunicul a!ea un moti!temeinic, $indcă o implora plin de un elan mereu crescnd, în cu!inte caldecărora =u#anne nu le putea re#ista şi unde domQ Gerome îşi epui#a ultimele

forţe ce mai sălăşluiau în sărmana lui $inţă in$rmă. Ni =u#anne a7unse pnăla urmă să se simtă adnc tulburată, dnduşi seama că era !orba acolo deun ca# de conştiinţă şi întrebnduse dacă nu cum!a sar socoti !ino!ată şi ara!ea mustrări de conştiinţă în e!entualitatea cnd iar refu#a unui muribundsă stea de !orbă cu cine!a, c'iar dacă de pe urma acestei între!ederi arre#ulta probabil lucruri prime7dioase şi necunoscute, a căror ameninţaresimţea că pluteşte pe deasupra capetelor ca un $or de "roa#ă. ^ Ku poţi sămi spui mie, bunicule, despre cei !orba 6 Munca ^ Ku, nu, domnului CucO Hreau să !orbesc cu el imediat, o', imediat. ^ Ei bine, bunicule, am săi scriu, sper că !a !eni.

Dnsă cnd =u#anne se apucă să aştearnă pe 'rtie această scrisoareadresată lui Cuc, constată că îi tremură mna. Ku însăila dect două rnduriL?2ra"ă prietene, te ro", !ino de îndată, am mare ne!oie de tine<. Ni de douăori trebui să se oprească, pentru că simţea căi lipseşte puterea să duca pnăla capăt aceste cte!a cu!inte, întro asemenea măsură se tre#eau înconştiinţa ei tot felul de amintiri, întrea"a sa !iaţă pierdută, fericirea pe ln"ăcare trecuse şi pe care nu o !a mai cunoaşte niciodată. Erau abia orele #ecedimineaţa şi un ser!itor tnăr plecă în "rabă cu scrisoarea, pentru a o duce la*rec'erie. Dn momentul în care îi. Fu înmnată scrisoarea, Cuc se a>a tocmai înfaţa casei comune şi îşi ispră!ise inspecţia de dimineaţă, aşa că, fără să mai

într#ie nici o secundă, îl însoţi pe ser!itorul cel tnăr. 2ar ctă emoţie încercase şi Cuc, ct de înduioşat îşi simţise întrea"a lui inimă la lecturaacestor simple cu!inte, att de mişcătoareL ?2ra"ă prietene, te ro", !ino de îndată, am mare ne!oie de tine@. 8recuseră doispre#ece ani de cnd împre7urările !ieţii îi despărţiseră şi =u#anne îi scria ca şi cum îşi luaserărămas bun în a7un, si"ură că b săl !adă răspun#ndui la c'emare. Ku se îndoise nici o clipă de prietenul ei şi lucrul acesta îl impresiona pe Cuc pnă lalacrimi, pentru faptul că o simţea mereu nesc'imbată, plină de bunătate şisimţăminte fraterne ca altădată. ;#bucniseră în 7urul lor cele mai înspăimntătoare drame, se de#lănţuiseră, nestăpnite, toate patimile dinlume, dar ei rămăseseră mai departe aceeaşi buni prieteni, c'iar şi după ce

se scurseseră atţia ani de la despărţire. Apoi, în !reme ceL se apropia cu unpas #orit de proprietatea de la uerdac'e, Cuc se întrebă alarmat care o $pricina pentru care îl c'ema. Kui scăpa din !edere faptul că 1ois"elin eracuprins de dorinţa să !ndă ceea ce mai rămăsese din atelierele u#inei Abis,şi asta încă la un preţ ct mai ridicat cu putinţă, speculnd anumiteconcursuri de împre7urări. 2ealtminteri, 'otărrea lui Cuc în această pri!inţăera luată de mult, niciodată nu o să cumpere nici cea mai mică parte dinatelierele Abis $indcă sin"ura soluţie acceptabilă era ca acestea să intre în



asociaţia de la *rec'erie, aşa cum procedaseră şi celelalte întreprinderi demai mică importanţă, care se şi contopiseră cu u#ina lor. Di ful"eră prin minteideea că 1ois"elin îşi determinase mai mult ca si"ur soţia săi facă propuneri în acest sens. 2ar o cunoştea bine şi îşi dădea seama că =u#anne esteincapabilă să se prete#e la un asemenea rol. 5. Uicea că pricina ade!ărată

trebuie să $e alta, poate că e #drobită de nelinişte pentru !reun moti!oarecare, a!nd ne!oie de a7utorul lui în cine ştie ce împre7urare nefericită.Kuşi mai frămntă creierii, con!ins căi !a spune ea însăşi ce ser!iciuaşteaptă de la afecţiunea ce o nutrea pentru dnsa. =u#anne îl aştepta pe Cuc în micul salon şi, în clipa în care acesta dinurmă intră pe uşă, ea cre#u că leşină, att de tare se simţea tulburată. El însuşi rămăsese locului, ră!ăşit, cu inima #!cnindui nă!alnic în piept. Ca început, niciunul, nici celălalt nu putură să rostească un cu!nt. =e pri!eau întăcere. ^ Y', dra"ul meu prieten, dra"ul meu prieten, murmură =u#anne încele din urmă.

Punea în aceste simple cu!inte toată durerea pe care o încercase dealun"ul celor doispre#ece ani în care se petrecuseră attea şi aiteae!enimente, despărţirea lor întreruptă doar din cnd în cnd de rare şi tăcute întlniri, !iaţa nefericită pe care o trăise în căminul său bat7ocorit şi întinat şi,mai cu seamă, "ndurile prin care urmărise de departe, cu su>etul plin deentu#iasm, opera pe care el o reali#ase în acest timp. 2e!enise un erou, prinaceasta îi reda credinţa ce o a!usese în el, şi =u#anne ar $ !rut să în"enunc'e#e în faţa lui, săi panse#e rănile şi săi $e to!arăşă de !iaţă, înstare săl console#e şi săl a7ute atunci cnd simte ne!oia de un spri7in. 2arse i!ise o altă femeie şi =u#anne suferise atta de mult din pricina Gosinei, înct inima sa de iubită era de aci înainte moartă, ascunsă în această

dra"oste neştiută de nimeni şi despre care ca însăşi nu mai !roia să ştie că ae)istat !reodată. Ni, în momentul în care re!ă#u dinaintei pe omul pe careldi!ini#a, toate simţămintele acestea ferecate pnă acum în cele mai adncicute ale $inţei sale i#bucniră la lumină. =u#anne fu cuprinsă dintro dată de înduioşare şi, tulburată, simţi cum i se ume#esc oc'ii şi cum încep să i sea"ite minile întrun tremur uşor. ^ Y', dra"ul meu prieten, uite că totuşi ai !enit, a fost de a7uns săţitrimit un semn şi ai şi răspuns c'emării. Amintirile lui Cuc, în$orat de aceleaşi simţăminte de prietenie, e!ocau între"ul ei trecut. Ntiuse căi att de nefericită, copleşită de insultele !enitede la amanta soţului său, din partea corupătoarei căreia nui mai lipsise mult

să se instale#e c'iar în casa ei Ntiuse că =u#anne se purtase întrun mod plinde demnitate şi aproape eroic, neacceptnd să cede#e locul, apărndonoarea numelui şi a noţiunii de familie şi rămnnd pe po#iţii în căminui său,cu fruntea sus, pentru $ul său şi c'iar pentru ea însăşi 2e asemenea, înpo$da îndelun"atei perioade ct nu mai păstraseră unul cu altul nici ole"ătură, lui Cuc nui ieşise niciodată, nici din su>et, nici din inimă, şitotdeauna, la $ecare nou neca# de care ştia căi lo!ită, o deplnsese şi maimult. Adeseori, se întrebase cum săi !ină întra7utor, ce spri7in ar putea săi



acorde. Ar $ încercat cea mai mare bucurie din !iaţa lui dacă ar $ putut săidea do!ada că nu uitase nimic din prietenia lor, căi rămăsese to!arăşulstatornic de altădată, complicele ascuns al faptelor ei bune Aceasta erapricina pentru care aler"a Cuc att de repede la prima c'emare, plin deafecţiune şi pradă unei în"ri7orări care, în clipa aceasta, cnd se a>a în faţa

ei, îl făcea săi tresalte inima, făcndul incapabil să scoată o !orbă !reme îndelun"ată, pnă cnd, întrun tr#iu, putu săi răspundă, Wîn sfrşit. ^ /2a, a !enit prietenul tău dra", cel care nu a încetat să $e prietenultău dra" şi care aştepta această c'emare, ca să poată să aler"e de îndată latine Rămăseseră ca doi fraţi şi simţiră atunci că această frăţie este att deadnc înrădăcinată în ei şi că nimeni şi nimic nu mai putea săi despartă,acum şi întotdeauna, înct că#ură unul în braţele celuilalt. =e sărutară peamndoi obra7ii, ca doi to!arăşi şi prieteni, departe de orice "nd urt, fărăsă se teamă o clipă de nebuniile omeneşti, si"uri că nu !or a!ea de suferitniciodată unul din cau#a celuilalt şi că nu îşi !or oferi altce!a dect încura7ări

şi linişte su>etească. Pe c'ipurile şin #mbetele lor în>orea tot ceea ce oprietenie dintre un bărbat şi o femeie poate să aibă mai puternic şi mai duios. ^ 2ra"a mea prietenă, dacă ai şti ct de mult mam temut, cnd miam dat scama că din pricina mea atelierele u#inei Abis au să a7un"ă pnă laurmă să se ruine#e Yare nu pe tine te aduceam în sapă de lemn 2ar ct deputernică a fost le"ea căreia a trebuit să mă supun pentru a nu mă opri înfaţa acestui "nd neori eram cuprins de o tristeţe imensă, la ideea căpoate ar trebui să mă blestemi şi că nai să mă ierţi niciodată pentru faptul căsunt cau#a "ri7ilor în care te #baţi în acest moment. ^ Eu să te blestem, dra"ul meu prieten 2ar eram alături, îţi uram în"nd succes de $ecare dată cnd întreprindeai ce!a nou şi !ictoriile tale au

fost pentru mine. =in"urele bucurii Ni te ro" să mă cre#i că faptul de aţipurta o afecţiune ascunsă, de a te înţele"e şi iubi pentru ceea ce faci, de a tepăstra întrun sanctuar intim al inimii mele, neştiut da ceilalţi, îmi era un lucrutare plăcut, în mi7locul acestei lumî carei a mea şi care nu a!ea pentru tinedect ură. ^ Asta nu înseamnă însă că am contribuit întro măsură mai mică laruina ta, dra"a mea prietenă. Mă întreb cu "roa#ă ce ai să de!ii, $indobişnuită încă din copilărie cu această !iaţă de lu) ^ Y', la ruină, prietene dra", aş $ a7uns şi fără tine, de treaba asta se în"ri7eau alţii. Ni, la urma urmei, ei sunt cei care mau ruinat. Ai să !e#i însăcă am să $u cura7oasă şi plină de tact, aşa cum mă ştiai pnă acum.

^ 2ar Paul ce părere are ^ Paul Cui Paul nici că i se putea întmpla o mai mare fericire. Y sămuncească. 2oar !e#i bine ce au făcut banii din membrii familiei mele. Ni, în cele din urmă, =u#anne îi spuse lui Cuc pricina p". Ktru care îiadresase o in!itaţie att de ur"entă. 2omQ Gerome, despre a cărui re!enirebruscă la facultăţile intelectuale îi po!esti, dorea neapărat săl !adă. Eradorinţa unui muribund, $indcă doctorul Ko!arre îi pre#isese un sfrşit foarteapropiat. Cuc, uluit ca şi ea, cuprins de o nelămurită teamă la "ndul acestei



în!ieri din morţi, la care era in!itat întrun mod att de straniu să asiste,răspunse că se "ăsea cu totul la dispo#iţia sa, "ata să facă tot ceea cei !acere =u#anne. ^ Ţiai anunţat soţul despre această dorinţă şi de faptul că te !i#ite# =u#anne îl pri!i liniştită şinălţă uşor din umeri.

^ Ku, nu mam "ndit la asta şi, dealtminteri, este cu totul inutil. 2emultă !reme c'iar, bunicul nu mai pare să ştie că soţul meu e)istă pe lume.Kui !orbeşte, nu se uită la elO 2ealtfel, soţul meu a plecat ia !nătoare, disdedimineaţă, şi nu sa întors încă. Apoi adău"ăL ^ 2acă !rei să mă urme#i, am să te conduc imediat. *nd pătrunseră în camera lui domQ Gerome, acesta, ridicat în capuloaselor în imensul pat din lemn de palisandru, cu spatele spri7init de perne,mai a!ea încă pri!irile întoarse înspre fereastra ale cărei perdele rămăseserătrase lar" la o parte. Fără îndoială că nu părăsise din oc'i parcul superb carese desfăşura la ori#ont, între atelierele Abis şi u#ina de la *rec'erie, pe unul

dintre !ersantele munţilor 1leuses, aproape de poalele lor, unde!a deasupraacoperişurilor în"'esuite unee întraltele ale 1eauclairului. Era un spectacolce părea căl obsedea#ă pe bătrn, an"renat întro continuă e!ocare atrecutului, pre#entului şi !iitorului, de atta amar de !reme de cnd, dinlumea lui mută, a!ea fără încetare acest ori#ont dinaintea lui. ^ 1unicule, spuse =u#anne, ţil aduc pe domnul Cuc Froment. itelatei, a a!ut amabilitatea să !ină de îndată ce lam ru"at. Dncetişor, bătrnul îşi întoarse capul şi îşi $)ă asupra lui Cuc oc'ii luimari, care păreau de data aceasta şi mai mari ca de obicei, de o profun#imeşi o limpe#ime fără de sfrşit. Ni nu spuse nimic, nu rosti nici măcar un cu!ntde bun !enit sau de mulţumire. Y tăcere apăsătoare se aşternu !reme de

cte!a minute, fără ca bătrnul săşi Q$ întors pri!irile de la acest necunoscut,de la acest fondator al asociaţiei de la *rec'erie, ca şi cum ar $ !rut sălcunoască ps ct posibil mai bine, să pătrundă cu oc'ii lui de muribund înadncul cel mai îndepărtat al su>etului său. Puţin cam încurcată, =u#anne reluăL ^ 1unicule, poate că nu lai cunoscut încă pe domnul Froment, deşiprobabil că lai întlnit adesea în decursul plimbărilor pe care leai făcut 1ătrnul nu a!u aerul că ar $ au#it cu!intele nepoatei sale şi nici dedata aceasta nui răspunse. Abia după ce se scurse o !reme, întoarse din noucapul şi răscoli cu pri!irea iscoditoare prin încăpere. Ni, ne"ăsind ceea ce separe că ar $ dorit să "ăsească, pronunţă în cele din urmă un sin"ur cu!nt,

un numeL ^ 1ois"elinO Cucrul acestai prile7ui =u#annei o nouă surpri#ă, amestecată cu unsentiment de nelinişte şi 7enă.. ?O ^ Dl ceri pe soţul meu, bunicule, doreşti să $e şi el aici, de faţă ^ 2a, da, 1ois"elin. ^ *red că nu sa întors încă. Pnă să !ină, ar trebui poate săi spuidomnului Froment pentru ce ai !rut săl !e#i.



^ Ku, nuO 1ois"elin, 1ois"elin. Era e!ident faptul că nu putea să !orbească ceea ce a!ea de spusdect de faţă cu 1ois"elin. 2upă ce îşi ceru scu#e lui Cuc, =u#anne părăsi în"rabă camera, plecnd în căutarea toţului său. Cuc rămase sin"ur faţăn faţăcu domQ Gerome şi tnărul simţea aţintite mereu asupra lui pri!irile de o

limpe#ime nemăsurată ae bătrnului. Atunci el însuşi se apucă săle)amine#e şil "ăsi de o frumuseţe e)traordinară pentru !rsta lui att de înaintată, cu faţa albă şi trăsături re"ulate, cărora apropierea morţii, înnobilată fără îndoială de intenţia de a să!rşi un act măreţ, le dădea un aerde o maiestate su!erană. Aşteptarea fu lun"ă, dar cei doi bărbaţi, ale cărorpri!iri se scufundau una în cealaltă, nu sc'imbară nici un cu!nt între ei. Gur împre7urul lor, camera, tapetată cu stofe "roase şi mobilată cu piese masi!e,părea că doarme, sufocată aproape de lu)ul ei "reoi. Kici un #"omot, nici orăsu>are, nimic în afară de $orul ce părea că se strecoară dea lun"ulpereţilor, !enind din pustietatea marilor saloane înc'ise, a eta7elor între"ilăsate pradă prafului. Ni nici că e)ista ce!a mai tra"ic şi mai solemn ca

această aşteptare. Dn sfrşit, =u#anne îşi făcu apariţia din nou, aducndul de data asta cuea pe 1ois"elin, care tocmai se întorsese de la !nătoare. 1ărbatul purta încă"'etre şi era înmănuşat şi cu 'aina de !nătoare pe el, căci =u#anne nuilăsase nici măcar timpul săşi pună o 'aină de casă. Ni pătrunse în camerabătrnului cu un aer năuc, necă7it pentru faptul că se lăsa trt întro astfelde a!entură. *eea cei spusese în pripa cu puţin înainte soţia lui, faptul căCuc fusese c'emat de domQ 7erome, precum şi că acesta se a>a în casa lui,mai precis în camera bătrnului, căruia începuse săi re!ină inteli"enţa şiacum îl aştepta şi pe el ca să le !orbească la toţi odată, toate acestee!enimente nepre!ă#uteT îl tulburau şil cufundau întro buimăceală

nemaipomenita, tara săi dea măcar ră"a#ul să medite#e cte!a clipe înlinişte. ^ Ei bine, bunicule, spuse =u#anne, uitel şi pe soţul meu. 2acă ai ce!asă ne spui, poţi acum să !orbeşti. 8eW ascultam. 2ar, încă o dată, bătrnul îşi roti pri!irea prin camera şi, ne"ăsind ceeace căuta, întrebăL ^ Paul, undeì Paul ^ Hrei ca şi Paul să $e aici de faţă la discuţia noastră ^ 2a, da, !reau ^ Paul este probabil la fermă. Y să dure#e mai mult de un sfert de orăpnă să !ină.

^ 8rebuie, !reau, !reau Ka!ură încotro şi trimiseră în "rabă un ser!itor după băiat. Ni, de dataaceasta, aşteptarea fu mai solemnă, şi mai dureroasă dect prima oară. Cucşi cu 1ois"elin se salutară doar, fără să "ăsească ce săşi spună şi fără să maiadau"e o !orbă în încăperea aceasta unde răsu>area au"ustă a bătrnuluipărea că e îndea7uns ca să o umple. Kimeni nu desc'ise "ura, şi nu se maiau#ea dect respiraţia destul de puternică a lui dom< Gerome. 2in nou oc'iilui lar" desc'işi, plini de lumină, se întoarseră către fereastră, pri!ind înspre



acest ori#ont unde se desfăşura un mare efort omenesc, unde trecutul îşi înc'eiase sorocul şi unde începea să se nască un !iitor luminos. Ni minutelese scur"eau cu încetişorul, unul după altul, în această aşteptare tulburătoare,$ecare dintre ei simţind că trebuie să aibă loc un act de o măreţie su!erană,a cărui apropiere o intuiau.

=e au#i un #"omot uşor de paşi şi Paul se i!i în încăpere, cu $"ura luisănătoasă şi îmbu7orată, biciuită de !iaţa în aer iiber pe care o ducea. ^ *opilul meu, îi spuse =u#anne, bunicul nea c'emat pe toţi cei pecarei !e#i şi nu !rea să ne !orbească dect cu tine de faţă. Pe bu#ele att de multă !reme ri"ide ale lui domQ Gerome apăru un#mbet de o duioşie fără mar"ini. Dl c'emă pe Paul printrun "est şil făcu săse aşe#e ct mai aproape de el, pe mar"inea patului. Pentru Paul !roia mai cuseamă să !orbească, pentru ultimul !lăstar al familiei ]uri"non, din careneamul 8or ar $ putut să în>orească din nou şi să dea roade minunate. Ni$indcă îl !ă#u foarte emoţionat, cu inima frntă din pricină că trebuia săşi iaultimul rămas bun de la bătrn, domQ Gerome mai #ăbo!i o clipă pentru al

potoli tu oc'ii lui mari şi duioşi de bunic, pentru care moartea era blinda,$indcă ştia că !a lăsa prin testament strănepotului său moştenirea îndelun"atei lui e)istenţe, în care timp na t ; i!eut dect fapte caredo!edeau bunătate, spirit de dreptate şi "nduri de pace. Apoi, în cele din urmă, bătrnul !orbi, ascultat de toţi cei din 7ur întrolinişte plină de cucernicie. Mai înti, întoarse capul către 1ois"elin şi repetăsin"urele cu!inte pe care ser!itorul îl au#ea bolborosindule, încă de maimulte #ile, cu 7umătate de !oce, printre alte !orbe confu#e. ^ 8rebuie să dăm înapoi totul, trebuie să dăm înapoi totul. Ni, !ă#nd că ceilalţi nu reuşeau să înţelea"ă ceea ce !roia el să spună,bunicul se întoarse din nou către Paul şi #ise iarăşi, cu şi mai multă forţăL

^ 8rebuie să dăm înapoi totul, copilul meu, trebuie să dăm înapoitotulO n $or imens parcă plutea în 7ur, şi =u#anne, tulburată, sc'imbase opri!ire cu Cuc, la fel de tulburat ca şi ea şin !reme ce 1ois"elin, stăpnit deteamă şi de o bruscă indispo#iţie, se prefăcea că se aşteaptă la cine ştie cealte di!a"aţii ale bătrnului, femeia se aplecă şintrebăL ^ *e !rei să spui, bunicule, ce #ici că trebuie oare să dăm înapoi Hocea lui domQ Gerome se făcu din ce în ce mai clară şi mai răspicatăL ^ 8otul, fata meaO Acolo, 7os, trebuie dat înapoi Abisul. Aici, trebuiedat înapoi domeniul uerdac'e. Ca fermă trebuie dat înapoi pămntulO 8rebuie înapoiat totul, pentru că nimic nu trebuie să $e numai al nostru şi

pentru că totul trebuie să $e al celor mulţi. ^ 2ar, bunicule, e)plicăne, cui trebuie oare să dăm înapoi totul ^ Ţiam mai spuso, fata meaO 8rebuie să dăm înapoi totul celor mulţi.Kimic nui al nostru din bunurile care am cre#ut că ne aparţin. 2in moment ceaceste bunuri neau distrus şi neau otră!it !iaţa, înseamnă că nu ne aparţinşi că sunt bunurile altoraO Pentru fericirea noastră şi pentru fericireatuturora, trebuie să dăm înapoi totul, trebuie să dăm înapoi îotui celor mulţiO



Ni atunci a!u loc o scenă de o ne"răită frumuseţe şi de o măreţie fărăseamăn. 1ătrnul, nu "ăsea, totdeauna cu!intele potri!ite, dar prin "esturi îşidesă!rşea "nd urile. Reuşea totuşi să se facă înţeles, încetul cu încetul, înmi7locul tăcerii s$nte pe care o păstrau cei cel ascultau. Hă#use, totul, au#isetotul şinţelesese W totul şi, întocmai cum presimţise =u#anne, cuprinsă T de

$ori de spaimă, între"ul trecut era pomenit în !orbele lui, între"ul ade!ăr alacestui trecut teribil, care se re!ărsa acum ca un şu!oi neîntrerupt de pebu#ele acestui martor pnă nu de mult mut şi impasibil, sortit să #acă attaamar de !reme în înc'isoarea lui dincarne. Părea că nu supra!ieţuise attorde#astre, attor "eneraţii de fericiţiL şi nenorociţi, dect pentru a e)tra"edine)emplul lot o mare e)perienţă de !iaţă. Ni acum, în #iua re!enirii la !iaţă, înainte de a muri, el de#!ăluia lun"a. Dui suferinţă de om care, după ce acre#ut în destinele familiei sale, instalndo în imperiul fondat de el, a trăitdestul pentru ai !edea pe cei dra"i şi întrea"a a!ere împrăştiinduse ca duşide furtuna care anunţa #orile unei lumii noi. 8e spunea care sunt pricinile, 7udeca lucid situaţia şi încerca să îndrepte ceea cemai era de îndreptat.

E)istase, mai înti., primul dintre membrii familiei ]uri"non, un simplusmul"ător de creu#ete, carecrease cele dinti ateliere ale u#inei Abis, împreună cu cţi!a to!arăşi de ai lQuiS la fel de săracW poate ca şi aceştia,dar fără îndoială că mai econom şi mai îndemnatic dect dnşii. 2upăaceea, a urmat el, cel deal doilea membru al familiei ]uri"non, dobndinda!erea lor, acele milioane ee se în"rămădiseră prinrro luptă îndr7ită, prile7de a se arăta ca un erou plin de !oinţă şi constant, care ştie săşi do#e#einteli"ent efortul. 2ar, dacă anul ca el reali#ase minuniL în acti!itatea pe careodesfşurase, do!edind 'ărnicie şiL "eniu creator, dacă unui ca el cşti"aseatta bănet printro admirabilă coordonare între producţie şi desfacere, eraconştient de faptul că aceasta repre#intă o simplă îmmplare şi că în el te

înma"a#inase de fapt e)perienţa unor numeroase "eneraţii de muncitori?rare îi dăduseră forţa necesară pentru a a7un"e la acest triumf. Yare de cţiţărani care au stropit "lia eu sudoarea for şi de cţi muncitori careşiruinaseră sănătatea pe unelte fusese ne!oie pentru a se a7un"e la aceştiprimi doi membri ai familiei ]uri"non, cuceritorii a!erii lor în făpturaacestora se înma"a#inase toată cumplita ne!oie de a iupta şi de a se îmbo"ăţi, de a urca de $ecare dată cte o treaptă şi ds a se elibera încetul cu încetul din robia în care trăise !eacuri dea rndul nenorocitul curbat pesteunealta la care trudea. Ni iată că,. Pnă la urmă, se i!ise un membru alfamiliei ]uri"non îndea7uns de puternic pentru a în!in"e şi pentru a puteascăpa din temniţă, care să dobndească a!erea mult r!nita şi care să $e

att de bo"at, înct. =ă de!ină la rndul lui stăpn Ni, imediat după aceea,cnd nici nu sa perindaseră încă bine două "eneraţii, iată că începea declinulce punea în prime7die urmaşii, se reîncepea lupta dureroasă, de data aceastacu forţe slăbite din pricina desfrului, cu forţe care se de!orau ele însele, aşacum consumă >acăra unei lumnări propria sa ceară ^ 8rebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoitotulO



Pomeni despre $ul său, Mic'el, care, după ce să!rşise attea nebunii, îşi pusese capăt #ilelor, d'iar în a7unulT scadenţelor. Horbi apoi de celălalt $ual sau, P'ilippe, căsători 5r6 cu o a!enturieră, care, odată ruinat de ea, îşipierduse !iaţa întrun duel prostesc. Aminti şi despre Caura, care murise maitr#iu în mnăstire, fără să rodească, cu mintea slăbită de tot felul de

'alucinaţii mistice. Mai erau şi cei doi nepoţi ai lui, Andre, $ul lui P'ilippe,ra'itic şi pe 7umătate7nebun, care se stinsese în fundul unui balamuc, şiusta!e, $ul lui Mic'el, ducnduse să piară în c'ip tra"ic pe o şosea din;talia, după ce şia împins tatăl spre sinucidere, furndut amanta, şi banii,c'iar în a7unul termenului pentru scadenţă a poliţelor. Dn sfrşit, se mai a>a şi=u#anne, duioasă şi înţeleaptă, nepoata lui mult preaiubită, al cărei soţ,1ois"elin, după ce răscumpărase atelierele u#inei Abis şi proprietatea de lauerdac'e, se pusese să desă!rşească opera de distru"ere. Atelierele u#ineiAbis fuseseră transformaten scrum, #idurile mai erau încă $erbinţi deincendiul ce le pustiise, parcă pentru a ră#buna prostia şi a puri$ca neamulde murdărie prin foc. Proprietatea de la uerdac'e, unde spera săşi !adă

familia înmulţinduse, se întindea pustie în 7urul lui, cu saloanele sale "oale,cu parcul său mo'ort, dea lun"ul căruia nu se mai plimba dect fantomapalidă a aceleia care otră!ise atmosfera în 7urul ei, a Fernandei, carerepre#enta întrade!ăr corupătoarea ce desă!rşise ruina. Ni, în !reme cei!ă#use pe urmaşii neamului său prăbuşinduse la pămnt în felul acesta, uniidupă alţii, #druncinnd şi trnd după ei opera tatălui său şi a lui, bă"ase deseamă cum se ridică în faţa c'ilor săi o operă nouă, u#ina de ia *rec'erie, întreprindere sare a7unsese acum ;a o mare prosperitate, trăind din plin totceea ce trebuia să cunoască o instituţie plină de !iaţă, din pricina noutăţii pecare o aducea cu sine. Ni bătrnul cunoştea toate aceste lucruri pentru că sepetrecuseră în faţa oc'ilor lui limpe#i, în decursul neîncetatelor sale plimbări,

a lun"ilor ore de contemplare mută, cnd se a>a din nou pe dinaintea porţiiatelierelor Abis în momentul ieşirii muncitorilor din sc'imb sau în faţa#idurilor u#inei de la *rec'erie, ai căror lucrători mai în !rstă, carepărăsiseră fosta lui întreprindere, îl mai salutau încă. 2ar, mai cu seamă, înţelesese aceste lucruri în dimineaţa cnd nu mai !ă#use rămnnd dinatelierele lui mult iubite dect nişte ruine fume"nde. ^ 8rebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoitotulO Acest stri"ăt pe carel arunca fără încetare, în mi7locul !alului lent de!orbe, şi pe carel sublinia de $ecare dată cu şi mai multă ener"ie, i#bucneaca o consecinţă $rească a înseşi împre7urărilor de#astruoase din pricina

cărora suferise atta. 2acă toate se prăbuşiseră att de repede în 7urul lui, nu însemna oare aceasta că a!erea dobndită prin munca altora era otră!ită şiotră!itoare 2esfrul pe care îl "enerase este unul dintre cei mai si"urifermenţi ai distru"erii, el alterea#ă neamul, de#or"ani#ea#ă familia şipro!oacă drame oribile. El era acela care, în mai puţin de o 7umătate desecol, măcinase puterea, inteli"enţa şi "eniul pe care le acumulase !reme de!eacuri dea rndul familia ]uri"non, printro muncă aspră şi tenace.reşeala lor, a acestor lucrători robuşti, fusese aceea că au cre#ut că trebuie,



pentru fericirea lor personală, să se transformen stăpni şi să pro$te numaiei sin"uri de bo"ăţia pe care o creau cu braţele lor toţi ceilalţi to!arăşi demuncă. Ni tocmai această a!ere pe care o !isaseră, tocmai această a!ere pecare o reali#aseră fusese pedeapsa. Kimic nu este mai dăunător din punct de!edere moral dect e)emplul îmbur"'e#itului, al celui care se tre #eşte peste

noapte patron, stăpn absolut peste miile de oameni curbaţi deasupralucrului, transformnd picăturile de transpiraţie în mone#ile ce ser!esc latriumful noului îmbo"ăţit. 5Q, înd se spuneL ?Prin inteli"enţă şi disciplină, dupăcum !edeţi, un simplu $erar poate a7un"e departe@, se face pur şi simplu unact de nedreptate, care a"ra!ea#ă de#ec'ilibrul social. Fericirea celui ales, înacest ca#, nu se ba#ea#ă dect pe nenorocirea altora, şi prin aceasta sereduce de fapt şi se tură c'iar propria fericire a acestora din urmă. n omcare par!ine pe aceste căi barea#ă drumul a mii şi mii de alţi oameni,'u#ureşte de acum înainte din mi#eria şi suferinţele lor. Ni adesea acestnorocos este pedepsit tocmai de către a!erea în sine pe care a reali#ato, elo!it de către succesul prea timpuriu şi disproporţionat faţă de ne!oile lui, şi

prin aceasta de!enit criminal pentru el. Dn această situaţie, unica soluţiesal!atoare era aceea de a re!eni la munca ade!ărată, l. ; munca pe caretrebuie să o îndeplinească toţi oamenii ceşi cşti"a în mod cinstit !iaţa,nedatornduşi fericirea dect inteli"enţei şi braţelor lor. ^ 8rebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoitotulO 8rebuie dat înapoi totul, pentru că din bunul furat altuia se a7un"e lapieire. 8rebuie dat înapoi totul, pentru că unicul mi7loc de !indecare, unicacertitudine şi unica bucurie în asta constă. 8rebuie dat înapoi totul, din spiritde dreptate şi, mai mult încă, din interes personal, W pentru că fericirea$ecăruia nu se poate reali#a dect prin fericirea tuturor. 8rebuie dat înapoi

totul, pentru a duce un trai mai sănătos, o !iaţă mai armonioasă în mi7loculpăcii uni!ersale. ;rebuie dat înapoi totul, pentru că, dacă toţi cuceritoriinedrepţi şi abu#i!i, dacă toţi deţinătorii plini de e"oism ai a!erilor publice ar$ înapoiat încă din prima clipă imensele bo"ăţii pe care le irosesc pentrupropriile lor plăceri, imensele latifundii, marile e)ploatări miniere, u#inele,drumurile şi clădirile, sar întrona pretutindeni pacea, ar în>ori din noudra"ostea printre oameni şi sar produce o att de mare abunaenţă debunuri, înct nu ar mai e)ista nici un sin"ur nenorocit pe lume. 8rebuie înapoiat totul, trebuie dat un e)emplu, dacă !rem ca şi alţi oameni bo"aţi să înţelea"ă şiT săW simtă de unde !in releleQ din pricina cărora îi ameninţăpieirea, să7 facem să dorească re"enerarea neamului lor printro !iaţa acti!ă,

printro muncă #ilnica, $indcă niciodată pinea nui mai "ustoasă şi mai'rănitoare ca atunci cnd ai cşti"ato cu braţele tale şi ce propria ta. Minte. 8rebuie dat înapoi totuî, ct mai este încă timp, ct mai e)istă o oarecaremăreţie în "estul de a te întoarce la to!arăşii tăi de muncă, arătndule că teai înşelat, şi săţi reiei locul în efortul "enera stăpnit de speranţa că seapropie momentul dreptăţii şi ai păcii între oameni. 8rebuie dat înapoi totul,pentru a putea muriQ în felul acesta cu cu"etul@ şi conştiinţa curate şi cusu>etul împăcat că ţiai îndeplinit datoria pe pămnt, lăsnd. Astfel un



e)emplu înălţător, o lecţie de !iaţă care să îndrepte şi să elibere#e pe ultimulrepre#entant al neamului tău, pentru ca el, la rndul lui, să se ridice, să e!itesă mai comită aceeaşi "reşeală şi săşi continue e)istenţa plin de încredere înforţele lui şi plin de bucurie pentru frumuseţea traiului său. Hă#nd în>ăcărarea de care era cuprins $ul ei, Paul, la au#ul !orbelor

bunicului, în oc'ii =u#annei apăruseră lacrimi, în !reme ce 1ois"elin îşimanifesta ner!o#itatea prin "esturi pline de nerăbdare. ^ 2ar, bunicule, întrebă ea, cui. Hrei să dam înapoi totuî şi cum 1ătrnul îşi întoarse oc'ii luminoşi către Cuc. ^ 2acă !am cerut ca cel care a în$inţat asociaţia de la *rec'erie să $ede faţă, am. Făcuto tocmai pentru ca dnsul să mă audă şi pentru ca deacum înainte să !ă a7ute, copiii meiO Are încă de pe acum mult de lucrat =aacţiunea de reparare şi el e sin"urul om în stare să mi7locească şi să dea înapoi ceea ce a mai rămas din a!erea noastră celor ce ar trebui să leaparţină Wde fapt, adică to!arăşilor de lucra de altădată, $ilor şi nepoţiloracestora.

Cuc, pe care emoţia îl făcuse la rndul lui să simtă un nod în "t în faţaacestui spectacol de o e)traordinară nobleţe, a!u totuşi un moment dee#itare, simţind ct de ostil, era 1ois"elin. ^ Ku "ot să fac dect un sin"ur lucra, spuse el. Ar $ simplu, dacaproprietarii atelierelor Abis ar dorio întrade!ăr, săi primim în asociaţianoastră de la *rec'erie. *um şi alte întreprinderi au !enit de multă !reme cunoi, tot aşa şi atelierele Abis !or lăr"i familia noastră de muncitori şi !ordubla dintro dată importanţa oraşului nostru care se naşte. Ni, dacă doriţi sădaţi înţele"erii noastre o întorsătura de act de dreptate şi să îndrumaţi ceeace faceţi pe fă"aşul 7ustiţiei, pot să !ă a7ut şi consimt din toată inima. WL ^ Ntiu, răspunse Dncetişor domQGerome, nu cer nimic

j+ icc !a dect asta. 2ar 1ois"elin, neputnd să se mai abţină multă !reme, protestăL ^ A', nici po!este Ku sunt de acord cu aşa ce!a. =n2 7ţ.ita să cede#atelierele Abis u#inei de la *rec'erie, în po$da mărci păreri de rău care miopricinuieşte treaba asta. 2a ;supra preţului !n#ării, mai rămne de discutat,şi am da cnd să cer, în afara sumei $)ate, sămi menţin un bene$ciu asupra$rmei, a cărui cifră rămne de asemenea să $e discutatăO Hreau să !nd,am ne!oie de bani. Acesta era de fapt pianul pe careî frămnta pe toată feţele de cte!a#ile, cu "ndul că Cuc a pus întrade!ă@ oc'ii pe terenurile unde fuseserăcnd!a atelierele Abis. =pera că !a scoate de la el o sumă considerabilă pe

loc@ re#er!nduşi în plus şi posibilitatea unor !iitoare rente. 2ai tot acestplan că#u baltă, cnd Cuc declară cu o !oce limpede ?tu care se simţea o!oinţă de neclintitL ^ Ke e imposibil să cumpărăm. Cucrul acesta ar contra!eni principiilordupă care ne conducem. Ku suntem dec$ o asociaţie, o familie desc'isătuturor fraţilor doritori să ni se alăture. 2omQ Gerome, ai cărui oc'i strălucitori se $)aseră asupra lui 1ois"elin,reluă iară pic de mnie în "las, dar cu liniştea lui su!eranăL



^ Eu sunt acela care doresc şi ordon. Kepoata mea, =usrunne, aicipre#entă şi coproprietară a atelierelor Abis, !a refu#a întrun mod cate"oricoricare altă combinaţie care nu ar respecta !oinţa mea. Ni sunt si"ur că, întocmai ca şi mine, no să încerce dect un sin"ur re"ret, acela că nu poatesă înapoie#e întrade!ăr totul şi că îşi mai încasea#ă încă dobn#ile propriului

său capital, de care dispune după cum !a crede de cu!iinţă. Ni, $indcă 1ois"elin tăcea mai departe, supunnduse lo!iturilor soartei,att de puternic îl #druncinase ruina spre care ?e îndrepta, bătrnul continuăL ^ Asta nui totul, a mai rămas proprietatea de la uerdac'e şi ferma. 8rebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoi totul Atunci, epui#at de atta !orbă şi de faptul că rostirea îi de!enea din ce în ce mai di$cilă, înc'eie de e)pus dorinţele. 2in moment ce atelierele Abisse !or contopi cu u#ina de la *rec'erie, !roia ca şi ferma să intre în !iitorulapropiat în asociaţia de la *ombettes. 2omeniul !a lăr"i întrun modconsiderabil întinsele terenuri puse laolaltă prin mi7locirea eforturilor luiCenfant, !onnot şi celorlalţi ţărani, care, de cnd îşi cunoşteau mai bine

interesele, trai.au ca fraţii. Ku ar mai e)ista dect o sin"ură "lie, o mamăunică, iubită de toţi, culti!ată de toţi şi carei !a 'răni pe toţi. Dntrea"acmpie Rouma"ne !a a7un"e pnă la urmă să $e una şi aceeaşi 'oldă întinsă,"rnarul plin de belşu" al 1eauclairului renăscut. Ni în ceea ce pri!eşteproprietatea de la uerdac'e, pentru că aparţinea în între"ime =u#annei, odesemnă pe aceasta să o înapoie#e nenorociţilor şi suferin#ilor, în aşa fel înct să nu mai păstre#e nimic din bunurile pn"ărite, de pe urma cărorafamilia ]uri"non era ameninţată cu pieirea. Apoi, întorcnduse către Paul,care continua să stea cuminte pe mar"inea patului, şi apucndui minile întrale sale, pri!indul cu nişte oc'i care începeau să se stin"ă, spuse dinnou, din ce în ce mai slabL

^ 8rebuie dat înapoi totul, trebuie dat înapoi totulO Kai să păstre#inimic, !ei dărui acest parc !ec'ilor to!arăşi de muncă, pentru ca să petreacăaici #ilele lor de sărbătoare şi pentru ca femeile şi copiii lor să se plimbe pealeile lui, să "uste momente de !eselie şi săşi refacă forţele pe sub arboriiaceştia frumoşi. Ai să dai înapoi, o să done#i de asemenea şi casa, aceastălocuinţă imensă pe care noi nu am ştiut să o umplem, în po$da banilor noştri,şi !reau ca ea să aparţină de acum încolo familiilor de muncitori săraci cucopii numeroşi. Hor $ primiţi să locuiască aici !or $ în"ri7iţi aici, cnd se !a întmpla să $e bolna!i sau numai pur şi simplu obosiţiO Ku păstra nimic, dă înapoi totul, dă înapoi totul, dacă !rei să scapi de pieire. Ni munceşte, nu teba#a în !iaţă dect pe munca ta, caută să faci cunoştinţă cu fata !reunui

!ec'i to!arăş care şi ea să $e 'arnică, iao în căsătorie, să ai cu ea copii care!or munci şi !or $ nişte ade!ăraţi cetăţeni drepţi şi fericiţi şi, la rndul lor, !ora!ea alţi copii frumoşi, pentru perpetuarea muncii de mineO Ku păstranimic, copilul meu, dă înapoi totul, este unica soluţie pentru a dobndi pacea,bucuria şi i#bă!irea. 8oţi pln"eau, şi poate că niciodată o scenă mai frumoasă, mai înălţătoare şi mai eroică nu încăl#ise astfel nişte su>ete omeneşti. Dncăperea,şi aşa imensă, căpătase dintro dată ce!a au"ust din pricina aceasta. Ni oc'ii



bătrnului, care se umpluseră de lumino#itate, începeau acum să se stin"ăpuţin cte puţin, în !reme ce !ocea, la rndul său, se făcea tot mainedesluşită şi se cufunda din nou în muţenia ei dintotdeauna. Dşi îndeplinisemenirea sublimă de împărtăşire a ade!ărului şi dreptăţii, a7utnd lainstaurarea fericirii care este dreptul primordial al tuturor oamenilor. Ni, spre

seară, bătrnul muri. Dnsă cnd =u#anne îl înto!ărăşi pe Cuc, la ieşirea din încăperea unde sea>a domQ Gerome, se pomeniră dintro dată sin"uri pentru ct!a timp, însalonul mic. ^ 1i#uiete pe mine, îi spuse el, îţi promit că !oi !e"'ea ca să se împlinească dorinţele de pe urmă ale bunicului, al cărui e)ecutor testamentareşti. Am să mă ocup c'iar eu personal de treaba asta, de acum înainte. =u#anne îi cuprinsese amndouă minile întrale sale. ^ Y', dra"ul meu prieten, am toată încrederea în tineO Ntiu ctemiracole de bunătate ai reali#at pnă acum şi nu mă îndoiesc de minunea pecare o !ei desă!rşi în continuare, împăcndune pe toţiO în !iaţă, numai

prin dra"oste în!in"i. A', dacă aş $ fost şi eu iubită, aşa cum iubeam pealţiiO Cuc o !edea tremurnd şi de#!ăluinduşi secretul, pe care multă !remenici ea însăş7 nul cunoscuse şi care acum, în aceste momente solemne, îiscăpa de pe bu#e. ^ 2ra"ul meu prieten, dra"ul meu prieten *tă forţă aş $ a!ut pentrua face bine semenilor mei, de ct a7utor maş $ simţit capabilă dacă maş $a>at la braţul unui om drept, mnat de "nduri "eneroase, din care aş $făcut #eul la care să mă înc'in 2ar, din moment ce pentru aşa ce!a este,fără nici un fel de îndoială, mult prea tr#iu, mă !rei totuşi ca pe o prietenă,ca pe o soră, care o săţi $e poate de un oarecare a7utor

Ni Cuc înţelese că era !orba despre o po!este la fel de duioasă şi detristă ca şi a =ceurettei, care începea din nou să se depene. =u#anne îl iubiseşi ea, fără să io spună, fără sa şio mărturisească măcar sie însăşi, ca ofemeie cinstită, dornică de tandreţe, care îşi făcuse din ei un !is de dra"ostefericită şi o consolare pentru cru#imile întlnite în propria sa căsnicie. 2aroare nu o iubise c'iar el însuşi, în #ilele de demult, cnd se întlneau la începutul prieteniei lor în casele oamenilor săraci, unde se şi cunoscuseră2ra"ostea aceasta era un simţămnt foarte plăcut şi discret, o iubire de !is,pe care nu iar $ de#!ăluito nici în ruptul capului, de teama să no 7i"nească,şi care îi lăsase în su>et parfumul sua! al >orilor pe care ie uiţi între pa"inileunei cărţi şi le re"ăseşti apoi după un timp. 2ar acum, din moment de Gosine

fusese cea aleasă şi din moment ce din toate aceste lucruri nu mai rămăsesedect amintirea, fără nici o posibilitate de a le reîn!ia, =u#anne i se oferea, întocmai ca şi =ceurette, săi ţină to!ărăşie în tot ceea ce întreprindea, ca osoră şi ca. Y prietenă de!otată, doritoare să $e alături de ei în îndeplinireamisiunii lui, în reali#area operei la care muncea. ^ 2acă te !reau stri"ă el mişcat pnă la lacrimi. A', dar niciodată nui de a7uns afecţiunea unui sin"ur om, niciodată nui prea mult cnd e !orbasă acţionăm spre binele semenilor şi să le aducem o mn"iere în suferinţele



lor E)ista attea lucruri de făcut în această direcţie, înct !ei putea săţidăruieşti întotdeauna su>etul cu "enero#itateO Hino alături de mine, prietenamea dra"ă, şi nu mă mai părăsi niciodată, şi ai sa repre#inţi o parte din"ndurile şi dra"ostea mea pentru oameni. =u#anne fu att.. 2e încntată de răspunsul lui Cuc, înct i se aruncă în

braţe şi rămaseră în felul acesta !reme îndelun"ată. Dntre ei doi se înnodaseo le"ătură de nedesfăcut, înlănţuind pnă la moarte nişte, simţăminte de opuritate e)traordinară, în care nu se mai a>a nimic altce!a dect interesulamndurora pentru cei săraci şi suferin#i, nimic altce!a dect dorinţa$erbinte de a elimina din lume mi#eria. Cuc a!ea o soţie adorată şi plină desănătate, carei dădea copii, mlădiţe din trupul lui, şi, în plus, mai a!ea şidouă ade!ărate prietene, două !a7nice to!arăşe cu mini delicate de femeie,care îl !or a7uta de acum înainte să împlinească nă#uinţele su>etului său"eneros. Cuni de #ile se scurseră şi pnă se lic'idară afacerile înclcite aleatelierelor Abis trebui să se depună o acti!itate foarte laborioasă. Mai înti

e)ista datoria aceea de şase sute ?le mii de franci de care era ne!oie să sedebarase#e înainte de toate. Reuşiră să a7un"ă la anumite înţele"eri,creditorii acceptară să $e plătiţi prin anuităţi, alcătuite din bene$ciile pe carelear reali#a atelierele Abis de pe urma acti!ităţii lor, în momentul în care ar $intrat în asociaţia de la *rec'erie. =e e!aluaseră de asemenea sumele carerepre#entau materialele şi utila7ul sal!ate din incendiu. Acestea, împreună cuterenurile e)trem de mari, care se întindeau dea lun"ul rului Mionne,constituiau aportul familiei 1ois"elin la asociaţie şi pentru aceasta le eraasi"urată o rentă modestă, pe care o ridicau din bene$cii, mai înainte carestul să $e împărţit între creditori. Astfel, dorinţele bătrnului ]uri"non nuerau îndeplinite dect pe 7umătate, în această perioadă de tran#iţie, cnd

capitalul era pri!itiacă prin aceeaşi optică prin care era pri!ită acti!itatealucrătorilor şi inteli"enţa specialiştilor, în aşteptarea momentului cnd elurma să dispară în faţa !ictoriei muncii unice şi su!erane. 2ar cel puţinproprietatea de la uerdac'e şi ferma putură să se reîntoarcă în între"imecomunităţii, $ind înapoiate muncitorilor, ade!ăraţii moştenitori, care leplătiseră cnd!a cu sudoarea frunţii lor căci de îndată ce "reutăţile fură înlăturate şi ferma intrată în asociaţia de a *ombettes, reali#nd în felulacesta ideea ascunsă pe care o cocea de multă !reme Feuillat, terenurile începură să prospere, de!enind o sursă de cşti"uri considerabile, şi toţiaceşti bani fură întrebuinţaţi ca să se amena7e#e la uerdac'e un sanatoriuunde să se întreme#e copiii debili şi o maternitate pentru con!alescenţa

mamelor le'u#e. =e adău"au mereu şi mereu noi paturi, se acordau pensiuni"ratuite, şi parcul !eşnic în>orit aparţinea de acum înainte lumii acesteia înminiatură, cu micuţi ce #burdau în !oie, iar "rădina imensa se transformase întrun paradis de basme, unde se 7ucau copiii, unde mamele îşi refăceausănătatea şi unde tot poporul !enea să se recree#e ca întrun ade!ărat palatal naturii, care era acum palatul tuturor. 8recură ani după ani. Cuc cedase familiei 1ois"elin una dintre căsuţelede la *rec'erie, construită la o oarecare distanţă de pa!ilionul pe carel



ocupa el însuşi de cnd !enise acolo. Ni 7Trimele #ile ale acestei e)istenţemodeste fură foarte "reu de suportat pentru 1ois"elin, care nu se resemnaseşi i#bucnea adesea în re!oltă, făcnd scene pline de !iolenţă< Y !reme c'iar se "ndise să plece la Paris şi să trăiască acolo dupăcum lo tăia capul, la !oia întmplării. 2ar trndă!eala lui înnăscută,

imposibilitatea de aşi cşti"a e)istenţa, carei erau trăsături caracteristice, îlfăceau să $e neputincios ca un copil şil dădeau pe minile cui !oia săl întreţină. 2e cnd cu de#astrul, =u#anne, care era att de înţeleaptă şi attde bla7ină, dar în acelaşi timp şi att de fermă, e)ercita asupra lui o autoritateabsolută şi bărbatul a7unse în cele din urmă să facă ceea cei dicta ea, ca osărmană epa!ă părăsită, dusă după !oia !alurilor !ieţii. Dn curnd, în mi7loculacestei lumi att de acti!e, cu oameni 'arnici, lenea îl apăsa întratta, încta7unse să dorească o ocupaţie. Era obosit să se trască #iua întrea"ă de colopnă colo fără nici un rost şi suferea din pricina unui sentiment de ruşine şidintro ne!oie de a face ce!a, nemaia!nd pe cap "ri7ile inutile ale unei maria!eri ce trebuia administrată şi, mai cu seamă, tocată. ;arna, cel puţin, îi mai

rămnea !nătoarea dar în celelalte #ile frumoase ale anului, în afaractor!a plimbări călare, îl copleşea o plictiseală plină de tristeţe. Aşa se făcucă, atunci cnd =u#anne îl con!inse pe Cuc săi încredinţe#e un rol deinspector, un fel de controlor al ma"a#inelor uni!ersale, lucru carei ocupatrei ore din timpul său liber, acceptă imediat. =ănătatea lui, care a!usese desuferit de pe urma trndă!iei de pnă atunci, începu să se mai restabileascăpuţin cte puţin, fără însă ca el să îi încetat să se arate la fel de neliniştit ca şipnă atunci, cu aerul rătăcit şi plin de durere al unui om că#ut în mi7loculcelorlalţi dintro altă planetă. Ni iar trecură ani după ani. =u#anne de!enise prietena, sora c'iar a Gosinei şi =ceurettei, a7utndule şi împărţind cu ele muncile. 8oate trei îl

încon7urau pe Cuc, îl susţineau şil completau, repre#entau bunătatea lui,dra"ostea lui şi blndeţea lui, care lucrau în numele său. El le numea r#ndcele trei !irtuţi ale sale şi le spunea că $ecare dintre ele constituie, în diferitedirecţii, prelun"iri ale dra"ostei lui, mesa"erele a tot ceea ce ar $ dorit să întrone#e drept fericire şi tandreţe în lume. Ele se ocupau de creşe, şcoli,in$rmerii, casele de naşteri şi sanatoriile pentru copiii debili, mer"eau pestetot unde e)ista un neputincios de prote7at, o durere de uşurat, o bucurie defăcut. =oeurette şi =u#anne mai cu seamă se ambiţionau să îndeplineascăcele mai in"rate munci, acelca care pretindeau spirit de abne"aţie din partealor şi renunţare deplină în !reme ce Gosine, ocupată cu copiii săi, cu căminulsău care se mărea fără încei ire, se dăruia, aşa cum era şi $resc, mai W puţin

altora. Gosine repre#enta dealtminteri pentru Cuc iubita, >oarea frumuseţii şi întruc'iparea dorinţelor lui, în !reme ce =oeurette şi =u#anne rtu constituiaudect prietenele, consolatoarele şi sfătuitoarele sale. Cuc continuă să aibă dincnd în cnd mari amărăciuni, dar e)istau aceste două prietene ale căror îndemnuri le asculta şi care se însărcinau săi panse#e rănile su>etului,fericite să se dăruiască în felul acesta operei comune de i#bă!ire. =e părea căoraşul nou trebuie sa $e întemeiat prin femeie şi pentru femeie.



=e scurseră opt ani de la aceste e!enimente, pnă în #iua în care Paul1ois"elin, împlinind !rsta de două#eci şi şapte de ani, o luă în căsătorie pe$ica cea mai mare a muncitorului 1onnaire, pe atunci în !rstă de două#eci şipatru de ani. 1ăiatul se ocupase cu pasiune de a"ricultură, împreună cubătrnul fermier Feuillat, încă de la intrarea terenurilor de la uerdac'e în

asociaţiaQ întemeiată la *ombettes, nu numai din pricina cşti"urilor mari pecare puteau să le aducă aceste pămnturi, ci şi pentru interesul pe care ilstrnea fertili#area din ce în ce mai mare a solului de pe cmpurile !aste,care începeau să se e)tindă tot mai mult. =e făcuse culti!ator şi conduceauna dintre secţiile în care era împărţit domeniul lor comun, care din pricinaimensităţii întinderii, trebuise să $e di!i#at în di!erse sectoare, ce aparţineautoate aceleiaşi familii, unde domneau relaţii frăţeşti. Ni locuia la mama lui, încăsuţa de la *rec'erie, unde se întorcea în $ecare seară să se culce, cnd ocunoscuse pe Antoinette, care stătea împreună cu părinţii ei în casa !ecină. Yade!ărată@ prietenie se le"ase între aceasta familie de simpli muncitori şifosta moştenitoare a a!erilor neamului ]uri"non, care ducea acum un mod

de !iaţă foarte modest, dar era de o mare blndeţe şi foarte primitoare şi cutoate că doamna 1onnaire, teribila Ca 8oupe, continua să rămnă foarte puţinsociabilă, fusese totuşi de a7uns nobleţea simplă a lui 1onnaire, a acestuierou al muncii, unul dintre întemeietorii oraşului cel nou, pentru a se stabili ole"ătură dintre cele mai intime. 2e asemenea, fu o ade!ărată încntare, attpentru =u#nne, ct şi pentru 1onnaire, săi !adă pe copii iubinduse şifemodnd în felul acesta le"ăturile care se statorniciseră între cele douăcate"orii sociale a>ate altădată în lupta. Antoinette, plămădită după c'ipul şiasemănarea tatălui său, !oinică şi oac'eşă, frumoasă, posednd multă"raţie, trecuse prin şcoala =ceurettei şi o a7uta acum pe profesoara ei,lucrnd în marea lăptărie care era instalată la capătul parcului, la poalele

munţilor 1leuses. 1u"ă cum spunea c'iar ea adeseori în "lumă, nu era decto lăptăreasă, specialistă în produse lactate, în unt şi brn#eturi. Ni cnd a!uloc căsătoria dintre $ul acesta al unor bur"'e#i, care se întorsese la muncilecmpului, şi fata aceasta din popor, care muncea cu propriile ei mini, seaşternu o mare petrecere, toată lumea dorind să sărbătorească întrun modplin de fast această nuntă simbolică, pe care toţi o numeau împăcarea,unirea tuturor oamenilor, indiferent de cate"oria căreia îi aparţineau. Ni în anul următor, întro #i călduţă de iunie, după prima sarcină aAntoinettei, cei doi tineri însurăţei se a>au împreună cu Cuc şi cu soţii1ois"elin în parcul de la uerdac'e. 8recusest aproape #ece ani de cnddomQ Gerome era mort şi de cnd, potri!it !oinţei lui, domeniul acesta

reintrase în minile poporului. Antoinette, care a!usese o naştere camane!oioasă, se a>a, de două luni de #ile, internată în casa de naşteri cefusese instalată în castelul unde domnise cnd!a familia ]uri"non. Dn acea #i,Antoinette se simţi în puteri să facă o plimbare pe sub copacii umbroşi aiparcului, la braţul soţului său, Q în !reme ce =u#anne, ca o bunică bună,ducea în braţe pe noul născut. Dn spate, la cţi!a paşi în urmă, mer"eau Cucşi cu 1ois"elin tatăl. Ni cte amintiri nu se mai tre#eau în ei cnd înălţaupri!irile înspre această reşedinţă princiară, transformată în felul acesta întro



reşedinţă a înţele"erii frăţeşti, şi cte "nduri de mult adormite nu !eneaudinspre copacii aceştia seculari, dinspre acesteQ pelu#e cu >ori şi iarbă. Nidinspre aceste alei, unde nu mai răsuna #"omotul petrecerilor costisitoare,"alopul cailor sau c'elălăitul 'aitelor de cini de !nătoare, ci rsetele #"lobiiale lumii micuţilor aceştia care pro$tau, în sfrşit, de aerul proaspăt ?

iiu or de sănătate, şi de umbra odi'nitoare a uriaşilor arburi. 8ot lu)ulma"ni$cului domeniu le aparţinea numai lor, casa de odi'nă le desc'idealar" uşile camerelor ei luminoase, ?;oanele ele"ante şi bucătăriile în caredomnea abundenţa, i#!oarele cristaline ale parcului, pelu#ele cu iarbă, unde"rădinari plantau şi în"ri7eau pentru desfătarea oc'ilor micuţilor tot felul de>ori plăcut mirositoare, în ronduri de diferite dimensiuni, toate erau de acum înainte numai şi numai pentru ei. Ni copiii a!eau posibilitatea să descopereaici tot ceca cei frumos şi "raţios în lume, tot ceea ce le fusese refu#at pnădeună#i părinţilor lor. Ni partea cea mai bună a lucrurilor era că tocmai aceste$inţe a>ate la !rsta copilăriei şi a tinereţii, ca şi cele ce se a>au pe punctulde a de!eni mame şi care suferiseră !reme de secole, înc'ise în cocioabe lip

iţe de soare, să!rşinduse din !iaţă întro mi#erie şi o 7osnicie de nedescris,fuseseră acum c'emate pe neaşteptate rQ. ; se bucure de !iaţă, să "uste dinpartea de fericire la care are dreptul oricare $inţă umană, permiţnduîise săse bucure de toate cele de trebuinţă pentru un trai îmbelşu"at, la carenenumărate "eneraţii de nenorociţi pri!iseră pnă acum de departe, fără săse poată atin"e de el. Apoi, în clipa în care cuplul de tineri căsătoriţi, urmat ?le părinţi,a7un"ea la mar"inea lacului a>at la capătul unui p[ de sălcii, a cărui apăa!ea o limpe#ime de cristal sub cerul albastrusenin, Cuc începu să rdă încetişor. ^ A', prieteni, dacă aţi şti ce amintire plăcută şi amu#antă îmi

strneşte locul acesta Ku ma credeţi Pe malul + acestei ape att de liniştite sau cunoscut, în urmă cu două< #eci deani, Pa!d şi Antoinette. Ni le po!esti delicioasa scenă care se petrecuse în copilăria lor, şi pecare o !ă#use cnd!a, cu prile7ul primei lui !i#ite la conacul de la uerdac'ele !orbi despre nă!ala pe care o daseră cei trei ştren"ari, despre Kanet carelra după + pe micuţii lui prieteni, Cucien şi Antoinette 1onnaire, dea lun"ul"ardului ce împre7muia proprietatea familiei 1os"elin, pentru a !eni să se 7oace aici, ln"ă lac le descrise apoi in!enţia in"enioasă a lui Cucien, !aporulacela care mer"ea lin"ur pe apă 7 şi sosirea celor trei copilaşi de familii înstă f rţe, Paul 1ois"elin, Kişe 2ela!eau şi Couise Ma#elle, care, înentaţi de !apor,

le"aseră imediat prietenie şi perec'ile care se formaseră de îndată, întrunmod $resc, cuplurile Paul şi Antoinette, Kanet şi Kişe, Cucien şi Couise, a!nddrept complice natura cea bună şi #mbitoare, mama dintotdeauna a celor cese iubesc. ^ Ku !ă mai aduceţi aminte îi întrebă Cuc r#nd. 8năra femeie, care rdea eu 'o'ote împreună cu soţul ei de celepo!estite, mărturisi că scena era mult prea îndepărtată ca săşi mai poatăaminti de ea.



^ 2acă a!eam pe atunci patru ani, spuse Antoinette cu "ura pnă laurec'i, înseamnă că nu a!eam o memorie prea de#!oltată. 2ar Paul se străduia să scormonească cu "ndul în trecut. ^ Eu a!eam şapteO ;a stai puţin, totuşi, mi se pare că re!ăd ce!a caprin ceaţăL !aporaşul pe care îl aduceam înapoi cu un băţ lun", cnd roţile se

opreau din în!rtit şi apoi una dintre fetiţe care fusese ct peaci să cadă înlac şi apoi ştren"arii aceia mici care au luatQo la sănătoasa, în momentul încare au !ă#ut lumea !enind înspre noi. ^ *'iar aşa sau petrecut lucrurile *'iar aşa sau petrecut lucrurilee)clamă Cuc. A', îţi aminteşti. Ni eu îmi amintesc de faptul că am încercat în #iua aceea, pentru prima oară, $orul speranţei întrun !iitor mai fericit,$indcă scena repre#enta întrade!ăr un mic început din împăcarea ce nu mise părea că o să într#ie prea mult. *opilăria cea minunată era factorul caredăduse naştere la acele relaţii, prinQnai!itatea ei, şi care !ă înfrăţise,determinndu!ă să faceţi un nou pas înspre dreptate şi bună înţele"ereO Niuite ce aţi a7uns să reali#aţi acum din fericirea !oastră nouă, pe care domnul

acesta mic are sarcina să o ducă mai departe. Ni, printrun "est lar", îl indică pe micul Cudo!ic, noul născut, cedormea în braţele =u#annei, a>ată în al nouălea cer pentru faptul că erabunică. Ni =u#anne spuse la rndul ei, pe un ton de "lumăL ^ Pentru moment este cuminte $indcă doarmeO Mai tr#iu, dra"ulmeu Cuc, îl !om căsători poate cuT una dintre nepoatele tale, şi în felulacesta !om reali#a o împăcare totală, toţi luptătorii de ieri $ind în felul acestauniţi şi potoliţi datorită urmaşilor lorO Eşti de acord începnd de astă#i, îiconsiderăm ca şi lo"odiţi. ^ 1ineînţeles că !reau Kepoţii noştri !or desă!rşi, mnă în mnă,opera pe care noi am începuto cnd!a.

Paul şi Antoinette se îmbrăţişară, emoţionaţi, în !reme ce 1ois"elin,care nu lua aminte la asemenea !orbe, pri!ea acest parc din fostul luidomeniu cu un c'ip mo'ort pe care nu mai citeai nici măcar amărăciune,pnă întratt îl tulbura şi îl #ăpăcea lumea nouă ceo !edea că senalţă în 7urul lui. Ni plimbarea continuă în tăcere dea lun"ul aleilor umbrite de arbori,Cuc şi =u#anne nemaisc'imbnd nici o !orbă, ci doar #mbete pline debucurie şi fericire. 2ar, pe #i ce trecea, !iitorul începea să prindă din ce în ce mai multcontur. Ni, întorcnduse către conacul de la uerdac'e, se opriră cu toţiipentru o clipă dinaintea faţadei clădirii, în stn"a peronului, c'iar subferestrele camerei unde murise domQ Gerome. 2e acolo se #ăreau în

depărtare, printre coroanele arborilor uriaşi, acoperişurile 1eauclairului, apoicele ale *rec'eriei şi ale atelierelor Abis. *ontemplară în linişte acest !astori#ont. =e distin"eau în mod limpede atelierele Abis, reconstruite dupămodelul u#inei de la *rec'erie, nemaiformnd împreună cu ea dect unul şiacelaşi mare oraş al muncii or"ani#ate pe ba#e noi, înnobilată şi de!enităpricină de mndrie, de sănătate şi de !eselie. Dn $ecare dimineaţă i#!oraacolo, dintre #idurile curate, mai m. ltă dreptate şi dra"oste pentru om. Ni!alul acestor căsuţe #mbitoare, strălucind în mi7locul !erdeţii, !alul acela pe



care îl !ă#use plin de spaimă 2ela!eau înaintnd mereu, a7unsese acum săin!ade#e terenurile odinioară întunecate şi pără"inite, lăr"ind fărăncetareori#ontul oraşului !iitor. Acum ocupau întrea"a porţiune imensă de la poalelemunţilor 1leuses pnă ;a rul Mionne şi în curnd a!eau să treacă dincolo detorenml în"ust, pentru a mătura !ec'iul 1eauclair, "rămada murdară a

cocioabelor de robi, care a"oni#au printre #idurile coşco!ite. Ni căsuţeleluminoase !or mai înainta încă mereu, înălţnduse cărămidă cu cărămidă,sub soarele blnd şi fratern, pnă 'ăt, departe, în bu#a cmpiei fertile aRouma"nei, oraşul liber, în sfrşit, în care să domnească dreptatea şifericirea. ;; Nin !reme ce transformările care a!eau loc dădeau 1eaiscairului calelibera spre un nou destin, în !reme ce noul oraş se înălţa, împins din spate deforţe ae pro"resului, şi creştea fără. Ydi'nă, întrun ritm din ce în ce maiimpetuos, dra"ostea rodea pretutindeni, cu un elan tineresc şi ire#istibil,!eselă şi !ictorioasă. Pretutindeni, prin toate familiile, se înc'eiau noi

căsătorii, una după alta, apropiind pe oameni şi "răbind întronarea armonieişi a bunei înţele"eri ce a!ea sa domnească de acum înainte. 2ra"ostea!ictorioasă înlătura obstacolele, înfrn"ea cele mai îndr7ite re#istenţe, şiasta dintro mare dorinţă de !iaţă, dintro re!ărsare de !oioşie care re>ectabucuria de a trăi, de a iubi, de a da !iaţă, mereus ţi mereu. Cuc şi 7osine dăduseră e)emplul. Dn ultimii şase ani, familia lor crescuseşi acum a!eau trei băieţi, şi două fete. *el mai mare, Uilaire, născut înaintede prăbuşirea atelierelor Abis, împlinise de7a unspre#ece ani. Apoi urmaseră,di ti doi în doi ani, toţi ceilalţi. *'arles, în !rsta acum de nouă ani, 8'eresede şapte, Pauline de cinci şi Gules de trei. Nin !ec'iul pa!ilion, care fusesemărit printrun între" corp de clădire, toată această puştime se #ben"uia în

!oie şi dădea drumul cascadelor de rs şi de optimism, în aşteptareamomentului cnd, a7unşi la maturitate, !or forma ei înşişi, $ecare, familiilelor. 2upă cum obişnuia săi spună Cuc, fericit, Gosinei, care #mbea cnd îlau#ea !orbind în felul acesta@? dra"ostea lor statornică era alcătuită tocmaidin această rodnicie a pntecului ei, pentru că de!enea şi mai a lui cu $ecarenou copil pe care îl aducea pe lume. ;ubita, a cărei suferinţă îl 'otărseodinioară să se arunce în luptă şi care îl transformase în erou triumfător,făcea loc astă#i mamei, încon7urată de micuţii ei puişori, de acest cămin înade!ăratul sens ai cu!ntului, pentru care Cuc se #bătea acum din răsputeri,ca şi cum ar $ de!enit dintro dată un paci$cator al pămnturi or cucerite. Nicu toate că trecuse atta !reme, cei doi continuau să se iubească mai

departe ca nişte tineri îndră"ostiţi, demonstrnd că ade!ăratele sentimentenu mbătrnesc niciodată, rămnnd să ardă !eşnic în su>etele lor@ ca niştefocuri nemuritoare din care se alimentea#ă însăşi !iaţa pe pămnt. Kiciodatăcasa nu răsunase de o !eselie mai mare ca acum, cnd era plină de copii şide >ori. Cuc şi Gosine <e iubeau între ei att de mult şi simţeau o bucurie attde mare cnd erau împreună, înct nici o nenorocire nu mai a!ea cura7ul săle calce pra"ul. Ni cnd Gosinei îi re!enea în faţa oc'ilor !reo scenă dintrecutul ei dureros sau cnd se "ndea ia suferinţele pe care lear mai $



îndurat încă şi la decăderea în care ar $ a7uns pnă în cele din urmă, dacă nar $ fost mna sal!atoare a lui Cuc so scape de la pieire, femeia se aruncade "tul lui, cu un a!nt şi mai mare şi o recunoştinţă nemăr"inită, în !remece el, emoţionat, simţea cum îi de!ine şi mai dra"ă, a!nd în minte toatăacea nedreptate şi mrşă!ie din care o scăpase.

^ A', ce mult te iubesc, dra"ul meu Cuc Ni !oi $ oare !reodată în staresăţi mulţumesc îndea7uns pentru că oiai făcut să trăiesc întrun mod demnşi să $u att de fericită ^ 2ra"a mea, dra"a mea Gosine Eu sunt acela care e normal săţi portdra"oste şi recunoştinţă căci fără tine ?iaş $ fost în stare să reali#e# nimicdin ceea ce am reali#at. Ni att unul, ct şi celălalt se simţeau ca şi puri$caţi prin ?ceea cefăceau, prin munca pe care o depuseseră pentru a instaura un spirit dedreptate şi de bună înţele"ere în 7urul lor şi mai spuneau de asemeneaL ^ 8rebuie săi iubim pe ceilalţi oameni la fel cum ne iubim pe noi înşine dra"ostea este >acăra care apropie toate $inţele fericirea noastră ca

soţi şi c'iar ca amanţi nu ar $ fost posibil să dure#e, fără să $ e)istat ofericire "enerală în 7urulQ nostru. *e minunată eşti tu, dra"oste, pentru cănimic nu poate să trăiască dect prin tine a7utăne, aşadar, să ne desă!rşimopera pe care am începuto, îmbărbătea#ă inimile oamenilor, fă ca în toatefamiliile oraşului nostru să domnească iubirea şi să #ămislească întroade!ărată armonie uni!ersală, care trebuie să ne unească pe toţi. Aceasta era ceea ce numeau ei, în "lumă, ru"ăciunea noii credinţe aomenirii. Ni la ei în casă, în acest cămin unde plutea o atmosferă plină dedra"oste, >oarea iubirii în>orise încă din primii ani care au urmat dupăincendiul de la atelierele Abis. Kanet, micul Kanet, care de!enise între timpun ade!ărat bărbat, locuia la Cuc, alături de nana lui dra"ă, cum continua el

so numească pe Gosine. 2e o inteli"enţă !ie, cu o $re cura7oasă şi întreprin#ătoare, !eşnic trea#ă şi recepti!ă la tot ceea ce era nou în 7urul sau,a7unsese pnă la urma săl cucerească pe Cuc întro asemenea măsură, înctde!enise ele!ul lui cel mai dra", un discipol încă foarte tnăr, dar pătruns cutotul de lecţiile profesorului. Ni Kişe, micuţa Kişe, era crescută în această!reme la cei doi fraţi Gordan, a căror casă se în!ecina cu a lor şi unde fetiţa sebucura de toată dra"ostea şi "ri7a =oeurettei, care o luase la dnsa a doua #idupă ce se petrecuse catastrofa, fericită să aibă acest copil adopti! şi "ăsind în ea o ade!ărată prietenă şi un a7utor de un farmec nemăr"init. Dn felulacesta, cei doi tineri, continund sa se !adă în $ecare #i, a7unseseră pnă laurmă să nu mai trăiască dect unul pentru celălalt. Yare nu dura lo"odna lor

încă din copilărie, din #ilele acelea de demult, cnd dra"ostea lor nai!ă şiminunată îi făcea să prindă aripi şi să #boare unul către celălalt, stăpniţi dedorinţa de a se !edea şi de a se 7uca împreună, ceea cei făcea să des$dăpedepsele şi să sară peste #iduri pentru a se întlni unul cu altul Erau pe!remea aceea cu părul blond şi crlionţat ca nişte mieluşei şi rdeau cuaceleaşi 'o'ote ar"intii, aruncnduse unul în braţele celuilalt la $ecare întlnire, fără să ştie căi despărţeau diferenţieri sociale, ea pro!enind dintrofamilie de bur"'e#i, $ind $ica patronului, iar el ştren"arul stră#ilor, copil



sărac lipit pămntului, cum erau toţi cei ce se îndeletniceau cu munca $#ică.Apoi i#bucnise furtuna aceea înspăimntătoare d@ >ăcări, incendiul, careparcă îi topise întro sin"ură $inţă, reînnodndule prietenia, şi Kişe fusesesal!ată ieşind din >ăcări în braţele lui Kariet, amndoi acoperiţi de arsuri,$ind amndoi, pentru o clipă, în pericol de moarte. Ni rămăseseră, pnă

astă#i încă, cu părul la fel de blond şi crlionţat, r#nd întruna cu 'o'otecristaline, semănnd unul cu altul ca două picături de apă. Kumai că eade!enise o fată !oinică şi el un tnăr şi mai !oinic, şi amndoi se adorau. ;dila lor se prelun"i aproape şapte ani, timp în care Cuc se în"ri7ise săfacă din Kanet un bărbat !rednic, iar =oeurette o a7uta pe Kişe să se de#!oltearmonios, sădindui totodată în su>et bunătatea. Fetiţa era la !rsta detreispre#ece ani cnd a!usese loc "roa#nicul sfrşit al tatălui şi al mameisale, ale căror corpuri, transformate în cenuşă, nici măcar nu mai fuseseră"ăsite sub ruine. Multă !reme de atunci mai păstră încă în su>etul săuspaima, şi nimeni nu încercă sa e)ercite asupra ei !reo presiune, toţi fură deacord să mai. ;nepte cu 'otărrea de căsătorie pnă cnd fata !a împlini

două#eci de ani şi ale"erea !a $ făcută de ea însăşi, cu 7udecată matură şiproprie !oinţă. 2ealtminteri., şi Kanet rfa foarte tnăr, nu a!ea dect cu treiani mai7nult dect ea şi îşi făcea încă ucenicia, sub îndrumarea plină deafecţiune.+ profesorului. Ni apoi erau att de !eseli, se #ben"uiau toată #iua, înct niciunul, nici celălalt nu manifestau nicioT "rabă, înentaţi doar să sedistre#e împreună şi săşi petreacă #ilele rîV. Dnd unul la altul. =e re"ăseau în$ecare seară şi se amu#au nebuneşte po!estinduşi întmplările din timpul#ilei, nişte lucruri în fond foarte obişnuite, fel de fel de >eacuri, mereuaceleaşi. =e prindeau de mini şi îşi păstrau palmele aşa împreunate !remede ore în şir, ceea ce constituia marea lor fericire, după care nu mai e)istadect un sărut îndelun", pe carel sc'imbau la despărţire. Dn restul timpului,

această armonie att de puternica, această bună înţele"ere plină de tandreţenu se desfăşura fără mici certuri de îndră"ostiţi. Kanet o "ăsea uneori peKişe prea or"olioasă şi prea autoritară, făcnd pe prinţesa, după cum spuneael. Era de asemenea cam prea coc'etă, plăcndui roc'iile frumoase şipetrecerile unde a!ea oca#ia să şi le poarte. 2ar bineînţeles că nu este unlucru inter#is să doreşti să $i frumos dimpotri!ă, trebuie să cauţi întotdeaunasă arăţi ct mai bine. *eea ce nui bine însă este să te răsfeţi şi săţi dai aere,să $i în"mfat şi fudul, "ro#ă!indute cu frumuseţea şi manifestnd dispreţpentru lumea săracă. Kişe, care moştenise cte ce!a din caracterulacaparator al mamei şi din cel despotic al tatălui, se supărase la început,$incica i se părea normal să arate celor din 7ur că e întruc'iparea însăşi a

perfecţiunii. Apoi, din pricină că îl adora pe Kanet şi a!ea multă încredere înel, îlascultă, dorind săi facă plăcere, de!enind pe ct posibil cea maimodestă, mai simplă şi mai bună dintre femeiuşti. Ni, cnd nu a7un"ea săreali#e#e, acest lucru, obişnuia să spună în "lumă că !iitoarea ei $ică, dacă osă aibă !reuna, o să reuşească să facă fără îndoială o treabă mult mai bună în pri!inţa aceasta, pentru că trebuie să laşi timp sn"elui albastru al prinţilordin lumea lor să dobndească idei democratice prin urmaşii care se purtaudin ce în ce mai omeneşte.



Dns$rş7t, cnd Kişe împlini două#eci de ani şi Kanet două#eci şi trei, a!uloc nunta. Era un e!eniment dorit, despre ?rare ştia toată lumea şil aşteptacu nerăbdare. 2e şapte ani, nu trecuse nici o #i măcar fără să se $ înaintatpas cu pas în direcţia acestui de#nodămnt fericit al îndelun"atei şiminunatei idile. Ni, $indcă prin această căsătorie se stin"eau toate

duşmăniile şi se să!rşea un ade!ărat pact ?de alianţă, $ica celor doi2ela!eau măritnduse cu fratele Gosinei, de!enită soţia lui Cuc, toată lumeadori să cinstească aşa cum se cu!ine e!enimentul şi să facă din el oade!ărată sărbătoare, cu care oca#ie să se uite trecutul şi să se păşească cudreptul în !iitor. Ni se luă 'otărrea ca petrecerea, cntecele şşi dansurile să.Aibă loc c'iar în incinta unde se a>aseră odinioară !ec'ile ateliere aeAbisului, întruna din 'alele noii u#ine de curnd construită în prelun"ireacelei de la *rec'erie, care formau împreună acum un ade!ărat oraşindustrial, ocupnd 'ectare după 'ectare şi sporind fără încetare. Plini de fericire, Cuc şi =oeurette fură cei care or"ani#ară totul şi puserăla punct ceremonialul nunţii, în calitatea lor de martori, el al lui Kanet şi ea a

Kişei. Hroiau ca aceasta petrecere să constituie o ade!ărată e)plo#ie detriumf şi de bucurie pentru speranţa împlinită în cele din urmă, carerepre#enta însăşi !ictoria oraşului muncii şi armoniei, pe deplin întemeiat şiplin de prosperitate de acum înainte. Este un lucru foarte plăcut să !e#imulţimea de oameni bucurnduse Dn momentele festi!e de mare amploare,pentru că populaţia are ne!oie de ct mai multe #ile în care tot ceea ce efrumos, !esel şi înălţător să se manifeste din plin. Cuc şi =ceurette aleserăprin urmare 'ala turnătoriei principale, o 'ală imensă, cu ciocanele eimonstruoase, cu poduri rulante "i"antice şi macarale mobile de o puteree)traordinară. Koile construcţii ae u#inei, "raţioase, toate numai dincărămi#i şi oţeî, erau de o curăţenie dătătoare de sănătate şi de o

lumino#itate careţi umplea inima de !eselie, cu ferestre mari, carepermiteau să se re!erse în !aluri aerul proaspăt şi ra#ele de soare. 2easemenea, lăsară pe locurile lor toate maşinile, căci nici că sar $ pututima"ina pentru această sărbătorire a muncii triumfătoare un decor maiminunat dect aceste unelte uriaşe careşi conturau pro$lurile cu liniiputernice, de o frumuseţe su!erană, i#!ortă din înţelepciunea omului ? luiforţa şi cute#anţa lui, îndreptate spre un scop precis, Kumai că le împodobirăcu salbe de !erdeaţă şi le încoronară cu tot felul de cununi din >oricea unoma"iu, întocmai cum se proceda în trecut cu stră!ec'ile altare. Pereţii dincărămidă lQură decoraţi cu "'irlande de >ori şi presărări, peste dalele clinpiatră, cu care era acoperit solul, petale des tranda$ri şi >ori de drobiţă.

Părea întrade!ăr o re!ărsare de parfum şi culori !enită să răsplăteascăefortul oamenilor@ imrea"a lor trudă de secole şi secole, îndreptată spredobtt;lirea unei fericiri care acum înmu"urea acolo şi care mn"ia. *ubalsamul ei munca tuturor lucrătorilor, altădată dură şi fără să dea nici osatisfacţie, acum însă liberă, atră"ătoare şi răsplătindui cu tot felul debucurii pe cei ce o îndeplineauO *ele două corte"ii plecară, unul de la casa lo"odnicului şi celalalt de lacasa lo"odnicei. Pe de o parte se a>a Cuc, carel ducea de braţ pe eroul #ilei,



Kanet, urmaţi de Gosnic şi de ceata copiilor. Pe de altă parte se a>a şiCeeureţte@ ?are, la rndul ei, o aducea de braţ pe eroina W #ilei Kişe, de!enităun fel de $ică adopti!ă a ei şi a fratelui său Gordan. Dn #iua aceea Gordan îşipărăsise laboratorul în care anii i se scur"eau ca nişte clipe, preocupat tottimpul de cercetările lui. Dntrea"a populaţie a oraşului, unde toată acti

!f88iQtea fusese întreruptă în semn de bucurie şi sărbătoare, aştepta înşiratădea lun"ul drumului, pentru a aclama noua perec'e. =oarele strălucealuminos, casele #mbitoare erau împodobite în culori !ii şi totul era plin de!erdeaţă şiT>ori, printre care ciripeau felurite păsări. Dnapoia celor două cor<to"ii se înşiruia mulţimea de muncitori, şi era o imensă a>uenţă de lumefericită, al cărui tala# in!ada puţin cte puţin !astele 'ale ale u#inei,spaţioase şi înalte ca nişte naose de catedrală stră!ec'e. 2ar în momentul încare lo"odnicii pătrunseră în 'ala turnătoriei principale, dintro dată salade!eni neîncăpătoare, în po$da imensităţii ei. Dn afara lui Cuc, a familiei sale.Ni a celor doi fraţi Gordan, se mai a>a acolo familia 1ois"elin, cu Paul în frunte,!ărul miresei, care Wrra se căsătorise încă cu Antoinette, unirea, lor urmnd

sa aibă loc mult mai tr#iu, abia peste patru ani. Apoi, se mai a>au acoloadunate familiile 1ourron, Fauc'ard şi toţi lucrătorii ale căror braţe a7utaserăla această !ictorie a muncii. Ku mărul lor sporise fără încetare, $indcă, laurma urmei, aceşti oameni plini de bună!oinţă şi stăpniţi de bunăcredinţă,aceşti muncitori din primele rnduri, ca şi întrea"ă această mulţime decamara#i a>ată de faţă, nu alcătuiau ei oare o mare familie ce crescuse fără încetare, nu erau ei nişte ade!ăraţi fraţi ce se înmulţeau pe #i ce trecea Niceremonialul *ăsătoriei fu de o simplitate plină de măreţie şi emoţionantă, înmi7locul maşinilor puternice< împodobite cu "'irlande de !erdeaţă şi >ori.@ *u feţe luminate de bucurie, Cuc şi =u#anne puseră minile lui Kanet şiale Kişei una întralta.

^ Cubiţi!ă din tot su>etul, din toată $inţa !oastră, şi căutaţi să a!eţicopii frumoşi, care să se iubească aşa cum sau iubit şi părinţii lor. Mulţimea aclamă, pe bu#ele tuturor era cu!ntul dra"oste, dra"osteaaceea care numai ea sin"ură putea $ în stare să facă să rodească munca, înmulţind seminţiile din ce în ce mai numeroase, în>ăcărndule şideşteptndule dorinţa de a trăi, întocmai ca un focar nestins al !ieţii. 2ar solemnitatea dura mult prea mult încă de pe acum pentru Kanet şiKişe, care se iubiseră în 7oacă începnd încă din copilărie. 2e"eabacrescuseră mari cele două oiţe creţe, $indcă ele continuau să rămnă canişte păpuşici în 'ainele lor de sărbătoare, amndoi îmbrăcaţi în alb, tandri şidră"ălaşi. Ni bineînţeles că nu se mulţumiră cu această simplă strn"ere de

mnă, la care se reducea ceremonia cununiei lor. =e aruncară unul în braţeleceluilalt. ^ A', micuţa mea Kişe, ct sunt de fericit că ai să $ !eşnic ln"ă mine,eu, care te aştept de atţia ani de #ile ^ A', micuţul meu Kanet, ce fericită sunt şi eu că am să $u în sfrşit ata, $indcă ade!ărul ade!ărat este cămi stăpneşti întrea"a $inţă.



^ Niţi aminteşti, micuţă Kişe, îţi aminteşti cnd te ridicam în braţe casăţi dau a7utor să sari #idurile sau cnd te luam în crcă, făcnd pe calulnără!aş ^ Niţi aminteşti, micuţule Kanet, îţi aminteşti cnd ne 7ucam dea !aţiascunselea şi deşi eram foarte bine ascunsă, mă "ăseai printre tufele de

tranda$ri şi ne prăpădeam de rs amndoi ^ Micuţă Kişe, micuţă Kişe, ne !om iubi tot aşa cum neam şi 7ucatcnd eram mici, din toată inima, din tot su>etul, cu toată puterea pe care neo dă sănătatea şi !oia noastră bună. ^ Micuţule Kanet, micuţule Kanet, neam 7ucat aşa ds frumos cnderam mici, o să ne iubim la fel de frumos acum şi ne !om iubi şi mai departecnd !om $ încon7uraţi de copii, şi ne !om 7uca împreună cu ei şi cu copiiicopiilor noştri Ni se sărutau., rdeau şi dansau, în culmea fericirii. Entu#iasmată deacest spectacol, animată de un freamăt de !eselie #"omotoasă, mulţimeabătea din palme şi le ura din toată inima dra"oste, dra"oste atotputernică, în

stare să i#!odească fără ră"a# tot mai multă !iaţă şi bucurie. 2ra"osteafusese aceea care fondase oraşul şi tot dra"ostea sădea acum în inimile unuinumăr din ce în ce mai mare de oameni bunătatea din care !or rodi în !iitorspiritul de dreptate şi pacea. Ni îndată corurile începură să cnte tot felul decntece, unde !ocile !ibrau la unison şi unde bătrnii îşi cntau fericirea de ase bucura de odi'na bine meritată, bărbaţii în putere !orbeau despre efortul încununat cu succese al muncii lor, femeile pomeneau despre tandreţea şiblndeţea lor menite să mn"ie frunţile asudate, iar copiii sen!eseleau, încre#ători în !iitorul lor fericit. Apoi, se încinseră tot felul de dansuri şi în celedin urmă mulţimea întrea"ă, cuprinsă de bucurie, îşi dădu mna şi se prinse întro uriaşă 'oră, care se prelun"i la nesfrşit, în!rtinduse !reme de ore

între"i prin 'alele imense ale u#inei, în sunetul mu#icii limpe#i a mai multororc'estre, le"nd laolaltă acest popor de oameni înfrăţiţi. C;ora se pornise din'ala cuptoarelor pentru pudla7 şi a laminoarelor, trecu în 'ala cuptoarelor cucreu#ete, străbătu 'ala turnurilor de răcire şi re!eni în 'ala mula7elor de oţel,umplnd cu !eselia ritmului ei săltat şi cu bucuria c'iotelor ce le iscau înaltele naose unde nu răsunase pnă acum dect su>ul eroic al muncii.Ydinioară, în temniţa întunecată, murdară şi insalubră care se înălţa peaceste locuri şi pe care >ăcările o duseseră cu sine, se trudise din "reu şi sesuferise şi mai din "reu Acum soarele şi aerul proaspăt, dătător de !iaţă,pătrundeau nestn7enite. Ni 'ora nuntaşilor se în!rtea roată fără pic deră"a# în 7urul uriaşelor maşini şi unelte, în 7urul preselor "i"antice, al formida

^ Munca bilelor Tciocane pneumatice, al ra'ote#elor colosale, toatepărnd că W#smbesc sub !eşmintele de !erdeaţă şi >ori în care erau îmbrăcate, în !reme ce, în mi7locul lor, cei doi copii a căror căsătorie osărbătoreau păreau că sunt cei ce puneau toată această lume în mişcare,$indcă, de fapt, ei erau su>etul sc'imbărilor petrecute, ei repre#entau #iua demine, cea mai dreaptă şi cea mai fericită #i, ce şio cşti"aseră datorită!ictoriei îndelun"atei lor iubiri.



2orind săl sărbătorească în e"ală măsură şi pe Gordan, a cărui muncăde sa!ant repre#enta pentru fericirea oraşului mai mult dect o sută de anide acti!itate politică, Cuc îi re#er!ă o surpri#ă. *nd se întunecă dea bineleaafară, u#ina fu cuprinsă parcă dintro dată de un incendiu !iu dinpricinaTmiilor de becuri a căror strălucire o inundară cu o lumină !eselă, ca

#iuan amia#a mare. *ercetările lui Gordan a7unseseră în sfrşit la un re#ultatbun şi după multe înfrn"eri, "ăsise de curnd mi7locul de a transportaener"ia electrica W fără nici un fel de pierdere, mulţumită unor aparate noi şiunor in"enioase mi7loace de transmisie. 2e acum înainte nu mai era ne!oiesă se care cărbunele la distanţe mari, îl ardeau încă de cum ieşea din puţurilede mină şi construiseră nişte instalaţii care transformau ener"ia calorică înener"ie electrică şi după aceea o transportau către u#ina de la T*rec'erieprin intermediul unor cabluri speciale, datorită cărora pierderea era e"ală cu#ero, ceea ce scădea dintro dată la 7umătate preţul ei de cost. Astfel că ceeace a!eau acum sub oc'i, faptul că u#ina de la *rec'erie era luminataT dinbelşu" şi că ener"ia electrică era distribuită în cantitate îndestulătoare

marilor şi micilor maşini şi unelte, repre#enta o primă şi mare !ictorie, $indcăaducea după sine o uşurare a eforturilor muncitorilor, nişte !enituri mult maimari întreprinderii şi un plus de bunăstare tuturor. Ni aceasta constituia înultima instanţă un nou pas către fericire, i *nd Gordan a!u în faţa oc'iloraceastă iluminaţie ca de sărbătoare, înţelese intenţia frumoasă şi "estul plinde "in"ăşie al lui Cuc şi începu sa rida ca un copil. ^ A', dra"ul meu prieten, după cum !ăd, îmi oferi şi mie un cadou, şi,e foarte ade!ărat că lam meritai oarecum, pentru ca, probabil căţiaminteşti, sunt mai mult de #ece ani de cnd mă încăpăţne# să "ăsescmetoda care să soluţione#e problema. Ni de cte obstacole nu mam mailo!it, şi de cte ori na trebuit so sau de la capăt tocmai în momentul în care

credeam că succesul e mai mult dect si"ur 2ar na!ea nici o importanţă, adoua #i mă întorceam la lucru şincepeam să construiesc din nou pe ruinelee)perienţelor mele nei#butite. *nd te pui pe muncă, e imposibil să nureuşeşti pnă la urmă. Cuc rdea împreună cu el, molipsit de cura7ul şi încrederea lui Gordan. ^ Ntiu foarte bine că ăstai ade!ărul ade!ărat, doar am în faţa oc'ilor opildă !ie în dumneata. Ku cunosc alt e)emplu mai edi$cator, nu cred sae)iste un om mai stăpn pe ener"ia lui şi, întro oarecare măsură, am căutat întotdeauna să mă forme# după modelul dumitaleO 2upă cum se !ede, întunericul a fost înfrnt, ai pus pe fu"ă ne"urile nopţii şi !om putea de acum înainte, cu acest şu!oi de electricitate care ne costă att de puţin, să

aprindem deasupra *rec'eriei, de îndată ce se lasă întunericul, im ade!ăratastru, în stare să înlocuiască soarele care as$nţeşte. Nin e"ală măsură aireuşit şi să economiseşti efortul uman, astfel înct în #iua de astă#i,mulţumită acestei surse noi de iorţă, care puţin cte puţin !a înlătura trudamuncitorului, este de a7uns un sin"ur om, acolo unde odinioară era ne!oie dedoiO Y să te sărbătorim, de acum încolo, ca pe unul care nea dăruit lumină,căldură, şi putere.



Gordan, pe care =oeurette a!usese "ri7ă săl înfofolească întro pătură,de teamă să nul !atăme răcoarea serii, pri!ea mereu înspre u#ina "i"antică,ce sclipea ca un palat din basme. Mic şi plăpnd, a!nd tenul mereu "ălbe7itşi aerul căi pe punctul săşi dea su>etul de la un moment la altul, se plimbaprin toate 'alele splendide şi senteind de lumină, de!enite parcă un sălaş al

#eilor. Ni, $indcă de #ece ani abia dacă mai ieşise o dată sau de. 2oua ori dinlaborator, unde trăia absorbit cu totul de munca 7ui, i"nornd aproape oricee!eniment ce se petrecea în afara celor patru pereţi ai acestuia şi încre#nduse pe deplin în sora şi prietenul său Cuc, cărora le încredinţaseconducerea imensului domeniu ce creştea fără încetare, picase acum acolo întro oarecare măsură ca un om poposit dintro altă planetă şi se entu#iasmadin toată inima de re#ultatele obţinute şi de succesul acestei opere al căreiautor, poate cel mai acti!, dar în acelaşi timp anonim, era el însuşi. ^ 2a, da, murmură el, încă de pe acum se !ede că facem treabă bună,uite ce teren am cşti"at, şi nui rău deloc, înaintăm mereu şi !iitorul mult!isat se apropie cu paşi repe#iO Niţi datore# scu#e, dra"ul meu Cuc, căci nu

ţiam ascuns niciodată faptul că, la început, nu credeam ctuşi de puţin înmisiunea dumitale. Este bi#ar cum încercăm o oarecare suferinţă cndsuntem siliţi sa recunoaştem că cine!a, cu con!in"eri potri!nice celor pe carele a!em noi, are totuşi dreptatea de partea lui pnă la urmă. Dn sfrşit, a>ăcă mai con!ins pe deplin că ai dreptate, !ei aduce fără îndoială fericireaoamenilor prin metoda dumitale, pentru că, după cutn !ăd, în $ecare #icreşte mai mult solidaritatea şi simţul lor de ec'itate, datorită reali#ărilor pecare le obţii. 2ar mai ai încă multe de făcut, şi nici eu însumi, din păcate, Tnu am făcut încă mai nimic, faţă de ceea ce aş $ dorit să reali#e# pnă acum. 2e!enise dintro dată "ra!, apoi reluă cu un aer în"n duratL ^ Preţul de cost, pe care lam redus la apro)imati! 7umătate, continuă

totuşi să rămnă destul de ridicat. Ni apoi, toate aceste instalaţii complicateşi costisitoare din prea7ma "urii puţurilor, maşinile cu abur, imensele ca#anepentru producerea aburului, fără să mai punem la socoteală [ilometrii decabluri de care e ne!oie şi care necesită o întreţinere destul de "rea, toateacestea repre#intă un stadiu destul de înapoiat şi rudimentar, toate acesteamănncă timp şi baniO Poate că ar trebui altce!a, un alt fel de instalaţii, maisimple, mai practice şi care să transmită mai direct ener"ia. A' ştiu foartebine în ce direcţie trebuie sămi îndrept cercetările, dar o astfel de întreprindere mi se pare o nebunie şi nu îndră#nesc să de#!ălui nimănuisecretul pe care lam descoperit, $indcă la ora actuală nu pot nici c'iar eu însumi săl formule# cu limpe#imea care ar $ de dorit. ?2a, da, ar trebui să $e

suprimate maşina cu abur, caW şi imensele ca#ane pentru producereaaburului, care sunt nişte intermediari incomo#iQ între 'uila e)trasă şielectricitatea produsă. Dntrun cu!nt, ar trebui să se transforme în moddirect ener"ia calorică pe care o conţine cărbunele în ener"ie electrica, şiasta fără sa se mai treocă prin ener"ia mecanicaO *um Ku ştiu încă. 2acaaş $ ştiuto, problema ar $ fost re#ol!ată de mult. 2ar mam apucat ?;ctreabă şi sper că o !oi descoperi fără doarT şi poate. Ni !eţi !edea, !eţi!edea atunci că ener"ia electrică nu !a mai costa aproape nimic şi că !om



putea so dăruim tuturor, ?i o răspndim pretutindeni, făcnd din ea unuldintre factorii principali ai bunăstării oamenilor. WO 2e entu#iasm, părea că se înalţă pe picioarele lui mici, însoţinduşicu!intele de "esturi în>ăcărate, el, care de obicei era att de tăcut şi decumpătat la !orbă.

^ 8rebuie să !ină odată #iua cnd ener"ia electrică !a $ a tuturora, caapa >u!iilor şi ca !ntul din !ă#du'. Hei putea să nu o mai drămuieşti cu#"rcenie, ci, W dimpotri!ă, =.i o dăruieşti din belşu" şi săi laşi pe oameni sădispună ?le ea după cum le !a $ !oia, la fel ca şi cu aerul pe carel respiră. Hacircula prin oraşe întocmai ca un ade!ărat sn"e al !ieţii sociale. Dn $ecarecasă !or e)ista nişte simple butoane şi !a $ su$cient să le răsuceşti, pentruca între cei patru pereţi ai încăperilor să pătrundă din belşu" puterea, călduraşi lumina, la fel de uşor şi de comod cum ai astă#i apa de i#!or. Ni în nopţilecu cer întunecat se !a aprinde un alt soare, care !a face să pălească luminastelelor. Ni !a înlătura asprimile iernii, !a face să se i!ească o !ară !eşnică,reîncăl#ind bătrna noastră planetă, urcnduse pnă la nori ca să topească

#ăpadaO Pentru aceste pricini nu sunt complet mulţumit de ceea ce am făcutpnă acum, repre#entnd un re#ultat minor faţă de cele cte mai rămn decucerit. Ni conc'ise uşor dispreţuitorL ^ Ku pot încă nici să e)perimente# practic cuptoarele mele Qelectrice,destinate obţinerii fontei din $er. Ele continuă să $e nişte simple cuptoare delaborator, cuptoare pentru e)perienţe în mic. Electricitatea rămne încă multprea scumpă şi trebuie să mai aşteptăm pnă cnd întrebuinţarea ei !a $ otreabă rentabilă, şi pentru aceasta, îţi repet, ea trebuie să nu coste cu nimicmai mult dect apa >u!iilor şi aerul din !ă#du'O *nd o !oi putea dărui în!aluri, fără să o mai drămuiesc cu #"rcenie, cuptoarele mele !or re!oluţiona

metalur"ia. Ni ştiu foarte bine încotro so apuc atunci cnd o să mă înapoie#la lucrul meu. Petrecerea care dură toată noaptea fu minunata. 2ansurile şi cntecelese succedau unul după altul, în 'alele scnteind de lumini, unde întrea"alume sărbătorea nunta celor doi tineri. Dn bucuria tuturor oamenilor i#bucneade fapt bucuria pentru munca eliberată de e)ploatare, de!enită o problemăde onoare, un prTe7 de !eselie şi un i#!or de sănătate mi#eria era înlăturată,iar a!erea poporului înapoiată puţin cte puţin comunităţii, în numeledreptului sacru pe care îl are $ecare om de a trai liber şi de a $ fericitpretutindeni i#bucnea de asemenea şi speranţa întrun !iitor de paceşidreptate de un ni!el superior, cu a7utorul cărora sar reali#a !isul tuturor de

a se făuri o societate liberă şi unitară. =in"ura în stare să îndeplinească acestmiracol era dra"ostea, şi cnd nuntaşii îi conduseră pe Kanet şi Kişe la casanupţiala, aclamară din nou dra"ostea carei unise pe cei doi tineri, dra"osteacare !a face să purceadă din ei alte iubiri, la nesfrşit. Dn acelaşi timp, dra"ostea producea sc'imbări la fel de mari şinbur"'e#ia din 1eauclair, şi furtuna cea mai puternica se siriu în familialiniştiţilor rentieri şi trnda!ilor cumsecade care erau soţii Ma#elle. Disurprinsese întotdeauna şi c'iar îi şi neliniştise $ica lor, Couise, în aşa măsură



se deosebea de ei prin $rea sa foarte acti!ă şi foarte întreprin#ătoare,preocupnduse de tot felul de treburi ale casei şi declarnd că lenea arucideo. *ei doi soţi, care îşi "ăsiseră suprema fericire în faptul de a nu facenimic, oameni foarte cumsecade dealtminteri, mulţumiţi căşi dobndiseră cuani în urmă dreptul la o !iaţă e)trem de comodă, a!nd su$cienta

înţelepciune să pro$te de ceea ce cşti"aseră pnă atunci, fără să se maie)pună la nici un fel cie riscuri pe care ţi le oferă ambiţiile nemăsurate, nureuşeau să înţelea"ă cum putea Couise săşi irosească #ilele printro a"itaţiece li se părea cu totul inutilă. Ku era ea oare sin"ură îa părinţi şi nu se !abucura oare de o foarte frumoasă a!ere, plasată în tente solide la statAtunci de ce nu era re#onabilă, stnci liniştită întrun coiţ ti'nit, la adăpost detoate "ri7ile e)istenţei =oţii Ma#elle se mulţumeau foarte bine numai cufericirea lor, e"oistă, fără să se "ndească nici o clipă la nenorocirea altora, şiconsiderau purtarea aceasta foarte onesta, $ind foarte dră"ăstoşi unul cualtul, foarte miloşi unul cu altul, adornduse, rasfăţnduse şi purtnduse"ri7uliu cu ei înşişi, ca nişte soţi tandri şi $deli, c'iar dacă pe alţii îi i"norau cu

totul Pentru ce, atunci, fetiţa lor să se lase impresionată de cerşetorul caretrecea pe drum,L de ideile care încercau să transforme lumea ori dee!enimentele care tulburau =trada Couise fremăta fără încetare, era !eşnica"itată, totul o pasiona şi îşi dăruia o parte din e)istenţa ei oamenilor. 2ar,mai cu seamă, adoraţia profundă pe care o a!eau soţii Ma#elle pentru ea se împletea acum cu o mare uluire pentru făptui că făcuseră o fată la care nu"ăseau nimic din ei înşişi. Ni a7unsese pnă la urmă săi necă7ească deabinelea din pricina faptului că lata se îndră"ostise la început, ridicaseră dinumeri. ( socotind căi !orba de o dra"oste trecătoare, dar, cu timpul, secon!inseseră căi !orba despre o ade!ărată pasiune care atinsese unasemenea "rad, înct îi făcuse pe părinţi să creadă că sfrşitul lumii se

apropia cu paşi repe#i Couise Ma#elle, care rămăsese prietena credincioasă a Kişei 2ela!eau,continua să o !i#ite#e cu re"ularitate la familia 1ois"elin, c'iar şi cndaceştia se mutaseră în noua lor locuinţă de la *rec'erie. Ni acolo îl întlnisedin nou pe Cucien 1onnaire, prietenul ei de odinioară, de pe !remea cnd oşter"ea cu atta "rabă ca să se 7oace cu ştren"arii care mişunau pe stradă.1ineînţeles că şi ei doi făcuseră parte, din "rupul de nă#dră!ani, din #iuaaceea faimoasă cnd !aporaşul lui Cucien se plimbase fără a7utor pe apalacului şi bineînţeles că şi ei continuaseră să se întlnească pe furiş ca şiceilalţi, încălecnd pe deasupra #idurilor. 2ar, între timp, Cucien crescuse şiera acum un băiat de două #eci şi trei de ani, !oinic şi c'ipeş, în !reme ce

Couise, la rndul ei, a!ea două#eci. Ni c'iar dacă nu mai meşterea !aporaşecare să se plimbe sin"ure pe apă, de!enise în sc'imb, sub îndrumarea luiCuc, un constructor mecanic foarte inteli"ent şi foarte in!enti!, capabil săaducă mari ser!icii u#inei de la *rec'erie, unde se ocupa încă de pe acum cumonta7ul maşinilor. *u toate acestea nu ţinea ctuşi de puţin nasul pe sus şimanifesta un fel de cura7 şi mndrie din faptul că rămnea un simplumuncitor, întocmai ca şi tatăl său, pe carel !enera. Ni nu mai încape nici o îndoială că în dra"ostea pe care Couise începuse so poarte acestui tnăr



intra şi un "răunte din re!olta $rească ce o îndemna sa lo!ească înpre7udecăţile bur"'e#e şi sa nu seQ comporteT după@ canoanele societăţii dincare făcea parte. Hec'ea lor prietenie se transformase repede, în ceea ce opri!ea, întro iubire pătimaşă, şi fata se ener!a pentru orice fel de obstacole iar $ stat.+++ cale. Ca rndul său, Cucien, profund impresionat de dra"ostea

plină de elan a acestei fete dră"uţe, att de sprintene şi att de sur#ătoare,a7unsese în cele din urmă să se lase an"renat de propriile sale simţăminte,iubindo la fel, din toată inima. 2ar, dintre cei doi tineri, Cucien era cusi"uranţa cel mai înţelept şi, nedorind să lo!ească +++ ni meni, suferind laideea că fata era mult prea $nă şi mult prea bo"ataT pentru el, îşi spunea în"nd că nu se !a mai căsători niciodată W dacă se !a întmpla cum!a sopiardă în !reme ce Couise, numai la "ndul că cine!a sar $ putut opunecăsătoriei lor, intra întro panică nebună şi era ferm 'otărtă să părăseascătotul, şi po#iţie, şi a!ere, şi să mear"ă să trăiască alături de el. Cupta aceasta dură !reme de aproape şase luni. Dn ceea cei pri!eştepe părinţii lui Cucien, pe care o asemenea căsătorie ar $ trebuit săi

mă"ulească, lucrul acesta nu le strnea dect o surdă neîncredere. Cui1onnaire, mai cu seamă, în profunda lui înţelepciune, iar $ plăcut mai multca Cucien să $ luat în căsătorie pe $ica !reunui to!arăş de muncă. 8impurilese sc'imbaseră, concepţiile oamenilor pro"resaseră şi nu te mai fuduleai în#iua de a#i pentru faptul căţi !edeai pe una dintre pro"enituri urend otreaptă socială la braţul unei fete pro!enită din bur"'e#ia îmbo"ăţită pestenoapte. Ku după mult timp, mai cşti"aţi ar $. Repre#entanţii bur"'e#iei înmomentul în care şiar împrospăta sn"ele lor !lă"uit cu cel roşu, !i"uros şiputernic al poporului, căsătorinduse cu $ii celor ce muncesc. 2in aceastăpricină, în familia lui 1onnaire i#bucneau tot felul de certuri, căci ne!asta lui,apri"a Ca 8oupe, ar $ fost fără îndoială de acord cu căsătoria $ului său, ca

orice $inţă or"olioasă, doardoar să a7un"ă prin aceasta şi ea o doamna, curoc'ii frumoase şi bi7uterii. Kiciuna din marile transformări care a!useseră loc în 7urul ei nu putuseră so atin"ă, săi sc'imbe cu ce!a dorinţa de a domina şide a par!eni, şi îşi păstrase caracterul imposibil, în po$da faptului că a!eaacum un trai îmbelşu"at şi o !iaţă comodă, reproşmdui bărbatului că nufăcuse încă a!ere, ca de pildă domnul Ma#elle, un şmec'er care nu mai lucrade mult timp. Ar $ purtat pălării ele"ante, sar $ lăfăit în lu) şi s ar $ desfătatfăcnd plimbări pretutindeni, pro$tnd ct ma7 liine de a!ere şi ducnd o!iaţă de trndă!ie, ca o ade!ărată rentieră. 2ar, cnd îl au#i pe Cuciendeclarnd că, în e!entualitatea în care sar $ căsătorit cu Couise, era foarte'otărt .+ nici un ban deal familiei Ma#elle să nu intre în casa lor, Ca 8oupe

a7unse pnă la urmă săşi piardă cu totul capul şi porni la rndul ei o luptă în!erşunată împotri!a unei căsătorii care nu i se mai părea că pre#intă nici unfel de a!anta7e materiale. Ca ce bun să iei în căsătorie o fată att deplăpndă, care nu era nici măcar frumoasă şi în plus mai a!ea şi un aer attde cara"'ios, clacă nu făceai măcar treaba asta pentru banii ei Asemeneaprostie repre#enta culmeaculmilor, era un lucru care punea capac la toate, lafel ca e!enimentele acestca e)traordinare la a căror desfăşurare asista cu



totul aiurită, ca la un spectacol din care încetase de multă !reme să mai înţelea"ă ce!a. Dntro seară, mai cu seamă, a!u loc o e)plicaţie furtunoasă între Ca 8oupe, 1onnaire şi $ul lor, Cucien, în pre#enţa tătucul ui Cunot, care mai trăia încă, la cei peste şante#eci de ani ai săi. Era către sfrşitul cinei şi se a>au cu

toţii în sufra"eria micuţă, dar foarte curată şi nespus de !eselă, a căreifereastră dădea înspre !erdeaţa "rădinii. Masa era totdeauna îmbelşii"ată, nule lipsea nimic, ba era c'iar împodobită cu >ori. A7unseseră la desert şitătucul Cunot, care a!ea acum tutun la discreţie, tocmai îşi aprindea pipa,cnd dintro dată Ca 8oupe de!eni ursu#ă, aşa, fără nici un moti!, numaipentru plăcerea de a se certa, după !ec'iul ei obicei, de care încă nu sede#bărase. ^ Ha să #ică, îi spuse ea lui Cucien, e lucru 'otărt, ai de "nd so iei,$e ceo $, pe domnişoara asta de ne!astă ;ar team #ărit a#i cu ea, în faţaporţii lui 1ois"elin. 2aca ţineai ct de ct la taicătu şi la mine, cred că ai $lăsato de mult baltă, $indcă ştii bine că nici el, nici eu nu suntem c'iar att

de înentaţi de o asemenea căsătorie. Cucien, ca un $u bun ce era, e!ită să se mai certe, mai cu seamă$indcă ştia că este cu totul inutil să discute această problemă. ^ 2a, se mulţumi el să răspundă, fata e "ata să consimtă, după cte îmi face impresia. *u!intele tnărului fură pentru Ca 8oupe ca picătura de apă care facesă se re!erse pa'arul şi, furioasă la culme, se repe#i asupra bărbatului eiL ^ Aşa, !a să #ică l eai apucat să primiţi cten luna şin stele, fărămăcar să mă întrebi un cu!mt Kau trecut încă nici măcar cincispre#ece #ilede cnd îmi spuneai că o asemenea cununie nu ţi se pare ctuşi de puţin unlucru la locul lui şi că te temi destul de mult pentru fericirea copilului nostru,

dacă se apucă să facă o nebunie ca asta. *u alte cu!inte te în!rţi după cumbate !ntul şi a#i spui una şi mine alta 1onnaire e)plică pe un ton foarte liniştitL ^ Aş $ preferat ca băiatul să pună oc'ii pe altă fată. 2ar nu uita că areaproape două#eci şi patru de ani şi nui aşa lesne săi impun !rerea mea cnde !orba de dra"oste. Are capul pe umeri şi ştie el ce are de făcut ca să iasălucrurile ct so putea mai bine. ^ Ei, astai bună reluă cu !e'emenţă Ca 8oupe. Ha să #ică eşti dinaluat moale, de"eaba te cre#i stăpn pe !rerile taie, $indcă pnă la urmă,a7un"i să te iei numai după "ura altora. *urndcurnd semplinesc două#ecide ani de cnd ai !enit aici, şi te ţii după coada lui domQ Cuc al tău, toată

#iuabună #iua îndru"i că nu îi împărtăşeşti ideile, că dacă ar $ după tine, ar $trebuit să se înceapă prin a se pune mna pe maşinile şi uneltele de muncă,fără să se primească un ban de ;a bur"'e#ime dar nu trece un ceas fără casă te supui pnă şi celor mai mărunte dprinţe ale lui domQ Cuc al tău, şiprobabil că ai "ăsit c'iar bine şi normal tot ce ai făcut împreună cu el pnăn#iua de astă#i. Ni Ca 8oupe continuă pe acelaşi ton, străduinduse săi #druncinecon!in"erile şi săl rănească în mndria lui, simţind undei era punctul



sensibil. Adesea îl adusese la e)asperare, prin strădaniile pe care le depuneaca săi sc'imbe părerile ce şi le făcuse asupra diferitelor c'estiuni. 2ar, dedata aceasta, 1onnaire se mulţumi să înalţe din umeri. ^ Fără îndoială că ceea ce am făcut pnă acum împreună este un lucrufoarte bun. Asta nu înseamnă însă că numi pare încă destul de rău ca na

urmat întru totul sfaturile mele. Kumai că tu ar trebui să $i ultima care să tepifn"i de situaţia care domneşte aici, pentru că nu mai ştim de multă !remece e mi#eria, suntem destul de mulţumiţi şi putem spune pe bună dreptate căniciunul dintre rentierii ăştia, al căror trai îl doreşti cu atta ardoare, nu sebucură de atta fericire. Femeia nu renunţă la luptă, ba c'iar se ener!ă şi nuii mult. ^ Ai putea să $i att de amabil sămi e)plicişi mie ceea ce se petreceaici, căci tu ştii mai bine, eu, una, nam înţeles niciodată nimic din toateastea. 2acă tu eşti mulţumit de felul în care o duci, nai dect, eu, una, nusunt iliiar aşa de mulţumită. Mulţumirea, a>ă de la mine, nu !ine dect atuncicnd pose#i ct mai mulţi bani, cnd te retra"i din acti!itate şi nu mai faci

nimic toată #iua. 8oate po!eştile astea ale !oastre, cu împărţeala asta între!oi a bene$ciilor, cu ma"a#inele astea ale !oastre, unde poţi s. ; ţi procurilucruri cu preţ redus, cu cupoanele !oastre i cu casele !oastre de bani unde!ă depuneţi fonduri de re#er!ă, nau să mă facă să a7un" niciodată să am osută iie mii de franci ai mei în bu#unar, ca săi pot c'eltui aşa cum îmi !inec'eful, pentru obiectele caremi placO =iut nenorocită, tare nenorocită. E)a"era intenţionat, dorind săl irite şi săl facă săi de!ină nesuferită,dar în ceea ce spunea se a>a un stmluirc de ade!ăr, pentru faptul că nureuşise să se adapte#e la. *ondiţiile de !iaţă de la *rec'erie şi suferea aici deun soi de ata!ism pe carel au femeile coc'ete şi c'eltuitoare, cărora spiritul

de solidaritate comunistă le contra#icea toate pornirile spre risipa şi abu#.2eşi era o "ospodină destul de pricepută şi de curată, de!enea totuşi de o încăpăţnare şi o măr"inire cei scoteau în relief ade!ăratul aspect e)ecrabilal caracterului ei, atunci cnd nu i se făceau !oile şi nu i se îndeplineau toatecapriciile, continund săşi transforme căminul întrun ade!ărat infern, înpo$da belşu"ului şi bunăstării care domneau în aceste #ile. 1onnaire se înfurie dea binelea şii spuseL ^ Eşti nebună, îţi faci tot felul de supărări şi ne necă7eşti şi pe noide"eaba. Atunci ea îşi dădu drumul la tot năduful din inimă şi i#bucni în 'o'otede plns. Cucien, care se simţea e)trem de stn7enit de $ecare dată cnd

a!ea loc !reo astfel de ceartă între părinţi, trebui să renunţe la tăcere şi să seducă so sărute, 7urndui că ţine la mama lui şi că are un respect deosebitpentru ea. 2ar Ca 8oupe continua să se în!erşune#e şi stri"ă din nou labărbatul eiL ^ Krai dect săl întrebi pe tata, uitel aici, de faţa, ce părere are eldespre toate lucrurile astea, despre acti!itatea !oastră la u#ină, desprefaimoasa dreptate şi faimoasa fericire care #iceţi !oi că o să tre#ească la onouă !iaţă omenirea E un muncitor cu e)perienţă, no săl poţi acu#a că W



spune prostii ca o femeie oarecare, şi are şapte#eci de ani, prin urmaretrebuie să ai încredere în înţelepciunea lui. Apoi, întorcnduse către tătucul Cunot, care îşi su"ea capătul pipei cuun aer de bătrn că#ut în mintea copiilor, spuseL ! ( Kui aşa, tată, că suntnişte idioţi, cu toate mQaşinile astea ale lor noi, dacă se "ndesc să renunţe la

patroni, şi că pnă la urmă tot ei îşi !or muşca de"etele 1ătrnul, cu mintea tulbure, îl pri!i o !reme pe 1onnaire, înainte de arăspunde cu o !oce 'odoro"ităL ^ 1ineînţelesO *ei din neamul lui Ra"u şi cei din neamul lui ]uri"nonerau prieteni altădată 8răia pe atunci domnul Mic'el, care era cu cinci animai în !rsta dect mine. Eu am intrat la u#ină pe !remea lui domQ Gerome,tatăl lui. 2ar, şi mai înainte de ăştilalţi doi, fusese unul, domnul 1laise, cucare au trudit taicămiu, Gean Ra"u şi bunicămiu, Pierre Ra"u, toţi laolaltăOPierre Ra"u şi 1laise ]uri"non fuseseră frtaţi de lucru, amndoi meşterismul"ători şi lo!iseră, !orba aia, cu barosul la aceeaşi nico!ală. Ni uite că ceidin neamul lui ]uri"non sau tre#it patroni ar'imilionari, în !reme ce ăştia din

neamul nostru, al lui Ra"u, am rămas doar nişte calici, săraci lipiţipămntuluiO *e ţie scris, în frunte ţie pus, nuţi poţi sc'imba soarta, şi na!em încotro, trebuie să #icem căi bine aşaO Mintea lui rătăcea puţin, cuprinsă parcă de un soi de somnolenţă pecare o au animalele foarte bătrne, sc'iloade, uitate de 2umne#eu şi scăpateprin cine ştie ce minune de abatorul spre care se îndreptau toţi şi toate.Adeseori se întmpla să nuşi mai amintească a doua #i despre întmplărilepetrecute c'iar în a7un. ^ 1ine, tătucule Cunot, spuse 1onnaire, dar tocmai că lucrurile sausc'imbat cam multişor de ct!a timpO 2omQ Gerome, despre care !orbeşti, amurit încă de multă !reme şi a dat înapoi oamenilor tot ceea cei mai

rămăsese din a!erea lui de odinioară. ^ *um adică a dat înapoi ^ 2a, a dat înapoi foştilor lui to!arăşi de lucru toată bo"ăţia pe care ostrnsese datorită e)ploatării muncii pe care o depuneau ei, toată a!ereanăscută prin lun"ile suferinţe pe care aceştia le înduraseră în decursulanilorO Aduţi aminte, doar a trecut de atunci destul de mult timp. 1ătrnul îşi frămnta mintea înceţoşată de "nduri. ^ A' *'iar aşa *'iar aşa îmi amintesc de po!estea nstacara"'ioasă. Ei bine, dacă a dat înapoi totul, nui nimic altce!a dect unimbecil *u!ntul că#u plin de dispreţ, cu o claritate de sentinţă, căci tătucul

Cunot nu !isase niciodată nimic altce!a dect să strn"ă o a!ereconsiderabilă, ca cei din neamul lui ]uri"non, pentru ca apoi să petreacă în!iaţă întocmai ca un ade!ărat patron îmbo"ăţit şi ca un domn leneş,distrnduse de dimineaţa pnă seara. Ni cu toate acestea nu reuşise so facăniciodată, rămnnd mai departe printre bătrnii scla!i e)ploataţi carealcătuiau întrea"a lui "eneraţie, epui#aţi şi resemnaţi de lanţurile ce le purtauşi păstrnd în su>ete un sin"ur re"ret, şi anume faptul că nu sau născutprintre e)ploatatori.



Femeia i#bucni întrun 'o'ot de rs dispreţuitorL ^ He#i 8ata nui att de fraier şi nu bate cmpii ca !oi ceilalţi. 1anul eban, şi cnd ai bani, eşti stăpn, ăstai ade!ărul 1onnaire înălţă din umerii lui puternici, în !reme ce Cucien, tăcut cantotdeauna, pri!ea prin fereastră tranda$rii în>oriţi din "rădină. Ca ce bun să

discute Femeia lui repre#enta trecutul care se încăpăţna să se opunăpro"resului şi care ru se simţea bine în atmosfera armonioasă, ne"a fericireadobndită în snul asociaţiei lor frăţeşti, re"retnd timpurile de odinioară,mi#eria nea"ră în care trăiseră, pe !renTea cnd aştepta să economisească#ece bănuţi ca să poată săşi cumpere o pan"lică. 1abette 1ourron, care tocmai intra în clipa aceea pe uşă, cu înfăţişareaei mereu !eselă, era la antipodul lui Ca 8oupe, simţind o fericire fără mar"inipentru situaţia ei nouă în care se "ăsea. Reuşise săşi sal!e#e bărbatul, pe1ourron, din prăpastia către care trebuia săl rosto"olească Ra"u, tocmai dinpricina optimismului pe care ţil strnea sursul ei reconfortant. =e arătaseneîncetat încre#ătoare în !iitor, si"ura că lucrurile se !or re#ol!a pnă la

urmă foarte bine şi in!entnd po!eşti e)traordinare şi fericiri din cer pentru a înlocui pinea care uneori lipsea din casă. Ni spunea cteodată în "lumă că, în de$niti!, oare nu reali#aseră ei un ade!ărat paradis aici, la *rec'erie, undemunca de!enise o îndeletnicire curată, plăcută, o c'estiune de onoare pentru$ecare, şi unde trăiau încon7uraţi de toi felul de distracţii re#er!are odinioarănumai bur"'e#ilor r Dn felul acesta, $"ura ei dră"ălaşă, rămasă mereuproaspătă sub o claie imensă de par, pieptănată în "rabă, radia de bucurie$indcă a!ea un bărbat !indecat de !iciul beţiei@, doi copii frumoşi pe care, nupeste multă !reme, o săi aran7e#e pe la casele lor, şi $indcă trăia întrolocuinţa cei aparţinea, frumoasa şi !eselă ca o !ilă de bo"ătaşi. ^ ;ii bine, prin urmare e un lucru 'otărt e)clamă ca intrnd. Cucien o

so ia în căsătorie pe iubita lui, Couise Ma#elle, micuţa asta att de înentătoare, care deşi e $ică de oameni înstăriţi, nu se ruşinea#ă de noi ^ *ine ţia mai spus şi po!estea asta întrebă cu un ton aspru Ca 8oupe. ^ Păi, doamna Froment, Gosine, pe care am întlnitc a#i de dimineaţă. Ca. 8oupe de!eni albă de mnie, dar se stăpni. Dn iritarea einedomolită, Q îndreptată împotri!a *rec'eriei şi care nu mai era cu putinţă săia sfrşit, intra de bună seamă şi o do#ă respectabilă din ura cu care ourmărea pe Gosine. Kiciodată nu iertase ?acestei prostituate<, cum îi #icea ea.( căsătoria cu Cuc, norocul imens în care o !edea că se scaldă de cndde!enise soţia eroului iubit de toată su>area omenească şi mama unor copii

frumoşi, care creşteau în deplină fericire. Ni Ca 8oupe sentreba în sinea eidacă 1abette îşi mai amintea de #ilele cnd nenorocita asta de $inţă mureade foame, a#!rlită în stradă de fratele său Acum a!ea impresia că ostri!eşte prin ele"anţa ei, atunci cnd o fmlnea pe stradă purtnd pălărie pecap, ca o cucoana din lumea mare. Ni acest lucru, fericirea celeilalte, Cafouipe no la accepte niciodată.



^ 2ect să se ocupe de căsătoriile unor copii care no pri!esc, Gosine arface mai bine să se ocupe de celeTalor s. Di, care o sa aibă loc la sfntulaşteaptăO Ni ce mă tot înnebuniţi aşa toţi, ia mai lăsaţimă în pace Ni Ca 8oupe plecă din cameră trntind uşa şi lăsndui pe toţi întromare încurcătură şi fără "rai. 1abette fu aceea care sparse "'eaţa şi începu

să rdă prima, $ind obişnuită cu na#urile pe care le făcea prietena ei şi"ăsindo, din pricina în"ăduinţei sale senine cu care pri!ea toate ?din 7ur, ofemeie cumsecade, deşi puţin cam întro doa"ă. Dn sc'imb, în oc'ii lui Cucien se i!iseră două lacrimi mari, liindcă, întrunfel, se disputa însăşi !iaţa lui, şi nu !roia ta asta să pro!oace attea toanerele mamei. 1onnaire îi sirnse mna, prieteneşte, ca şi cum ar $ !rut sălasi"ure că o să aran7e#e el lucrurile. 8atăl era la rndul lui la fel le trist ca şi$ul din pricina aceasta, $indcă îl necă7ea faptul de a !edea că şi atunci cnd în 7urul lor domnea att de mult spirit de dreptate şi att de multă pace,fericirea unui tnăr rămăsese totuşi la c'eremul certurilor dintr o familie. Eraoare de a7uns în orice împre7urare să se i!ească un caracter de felul acesta,

e)ecrabil, ca să poată sa strice dintro dată roadele bunei înţele"eri caredomnise pnă atunci Ni sin"urul care rămnea indiferent, păstrnduşistarea lui aproape de inconştienţă şi înfăţişarea îndobitocită, era tătuculCunot, pe 7umătate adormit şi cu pipa în$ptă între dinţi. 8otuşi, dacă Cucien nu se îndoia că pnă ;a urmă !a 5lobndiconsimţămntul părinţilor, în sc'imb Couise simţea 5lin partea alor săi ore#istenţă şi mai mare, astfel înct disputa se accentua de la o #i la alta. *eidoi soţi Ma#elle, tare îşi adorau $ica, se încăpăţnaţi să nu cede#e tocmai Dnnumele acestei adoraţii, şi lucrul acesta nu prin e)plicalii la un ton !iolent, ciprin inerţia lor domoală, un soi de toropeala nede$nită, prin care sperau ca o!or con!in"e sa renunţe ;a capriciul ei. Dn #adar Couise umpluse casa *u

#borul fustelor ei, în #adar lo!ise cu înfri"urare clapele pianului, aruncasebuc'etele cu >ori încă proaspete pe fereastră şi dăduse semnele unora dintrecele mai marii tub burări pe care le strn<se îndeobşte pasiunile tinerilor,părinţii îi surdeau cu seninătate, se prefăceau că nu înţele" nimic, se forţausă o îndoape cu bunătăţi şi so copleşească întruna cu tot felul de cadouri.2ar fata se încăpăţna şi mai mult, pentru faptul că pe de o parte încercau so ademenească prin asemenea dulce"ării şi pe de altă parte refu#au săi îndeplinească sin"ura dorinţă care iar $ făcut plăcere ei se în!erşunau pnă întratta, înct Couise a7unse în cele din urmă săşi ameninţe părinţii că dacăse mai opun o să cadă bolna!ă. *'iar se culcă în pat, se întoarse cu faţa laperete şi nu. Mai !ru să răspundă un cu!nt. *'emat în "rabă, doctorul

Ko!arre declară că asemenea boli nu intrau în atribuţiunile sale profesionale.=in"urul remediu pentru fetele cuprinse de po7arul dra"ostei era să le laşi înpace săşi !adă de iubirea lor. Atunci, cei doi soţiW Ma#elle, năuciţi cu totul,dar înţele"nd că situaţia de!enise totuşi serioasă, ţinură sfat şi petrecură onoapte întrea"a fără să înc'idă oc'ii o clipă, întrebnduse dacă nu eracum!a mai bine să cede#e. Problema li se păru att de "ra!ă şi att de plinăde riscuri, înct nu a!ură cura7ul sa ia o 'otărre sin"uri, şi nemulţumiţi doarcu noţiunile de peda"o"ie pe ca<e le a!eau ei, se "ndiră să îşi con!oace şi



prietenii familiei, pentru a supune în faţa lor ca#ul şi a le cere sfatul. Yare nuera o ade!ărată trădare din partea lor faptul că dăruiau mna Couisei unuimuncitor, acum, în starea de tensiune aproape re!oluţionară în care se#bătea 1eauclairul =imţeau că faptul acesta ar repre#enta un "est W decisi!,unirea celor doi ţineri constituia o abdicare ultimă şi de$niti!ă a bur"'e#iei, a

ne"uţătorilor şi a rentierilor. Era normal deci ca persoanele cu autoritate,!rfurile clasei stăpnitoare care conduceau toate treburile oraşului, să $emai înti consultate. Di in!itară deci, întro frumoasă dupăamia#ă, pesubprefectul *'teard, pe primarul ourier, pe preşedintele aume şi peabatele Marle, să !ină şi să ia o ceaşcă de ceai, în "rădina lor plină de >ori,unde cei doi soţi Ma#elle îşi petrecuseră attea #ile de trndă!ie, lun"iţi înfundul unor mari balansoare, faţă în faţă, pri!ind cum cresc tranda$rii, fărăsăşi dea măcar osteneala sa !orbească între ei. ^ Dnţele"i ce !reau, spuse domnul Ma#elle, !om face întocmai ceea cene !or sfătui aceşti domni să facem. Ei cunosc mai multe despre lucruri desoiul ăsta şi, în pus, nimeni nu !a mai putea după asta să a#!rle cu pietre

în noi. Pentru că leam urmat sfatulO Eu, unul, încep sămi pierd capul dinpricina po!eştii ăsteia caremi toacă ner!ii de dimineaţa şi pnă searaO ? ^ Ni eu la fel, spuse doamna Ma#elle. Asta nui !iaţa, să stai să te"ndeşti şi să te frămnţi mereu. Kici că sar $ putut ce!a mai rău pentruboala mea, simt eu foarte bine. *eaiul fu ser!it în "rădină, sub o boltă de tranda$ri, în dupăamia#aaceea frumoasă şi însorită. TNi subprefectul *'teard împreună cu primarulourier fură cei dinţii care dădură curs amabilei in!itaţii. Rămăseseră prietenide nedespărţit şi se părea c'iar că între ei doi se statornicise o le"ătură şimai puternică, de cnd o pierduseră pe doamna ourier, preafrumoasa lorCeonore. Hreme de W cinci ani de #ile o întreţinuseră în prea7ma lor in$rmă,

ţintuită întrun fotoliu, din pricina unei parali#ii a picioarelor, încon7urată de în"ri7irile lor atente, prietenul bun înlocuind soţul şi soţulQ înlocuindul peprietenul cel bun, !e"'ind, la căpătiul ei şi citindui cu rndul din cărţi.Kiciodată în !iaţă o le"ătură att de lipsită de nepre!ă#ut nu se prelun"ise înfelul acesta, pnă la sfrşitul !ieţii. Ni Ceonore murise pe neaşteptate, întroseară, în braţele lui *'teard, tocmai cnd o a7uta să bea o ceşcuţă cu ceaide tei, în !reme ce ourier fuma afară o ţi"ară. Ni cnd acesta din urmăTre!eni în încăpere, amndoi o plnseră împreună, în e"ală măsură. Acum nuse mai despărţeau ctuşi de puţin unul de celălalt şi. Dşi petreceau laolaltătimpul care le rămnea liber, după ce re#ol!au treburile oraşului, timpsu$cient de mult, $indcă nu mai administrau dect în mod teoretic, a7un"nd

după mature şi înţelepte c'ib#uinţe, în decursul cărora subprefectul îlcon!insese pe primar săi urme#e e)emplul şi să înc'idă oc'ii, să laselucrurile în !oia lor şi să nuşi distru"ă !iaţa, punnduse dea curme#işule!oluţiei $reşti a societăţii, al cărei mers înainte nul !a putea opri nimeni înlume niciodată. ourier, pe care îl c'inuia uneori teama şi se cufunda în totfelul de "nduri ne"re, nu se prea pricepea să facă multă $loso$e pe aceastăternă. =e împăcase cu $ul lui, Ac'ille, căruia Ma1leue îi dăruise, în cuibul lorde dra"oste, cucerit şi apărat cu atta bărbăţie, o fetiţa delicioasă, Ceonie, cu



oc'ii albaştri ca un lac adnc de cleş tar sau ca cerul cnd se întinde senin, lanesfrşit, oc'i7 adorabilei sale mame şi, la !remea aceea fată în toată $rea,deaproape două#eci de ani, bună de măritat, reuşise să înduioşe#e su>etulbunicului. Ni ourier a7unsese pnă la urmă să se resemne#e şi să desc'idăuşa acestei familii întemeiate împotri!a !oinţei lui, acestui $u, care odinioară

se ridicase împotri!a autorităţii lui părinteşti, şi acestei Ma1leue, despre carebătrnul încă mai !orbea ca despre o sălbăticiune. Aşa după cum o spunea el însuşi, era destul de di$cil pentru un primar, autoritatea care înc'eiecăsătoriile, potri!it le"ii, să accepte în casa lui o căsnicie unde domnea unspirit re!oluţionar, înc'eiată sub lumina stelelor, întro noapte caldă, cnd dinpămnt se ridicau arome înmiresmate. 2ar !remurile de acum erau att deciudate şi se petreceau în 7urul lui lucruri att de e)traordinare, înct onepoţică încntătoare, născută dintro dra"oste liberăQ, nebla"oslo!ită,de!enea pentru un bătrn ca el un dar de nepreţuit. =ubprefectul se arătasebucuros să mi7locească împăcarea, pe care *'teard io ceruse c'iar cuinsistenţa primarului, şi ourier, de cnd $ul lui io aducea pe Ceonie, era din

#i în #i mai mult cşti"at de această asociaţie de la *rec'erie, care rămăsesetotuşi pentru dnsul pricina tuturor catastrofelor, în po$da faptului că fusesene!oit el însuşi să fundamente#e acti!itatea marii lui fabrici de încălţămintepe sistemul de asociaţie şi să cree#e în 7urul ei o serie de sindicate cecuprindeau toate întreprinderile de confecţie. Preşedintele aume se cam lăsă aşteptat, întocmai cum procedă şiabatele Marle, aşa că cei doi soţi Ma#elle nu se mai putură abţine să nuşidescarce focul şi să le e)plice în "rabă cum stau lucrurile subprefectului şiprimarului. Era oare bine să se resemne#e şi să cede#e în faţa capriciuluilipsit de 7udecată al $icei lor, Couise ^ Dnţele"eţi, T domnule subprefect, spuse Ma#elle cu un aer "ra! şi

neliniştit în acelaşi timp, în afară de durerea pe care near pro!ocao oasemenea căsătorie, mai e)istă şi afectul deplorabil clin punct de !ederesocial, răspunderea pe care trebuie să o simţim faţă de distinsele persoanecare aparţin clasei noastre, o anumită demnitate şi decenţăO Mer"em, întrade!ăr, direct spre prăpastie. =e "ăseau strnşi laolaltă, în umbra uşor parfumată pe care o dădeautranda$rii urcători, în 7urul unei mese acoiperite cu o cu!ertură !eselă, înculori !ii, încărcată cu pră7iturele de toate soiurile şi *'teard, întro ţinutămereu corectă şi la fel de ?!erde@ ca în tinereţe, în po$da !rstei înaintate,sc'iţă unul dintre #mbetele lui discrete de ironie. ^ Ku a!eţi nici un moti! să !ă frămntaţi pentru problemele de

"u!ernare, pentru celede administraţie sau c'iar pentru cele care preocupălumea aleasă $indcă, !edeţi dumnea!oastră, toate acestea nu mai e)istă deacum înainte dect în amintiriO Fără îndoială că eu continui să $u subprefect,după cum. Ni prietenul meu continuă să $e primar. Kumai că, din moment cenu mai e)istă în spatele nostru un statut de funcţionare real şi solid, pe caresă ne putem ba#a, noi nu prea mai suntem dect nişte fantomeO Ni înaceeaşi măsură dispar treptattreptat. Ni cei puternici şi cei bo"aţi, a cărorforţă şi a!ere se duc puţin cte puţin în $ecare #i prin această or"ani#are pe



ba#e noi a muncii. 2in această pricină nui ne!oie să !ă daţi cine ştie ceosteneală ca să le apăraţi, pentru că ele înseşi, intrnd în !rte7ul "eneral,a7un" să de!ină elemente acti!e ale re!oluţieiO Uaide, 'aide, nu !ă opuneţimersului înainte al !ieţii şi cedaţi în faţa dorinţelor copilei Di plăcea să facă astfel de "lume, care îi în"ro#ea pe ceî din urmă

bur"'e#i ai 1eauclairului. Era dealtminteri o metodă foarte abilă şi politicoasăde a spune ade!ărul, făcnd în acelaşi timp 'a# de neca#, con!ins că #ilelelumii !ec'i erau numărate şi că din ruinele acesteia se năştea o lume nouă.Ca Paris se petreceau o serie de e!enimente dintre cele mai "ra!e, !ec'iuledi$ciu se prăbuşea cărămidă după cărămidă, făcnd loc unei noi construcţii,mai temeinice, ale cărei #iduri lăsau să se între!adă cu limpe#ime contururileoraşului !iitorului, unde a!eau să domnească dreptatea şi pacea. Ni felul încare e!oluaserăQ lucrurile îi dădea dreptate, era fericit că se refu"iase în acestcolţ de pro!incie, amestecnduse ct mai puţin cu putinţă în afacerile de"u!ernămnt, si"ur acum că se !a să!rşi din !iaţă în aceste locuri, murindde moarte bună, cu politica lui de împăciuire pe care o ducea de mulţi ani în

re"iune, folosinduse de aerul lui sur#ător de $losof şi om de lume în acelaşitimp. M *ei doi soţi Ma#elle păliseră. Nin !reme ce soţia aproape că leşinase înfotoliul său, cu oc'ii la pră7ituri, soţul e)clamăL ^ *redeţi întrade!ăr că suntem ameninţaţi întro att de maremăsură. 2upă cte ştiu, se #!oneşte că o să se reducă rentele. ^ Rentele, reluă liniştit *'teard, !or $ suprimate înainte c'iar de ase împlini două#eci de ani sau, în cel mai fericit ca#, se !a "ăsi o combinaţiecare săi deposede#e pe rentieri treptattreptat, pro"resi!, de drepturile lor.2eocamdată proiectul este în studiu.

2oamna Ma#elle suspină, ca şi cum şiar $ dat su>etul. ^ Y', pnă atunci sper din toată inima că o să $m oale şi ulcele şi nosă apucăm să încercăm şi durerea de a !edea asemenea infamii. =ărmananoastră $ică !a suferi însă din cau#a lor şi lucrul ăsta constituie încă un moti! în plus pentru a o forţa să facă o căsătorie ct mai a!anta7oasă. Keîndurător, *'teard spuse iarL ^ 2ar nu mai e)istă căsătorii a!anta7oase, pentru că însuşi sistemul demoştenire se !a des$inţa. Ni acesta este un lucru aproape 'otărt. 2e acum înainte $ecare nouă familie !a $ ne!oită săşi cree#e din propriile ei forţefericirea. Ni Couise a !oastră, $e că se căsătoreşte cu un $u de bur"'e#, $e căse căsătoreşte cu un $u de muncitor, problema se !a pune în curnd în

acelaşi mod, adică sin"urele mulţumiri !or $ acelea pe care le !a aducedra"ostea, daca au norocul să se iubească, şi acelea pe care le !a daacti!itatea la locul de producţie, dacă !or a!ea inteli"enţa să nu $e leneşi. =e aşternu o mare tăcere, înct se distin"ea #"omotul uşor al aripilorunei pitulici care #bura în trandafQri. ^ Atunci, întrebă în cele din urmă Ma#elle cu o înfăţişare deprimată,acestai sfatul pe care nil daţi, domnule subprefect, nui aşa 2upă cum



spuneţi dumnea!oastră, putem săl acceptăm drept "inere pe acest Cucien1onnaire ^ Y', 2umne#eule, c'iar aşa Pămntul nu o să se oprească în loc, !ăro" să mă credeţi. Ni, din moment ce copiii aceştia amndoi se adoră, celpuţin sunteţi si"uri ca o să faceţi din ei doi oameni fericiţi.

ourier nu spusese încă nimic. =e simţea foarte stin"'erit din pricinăcă fusese c'emat să re#ol!e o asemenea problemă tocmai el, al cărui $u sedusese să trăiască alături de Ma1leue, $ica aceea slobodă a stncilor, pecare acum o primea în locuinţa lui att de simandicoasă. Ni, fără să !rea, îşimărturisi strmtoarea la care se a>a. ^ Dntrade!ăr, cel mai bun lucru pe care îl a!eţi cie făcut în situaţiaactuală este să acceptaţi căsătoria lor. *nd părinţii nu fac acest lucru, copiiifu" şi se căsătoresc sin"uriO A', ce timpuri am apucat să trăim Dnălţă braţele înspre cer şi fu ne!oie de întrea"a putere de con!in"ere alui *'teard, ca sa nu cada întro nea"ră melancolie. =e spunea că "ustul şipasiunile pe care le nutrise odinioară pentru micile lucrătoare din fabrica lui îi

pro!ocaseră astă#i, după atţia ani, la bătrneţe, un soi de decrepitudine,manifestată prin scurte cri#e de dormitare. Dnc'idea oc'ii oriunde sar li a>at,la masă, în mi7locul unor con!ersaţii, ba c'iar şi în !reme ce se plimba peafară. Ni înc'eL e cele ce a!ea de spus cu aerul lui resemnat de bătin patroncnd!a teribil, acum însă înfrnt de desfăşurarea e!enimentelor. ^ Dn sfrşit, ce să mai !orbim 2upă noi, potopul, aşa cum spun uniidintrai noştri. Am a7uns la capătul puterilor. Dn momentul în care rostea aceste cu!inte, tocmai sosea, cu foartemare într#iere, aume, preşedintele tribunalului. Picioarcle i se um>aseră şimer"ea cu "reutate, spri7ininduse întrun baston. A!ea !reo şapte#eci de anişi îşi. Aştepta pensionarea, de#"ustat întrascuns de această dreptate pe care

o împărţise !reme de foarte mulţi ani, lăsnduse în !oia aplicării stricte acodurilor de le"i scrise, ca un preot care nu mai crede în litur"'ia ce oo$cia#ă şi pe care numai do"mele îl mai susţin. 2ar în familia lui, drameleTde dra"oste şi trădările îşi continuaseră opera lor nemiloasă şi încăpăţnatăde distru"ere. 2upă moartea soţiei, care se sinucisese odinioară sub oc'ii lui,mărturisinduşi "reşeala, de#astrul era acum desă!rşit de către $ica lui,Cucile, căsătorită cu căpitanul Golli!et, pe carel făcuse să $e ucis de către unamant, înainte de a fu"i cu acesta din urmă. Fusese o întrea"ă po!este în"ro#itoare, cu această fată coc'etăW care să!rşise la rndul ei aceeaşitrădare ca şi cea a mamei sale şi care, mai mult încă, îşi împinsese de laspate soţul maprş un dual ce aducea mai mult a asasinat. =e spunea că

Golli!et, anunţat printro scrisoare anonimă, picase tocmai asupra unui>a"rant delict, "ăsinduşi soţia pe 7umătate "oală în braţele unui #dra'on!oinic, care îl pro!ocase la bătaie şi îi pusese în mnă un cuţit, pentru cadisputa dintre ei să $e soluţionată fără într#iere. Potri!it relatărilor altoroameni, căpitanul Golli!et îşi căutase sin"ur moartea şi ni ?măcar nu încercase să se apere, cuprins de "ros#ă şi 'otărt să părăsească lumea astacare se sc'imbase att de mult şi unde nu descoperise pentru el dectamărăciune şi ruşine. Cumea îl întlnise, întrade!ăr, cu ct!a timp înainte,



mer"nd pe stradă numai cu capul în 7os, distrus din pricina că !edeaprăbuşinduse în 7urul sau tot ceea ce îndră"ise. Ku mai discuta cu nimeni, numai se lupta în coloanele #iarului, T lăsnd munca paşnică să triumfe şi înţele"nd fără îndoială că rolul politicii de forţă luase sfrşit. Ni probabil cămai a!usese numai att cura7 ct să se lase omort sub lo!itura unui cuţit, al

cărui mner era ţinut de o mnă pe care o împin"ea însăşi femeia lui adoratăşi blestemată în acelaşi timp. Dnspăimntătoarea nenorocire se răsfrnsesetot asupra preşedintelui aume, întruct $ica lui fu"ise 'ăituită de poliţie, iar"inerele lui plecase de pe lumea aceasta şi, după ce fusese "ăsit întrobăltoacă de sn"e, fusese în"ropat cu pieptul străpuns de pumnal, aşa căbătrnul rămăsese sin"ur, nemaia!nd de acum înainte alături de el dect penepotul său, Andre, $ul Cucilei, în !rstă, în momentul accia, de şaispre#eceani bătuţi pe muc'ie, un băiat delicat şi afectuos, tristă moştenire a cupluluitra"ic, de care inima lui de bunic se ocupa cu o dra"oste plină de Dn"ri7orare.Era destul, nu trebuia ca destinul ră#bunător, pedepsind cine ştie ce !ec'i,păcat, să se în!erşune#e şi mai mult. Ni aume, preşedintele tribunalului, se

întreba unde se a>a acea societate căreia săl încredinţe#e pe băiat, cucon!in"erea că se !a bucura de o bună educaţie şi de un !iitor în care sădomnească ade!ărata dreptate şi dra"oste sinceră între bărbat şi femeie,pentru ca neamul lui săşi poată împrospăta sn"ele şi urmaşii acestuia să$e, pnă la urmă, fericişi, Pus la curent cu situaţia şi consultat de cătredomnul Ma#elle în pri!inţa oportunităţii unei căsătorii între Couise ţi Cucien1onnaire, preşedintele tribunalului aume e)clama de îndatăL ^ *ăsătoriţi i, căsătoriţii daca simt întrade!ăr unul pentru celălalt odra"oste att de mare înct a7un" să intre în luptă plini de cura7 c'iar cufamiliile lor şi să treacă peste toate obstacolele care le stau în cale. =in"uracare 'otărăşte fericirea oamenilor e dra"ostea.

Apoi re"retă acest stri"ăt carei scăpase şi care semăna cu omărturisire smulsă din amara lu) e)perienţă W de !iaţă, pentru că sfrşiseprin a se ascunde în spatele unei atitudini lals ri"ide, a unei măşti reci şiaustere. ReluăL ^ Kul mai aşteptaţi pe abatele Marle de"eaba. 8ocmai mam întlnitcu ei şi ma însărcinat sa !a transmit scu#ele sale. Aler"a la biserică să cautecele necesare mirului, pentru ai slu7i maslul bătrnei doamne Golli!et, omătuşă dea "inerelui meu, care în momentul acesta a intrat în a"onieO=ărmanul abate pierde în această femeie pe una dintre ultimele salecredincioase, şi a!ea oc'ii scăldaţi în lacrimi. ^ Ei, astai acum, e)clamă ourier, care rămăsese un duşman

în!erşunat al ta"mei preoţeşti, apoi dacă e)istă ce!a bun în problemele#ilelor noastre e faptul că preoţii !or $ măturaţi pnă la urmă. Republica ar $ încă a noastră dacă nar $ e)istat ei, cu "ura lor mare. Au reuşit pnă la urmăsă împin"ă poporul de la spate, săl facă săn toarcă totul cu fundul în sus şisă de!ină el stăpnul. ^ =ărmanul abate Marle, repetă plin de milă subprefectul *'teard, îmi pro!oacă atta tristeţe cnd !ăd biserica lui "oală. A!eţi întrade!ăr



dreptate, doamnă Ma#elle, săi trimiteţi în continuare cadouri pentru FecioaraMaria. =e aşternu din nou liniştea îţi făcea impresia că umbra plină de durerea preotului acoperise lumina puternică a soarelui şi i#"onise parfumultranda$rilor. Ca moartea Ceonorei, preotul o pierduse pe enoriaşa lui cea mai

de!otată şi cea care aducea darurile cele mai scumpe. Fără îndoiala căi mairămnea şi doamna Ma#elle dar aceasta nu era credincioasa pnă în adncul$inţei sale şi nu urmărea de ia reli"ie dect să obţină un lucru de suprafaţă, şianume do!ada fap tului că se putea numi bur"'e#ă credincioasă. Ni abatelena!ea cum săşi dea seama de destinul către care se îndrepta, de faptul că întro #i o săl "ăsească cine!a mort la altarul său, în"ropat sub boltaprăbuşită a bisericii pe care o ameninţa ruina şi pe care nu putea să pună penimeni să io repare, din lipsă de mi7loace $nanciare. Ca primărie, ca şi lasubprefectură nu mai e)istau nici un fel de fonduri pentru o astfel de lucrare.Abatele Marle se adresase credincioşilor, dar obţinuse de la ei doar o sumăderi#orie, şi aceasta numai după o mare osteneală. Acum se resemna,

aşteptnd prăbuşirea şi continund să celebre#e litur"'iile, făcnduse căi"noră cu totul faptul că întro #i !a $ stri!it, ameninţare ce plutea acolo, sus,deasupra capului său. 1iserica i se "olea şi 2umne#eul lui păre". *ă se stin"epuţin cte puţin în $ecare #i şi fără îndoială că !a dispărea întrade!ărde$niti! împreună cu el, atunci cnd stră!ec'ea casă de cult se !a despicadin toate înc'eieturile şil !a #drobi sub "reutatea imensului cruci$) atrnatde perete. Ni !or a!ea att unul, ct şi celălalt acelaşi mormnt, în pămntulde unde toate !in şi toate senturnea#ă. 2ealtminteri, doamna Ma#elle era prea frămntată de "ri7ile eipersonale pentru a putea săşi mai "ăsească timpul necesar să se interese#e în acele momente de soarta nefericită a abatelui Marle. 2acă nu sar $ "ăsit

de ur"enţă o soluţie, nu era e)clus să cadă întrade!ăr bolna!ă, de dataaceasta serios, tocmai ea, care petrecuse attea ore plăcute şi pline deamintiri duioase de pe urma maladiei sale înc'ipuite şi fără de leac, cu care îşi împodobise e)istenţa. Fiindcă toţi in!itaţii se a>au de faţă, "a#da seridicase din fotoliu pentru a le ser!i ceaiul, care fume"a în ser!iciul dinporţelan strălucitor, în !reme ce o ra#ă de soare poleia cu aur pră7iturile în"rămădite din belşu" pe platourile din cristal. Ni doamna Ma#elle clătina dincapul ei mare, cu o $#ionomie att de paşnică, părnd că nu era deloccon!insă. ^ 2e"eaba aţi !orbit, dra"ii mei prieteni, căsătoria asta repre#intă, debună seamă, sfrşitul lumii, şi nu pot să mă 'otărăsc so fac.

^ Y să mai aşteptăm încă un pic, declară şi domnul Ma#elle, şi o sălăsam să !edem ct !or dura toanele Couisei. 2ar cei doi soţi ramaseră surprinşi cnd se tre#iră cu Couise înpersoană stnd neclintită în faţa lor, la unul dintre capetele bolţii detranda$ri, printre >orile scăldate în lumina soarelui. Y credeau în camera ei, întinsă pe şe#lon" şi suferind din pricina durerii aceleia fără nume, pe caresin"ur soţul mult prea iubit şi dorit de ea ar $ putut so !indece, după cum îiprescrisese însuşi doctorul Ko!arre. Fără îndoială, bănuise faptul că i se



'otăra soarta şi !enise în "rabă, punnduşi pe ea doar o roc'iţă de casă cu>ori mici şi roşii, mulţuminduse numai săşi strn"ă întrun conci părul ne"ruşi bo"at. *obornd în felul acesta în fu"ă, însu>eţită de pasiunea nestă!ilităcare făcea să îi !ibre#e toată $inţa, era dea dreptul înentătoare, cu $"ura einespus de $nă, în care luceau doi oc'i puţin oblici, înlăuntrul cărora nici c'iar

supărarea nu putuse stin"e !esela strălucire. Apucase să audă ultimelecu!inte ale părinţilor ei. ^ A', mamă A', tată *e tot spuneţi !oi aici *redeţi oare căi !orbadoar de un capriciu de fetiţă. Ham mai spuso sus şi tare că îl !reau peCucien ca soţ, şi Cucien !a $ întrade!ăr soţul meu 2omnul Ma#elle, pe 7umătate dobort la început de această apariţieneaşteptată, îşi re!eni şi se luptă din nouL ^ 2ar, "ndeştete bine, bietul meu copil. A!erea noastră, pe care ar$ trebuit so moşteneşti, este de pe acum la pămnt, şi ai să te tre#eşti, întrobună #i, fără nici un ban. ^ Dnţele"e odată situaţia, dra"ă, inter!eni şi doamna Ma#elle. *u

a!erea noastră, c'iar aşa la pămnt cum este ea, ai putea face încă şi acumo căsătorie mai bună. Atunci, Couise i#bucni cu o !e'emenţă plină de sarcasmL ^ A!erea !oastră Puţin îmi pasă mie de a!erea !oastră Ka!eţi dectsă !ă păstraţi a!erea asta a !oastră 2acă miaţi da a!erea asta a !oastră,Cucien nici nu mar mai !reaO A!erea 2ar bine, ce să fac eu *u ea Ca cemiser!eşte mie a!erea Cucien îşi !a cşti"a sin"ur pinea şi eu, dacă !a $necesar, !oi face la fel. Y să $e dea dreptul minunat. Ni stri"a în "ura mare !orbele acestea, cu toată forţa pe care iodădeau tinereţea şi speranţele ei, înct cei doi soţi Ma#elle, speriaţi că o săşipiardă minţile, na!ură încotro şi, ca so mai liniştească puţin, cedară.

2ealtminteri nici nu erau ei oamenii care să re#iste mai mult dect att,doritori amndoi săşi sal!e#e ultimele rămăşiţe de linişte. 1nduşi maideparte ceaiul, subprefectul *'teard, primarul ourier şi preşedinteletribunalului aume surdeau oarecum încurcaţi de situaţia creată, căcisimţeau că i#bucnirea aceasta de dra"oste a copilului din faţa lor îi mătura întrun anume fel şQpe ei, ca pe nişte $re de paie. =ubprefectul *'teard fu acela care înc'eie discuţia, cu acrul său uşorironic şin acelaşi timp amu#at. ^ Prietenul nostru ourier are perfectă dreptate, suntem nişte oamenisfrşiţi, din moment ce copiii sunt aceia care fac îc"ea şi iau 'otărri în loculnostru.

*ăsătoria lui Cucien 1onnaire şi a Couisei Ma#elle a!u loc o luna maitr#iu. =ubprefectul *'teard, pentru propriul sau amu#ament, îl con!insepe amicul lui, primarii ourier, să or"ani#e#e în seara nunţii celor doi tineriun bal la Primări<, ca şi cum ar $ !rut prin aceasta săi onore#e pe prieteniJlor, soţii Ma#elle. Dn realitate, "ăsea foarte cara"'ios să facă să danse#ebur"'e#ia din 1eauclair la această. Tcăsătorie, transformată întrun simbol al înălţării poporului. Era conştient de faptul că dansa, întrun anume fel, peste înseşi ruinele autorităţii, în această primărie care se transforma puţin cte



puţin întro ade!ărată casă a tuturor, unde rolul primarului nu mai era încă depe acum dect acela să stabilească o le"ătură frăţească între di!ersele "rupesociale. =ala fti împodobită foarte lu)os, se porniră tot felul de cntece, şidansuri, întocmai ca la căsătoria lui Kanet şi a Kişei. Ni noua perec'T ea şiaceştia din urmă, fu o!aţionată, de mulţime cnd îşi făcu apariţiaL Cucien,

foarte înalt şi Q. Puternic< însoţit de toţi to!arăşii de muncă de la *rec'erie, şiCouise, foarte delicată şi $nă, urmată de toată societatea suspusă, a căreipre#enţă o doriseră părinţii, ca şi cum ar $ !rut ca prin aceasta săşimanifeste un ultim semn de protest. Kumai că toată societatea suspusăa7unse pnă la urmă să $e înecată în !alul de oameni şi cşti"ată de bucuriadin ce în ceTma7 debordantă a poporului, cucerită întro att de mare măsurăde !eselia "enerală în care se contopea, înct, mai tr#iu, a!ură loc multecăsătorii între băieţii şi fetele celor două clase diferite, căsătorii ale cărorrădăciniQ trebuiau căutate aici. 2in nou triumfa dra"ostea, atotputernicadra"oste care în>ăcărea#ă ni!ersul omenesc şi carel duce cu sine înspredestinul lui fericit.

Ni tinereţea în>orea pretutindeni, noi alianţe se înc'eiau, tineri şi tinerecare pnă mai ieri păreau că sunt despărţiţi de prăpastia diferenţelor sociale începură să mear"ă alături, mină în mnă, înspre oraşul !iitorului, apropiaţiunii de alţii prin dra"ostea instaurată pentru !eşnicie între ei. Repre#entanţii!ec'iului comerţ pe cale de dispariţie din 1eauclair îşi niră băieţii şi fetelecu cei ai muncitorilor de la *rec'erie şi.++ ţăranilor de la *ombettes. *ei caredădură semnalul 7 urii soţii Cabo:ue, consimţind ca. Fiul lor, Au"uste, să o ia în căsătorie pe Mart'e 1ourron, şi apoi $ica lor, Culalie, să 9E mărite cuArsene Cenfant. 8recuseră mulţi ani de cnd îi doi nu mai luptau împotri!a*rec'eriei, considernduse în!inşi, căci simţeau cum se stin"e !ec'iulne"oţ, a7uns acum un soi de maşinărie inutilă, mncătoare de ener"[ şi

bo"ăţii. Mai înti, fuseseră ne!oiţi să accepte ca pră!ălia lor din Mi tda 1riassa de!ină pur şi simplu un depo#it al produselor u#inei de la *rec'erie şi alaltor întreprinderi sindicali#ate. 2upă aceea, făcuseră un nou pas şiconsimţiseră să înc'idă de$niti! această pră!ălie, care de fapt se. Nicontopise de mult cu ma"a#inele uni!ersale, unde, cu consimţămntul lui ; uc, li se asi"urase un fel de refu"iu, $ind an"a7aţi în funcţii desupra!e"'etori. 2ealtminteri, înaintaseră în !rstă şi trăiau@ acum foarteretraşi, acriţi şi înspăimntaţi de această lume pe care o !edeau că nu maieste att de a!idă pentru cşti" ca cea de altădată, şi uluiţi în acelaşi timp de"eneraţiile noi care se ridicau, făurite pentru muncă şi bucurii în !iaţă. Niastfel se întmplă că cei doi copii ai lor, Au"uste H Eulalie, supunnduse

dorinţelor inimii, marele diri7or al armoniei şi pacu între oameni, secăsătoriseră după cum le dictase dra"ostea, fără să întmpine altfel deobstacoleclin partea părinţilor dect de#aprobarea prost disimulată abătrintor care depln" trecutul. *ele două căsătorii trebuiau să aibă loc înaceeaşi #i, la *ombettes,. 2e!enit un tr" în>oritor, mai mare c'iar dectfosta ma'ala a 1eauclair ului, cu construcţii !esele şi durabile, care do!edeaubo"ăţia inepui#abilă a pămntului. Ni dubla ceremonie se celebră tocmai înmomentul în care se înc'eiase strn"erea recoltei, în ultimaV. de lucru cnd,



ct !edeai cu oc'ii, pe toate întinderile #ării se ridicaseră căpiţe enorme de$n, pe imensa cmpie poleită cu aur. Dncă de multă !reme Feuillat, bătrnul fermier de la uerdac'e, îşi însurase pe $ul sau, Ceon, cu Eu"enie, $ica lui !onnot, a7utorul de. Primar, pe care reuşise odinioară săl împace cu

Cenfant, primarul, împăcare ce a constituit unQfel de semnal al începutului,din. *are a i#!ort buna înţele"ere a tuturor locuitorilor comunei, mişcareaaceea lar"ă de asociere ce făcuse din satul sărman şi în!ră7bit un tr" undedomnea frăţia şi în>orea bunăstarea. Astă#i, Feuillat, a7uns la o !rstă foarte înaintata, repre#enta un fel de patriar' ai acestei asociaţii a"ricole dintru început, căci el era cel care !isase primul or"ani#area ei şi dorise din adnculsu>etului să ia $inţă, odinioară, pe !remea cnd lupta împotri!a sistemului în"ro#itor de abu#i! al arendelor, cu intuiţia aceea, nu tocmai 'me formată, aa!erii pe care muncitorii a"ricoli ar do'ndio din pămnturile lor, îne!entualitatea cnd sar pune de acord pentru a le culti!a cu dra"oste, întrun mod ştiinţi$c şi metodic. 2ra"ostea pentru pămnt fusese aceea care

a7unsese pnă la urmă săl lumine#e pe acest simplu fermier, cnd!acnd!ael însuşi brutal şi acaparator, ca toţi cei din cate"oria lui socială, făcndul să între!adă calea spre i#bă!ire. Pricepuse că fericirea constă în instaurareaunei înţele"eri trainice între toţi ţăranii doritori de un trai mai bun şi în efortulpus laolaltă pe ţarina arată, însămnţată şi recoltată în comun de toţi *a de omare familie, ceea ce făcea ca "lia să de!ină din nou un fel de mamă blndaa tuturor oamenilor. Ni bătrnul îşi !ă#use !isul cu oc'ii, asistase la reali#area"ndurilor sale, în momentul cnd !ecinii trăseseră bra#de peste 'aturi,alăturnduşi terenurile unii altora, cnd ferma de la uerdac'e se contopisecu comuna *ombettes şi cnd alte sate mai mici se alipiseră unele de altele, începnd să mear"ă împreună înainte şi sporinduşi în felul acesta din #i în #i

a!erile, pnă la cucerirea aproape totală a imensei cmpii Rouma"ne.Feuillat, care rămăsese su>etul asociaţiei, alcătuia împreună cu Cenfant şi !onnot, întemeietorii ei, un fel de sfat al bătrnilor, $ind consultaţi de$ecare dată asupra tuturor lucrurilor şi urmndulise cu s$nţenie părerile pecare "ăseau cu cale să şi le dea în unele pri!inţe. ^ Aşa se face că atunci cnd se 'otărî de$niti! căsătoria lui Arsene,feciorul lui Cenfant, cu Eulalie Cabo:ue şi cnd fratele acesteia din urmă,Au"uste Cabo:ue, !ru săşi celebre#e în acelaşi timp şi căsătoria lui cuMart'e 1ourron, feuillat îe su"eră ideea, acceptată şi aclamată îndată de întrea"a lume, să or"ani#e#e o masă sărbătorească, mare şi frumoasă, caresă repre#inte o sărbătoare a înseşi satelor uni$cate în 7urul comunei

*ombettes, paci$cate, îmbo"ăţite şi triumfătoare. =ar bea în cinstea alianţeişi W frăţiei dintre muncitorul a"ritol şi cel industrial, care odinioară erau în!ră7biţi att de criminal unul împotri!a celuilalt şi a căror solidaritate erasin"ura cale spre dobndirea bo"ăţiei şi armoniei sociale. =ar bea deasemenea pentru în"roparea tuturor neînţele"erilor dintre oameni şi mai cuseamă pentru des$inţarea de$niti!ă a acelui comerţ barbar, menit săperpetue#e lupta în!erşunată dintre ne"ustorul care !inde unelte, ţăranulcare face să crească "rul şi brutarul care re!inde pinea, pe scurt, sar bea



pentru dispariţia numeroşilor intermediari îmbo"ăţiţi prin furt şi 7af. Ni aceastaera #iua cea mai bine aleasă pentru a sărbători împăcarea, momentul în careduşmanii de altădată, "rupurile de oameni pornite odinioară să se de!ore#eşi să se distru"ă, a7unseseră pnă la urmă săşi unească între ei băieţii şifetele prin intermediul unor căsătorii care făceau să se apropie mai repede

acel !iitor fericit. 2in moment ce !iaţa intrase pe un fă"aş bun, mulţumităcontinuei sale e!oluţii pro"resi!e, petrecerile ce sencin"eau erau un prile7 debilanţ al etapei fericite la care se a7unsese, şi aceasta în mi7locul !eseliei"enerale ce o strniseră minunatele recolte care urmauTsă umple 'ambarelede la *ombettes. =e 'otărî deci ca sărbătoarea să aibă loc în aer liber, ln"ătr"uşor, pe o pa7işte întinsă, unde se înălţau căpiţe uriaşe de fn, întocmaica nişte coloa7ie simetrice ale unui templu "i"antic, poleite cu aur subre!ărsarea de lumină a soarelui strălucitor. *olonada aceasta se prelun"ea în#area senină, pnă 'ăt, departe, la mar"inea ori#ontului, şi alte căpiţe de fn,şi apoi mereu alte căpiţe de fn po!esteau parcă despre fecunditateainepui#abilă a pămntului. Ni în parfumul plăcut al spicelor coapte de "ru, în

mi7locul imensei cmpii fertile, din care munca oamenilor, în sfrşit împăcaţi,scotea îndestulătoare pine ca să aducă fericirea tuturora, se cnta şi se 7uca. *ei doi soţi Cabo:ue in!itaseră întrea"a ta"mă a !ec'ilor ne"ustori din1eauclair, în !reme ce familia 1ourron aducea după sine toată u#ina de la*rec'erie. Ku lipseau nici membrii familiei Cenfant, care se a>au acolo la eiacasă, şi niciodată pnă atunci nu se mai întmplase ca toate aceste "rupurisociale strnse laolaltă să fraterni#e#e întrun mod att de desc'is,confundnduse toate întro sin"ură mare familie. Fără îndoială că cei doi soţiCabo:ue continuau să rămnă "ra!i şi cu un aer oarecum 7enat. 2ar, dacămembrii familiei Cenfant se în!eseleau din toată inima, şi mai mare bucurie

părea că o cuprinsese pe 1abette 1ourron, care triumfa, stăpnită deobişnuita bună dispo#iţie şi de con!in"erile ei nestrămutate, care o făceau să!adă c'iar şin mi7locul celor mai "rele situaţii o "eană de speranţă călucrurile se !or re#ol!a pnă la urmă foarte bine. *nd perec'ile sosiră,Mart'e 1ourronQ ;a braţul lui Au"uste Cabo:ue şi Eulalie Cabo:ue la braţul luiArsene Cenfant, părea că înşişi, #orii unui !iitor fericit şi luminos radiau în 7urul celor două cupluri, şi noii căsătoriţi aduseseră cu ei o att de marei#bucnire de tinereţe, de forţă şi de bucurie, înct aclamaţii prelun"i, carefăceau impresia că nu se mai termină, i#bucniră de la un capăt la celălalt almiriştilor. Yamenii le stri"au tot felul de urări de bine şi fericire, îşimanifestau dra"ostea lor pentru ei şi îi sărbătoreau, pentru că !edeau în

dnşii dra"ostea atotputernică şi !ictorioasă, dra"ostea aceea care încă demai înainte apropiase pe toţi repre#entanţii acestui popor, dăruindulebo"ăţia recoltelor îmbelşu"ate, dra"ostea aceea de pe urma căreia se !or înmulţi şi !or alcătui în !iitor o naţiune unită şi libera, ce nu !a mai şti defoamete şi ură. Ni în #iua aceea, întocmai cum se petrecuseră lucrurile şt cu prile7ulcăsătoriei lui Cucien 1onnaire cu Couise Ma#elle, alte prietenii se în$ripară şialte nunţi se puseră la cale. 2oamna Mitaine, fosta brutăreasă, care, în po$da





^ Atunci, înseamnă că o să 7ucăm din nou la o alta nuntă reluă r#ndfrumoasa doamnă Mitaine. 2ar doamna 2ac'eu) e)clamă cuprinsă din nou de un $or de "roa#ăL ^ Y', nu Y', nu *um puteţi să spuneţi aşa ce!a 2oar cunoaşteţibine ideile soţului meu, ar ieşi din mormnt daca maş apuca so căsătoresc

pe $ica lui cu muncitorul ăsta, $ul unor oameni săraci, al prăpăditei ăsteia deKatalie, mereu în căutarea unei bucăţele de rasol pe !eresie şi pe care el ai#"onito de attea ori, pentru că nu plătea cu bani "'eaţă. 1ătrna continuă să !orbească şi îşi depănă cu !oce 7oasă şitremurătoare ceea ce numea c'inurile ei. 1ărbatul i se arăta în !is, noapte denoapte. *'iar şi mort, continua să o înco!oaie sub autoritatea lui despotică< ocerta şi o brutali#a în somn, folosind tot felul de ameninţări diabolice.Kefericita femeie, lipsită de apărare, mereu năucită, a!ea parte pnă şi deacest ultim "'inion, şi anume să nuşi "ăsească nici un dram de linişte în!ădu!ia ei. ^ 2acă maş apuca so mărit pe Gulienne împotri!a !oinţei lui, spuse ea

în înc'eiere, ar re!erii fără doar şi poate în $ecare noapte să mă în7ure şi sămă bată. Pln"ea, şi doamna Mitaine încercă so încura7e#e, spunndui căpoate, dimpotri!ă, dacă !a reuşi să sădească, fericire în 7urul ei, toate acestecoşmaruri ar dispărea. *'iar în clipa aceea, Katalie, pln"ăreaţa doamnăFauc'ard de odinioară, cu ani în urmă a>ată mereu în căutarea celor patrulitri de băutură pentru bărbatul său, se apropiase de !ădu!e Qcu pasul eişo!ăitor. Ku mai suferea acum din pricina mi#eriei ne"re de altădată şi locuia întruna dintre căsuţele luminoase de la *rec'erie, împreună cu Fauc'ard alei, care nu de multă !reme încetase orice fel de muncă, in$rm şi oarecum îndobitocit. 8ot cu ei mai stătea şi fratele său, Fortune, în !rstă de numai

patru#eci şi cinci de ani, dar din care munca maşinală, de brută, mereu şimereu aceeaşi, începnd de la !rsta de cincispre#ece ani, desfăşurată laateli erele u#inei Abis, făcuse un soi de bătrn timpuriu, pe 7umătate orb şisurd. Katalie rămăsese şi ea, la rndul său, în po$da bunăstării pe care odatora noului sistem de pensii şi a7utor reciproc, aceeaşi femeie tn"uitoare,depln"nd ruinele trecutului, cu cei doi bărbaţi în casă, doi copii de întreţinut, după cum spunea dnsa. *onstituiau un soi de lecţie, un e)emplu!iu al stării ruşinoase şi pline de durere la care te aducea !ec'iul sistem desalari#are, şi care fusese transmis drept pildă parcă "eneraţiilor mai tinere. ^ Ku iaţi !ă#ut pe copiii mei întrebă ea pe doamna Mitaine. ;ampierdut prin mulţimeO A', uitei

Ni îi !ă#ură întrade!ăr trecnd pe cei doi cumnaţi, braţ la braţ,susţinnduse unul pe altul în mersul lor şo!ăielnic, Fauc'ard ruinat şi peducă, întocmai ca o sta$e ridicată din mormntul unei munci de#onorante şipline de durere, şi Fortune, mai tnăr dect acesta, dar la fel de prăpădit şide bicisnic. Ni prin mulţimea din care se înălţa atta !i"oare, atta dra"ostepentru noua !iaţa şi attea speranţe, printre aceste căpiţe pe care toţi le îndră"eau cu pasiune, ca pe nişte ade!ărate obiecte de preţ ce repre#entaupinea unui între" popor, cei dpi bătrni păşeau încetişor, trnduşi parcă



neputinţa, fără să înţelea"ă prea bine cele ce se petreceau în 7urul lor şi fărămăcar să răspundă la saluturi. ^ Căsaţii în pace să stea la soare, $indcă asta le face foarte bine, reluădoamna Mitaine. Ni $ul dumnea!oastră, tot sănătos şi !esel ^ Y', bineînţeles că Couis este formidabil de sănătos, răspunse

doamna Fauc'ard. Dn !remurile de astă#i, copiii nu mai seamănă ctuşi depuţin cu părinţii lor. Kul !edeţi cum dansea#ă Kiciodată no să ştie ceifri"ul şi foamea. Atunci, brutăreasa, cu su>etul ei bun de femeie care a fost cnd!afrumoasă, se "ndi să întreprindă ce!a prin carL să contribuie la fericireaperec'ii de tineri ce îşi #mbeau unul altuia cu atta dră"ălăşenie, dansnd în faţa ei. Ce c'emă mai aproape de ea pe cele doua mame, le făcu să seaşe#e alături una de cealaltă, pe doamna Fauc'ard şi pe doamna 2ac'eu),apoi o îmbln#i pe aceasta clin urmă şi îi înmuie pnă întratt inima, încta7unse pnă la urmă săi pro!oace un şoc su>etesc şi so con!in"ă. =ufereanumai din pricina sin"urătăţii ei, iar $ trebuit nepoţei care să t se Q Q =Y;

^ Munca atrne de roc'ie prin casă şi care săi pună pe fu"ăfantomele. Ni sărmana bătrnă, slabă şi prăpădită, e)clamă în sfrşitL ^ A', 2umne#eule Eu sunt de acord, dar numai cu condiţia să nu mălase sin"ură şi să plece de la mine. Eu, una, nam spus niciodată nu, nimănui,el era cel care se opunea cu în!erşunare. 2ar dacă ne înţele"em cu toţiiasupra acestui punct şi dacă promiteţi să mă apăraţi, apoi faceţi tot ceea cecredeţi căi bine, faceţi, eu nu mă opun *nd Couis şi Gulienne a>ară că mamele lor îşi dăduserăconsimţămntul, aler"ară şi se aruncară în braţele lor, cu lacrimi de bucurieşi 'o'ote de rs. Nin felul acesta se născu, în mi7locul !eseliei "enerale, onouă fericire.

\ ( itaţi!ă la ei repetă doamna Mitaine. *um aţi încerca măcar să !ă"ndiţi că puteţi despărţi pe aceşti tineri care parcă au crescut unul pentrucelălalt Eu lam dat c'iar acum pe E!ariste al meu după Ylmpe Cenfant, şimio amintesc de parcă ar $ fost ieri cnd !enea mititica la brutărie, u ?<leWştren"arul ăsta, un puştiulică pe atunci, îi făcea cadou pră7ituri. Ca fel sa întmplat şi cu Couis Fauc'ard, pe care de attea ori lam !ă#ut dnd trcoaleprin faţa măcelăriei dumnea!oastrăQ, doamnă 2ac'eu), şi 7ucnduse cu Gulienne Acum apele sau limpe#it, familiile Cabo:ue, 1ourron, Cenfant şi !onnot petrec la nunta copiilor, dar c'iar în momentele de încrncenare,cnd părinţii lor se sfşiau între dnşii, tinerii aceştia toţi creşteau laolaltă, şiei repre#intă astă#i bo"ata noastră recoltă de dra"oste şi prietenie

Ni frumoasa doamnă Mitaine rdea clin ce în ce mai tare, cu aerul ei denespusă bunătate, ca şi cum ar $ păstrat în întrea"a sa făptură aroma depine proaspătă şi caldă în mi7locul căreia trăise ca o minunată brutăreasăbălaie, desprinsă dintro carte de po!eşti. Ni, 7ur împre7urul ei, bucuria se înălţa de pretutindeni se spunea că alte noi lo"odne se puseseră la cale,aceea a lui =ebastien 1ourron şi a A"at'ei Fauc'ard, precum şi aceea a luiKicolas !onnot şi a %oei 1onnaire. 2ra"ostea, dra"ostea domneapretutindeni, cimenta fără odi'nă prieteniile şi reuşea să desă!rşească



unirea tuturor oamenilor, indiferent 7de cate"oria căreia aparţineau. Eafăcuse M rodească această cmpie, încărcase arborii cu o cantitate att demare de fructe, înct cren"ile lor păreau că se frn" sub "reutatea poamelor,dăruise bra#delor o aseme nea bo"ăţie de "ru, înct din #are în #are, de laun capăt la celălalt al ori#ontului, ct !edeai cu oc'iul, căpiţele se înălţau ca

nişte coloane aurite ae unui imens templu. 2ra"ostea plutea prin !ă#du', înmi7locul parfumului puternic cel i#!odea această fertilitate, şi tot dra"osteaera aceea care diri7a nunţile fericite de pe urma cărora !or apărea pe lume omulţime de noi "eneraţii, mai libere şi mai drepte. Ni petrecerea dură pnăseara, cnd se aprinseră primele stele, ca o ade!ărată apoteo#ă a iubirii,apropiind clipă de clipă inimile, contopindule unele întraltele în iureşuldansului şin mi7locul cntecelor acestui mic popor cuprins de !eselie şi a>at în plin marş în direcţia reali#ării unităţii şi armoniei !iitoare. 2ar, în, mi7locul acestor simţăminte de fraternitate care in!adaserătoate inimile, se a>a un sin"ur om, un străbun, maistrul turnător Morfain,care se ţinea deoparte, în picioare, tăcut şi sălbatic, fără să poată şi fără să

!rea sănţelea"ă cele ce se petreceau în 7urul său. Rămnea să trăiască maideparte întocmai ca un Hulcan preistoric, întro bortă de stncă din prea7mafurnalului, de supra!e"'erea căruia se ocupa, şi îşi ducea acum sin"ur acolo#ilele, ca un sc'i!nic, doritor să se aşe#e în afara !remurilor şi rupnd oricefel de relaţie cu noile "eneraţii ce se ridicau. Dncă de pe cnd $ica îui Ma1leue, plecase de acasă ca săşi trăiască !isul de dra"oste, împreună cuAc'ille ourier, luceafărul nopţilor ei senine, bătrnul simţise că întrade!ăr!remurile îi răpiseră tot ceea ce a!ea mai bun pe lume. Apoi un alt capriciude dra"oste îi răpise băiatul, Petit2a, >ăcăul !oinic, uriaşul bla7in şi !i"uros,care se îndră"ostise la nebunie de Uonorine, o brunetă micuţă, !ioaie şisprintenă, $ica lui *aau), băcanul, care ţinuse şi un cabaret. Ca început

bătrnul *aau) refu#ase cu brutalitate săşi dea consimţămntul pentruo$cierea căsătoriei, plin de dispreţ adnc pentru această familie cu o morală îndoielnică, oameni dubioşi, care dealtminteri încercau, la rndul lor, aceleaşisimţăminte de dispreţ pentru el. *u toate acestea, tot *aau) fusese celcare cedase primul, căci se arătase, ca întotdeauna, foarte abil şi foarte uşoradaptabil. Pe !remea aceea, după ce îşi înc'isese pră!ălia de băuturi, îşifăcuse o situaţie frumoasă în calitate de supra!e"'ptor7ef al ma"a#ineloruni!ersale de la *rec'erie şi !ec'ile lui7spră!i necinstite fuseseră date uitării,pentru că începuse să arate de acum înainte foarte mult de!otament faţă deideile de solidaritate ale asociaţiei, aşa că nu era ca#ul să se încăpăţne#e întrun refu# care ar $ putut săi dăune#e. Atunci Petit2a, mnat de dorinţele

lui, trecuse peste !oinţa tatălui său. Dntre cei doi bărbaţi a!usese loc o ceartăcumplită, urmată ele o mspăimntătoare ruptură. Ni de atunci, maistrulturnător, i#olat în borta lui dintre stnci, nu mai !orbea cu nimeni şi nu maitrăia dect pentru a diri7a acti!itatea furnalului său, întocmai ca o fantomăsălbatică şi de neclintit a unor !remuri de demult apuse. Ani şi ani se scurseseră fără să $ lăsat măcar o urmă pe faţa bătrnuluiMorfain. El rămnea mai departe în!in"ătorul focului, colosul cu un enormcap pr7olit, cu nasul ca un cioc de !ultur, cu oc'ii de >ăcări, împlntaţi



deasupra unor obra7i ce păreau ca fuseseră de!astaţi ele o mulţime de lar!e.ura lui c'inuită, care nu se mai desc'idea #ile între"i, îşi păstrase pe bu#eroşul sălbatic, pricinuit de do"oarea focului. Ni nimic omenesc nu mai părea în stare săi emoţione#e, în adncul sin"urătăţii implacabile în care se înc'isese, cnd îşi dăduse seama că propriii săi copii, $ul şi $ica, se a>au de

partea celorlalţi, a acclora ce pre"ăteau un nou !iitor, Ma1leue ti dăruise luiAc'ille o fetiţă delicioasă, Ceonie, care creştea plină de "raţie şi duioşie. Petit2a a!usese, la rndul lui, de la Uonorine, un băiat !oinic şi înentător,Ramond, un ştren"ar plin de inteli"enţă, care, nu peste multă !reme, urmasă a7un"ă şi el la !rsta însurătorii. 2ar bunicul nu se lăsa înduioşat, îirespin"ea pe copii şi c'iar se încăpăţna să nui !adă. Erau, după părerea lui,nişte întmplări care se petreceau întraltă lume şi din pricina cărora nu sesimţea ctuşi de puţin emoţionat. Faţă de furnalul lui însă, lucrurile sepetreceau cu totul altfel şi dra"ostea părintească pe care o a!usese mereupentru acesta părea să crească şi mai mult, acum, cnd afecţiunea ceopurtase copiilor se prăbuşise de$niti!. Hedea în monstrul ce bubuia din

pricina unui foc !eşnic al cărui pntece îl alimenta #iua şi noaptea, ceas deceas, pentru ai asi"ura di"estia $erbinte, un fel de copil uriaş deal lui. *elemai mici deran7amente, atunci cnd şar7ele păreau săşi piardă cte ce!a dinstrălucirea lor, îi strneau tot felul de "ri7i pline de duioşie şi îşi petreceanumeroase nopţi fără să pună pleoapa pa pleoapă, supra!e"'ind bunafuncţionare a "urilor de !nt. =e de!ota muncii ca un tnăr îndră"ostit, înmi7locul do"oarei 7eraticului, de a cărui usturime "roa#nică pielea lui nu maipărea să se teamă. Cuc se "ndise săl scoată la pensie, în"ri7orat de !rstalui înaintată, dar trecuseră anii şi nu a!usese tăria necesara să ia o asemenea'otărre, în faţaQ supărării pe care nimic nu ar $ putut so domolească şi are!oltei cel făceau să freamăte pe acest erou al muncilor celor mai "rele,

att de mndru de faptul că o !iaţă întrea"ă şia întrebuinţat muşc'ii şi şiaars pielea în acti!itatea lui umilă, dar măreaţă de cuceritor al focului. *easulpensionării o să sune el însuşi cnd!a, din pricina ine!itabilei e!oluţi7pro"resi!e a societăţii a>ate în plin marş, aşa că Cuc preferă sa mai aştepte,do!edinduşi încă o dată bunătatea şi înţele"erea pentru oamenii din 7urulsău. Dncă de multă !reme, Morfain se simţise ameninţat, pe unde!a, de ooarecare prime7die. Kui erau străine ctuşi de puţin cercetările ştiinţi$ce pecare le făcea stăpnul său, Gordan, pentru a înlocui furnalul att de "reoi, attde încet =a lucru şi att de în!ec'it faţă de timpurile moderne, din pricinainfernalului său sistem complicat de mnuire, prin nişte baterii uşoare şi

in"enioase, cu randament rapid, pe care sale adapte#e la cuptoareleelectrice. ;deea că sar putea ca cine!a să stin"ă şi să dărme colosul careardea de ani şi ani de #ile îl #ăpăcea de tot. =e interesase de re#ultateledobndite şi fusese de asemenea neliniştit atunci cnd Gordan obţinuse ceadinti reali#are ce constituia un mare pro"res, ar#nd cărbunele la ieşirea luidin "urile de mină ?sub "eneratoarele de aburi ale maşinilor, transportndapoi electricitatea la u#ina de la *rec'erie prin intermediul unor cabluri, fărănici un fel de pierdere. 2ar, din 7noment ce preţul de cost rămnea încă mult



prea ridicat, făcnd imposibilă întrebuinţarea ener"iei electrice pentruobţinerea fontei din minereul de $er, Morfain putuse totuşi să se mai bucureo !reme de inutilitatea acestei prime !ictorii a lui Gordan. Hreme de #ece anidupă aceea, cu prile7ul $ecăruia dintre eşecurile lui Gordan,. Dncercase omulţumire ascunsă şi #mbise Dn sinea lut oarecum sarcastic, $ind con!ins că

focul !a ştii să se apere şi că nu se !a lăsa niciodată înfrnt de această nouaforţă, de acest trăsnet misterios, al cărui ful"er nici măcar nu se !edea.2orea ca stăpnul lui să $e cel în!ins şi să !adă nimicite aparatele pe careacesta le construia fără încetare, perfecţionndule de la o #i la alta.. Ni iatăcă dintro data ameninţarea începu să ia proporţii, circulnd #!onul că Gordanreali#ase de curnd marea lui descoperireL "ăsise mi7locul de a transforma întrun mod mai direct ener"ia calorică pe care o conţinea cărbunele înener"ie electrică, fără săTmai $e ne!oie să treacă prin ener"ia mecanică,adică suprimnd maşina cu aburi, acest intermediar stn7enitor şi att decostisitor. Dn felul acesta, problema era ca şi re#ol!ată, preţul de cost alener"iei electrice urma să $e att de redus, incit sar $ putut să o

întrebuinţe#e întrun c'ip ct se poate de folositor şi pentru a obţine fonta dinminereul de $er. Aparatele destinate producerii acesteia începuseră de peacum să. Funcţione#e, şi în momentul acela tocmai se instala, o primă seriede asemenea cuptoare electrice. Morfain, disperat, se în!rtea de 7ur împre7urul furnalului, cu aerul său de sălbaticT încăpăţnat, ca şi cum ar $!rut ca prin făptura lui uriaşă săl apere. *u toate acestea, Cuc nu dădu c'iar att de curnd ordinul să seTstin"ă furnalul, doritor să efectue#e mai înti o e)perienţă ct de ctconcludentă cu prima serie de cuptoare electrice. Hreme de aproape şaseluni, cele două topitorii funcţionară paralel, şi aceste #ile fură, pentrubătrnul maistru turnător, cele mai cumplite momente din !iaţa lui, căci

acum simţea că monstrul iubit, cu a cărui pa#ă era însărcinat, seW a>a sortitpieirii. ;; !edea părăsit de toată lumea, nimeni nu mai urca pnă la el, curioşiise îmbul#eau care mai de care acolo 7os, roind înentaţi în 7urul acestorcuptoare electrice, ce ocupau att de puţin loc şi făceau, se spunea, o treabăbună şi întrun timp mult mai scurt. Morfain, stăpnit de o ranc'iunăcumplită, nici măcar nu !roise să coboare să !adă aceste in!enţii, pe care letrata cu un dispreţ su!eran, socotindule nişte simple 7ucării, bune numaipentru copii. Putea oare să $e înlocuită stră!ec'ea metodă, putea oare să $edetronat focul cel !a7nic şi strălucitor, care dăruise omului putere asupra împărăţiei luminii =e !a re!eni fără îndoială pnă la urmă la !ee'iie metode,la aceste furnale uriaşe, a căror !ăpaie arsese !reme de secole fără să se

stin"ă nici o clipă. Ni din pustietatea în care trăia, se mulţumea, împreunădoar cu cei cţi!a oameni din ec'ipa lui, liniştiţi ca şi el, să pri!ească de sus,foarte de sus, acoperişul de 'an"ar sub care se a>au cuptoarele electrice cefuncţionau din plin, fericit de $ecare dată cnd, noapte de noapte, aprindeaori#ontul cu imensele lui şar7e strălucitoare. Heni totuşi #iua cnd Cuc 'otărî soarta furnalului, al cărui randament numai corespundea cerinţelor, $ind mai ane!oios de utili#at şi mai costisitor,lucru pe care de acum înainte il demonstra e)perienţa. =e stabili căl !or



lăsa sa se stin"ă pentru al putea apoi dărma, după ce !a $ elaborată oultimă şar7ă. Pre!enit asupra acestui lucru, Morfain nu răspunse nimic,rămnnd impasibil, cu faţa lui de bron#, care nui mai trăda prin nimic#buciumul su>etului. *almul acesta cumplit le strni teama şi Ma1leue urcăsăşi !adă tatăl, însoţită de $ica ei mai mare, Ceonie, în !reme ce lui Petit2a

îi trecu prin minte acelaşi "nd frumos, aducnd cu el pe Ramond, băiatullui cel mare. Pentru o clipă, la fel ca odinioară, familia se a>ă din nou reunită,toţi laolaltă în borta dintre stnci, cu tatăl lor uriaş aşe#at la mi7loc, între fatanespus de bălaie şi cu oc'ii ei foarte albaştri şi băiatul acela puternic şi bla7in,care se înduioşa la culme de pufniturile mnioase ale bătrnului, şi maie)istau în plus, acolo, acum, nepoata de o frumuseţe "in"aşă şi nepotulfoarte a"er la minte, în care se încarna noua "eneraţie, acti!ă şi făuritoare aunei alte fericiri 1unicul acceptă să $e sărutat şimbrăţişat, fără să respin"ăpe copii, aşa cum proceda de obicei. 2eşi se 7urase să nui mai !adăniciodată, se lăsă de data aceasta încon7urat de ei. 2ar nu le înapoiemn"ierile, a!nd aerul că trăieşte în afara !remurilor, întocmai ca un erou

al unor timpuri de mult apuse, pentru care întrea"a omenire era ca şi moartă.=cena aceasta se petrecea întro #i de toamnă întunecată şi rece, la !remeaamur"ului #orit de !enirea nopţii, al cărui !ăl de mătase părea că se aşternedin cerul cenuşiu, înfăşurnd pămntul ne"ru. Ni bătrnul se ridică în picioareşi nu rupse muţenia lui din totdeauna dect ca să spunăL ^ Uaideţi, sunt aşteptat, mai a!em de elaborat încă o şar7ă şi "ata. Era ultima. 8oţi îl urmară pnăn faţa furnalului. Yamenii din ec'ipă sea>au acolo, cufundaţi în întunericul nopţii, aşteptndul, şi de îndată ce se i!i începură munca obişnuită, răscolind şi lo!ind cu crli"ele în adncul canaluluide scur"ere, acoperit de dopul din cărămi#i refractare, mărind "aura dee!acuare, pnă cnd, în cele din urmă, şu!oiul tumultuos de metal

incandescent începu săşi rosto"olească dea lun"ul 7"'eaburilor prul ele>ăcări, ducnduse să umple tiparele cu bălţi de foc !iu. Y dată mai mult. 2inaceastă dră roşcată şi din aceste cmpuri de foc se ridică o 7erbăneîntreruptă de sentei, nişte sentei albastre, uşoare şi "in"aşe, roind în 7urul unor fuse din aur de o neasemuită $neţe, părnd o ade!ăratăin>orescenţă de număuita, printre nişte spice de aur. Nin crepuscululposomorit de pnă atunci, o lumină dea dreptul orbitoare însori furnalul şiconstrucţiile toate din !ecinătate, apoi acoperişurile caselor din 1eauclair şimai departe imensul ori#ont. 2upă care totul se stinse, be#na adncă a nopţiise aşternu din nou, şi acesta fu sfrşitulL furnalul îşi dăduse du'ul. Morfain, care pri!ise fără să scoată o !orbă, nu mişca şi se ţinea mai

departe în întuneric, părnd că şi el nui nimic altce!a dect una dintreaceste stnci din împre7urimi pe care noaptea le lua din nou în stăpnire. ^ Cată, spuse încetişor Ma1leue, acum, cnd nu mai e)istă nici un felde treabă de făcut pe aici, o să trebuiască să cobori la noi. *amera ta epre"ătită şi te aşteaptă de mult timp. Ni Petit2a spuse la rndul luiL



^ 8ată, de data asta înseamnă că a !enit momentul să te odi'neşti, şiţiam pre"ătit şi noi, la rndul nostru, o odaie a ta. Y să te împărţi cnd launul, cnd la celălalt dintre copiii tăi. 2ar bătrnul maistru turnător nu răspundea ctuşi de puţin, în cele dinurmă, un oftat adnc îi um>ă pieptul, ca un fel de "eamăt dureros, şi spuseL

^ Aşa e, o să cobor, o să !in să !ă !ădO 2ucdţi!ă. Hreme de încă cincispre#ece #ile de atunci, nimeni nu reuşi sălcon!in"ă pe Morfain să părăsească furnalul. Di urmărea în"'eţarea lentă, întocmai ca a"onia unui muribund. Rămnea acolo ultimul şi îl pipăia în$ecare seară, pentru a se asi"ura dacă nu cum!a era întrade!ăr completmort. Ni, atta timp ct mai simţi încă în el puţină căldură, se încăpăţnă, îl!e"'e întocmai ca pe un prieten ale cărui rămăşiţe nu se abandonea#ă dectdupă ce su>etul a trecut de$niti! în neant. 2ar în currsd sosiră oamenii însărcinaţi cu demolarea, şi aceştia îl !ă#ură întro seară părăsinduşi bortadintre stnci, smul"nduse din acele locuri printrun sacri$ciu suprem şicobornd înspre u#ina de la *rec'erie, pentru a se duce cu pasul lui încă

#dra!ăn de bătrn !i"uros, deşi în!ins, dea dreptul către imensul 'an"ar cu"eamuri, sub acoperişul căruia funcţiona bateria cuptoarelor electrice. *'iar în clipa aceea, Gordan şi cu Cuc se a>au acolo, împreună cu Petit2a, care era însărcinat să supra!e"'e#e fonta, a7utat de $ul său, Ramond,de pe acum un buri muncitor electrician. Pricina pentru care Gordan nu maipărăsea o clipă măcar 'an"arul era că funcţionarea cuptoarelor electricetrebuia încă re"lată de la o #i la alta, şi omul de ştiinţă era stăpnit de dorinţasă perfecţione#e din ce în. *e mai mult metoda lui cea nouă, careiconsumase atţia ani de cercetări şi de e)perienţe. ^ A' dra"ul meu Morfain e)clamă el plin de bucurie. Prin urmare teai'otărt să de!ii mai înţele"ător

*u faţa lui impasibilă, de culoarea fontei !ec'i, eroui se mulţumi săspunăL ^ 2a, domnule Gordan, am !enit să !ă !ăd maşina. Cuc, puţin cam neliniştit, îl e)amină atent, căci dăduse ordin să $esupra!e"'eat îndeaproape, de cnd a>ase că fusese "ăsit întro #i cu faţaaplecată înspre o "ură de încărcare a metalului încă plin de 7ăratic, a!ndaerul unui om carei "ata să facă saltul către înspăimntătorul infern. nmuncitor din ec'ipa lui îl sal!ase +++ ultima clipă de la o moarte care ar $repre#entat ultimul sacri$ciu făcut de iăptura aceasta în !rstă monstrului,căruia iar $ dăruit astfel pnă şi trupul copt şi răscopt de sute de ori, ca şicum bătrnul ar $ dorit să dobndească "loria de a se să!rşi din !iaţă în

focul att de mult iubit şi în faţa căruia slu7ise cu credinţă !reme de mai binede o 7umătate de !eac. ^ Dntrade!ăr, e "ro#a!, bra!ul meu Morfain, faptul că te mai 7nteresea#ă încă toate astea, spuse Cuc fără săl părăsească o secundă dinoc'i. 8a te uită la drăciile astea. *ele #ece cuptoare electrice, care alcătuiau bateria, se aliniau întocmaica #ece cuburi "i"antice din cărămidă roşie, înalte de doi metri şi cinci#eci decentimetri lăţime. Ni sin"urul lucru care se !edea deasupra lor era armătura



electro#ilor loarte puternici, alcătuită din cilindri "roşi de cărbune, fa care!eneau să se ataşe#e cablurile ce repre#entau conductorii de electricitate.Yperaţia era foarte simplă. n melc, acţionat doar prin apăsare pe un buton,deser!ea cele #ece cuptoare, transporta minereul şi îl deşerta în $ecaredintre ele. n al doilea buton declanşa curentul electric şi aprindea un arc

!oltaic, a cărui temperatură e)traordinar de ridicată, atin"nd şi două mii de"rade, putea să topească două sute de [ilo"rame de metal în cinci minute. Niera su$cient numai să în!rţi un al treilea buton, pentru ca uşa din platinăcare înc'idea "urile $ecăruia dintre cuptoare să $e ridicată şi pentru ca un felde bandă rulantă, presărată cu nisip foarte $n, să se pună în mişcare şi săprimească cele #ece lin"ouri de cte două sute de [ilo"rame, pe care letransporta apoi în aerul rece de afară. ^ Ei bine, bra!ul meu Morfain, reluă şi Gordan la rndul său, cuprins deo bucurie de copil fericit, ce mai spui de asta Ni îi e)plică randamentul maşinilor. Aceste 7ucărioare, reali#nd ctedouă sute de [ilo"rame de fontă $ecare în numai cinci minute, a7un"eau

împreună să producă în decursul unei #ile între"i de lucru frumoasa cantitatede două sute patru#eci de tone, şi asta supunndule unui re"im de acti!itatede numai #ece ore. Era un randament uluitor, mai cu seamă dacă te "ndeaila faptul că !ec'iul furnal, ar#nd #i şi noapte, nu atin"ea nici măcar a treiaparte din această producţie. 2e asemenea, rareori se întmpla ca acestecuptoare electrice să funcţione#e mai mult de trei sau patru ore, şi tocmaiacesta era a!anta7ul pe carel pre#entau, anume că le puteai stin"e şiaprinde după cum a!eai ne!oie, atunci cnd doreai să obţii pe loc aceacantitate de materie primă ce îţi era necesară. Ni ctă curăţenie, ctăuşurinţă în mnuirea lor şi ctă simplitate Aproape că nici nu mai e)istaurmă de praf, pentru că electro#ii furni#au ei înşişi cărbunele necesar

carburării minereului. Kumai nişte "a#e mai trebuiau e!acuate, şi #"urare#ultată era întro cantitate att de mică, înct se debarasau de ea fără niciun fel de osteneală, cu prile7ul curăţeniei #ilnice. Kici urmă de colosulprimiti!, pentru di"estia căruia a!eau atta de furcă Kici urmă denumeroasele or"ane ane)ă, att de stn7enitoare, cu care trebuiseră să încon7oare odinioară !ec'iul furnalL conducte de epurare, "uripentrureîncăl#ire, maşin7 "eneratoare de aertuburi care săi asi"ure curenţi continui=tomacul acesta nu mai era ameninţat cu astuparea sau răcirea. Kici !orbăsă se dărme totul din pricina cine ştie cărei "uri de !nt care funcţiona prostşi să $e ne!oie să se "olească pntecele monstrului în mi7locul >ăcărilor Ninici nu mai era necesară o ade!ărată armată de foc'işti care să !e"'e#e la

"ura de încărcare şi nici o alta de muncitori turnători care să lo!ească de #or în dop, pr7olinduse la do"oarea şar7elor, trăind întro !eşnică stare dealarmă şi succednduse în numeroase ec'ipe de #i şi de noapte. Ycupndnumai cincispre#ece metri în lun"ime şi cinci în lăţime, bateria celor #ececuptoare electrice, dimpreună cu banda lor rulantă, a!eau spaţiu su$cient demare în imensul 'an"ar pre!ă#ut cu "eamuri, !esel şi luminos, care leadăpostea şi trei copii ar $ fost de a7uns ca să pună totul în funcţiune,acţionnd unul de la butonul care punea în mişcare melcul, altul de la butonul



care aprindea electro#ii şi cel deal treilea de la butonul care acţiona bandarulantă. ^ Ei, ce mai spui de asta, ce mai spui de asta, dra"ul meu Morfainrepetă Gordan cu un aer triumfător. 1ătrnul maistru turnător pri!ea întruna, fără să scoată un cu!nt şi

fără să sc'iţe#e !reun "est. Koaptea începuse să în!ăluie 'an"arul cufaldurile ne"re ale mantiei sale, şi re"ularitatea de ceasornic cu carefuncţiona bateria era dea dreptul surprin#ătoare. Reci şintunecate, cele #ececuptoare păreau că dorm, în !reme ce micuţele cărucioare cu minereu,acţionate de către melc, se !ărsau unul cte unul pe canalele de aducţiune.Apoi, din cinci în cinci minute, uşile din platină se desc'ideau şi cele #ece 7eturi luminoase ale şar7elor străpun"eau întunericul, după care tot attealin"ouri din fontă, presărate cu >ori de albăstrele printre spice de aur erautransportate de banda rulantă printro mişcare lentă şi continuă. Ni, cutimpul, aceste iluminaţii ritmice, aceste apariţii de aştri splendi#i, din pricinacărora între"ul 'an"ar strălucea la inter!ale e"ale între ele, de!eneau un

spectacol e)traordinar. Petit2a, care stătuse pnă atunci tăcut, se 'otărî să dea cte!ae)plicaţii bătrnului. Di arătă cablurile "roase care, străbătnd po!rnişul,transportau curentul electric. He#i tu, tată, electricitatea a7un"e pe acolo, şi este de o putere att demare înct, dacă cine!a ar rupe $rele, totuî ar sari în aer dintro dată, ca lo!itde trăsnet, Cuc, mai liniştit acum pentru căl !edea pe Morfain att de calm, începu să rdă. ? Ku e)a"era totuşi, $indcă ai să ba"i "roa#a în copii cu ! orbele astea.Kimic nar sări în aer, doar că imprudentul care ar atin"e $rele ar $ înprime7die de moarte. NP apoi cablul este destul de solid.

^ A', întrade!ăr, asta aşai reluă Petit2a. ;ar trebui nişte braţe alnaibii de #dra!ene ca săl poată rupe. Morfain se apropiase din ce în ce mai mult de cablu, cu faţa luibătătorită, de pe care nu se putea citi niciodată nimic, şi nu mai a!ea dectsă ridice braţele pentru al atin"e. Rămase acolo, ţintuit locului !reme decte!a secunde încă, mereu impasibil. 2ar, dintro dată, în oc'ii lui se aprinseo ?>acără att de !ie, înct Cuc fu cuprins din nou de nelinişte, simţind +++mod nelămurit cum pluteşte prin !ă#du' ameninţarea unei catastrofe. ^ 8e l eT@s de a7uns nişte braţe al naibii de #dra!ane spuse înTceledin urmă Morfain, 'otărnduse în sfrşit să !orbească. ;a te uită încoace,>ăcăule

Ni, mai înaintec'iar ca cine!a să $ a!ut timpul necesar sa inter!ină, în'aţă cablul între minile lui înăsprite de foc şi care erau aidoma unor cleştide $er. Răsuci cablul şil rupse printrun efort supraomenesc, aşa cum unuriaş înfuriat ar rupe sfoara cu care este le"ată 7ucăria unui copil. Ni "estulacesta declanşă trăsnetul, $rele se atinseră între ele şi o senteieformidabilă, dea dreptul orbitoare, ţşni. 1rusc, între" 'an"arul fu scufundat întro be#nă adncă şi nu se mai au#i dect căderea unui corp "reoi, bătrnul



!oinic ce se prăbuşea trăsnit dintro dată, ca un ste7ar dobort printretenebrele care pluteau în 7ir. Ka!ură încotro şi aler"ară în "rabă să caute nişte lanterne. Gordan şi cuCuc, tulburaţi, putură numai să constate moartea bătrnului, în !reme cePetit2a se 7elea şi pln"ea. Dntins la pămnt cu faţa către cer, fostul maistru

turnător părea că nu suferise ctuşi de puţin şi #ăcea întocmai ca un colosintact de fontă !ec'e, din care focul nu maiputea acum să muşte. Heşmintelelui ardeau şi trebuiră W să Wi le stin"ă. Ku mai !roise, fără îndoială, săsupra!ieţuiască monstrului att de îndră"it de el, furnalului acela !ec'i, alcărui ultim slu7itor #elos rămnea. *u el, se sfrşea prima etapă a lupteiomului pentru îmbln#irea focului repre! #enta cuceritorul metalului, curbatsub apăsarea dureroasă a unei munci de scla! şin acelaşi timp mndru de aşi face titlu de nobleţe din această muncă stri!itoare, desfăşurată la nesfrşitde către omenirea a>ată în plin pro"res şi în lupta pentru fericirea !iitoare. =edase în lături c'iar din calea !remurilor noi ce se născuseră şi aduseseră ctde ct $ecăruia dintre oameni, mulţumită !ictoriei muncii drepte, un dram de

odi'nă şi un strop de bucurie, putinţa de a trăi o !iaţă mai liberă şi maifericită, de care bene$ciaseră pnă atunci numai cţi!a pri!ile"iaţi, "ustndplăcerile momentelor de desfătare stoarse din nedreptate şi suferinţele lacare erau supuşi cei mulţi la număr. Ni că#use acum, ca un erou primiti! şi caun apărător încăpăţnat alT !ec'ilor W şi T"roa#nicelor cor!e#i, ca un Hulcan înlănţuit, alături de $erăria lui, duşman orb al oricărui mi7loc ce lar $ pututelibera, clădinduşi "loria tocmai pe starea lui de rob şi respin"nd ca peT o în7osire a $inţei lui faptul de a i se mai uşura întro bună #i eforturile şisuferinţele la care era supus. Forţa epocii noi, trăsnetul acela împotri!acăruia !enise să lupte şi sa îl umilească, îi nimicise şi acum bătrnul seodi'nea.

Ca cţi!a ani după ce se petrecuseră aceste e!enimente, trei noicăsătorii se înc'eiară iarăşi, reuşind să contopească pe deplin diferitecate"orii de oameni, să strn"ă din ce în ce mai tare le"ăturile dintre ei, înmi7locul acestui popor mititel, unde pacea şi frăţia se făceau din ce în ce maimult simţite. Uilaire Froment, $ul cel mai mare al lui. Cuc şi al Gosinei, un>ăcău !oinic de două#eci şi şase de ani acum, o luă în căsătorie pe *olette,micuţa blondă ce !ă#use în>orind optspre#ece primă!eri, $ica lui Kanet şi aKişei şi, de atunci, sn"ee familiei 2ela!eau Q începu să se contopească încet cu cel al familiei Froment şi al acelei biete Gosine, adunată odinioară pe 7umătate moartă de foame de prin prea7ma porţilor u#inei Abis. Y altăcăsătorie fu aceea a unei fete tot din familia Froment, 8'erese, al treilea copil

al lor, o !oinică frumoasă şi plină ele !eselie, care, la cei şaptespre#ece ani aisăi, se căsători cu Ramond, mai mare ca ea cu doi ani, $ul lui Petit2a şi alUonorinei *aau) şi, de data aceasta, sn"ele familiei Froment se unea cuacela al familiei Morfain, muncitori le"endari, şi cu acela al familiei *aau),repre#entanţi ai fostului ne"aţ, pe care asociaţia de la *rec'erie îl distrusese.Dn srşit, cea dea treia căsătorie fu aceea dintre Ceonie, $ica lui Ac'illeourier şi a lui Ma1leue, care, la cei două#eci de ani minunaţi ai ei, se măritacu unul dintre $ii lui 1onnaire, de aceeaşi !rsta cu ea, şi anume =e!erin,



fratele mai mare al lui Cucien şi bur"'e#ia, care tră"ea să moară, se unea înfelul acesta cu poporul, prin urmaşii acelor muncitori c'inuiţi cnd!a, în!remuri acum moarte, pe atunci resemnaţi, astă#i muncitori re!oluţionari, pepunctul de a se elibera din scla!ie. =e încinseră mari petreceri, căci toţi sperau că urmaşii fericiţi ai lui Cuc

şi ai Gosinei !or da roade, se !or înmulţi şi !or a7uta să se popule#e noul oraşconstruit deQ Cuc pentru Gosine, cu "ndul ca între" poporul, laolaltă cu ea, să$e sal!at de la nedreapta mi#erie în care trăia. Acesta era torentul dedra"oste, !iaţa care se de#!olta fără încetare, în#ecind recoltele şi făcnd săse înmulţească din ce în ce numărul oamenilor care luptau pentru a instauramai mult ade!ăr şi mai multă dreptate în lume. 2ra"ostea !ictorioasă, mereutnără şi fericită, purta după sine perec'ile de tineri, familiile nou formate,oraşul între", înspre instaurarea unei armonii $nale, a unei bunăstări cucerite în cele din urmă. Ni $ecare nouă căsătorie făcnd să se i!ească o căsuţă înplus în mi7locul !erdeţii, !alul căsuţelor albe nu se mai oprea niciodată şia7unsese pnă la urmă să in!ade#e şi să măture !ec'ea ma'ala a

1eauclairului. 1ătrnul cartier lepros, cu cocioabele lui mrşa!e, unde cei cemunceau din "reu se c'inuiau şi mureau în mi#erie de secole şi secole, eraras de pe suprafaţa, pămntului şi asanat de multă !reme, $ind înlocuit debule!arde lar"i, plantate cu arbori şi măr"inite de faţadele sur#ătoare alecaselor. Acum însuşi cartierul bo"ătaşilor se a>a în prime7die, datorită faptuluică, prin alinierea unor stră#i noi, numeroase edi$cii !ec'i, aşa cum erausubprefectura, primăria, tribunalul, ba c'iar şi înc'isoarea, a!eau tendinţa săcapete noi întrebuinţări, iar altele, care dobndiseră un folos mai practic, săse e)tindă. Kumai stră!ec'ea biserică rămnea neatinsă, aşa cum se "ăseaea, cu cupola crăpată şi pe 7umătate prăbuşită în mi7locul unei pieţe aproapepustii, asemănătoare unui cmp plin de ur#ici şi de mărăcini. Pretutindeni în

7ur, locuinţele ponosite şlQcasele de raport fuseseră înlocuite prin construcţiimai sănăG toase, unde domneau relaţii de fraternitate, mici !ile răs$i rateprin imensa "rădină care de!enise oraşul între", în!eseCite cu toate delumina !ie ce le scălda şi de apa 7urata ce le !enea din belşu" prin conducte.Ni noul oraş căpăta tot mai mult contur, un oraş foarte mare şi foartesănătos, ale cărui bule!arde se lun"eau mereu, şi care a7un"ea încă de peacum să sărute bu#a cărnoasă a cmpiei fertile Rouma"ne. ;;; =e scurseră din nou încă #ece ani şi dra"ostea care strnsese laolaltăperec'ile, dra"ostea fecundă şi !ictorioasă, făcu să se i!ească şi să sede#!olte, în $ecare dintre aceste noi familii ce se formaseră, o ade!ărată

in>orescenţă de copii, buc'ete de !eselie, în a căror de#!oltare armonioasăse putea citi !iitorul fericit cei aştepta. Fiecare nouă "eneraţie care se i!eaaducea după sine speranţa ca pacea se !a răspndi şi !a re"enera lumea,tocmai prin acel dram în plus de ade!ăr şi dreptate cel repre#enta. Cuc, în !rstă acum de şai#eci şi cinci de ani, pe măsură ce îmbătrnea,iubea cu o pasiune din ce în ce mai mare copiii. Dn momentele acestea, cndconstructorul oraşului, cel ce ridicase acest popor, !edea înălţnduse.*itadela mult!isată, se preocupa mai cu seamă de "eneraţiile în formare, se



apropia de copiii mici şi le dăruia toate orele lui libere, cu "ndul că eirepre#entau !iitorul. Aceştia, copiii lor, şi poate c'iar, mai tr#iu, copiiicopiilor acestora, erau cei care trebuiau să a7un"ă un popor cult şi inteli"ent,repre#entnd idealul lui împlinit în ceea ce pri!eşte bunătatea şi destoinicia. 8ransformările mari nu le puteau aduce oamenii bătrni, mai cu seamă cnd

au trăit înlănţuiţi în credinţe şi obiceiuri ata!ice. Ku poate $ !orba despre aşace!a dect la tineretul care a fost eliberat de ideile false şi a7utat sa creascăşi să se de#!olte potri!it e!oluţiei $reşti pe care o "enerea#ă pre#enţa luiacti!ă. Ni simţea foarte bine că $eciuQe "eneraţie noua trebuie să repre#inte în felul acesta un as înainte şi că $ecare dintre ele creea#ă mai multăsi"uranţă, reali#ea#ă o atmosferă mai propice de bună înţele"ere şi aducedupă sine o cantitate mai mare de fericire. 2e asemenea, obişnuia să spună, însoţinduşi !orbele de un #mbet bla7in, copiii repre#entau forţele cele maiputernice şi cu şansele cele mai mari de !ictorie, care se ridicau din mi7loculmicului său popor în curs de de#!oltare. Dn lun"ile plimbări matinale pe care continua să le facă de două ori pe

săptămnă, cu re"ularitate, Cuc consacra cea mai mare parte din timp!i#itării sălilor de clasă şi creşelor unde erau strnşi laolaltă toţi micuţii, şipunea mult su>et în treaba aceasta. Dncepea în mod obişnuit cu ei, înainte dea păşi pra"ul atelierelor sau al ma"a#inelor uni!ersale şi îşi împărţea#mbetele acestei puştimi numeroase, încă de cum se i!ea soarele strălucitoral dimineaţii. Ni $indcă în $ecare săptămnă îşi sc'imba #ilele cnd făceainspecţia respecti!ăpentru a supra!e"'ea bunul mers al lucrurilor şi ai îndruma pe cei însărcinaţi cu educarea micuţilor, nimeni nu se aştepta cnd osă !ină şi pica din senin, făcndule o surpri#ă plăcută acestor copii#burdalnici, la şcoala unde toţi îl adorau ca pe un bunic nespus de !esel şitare bun.

Yr, în marţea aceea, 'otărnduse să le facă o !i#ită scumpilor lui copii,aşa cum îi numea el pe toţi, sendreptă către sălile de clasă, pe la orele opt,pe o !reme frumoasă cum numai întro dimineaţă de primă!ară întlneşti.=oarele cernea o ploaie de aur printre frun#ele tinere ale arborilor, şi Cucmer"ea cu paşi rari pe una dintre alei, cnd, deodată, se opri, au#ind o !ocedra"ă carel c'ema, în momentul cnd trecea prin faţa casei locuite defamilia 1ois"elin. Era =u#anne, care !ă#ndul că trece prin dreptul casei lor, aler"ase în"rabă pnă la poarta "rădinii. ^ Y', prietene, intră te ro" o clipăO 1ietul om, la apucat din nou ocri#ă şi tare mie teamă ca no să mai scape cu una, cu două.

Horbea despre 1ois"elin, soţul ei. *u ct!a timp în urmă încercase sămuncească, simţinduse stn7enit din pricina trndă!iei lui în mi7locul acesteia"itaţii "enerale şi acti!ităţii febrile a tuturor oamenilor. Cenea Ta7unsesepnă la urmă săi $e un soi de po!ară mult prea "rea, iar !nătoarea şicălăria nui mai a7un"eau ca săşi umple "olul #ilelor. 5a rndul său, Cuc, în urma ru"ăminţilor =u#annei şi pentru a contribuila transformarea su>etească ce sperau că se !a petrece în 1ois"elin, îi încredinţase un post de inspector, o funcţie foarte uşoară de control, la



ma"a#inele uni!ersale. 2ar omul acesta nu făcuse niciodată nimic cu cele#ece de"ete ale sale şi, $ind o specie de trnda! din naştere şinemaidispunnd de propria lui !oinţă, nu se mai putea deprinde cu odisciplină sau cu o metodă de muncă. 1ois"elin trebui să constate că era cutotul incapabil să aibă o ocupaţie consec!entă. Mintea îi fu"ea aiurea,

membrele încetau să i se supună şi era apucat dintro data de o somnolenţăşi o oboseală copleşitoare. =uferea foarte mult din pricina acestei neputinţe înspăimntătoare şi se lăsa puţin cte puţin să cadă pradă din nou e)istenţeilui de pnă atunci, "oală de orice conţinut, petrecnduşi toate #ilele întrndă!ie şi în aceeaşi inutilitate. Kumai că, de data aceasta, nemaia!nd la înderană plăcerile de odinioară, nemaibucurnduse de ameţeala pe care ţio dă !iaţa de lu) şi desfru, fu in!adat de o plictiseală imensă, care sporeafără încetare şil cufunda întro apatie din care nimic şi nimeni nul mai puteascoate. Ni a7unsese să îmbătrnească în felul acesta, parcă uluit şi năucit delucrurile nepre!ă#ute, e)traordinare, ce se petreceau în 7urul lui, ca şi cum ar$ fost o $inţă că#ută de pe o altă planetă.

^ ++ apucă !reodată cri#e de !iolenţă o întrebă Cuc pe =u#anne. ^ Y', nu răspunse ea. Kumai că e foarte întunecat a su>et şi foartebănuitor, şi tare mie teamă să nul apuce din nou cine ştie ce nebunie. Gudecata lui 1ois"elin a7unsese pnă la urmă să se şubre#ească întrooarecare măsură de pe urma !ieţii trnda!e pe care o ducea, trnduse decolo pnă colo prin acest oraş în care domneau munca şi 'ărnicia. Yamenii îl întlneau de dimineaţa şi pnă seara rătăcind li!id şi buimac, întocmai ca unspectru al lenei, dea lun"ul stră#ilor pline de !iaţă, prin faţa sălilor de clasăde unde !enea rumoarea de "lasuri cristaline ale copiilor, prin atelierelerăsunnd de iureşul muncii, ne!oit să se ascundă la îiecare pas, de teamă sănu $e copQeşit şi luat de !alul mulţimilor. Era sin"urul om care nu făcea n

absolut nimic, în !reme ce toţi ceilalţi se preocupau de acti!itatea lor şi searătau plini de #el, debordnd de bucuria şi sănătatea pe care ţi le dăruiescmunca. Ku reuşise să se aclimati#e#e şi se ţicnise pur şi simplu în mi7loculacestei lumi noi, iar nebunia lui consta în aceea că începu să creadă încetulcu încetul, !ă#nduse sin"urul care nu muncea printre aceşti oameni 'arnicişi pricepuţi, că el era stăpnul, re"ele, şi că restul populaţiei era un popor descla!i, lucrnd pentru el şi în"rămădind bo"&ţii de !alori incalculabile, decare numai domnia sa 1ois"elin dispunea după placul lui şi numai pentrupro$tul său personal. Dn !reme ce !ec'ea societate se prăbuşea în 7urul său,1ois"elin păstrase totuşi în subconştient con!in"erea că în lume maidomneşte încă !ec'iul sistem, care re#istase şi se menţinea în picioare, ceea

ce făcuse din dnsul un soi de capitalist nebun, de patron care crede că e#eu, posesor al tuturor bunurilor de pe pămnt, în stare să sub7u"e pe toţioamenii şi săi transforme în scla!i pe nenorociţii făuritori ai fericirii luie"oiste. Cuc + "ăsi pe 1ois"elin în pra"ul casei, îmbrăcat de7a în ciuda oreimatinale, cu "ri7a şi atenţia pe care continua so poarte persoanei dumisale.Rămăsese c'iar şi la cei şapte#eci de ani ai săi bărbatul fudul, cu aerul plinde aro"anţă, faţa proaspăt rasă şi monoclu la oc'i. =in"urele care trădau



prăbuşirea interioară petrecută cu el erau pri!irile neliniştite pe care learunca în 7ur şi "ura >ască. Hroia tocmai să iasă la plimbare, cu bastonul înmnă şi pălăria lucioasă, aşe#ată uşor pe o urec'e. ^ *um e)clamă Cuc care adoptă în mod intenţionat un aer plin de!eselie. Att de de!reme sculat şi att de de!reme ia plimbare

^ 1ineînţeles că trebuie, dra"ul meu, răspunse 1ois"elin după o clipăde tăcere, în care timp îl e)aminase cu o pri!ire bănuitoare. *um !rei sădorm liniştit cnd ştiu că toată lumea mă înşală, din pricina milioanelor pecare capitalul meu mi îe aduce în $ecare #i şi pe care mi le cşti"ă adunăturaasta de muncitori =unt ne!oit să mă duc şi sămi dau seama, să !eri$c felulcum se munceşte, pentru a e!ita scur"erea inutila a sutelor de mii de francipe ora. =u#anne îi făcu lui Cuc un semn disperat.. Apoi inter!eniL ^ Eu eram de părere să nu iasă astă#i. Ca ce bun toate aceste "ri7i pecare şi le face 1ărbatul ei o făcu să tacă printrun "est.

^ Ku numai !eniturile de pe #iua aceasta mă preocupă, ci mai cuseamă toţi banii care se în"rămădesc de atta !reme, miliardele la care seadau"ă mereu şi mereu, în $ecare seară, alte noi milioane. Y să a7un" pnăla urmă să nu mă mai recunosc nici eu şi să nu mai ştiu în ce c'ip să maitrăiesc în mi7locul unei a!eri att de imense. 8rebuia săi "ăsesc un loc undeso plase#, nui aşa =ă o "ire# şi să o supra!e"'e# îndeaproape, pentru ae!ita să $u furat prea mult. Y', e o muncă despre care na!eţi nici pic de'abar, şi asta mă face foarte nefericit, în"ro#itor de nefericit, mai nefericitc'iar dect cei mai săraci dintre oameni, care nau nici căldură, nici pine. Hocea începuse săi tremure ca şi cum ar $ fost pradă unei dureriimposibil de e)primat, în !reme ce lacrimi mari i se rosto"oleau pe obra7i.

=trnea întrade!ăr mila şi Cuc, care suferea din pricina lui ca de o anomalie în oraşul acela de oameni 'arnici, se simţi totuşi mişcat pnă în adnculsu>etului. ^ Ei, astai bună încercă el săl liniştească. Ni eu sunt de aceeaşipărere ca şi soţia dumitale, să nu ieşi în oraş şi să rămi acasă, să pri!eşticum au început să în>orească tranda$rii din "rădină. 1ois"elin îl e)amină din nou cu un aer bănuitor. Apoi îi spuse întrunmod con$denţial, aşa cum faci numai faţă de o persoană intimă, căreia aicura7ul să i te destăinuiL ^ Ku, nu, e absolut necesar să ies în oraşO *eea ce mă în"ri7orea#ă şimai mult dect supra!e"'erea muncitorilor este problema unei bune

administrări a a!erii mele. Ku mai ştiu pur şi simplu unde sămi pun banii. ;a"ndeştete numai cte miliarde şi iar miliarde =umele astea o să a7un"ăpnă la urmă să ocupe un loc att de mare, înct no să mai "ăsesc săli îndea7uns de mari. Atunci, mia !enit ideea să mă duc şi să !ăd, să caut pestetot, poate o să "ăsesc !reo bortă printre stnci, su$cient de adncă săncapătoţiO Kumai că, te ro", să nu spui la nimeni nimic, $indcă nici un om nutrebuie să bănuiască lucrul acesta.



Ni pentru că Cuc, cuprins de spaimă la au#ul acestor !orbe, rămăseseca un sloi de "'eaţă, cu pri!irea aţintită asupra =u#annei care, palidă, abia îşimai putea ţine la rndul ei lacrimile, 1ois"elin pro$tă de înmărmurirea lor casă se strecoare printre ei şi so ştear"ă. Y luă cu un pas destul de "răbit pealeea însorită şi dispăru. Cuc !ru să aler"e după el şi săl aducă înapoi cu

forţa. ^ ?ie asi"ur, prietenă dra"ă, că nu faci bine căl laşi să mear"ă în felulacesta, 'ai'ui, să 'oinărească peste tot, după cum îi dictea#ă c'eful. 2ecte ori îl întlnesc în!rtinduse de colo pnă colo prin 7urul sălilor de clasă,dea lun"ul atelierelor sau al ma"a#inelor, de attea ori mie teamă să nu se întmple !reo nenorocire sau cine ştie ce catastrofă dureroasă. 2e multă !reme era foarte indispus din pricina aceasta şi acum, numai$indcă i se i!ise prile7ul, a!usese cura7ul săi mărturisească temerile sale=u#annei. Kimic nui mai penibil dect spectacolul acestui bătrn, că#ut înmintea copiilor şi care 'oinărea la întmplare, pradă nebuniei lui i!ită dintrndă!ie şi patimă pentru lu), în mi7locul micului său popor a>at în plină

de#!oltare 2e $ecare dată cnd îi întlnea pe acest de#a)at, fantomărătăcitoare a unei societăţi acum moarte şi ultim protest al trecutului, Cuc îlurmărea cu pri!irea şi ducea după sine un simţămnt de în"ri7orare. 2ar =u#anne se strădui săl liniştească. ^ E total inofensi!, ţio 7ur. Eu tremur numai pentru el, $indcă îl !ăddeseori att de încruntat şi de nefericit din pricina tuturor acestor bani decare se crede copleşit, înct mă tem din partea lui să nu să!rşească !reun"est necu"etat, stăpnit de dorinţa să sfrşească odată cu toţi şi cu toate.Kumai că de unde să "ăsesc forţa necesară ca să pot săl înc'id în casă Kuifericit dect afară, şi ar $ un act inutil de cru#ime din partea mea so fac, dinmoment ce nu se adresea#ă !reodată nici măcar cu un cu!nt ru !reunei

persoane străine şi e sălbatic şi speriat ca un copil care a c'iulit de la şcoală. Ni în oc'ii femeii se i!iră lacrimile pe care pnă atunci cu "reu reuşisesă şi le stăpnească. ^ A', sărmanul om, am suferit mult din pricina lui, dar parcă niciodatănu mia strnit atta în"ri7orare ca acum Apoi, cnd a>ă că Cuc intenţionea#ă să !i#ite#e sălile de clasă ale şcolii, îşi e)primă dorinţa săl însoţească. Dmplinise şai#eci şi opt de ani şipătrunsese şi ea, la rndul său, în ceea ce se c'eamă !rsta adncilorbătrneţe dar se menţinuse plină de !i"oare, !ioaie şi foarte acti!ă, simţindfără încetare ne!oia de a se interesa de ne!oile altora şi de aşi consumasurplusul de ener"ie înfăptuind lucruri bune în 7urul ei. Ni, de cnd $ul ei Paul,

căsătorit şi de!enit tată al mai multor copii, nui mai ocupa timpul liber,=u#anne se apucase să lucre#e la *rec'erie şi îşi crease o familie numeroasa,făcnduse institutoare şi prednd solfe"ul şi cntul pentru clasele primarela toţi micuţii din şcoală. Cucrul acesta o a7ută să trăiască fericită, $indcă îiplăcea să facă să răsune !ibraţiile armonioase în aceste su>ete pure, în carecnta copilăria. =u#anne era o bună mu#iciană, şi de altminteri ambiţia ei nuera săi îndoape cu ct mai multă ştiinţă, ci dorea doar săi facă să cnte ctmai $resc, să le redea !iersul natural, întocmai ca al păsăretului din păduri şi



ca al tuturor $inţelor care trăiesc libere şi fericite. Ni obţinuse re#ultateminunate, iar sala de clasă în care intra răsuna de o bucurie ade!ărată, întocmai ca o coli!ie imensă după aceea, tot tineretul care ieşea de peminile ei umplea celelalte săli de< clasă, atelierele şi c'iar şi între"ul oraş cuo !eselie nestă!ilită şi un ciripit continuu.

^ 2ar nu ai orc de curs a#i obiectă Cuc. ^ Ku, dar !reau numai să pro$t de recreaţie, ca săi fac pe micuţii mei în"eraşi să repete un cor pe care lam pre"ătit mai demult. Ni apoi am dediscutat cte!a probleme împreună cu =oeurette şi Gosine. 8oate trei de!eniseră prietene bune, de nedespărţit. =oeurette.Păstrase conducerea creşei centrale, de unde !e"'ea asupra tuturormicuţilor, de la copiii din lea"ăn şi pnă la aceia care începeau să mear"ă.*t despre Gosine, ca se ocupa de atelierul de croitorie şi de artă culinară şifăcea din toate fetele care treceau prin şcoala sa nişte soţii bune şi niştemame la fel de bune, în stare să conducă o "ospodărie. Dn afară de acestea,ele trei alcătuiau un fel de consiliu, însărcinat să discute problemele "ra!e

care interesau pe toate femeile din noul oraş. Cuc împreună cu =u#anne o luaseră dea lun"ul aleii şi ieşiseră în piaţaimensă, unde se a>a casa comună, încon7urata de numeroase pelu#e deiarbă, toate împodobite cu arbuşti ornamentali şi >ori. 1ineînţeles, nu mai eraacum clădirea aceea e)trem de modestă din primii ani, ci se construise unade!ărat palat, cu o faţadă iar"ă, D++ mai multe culori, ale cărei moti!eornamentale şi faianţe pictate ce o împodobeau se armoni#au cu $erul for7atal "rila7elor, pentru a în!eseli oc'ii !i#itatorilor. Haste săli pentru reuniuni,pentru 7ocuri şi pentru spectacole permiteau publicului să se simtă în lar"ulsău, la fel ca acasă, acolo le"nduse prietenii cu prile7ul frec!entelorsărbători, ale căror bucurii făceau parca mai uşoare orele de muncă. Dntr

ade!ăr, este foarte bineT atunci cnd se reuşeşte ca, pe ln"ă !iaţa defamilie, trăită de $ecare după cum îl taie capul, în adncul cuibului ce şi lafăurit cnd!a, să mai e)iste şi o !iaţă publică, unde preocupările sa $ecomune, toţi trăind bucuriile tuturor, reali#nduse în felul acesta, puţin ctepuţin, armonia mult !isată care trebuie să domnească între oameni. Ni pentruaceasta, c'iar dacă interiorul cuibului de acasă era mai modest, casa comunăstrălucea de un lu) orbitor. ( în care era întruc'ipată toată frumuseţea şitoată măreţia ce trebuia să domnească întro locuinţă a poporului su!eran.Palatul acesta al culturii tindea încetul cu încetul să de!ină un oraş în oraş,lăr"induse fără încetare, potri!it ne!oilor spirituale mereu crescnde aleoamenilor. Dn spatele clădirii se adău"au noi construcţii, bibliotecile,

laboratoarele, sălile de cursuri şi de conferinţe, ceea ce permitea $ecăruia sase instruiască după propriile lui dorinţe, să cercete#e, să facă e)perienţe şi sărăspndească la rndul său ade!ărurile dobndite. Mai e)istau de asemeneao serie Tde curţi interioare şi 'ale imense pentru educaţia $#ică, fără a mai!orbi despre admirabila instalaţie unde se puteau face băi "ratuit, în că#i şipiscine, şi unde se re!ărsa o apă proaspătă şi limpede, apa aceeatumultuoasă, captata de pe po!rnişurile munţilor 1leuses şi care dăruia, prinabundenţa ei fără sfrşit, curăţenia, sănătatea şi !eselia nestă!ilită a marelui



oraş care se năştea. 2ar mai cu seamă sălile de clasa ae şcolii erau aceleacare de!eniseră un ade!ărat uni!ers, ocupnd acum clădiri noi, risipite în 7urul casei comune, pentru că multe mii de copii urmau acolo cursurile.Pentru a e!ita a"lomeraţia, se creaseră la şcoală mai multe secţii, a!nd$ecare dintre ele pa!ilionul ei, ale cărui ferestre dădeauT înspre parcuri. Ni

părea un ade!ărat oraş al copilăriei şi al tinereţii, populat cu toate cate"oriilede pric'indei, Tde W la cei din lea"ăn pnă la băieţii mari şi fetele mairăsărite, care terminau cu în!ăţătura abia după ce treceau prin cela cinciclase unde li se dădeau o instruire şi o educaţie inte"rale. ^ Ei, spuse Cuc, însoţinduşi !orbele cu obişnuitul său #mbet bla7in, osă încep cu începutul şi intru în primul rnd la micii mei prieteni care mai su" încă. ^ 2ar bineînţeles, răspunse =u#anne, în!eselinduse şi ea. ;ntru împreună cu tine. Dn acest pa!ilion, situat imediat la dreapta clădirii, în mi7locultranda$rilor din "rădină, =ceurette domnea asupra a !reo sută de lea"ăne şi

asupra tot attor scăunele cu rotile. =upra!e"'ea de asemenea pa!ilioaneledin !ecinătate, dar se întorcea întotdeauna la acesta, unde se a>au trei dintrenepoţelele lui Cuc şi un nepoţel pe carel adora. Cuc şi Gosine, înţele"nd ctde folositoare pentru oraş era această de#!oltare a copiilor în comun, dădeaue)emplu, dorind ca urmaşii lor să $e crescuţi, începnd de la primii paşi pecarei făceau, alături de copiii celorlalţi oameni. Gosine se a>a în momentul< acela c'iar acolo, alături de =ceurette.Kiciuna, nici cealaltă nu mai erau tinere, prima $ind în !rstă de cinci#eci şiopt de ani, cealaltă a!nd şai#eci şi cinci. 2ar Gosine îşi păstrase "raţia şisupleţea, delicateţea şi părul ei admirabil, a cărui culoare aurie pălise doarpuţin în !reme ce =oeurette, cum se întmplă unor fete care nau fost

niciodată frumoase, slabă şi oac'eşă, părea că nici nu îmbătrnise măcar,păstrnd odată cu înaintarea în !rstă acel farmec de tinereţe persistentă ceţil dă o !iaţă acti!ă şi ordonată. =u#anne era şi mai în etate dectamndouă, la cei şai#eci şi opt de ani ai săi, înfrumuseţată şi ea la fel descur"erea !remii, dar nea!nd niciodată altă "raţie dect aceea pe care iodăruiau blndeţea şi dra"ostea, înţelepciunea 7 mare şi duioşia plină de înţele"ere faţă de suferinţele altora. Ni toate trei îl îmbărbătau pe Cuc,repre#entnd trei inimi $dele, una a soţiei iubitoare şi celelalte două ale unorprie tene de!otate pnă la sacri$ciu pentru cau#a dreaptă. Dn momentul în care Cuc intră, împreună cu =u#anne, Gosine tocmaiţinea pe "enunc'i un băieţel de abia doi ani, căruia =oeurette îi e)amina

mnuţa dreaptă. ^ 2ar ce i sa întmplat micuţului meu Yli!ier întrebă Cuc neliniştit, de îndată ce pătrunse în încăpere. A păţit ce!a la mnă Era ultimul !enit pe lume, nepoţelul lui, Yli!7er Froment, născut din $ulsău mai mare, Uilaire Froment, şi din *olette, $ica lui Kanet şi a Kişei. 8oatecăsătoriile care se înc'eiaseră îşi aduceau acum roadele şi umpleau creşele şisălile de clasă ale şcolii cu un !al de capete blonde şi brune, ce sporea fără



încetare, micul popor tot mai numeros de puştani repre#entnd sc'imbulpentru #iua de mine. ^ Y', spuse =ceurette, nui dect o simplă aşc'ie de ia tăbliascăunelului său, pe care trebuie so descopăr.. ;Giteo, "ata, neam !indecat *opilul scoase un stri"at uşor, apoi înc:pu să rdă. 2ar o fetiţă de patru

ani, lăsată acolo să se 7oace liberă, aler"ă de îndată cu braţele desc'ise, cuintenţia !ădită săl sal!e#e şi săl ia sub protecţia sa. ^ Hrei săl mai laşi în pace odată, Mariette stri"a Gosine, cuprinsă deteamă. 2oar nai de "nd să faci o păpuşă din frăţiorul tău Mariette protestă şi declară cate"oricca ea era fetiţă cuminte. Ni. Gosine, ca o bunică bla7ină, ?cuprinsă de emoţie, îl pri!i pe Cuc şi amndoi#mbiră fericiţi peste măsură de acest mic popor, i#!odit din dra"ostea lor.2ealtminteri. =u#anne le aducea alte doua fetiţe blonde, pe Uelene şi 1ert'e,"emene, în 7ur de patru ani, şi acestea de asemenea nepoţelele 7or.Pro!eneau de la a doua lor $ică, Pauline, care se căsătorise nu de mult cuAndre Golli!et, al cărui bunic, preşedintele aume, a!usese "ri7ă de el şil

crescuse după dispariţia Cucilei şi moartea att de tra"ică a căpitanului. 2incei cinci copii ai lui Cuc şi ai Gosinei se căsătoriseră de pe acum trei, Uilaire, 8'erese şi Pauline, iar doi dintre ei, *'arles şi Gules, nu erau deocamdatădect lo"odiţi. ^ Ni pe dră"ălaşele acestea le uiţi întrebă în "lumă =u#anne. *ele două fetiţe "emene, Uelene şi 1ert'e, se aruncaseră de "tulbunicului lor pe carel adorau. Mariette, la rndul ei, nă!ălise asupra lui şi i secăţăra pe picioare, în !reme ce Yli!ier, ct era de micuţ, îşi întindea şi elmnuţa, acum !indecată, stri"nd plin de frene#ia pe care io dădea dorinţaca bunicul săl ia pe umeri. Cuc, sufocat de attea mn"ieri, abia mai a!uputerea să "lumeascăL

^ *'iar aşa, scumpă prietenă, numi mai lipseşte dect să te duci şisăl cauţi şi pe Maurice, pri!i"'etoarea ta, după cum spui. Ar însemnă atuncisă $e cinci şi ar a7un"e să mă ănnce. 2oamne 2umne#eule, ce o să se mai întmple cnd r $ cte!a du#ini Ni aşe#ndule din nou 7os pe cele două fetiţe "emene şi Mariette,micuţele acestea cu trupurile ro#e şi oc'ii senini, luă în braţe pentru o clipăpe Yli!ier şi îl aruncă în aer, foarte sus, ceea ce îl făcu pe copil să scoatăstri"ăte pline ds Dncntare. Apoi, depunndul din nou pe scăunelul lui, spuseL ^ Ei, 'aideţi, $ţi copii cuminţi şinţele"ători, nu ne putem 7uca întruna,tot timpul, trebuie să mă mai ocup şi de i.Qilalţi. Atunci, condus de către =oeurette şi urmat de Gosine şi de u#anne, făcu

încon7urul sălilor creşei. 8oate aceste încăperi destinate copiilor mici, cupereţii lor imaculaţi, cu lea"ănele la fel de albe, cu micul popor nepri'ănit,toată această curănie, strălucind !oioasă în soarele bo"at, ale cărui ra#e îtraudin belşu" prin ferestrele înalte, erau de un farmec.. *epţional. Ni aici, ca şipretutindeni în casele noului oraş, apa şiroia din abundenţă, î se simţearăcoarea plăcută şi i se au#ea murmurul cristalin, ca şi cum nişte mici ruleţear $ mn"iat cu apele lor limpe#i c'iar pnă şi cele mai modeste dintreustensile, făcndule să sclipească de o desă!rşită curăţenie. Pretutindeni în



7ur radiau candoarea şi. =ănătatea. 2inspre lea"ăne, rareori ieşeau ţipete decopii, de obicei însănu se au#ea dect un "n"urit dulce, în !reme cersetele ar"intii ale celor care începuseră să mear"ă umpleau sălile, $ind însoţite de elanurile lor nesfrşite de aşi spune cu!ntul. Y mulţime de 7ucărioare alcătuiau alt mic popor, dar de data Qceasta mut, format din

păpuşi, paiaţe, căluţi şi maşinuţe, care îşi depănau pretutindeni în 7ur !iaţalor nai!ă şi comică. Ni erau proprietatea tuturor, a băieţilor, ct şi a fetiţelor,strnşi laolaltă întraceeaşi familie, crescnd împreună de cnd erau înfăşaţi în primele scutece, întocmai. *a nişte surori şi fraţi, întocmai ca nişte !iitorisoţi şi soţii, care urmau să ducă alături o !iaţă comună pnă la moarte. Foarte adesea, Cuc se oprea şi e)clamaL ?Hai, ce frumoasă fetiţă Hai, cefrumos băieţel@ Ni uneori se înşela, băieţelul era în realitate fetiţă sau in!ers,şi rdea. ^ *um se miră el, oprinduse în dreptul unui lea"ăn. Ai din nou două"emene *e mndreţe de copii, care seamănă ca două picături de apă, plinide farmec şi dră"ălăşenie

^ 1ine, dar nui c'iar aşa e)clamă =oeurette, r#tnd cu 'o'ote. E ofetiţă căreia băieţelul din lea"ănul !ecin a !enit săi facă o !i#ită. 2e îndatăce pot să umble ct de puţin, îi şi "ăsim aşa, uneori cte trei sau patrulaolaltă, unii în braţele celorlalţi. Ni toţi se în!eseliră de aceste noi manifestări de dra"oste şi deafecţiune, din ce în ce mai multe. =u#anne, care la început îşi e)primase celemai mari temeri, ba c'iar pomenise cele mai oribile orori cu putinţă, înle"ătură cu educaţia şi instruirea în comun a celor două se)e, era înentatăacum de admirabilele re#ultate dobndite. Multă !reme toţi aceşti băieţi şifete ( cărora odinioară le era admis să crească laolaltă numai pnă la !rstade şapte sau opt ani, după care erau i#olaţi, înălţnduse între ei #iduri de

netrecut ( se de#!oltau fără să ştie nimic unii de alţii, ca nişte străini şiduşmani, pnăn seara nunţii, cnd femeia era a#!rlită cu brutalitate înbraţele bărbatului. Felul de a "ndi al $ecăruia dintre se)e înceta să mai aibăce!a comun şi misterul strnea pnă la e)asperare dorinţele sen#uale a!eaidea face cu iureşul în$erbntat al masculului şi cu re#er!a ipocrită a femeii,o ade!ărată bătălie dintre două creaturi ostile una faţă de cealaltă, cu ideidiferite şi interese opuse. Astă#i însă, =u#anne putea să constate la căsniciiletinere o anumită armonie şi fericire pe care le dobndiseră printro maistrnsă fu#iune între inteli"enţă şi sentiment, ceea ce le conferea o mai bună înţele"ere şi o dra"oste de neînfrnt. Ni era mai cu seamă frapată de efectelefericite ale educaţiei mi)te în sălile de clasă ale şcolii, de faptul că aceasta

strnea un fel de nouă întrecere între copii, conferindule băieţilor blndeţe,iar fetelor 'otărre, şi pre"ătindui pe toţi pentru !iitor, în sensul căşi înţele"eau unii altora şi cele mai intime stări su>eteşti, înlesnindule să secunoască fără stn7enire şi pe deplin, săşi uni$ce pe deantre"ul felul de a"ndi şi să nu mai $e dect un su>et în cadrul căminului familial. 2upă cumdo!edeau e)perienţele făcute, nu se constatase nici un ca# de e)citaţiesen#uală, de care se temuseră alţii pnă atunci, dimpotri!ă, moralitateaatin"ea cel mai înalt "rad şi era minunat săi !e#i pe aceşti băieţi şi fete



îndreptnduse din proprie iniţiati!ă către studiile de specialitate caretrebuiau să le $e cele mai utile în !iaţă, mulţumită marii libertăţi ce i se lăsa$ecărui şcolar să lu` cre#e după cum simţea înclinaţii şi potri!it ne!oilor pecare urma să le aibă în !iitor. =u#anne spuse în "lumăL

^ Co"odna se face încă de cnd sunt în lea"ăn <i asta o să determinesă se des$inţe#e di!orţul, pentru că se cunosc mult prea bine ca să ne $eteamă că !or proceda în mod uşuratic atunci cnd se !or luaO C;ai, dra"ulmeu Cuc, uite ca sună de recreaţie şi !reau săi au#i pe ele!ii mei cntnd. =oeurette rămase în mi7locul micului ei popor, pentru care !enise orade baie, în !reme ce Gosine urma să se ducă la atelierul de croitorie, unde leplăcea fetiţelor săşi petreacă recreaţiile, fericite să în!eţe cum să facăroc'iţe pentru păpuşile lor. Ni numai Cuc o urmă pe =u#anne dea lun"ul"aleriei acoperite spre care dădeau uşile celor cinci săli de clasă. Aceste clase de ele!i de!eniseră un ade!ărat uni!ers. 8rebuiseră să le împartă în subdi!i#iuni, să cree#e localuri mai !aste pentru ele, să le

lăr"ească dependinţele, terenurile de sport, atelierele pentru practică şi"rădinile, unde copiii erau lăsaţi în libertate din două în două ore. 2upăcte!a tatonări, metoda de instruire şi educare fusese $)ată pe ba#a acestuisistem de în!ăţătură liberă, care făcea studiul mai atră"ător prin aceea căide#!olta personalitatea ele!ului, cerndui numai atta efort de ct eracapabil pentru obiectele de studiu preferate, alese fără nici un fel deconstrn"ere, şi această metodă dădea re#ultate admirabile, sporind în$ecare an populaţia acti!ă a oraşului cu o nouă promoţie, capabilă de a luptaşi mai bine dect înaintaşii pentru a instaura mai mult ade!ăr şi mai multădreptaten lume. Era sin"urul sistem întrade!ăr bun ca să accelere#i înfăptuirea idealurilor de pace, sin"urul sistem de a face să se de#!olte

oameni capabili să reali#e#e un !iitor mai fericit, oameni eliberaţi de înlănţuirea unor do"me mincinoase, crescuţi în mi7locul unor realităţi pe careeste absolut necesar să le cunoască şi de!otaţi cercetărilor ştiinţi$cefundamentale, ce conferă în ansamblul lor certitudini de neclintit înacti!itatea muncitorilor. Kimic nu părea mai lo"ic şi mai folositor, în aceste#ile, dect faptul că nu era necesar să faci să se plece o clasăntrea"ă subapăsarea tiranică a !reunui profesor, care se străduieşte săşi impună punctullui de !edere la peste cinci#eci de şcolari de inteli"enţe şi sensibilităţi diferite.Părea cu totul $resc acum să încerci să le tre#eşti acestor şcolari numaidorinţa de a cunoaşte ceea cei nou, apoi de ai călău#i în ceea ce ei îşişidescoperă în !iaţă, de a le de#!olta facultăţile indi!iduale, care se manifestau

deosebit la $ecare în parte. *ele cinci clase de!eniseră în felul acesta un soide terenuri e)perimentale unde copiii, treptat, parcur"eau întinsulcunoştinţelor umane, nu pentru a le în"'iţi cu lăcomie fără să di"ere nimicdin ele, ci pentru ca $ecare, în contact cu ele, săşi stimule#e propriile saleener"ii creatoare, pentru a =e asimila şi, mai cu seamă, pentru a 'otărîspecialitatea ct mai potri!ită spre care se simţea atras. Kiciodată pnăatunci cunoscutul pro!erb ?ai carte, ai parte++ nu se aplicase mai bine şi nuascunsese înlăuntrul lui mai mult ade!ăr ca în #ilele acelea. Era o selecţie



$rească a tinerelor creiere, ale"erea $ecărui copil potri!it posibilităţilor luiintelectuale de. A se descurca în imensitatea de perspecti!e ce i le desc'ideaştiinţa şi, în acelaşi timp, cea mai bună metodă de a i se utili#a mai tr#iu întrea"a putere de muncă, întrea"a inteli"enţă şi ener"ie, cu care îşi făceadrum în !iaţă. Ni aceasta numai mulţumită atracţiei ce o e)ercita studiul şi

unei înţele"eri depline a i#!oarelor de sănătate ce le repre#enta o e)istenţădesfăşurată în aer liber, prin frec!entele recreaţii care constituiaunecontenite prile7uri de !eselie şi de refacere a forţelor, intercalnduse cuorele de muncă propriu#isă. Cuc şi =u#anne mai trebuiră să aştepte cte!a minute pnă cnd, însfrşit, orele de curs se terminară. 2in "aleria acoperită ca un culoar, dealun"ul căreia mer"eau acum cu paşi mărunţi, puteau sa arunce cte o pri!ire în sălile de clasă spaţioase, unde $ecare ele! îşi a!ea tăbliţa şi scaunul său.=e renunţase ;a tablele şi băncile acelea prelun"i, şin felul acesta i se dădea$ecăruia sen#aţia că este stăpnul lui. Ni ce tablou frumos alcătuiau fetele şibăieţii aceştia amestecaţi la întmplare, stnd cuminţi la locurile lor. Ni cu

ctă atenţie şi pasiune urmăreau !orbele profesorului care, în picioare,plimbnduse printre ei, de la un capăt la celălalt al sălii de clasă, îşi predalecţia, punnd ici şi colo cte o întrebare pentru a stimula interesul ele!ilorNi $indcă nu mai e)istau nici pedepse, nici recompense, toţi copiii îşisatisfăceau ne!oia de "lorie prin intermediul acestui soi de întrecere caredo!edea cine înţelesese mai bine lecţia. Adeseori, profesorul ceda cu!ntul acelor ele!i pe carei simţea maistăpni pe materie, şi astfel orele de curs dobndeau lui interes sporitdatorita discuţiilor ce !eneau fără încetare cu elemente noi. 2ar c'iar dacă sefoloseau de mi7loacele cele mai !ariate, scopul rămnea în sc'imb mereuacelaşi, şi. Mume de a se face ca studiile să $e ct mai !ii, de a le rupe ife

buc'ia moartă a cărţilor, pentru a le da !iaţă prin mi7locirea faptelor şi aideilor pasionante. Nin felul acesta se năştea plăcerea de a în!ăţa şi de acunoaşte, iar cele cinci i lase desfăşurau ansamblul lo"ic al cunoştinţelorumane, făcndui pe ele!i să trăiască e!enimentele emoţionante şi reale ale între"ii lumi, pe care $ecare dintre noi trebuie sa le cunoască, dacă !rea să$e folositor în ceea ce întreprinde pentru societate şi în acelaşi timp fericit. 2eodată se iscă o larmă !eselă de "lasuriL era, în sfrşit, recreaţia. 2incouă în două ore, "rădinile erau pur şi simplu in!adate şi constituia unspectacol demn de !ă#ut tumultul de bucurie la ieşirea de ;a cursuri, tala#ulacela de băieţi i fete care senfrăţeau ca nişte buni prieteni îi întlneaipretutindeni alături, unii puneau la cale tot felul de 7ocuri, iară să se facă !reo

deosebire de se), alţii preferau să pălă!ră"ească între ei plini de !oioşie, alţii, în sfrşit, se duceau la terenurile de sport sau în atelierele pentru practică.2e pretutindeni i#bucneau 'o'ote de rs sincere şi curate, din toată inima.n sin"ur 7oc că#use în desuetudine, copiii renunţaseră să se mai 7oace deanunta, căci acolo se simţeau cu toţii, băieţi şi fete, doar nişte simpli camara#i.Au să aibă tot timpul în !iaţă, pentru că de acum înainte nu se !or mai părăsiniciodată şi !or creşte şi mai departe împreună, ca să se cunoască mai bineşi să se iubească mai mult. 2ar c'iar în momentul acela, un băiat de !reo



nouă ani, foarte liipeş şi !oinic, aler"ă spre ei şi se aruncă în braţele lui Cuc,uri"ndL ^ 1ună #iua, bunicule Era Maurice, copilul 8'eresei Froment, căsătoritacu un tnăr din familiaMorfain, Ramond, $ul lui Petit2a, uriaşul acela bla7in, şi al Flonorinei

*aau). ^ A', spuse =u#anne fericită, uite şi pri!i"'etoarea meaO Hrei sălasculţi Uaideţi, dra"ii mei copii, o să repetăm cntecul acela al nostrufrumos pe pelu#a de acolo, între castanii aceia mari. Dndată un "rup între" de puştani o încon7ură. Printre copiii aceştiafrumoşi şi pini de !oioşie se a>au mai cu seamă doi băieţi şi o fată pe careCuc îi îmbrăţişa în mod deosebit. Cudo!ic 1ois"elin, în !rstă de unspre#eceani, era $ul lui Paul 1ois"elin şi al Antoinettei 1onnaire, cei doi tineri a cărordra"oste ieşise pnă la urmă în!in"ătoare, soldnduse cu o căsătorie care,printre altele, reuşise să pună capăt !ra7bei dintre di!ersele cate"orii sociale,desă!rşind împăcarea lor. Felicien 1onnaire, în !rstă de paispre#ece ani,

era copilul lui =e!erin 1onnaire, şi al Ceoniei, $ica lui Ac'ille ourier şi a luiMa1leue, perec'ea unită printro dra"oste liberă ce în>orise printre stncilesălbatice şi printre ierburile îmbălsămate ale munţilor 1leuses. ermaine !onnot, în !rstă de şaispre#ece ani, era nepoata lui Au"uste Cabo:ue şi aMart'ei 1ourron, aceasta din urmă $ind ea însăşi $ica lui Adolp'e Froment şia lui %oe 1onnaire, şi fetiţa aceasta era un copil la fel de frumos ca şi ceilalţi,oac'eşă şi #mbitoare, în care ce contopea sn"ele attor cate"orii deoameni ce ar $ trebuit să trăiască înfrăţite, împăcndui pe toţi aceia care demultă !reme se a>au în luptă, pe muncitori, ţărani şi mici comercianţi. Ni peCuc îl amu#a să se dumirească asupra iţelor complicate ale acestor alianţe,ale acestor necontenite înrudiri, reuşind să recunoască foarte bine pe $ecare,

în mi7locul acestor capete tinere, al căror număr creştea odată cu noilecăsătorii, populnd oraşul cu noi locuitori. ^ Ai săi au#i imediat, spuse =u#anne. E un imn înc'inat soarelui carerăsare, un salut al acestor copii adresat astrului care face să rodească'oldele. Pe pelu#ă, printre castanii uriaşi, se a>au adunaţi !reo cinci#eci decopii. Ni cntecul se înălţa din mi7locul lor, foarte limpede, foarte curat şi.Foarte !esel. 2esi"ur că nu era !orba de cine ştie ce măiestrie îninterpretarea lor mu#icală, ci numai despre o simplă serie de !ersuri spuse înmod alternati! de către o fetiţă şi de către un băieţel, pe care se împleteamelodia corului. 2ar sentimentul de optimism pe carel de"a7a cntecul era

att de puternic şi copiii păreau att de pătrunşi de credinţa nai!ă înbunătatea astrului dătător de !iaţă şi de lumină, înct !ocile acesteaplăpnde, puţin cam stridente, dobndeau un farmec ce tenduioşa. MauriceMorfain, băieţelul care dădea replica fetiţei, ermainei !onnct, a!ea întrade!ăr, trebuie recunoscut, o !oce de în"ee sprintenă şi cristalină, scoţnddin "t nişte sunete delicioase ca de >aut, cu un timbru foarte înalt. Apoiinter!enea acompaniamentul murmurat al corului, părnd ciripitul unor



păsărele care sporo!ăiau nestn7enite de nimeni şi de nimic prin ramurilepomilor. Kimic nu putea $ mai plăcut dect săi asculţi. Cuc rdea, întocmai ca un bunic blnd şi fericit, şi Maurice, plin demndrie, aler"ă să se arunce din nou în braţele lui. ^ Dntrade!ăr, cnţi ca o pri!i"'etoare din pădure, pric'indelul meu

dra" ite ce!a carei un lucru foarte bun, pentru că, !e#i tu, în !iaţă suntmomente de "rea cumpănă şi cntecul e acela careţi !a da cura7ul să le înfrunţi. Kiciodată nu trebuie să pln"i şi să te descura7e#i, totdeauna trebuiesă cnţi şi să ţii fruntea sus. ^ Ei, asta le spun şi eu mereu e)clamă =u#anne plină de duioşie şicura7. 8oată lumea trebuie să cnte, îi în!ăţ să cnte tocmai din pricina asta,ca să cnte aici, la şcoală, după aceea în ateliere şi, mai tr#iu, toată !iaţa lorsă facă la fel. n popor care ştie să cnte este un popor sănătos şi fericit. =u#anne era ct se poate de fericită şi nu punea nici un fel de asprimeşi nici un fel de !anitate în munca ei, prednduşi lecţiile întocmai ca astă#i, în mi7locul !erdeţei din "rădină, mulţumită doar să ştie că a reuşit să îndrume

aceste su>ete de copii către buna dispo#iţie pe care ţio creea#ă cntecul înfrăţit şi către frumuseţea de netă"ăduit a armoniei. 2upă cum spunea ea însăşi, în #iua cnd se !a instaura de$niti! dreptatea şi pacea pe pămnt, între"ul oraş !a ştii să cnte sub soarele luminos. ^ Ni acum, încă o dată de la început, dra"ii mei copii, şi respectaţimăsura, nu !ă mai "răbiţi, că a!eţi tot timpul în faţa !oastră. Ni din nou senălţară "lasurile cristaline. 2ar, către sfrşitul cntecului,se produse un fapt tulburător. Dn spatele castanilor, printre tu$şurile cuarbuşti tineri, se i!ise o umbră, cu un aer de om fu"ărit, ferinduşi faţa şiascu#nduse. *u toate acestea Cuc îl recunoscu pe 1ois"elin şi rămasesurprins de !iclenia care se citea în oc'ii fostului patron, cnd îl !ă#u

aplecnduse şi scotocind cu pri!irea ierburile, ca şi cum ar $ căutat oascun#ătoare, o !ă"ăună neştiută de nimeni< Apoi, Cuc a!u impresia că înţele"e despre ce este !orba, probabil că sărmanul om încerca să "ăsească, în nebunia lui, !reun colţişor mai discret, unde socotea el că ar putea săşi în"rămădească bo"ăţiile pe care le credea incalculabile, pentru ca să nu i lefure cine ştie cine. 2e foarte multe ori îl întlnea în felul acesta, pierdut şitremurnd de frică, neştiind în fundul cărei "enuni să în"roape această a!ereimensă, a cărei "reutatel stri!ea. Ni Cuc se simţi cuprins de un $or de milă,mai cu seamă cnd !ă#u copiii cum se înspăimntă la !ederea acesteiciudate apariţii, întocmai ca un stol de !răbii "ureşe pe care #borul speriat alunei păsări de noapte le pune pe fu"ă.

*'iar şi =u#anne, un pic cam palidă, repetă cu !oce tareL ^ *u măsură, cu măsură, dra"ii mei copii înălţaţi fra#a $nală din totsu>etul !ostru bun 1ois"elin, speriat şi bănuitor, dispăruse, aidoma unei umbre ne"re,printre arbuştii în>oriţi. Ni de îndată ce copiii, acum liniştiţi, ispră!iră cu unultim c'iot de !eselie cntecul prin care aduceau un salut soarelui su!eran,Cuc şi =u#anne îi felicitară şi îi trimiseră la 7ocurile lor. Apoi, rămaşi sin"uri, se



îndreptară împreună către atelierele de practică, a>ate de cealaltă parte a"rădinii. ^ Cai !ă#ut îl întrebă ea cu "las scă#ut, după o clipă de tăccrc. A',sărmanul de el, ce mult mă nelinişteşte starea lui Ni cum Cuc îşi e)primă re"retul că nu reuşise să dea peste 1ois"elin ca

săl poată duce acasă, =u#anne e)clamă din nouL ^ 2ar nici po!este să te urme#e, ar $ trebuit să te lupţi cu el, şi ieşeadin asta un ade!ărat scandal. =in"ura mea teamă este, ţio repet, să nu netre#im întro #i căl descoperă cine!a în fundul !reunei prăpăstii, cu trupul#drobit de pietre. =e aşternu din nou o tăcere adncă între ei, pnă cnd a7unseră laatelierele de practică. Mulţi dintre ele!i şi ele!e !eneau acolo săşi petreacă oparte din timpul lor liber, $e ca să rindeluiascăQ? lemnul sau să pilească $erul,$e ca să coasă sau să brode#e, în !reme ce alţii, punnd stăpnire pe unteren !ecin, se ocupau să sape, să semene şi să pli!ească prin "rădina ceoamena7aseră acolo. Ni o întlniră din nou pe Gosine, întro sală imensă, unde

se a>au tot felul de ma sini de cusut, ră#boaie de ţesut co!oare şi instalaţiide tricotat care funcţionau laolaltă, sub supra!e"'erea atentă a unor fete şibăieţi căci şi după absol!irea şcolii rămneau şi unii şi alţii la fel denedespărţiţi, continunduşi !iaţa în comun şi împărţind între ei munca şimomentele de bucurie, drepturile şi îndatoririle, întocmai cum îşi împărţiserăcnd!a şi preocupările pentru studiu. Pretutindeni în 7ur răsunau tot felul decntece şi a!eai sena#ţia, pătrun#nd în ateliere, că domnea o întrecere plinăde !oioşie printre tinerii care lucrau de #or. ^ Di au#i cum cntă spuse =u#anne, cuprinsă din nou de bucurie. Y săle au#i mereu aşa pe păsăruicile astea ale mele cntătoare. Gosine tocmai arăta unei fete mai măricele, cam e e !reo şaispre#ece

ani, *lementine 1ourron, cum trebuie sa mane!re#e o maşină de cusutpentru a obţine un anumit punct de broderie. Ni o altă fetiţă, mult mai mică, în !rstă de cel mult nouă ani, Aline 1ois"elin, aştepta cuminte săi !inărndul şi ei să $e în!ăţată în ce fel anume trebuie să facă o cusătură de ti!.*lementine, care era $ica lui =ebastien 1ourron şi a A"at'ei Fauc'ard, a!eadrept bunic din partea mamei pe muncitorul smul"ător de creu#ete Fauc'ardşi drept bunic din partea tatălui pe maistrul oţelar 1ourron. Aline, sora maimică a lui Cudo!ic, amndoi copiii lui Paul 1ois"elin şi ai Antoinettei 1onnaire,sc'iţă un #mbet dră"ălaş atunci cnd o #ări pe bunica ei, =u#anne, de careera adorată. ^ Y', ştii, bunicuţo dra"ă, nu pot încă să îndoi c'iar aşa de bine pn#a

cnd fac cusăturile la ti!, dar le tra" destul de drept încă de pe acum Kuiaşa, scumpă Gosine =u#anne o sărută, apoi, sc'imbnd o pri!ire complice cu Gosine, îi îndoifetiţei un capăt din pn#ă ca săl ni ba drept model. Pnă şi Cuc se interesade aceste munci mărunte, ştiind bine că nu e)istă nimic indiferent pe lumeaaceasta şi că nu poţi reali#a o !iaţă fericită dect printro bună utili#are atimpului de care dispui şi prin folosirea tuturor resurselor $inţei umane, prin întrebuinţarea între"ii ener"ii $#ice şi intelectuale, dnd în felul acesta un



sens lo"ic e)istenţei şi ducnd un trai $resc. *'iar în momentul în care Cuc sepre"ătea să plece, lunduşi rămi bun de la Gosine şi =u#anne, pentru a seduce să !i#ite#e puţin S Munca şi u#ina, îşi făcu apariţia şi =ceurette, şi în felul acesta se întlni din nou, pentru o clipă, cu toate cele trei femei, cele trei su>ete

de!otate şi pasionate de munca lor, carel a7utau att de mult săşi reali#e#e!isul lui dintotdeauna, acela de instaurare a dreptăţii şi bunei înţele"eri întreoameni. Mai statura o !reme de !orbă sub un umbrar, reparti#nduşi sarcinileşi anali#nd pendelete ce 'otărri a!eau de luat. 2acă aceşti copii ai lorcreşteau att de lipsiţi de "ri7i, fără să se lo!ească de multe "reutăţi în !iaţă,şi dacă de pe urma lor se strn"ea o recoltă de re#ultate aşa de frumoase,lucrul acesta se datora în mare măsură principiilor sănătoase de educaţiecare animau munca instructorilor ce erau con!inşi că în făptura omeneascănu e)istă porniri rele, că în $inţa umana nu se a>ă dect ener"ii creatoare,căci pasiunile sunt în realitate nişte admirabile forţe în stare să pună în

mişcare societatea, şi totul este doar să ştii să le utili#e#i în direcţia obţineriifericirii indi!i#ilor şi comunităţii. 2orinţa, condamnată de atta amar de!reme de către toate reli"iile, dorinţa pe care secole de ascetism sau forţatso distru"ă ca pe o $ară turbată, dorinţa, 'ăituită, stri!ită în bărbat sau înfemeie deopotri!ă, oare nu era aceea care pnă la urmă a7un"ea să $e!ictorioasă, să repre#inte >acărade nestins a lumii, pr"'ia care pune aştrii înmişcare şi împin"e !iaţa înainte şi a cărei dispariţie ar face să se stin"ălumina soarelui şi să se scufunde pămntul din nou în întunecimile în"'eţateale neantului Ade!ărul e că nu e)istă oameni e)cesi! de sen#uali, ci numaioameni cu inimi în>ăcărate, care !isea#ă la in$nit bucuria dra"ostei. Kue)istă oameni mnioşi, oameni a!ari, oameni lacomi, leneşi, in!idioşi sau

or"olioşi, nu e)istă dect oameni cărora nu sa ştiut să le $e îndrumateforţele interioare şi ener"iile dere"late, ne!oile lor de acţiune, de luptă şi de!ictorie. 2intro $re de om a!ar se poate modela un caracter prudent saueconom. 2intrun temperament !iolent, in!idios sau or"olios, poţi dobndi unerou, în stare săşi dăruiască întrea"a lui făptură pentru un dram de "lorie. A încerca să mutile#i pasiunile ce sălăşluiesc în su>etele oamenilor ec'i!alea#ăcu faptul de ai rete#a membreleL indi!idul respecti! nu mai este între", setransformă pur şi simplu întrun in$rm, i se scoate sn"ele din trup şi i sesu"e din putere. Ni este întrade!ăr rare minune faptul că omenirea a pututtotuşi să supra!ieţuiască sub apăsarea acestor le"i sinuci"aşe, care ele attaamar de !reme se în!erşunea#ă să distru"ă tot ceea ce i omenesc în om,

încăpăţnnduse să împin"ă lumea înspre un 2umne#eu plin de cru#ime şide minciună, a cărui domnie nu sar putea întrona dect prin intermediulnimicniciei umane. Prin urmare, în şcoli, în ateliere de practică, începnd c'iar de la primiipaşi, încă de la 7ocurile copilăreşti or"ani#ate la creşă, se căuta să se utili#e#epasiunile a>ate în stare năsendă ale copiilor, în loc să le înăbuşe. Ni în felulacesta leneşii erau trataţi întocmai ca nişte bolna!i, cărora căutau să letre#ească r!na şi !oinţa, făcndui săşi dea osteneala pentru studiile alese



după propria lor !oinţă, în funcţie de puterea lor de înţele"ere şi, mai cuseamă, îndră"ite de ei de asemenea se utili#a forţa celor !iolenţi pentrumuncile mai dure, căutau să scoată de la cei a!ari un ade!ărat bene$ciu înceea ce pri!eşte lo"ica şi metoda, în sfrşit, se obţinea de la cei in!idioşi şide la cei or"olioşi un admirabil pro$t în ceea ce pri!eşte inteli"enţa eliberată

de orice pre7udecăţi şi în stare să triumfe în muncile cele mai ane!oioase. 8răsăturile de caracter, pe care o morală ipocrită şi plina de tot felul deconstrn"eri lea socotit pnă acum ca $ind cele mai 7osnice instincte aleomului, de!eneau în felul acesta un combustibil puternic, din care sealimenta >acăra de nestins a !ieţii. 8ot ceea ce mişca pe lume, toate forţeledin om erau puse acum să ocupe din nou locul lor $resc în !iaţă între"ulproces de creaţie al $inţelor noi se re"lementa după le"ile $rii, care domneau întrun c'ip su!eran, şi această creaţie se re!ărsa din belşu", ca un torenturiaş, ce ducea cu sine omenirea înspre citadela fericită. Dn locul le"endei,i#!ortă dintro ima"inaţie bolnă!icioasă, desnre păcatul ori"inar să!rşit deomul slab şi rău, pe care un 2umne#eu total lipsit de lo"ică îl pedepseşte şin

acelaşi timp e ne!oit săl sal!e#e la $ecare pas, în locul ameninţării cupedeapsa unui infern pueril şi în locul promisiunilor unui paradis mincinos, nuse mai a>a acum dect e!oluţia $rească a unei specii de $inţe superioare,a>ate în luptă numai şi numai c forţele naturii, pe care le !a în!in"e şi le !asupune pentru fericirea ei, în #iua în care oamenii, punnd capăt ră#boiuluilor fratricid, !or trăi întro armonie deplină, de!enind atotputernici, după ceau cucerit cu mari sacri$cii ade!ărul, dreptatea şi pacea. ^ 8otui în re"ulă, spuse în cele din urina Cuc, după ce, împreună cu Gosine, =oeurette şi =u#anne, stabili perioada de 7urnă a $ecăreia. Puteţi să !ăduceţi, bunele mele prietene, şi su>etele !oastre să !e"'e#e în continuare. 8oate trei se a>au în 7urul lui, întocmai ca o întruc'ipare a însăşi

solidarităţii afectuoase, a dra"ostei uni!ersale pe care !isa so răspndeascăprintre oameni. =e luaseră de mnă şi îi #mbeau, foarte bla7ine şi foartefrumoase încă, în po$da !rstei lor acum destul de înaintate, cu părul alb şifrumuseţea aceea e)traordinară pe care ţio dă bunătatea fără de mar"ini ainimii. Ni cnd Cuc îşi luă rămas bun de la ele pentru a se duce la u#ină, îlurmăriră mult timp cu pri!irile lor încărcate de dra"oste. Dn curtea u#inei, 'alele şi atelierele se e)tinseseră şi mai mult dectpnă atunci, #mbind în lumina dătătoare de sănătate a soarelui şi în aerulcurat care le inunda. 2in toate colţurile, "urile cu apă proaspătă, şiroind,spălau dalele din ciment ale pardoselii, ducnd odată cu şu!oaiele c'iar şicele mai mici urme de pulbere, astfel înct această aşe#are a muncii,

odinioară att de întunecată, noroioasă şi împuţită, strălucea acumpretutindeni, pnă şi în un"'erele cele mai ascunse, de o curăţenieimpecabilă. Dn clipa în care pătrundeai sub "eamurile imense şi luminoase,simţeai că intri întrun oraş bine or"ani#at, unde domnea numai !eselia şibo"ăţia. 2e acum înainte, aproape toată munca o făceau doar maşinile.Acţionate prin intermediul electricităţii, se a>au înşirate acolo, întro aliniereperfectă, întocmai ca o armată de muncitori docili şi neobosiţi, "ata oricndsăşi dăruiască fără o clipă de ră"a# efortul. Ni c'iar dacă braţele lor din



metal a7un"eau pnă la urmă să se u#e#e, oamenii doar le înlocuiau, şi ele nuştiau cei durerea, ba reuşiseră în parte să suprime şi durerea oamenilor. Dnsfrşit, maşina de!enise prietena omului, nu mai era aceeaşi unealtă de la începutul începutului, cnd repre#enta doar un mi7loc de concurenţă pentrumuncitor, un instrument carei a"ra!a foamea şi făcea să scadă salariile.

Acum, maşina repre#enta un factor eliberator, de!enise un ţsoi de scla!ăfolosită în toate împre7urările, dnduşi osteneala spre binele omului, în!reme ce acesta se odi'nea. Ku mai e)istau în 7urul acestor ?lucrătoriQ< dinoţel dect conducătorii lor, care supra!e"'eau şi a căror unică treabă constadin mane!rarea unor pr"'ii pri. K care puneau maşinile în mişcare şi dinasi"urarea bunei funcţionări a mecanismelor. %iua de muncă nu depăşeapatru ore şi niciodată un lucrător nu făcea aceeaşi treabă mai mult de douăore la rnd, $ind înlocuit de îndată de către un alt camarad, în !reme ce eltrecea la altă îndeletnicire ce ţinea de arta aplicată, cultura sau acti!itateaobştească. 2atorită întrebuinţării ener"iei electrice, !acarmul de carerăsunau altădată 'alele era pe cale să dispară, $ind înlocuit de cntecele

muncitorilor, această bucurie a inimilor pe care o aduceau cu ei din şcoală, cape o re!ărsare de armonie ce le înfrumuseţa întrea"a !iaţă. Ni oamenii carecntau în 7urul acestor maşini, att de măreţe şi de liniştite în muţenia lor, însclipirile oţelului şi aramei din care erau făcute, do!edeau pe deplin fericireape care o aduce după sine munca dreaptă, "lorioasă şi sal!atoare. 8recnd prin 'alele cuptoarelor pentru pudla7, Cuc se opri ct!ea clipepentru a sc'imba douătrei !orbe prieteneşti cu un bărbat puternic, de !reodouă#eci de ani, care diri7a sin"ur bunul mers al unuia dintre cuptoare,nemaia!nd ne!oie de a7utor din partea nimănui. ^ Ei bine, Adolp'e, cum mer"e treaba, eşti mulţumit ^ 1ineînţeles că da, domnule Cuc. Kici napuc să treacă două ore şi am

şi plămădit un bul"ăre bun să $e scos din cuptor, Adolp'e era $ul lui Au"usteCabo:ue şi al Mart'ei 1ourrbn. 2ar acum nu mai era ne!oit să facă munca în"ro#itoare de amestecare a metalului, ca odinioară bunicul său din parteamamei, maistrul oţelar 1ourron, astă#i a>at la pensie, care frămntase pe!remuri bul"ărele incandescent ceasuri dea rndul cu a7utorul crli"ului, subdo"oarea de nesuportat a >ăcărilor. Amestecul se efectua mecanic, ba c'iarşi e!acuarea bul"ărelui senteietor se făcea prin intermediul unui sistemin"enios, care îl încărca pe căruciorul rulant şil transporta apoi sub ciocanulcompresor, fără să mai necesite ctuşi de puţin inter!enţia lucrătorului. Plin de !oie bună, Adolp'e reluăL ^ Y să !edeţi, metalul e de cea mai bună calitate, şi procedeul este

att de simplu, înct muncai o plăcere, nu alta 8răsesen 7os de una dintre pr"'ii şi îndată se declanşă un mecanismcare desc'ise o uşă şi lăsă să alunece pnă la cărucior bul"ărele, asemeneaunui astru ce aprinde #area cu o dră luminoasă. Ni tnărul #mbea întruna,cu obra#ul proaspăt ras, fără o picătură de sudoare pe el, cu membrele $ne şisuple, ea acelea ale unui om pe care nu la deformat nicicnd un efort pesteputerile lui. 2ar încă de multă !reme, căruciorul se şi dusese săşi descarcepo!ara sub ciocanul compresor de un model foarte nou, acţionat prin



intermediul ener"iei electrice şi care, la rndul lui, efectua toată muncasin"ur, fără ca $erarul, însărcinat săl supra!e"'e#e, să aibă ne!oie săşiirosească forţa braţelor pentru a în!rti şi răsuci la in$nit bucata de fontăbruta în toate sensurile. Ritmul lui era att de re"ulat şi att de limpede, înct de!enea un fel de mu#ică ce părea că acompania#ă buna dispo#iţie a

muncitorilor. ^ Mă cam "răbesc, spuse din nou Adolp'e, după ce, îşi ispră!ise despălat minile. Am de terminat un model nou de masă care mia plăcut taremult, şi am de "nd sămi petrec !reo două ore la atelierul de tmplărie. Dntrade!ăr, era tmplar, treabă cu care se îndeletnicea atunci cnd opărăsea pe aceea de oţelar în!ăţase mai multe meserii, ca toţi tinerii de!rsta lui, pentru a nu rămne cu o sin"ură specialitate, care iar $ limitatori#ontul. Ni sc'imbnduse întruna în felul acesta, reînnoinduse fără încetare, munca de!enea un prile7 de bucurie şi de recreare. ^ Petrecere frumoasă îi ură pur şi simplu Cuc, fericit de bucuria ce ocitea pe c'ipul tnărului.

^ Mulţumesc, domnule Cuc. 2a, da, c'iar aceasta e !orba cea maipotri!ită pentru o asemenea împre7urare. *nd munceşti de plăcere, e oade!ărată petrecere 2ar 'ala cuptoarelor cu creu#ete era locul unde Cuc #ăbo!ea cel maimult, petrecnd minute fericite, în dimineţile cnd făcea acest soi de !i#ite.*t de departe era acum !ec'iul infern, cuptoarele cu creu#ete ale atelierelorAbis, "ropile de foc, bubuind întocmai ca nişte !ulcani şi de unde nefericiţiimuncitori trebuiau să smul"ă din mi7locul >ăcărilor, cu braţele "oale,creu#etele conţinnd sute de li!re de metal incandescent în locul 'alei întunecate şi îmbcsite de praf, de o murdărie de a dreptul de#"ustătoare, se întindea acum o "alerie !astă, scăldată în soare prin "eamurile ei mari,

pa!ată cu dale late, dea. Cun"ul căreia se înşirau, aşe#ate simetric, bateriilecuptoarelor. Dntrebuinţarea ener"iei electrice le făcea să pară reci şi tăcute,de o curăţenie sclipitoare. Ni aici, întocmai ca şi dincolo, maşinile e)ecutautoată munca, ele erau cele care coborau creu#etele, le ridicau la suprafaţă înstare incandescentă şi le deşertau în tipare, sub simpla supra!e"'ere amuncitorilor coordonatori. Cucrau acolo c'iar şi femei, care se ocupau cudistribuirea ener"iei electrice, pentru că se remarcase că ele au mai multă"ri7ă şi si"uranţă în mnuirea aparatelor de preci#ie. *'iar în clipa aceea, Cuc se apropie de o fată înaltă şi frumoasă, de!reo două#eci de ani, Caure Fauc'ard, $ica lui Couis Fauc'ard şi a Guliennei2ac'eu), care, stnd în picioare ln"ă un tablou de comandă, diri7a foarte

atentă distribuţia ener"iei electrice la cuptoare, potri!it indicaţiilor unuimuncitor tnăr care se apucase să supra!e"'e#e topirea. ^ Ei bine, Caure, întrebă Cuc, nu te simţi obosită ^ Y', nu, domnule Cuc, mă distrea#ă munca asta. *um !reţi săobosesc doar în!rtind de această mică rotiţă Muncitorul cel tnăr, Uppolite Mitaine, în !rstă de cel mult două#ecişi trei de ani, se apropiase şi el. Era $ul lui E!ariste Mitaine şi al YlmpeiCenfant şi se #!onea că era lo"odit cu Caure Fauc'ard.



^ 2omnule Cuc, spuse tnărul, dacă !reţi să. Hedeţi cum se topesc încte!a clipe aceşti dru"i din metal, suntem "ata. Ni deîndată ce fu pusăn mişcare, maşina e)trase cu uşurinţă şi fără niciun #"omot creu#etele încinse şi deşertă conţinutul lor în tiparele pe care unmecanism acţionat de pr"'ii le aducea rnd pe rnd în faţa cuptoarelor. Dn

numai cinci minute, !reme în care muncitorii pri!eau liniştiţi cum lucrea#ămaşinile, treaba fu mntuită şi cuptorul putu să primească o nouă încărcătură. ^ Asta a fost spuse Caure r#nd în felul ei, att de frumos. *nd stauşi mă "ndesc la toate întmplările cumplite cu care bietul bunicămeu,Fauc'ard, mia împuiat copilăria Ku prea mai era în toate minţile, po!esteanişte lucruri care te făceau să te în $ori cnd !orbea despre !ec'ea luimeserie de smul"ător de creu#ete, felul în careşi petrecuse !iaţa în mi7locul>ăcărilor, cu pieptul şi braţele pr7olite de do"oarea focului. 8oţi bătrnii nesocotesc foarte fericiţi pe noi, cei din #iua de astă#i. Cuc de!enise dintro dată "nditor, în !reme ce oc'ii i se ume#eau de

emoţie. ^ 2a, da, bunicii !oştri au a!ut muitc de suferit. Ni tocmai pentru astanepoţii ior trăiesc astă#i o !iaţă mai bunăO în mo. Kentul în care muncitorii!or $ uniţi şi se !or iubi, !iaţa !a $ şi mai bună c'iar dect astă#i, pentru $iişi $icele ior Cuc îşi continuă !i#ita prin u#ină şi, peste tot pe unde trecu, prinnumeroasele 'ale, aceea a tiparelor pentru oţeluri, aceea a for7ei celei mari,aceea a turnurilor înalte şi 7oase, descoperi aceeaşi curăţenie dătătoare desănătate, aceeaşi bună !oie, manifestată prin cntece, şi aceeaşi muncăuşoară, făcută din plăcere, mulţumită !arietăţii acti!ităţilor depuse şia7utorului de necontestat al maşinilor. Muncitorul, care nu mai era !ita de

po!ară, stri!ită sub "reutăţi şi dispreţuită, căpăta o conştiinţă nouă şi ointeli"enţă superioară, $ind de acum înainte liber şi mndru de meseria pecare o îndeplinea.. Ni cnd Cuc îşi sfrşi !i#ita lui matinală trecnd prin 'alalaminoarelor, alături de cuptoarele pentru pudla7, se opri încă o dată acolo,pentru a sc'imba cte!a cu!inte pe un ton prietenos cu un tnăr de !reodouă#eci şi şase de ani, Ale)andre Feuillat, care tocmai sosise în atelier. ^ Hin de la *ombettes, domnule Cuc, unde am fost ca săl a7ut pe tatala treaba. Am petrecut !reo două ore la cmp, $indcă a!em de terminat însămnţatul. Acum, am să petrec şi aici din nou !reo două ore, pentru că salansat o comandă ur"entă de şine pentru căile ferate. Era $ul lui Ceon Feuillat şi al Eu"eniei !onnot. Ni, după ce termina cele

patru ore obişnuite de lucru ale sale, se amu#a făcnd desene deornamentaţie pentru atelierele olarului Can"e, do!edind cu acest prile7 oima"inaţie cu totul ieşita din comun. Ni, îndată se şi puse pe lucru, supra!e"'ind un şir lun" de laminoare,care fabricau şine de cale ferată. Cuc pri!ea, #mbind fericit. 2e cnd începuseră să folosească ener"ia electrică, !acarmul de nesuportat allaminoarelor dispăruse complet şi ele funcţionau întro atmosferă de calm şilinişte aparentă, sin"urul #"omot pe care îl scoteau $ind clinc'etul ar"intiu al



$ecărei şine de cale ferată care ţşnea de pe bu#ele rulourilor, adău"ndusecelorlalte sti!e lun"i, în curs de răcire. Aceasta repre#enta producţianeîntreruptă şi de bună calitate a !remurilor de pace, şine de cale ferată şiiarăşi şine de cale ferată, ct mai multe şine de cale ferată, pentru a se puteastrăbate peste pieptul lor de ar"int 'otarele dintre popoare, pentru ca lumea

de pretutindeni sa $e totuna şi între" cuprinsul pămntului să $e unit prinpunţile de + ier ale drumurilor. =e fabricau aici na!e uriaşe, dar paşnice, nu"roa#nicele na!e de ră#boi, purtnd pe ele moartea şi distru"erea, ci na!erepre#entnd solidaritatea şi frăţia între popoare, folosind la sc'imbul deproduse între continente, în#ecind bo"ăţia acelei familii uriaşe ceorepre#enta omenirea, pnă întraut înct abundenţa sa domnească pe între"pămntul. =e labricau aici poduri ce !or duce de asemenea la uşurarea căilorde comunicaţii între oameni, "rin#i şi sc'elele metalice destinate înălţăriinenumăratelor construcţii monumentale de care a!eau ne!oie cetăţenii caretrăiau în buna înţele"ere, pentru desfăşurarea în condiţii optime a !ieţiipublice, pentru ridicarea de case comune, biblioteci, mu#ee, a#ile pentru

bătrni şi orfani, ma"a#ine uni!ersale imense, antrepo#ite şi silo#uri, în staresă cuprindă tot ceea cei mai folositor pentru 'rana spirituală ss trupească apopoarelor înfrăţite. =e fabricau, în sfrşit, aici, numeroase alte maşini, carepretutindeni, în toate locurile de muncă, înlocuiau braţele omului, pentrutoate acti!ităţile, maşini care culti!au pămntul, maşini destinate să lucre#e în ateliere, maşini care funcţionau fără un minut de odi'nă pe drumuri, pestecrestele !alurilor, prin !ă#du'. Ni Cuc W se bucura pentru tot acest $er întrebuinţat în scopuri paşnice, din care omenirea nu făcuse de atta amar de!reme dect spade destinate unor lupte sn"eroase, pentru tot acest metalrecuperat din care în urmă cu mulţi ani, în descursul ultimelor măceluri,lumea fabricase tunuri şi obu#e, pentru ca acum, cnd pacea era pe deplin

instaurată, să construiască numai clădiri în care să domnească frăţia,dreptatea şi fei icirea. Dnainte ele a se întoarce acasă, Cuc mai dori să arunce o ultimă pri!ireasupra bateriei de cuptoare electrice, care Dnlocuiseră furnalul lui Morfain.1ateria de cuptoare se a>a în momentul acela în plină funcţiune, subacoperişul e e "eamuri lar"i al 'an"arului unde fusese instalata şi prin carepătrundeau din plin ra#ele soarelui. ;.a $ecare cinci n mute, cuptoarele erau încărcate automat de un mecanism in"enios, după ce, în prealabil, bandarulantă purtase cu sine ce. E #ece lin"ouri din fontă, a căror strălucire deastru făcea sa pălească lumina focului. Ni acolo se mai a>au încă două 8ete tinere, supra!e"'ind buna funcţionare a aparatelor electrice,

amndouă în 7ur de cel mult două#eci de ani, una de un blond splendid,*laudine, $ica lui Cucien 1onnaire şi a Couisei Ma#elle, cealaltă o oac'eşăsuperbă, *eline, născută din Arsene Cenfant şi Eulalie Cabo:ue. Procupate săasi"ure şi să întrerupă la timp furni#area curentului electric, tetele nu puturădect să #mbească la apariţia lui Cuc. 2ar se dădu o scurtă pau#ă şiamndouă se apropiară de el, mai cu seamă în clipa în care #ăriră un între""rup de copii care se opriseră plini de curio#itate în pra"ul 'an"arului.



^ 1ună #iua, scumpul meu Maurice 1ună #iua, scumpul meu Cudo!ic1ună #iua, scumpa mea Aline. Ha să #ică aţi ispră!it orele de curs, dinmoment ce aţi !enit să ne !edeţi Ci se permitea ele!ilor, ca un fel de recreaţie, să !ină în felul acesta lau#ină şi să aler"e nestin"'eriţi dea lun"ul atelierelor, în ideea că se !or

familiari#a pe această cale cu !iitorul lor loc de muncă, dobndind în acelaşitimp acolo şi primele noţiuni. Cuc, fericit că putea în felul acesta săşi mai !adă încă o dată nepoţelul,le dădu !oie tuturor să intre. Răspunse la numeroase întrebări, le e)plicămecanismul cuptoarelor, ba c'iar făcu să funcţione#e aparatele, pentru a learăta copiilor cum sentmplă că era de a7uns ca una dintre fete, *laudinesau *eline, să $ răsucit de o pr"'ie mică pentru a topi metalul şi al face săse re!erse întrun şu!oi orbitor. ^ Y', ştiu, am mai !ă#ut asta, spuse Maurice, cu aerul plin deimportanţă al unui pric'indel care, la cele nouă primă!eri ale lui, !ă#use şi în!ăţase multe lucruri interesante.

1unicul Morfain mia arătat întro #i totulO 2ar ia spunemi, buniculeFroment, oarei ade!ărat că e)istă furnale înalte ct muntele şi că trebuie săţi ar#i faţa #i şi noapte pentru a obţine ce!a 8oţi începură să rdă, şi *laudine fu aceea care răspunseL ^ 1ineînţeles 1unicul 1onnaire mia po!estit de foarte multe oridespre ele şi tu ar trebui să cunoşti cel mai bine lucrurile astea, scumpul meuMaurice, tu, al cărui străbunic, marele Morfain, după cum îl mai numesc încăoamenii, a fost ultimul care sa luptat ca un erou cu focul. 8răia acolo, sus, întro bortă de stncă, nu cobora niciodată în oraş şi !e"'ea ct era anul delun", #i de #i, asupra furnalului său uriaş, monstru acela ale cărui ruine maie)istă încă acoo, întro latură a muntelui, şi se !ăd întocmai ca rămăşiţele

unei cetăţi de stra7a spintecată de scur"erea anilor. Maurice, cu oc'ii măriţi de uimire, o asculta plin de interesul acelapasionat al copilului căruia i se istoriseşte un basm minunat cu #ne. ^ A', ştiu, ştiu, bunicul Morfain mia po!estit totul despre tatăl lui şidespre furnalul înalt ct muntele. 2ar ara cre#ut că #ice numai aşa, !er#i şiuscate, ca să "lumească, $indcă spunea cten lună şin stele ca să ne facăsă rdemO Atunci înseamnă căi ade!ărul ade!ărat ^ 1ineînţeles căi ade!ărul ade!ărat continuă *laudine. Mai erauacolo, în partea de sus a furnalului, şi nişte muncitori care încărcau "urile,deşertnd cărucioare cu minereu şi cărbune, iar în partea de 7os se "ăseaualţi muncitori care !e"'eau #i şi noapte, fără o clipă de ră"a#, cu cea mai

mare atenţie, dnd alarma c'iar şi pentru cele mai neînsemnate simptome,pentru ca monstrul să nu aibă nici cea mai mică indi"estie sau sa manifestena#uri care săl împiedice să facă o treabă bună. ^ Ni asta dura şapte sau opt ani în şir, reluă la rndui ei *eline, cealaltăfata tnără, !reme de şapte sau opt ani monstrul rămnea aprins, ar#nd întruna cu !l!ătăi, ca un crater de !ulcan care erupe, fără săl poată lăsamăcar o clipă să se răcească puţin, pentru că, dacă se răcea ct de ct, lucrul



acesta producea mari pierderi, trebuia să i se desc'idă din nou pntecul casă $e curăţat şi apoi să se clădească, aproape în între"ime, din nou. ^ Atunci înţele"i, scumpul meu Maurice, spuse iar *laudine,străbunicul tău, marele Morfain, a!ea foarte mult de lucru şi nu putea săpărăsească acest foc şapte sau opt ani, fără să mai punem la socoteală faptul

Wcă la $ecare cinci ore era necesar să se destupe "ura de e!acuare cu lo!ituride ran"ă, pentru a se deşerta conţinutul creu#etului cu metal topit, şi dădeadrumul în felul acesta unui ade!ărat torent de >ăcări, a cărui do"oare tepr7olea întocmai ca pe o răţuşcă pusăn fri"are. ^ 1ine, dar nu era prea plăcut să lucre#i în asemenea condiţii pe!remea aceea, spuse Cudo!ic 1ois"elin. Fărăndoială că trebuia să trudeştifoarte mult. ^ 1ineînţeles, întări şi sora lui Aline, şimi pare att de bine că mamnăscut mult mai tr#iu, iiindcăi aşa de plăcut să lucre#i în #iua de astă#i. 2ar Maurice de!enise dintro dată foarte "ra!, frămntnd în căpşorulsau, cu un aer "nditor, toate întmplăriie acestea de necre#ut ce i se

po!esteau. Ni sfrşi prin a spune, ca o conclu#ieL ^ Kui nimic, probabil că tatăl bunicului meu a fost "ro#a! de puternic,şi dacă trăim mai bine astă#i e din pricină că el a trudit att de mult altădată. Cuc, care se mulţumise să asculte cu #mbetul pe faţa, fu înentat deaceste cu!inte bine "ndite ale copilului. luă pe Maurice în braţe şii ridicăpnăn !ă#du', sărutndul pe amndoi obra7ii. ^ Ai dreptate, ştren"ar mic ce eşti E ca şi cum dlcă tu ai să lucre#idin tot su>etul acum, strănepoţii tăi !or $ c'iar şi mai fericiţi dect tineO Ni,după cum !e#i, astă#i nu ne mai fri"em ca nişte răţuşte. Ca un semn al lui, fu pusă în funcţiune bateria cuptoarelor electrice.*laudine şi *eline, printro simplă mişcare din mnă, alimentau cu ener"ie

electrică sau întrerupeau curentul pe coloana respecti!ă. *uptoarele se încărcau automat, topirea începea operati! şi, la $ecare cinci minute, bandarulantă primea cele #ece lin"ouri din fontă incandescentă, pe care letransporta. *opiii îşi e)primară dorinţa să încerce ei înşişi să dea drumulmecanismului, şi ce bucurie mare le strni aceasta acti!itate att de uşoară,după po!estea le"endară a trudniciei lu) Morfain, care le apărea ca muncileunui uriaş c'inuit de du'urile rele, întro lume de mult dispărută 2ar din nou îşi făcu apariţia $"ura aceea stranie, şi ele!ii, porniţi laplimbare, îşi luară #borul ca un stol de !răbii "ureşe, speriate de !reun erete.Cuc îl #ări pe 1ois"elin, pndind în picioare la o uşă a 'an"arului şisupra!e"'ind munca, urmărind totul cu o pri!ire bănuitoare şi furioasă de

patron !eşnic nemulţumit, stăpnit întruna de teama ca nu cum!a oameniilui săl fure. Muncitorii îl întlneau în repetate rnduri astfel prin toatecolţurile u#inei, necă7it că nu putea să inspecte#e în acelaşi timp toatăimensitatea atelierelor şi de!enind din ce în ce mai nebun la "ndulmilioanelor pe care le pierdea #i de #i din pricină că nu mai a7un"ea săcontrole#e personal acti!itatea acestui popor care cşti"a pentru el miliardeşi miliarde. Erau prea mulţi, napuca săi !adă pe toţi, nu i#butea sădesfăşoare o bună administrare, + unei a!eri fără sfrşit, a cărei "reutatel



stri!ea, ca şi cum iar $ că#ut cerul pe cap. Ni era att de înspăimntat şi attde epui#at din pricină că străbătea inutil atelierele muncitorilor, el, care nufăcuse niciodată nimic cu cele două braţe ale sale, înct Cuc, cuprins de omilă imensă, încercă de data aceasta săi iasă în întmpinare, pentru allinişti şi al aduce înapoi cu binişorul la locuinţa lui. 2ar 1ois"elin se ferea ct

putea de mult de orice întlnire, şi făcu un salt înapoi, dispărnd fu"a îndirecţia 'alelor uriaşe. Ni, înc'einduşi plimbarea obişnuită de dimineaţă, Cuc se îndreptă sprecasă. 2e cnd oraşul se mărise în felul acesta, fără săşi mai cunoascămar"inile, Cuc nu mai putea sa !i#ite#e totul şi se plimba dea lun"ulcartierelor att de numeroase întocmai ca un artist fericit, care în ceasurilede ti'nă îşi !ede opera multiplicnduse şi răspndinduse pretutindeni,in!adnd puţin cte puţin întrea"a omenire. Dn dupăamia#a aceleiaşi #ile,după ce îşi aruncase o pri!ire şi asupra ma"a#inelor uni!ersale, în !reme cesentorcea spre casă, intra să petreacă numai o sin"ură oră la cei doi fraţi Gordan, $indcă mai mult nu se putea, #iua începnd să se micşore#e simţitor.

Dn salonaşul care dădea înspre parc o întlni pe =oeurette, împreună cuinstitutorul Uermeline şi cu abatele Marle, în !reme ce Gordan, lun"it pe ocanapea şinfăşurat întrun şal mare, medita, aşa cum îi era obiceiul, pri!ind înspre soarele care apunea la ori#ont. Ko!arre, minunatul lor doctor, după oscurtă suferinţă de numai cte!a ore, murise de curnd în mi7locultranda$rilor din "rădina lui, păstrnd în su>et sin"urul re"ret că nu trăise îndea7uns pentru a putea să asiste la reali#area deplină a attor lucrurifrumoase, în care nu cre#use la început aproape deloc. Aşa se face că acum=oeurette nu mai primea dect pe institutor şi pe preot şi aceasta numai dincnd în cnd, atunci cnd cei doi prieteni ai casei îşi aminteau despre !ec'iullor obicei de a se întlni la ea. Uermeline, în !rstă de şapte#eci de ani, acum

a7uns la pensie, îşi petrecea !iaţa pradă unei înspăimnlătoare amărăciuni şiunei furii care sporea fără încetare, din pricina tuturor lucrurilor ce sepetreceau în 7urul lui. Ni a7unsese săl socotească pe abatele Marle, mai în!rstă dect el cu cinciTani, un om lipsit de orice fel de !oinţă sau !la"ă, dinpricină că acesta se i#ola întrun soi de mndrie, suportnduşi cu demnitatecal!arul şi păstrnd o linişte din ce în ce mai trufaşa, pe măsură ceşi !edeabiserica "olinduse şi pe 2umne#eul lui cum se stin"ea puţin cte puţin. Dn momentul în care Cuc se aşe#ă alături de =oeurette, care stăteablndă şi tăcută pe canapea, institutorul începu să debite#e !ec'ile luiacu#aţii de republican sectar şi !iolent, lundul în răspăr pe popă. ^ ite, uite, preas$nte, spun ca şi dumneata, aşa că ar $ ca#ul sămi

dai o mnă de a7utorO =e apropie sfrşitul lumii, cu aceşti copii la care seculti!ă pasiunile, buruienile acelea rele pe care noi, educatorii, a!eamodinioară misiunea să le smul"em din rădăcini. Yare cum !rea statul ăsta săobţină nişte cetăţeni disciplinaţi şi crescuţi pentru al ser!i, cnd lasă să sede#!olte liberă în ei indi!idualitatea anar'ică. 2acă noi, oamenii mai ridicaţi,care posedăm anumite metode în "ndire, nu sal!ăm republica, apoi se ducede rpă



2in #iuan care începuse să !orbească în felul acesta despre sal!arearepublicii, debitnd !er#i şi uscate împotri!a acelora pe carei numea cndsocialişti, cnd anar'işti, în!ăţătorul Uermeline trecuse fără săşi dea seamade partea reacţiunii şi se alăturase ideilor preotului, din pricina urii lui îndreptată contra a tot ceea ce se elibera fără ca el să participe la această

acţiune, pe ln"ă faptul că poseda o formulă în"ustă de iacobin încăpăţnat. Ni continuă cu şi mai multă !e'emenţăL ^ Dţi spun, preas$nte, biserica dumitale o să $e măturată de pesuprafaţa pămntului, dacă no sa ştii să ţio aperiO Fără îndoială căniciodată nam împărtăşit credinţa dumitale. 2ar întotdeauna am recunoscutnecesitatea pentru popor de a a!ea o reli"ie, şi catolicismul era cu si"uranţăcea mai bună maşină de "u!ernareO întreprinde ce!a, părinte, $indcă dupăcum !e#i suntem alături de dumneata şi, după aceea, după ce !om $ cucerit împreună, ca doi aliaţi, şi su>etele şi trupurile, na!em dect să ne răfuim şi între noi. Ca început, abatele Marle se mulţumi doar să clatine !reme îndelun"ată

din cap. Kui mai răspundeaL i nici nu se mai supăra pe el !reun pic. Apoi, încele din urmă, nu se mai putu abţine şii spuse cu !ocea lui tără"ănatăL i= ^ Dmi îndeplinesc datoria pnă la capăt şin $ecare dimineaţă sunt laaltar, c'iar atunci cnd biserica mea e "oală, i ; implor pe 2umne#eu să facă!reo minuneO 2aca o consideră necesară, sunt si"ur că o să facă. Horbele acestea puseseră !rf e)asperării institutorului. ^ 1ine, dar trebuie săl a7utăm pe 2umne#eu asta al dumitale li oade!ărată laşitate să stai cu minilen sn =ceurette cre#u căi momentul să inter!ină, #mbind plină de în"ăduinţă pentru aceşti în!inşi ai #ilelor ce !or !eniL

^ 2acă bunul nostru doctor sar mai $ aliat încă de faţă, !ar li imploratsă nu a7un"eţi în această c'estiune la nici un lei de acord, pentru că înţele"erea !oastră !ă a"ra!ea#ă şi mai mult situaţia critică în care !ă"ăsiţi..Q. Ma îndureraţi tare mult, prieteni, şi aş $ foarte fericită nu să !ăcşti"ăm de partea ideilor noastre, dar să !ă au#im cel puţin recunoscnd înfaţa faptelor puţin din binele imens care sa reali#at în această re"iune. Amndoi păstraseră pentru ca, care era att de bla7ină şi de sfntă, unrespect fără mar"ini, şi pre#enţa lor în acest salonaş situat c'iar în centruloraşului nou do!edea ce in>uenţă puternică e)ercita în continuare asupra lor.Mer"eau pnă acolo înct suportau c'iar şi !ecinătatea lui Cuc, ad!ersarul lor!ictorios, care, dealtminteri, e!ita cu multă discreţie şi abilitate săşi etale#e

triumful în faţa acestei a"onii amare şi dureroase a !ec'ii lumi. Ni nici de dataaceasta nu inter!enea ctuşi de puţin, ci îl asculta pe Uermeline ne"nd cufurie tot ceea ce crease el, din pricină că totul reuşise pe deplin. Era ultimarăbufnire a adepţilor principiului autorităţii, îndrep7ată împotri!a libertăţiinaturale şi sociale a omului, o nouă formă pe care o îmbrăca tirania înmomentul în care statul atotputernic se alia cu biserica atotputernică, faţă decare pnă atunci îşi disputase cu rapacitate popoarele, a7un"nd în acesteclipe pnă acolo înct c'iar să se şi înţelea"ă şi sa se unească, pentru a



redobndi stăpnirea asupra mulţimilor, acum, cnd le !edea pe punctul săscape de sub sen itutea ci!ilă, ca şi de sub cea reli"ioasă. ^ A', e)clamă din nou Uermeline, dacă şi dumneata te declari în!ins,preas$nte, sa sfrşit întrade!ăr, numi mai rămne dect sămi astup "ura,ca şi dumneata, şi să mor retras în colţul meu

Preotul clătină clin nou capul, scufundat în tăcerea lui dureroasă. 8otuşi,după un timp, declară pentru ultima datăL ^ 2umne#eu este acela care trebuie să acţione#e, $indcă 2umne#eunu poate $ în!ins. Koaptea se aşternea încetul cu încetul asupra parcului, salonaşul seumplea de umbre din ce în ce mai lun"i şi nimeni nu mai scoase o !orbă. Yundă de melancolie părea că se furişase prin încăpere, !enind de departe, dintrecutul îndepărtat. ;nstitutorul se ridică şi îşi luă rămas bun. Apoi, pentru căşi preotul se ridică la rndul lui, =eeurette !ru săi strecoare în mnă, întrunmod discret, suma de bani pe care obişnuia să io dea cu prile7ul $ecăreiadintre !i#itele pe care i le făcea pentru săracii lui. 2ar abatele Marle refu#ă de

data aceasta pomana pe care o acceptase pnă acum de mai bine depatru#eci de ani şi spuse cu o !oce 7oasă şi tără"ănatăL ^ Ku, mulţumesc, domnişoară, păstraţi banii ăştia, nici nu mai ştiu cesă fac acum cu ei, liindcă nu mai e)istă oameni săraci. A', ceT !orbe minunate ia fost dat lui Cuc să audăL nu mai e)istăoameni săraci ;nima îi tresăltasen piept. Ku mai e)istau oameni săraci, numai erau oameni înfometaţi în acest 1eauclair, pe carel cunoscuse odinioarăatt de sumbruQ şi att de mi#er, cu populaţia lui nefericită de muncitori cemureau de foame Yare se !indecaseră toate plă"ile "roa#nice pro!ocate de!ec'iul sistem de salari#are şi dispăruseră întrade!ăr crima şi starearuşinoasă în care se a>aseră oamenii pnă atunci din pricina mi#eriei Fusese

de a7uns ca munca să $e or"ani#ată pe ba#e noi, potri!it unor le"i maidrepte, pentru ca de îndată să se poată trece la o mai bună reparti#are abo"ăţiilor. Ni numai în momentul în care munca ar repre#enta o c'estiune deonoare, un i#!or de sănătate şi un prile7 de bucurie, numai atunci omenirea!a trăi în pace şinfrăţire, populnd oraşul fericit al !iitorului. Dnfăşurat în şalul lui, pe canapea, Gordan nu scotea nici un cu!nt şi nusc'iţa nici cea mai mică mişcare, călătorind fărăndoială cu "ndul dealun"ul spaţiilor fără sfrşit, unde i se pierdea pri!irea. Abia după ce abateleMarle şi institutorul Uermeline plecară, se tre#i şi el la realitate, în sfrşit. Ni,fară să părăsească din oc'i soarele, a cărui scur"ere lentă spre as$nţit păreacă o urmăreşte plin de interes şi pasiune, spuse cu o !oce ca de pe altă lumeL

^ 2e $ecare dată cnd !ad soarele apunnd, sunt cuprins dintro datăde o tristeţe fără de mar"ini şi mă scufund întro undă de nelinişte. *emoarte în$orătoare ar $ pentru întrea"a omenire dacă astrul acesta nu sarmai întoarce a doua #i, dacă nu sar mai înălţa deasupra pămntului întunecat şi în"'eţat El este tatăl tuturor $inţelor, cel care fecundea#ă şi#ămisleşte întrea"a !iaţă şi fără de care orice sămnţă sar usca sau arputre#i. Nin el trebuie să ne punem toate speranţele noastre de fericiren



!iitor şi de uşurare a traiului, căci dacă nar $ el cel care să ne a7ute,pămntul ar a7un"e pnă la urmă să secătuiască. Cuc începuse să #mbească. Ntia că Gordan, în po$da !rstei lui înaintate, la cei aproape şapte#eci şi cinci de ani ai săi, studia de multă!reme încă problema di$cilă de a capta căldura solară în aşa fel înct so

poată înma"a#ina în nişte re#er!oare imense, de unde so poată distribuidupă aceea drept unica, marea şi inepui#abila ener"ic a !ieţii. Ha !eni fară îndoială o !reme cnd re#er!ele de cărbune din adncul minelor se !orepui#a, şi atunci de unde să se mai ia ener"ia necesară pentru a declanşatorentul de curent electric de!enit un lucru cu totul indispensabil pentrue)istenţa omului Mulţumită primelor lui descoperiri, reuşise să producă forţăelectrică pe un preţ aproape de nimic. 2ar ce !ictorie ar $ repre#entat pentruştiinţă dacă arQ $ reuşit să facă din soare motorul uni!ersal, dacă ar $ scosdea dreptul din el această putere calorică ce se 77ăsea întro formă latentă încărbune şi dacă ar $ putut săi dea o întrebuinţare acestui element unic, carerepre#enta pe însuşi părintele !ieţii nemuritoare Ku mai dorea dect să

reali#e#e şi această ultimă descoperire, care ar $ împlinit opera lui întrea"ă,şi putea să moară liniştit. ?G`/ Fii <ară nQc7 o "ri7a, îi spusen "lumă Cuc, soarele !a răsări mine şi!ei a7un"e pnă la urmă săi răpeşti focul sacru, >acără lui di!ină şicreatoare, capabilă să muncească la nesfrşit pentru omenire. =ceurette, puţin neliniştită de !nul uşor de seară, ale cărui adieriproaspete intrau pe. Fereastră, !eni ln"ă fratele ei. Nil întrebăL ^ Ku ţie fri", !rei sănc'id fereastra 2ar Gordan refu#ă printrun "est cu mna şi lasă doar să $e înfăşuratpnă la bărbie în şalul acela mare. Părea că trăieşte numai datorită uneiade!ărate minuni, doar pentru că !roia sa supra!ieţuiască şi îşi amna

moartea pnă în seara #ilei cnd !a mntui lucrul pe carel începuse, seara#ilei de triumf cnd !a socoti că şia ispră!it munca şi că opera îi este înc'eiată, şi abia atunci !a dormi în sfrşit somnul său de !eci, ca un lucrătorbun, şi loial, mulţumit de treaba făcută. =ora lui îşi dubla măsurile eleprecauţiune, şi aceste în"ri7iri !enite dinafară îi prelun"eau !iaţa şi îi clăruiau#i de #i acele două ore de ener"ie $#ică şi intelectuală, din care Gordan utili#acu c'ib#uinţă $ecare minut datorită felului metodic în care îşi desfăşuramunca. Ni această făptură sărmană şi pirpirie, pe care şi cel mai mic curentde aer ameninţa sa o suprime din !iaţă, a7unsese pnă la urmă să cucereascăşi să conducă lumea, numai şi numai datorită calităţilor lui de lucrător încăpăţnat, care nuşi părăsea munca.

^ Ai să trăieşti o sută de ani, îi spuse din nou Cuc, însoţinduşicu!intele cu #mbetul lui afectuos. Gordan rse la rndul săuL ^ 2acă o să am ne!oie de o sută de ani pentru cercetările mele, o sătrăiesc, fărăndoială, o sută de ani. 2in nou se aşternură cte!a clipe de linişte în salonaşul unde domnea oatmosferă de o plăcută intimitate. Era minunat să pri!eşti acest crepusculti'nit şi călduţ ce in!ada parcul, ale cărui alei lun"i păreau înecate întro



umbră ce creştea de la o clipă la alta. Y lumină ca de !is mai plutea încădeasupra pelu#elor, în !reme ce, în depărtările albăstrii, arborii înalţi sepierdeau întocmai ca nişte ima"ini palide şi tremurătoare. Era de fapt ceasul îndră"ostiţilor, şi $indcă parcul de la *rec'erie le desc'isese lar" porţile,!eneau în felul acesta acolo, perec'iperec'i, către seară, după ce ispră!eau

cu lucrul şi cu ocupaţiile lor #ilnice. Kimeni nu tulbura pe aleile parculuiperec'ile 'oinare, şi umbrele lor înlănţuiteQ şi contopite întruna sin"urădispăreau încetul cu încetul în mi7locul !erdeţei. 8inerii erau încredinţaţi înpa#a !ec'ilor ste7ari carei primeau cu prietenie şi se conta pe dra"osteanestn7enită de con!enienţe pentru ai apropia unii de alţii şi ai face oamenicinstiţi, !iitori soţi care să trăiască în bună înţele"ere şi a căror îmbrăţişare,dacă a ToQst reciproc dorită, să de!ină de nedespărţit în !iaţă. Ku poţi săclădeşti o dra"oste statornică dect $ind conştient pe cine şi cum iubeşti.Kimic nui mai poate despărţi pe doi tineri care sau ales. *unoscndusebine şi acceptnduse reciproc. Ni încă de pe acum, pe aleile întunecate,printre pelu#ele peste care se aşternuse perdeaua de umbră a nopţii,

perec'ile începeau să 'oinărească şi să popule#e cu apariţii stranii şidomoale misterul şi aşa destul de adnc al tenebrelor, care urcau în$oratedin aromele 7ila!e ale pămntului şi pluteau prin !ă#du', purtate pe aripileprimă!erii abia în$ripate. Apoise i!iră mereu alte şi alte perec'i7 şi Cuc recunoscu printre tineriiaceştia pe mulţi dintre băieţii şi fetele pe care îi întlnise de dimineaţă prinateliere. Yare aceste două umbre rătăcitoare, care păşeau att de strnsunite, purtate parcă întrun #bor uşor pe deasupra colţului ierbii, nu erau celeale lui Adolp'e Cabo:ue şi ermaine !onnot Ni astelalte două, ale cărorcapete se re#emau unul de celălalt, stnd foarte apropiate unul de altul şiamestecnduşi pletele, nu erau oare Uippolte Mitaine şi Caure Fauc'ard ;ar

alte două umbre de tineri care păşeau cu braţele înlănţuite unul după taliaceluilalt, att de strns, înct ai $ #is că no să mai reuşească nicicnd să li semai de#noade minile, nu erau oare Ale)andre Feuillat şi *lementine1ourron Ni Cuc simţi cum îi urcă în su>et o emoţie şi mai puternică, înmomentul în care i se păru că recunoaşte pe doi tineri din familia lui, pe*'arles, care strn"ea la piept pe oac'eşa *eline Cenfant, şi pe Gules, care oţinea pe după umeri pe bălaia *laudine 1onnaire. A', ce. Frumoşi erau toţiaceşti tineri, mesa"erii primă!erii care abia se în$ripa, ultimele perec'i,născute pentru a se iubi şin su>etele cărora se aprindea din nou dorinţa denestins, torţa !ieţii, pe care şio trec una alteia "eneraţiile de oameni. =e maia>au încă în fa#a castului $or al primelor cu!inte bi"uite, al mn"ierilor

inocente, şi totul se limita la o îmbrăţişare, în care inimile neştiutoare alear"ăuna după alta, la un sărut pe furiş, a cărui dulceaţă e de a7uns ca să desc'idăporţile cerului. 2ar în curnd ne!oia de a da naştere unei !ieţi noi îi !a uni şicontopi în >acăra ei atotstăpnitoare, pentru ca alţi făuritori de sentimentefrumoase să se i!ească din ei, ca ramurile noi de cireş în >oare, şi alteperec'i !or păşi pe aleile parcului peste ctă !a !reme pentru aşi plimba înfelul acesta minunata lor tre#ire la dra"oste.



2e acum înainte !a e)ista mereu şi mereu mai multă fericire, mai multăpasiune nestn7enită de nimeni şi de nimic, care să plămădească mai multăarmonie între oameni. Ni perec'i, perec'i se i!eau fără încetare, iar parcula7unsese pnă la urmă să se popule#e puţin cte puţin cu toţi îndră"ostiţii dinfericitul oraş. Era o seară încntătoare, după #iua aceea cnd se lucrase din

plin, şi pelu#ele şi crn"urile de !is păreau înecate în mister şi parfum, şi nuse mai au#ea dect murmurul uşor al rsetelor şi al sărutărilor. Dn acest moment, o umbră se opri în faţa salonului. Era =u#anne, cu$"ura foarte tulburată, carel căuta pe Cuc pentru ai spune cau#a temerilorei. Ni cnd, în cele din urmă, îl !ă#u acolo, îi e)plică în "rabă ct de mult seneliniştea din pricina faptului că nul !ă#use pe 1ois"elin întorcnduse dinpreumblările lui. Kiciodată nu mai într#iase c'iar att de mult, pnă dupăcăderea nopţii. ^ A!eai dreptate, repeta ea întruna, nam făcut bine că lam lăsatpradă nebuniei luiO A', nefericitul, nui dect un biet bătrn că#ut în minteacopiilor

Cuc, molipsit de în"ri7orarea =u#annei, fu de părere ca ea să se ducă şisăl aştepte acasă. ^ Poate să se întoarcă dintrun minut întraltu şi cel mai bine ar $ să te"ăsească acoloO Eu am să mă duc şi am să pun să se răscolească toate împre7urimile, şi imediat ce a>u ce!a nou, !in săţi comunic. Cuă îndată doi oameni cu el şi străbătu în "rabă parcul, cu "ndul să înceapă cercetările în partea dinspre ateliere mai înti. 2ar abia făcuse !reotrei sute de paşi în direcţia micului lac în!ăluit de sălcii ca un colţ de paradis,cnd un stri"ăt uşor de "roa#ă, care i#bucnise dintrun bosc'et din!ecinătate, îl ţintui locului. Ni în aceeaşi clipă Cuc !ă#u o perec'e de îndră"ostiţi ieşind din bosc'et cu feţele înspăimntate, şi i se păru că

recunoaşte în ei pe Gules şi pe blonda *laudine 1onnaire. ^ *ei *e sa întmplat le stri"ă Cuc. 2ar cei doi tineri nui răspunseră, ci continuară să fu"ă ct îi ţineaupicioarele, ca şi cum ar $ fost împinşi de o !i7elie năprasnică, cu feţele în"ro#ite de cine ştie ce !edenie înspăimntătoare care le tulburasemn"ierile. Apoi, cnd în cele din urmă Cuc se 'otărî să !adă despre ce e!orba şi pătrunse el însuşi în bosc'et p7in cărarea în"ustă carel stră batea dela un capăt altul, îi scăpă c'iar lui însuşi un stri"ai de "roa#a. Era ct peacisă se lo!ească de un corp spn#urat de o crean"ă, care bara trecerea cumasa lui întunecată. Ca lumina palidă a primelor stele ce se aprindeau pebolta cerului, îl recunoscu pe 1ois"elin.

^ A', nefericitul, bietul bătrn că#ut în mintea copiilor + murmură el, întocmai ca şi =u#anne, tulburat şi disperat de această dramă în"ro#itoaredin pricina căreia se simţea m'nit peste măsura. A7utat de ceilalţi doi oameni, desprinse în "rabă spn#uratul şil lun"ipe pămnt. 2ar corpul era de7a rece. 1ois"elin trebuie că să!rşise "estulsău sinuci"aş în primele ore ale dupăamie#ii, îndată după ce îşi terminasecursa lui de nebun nefericit dea lun"ul atelierelor u#inei a>ateu plinăacti!itate. Ni înţelese foarte bine despre ce e !orba, mai cu seamă după ce



obser!ă la rădăcina copacului o "aură mare, pe care probabil că 1ois"elin se în!erşunase so sape cum putuse, mai înti cu minile, apoi cu un"'iile,pentru a ascunde acolo, sub pămnt, a!erea fante#istă pe care io aduceaplocon poporul lui de muncitori, tot oraşul acela de oameni 'arnici, a!ere pecare nu mai putea nici so administre#e şi nici so plase#e în alte afaceri.

2upă aceea, pier#nduşi fără îndoială speranţa că o să reuşească să facă o"aură su$cient de lar"ă pentru ai putea încăpea în ea întrea"a a!ere,temnduse că nu !a putea să ascundă acolo mormanul imens de bănet pecare credea că îl posedă, 'otărse să moară acolo, pe loc, ln"ă această"rămadă monstruoasă de capital, a cărui cantitate nemăsurată sporea fără încetare, a7un"nd aproape săl stri!ească. %iua aceea întrea"ă în carealer"ase de colo pnă colo înnebunit, apucăturile lui maniace de trnda! carenu mai putea să trăiască în oraşul nou unde domneau munca şi dreptatea,toate îl conduceau înspre această moarte tra"ică. Ni în noaptea călduţă,făcută parcă anume pentru petreceri nupţiale, parcul se umplea de murmurul!ocilor şi alintărilor dendră"ostiţi.

Pentru a nu strni spaima printre perec'ile de tineri ale căror umbre se!edeau alunecnd uşor printre arborii din 7urul lui, Cuc îi trimise pe cei doioameni să caute o tar"a la *rec'erie, ru"ndui în acelaşi timp să nupomenească nimănui nimic despre lu"ubra lor descoperire. W Apoi, după ceaceştia scntoarseră, culcară corpul pe c'in"ile din ptn#ă cenuşie, şi tristulcorte"iu începu sa păşească încet dea lun"ul celor mai întunecate dintrecărări, pentru a nu $ !ă#uţi de nimeni, în felul acesta, în"ro#itoarea cara!anăa morţii se furişă tăcută, în!ăluităn tenebre, prin mi7locul parcului tre#it la o!iaţă nouă de $orul delicios al primă!erii timpurii. 2e pretutindeni, de dupăcotiturile $ecărei alei, păreau că se i!esc noi şi noi perec'i de îndră"ostiţi,dese cum sunt colţurile de iarbă care spar" în!elişul de crustă subţire al

pămntului, îndreptnduşi trupurile plăpnde spre !iaţă. Dn aer plutea unparfum sua! de >ori, minile tinerilor se căutau cu înfri"urare, "urile seuneau cu un #"omot abia perceptibil@ ca cel al bobocilor pe cale să sedesc'idă. Ni torentul tumultuos al !ieţii dobndea noi puteri prin rul acestade $inţe ce i se adău"a, în!in"nd clipa de clipă tot mai mult moartea şifăcnd să sporească fară încetare speranţele în #iuaQ de mine, cnd a!ea sădomnească mai mult ade!ăr, mai multă dreptate şi mai multă fericire pelume. =u#anne aştepta în faţa uşii locuinţei sale, neliniştită, cu oc'ii pierduţi în be#na nopţii. *nd #ări tar"a, înţelesendată şi scoase un "eamăt adnc.Ni, după ce i. c îi po!esti sfrşitul tra"ic al omului inutil care #ăcea adormit

pentru !ecie acolo, ln"ă ei, femeia nu putu sa facă altce!a dect să repetedin nou aceleaşi cu!inte pe care le rostise cte!a ceasuri mai înainte şi caree!ocau att de bine întrea"a e)istenţă "oală, otră!ită şi otră!itoare, dusă debărbatul de pe urma căruia suferise att de multL ^ A', nefericitul, na fost nimic altce!a dect un biet bătrn că#ut înmintea copiilor 2ar şi alte nenorociri mai a!ură loc, din pricina ine!itabilei catastrofecătre care se îndrepta !ec'ea societate putre#ită şi condamnată la dispariţie.



Astfel, în luna următoare, cel mai răsunător de#astru fu prăbuşireaacoperişurilor !eciiU biserici =aintHincent, întro dimineaţa cu un soarestrălucitor, pe cnd abatele Marle se a>a la altar, ceiebrnduşi litur"'ianumai şi numai pentru !răbiile care #burau ici şi colo, în înaltul naosuluipustiu.

2e multă !reme, preotul obser!ase faptul că biserica este pe punctulsă i se prăbuşească întro #i deasupra capului. Fusese construită încă de prinsecolul al patruspre#ecelea şi a!ea pereţii foarte şubre#i şi crăpaţi peste tot, în polid. ; siluetei suple şi ele"ante. Dn #adar reparaseră clopotniţa, cupatru#eci de ani mai înainte, $indcă fuseseră ne!oiţi, din lipsă de fondurinecesare lucrării, să amne reparaţia acoperişurilor, a căror lemnărie, pe 7umătate roasă de carii şi putre"ai, se înco!oia încă de pe !remea aceea, iartoate încercările de a obţine noi credite rămăseseră #adarnice. =tatul, stri!itsub apăsarea a tot felul de datorii, lăsasen părăsire această bisericăoarecare, dintro re"iune îndepărtată a ţării. Pe de altă parte, oraşul 1eauclairrefu#a săşi aducă orice fel de contribuţie, întruct primarul ourier nu fusese

niciodată prieten prea bun cu preoţii. Aşa se face că abatele Marle fusesene!oit să se ba#e#e numai şi numai pe propriile lui puteri şi trebuise în celedin urmă să pornească el însuşi în căutarea banilor necesari pentru a adunasuma considerabilă de care era ne!oie pentru reparaţiile din ce în ce maipresante, dacă nu !roia ca întro bună #i să se tre#ească din senin cu casa lui2umne#eu prăbuşinduise peste cap. Dn #adar bătu însă pe la uşilebo"ătaşilor lui pe carei credea e!la!ioşi credincioşii de!eneau tot mai rari şi#elul lor se topea din ce în ce mai mult. Atta !reme ct mai trăise încăfrumoasa Ceonore, soţia primarului, a cărei mare cucernicie compensa lipsatotală de credinţă a soţului său, abatele Marle mai "ăsise la dnsa un spri7inpreţios. 2upă aceea, sin"ura speranţă carei mai rămăsese era doamna

Ma#elle, dar aceasta era mai puţin "eneroasă prin $rea ei şi do!edea un #eldin ce în ce mai scă#ut. Ni, mai tr#iu, din pricina #ăpăcelii ce o cuprinsese înmomentul în care simţise căi fu"e pămntul de sub picioare şi că rentelesale sunt Qde$niti! compromise, !enise din ce în ce snai rar la biserica =aintHincent, şi abatele Marle pierduse prin ea pe ultima lui enoriaşă mai acaţari,nemaiprimind dect !i#ita ctor!a femei sărace, care, în mi#eria lor, se încăpăţnau să mai creadăn 2umne#eu, în speranţa că !or dobndi în felulacesta o !iaţă mai bună. Apoi, în cele din urmă, după ce nu se mai i!iserănbiserică nici oamenii săraci, preotul se retrăsesen sin"urătate, abandonatde$niti! de toată lumea, întocmai cum oamenii lăsaserăn părăsire şi pe2umne#eul lui cel lipsit de lo"ică şi aducător de mi#erie.

Atunci, abatele Marle înţelese că lumea sa sfrşit pentru el şi că totceea ce se a>a în 7urul său era sortit distru"erii. 1unele lui intenţii nuputuseră sal!a bur"'e#ia mincinoasă, coruptă şi măcinată de !icii şinedreptăţi. Dn #adar încercase el săi ascundă a"onia sub mantia reli"iei,!ec'ea societate era de$niti! sortită morţii. 2upă cum tot în #adar serefu"iase în buc'ia strictă a do"melor, pentru a nu acorda nici un fel deconcesii ade!ărului ştiinţi$c, pe carel simţea că dă asaltul suprem, $ind pepunctul să nimicească secularul edi$ciu al catolicismului. Ntiinţa a7unsese în



cele din urmă să se impună întrun mod cate"oric, şi do"ma era în sfrşit înlăturată, împărăţia lui 2umne#eu urma să $e înapoiată celor în drept,pămntenilor, în numele dreptăţii triumfătoare. n alt cult, cultul omuluiconştient, liber şi stăpn, în sfrşit, pe destinele lui, mătura !ec'ea mitolo"ieşi simbolurile carel făcuseră să rătăcească !reme îndelun"ată prin labirintul

luptelor împotri!a !itre"iei naturii. 2upă ce, cnd!a, cu secolen urmă,templele !ec'ilor idolatrii dispăruseră, dispărea acum, la rndul ei, şi bisericaaceasta catolică, în momentul cnd poporul înfrăţit îşi punea întrea"a luifericire +++ 7oc, mi#nd pe sin"ura forţa în stare săl anime, şi anume forţasolidarităţii, fără să mai simtă ne!oia unui complicat sistem $loso$c depedepse şi recompense. Ni, de cnd scaunul de spo!edanie şi sfnta masădin prea7ma altarului rămăseseră pustii, de cnd naosul se "olise complet decredincioşi, preotul au#ea în $ecare #i tot mai tare cum trosnea lemnăriaacoperişurilor şi !edea tot mai limpede mărinduse crăpăturile din #iduri.A!ea loc o continuă măcinare, o acti!itate tainică de distru"ere, ce anunţauruina apropiată şi ale căror #"omote, c'iar şi cele mai mici, a7un"eau pnă la

urec'ile lui. 2in moment ce nu reuşise încă săi aducă pe #idari nici măcarpentru reparaţiile care erau mai ur"ente, na!u încotro şi lăsă moartea săşicontinue opera de nimicire, menită să ducă la sfrşitul $resc al tuturorlucrurilor şt se măr"inea doar să aştepte, continund săşi o$cie#e litur"'ia, întocmai ca un martir al credinţei, sin"ur, numai cu 2umne#eul lui, părăsit şiel de oameni, în !reme ce bucăţi de tencuială din bolţile de deasupraaltarului cădeau în 7urul său. Dn dimineaţa aceea, abatele Marle remarcă o crăpătura nouă, dedimensiuni apreciabile, care se produsese în timpul nopţii în bolta naosului.Ni, deşi era si"ur că a!ea să se producă prăbuşirea la care se aştepta de lunide #ile, !eni totuşi săşi celebre#e ultima litur"'ie, îmbrăcat în !eşmintele

sacerdotale cele mai scumpe. Foarte înalt şi foarte puternic, cu nasul lui caun plisc de !ultur, preotul se ţinea încă drept şi ţanţoş, în po$da !rstei sale înaintate. =i8 lipsise de ministranţii carel a7utau la o$cierea litur"'iei şi seducea de colo pnă colo prin faţa altarului, pronunţnd cu!intele şie)ecutnd "esturile sacramentale, ca şi cum o mulţime de oameni sar $"răbit să se în"'esuie şi să asculte docilă de "lasul lui. Nin starea aceea depărăsire din ce în ce mai mare în care se a>a biserica, stranele slarmate#ăceau "oale pe dalele din piatră, întocmai ca băncile dintro "rădină publică,uitate peste iarnă sub bătaia ploilor şia #ăpe#ilor, 7alnice şi ne"re demuce"ai. 8ot felul de ierburi începuseră să crească la poalele coloanelor dinpiatră, care treplattreptat se acopereau de muşc'i. 8oate !nturile din lume

puteau să treacă nestn7enite prin "eamurile sparte pnă c'iar şi uşa ceamare, de la intrarea bisericii, smulsă aproape pe 7umătate din #id, lăsa săpătrundă în interior tot felul de animale domestice din !ecinătate. 2ar celcare intra mai cu seamă în această #i frumoasă şi luminoasă de primă!arăera soarele atoatebiruitor, şi părea că o nă!ală triumfală a !ieţii puneade$niti! stăpnire pe ruina aceasta tra"ică, unde numai cte!a păsări se maia!ntau pe ici şi pe colo şi unde buruienile începuseră săşi arate colţul pnăşi printre cutele !eşmintelor din piatră ale martirilor şi ale stră!ec'ilor statui



de s$nţi. Ni, deasupra altarului, un *rist uriaş din lemn pictat şi aurit domnea încă asupra dărmăturilor din 7ur şi îşi spn#ura corpul "ălbe7it şi c'inuit,stropit peste tot de un sn"e de culoare nea"ră, ale cărui picături seprelin"eau ca nişte lacrimi amare. Dn timp ce citea E!an"'elia, abatele Marle au#i un trosnet mai puternic.

Praf şi frnturi de ipsos că#ură deasupra altarului. Apoi, în momentul în carepreotul spunea tocmii ru"ăciunea pentru 7ertfa pinii şi a !inului, trosnetul seau#i clin nou, ca un "eamăt prelun" şi sfşietor, sinistru, strnind $ori reci,pămntul începu să se clatine şi edi$ciul oscilă cte!a secunde, ca şi cum ar$ e#itat înainte de a se prăbuşi de$niti!. Atunci, străduinduse săşi aduneultimele rămăşiţe ale credinţei sale, cu cele din urmă forţe de care maidispunea, preotul înălţă spre cer potirul cu ostii şi imploră din iot su>etul pe2umne#eu să reali#e#e miracolul a cărui inter!enţie sal!atoare, "lorioasă şiplină de strălucire o aştepta de atta amar de #ile. Dşi înc'ipuia că dacă2umne#eu ar ti dorit acest lucru, fără îndoială că biserica şiar $ re"ăsittinereţea şi !i"oarea ei de odinioară, şi colonadele sale puternice ar $ putut

să susţină naosul la nesfrşit. Ku ar mai $ fost ne!oie de #idari, ar $ fost dea7uns puterea di!ină ca să renască acest sanctuar ma"ni$c, cu paraclisul dinaur, cu !itraliile răspndind o lumină de purpură, cu lambriuri din,L lemnminunat sculptate şi cu pereţii şi pardoselele din marmură strălucitoare, în!reme ce un popor de credincioşi ar înălţa imnuri reli"ioase care săproslă!ească în!ierea, în"enunc'eaţi printre miile de făclii aprinse şindan"ătul răsunător ai clopotelor. Y, 2umne#eule !eşnic şi atotputernic, înalţăprintrun simplu "est casa ta di!ină, $indcă numai tu sin"ur mai poţi so aşe#idin nou în picioare, să o umpli şi săţi redobndeşti credincioşii de odinioară,dacă nu !rei cum!a să $ nimicit tu însuţi sub ruinele #idurilor ei i Ni, înmomentul în care preotul ridica potirul cu ostii, nu miracolul aşteptat se

produse, ci catastrofa. Abatele stătea acolo, în picioare, cu amndouă braţeledeasupra capului, întrun "est superb de credinţă plină de eroism,implornduşi stăpnul di!in să moară împreună cu el dacă !enise Dntrade!ărsfrşitul credinţei. Dn clipa următoare, bolta se ; despică de parcă ar $ fostlo!ită de, trăsnet şi acoperişul se nărui întrun !rte7 de bolo!ăniş şitencuială, scoţnd un bubuit înspăimntător ca de tunet. %"lţit de la locullui, clopotul se balansă o !reme, apoi se rosto"oli la rndul său, reuşind.. =ăspintece în două naosul şi să trască după el i restul #idurilor crăpate. Ni, subsoarele luminos de primă!ară, nu mai rămase nimic din biserică dect o"rămadă enormă de dărmături, printre care oamenii !eniţi în a7utor nu maidescoperiră nici măcar corpul abatelui Marle, căruia pulberea altarului

sfărmatpărea că ia mncat carnea şi ia băut sn"e le. Ni nu mai "ăsirănimic nici din uriaşul *rist din lemn pictat şi aurit, care fusese parcă şi eltrăsnit şi făcut praf, întocmai ca slu7itorul său. Dncă un mit era înlăturat, prinacest ultim preot care o$ciase ultima lui litur"'ie, în ultima < biserică. Hreme de cte!a #ile, lumea îl mai #ări pe Uermeline, fostul institutor,dnd trcoale prin 7urul ruinelor şi !orbind de unul sin"ur, aşa cum facoamenii foarte în !rstă atunci cnd sunt obsedaţi de o anumită idee. Ku î sedistin"eau prea bine cu!intele, şiţi făcea impresia că se ceartă întruna cu



cine!a, reproşndui parcă abatelui faptul că acesta nu obţinuse de la2umne#eul lui miracolul la care se aştepta. Apoi, întro dimineaţă, îl "ăsiră şipe institutor mort în patul său. Ni, mai tr#iu, după ce curăţară terenul dedărmături, oamenii transformară locul acela întro "rădină cu alei umbritede arbori frumoşi, plantaţi dea lun"ul unor pelu#e cu >ori care răspndeau

un aer îmbălsămat de parlumuri proaspete. Perec'ile de îndră"ostiţi !enirăacolo, tot aşa cum mer"eau, în serile calde, în parcul de la *rec'erie. Yraşulfericit se e)tindea mereu, copiii creşteau, alcătuiau noi perec'i de tineri îndră"ostiţi, ale căror sărutări sc'imbate pe ascuns promiteau alţi copii,pentru nesfrşitele recolte ce se !or cule"en !iitor. 2upă o #i de muncădesfăşurată în plina !oioşie, tranda$rii, plini de !oioşie şi ei, se înălţau diri$ecare tu$ş. Ni pe terenul acestei "rădini att de înentătoareQ, undedomnise odinioară edi$ciul pără"init al unei reli"ii propo!ăduitoare demi#erie şi moarte, creştea acuili tot ceea ce e mai frumos şi plăcut în om,!eselia care face săn>orească şi să rodească însăşi !iaţa pe pămnt. ;H

=e mai scurseră încă #ece ani, timp în care oraşul se conturasede$niti!, $ind or"ani#at ca o aşe#are nouă, în care să domnească dreptateaşi buna înţele"ere. Nin anul acela, la I0 iunie, în a7unul uneia dintre marilesărbători ale muncii care a!eau loc de patru ori pe an, în $ecare dintre celepatru anotimpuri, 1onnaire a!u o între!edere ciudată. Dn !rstă de aproape opt#eci ţi cinci de ani, fostul maistru oţelar erapatriar'ul oraşului, eroul muncii. =e menţinuse la fel de drept ca şi odinioară, înalt şi robust, cu capul lui puternic, cu părul des ca peria şi albit acum, foarte!ioi, foarte sănătos şi foarte !esel. Re!oluţionarul cu o îndelun"ată me)perienţă, teoreticianul ideilor asupra colecti!ismului, împăcat acum pentrufaptul că foştii lui camara#i dobndiseră fericirea, trăia "ustnd din plin

răsplata îndelun"atului său efort, care consta din cucerirea armoniei şisolidarităţii dintre oameni, mediu prielnic unde !edea crescnd în c'ip fericitpe nepoţii şi Tstrănepoţii lui. Era unul dintre ultimii muncitori care mairămăseseră în !iaţă dintre cei mulţi care purtaseră marea luptă de odinioară,unul dintre combatanţii pentru această nouă or"ani#are a societăţii ceadusese o mai dreaptă repartiţie a bo"ăţiei, rednd muncii ade!ărata einobleţe şi muncitorului personalitatea lui de om liber şi cetăţean. Ni eraacoperit nu numai de ani, ci şi de "lorie, $ind mndru că a contribuit prinnumeroasa lui descendenţă la înfrăţirea diferitelor "rupuri în!ră7bite pnăatunci, $ind încă util prin e)emplul pe carel dădea, purtnduşi cu demnitatebătrneţea, de o blndeţe şi un farmec speci$ce unui ade!ărat străbunic.

Yr, în seara aceea, pe la apusul soarelui, 1onnaire sentorcea tocmaidintro plimbare pe care o făcuse înspre capătul strun"ii 1riasului. Faccaadeseori asemenea plimbări pe 7os, spri7ininduse numai întrun baston uşor,pentru plăcerea de a !edea nişte locuri carei e!ocau amintiri îndepărtate.A7unsese tocmai în dreptul drumului care dădea odinioară înspre poartaatelierelor u#inei Abis, de mult timp rase de pe suprafaţa pămntului.Altădată, în locul acela se a>a o punte dinQ lemn, a#!rlită peste albia ruluiMionne, dar nu mai rămăsese din el nici măcar o urmă, $indcă torentul fusese



canali#at şi pe deasupra lui trecea acum un bule!ard lar". *te sc'imbări nuse mai petrecuserăn ultima !reme *ine ar mai $ recunoscut în aceste locuri,după cotitura aleii acesteia att de liniştită şi att de luminoasa, măr"initădeo parte şi de alta de case curate care rdeau în soare, !ec'ea intrarenoroioasă şi întunecată a atelierelor blestemate Ni în momentul în care

1onnaire se opri pentru o clipă, cu statura lui impunătoare şi ţinuta demnă şifrumoasă de bătrn ce duce un trai ti'nit, fostul maistru oţelar a!u surpri#asă #ărească stnd pe o bancă un alt bătrn ce părea măcinat de mi#erie, cufaţa scoflcită, părul murdar şinclcit, cu 'ainele numai #drenţe, slab şi#"lţit de fri"uri. Ni fu att de uimit de această apariţie puţin obişnuită, înct nu se putuabţine să spună cu !oce tareL ^ n sărac Era întrade!ăr un om sărman, şi trecuseră acum ani între"i de cnd numai întlnise niciunul. Ca drept !orbind, acesta nu era din re"iunea lor, se!edea ct de colo. Panto$i din picioare şi 'ainele de pe el erau complet albe

de praf, şi probabil că a7unsese acolo, la intrarea în oraş, după multe #ile şi#ile de umblet pe 7os. 2esa"a "oală şi bastonul, scăpate din minile luiobosite, îi #ăceau la picioare. *u o înfăţişare epui#ată, pri!ea în 7urul lui cuoc'ii rătăciţi, ca un om de#orientat, care nu mai ştie pe ce lume se a>ă. 1onnaire se îndreptă către el, foarte mişcat de spectacolul pe carela!ea dinaintea sa. ^ 1ietul de tine, pot săţi !in în a7utor cu ce!a. Ani impresia că te"ăseşti la capătul puterilor şi destul de necă7it, dacă nu mănşel. Apoi, $indcă sărmanul om nu răspundea nici un cu!nt, stnd maideparte cu pri!irile rătăcite şi rosto"olinduşi oc'ii de la o mar"ine la alta aori#ontului, 1onnaire continuăL

^ Ţie foame Ai ne!oie de un pat bun ca să te odi'neşti Hino cumine, ai să "ăseşti aici spri7in şi înţele"ere. Abia întrun tr#iu, bătrnul acela att de nefericit şi att de tulburat se'otărî în sfrşit să desc'idă "ura, bolborosind încet, mai mult pentru el însuşiparcăL ^ 1eauclair, 1eauclair, aici entrade!ăr 1eauclair ^ Fărăndoială căi 1eauclair, te a>in 1eauclair, astai mai mult dectsi"ur, declară maistrul oţelar, #mbind prietenos. 2ar, !ă#ndul pe bătrnul acela sărman dnd semne din ce în ce maiputernice de surpri#ă, nelinişte şi c'iar de îndoială, înţelese pnă la urmădespre cei !orbaL

^ Ai cunoscut 1eauclairul de altădată şi probabil că a trecut mult timpde cnd nu ai mai călcat cu piciorul prin locurile astea ^ 2a, sunt mai bine de cinci#eci de ani de atunci, răspunsenecunoscutul cu !ocea lui ca!ernoasă. Au#ind aceste !orbe, 1onnaire i#bucni întrun 'o'ot puternic de rs. ^ A' + Apoi, în ca#ul ăsta nu mă mai miră căţi !ine "reu să teoriente#i. Au a!ut loc cte!a sc'imbări mai serioaseO Aşa, de pildă, uite, înlocul ăsta se a>au atelierele u#inei Abis, care acum au dispărut de mult, în



!reme ce acolo, 7os, mai departe puţin, între"ul 1eauclair de altădată,"rămada aia de cocioabe de odinioară, a fost ras de pe suprafaţa pămntuluişi, după cum !e#i, sa i!it un oraş nou, care sa construit începnd de laparcul u#inei *rec'erie şi pnă aici, in!adnd !ec'iul oraş cu !erdeaţă în 7urulcăsuţelor acestea albe, care rd în soare printre copaci, înct îţi face impresia

că totul nu este altce!a dect o imensă "rădinăO 1ineînţeles că trebuie săstai mult pe "nduri pnă să te poţi orienta aici. ^ Ku, nu, !ăd eu că ăsta nu mai e 1eauclairulO Yr $ întrade!ăr acolocele două promontorii ale munţilor 1leuses, între care se în"'esuie strun"a1riasului şio mai $ întrade!ăr, acolo, mai departe, cmpia Rouma"ne. 2arastai tot ceea ce a mai rămas, restul, "rădinile şi casele pe care le am înaintea oc'ilor, aparţine altei re"iuni, unei re"iuni mai bo"ate şi maifrumoase dect o ştiu eu şi pe care nim mai !ă#uto niciodatăO Uaiaade,trebuie sămi iau din nou tălpăşiţa de pe aici, $indcă mam înşelat, cusi"uranţă, asupra drumului. Ni adunnduşi de pe 7os desa"a "oală şi bastonul, se străduia din

răsputeri să se ridice de pe bancă, pnă în momentul cnd pri!irile i seopriră, în sfrşit, asupra bătrnului carei arătase atta amabilitate şii!orbise att de prietenos. Pnă atunci se uitase la el ca prin !isi absorbitparcă de "ndurile cel frămntau şi dnd drumul cu!intelor cu 7umătate de"las, ca şi cum şiar $ !orbit lui însuşi. Apoi, după prima pri!ire pe care oaruncase asupra c'ipului lui 1onnaire, de!eni dintro dată mut şi păru cuprinsde $ori, !rnd să se îndepărte#en "rabă. Aşadar, omul care nu mairecunoscuse oraşul îl recunoscuse pe fostul maistru oţelar Ni acesta dinurmă se simţi tare mişcat de >acăra neaşteptată ce se i!i în oc'ii străinului,cu o faţă de nerecunoscut, aşa cum era ea acoperită de o barbă înclcită şimurdară, şi se apucă săi e)amine#e c'ipul mai cu atenţie. Yare unde mai

!ă#use el oc'ii aceştia limpe#i, în care, din cnd în cnd, se aprindeausentei de o !iolenţă plină de sălbăticie 2intro dată, în memorie i seredeşteptară amintiri cel lăcura să se cutremure la rndul lui, în !reme ce un între" trecut reîn!ia în stri"ătul carei ţşnea de pe bu#eL ^ Ra"u Hreme de cinci#eci de ani îl cre#useră mort. Prin urmare, corpul pecarel "ăsiseră a doua #i după fu"a uci"aşului în străfundul unei prăpăstii dea munţilor 1leuses, mutilat şi #drobit, nu fusese al lui Ha să #ică trăia, trăia,2umne#eule mare Dşi făcea apariţia din nou, şi această e)traordinarăreîn!iere, mortul acesta care se i!ea clin mormnt după ce se scursese atiatimp şi se petrecuseră attea e!enimente îi pro!oca lui 1onnaire o oarecare

nelinişte din pricina faptelor îiumplate odinioară şi a celor ce sar putea întmpla mine. ^ Ra"u, Ra"u, tu eşti 1ătrnul a!ea din nou bastonul în mnă şi desa"a "oală pe umăr. 2ar,din moment ce fusese recunoscut, ce moti! ar mai $ a!ut ca să plece maideparte Prin urmare, nu putea să se +Qi înşelat asupra drumului. ^ 1ineînţeles că eu sunt, bătrne 1onnaire, şin de$niti!, din momentce şi tu trăieşti, tu, care eşti mai în !rstă dect mine cu #ece ani, nu !ăd de



ce naş putea să $u şi eu încă în !iaţă. A', e ade!ărat că sunt cam d. 8rmat,dar numi lipseşte nici o piesă din mine, după cum !e#i Apoi, continua cu acelaşi ton #e>emitor de altădatăL ^ Ei, 'aide, îmi dai cu!ntul tău ele onoare că toată "rădina astamăreaţă, cu casele astea frumoase, repre#intă întrade!ăr 1eauclairul Ha să

#ică am a7uns la capătul drumului şi sin"urul lucru caremi mai rămne defăcut este să "ăsesc !reun 'an unde sar îndura să mă lase să mă culc întrunun"'er de "ra7d. 1onnaire sentreba pentru ce oare sentorsese omul acesta *e "ndurise lrămntau sub acest craniu ră!ăşit de mi#erie, ce intenţii se ascundeau îndărătul acestei feţe c'inuite după atţia ani de !a"abonda7 şi de !iaţă"rea 2in ce în ce mai neliniştit, plin de tot felul de temeri, fostul maistruoţelar îl şi !edea pe Ra"u declanşnd cine ştie ce scandal şi tulburndatmosfera sărbătorească de a doua #i. Ku îndră#ni săi întrebe direct, dinprimul moment. 2ar, pe de o parte !rnd săl aibă sub oc'ii lui, pe de altăparte $ind cuprins de milă şi cu su>etul îndurerat, din pricina căl reîntlnea

întrun aşa 'al de mi#erie, îi spuseL ^ Ku e)istă nici un fel de 'an în localitate, prietene, dar ai să !ii să staila mine. Poţi să mănnei ct te ţine burta şi ai să dormi întrun pat cuaşternutul curat. Apoi, o să mai stăm de !orbă, ai sămi spui careţi sunt!rerile, şi am să te a7ut pe ct îmi stă în puteri, ca să $i mulţumit. Ra"u îl luă din nou peste picior. ^ Ua'a *aremi sunt !rerile Kiciuna, ce mai contea#ă dorinţele unuicerşetor bătrn, pe 7umătate in$rm. Hreau numai să re!ăd ţinutul unde mamnăscut şi să arunc în trecere o pri!ire asupra lui. ;deea asta mă c'inuic demultă !reme şi nu aş $ murit liniştit pnă ce nu aş $ re!enit ca să fac o micăplimbare pe aiciO Kui aşa căi drept în de$niti!, drumurile sunt lar"i şii

permis tuturor să mear"ă pe ele, nu ^ Fărăndoială. ^ Atunci, am pornito la drum Y', sunt ani şi ani de #ile de atunci.*nd ai picioarele bete"e şi nici un ban în pun"ă, nu înainte#i prea repede. 8otuşi, pnă la urmă a7un"i, $indcă, după cum !e#i, mă a>u aiciO Nibineînţeles că am să mer" cu tine, din moment cemi oferi ospitalitate ca unbun camarad. Koaptea se lăsa, astfel înct cei doi bătrni putură să străbatăncetişornoul 1eauclair, fără ca cine!a săi $ obser!at ctuşi de puţin. Ni Ra"ucontinua săşi e)prime uluirea, arunca pri!iri la dreapta şi la stn"a lui, fărăsă poată să recunoască măcar !reunul din locurile pe unde trecea. Dn cele din

urmă, cnd 1onnaire se opri în faţa uneia dintre casele cele mai arătoase,adăpostită sub un plc de arbori frumoşi, nu se putu abţine săQ nu scoată unstri"ăt carei trăda între" su>etul lui de odinioarăL ^ Ai făcut deci a!ere, după cum te !ăd, ai a7uns un ade!ărat bur"'e# Fostul maistru oţelar începu să rdăL Ku, nu, nam fost de cnd mă ştiu şi nu sunt dect un simplu muncitor.2ar e ade!ărat că pnă la urmă am făcut cu toţii a!ere şi trăim cu toţii canişte bur"'e7i



Ra"u rn7i, stăpninduşi cum putu mai bine teama şi in!idia. ^ n muncitor nu poate trăi ca un bur"'e# şi, atta !reme ct maimunceşte încă, înseamnă că na făcut a!ere. ^ Aşa e, prietene, nu te contra#ic, dar o să mai !orbim noi despre astaşi am săţi e)plic eu totul pendeleteO Pnă atunci însă, intră, intră.

1onnaire locuia sin"ur, pentru ct!a timp, în această casă careaparţinea de fapt nepoatei sale, *laudine, căsătorită cu *'arles Froment. 8recuse mult timp de cnd tătucul Cunot murise, şi $ica lin, soră cu Ra"u, în"ro#itoarea Ca 8oupe, se dusese săl întlnească la rndul sau, după ocearta teribilă, în care se speriase ca însăşi ct putuse să ţipe de tare, dupăcte se spuneau. *nd Ra"u a>ă de această dublă pierdere, de faptul căacum lipseau din casă tatăl şi sora lui, făcu doar un simplu "est ce părea să însemne că se aştepta la aşa ce!a, din pricina !rstei lor înaintate. 2upă o 7umătate de secol de absenţă nici nu poţi $ surprins, dacă la întoarcereaacasă nu mai re"ăseşti pe nimeni. ^ Aici suntem prin urmare acasă la nepoata mea, *laudine, $ica

băiatului meu cel mai mare, a lui Cucien, care sa căsătorit cu Couise Ma#elle,domnişoara rentierilor de care trebuie săţi aminteşti. Ca rndul ei, *laudinesa căsătorit cu *'arles Froment, unul dintre feciorii celui care a pus ba#eleasociaţiei de la *rec'erie. Ni c'iar acum am conduso pe feiiţa lor, Alice, opuştoaică de opt ani, la o mătuşă a ei de la Formeries, de unde nu cred că osă se întoarcă dect mine dimineaţă. Apoi înc'eie cu un ton "lumeţL ^ 2upă cum !e#i, copiii mau luat la ei de cte!a luni, cu "ndul să mă în"ri7eascăO *asai a noastră, aşa că mănncă şi bea fără nici o "ri7ă, dupăaceea o să te conduc în odaia undei patul tău, şi mine, cnd so face #iuă, osă !edem ce a!em de făcut.

Ra"u îl ascultase cu un aer de om obosit. Dl aiureau pur şi simplu toateaceste nume, toate aceste căsătorii care a!useseră loc în absenţa lui, toateaceste trei "eneraţii care acum de$lau în "alop pe dinaintea oc'ilor lui. *umsă mai înţelea"ă, cum să se mai oriente#e în 'ăţişul attor e!enimente carese desfăşuraseră fără ca el să ştie ce!a despre asta, în mi7locul attorcăsătorii şi naşteri care se petrecuseră între timp Ku mai scoase un cu!ntşi mncă, lacom, friptura rece şi fructele cei fuseseră ser!ite, aşe#at la masaaceea îmbelşu"ată, în încăperea pe care lampa electrică o scălda întrolumină puternică. Atmosfera de bunăstare şi abundenţă de care se simţea încon7urat îi apăsa fără îndoială "reu pe umerii lui de bătrn !a"abond, căcipărea şi mai împo!ărat de ani, şi mai sfrşit c'iar, în !reme ce, cu oc'ii

pironiţi pe farfurie, de ^ Munca I0 !ora totul, aruncnd pri!iri pie#işe asupra acestei fericirice părea să domnească în 7urul său şi din care el nu făcea parte, îndelun"ataranc'iună ce sen"rămădise în. =u>etul său, neputinţa de a se ră#buna care îi făcea să se simtă cuprins de înfri"urare, !isul de!enit acum ireali#abil de atriumfa pnă la urmă din pricina de#astrului cel dorise altora, toate ieşeau lai!eală c'iar din însăşi muţenia lui şi din aerul copleşit în carel scufundase!ederea attor bo"ăţii ce domneau în 7urul lui. Ni în !reme ce Ra"u mnca în



felul acesta, 1onnaire fu cuprins din nou de un simţămnt ciudat deindispo#iţie, !ă#ndul att de întunecat şi de frămntat de tot soiul de"nduri, şi fostul maistru oţelar se întreba prin ce a!enturi nepre!ă#uteputuse să treacă Ra"u !reme de o 7umătate de secol, minunnduse de faptulcă mai era încă în !iaţă după ce dusese un trai att de nenorocit.

^ Ni pe unde oare ai umblat tot timpul asta îl întrebă el în cele dinurmă. ^ Y', peste tot î răspunse Ra"u, sc'iţnd un "est prin care !oia săcuprindă întrş" ori#ontul, de 7urîmpre7ur. ^ Atunci înseamnă că ai !ă#ut multe ţări, mulţi oameni şi lucruriinteresante ^ Y', da, am fost prin toată Franţa, prin ermania, prin An"lia, prinAmerica, şi întrade!ăr pot să #ic că miam trt picioarele de la un capăt lacelălalt al lumii. Ni, mai înainte de a se duce la culcare, îşi po!esti în linii mari întrea"alui !iaţă de !a"abond fără nici un căpăti, trnda! şi pro$tor, refractar

întotdeauna faţă de muncă. Repre#enta un ca# tipic de felul în care un sistemnedrept de salari#are poate să strice pe un om, sădindui în su>et numai şinumai "ndul de al distru"e pe patron doar cu scopul de ai lua locul, pentruca odată a7uns în această postură săşi poată oprima la rndul lui pe foştiito!arăşi de muncă. Ku !isa altă bucurien !iaţă dect aceea de a dobndi cia!ere considerabilă, pe care so toace mulţumit de faptul că a ştiut săe)ploate#e mi#eria celor sărmani. Ni, !iolent la !orbă, laş totuşi în faţastăpnului, necinstit şi beţi!, incapabil să desfăşoare o muncă în care să aibăcontinuitate, se plimbase în felul acesta din atelier în atelier, din ţarăn ţară,$ind alun"at de pretutindeni şi dednduse de $ecare dată la tot felul defapte necu"etate. Kiciodată nu putuse săşi pună un ban deoparte, prin toate

locurile pe unde trecuse mi#eria îi fusese to!arăş de drum şi $ecare an carese scursese îi adusese o nouă decădere. Ni, cnd a7unse la bătrneţe, fu omare minune faptul că nu muri pnă la urmă de foame, părăsit de toţi pemar"inea !reunui şanţ. Pnă aproape la !rsta de şai#eci de ani mai lucră încă şi reuşi să i se încredinţe#e mici treburi de făcut. 2upă aceea, eşuă întrun spital, dar trebui pnă la urmă să iasă şi de acolo, apoi intră din nou întraltul. 2e cincispre#ece ani se încăpăţna să supra!ieţuiască în felul acesta,fără să ştie prea bine cum şi din ce, trăind la !oia întmplării. A7unsese săcerşească pentru a dobndi dea lun"ul drumului o bucată de pine şi ole"ătură de paie necesare ca săşi facă aşternut. Ni nimic nu reuşise săsădească în su>etul lui simţăminte mai frumoase, nici sănlocuiască turbarea

ascunsă cel stăpnea şi dorinţa furibundă de a de!eni patron şi de a pro$tade pe urma muncii altora. ^ 2ar, reluă 1onnaire, care abia îşi reţinea !alul de întrebări cei!eneau pe bu#e, toate aceste ţări pe care leai străbătut se a>au, după cteam au#it, în plin pro"res. Aici, Q ştiu bine, am înaintat mai repede şi suntem îna!ans faţă de ei. *u toate acestea, întrea"a lume se "ăseşte an"renată întroe!oluţie ascendentă, nui aşa



^ 2a, da, răspunse Ra"u cu aerul lui #e>emitor, se #bat şincearcă săaşe#e societatea pe o ba#ă nouă ceea ce nu ma împicdicat totuşi să crăp defoame pretutindeni pe unde am trecut. ermania, An"lia şi mai cu seamă America fuseseră cuprinse de mari"re!e şi de mişcări populare teribile. Dn toate ţările pe care le străbătuse,

după cum îl împin"ea de la spate norocul, ranc'iuna sau trndă!ia, !ă#usedesfăşurnduse e!enimente tra"ice. ltimele imperii se prăbuşeau, în locullor se năşteau republici noi, popoarele în!ecinate se uneau şi începeau sădes$inţe#e frontierele dintre ele. Era ca o erupţie de primă!ară, cnd #ăpe#ilese topesc şi dispar, lăsnd la i!eală pămntul roditor, în care seminţele încolţesc şi plantele se de#!oltă şin>oresc în $ecare #i mai mult, mn"iatede un soare "eneros şi fratern. *u si"uranţă că S/< întrea"a omenire se a>a în plină efer!escenţă, preocupată în sfrşitsăşi întemeie#e acele cetăţi în care să domnească fericirea. Dn ceea celpri!eşte pe el, $re îndărătnică, mereu nemulţumit de toţi şi de toate,c'iulan"iu şi ranc'iunos, suferise din pricina acestor sc'imbări pro"resiste, în

cursul cărora primise tot felul de lo!ituri, după cum se pln"ea el, fără ca!reodată să $ "ăsit măcar prile7ul să 7efuiască pi!niţa unui om mai acaţari,pentru a putea să bea o dată pe saturate, ct îi cerea "tle7ul. Astă#i,bătrnul !a"abond, bătrnul cerşetor îşi bătea 7oc întrun mod cumplit deoraşul lor, unde domneau dreptatea şi pacea Fiindcă toate acestea nuidăruiau tinereţea, cei două#eci de ani la care fu"iscn lume, nici palatul plin.2e scla!i pe carel !isa şi unde şiar $ petrecut ultimele #ile din !iaţăscufundat în plăceri, ca re"ii despre care citisen cărţi. Ni luă în bătaie de 7oc,dar şi cu o oarecare amărăciune, toate aceste animale de po!ară care senumeau totuşi oameni şi care îşi dădeau atta osteneală pentru a pre"ătiunor strănepoţi din secolul !iitor o casă ce!a mai curată, de care muncitorii

de astă#i nu puteau să se bucure dect în !is. ^ Ni totuşi, !isul acesta constituie de multă !reme un prile7 de fericire,spuse 1onnaire cu un ton liniştit. ;ar ceea ce spui nu e ade!ărat dect pe 7umătate, $indcă, încă de pe acum, casa aceasta despre care !orbeşti esteaproape înălţată şi e foarte frumoasă, foarte sănătoasă şi foarte !eselă, dupăcum ai să !e#i mine, cnd am să ţio arat, şi sămi spui pe urmă dacă nui oplăcere să locuieşti acum în asemenea condiţiuni. Ni atunci îi spuse ca a doua #i !or mer"e să asiste la una dintre celepatru sărbători ale muncii, care a!eau loc =a începutul $ecărui nou anotimpal anului şi prile7uiau o mare bucurie printre oamenii din 1eauclair. Fiecaredintre aceste #ile era marcată prin petreccri deosebite, întrun cadru inspirat

c'iar din anotimpul respecti!. 2e pildă, aceea de a doua #i, sărbătoarea !erii,era împodobită cu toate >orile şi fructele pămntului, care se re!ărsau întrominunată cascadă de culori, de#!ăluind bo"ăţiile dobndite pe fondul de osplendidă măreţie al ori#ontului între" şi al cerului, deasupra căruia străluceaun soare puternic de iunie. Ra"u se cufundase din nou în ne"urile "ndurilor, nutrind în sinea lui oteamă ascunsă că în 1eauclair sa reali#at pnă la urmă !ec'iul !is de fericiresocială. Di era oare sortit, întrade!ăr, după ce străbătuse attea şi attea ţări



an"renate în focul luptelor crncene pentru a plămădi societatea de mine,sa !ină şi să o !adă, aproape "ata instaurată, în acest oraş al lui, din caretrebuise să fu"ă, întro seară cnd să!rşiseQ tentati!a aceea nebună deomucidere Această fericire pe care o căutase cu atta înfri"urarepretutindeni se făurea acolo, acasă, în !reme ce el lipsea şi acum, cnd se

întorcea acasă, o făcea numai şi numai pentru a pri!i cu oc'ii fericirea altora, întrun moment în care el însuşi nu mai putea conta pe nici un fel de bucurie.;deea aceasta, căşi depanase între" caierul !ieţii, a7un"ea pnă la urmă săldoboare şi se simţea copleşit de oboseală şi mi#erie, în !reme ce ispră!eantăcere sticla cu !in pusă dinaintea lui. Ni, în momentul în care 1onnaire sesculă pentru al conducen camera lui, o încăpere cu pereţii imaculaţi şi unpat mare şi, curat, care mirosea frumos, îl urmă cu un pas şo!ăitor, suferindcumplit din pricina acestei ospitalităţi att de lar"i, oferită cu o "enero#itatede frate. ^ =omn uşor, prietene, şi ne !edem mine dimineaţă. ^ 2a, mine dimineaţă, daca nu so întmpla cum!a să se scufunde în

timpul nopţii toată lumea asta blestemată. Dntre timp, 1onnaire, după ce se trnti la rndul lui în pat, se c'inuimult timp pnă să adoarmă. Kici el nu era mai puţin tulburat de această întlnire neaşteptată, întrebnduse care puteau să $e intenţiile lui Ra"u. 2e#ece ori îi !enise în "nd săl întrebe direct şi de #ece ori re#istase tentaţiei,de teama de a nu pro!oca !reo e)plicaţie neplăcută. Ku era oare mai bine să$e re#er!at şi apoi să acţione#e potri!it împre7urărilor li era frică de cine ştiece scenă în"ro#itoare, de faptul că acest !a"abond nenorocit, înnebunit demi#eria în care trăise pnă acum şi de situaţia nenorocită în care se "ăsea, sănu se $ întors pentru a face scandal din nou, punnd la cale cine ştie ce împotri!a lui Cuc, apucnduse so insulte pe Gosine şi relund de la capăt

poate actul lui criminal de odinioară. Pentru aceasta 1onnaire îşi propuse sănul părăsească nici măcar o clipă a doua #i şi săl conducă el însuşi pestetot, pentru a a!ea certitudinea că nu se duce sin"ur în nici o alta parte. 2ealtminteri, în intenţia aceasta a lui de ai arăta totuî se ascundea o tactică înţeleaptă, speranţa că o săl uluiască şi săi stă!ilească orice rea pornire,prin spectacolul unei bo"ăţii şi puteri economice dobndite, în aşa fel înctsăl facă să simtă căi cu totul inutil să se înfurie şi să se re!olte de unulsin"ur împotri!a unor stări de lucru $reşti. Fărăndoială că`n momentul încare ar cunoaşte ade!ărul, nar mai îndră#ni să facă nici un act necu"etat, şinfrn"erea lui ar $ de$niti!ă. Nin cele din urmă 1onnaire adormi, 'otărt să înfrunte şi accastă cea de pe urmă luptă, pentru a dobndi armonia, liniştea

şi înfrăţirea tuturor oamenilor. A doua #i, încă de la orele şase dimineaţa, trompetele fanfarelor făcurăsă răsune c'emări !esele ce #burau pe deasupra acoperişurilor din 1eauclair,anunţnd sărbătoarea muncii. =oarele se şi ridicase pe boltă şi părea unmesa"er de bucurie şi putere, pornit să străbatăun cer minunat de iunie,albastruintens, pe imensitatea căruia nu plutea nici un nor. Ferestrele sedesc'iseră pretutindeni, se sc'imbară saluturi de la o casă la alta, prinmi7locul !erdeţei, şi se simţi cum tresaltă de !eselie su>etul oamenilor care



populau oraşul nou, în !reme ce c'emarea trompetelor continua, strnind în$ecare "rădină pe rnd e)clamaţiile de bucurie ale copiilor şi rseteiecristaline ale perec'ilor de îndră"ostiţi. 1onnaire, care se îmbrăcă în "rabă, îl "ăsi şi pe Ra"u în picioare, "ataspălat în apa ce se "ăsea din abundenţă în baia !ecină, îmbrăcat cu 'ainele

curate ce i le pusese încă din a7un pe unul dintre scaune. Ni, acum odi'nit,Ra"u de!enise din nou #e>emitor, 'otărt săşi bată 7oc de toţi şi de toate, sănu accepte nici cel mai mic pro"res. Hă#nd cum intră pe uşă "a#da, sc'iţădin nou rn7etul lui răutăcios, sarcastic şi pn"ăritor. ^ ;a spunemi, bătrne, ce ia apucat acum şi pe păcătoşii ăştia să facăun !acarm att de în"ro#itor cu trompetele lor blestemate 8reaba asta credcăi foarte stn7enitoare pentru oamenii cărora nu le place să $e tre#iţi aşa,dintro dată, din somn. Dn $ecare dimineaţă !i se cntă mu#ică dintrasta înca#arma !oastră Fostul maistru oţelar prefera săl !adă "lumind în felul acesta. Dncepusă radă liniştit.

^ Ku, nu, astă#i este aşa $indcă e sărbătoare şi lumea se tre#eştenplină !eselie. Dn #ilele celelalte poţi să te scoli mai tfsr. ;u şi domneştepretutindeni linişte absolută. 2ar cnd !iaţa e plăcută, te scoli întotdeaunadisdedimineaţă şi 7 numai in$rmii simt re"retul că sunt ne!oiţi să #acă înpat. Apoi continuă cu bunătatea lui plină de "ri7ăL ^ Ai dormit bine Kai mai a!ut ne!oie de nimic Ra"u se strădui din nou să $e de#a"reabilL ^ Y', dorm bine oriunde, şi a>ă că de ani de #ile mă culc prin clăi cufn pe care le preţuiesc mai mult dect cele mai bune paturi din lumeO CafelQ ca toate născocirile astea, băile astea, robinetele astea cu apă rece şi apă

calda, încăl#itoarele astea electrice care funcţionea#ă numai printro simplăapăsare de buton şi îţi aduc bineînţeles ser!icii atunci cnd eşti "răbit.Altminteri, socotesc căi preferabil sa te speli direct în apa rului şi să te încăl#eşti cu o sobă dintraia de construcţie !ec'e. Ni, !ă#nd că "a#da nui răspunde, spusen înc'eiereL ^ *e tot bă"aţi atta apăn casele !oastre 8rebuie că sunt pline dei"rasie. A', ce nedreptate Apele acestea şiroind pretutindeni, apele acesteabinefăcătoare, att de limpe#i şi att de proaspete, care repre#entau acumsănătatea, bucuria şi forţa 1eauclairului, scăldndui stră#ile şi "rădinile şidăruindui o !eşnică tinereţe

^ Apele noastre sunt prietenele noastre, #nele bune ale destinuluinostru fericit, se mulţumi săi răspundă 1onnaire. Ce !ei !edea ţşnind peste tot şi dnd rodnicie oraşuluiO Uai, !ino sămncăm ce!a mai înti, apoi !om ieşi puţin să ne plimbăm, imediat după ceterminăm masa. Dn sufra"eria luminoasă, inundată de ra#ele soarelui care abia răsărise,această primă masă de dimineaţă fu delicioasă.



Pe faţa de masă foarte albă se "ăseau din belşu" lapte, ouă şi fructe,iar alături de ele o pine minunat coaptă, att de aurie şi att de parfumată, înct îţi dădeai seama că fusese frămntată şi preparată de maşiniperfecţionate, pentru un popor fericit. Ni bătrnul 1onnaire, ospitalier, sestrăduia din toate puterile să $e ct mai atent şi delicat cu sărmanul lui

comesean, purtnduse ca o "a#da plină de duioşie, dar în acelaşi timp cumultă simplitate, ceea ce făcea să domnească o atmosferă plăcută, calma,de o blndeţe in$nită. Dn !reme ce mncau, continuară sa discute de una şi de alta. *a şi cu o#i mai înainte, 1onnaire nu cre#u de cu!iinţă săi pună întrebări directe, dinprudenţă. 8otuşi, era conştient de faptul că Ra"u, întocmai ca toţi criminalii,se întorcea c'iar în locurile unde comisese delictul, mistuit de ne!oia aceeade neîn!ins să a>e şi să !adă re#ultatul acţiunilor sale. Yare Gosine mai trăia încă *e făcea Ni Cuc, sal!at de la moarte, o luase oare la el în sfrşit, cede!eniseră şi unul şi celălalt 8oate aceste întrebări ar#ătoare făceau, fărădoar. Ni poate, să strălucească în oc'ii bătrnului !a"abond o >acără !ie de

curio#itate. 2ar, din moment ce nu rostea măcar un cu!nt despre acestelucruri, păstrnd o discreţie absolută în 7urul lor, 1onnaire na!u încotro şi semulţumi săşi punăn aplicare proiectele pe care şi le făcuse încă din a7un, şianume săi înfăţişe#e între" oraşul cel nou, "lorios, prosper şi plin de !i"oare,prin care săl uluiască pe musa$r. Ni, fără să pomenească !reodată numelelui Cuc, începu săi descrie măreţia operei pe care o întreprinseseră. ^ *a să înţele"i mai bine cum stau lucrurile, prietene, e necesar, înainte de a mer"e să ne plimbăm prin 1eauclair, săţi descriu în linii mariunde am a7uns. Astă#i poţi să asişti la triumful, la în>orirea deplină a opereipe care, în momentul plecării tale, abia dacă oncepusem. Ni îi istorisi din nou, de la începutul începutului, po!estea e!oluţiei prin

care trecuseră, cum luase $inţă u#ina de la *rec'erie, ba#ată pe asociereafondurilor $nanciare cu munca şi inteli"enţa, un fel de societate pe acţiuni,unde se făcea împărţirea ec'itabilă a bene$ciilor, îi descrise lupta pe care oduseseră cu cealaltă fabrică, Abisul, unde domnea forma primiti!ă a !ec'iuluisistem de salari#are, şi cum a7unseră pnă la urma so înfrn"ă, lunduilocul şi cucerind puţin cte puţin nenorocitele de ma'alale de odinioară ale1eauclairului prin !alul !ictorios ai noilor căsuţe albe şi luminoase, att de!esele şi att de plăcute ca aspect. Apoi îi po!esti cum celelalte u#ine din!ecinătate, de ne!oie sau din spirit de imitaţie, !eniseră să se alipească laprima lor asociaţie, cum se creaseră în mod ine!itabil alte şi alte ramuri, înfuncţie de specialităţile respecti!e, ramura te)tilă, ramura construcţiilor şi

aşa mai departe, şin felul acesta, puţin cte puţin, meseriile se "rupaseră însindicate bine or"ani#ate, care reuneau toate profesiile şi toate branşele lain$nit. Dn cele din urmă se crease o colaborare reciprocă mai strnsă întreproducţie şi consumaţie, prin care se desă!rşise !ictoria sistemului lor, şimunca reor"ani#nduse pe ba#e noi, prin intermediul unu plan !ast, reuşisesă !alori$ce în mod practic sentimentul de solidaritate umană şi astfel sei!ise ca din pămnt o societate nouă. Ku se mai lucrau dect patru ore pe #i,şi $ecare îşi ale"ea în mod liber specialitatea unde dorea sa muncească, pe



care şio putea sc'imba oricnd, pentru ca acti!itatea pe care o desfăşura sărămnă la fel de atră"ătoare, căci $ecare om a!ea mai multe meserii, putndsă le practice trecnd de la o ramură la alta. Aceste meserii erau le"ate întreele în mod lo"ic, ca însăşi structura noii ornduiri sociale, ba#ate pe muncă,de acum înainte socotită unica le"e a !ieţii, cea care re"la însuşi pro"resul

omenirii. Maşinile, care odinioară erau duşmanii muncitorilor, de!eniserăacum scla!ele docile, cele ceşi asumau sarcinile cele mai "rele ale acti!ităţiide producţie. *nd cetăţeanul împlinea !rsta de patru#eci de ani, sesocotea că se ac'itase de datoria lui faţă de societate, şi de aici încolo lucranumai pentru propria lui plăcere. Nin !reme ce cooperarea în domeniulproducţiei făcea să se nască în felul acesta o nouă. =ocietate, ba#ată pemunca liber consimţită a tuturor oamenilor, unde să domnească dreptatea şipacea, cooperarea în domeniul consumaţiei condamnase ;a moarte comerţul,acest mecanism para#itar, care măcina în mod inutil ener"iile şi aducea maripro$turi numai pentru unii. Ţăranul dăruia "rul muncitorului clin industrie,care la rndul lui îi dăruia $erul şi uneltele a"ricole de care acesta a!ea

ne!oie. Ma"a#inele uni!ersale centrali#au produsele şi le distribuiau întrunmod nemi7locit, după cum era ne!oie de ele. Yamenii economisiseră în felulacesta milioane şi milioane, de cnd nimic nu se mai furase prin intermediulspeculei şi al 7ecmănirii clienţilor. Dntre" felul lor de !iaţă se simpli$case şi setindea spre dispariţia completă a banilor şi spre des$inţarea tribunalelor şi a înc'isorilor, disputele pentru probleme personale stin"nduse treptattreptatşi făcnd pe oameni să nu se mai arunce unii asupra altora, cuprinşi denebunia 7afului, înşelăciunilor sau c'iar crime & lor. Nin de$niti!, pentru cesă se mai comită crime de acum înainte, din moment ce nu mai e)istauoameni săraci şi nici de#moşteniţi ai !iaţii, din moment ce pacea şi frăţia seinstaurau din #i în #i mai mult între cetăţenii oraşului, con!inşi, pnă îa urmă,

că fericirea $ecăruia nu se putea dobndi dect din fericirea tuturor 2omneade multă !reme o pace statornică, impo#itele sn"eroase dispăruseră, ca şitoate celelalte impuneri, nici un fel de ta)e sau contribuţii nu mai e)istau, niciun fel de interdicţii, o libertate totală a producţiei şi a sc'imburilor seinstaurase pretutindeni. Ni, mai cu seamă, de cnd o serie întrea"ă depara#iţi sociali fuseseră înlăturaţi, de cnd fusese redus numărul imens alslu7başilor şi funcţionarilor de toate felurile, ma"istraţi, militari sau preoţi,care su"eau odinioară !iaţa din trupul umanităţii, se reali#ase o att deformidabilă acumulare de bo"ăţii şi o asemenea în"rămădire imensă debunuri, înct, de la un an la altul, "rnarele de!eniseră din ce în ce maistrimte şi trosneau sub "reutatea din ce în ce mai mare a a!erii poporului.

^ 8oate astea sunt foarte bune, îl întrerupse Ra"u. 2ar nau nici oimportanţă pentru mine Ade!ărata fericire înseamnă, după mine, să poţi săstai şi să nu faci nimic toată #iua, şi din moment ce !oi mai lucraţi încă înseamnă că nu sunteţi nişte domni. Ku mă las eu con!ins aşa, cu una, cudouăO Apoi, întrun fel sau întraltul, şi !oi sunteţi plătiţi, aşa că şi aicidomneşte acelaşi sistem al salari#ării, dar, după cum !ăd, şi tu ai fost con!inspnă la urmă de ideile astea, tocmai tu, care susţineai sus şi tare distru"ereatotală şi înlăturarea !ec'ii ornduiri numai pe calea armelor



1onnaire sc'iţă un #mbet plin de sinceritate şi !eselie. ^ E foarte ade!ărat ceea ce spui, au a7uns pnă la urmă să măcon!in"ă de dreptatea ideilor astea. Dnainte credeam în necesitatea uneire!oluţii care să i#bucnească dintro dată, a unui atac prin surprindere caresă ne dea în mini puterea şi împreună cu ea stăpnirea asupra pămntului şi

mi7loacelor de producţie. 2ar cum poţi oare re#ista în faţa tăriei de ar"umentpe care ţio oferă e)emplul !iu 2e atţia şi atţia ani !ăd aici cum sedobndeşte pe o cale si"ură dreptatea socială şi înfrăţirea fericită aoamenilor, pe care le !isam att de mult, înct de!eniseră pentru mine un felde obsesie Atunci mam înarmat cu răbdare şiL pnă la urmă, au a7uns să măcon!in"ă cuceririle dobndite pnă a#i, în speranţa că ele repre#intă oc'e#ăşie pentru !ictoria de$niti!ă care !a a!ea loc mineO Ni, sunt de acordcu tine, au mai rămas multe de făcut, libertatea şi dreptatea Q pe care leaminstaurat noi nu sunt desă!rşite, capitalismul şi sistemul de salari#aretrebuie să dispară complet, contractul social se !a debarasa de toate formeleautorităţii, indi!idul !a $ liber, întro societate liberă. Ni noi !om face tot ceea

ce putem pentru ca urmaşii noştri, copiii şi nepoţii noştri, să reali#e#eaceastă societate în care să domnească o dreptate şi o libertate întrade!ărdesă!rşite. Ni înc'eie atunci e)plicndui metodele noi întrebuinţate în instruirea şieducaţia copiilor, creşele, şcolile, atelierele de practică prin care se străduiausă tre#ească tineretului responsabilităţi de om matur şi să $e culti!ate şi îndrumate toate ener"iile şi pasiunile, în aşa fel înct fetele şi băieţii,crescnd laolaltă, să înnoade o mai strnsă le"ătură între ei în momentul încare se iubesc, pentru că de familiile nouformate trebuie să depindă forţa noiisocietăţi. Hiitorul din ce în ce mai liber se a>a acolo, în minile acestorperec'i care păşeau pra"ul #ilei de mine şi care creşteau tocmai pentru

acest !iitor, cu !oinţa şi inteli"enţa căliten efortul decisi! al muncii. 2acă$ecare "eneraţie !a $ tot mai liberă şi mai capabilă sămpartă dreptatea şibunătatea în 7urul său, !a putea săşi aducă o contribuţie tot mai rodnică la!ictoria $nală. Ni, deocamdată, bo"ăţia incalculabilă a oraşului nou !a spori lanesfrşit, din moment ce se suprimase aproape în între"ime dreptul demoştenire, nemaipermiţnduse unui număr restrns de oameni săacumule#e a!eri fabuloase şi otră!itoare, pricina tuturor discordiilor, şi sea7unsese puţin cte puţin ca produsul minunat al muncii tuturor să aparţinăde acum înainte tuturor. Rentele, ca şi !eniturile dobndite din împrumuturide stat erau şi ele, la rndul lor, suprimate, şi rentierii, acei trnda!i caretrăiau din munca altora sau din a!erile pe care şi le în"rămădiseră şi

te#auri#aseră întrun mod e"oist, erau o specie în curs de dispariţie. 8oţicetăţenii erau la fel de bo"aţi, pentru că oraşul, care trepida de munca făcută în comun, nemaiîntlnind obstacolen calea sa, $ind scutit de risipă inutilă şii#"onind 'oţia, a7unsese să acumule#e bo"ăţii imense, ale căror re#er!erepre#entau fără îndoială o sursa de nesecat. 2istracţiile şi plăcerile !ieţii,re#er!ate odinioară numai ctor!a pri!ile"iaţi, bucatele alese, >orile şipodoabele strălucitoare, al căror farmec înfrumuseţea#ă !iaţa omului,repre#entau astă#i un drept al tuturor. Ni c'iar dacă în casele oamenilor



domnea o mare simplicitate, $ecare familie mulţuminduse să aibă un căminfericit, clădirile de utilitate publică străluceau de o somptuo#itatee)traordinară, se do!edeau !aste, permiţnd accesul unui număr imens de!i#itatori, asi"urnd un confort desă!rşit şi erau de un farmec ce făcea dinele un fel de palate ale poporului, de locuri unde domnea o dra"oste

nepri'ănită şi unde îţi dădeai scama că e bine. =ă trăieşti. E)istau mu#ee,biblioteci, teatre, instalaţii pentru băi, 7ocuri şi distracţii de tot soiul, "aleriipentru e)po#iţii de pictură, din care puteai pătrunde în saloane pentrureuniuni şi săli de conferinţe şi cenacluri, pe care le frec!enta între" oraşul înceasurile de odi'nă. Ni întlneai la tot pasul cămine ospitaliere, spitalespeciali#ate pentru $ecare "en de boală şi a#ile, unde cei bolna!i sau in$rmia!eau acces "ratuit, maternităţi, care do!edeau "ri7a pentru mamă şi copil,unde femeia însărcinată era transportată încă din primele luni di$cile şi undeo ţineau internată şi după naştere, pe ea şi pe noul născut, pnă cnd iemeia îşi recăpăta complet forţele. Dn felul acesta se punea problema şi se re#ol!a înoraşul cel nou preocuparea pentru mamă şi pentru copil, pentru mamă ca

i#!or al !ieţii !eşnice şi pentru copil ca mesa"er !ictorios al !iitorului. ^ Acum, spuse în înc'eiere 1onnaire #mbind, pentru că ai terminat demncat, 'ai să !edem cu oc'ii lucrurile astea frumoase despre care ţiam!orbit, 1eauclairul nostru reconstruit şi plin de "lorie, aşa cum e el astă#i,cnd a îmbrăcat 'aina de sărbătoare. Ko săţi rămnă nici măcar un colţinteresant pe care să nul $ !i#itat. Ra"u, 'otărt să nu plece stea"ul cu una, cu două, înălţă ca de obiceidin umeri, repetnd fra#a care i se părea cea mai con!in"ătoareL ^ *um !rei, numai că no să mă faci să cred că sunteţi domni,T$indcă, T din moment ce continuaţi să munciţi, înseamnă că aţi rămas maideparte nişte oameni săraci.

Muncai stăpna noastră şi nu sunteţi deocamdată dect un popor descla!i. Dn faţa intrării îi aştepta, o maşină mică, acţionată electric şi pre!ă#utăcu două locuri. E)istau multe altele ase mnătoare la dispo#iţia tuturor. Fostulmaistru oţelar, care. Dn po$da !rstei lui înaintate, îşi păstrase oc'iul a"er şimna si"ura, îl a7ută pe to!arăşul său să se urce şi se instala şi el alături, casă conducă !e'icolul. ^ Ko să mă sc'ilodeşti pnă la urmă cu drăcia asta de maşinărie ^ Ku, nuţi $e teama. Electricitatea mie prietenă credincioasă şi, dupăcum ai !ă#ut, sunt ani de #ile de cnd facem casă bunămpreună. Ni rostea !orbele acestea cu un "las prietenos şi. Dnduioşat, ca şi cum

ar $ !orbit despre o nouă di!initate căreia i senc'ina, pomenind putereabinefăcătoare din care oraşul îşi tră"ea cea mai mare parte a prosperităţii şifericirii de care se bucura. ^ Y so întlneşti pretutindeni această mare şi su!erană ener"ic, fărăde care nu sar $ putut reali#a un pro"res att de rapid. Repre#intă acumunica forţă care ne alimentea#ă. Maşinile şi nu se măr"ineşte numai laatelierele noastre, ale tuturor, ci pătrunde şi în casele oamenilor, undei a7utăla îndeplinirea unor meşteşu"uri mici, domestice, e ca o scla!ă îmbln#ită de



care poate dispune $ecare, pentru cele mai mărunte lucrări, în!rtind numaide un întrerupător. =e apasă pe un buton, şi ca ne dă luminăn cameră. =eapasă pe alt buton, şi ea ne dă căldură. Peste tot, prin comune sau prin oraş,pe stră#i ca şi înlăuntrul celor mai modeste locuinţe este pre#entă şi lucrea#ătăcutăn locul nostru, repre#entnd forţele îmbln#ite ale naturii, trăsnetul

înlănţuit, din care ne creăm fericirea. Ni a trebuit so producem în cantităţiincalculabile, so a!em aşa cum a!em aerul pe carel respirăm, aproape pe"ratis, so folosim aşa cum respirăm, pentru plăcerea de a respira, fără să ne$e frică niciodată de risipă,. Yrict de nebunească ar $ cantitatea pe care oconsumăm. 2ar se pare că încă nui su$cientă, şi fostul stăpn al domeniuluide laT *rec'erie spune că face în continuare tot felul de cercetări, ca sa nedea şi mai multă ener"ie electrică, în aşa fel înct să ne putem permite săaprindem noaptea un ade!ărat astru deasupra 1eauclairului, pentru a înlocuiT soarele şi d face sa domnească la noi strălucirea unei #ile fărăsfrşit. Rdea din toată inima, !orbind despre această nouă speranţă a lor de a

pune pe fu"ă pentru totdeauna be#na nopţii, în !reme ce maşina "onea dealun"ul bule!ardelor lar"i, cu mersul ei rapid şi lin. ;deea lui 1onnaire era ca, înainte de a se plimba prin 1eauclair, să dea o raită pe la *ombettes, pentruai arăta mai înti însoţitorului său măreţul domeniu care transformasecmpia Rouma"ne întrun ade!ărat paradis de fertilitate şi minunăţii.2imineaţa aceasta de sărbătoare făcuse ca totul să pară luminos, şidrumurile erau pline de o !eselie #"omotoasă, sub ra#ele unui soaretriumfător şi splendid. Ni un număr in$nit de alte maşinuţe la fel cu a loraler"au de colo pnă colo, pline de cntece şi de rsete. =oseau deasemenea mulţi tineri de prin satele !ecine, cea mai mare parte dintre ei în"rupuri"rupuri de băieţi şi fete, împodobiţi cu >ori şi pan"lici, care salutau în

trecere, cu bucurie, pe bătrnul lor strămoş. Ni ce culturi minunate de cerealese desfăşurau în dreapta şin stn"a drumului, lanuri întinse, culti!ate cu"ru, ale căror mar"ini se pierdeau în #are, mări de "ru de un !erde întunecat şi cu tulpini înfrăţite în locul petecelor de pămnt, cioprţite în fşii în"uste, cu solul steril din pricină că era prost întreţinut şi culti!at, cmpia întrea"ă nu mai era dect un imens lan, bine în"răşat, arat adnc şi însămnţat cu pricepere de minile numeroase puse alături una de alta, undesolidaritatea oamenilor, împăcaţi în cele din urmă, determinase obţinereaunei formidabile fertilităţi şi a unor recolte uriaşe pentru un popor care trăia în dreptate şinfrăţire. *nd pămntul nu mai era bun, se refăcea soluladministrnduise în"răşăminte c'imice care îl făceau să redobndească

toate calităţile cei lipseau. Dl în"ri7eau şil prote7au împotri!a intemperiilor şi,prin culti!area lui intensi!ă, se obţineau două recolte, iar le"umele şi fructelese "ăseau din belşu" în toate anotimpurile. Forţele oamenilor erau cruţatemulţumită maşinilor, şi sute şi sute de 'ectare arabile se acopereau ca printro minune cu recolte bo"ate. =e !orbea c'iar foarte adesea de intenţia de ade!eni stăpnii norilor şi de a i diri7a după !oie, prin mi7locirea unor curenţielectrici de lar"ă frec!enţă, în aşa fel înct, începnd din acel moment, să sepoată obţine #ile cu ploaie sau #ile cu soare după cum cereau ne!oile



a"riculturii. Ymul, după ce a cucerit pămntul, !a cuceri şi cerul şi !a făuridin aştri un fel de ane)e ale pămntului. Dn dimineţile #ilelor de mari sărbătoriar mătura cerul albastru, făcndul de un albastra mai curat şi mai profund, şiar elibera soarele de nori, întocmai cum şter"i de praf un policandru atrnatde plafonul unei săli uriaşe. 2eocamdată, de rndul acesta, pentru

sărbătoarea muncii din prima #i de !ară, policandrul ardea c'iar şi aşa,răspndind o strălucire orbitoare dea lun"ul drumurilor care şerpuiau canişte pan"lici albe printre întinderile imense de "ru !erde ceşi rosto"oleautala#urile pnă 'ăt, departe, în lar"ul #ării. ^ 2upă cum !e#i, dra"ul meu prieten, reluă 1onnaire, sc'iţnd un "estlar" cu mna, de la un capăt la celălalt al ori#ontului numai şi numai pine.E)istă pine de a7uns pentru toată lumea, pinea la care $ecare om născutpe lumea asta are dreptul. ^ Di 'răniţi cu alte cu!inte c'iar şi pe aceia care nu muncesc întrebăRa"u. ^ Fără îndoialăO Kumai că nu e)istă nici un om care să nu muncească,

în afară poate de bolna!i şi in$rmi. *nd eşti sănătos, te plictiseşti cumplitdacă nu faci nimic. Acum, maşinuţa trecea printre nişte li!e#i cu arbori fructiferi şi erau ominunăţie aceste alei interminabile de cireşi încărcaţi cu fructe daten pr".Ai $ spus că sunt nişte plcuri de pomi !ră7iţi., care înfruntau soarele,r#ndui în faţă. *aisele nu erau coapte, iar merii şi perii se înco!oiau subpo!ara roadelor încă !er#i. Repre#entau cu toţii un belşu" att de mare depoame, înct ar $ fost su$ciente să îndestule#e un popor între" pnă laprimă!ara următoare. ^ Kumai pine, c'iar dacă ar $ pentru toată lumea, nu constituie unprn# prea bo"at, reluă Ra"u pe un ton sarcastic.

^ Y', răspunse 1onnaire, care începuse la rndul lui să $e şi el ironic,se poate adău"a şi puţin desert. 2upă cum !e#i, fructele nu lipsesc. A7unseseră la *ombettes. =atul murdar de odinioară dispăruse şi casenoi şi curate se construiseră în mi7locul !erdeţei, dea lun"ul albiei ruleţuluirandGean, infect altădată, astă#i canali#at şi lăsnd să cur"ă printremalurile sale betonate o apă limpede, care făcea fertilitatea terenuri lor încon7urătoare. Ku mai era !ec'iul loc uitat de 2umne#eu, plin de murdărie şide mi#erie, unde ţăranii se în"lodau de secole întro încăpăţnate de oamenimăr"iniţi, măcinnduşi !ieţile în ura cu care erau obişnuiţi sa trăiască.=piritul ade!ărului şi libertăţii trecuse şi pe acolo, şi ţăranii îşi îndreptaserăfeţele înspre pro"res, înspre ştiinţă şi armonie, care le luminaseră minţile,

împăcnd inimile şi aducnd sănătatea, bo"ăţia şi !eselia în case. 2e cndconsimţiseră cu toţii să se alăture umăr ln"ă umăr la muncă, se născusefericirea $ecăruia. Ni niciodată o e)perienţă mai concludentă nu reuşise să semanifeste att de !esel sub soare felul în care se desfăşuraseră lucrurile la*ombettes, dăduse dreptate celor care !isaseră transformările acestea în!iaţa satului, şi casele răs$rate, strălucind de curăţenie, întăreau impresia debunăstare, fericire şi. 1ucurie.



^ Dţi aminteşti de !ec'ile sate ale comunei *ombettes îl întrebă dinnou 1onnaire pe Ra"u. 2e cocioabele scufundaten "lod şin murdărie, deţăranii cu oc'i sălbăticiţi de ură, care se pn"eau că mor de foame Pri!eştece a creat colecti!i#area. 2ar, stăpnit de un sentiment cumplit de in!idie, Ra"u nu !roia să se

lase con!ins, Qspernd totuşi să descopere în !reun colţişor o pricină ct demică de nemulţumire, $ind urmărit de acel blestem al muncii care rămăsesen sn"ele lui de om trnda!, de salariat ţintuit în lanţurile scla!iei. ^ 2in moment ce muncesc, nu sunt fericiţi, continuă el să repete cu încăpăţnare. Fericirea lor e mincinoasă, bunăstarea supremă este înmomentul în care nu mai ai ne!oie să faci nimic. Ni tocmai el, care odinioară lo!ise în preoţi, se înarma cu ar"umente dela ei, continund pe acelaşi tonL ^ Yare nu spune cate'ismul că munca e o pedeapsă şi o de"radare aomului *nd ai a7uns în paradis, nu mai faci nimic. Ca întoarcere trecură prin faţa fostei proprietăţi de la uerdac'e, astă#i

de!enită una dintre "rădinile publice ale oraşului nou, plină fărăncetare demame tinere !e"'ind un crd între" de copii 7ucăuşi. Hasta clădire, pe care omăriseră şi mai mult, ser!ea în continuare drept casă de odi'nă pentrule'u#ele care aşteptau acolo săşi restabilească pe deplin for ţele, plimbnduse printre arborii imenşi şi rondurile cu >ori. Acest palat de odinioară, pe carepoporul îl moştenise în mod le"itim şi unde se "ăsea, în sfrşit, ca la el acasă,$ind în stăpnirea lui $rească, repre#enta un domeniu ma"ni$c. Pa7iştile eraupline de bosc'ete cu >ori plăcut mirositoare, aleile lar"i se pierdeau pe subbolţile înalte ale frun#işurilor dese de copaci, unde "ăseai umbră şi linişte. Nipe aceste alei minunate, dea lun"ul cărora odinioară "alopau !nătorii,astă#i mame liniştite, în roc'ii de culori !esele, împin"eau cărucioare din care

rdeau copii nounăscuţi. ^ *emi pasă mie de toate astea, spuse din nou Ra"u, din moment ceiun lu) şi o plăcere la îndemna oricui Ku îmi mai surde ctuşi de puţin,atta !reme ct nu sunt numai ale mele. 2ar maşinuţa "onea întruna şin curnd pătrunseră din nou în1eauclair. Aspectul "eneral al oraşului reconstruit era întrade!ăr acela alunei "rădini imense, unde casele se răs$rau $resc în mi7locul !erdeţei, dintrone!oie parcă de aer curat şi de !iaţă liberă. Dn loc să se în"'esuie unele întraltele, can !remurile de tiranie şi "roa#ă de altădată, casele păreau acum căsau risipit, pentru a dobndi mai multă linişte, mai multă sănătate şi fericire. 8erenurile, care aparţineau tuturor, nu costau nimic, şi semindeau de la un

promontoriu la celălalt al munţilor 1leuses. Ni, în de$niti!, pentru ce sar $ în"rămădit casele, din moment ce cmpia se desfăşura ct !edeai cu oc'iiYare cte!a mii de metri pătraţi de pămnt repre#intă prea mult pentru ofamilie numeroasă, în !reme ce attea re"iuni imense ale pămntului nu suntnici măcar locuite Prin urmare, $ecare îşi alesese lotul lui şişi construisecasa după cum îl. 8ăiase capul. Kici un fel de aliniament, ci numai niştebule!arde lar"i, care tra!ersau oraşul pe ln"ă "rădinile oamenilor pentru auşura comunicaţiile, şi doar case printre pomi, aşe#ate la !oia întmplării şi la



bunul plac al "ospodarilor care le locuiau. 2ar oricare ar $ fost orientarea şiaşe#area $ecăreia dintre ele, toate păstrau acelaşi aer intim, familial şi o înfăţişare de locuinţe !esele, în care domnea curăţenia absolută. Ni, mai cuseamă, toate erau împodobite cu plăcuţe din "resie şi. Faianţă în culori !ii,acoperişuri din ţi"lă sau tablă emailatăr balcoane din #id, per!a#uri lar"i şi

panouri netede, încadrate şi ornate cu ciubuce, fri#e şi cornişe, ale cărornuanţe albastre ca a cicoarei, "alben ca a păpădiilor sau roşu ca a macilor lefăceau să pară nişte imense buc'ete de >ori, împrăştiate printre coroanele!er#i ale arborilor. Kimic nu putea li mai fermecător şi mai !esel, şi se simţeaacolo cum renăştea şi în>orea frumuseţea folclorului, o parte din frumuseţeace e)istăn lume şi la care poporul a!ea şi el dreptul, mai cu seamă că "eniulsău se manifesta aici mai mult ca oriunde, întro ade!ărată recoltă decapodopere. Apoi, în pieţe şi la răspntiile marilor bule!arde se înălţaumonumente publice, construcţii imense în care $erul şi oţelul 7ucau un rol deseamă, reali#nd structuri îndră#neţe. Măreţia tuturor acestor construcţiire#ulta din însăşi simplitatea lor, din adaptarea lor lo"ică la ne!oile de

întrebuinţare ae oamenilor, din ale"erea materialelor de ba#ă şi a aceloranecesare pentru decoraţiuni. Dntre" poporul trebuia să se simtă acolo ca la elacasă, şi mu#eele acestea, bibliotecile, teatrele, băile, laboratoarele, sălile dereuniuni şi cele de distracţii nu repre#entau nimic altce!a dect un fel decase comune desc'ise tuturor oamenilor, unde a!eai prile7ul săţi petrecicte!a ceasuri nestn7enit, întro atmosferă frăţească. Ni încă de pe acum seputeau obser!a porţiuni între"i de bule!ard acoperite cu "eamuri, un fel de"alerii pe care edilii oraşului nou îşi propuneau să le încăl#ească iarna pentrua permite. *irculaţia liniştită a pietonilor, în timpul ploilor mari şi al fri"urilorintense. Dn acest timp, Ra"u manifesta fără !oia lui cte!a semne de surpri#ă, şi

1onnaire, !ă#ndul în felul acesta, cu totuî rătăcit, începu să rdă. ^ A', nu mai e c'iar aşa de uşor să te oriente#i printre clădiriO Acumne a>ăm în fosta piaţă a Primăriei, îţi mai aduci aminte de piaţa aceeapătrată, din care se despărţeau cele patru artere, strada care ducea spre1rias, cea care mer"ea spre Formeţies, a treia spre =aint*ron şi, în sfrşit,ultima spre Ma"nolles. Kumai că, din pricină că !ec'ea clădire a primărieia7unsese o ruină, au demolato împreună cu fosta şcoală, unde attea"eneraţii în!ăţaseră sa citească sub ameninţarea nuielei. Ni, după cum !e#i, în locul ei sa construit seria asta de pa!ilioane imense, laboratoarele dec'imie şi de $#ică, unde $ecare om care cercetea#ă este liber să !ină săstudie#e şi să e)perimente#e, în momentul cnd crede că a făcut !reo

descoperire utilă pentru întrea"a comunitate. Apoi, cele patru stră#i sautransformat, cocioabele au dispărut de pe suprafaţa pămntului, sau plantatarbori şi nu au mai rămas în picioare dect !ec'ile case bur"'e#e maiarătoase, încon7urate de "rădini şi unde prin căsătorii sa a7uns pnă la urmăsă se instale#e în ele nepoţii noştri, ai oamenilor săraci de odinioară. Q 2in momentul acela Ra"u începu să se oriente#e mai bine prin acest!ec'i cartier al 1eauclairului ele"ant de altădată, $reşte cel mai puţin atinsde demolări. A fost ne!oie totuşi ca 1onnaire să continue săi semnale#en



trecere transformările radicale ce se petrecuseră datorită !ictoriei societăţiinoi. *lădirea subprefecturii se păstrase intactă, adău"nduise numai altedouă aripi, le"ate de ea prin "alerii, pentru a se desc'ide acolo o bibliotecă.Ca fel, clădirea tribunalului adăpostea acum un mu#eu, în !reme ce înc'isoarea cea nouă, cu toate celulele ei, putuse să $e transformată, fără

prea mari c'eltuieli, întrun aşe#ămnt de băi, unde "ăseai ţşnind dinrobinete apă din belşu". Parcul, plantat cu arbori ornamentali de pe terenulfostei biserici prăbuşite, a!ea încă de pe acum umbrare frumoase, presărateprin 7urul micului lac ce se formase c'iar pe locul !ec'ii cripte subterane. Pemăsură ce di!ersele autorităţi ale administraţiei de stat şi or"anele ei derepresiune tindeau să dispară, clădirile erau înapoiate poporului, şi eldispunea de folosinţa lor pentru asi"urarea bunăstării şi bucuriei lui. Nin!reme ce maşinuţa lua un alt !ira7 şi sentorcea iar dea lun"ul unui bule!ardlar" şi frumos, Ra"u se simţi din nou de#orientat. ^ 2ar aici unde mai suntem oare ^ Pe fosta stradă 1rias, răspunse 1onnaire. E'ei, aspectul locurilor sa

sc'imbat mult. Dn momentul în care samsarlcurile micilor ne"ustori audispărut, pră!ăliile sau înc'is una cte una şi !ec'ile case au fost pnă laurmă demolate, lăsnd locul acestor construcţii noi, pe care le !e#i #mbind în soare printre bosc'etele de tranda$ri sau liliac. S7 Ni acolo, în dreapta noastră, rul *lou:ue a fost canali#at şi acoperit,mocirla aia otră!ită, peste care sa construit acum o alee paralelă cubule!ardul pe care ne a>ăm. *ontinuă săi amintească în felul acesta de strada 1rias de odinioară, în"ustă şi întunecată, cu pa!a7ul ei mereu noroios şi tropăitul necontenit alturmei de oameni. Yamenii care repre#entau pătura de 7os a societăţii, cu

feţe li!ide şi mnioase, îşi trau pe acolo foamea, prostituatele !a"abondauprin acel loc seara, iar "ospodinele sărace se perindau pe aceeaşi stradă, dinpră!alien pră!ălie, căutnd neliniştite să obţină cte ce!a de ale "urii pedatorie. Era imperiul peste care domneau dinastiile Cabo:ue, lunduşi birulde la cumpărători, *aau), otră!ind pe muncitori cu alcoolul lui falsi$cat,precum şi măcelarul 2ac'eu), supra!e"'ind carnea, carnea aceeaconsiderată de el sfntă, 'rana bo"aţilor doar, în !reme ce frumoasabrutăreasa, buna doamna Mitaine, era sin"ura care accepta întrade!ăr sămai înc'idă oc'ii din timp în timp, atunci cnd o pine sau două dispăreaudin "alantarul ei, în #ilele în care micuţilor de pe stradă le era foame. Niacum, strada se curăţase de mi#eria şi suferinţele acelea att de mari şi un

su>u nou de !iaţă, un su>u eliberator, măturase din drumul lui ma"'erniţele,unde sărăcia "enerală era şi mai mult a"ra!ată din pricina comerţuluipracticat de ne"ustori nesăţioşi, maşinăria aceea inutilă care toca bo"ăţiile şiforţa oamenilor. 1ule!ardul se întindea acum liber, lar", canali#at şi in!adatde un soare strălucitor, nemaia!nd pe cele două laturi ale lui dect casc demuncitori fericiţi, în !reme ce mulţimea care se plimba pe acolo în aceastădimineaţă luminoasă de sărbătoare a triumfului numen era!eselă şi#mbitoare.



2ar, în ca#ul ăsta, e)clamă Ra"u, din moment ce prul *lou:ue se a>ăaici, sub rondurile astea acoperite cu "a#on, înseamnă că fostul 1eauclair sea>a acolo, 7os, în locul unde sa ridicat parcul ăsta nou de locuinţe, cu faţadealbe, ascunse pe 7umătate de umbrare Ni, de data aceasta, rămase complet năucit. =e a>a întrade!ăr în faţa

locurilor unde se întindea odinioară !ec'iul 1eauclair, "rămada aceeamurdară de cocioabe împrăştiate întro mlaştină de#"ustătoare, cu stră#i carenu !edeau soarele nici #iuan amia#a mare, fără aer şi împuţite de un canalcare le străbătea c'iar prin mi7locul lor. Kefericita populaţie de muncitori se în"rămădea în aceste cuiburi pline de insecte para#itare şi de epidemii şia"oni#a în felul ăsta de secole şi secole, plecnd "ruma#ul sub apăsarea în"ro#itoarei nedreptăţi sociale. Dşi amintea mai cu seamă de strada 8roisCunes, cea mai întunecată, cea mai în"ustă şi cea mai mrşa!ă dintre toate.Ni iată căTacum, o pală de !nt drept şi ră#bunător puri$case aceastăcloacă, lund cu sine oribilele dărmături şi plantnd în loc aceşti pomi şi!erdeaţa, printre care senalţaseră sălaşuri luminoase, pine de sănătate şi

bucurie Kimic nu mai rămăsese din !ec'ea !iaţă de 7osnicie, din temniţacareşi răspndea du'orile otră!itoare sub cerul liber, ca un ulcer din pricinacăruia omenirea ar $ a7uns să se prăpădească. Ydată cu dreptatea, re!eniseşi !oioşia oamenilor, şi de aceea se au#eau i#bucnind pretutindeni, din $ecarelocuinţă, cntece şi rsete ce umpleau stră#ile noi, roind de tineret în 'ainede sărbătoare. 1onnaire se amu#a de uluiala carel cuprinsese pe Ra"u, plimbndul cuo !ite#ă redusă pe aleile noi ale acestui oraş fericit al muncii. %ilele desărbătoare, cnd oamenii se odi'neau sau petreceau, îl înfrumuseţau şi maimult, $indcă toate casele erau împodobite şi lăsau să >uturen adierile uşoareale dimineţii drapele în culori !ii, în !reme ce co!oare strălucitoare atrnau

pe la toate ferestrele şi uşile. Pra"urile caselor erau încadrate cu buc'ete detranda$ri, stră#ile erau de asemenea acoperite şi, de fapt, erau att de mulţitranda$ri, crescuţi pe întinsele terenuri din !ecinătate, înct întrea"a urbeputea să se împodobească cu ei, întocmai ca o codană în dimineaţa nunţii.Yrc'estre se au#eau răsunnd pretutindeni, coruri de băieţi şi fete tinere îşiluau #borul cu puternice !ibraţii sonore, !oci curate de copii se înălţau tot maisus, pnă cnd se pierdeau în înaltul cerului. Ni parcă şi soarele strălucitor şi încura7ator se pre"ătise deopotri!ă pentru sărbătoare şintinsese din ra#elelui uriaşe feţe de masă aurii, care se prelun"eau la nesfrşit sub bolta demătase albastră a cerului. Dntrea"apopulaţie a oraşului începea acum să iasăla plimbare, şi femeile mai cu seamă purtau roc'ii de culoare desc'isă,

împodobite cu !ăluri $ne, att de scumpe odinioară, dar care astă#i stăteaula îndemna Q tuturor. Modele noi, foarte simple şi totuşi pline de distincţie, lefăceau pe purtătoarele lor să pară adorabile. 2e cnd mone#ile fuseserăretrase treptat din circulaţie, aurul era folosit numai pentru confecţionareabi7uteriilor, şi $ecare fată, încă din prima #i de la naştere, îşi a!ea re#er!atecolierele, brăţările şi inelele ei, aşa cum copiii de altă dată îşi a!eau re#er!ate 7ucăriile lor. 8oate acestea nu mai a!eau nici un fel de !aloare, aurul de!eneadoar un obiect de podoabă, şi la fel se !a întmpla în curnd şi cu diamantele



şi celelalte pietre preţioase pe care cuptoarele electrice le !or produce ct sepoate de curnd în nişte cantităţi incalculabile, saci de rubine, de smaralde şide sa$re cu care să poată să se înfrumuseţe#e toate femeile. Dncă de peacum, fetele îndră"ostite care treceau pe stradă la braţul iubiţilor a!eau părul împodobit cu stele sclipitoare. Ni tot felul de perec'i se perindau pe dinaintea

celor doi bătrniL treceau proaspeţi lo"odnici, le"aţi printro dra"oste liberconsimţită treceau soţi, călătoriţi de două#eci de ani, care se aleseseră uniipe alţii, fără ca nimeni să se amestece în !iaţa lor, şi ca urmare a!eau să nuse mai despartă niciodată treceau familii de oameni în !rstă, carea7unseseră la această etate consec!enţi în dra"ostea lor, mnăn mnă, totmai strns uniţi cu $ccarc an ce se scur"ea. ^ 2ar unde se duc la ora asta întrebă Ra"u. ^ =e duc în !i#ită unii la alţii, răspunse 1onnaire. Ni îşi fac in!itaţii caremai de care pentru petrecerile frumoase de astăseară, unde o să asişti şi tu.2ar, de fapt, mulţi dintre ei nu mer" nicăieri anume, ci ies pur şi simplu ;asoare, ca să petreacă în aer liber #iua de odi'nă, pentru că sunt oameni cu

$ri !esele şi se simt ca la ei acasă atunci cnd se plimbă pe stră#ile asteafrumoase, care sunt ae lor, şi se bucură de ele, împărţindule frăţeşte unii cualţii. Apoi, astă#i e)istă pretutindeni tot felul de 7ocuri şi distracţii, bineînţeles"ratuite, pentru că intrarea la orice soi de aşe#ăminte publice este liberă.rupurile de copii pe carei !e#i mer" să !adă spectacole la circ, în !reme ceo bună parte din mulţimea asta se îndreaptă spre sălile de conferinţe, se ducla spectacole sau să participe la audiţii mu#icaleO =pectacolele de teatru aurolul să contribuie la instruirea şi educaţia societăţii. 2ar, în momentul cnd trecea prin faţa unei case ai cărei locatari erautocmai pe punctul să iasă, opri pe neaşteptate maşinuţa. ^ Hrei să !i#ite#i interiorul uneia dintre casele noastre noi. =untem

c'iar la nepotul meu, Felicien, şi pentru că este încă acasă, ne !a puteaprimi. Felicien era $ul lui =e!erin 1onnaire, care era însurat cu Ceonie, $ica luiMa1leue şi a lui Ac'ille. ourier. *u cincispre#ece #ilen urmă, Felicien secăsătorise la rndul lui cu Uelene Golli!et, $ica lui Andre Golli!et şi a PaulinciFroment. 2ar, cnd 1onnaire !ru săi e)plice lui Ra"u aceste noi le"ături,bătrnul !a"abond sc'iţă un "est de om complet năucit, al cărui cap se#ăpăceşte dea binelea în mi7locul unui astfel de labirint al alianţelor cea!useseră loc. Proaspăta familie era dea dreptul fermecătoare, soţia foartetnăra, de o frumuseţe adorabilă de femeie blondă, soţul de asemeneablond, înalt şi bine le"at. Dn căminul lor, unde copiii na!useseră încă timpul

să se i!ească pe lume, se simţea că domneşte o dra"oste sinceră, camereleerau foarte !esele şi foarte luminoase, cu un mobilier complet nou şi de oele"anţă plină de simplitate. 2ealtminteri, în #iua aceea, întrea"a casă era,ca şi stră#ile, împodobită cu tranda$ri, înct îţi !enea să cre#i căn 1eauclairplouase cu tranda$ri, aşa de mulţi e)istau pretutindeni în 7ur, pnă şi peacoperişuri. Hi#itaseră bucuroşi întrea"a casă şi re!eniră în cele din urmăn încăperea care ser!ea drept atelier, o cameră imensă, pătrată, în mi7loculcăreia se a>a un motor electric. =trun"ar în metal în afară de alte trei sau



patru meserii pe care le e)ercita în acelaşi timp, lui Felicien îi plăcea sălucre#e la el acasă, din propriai iniţiati!ă, şi la fel se întmpla cu mulţi dintrecole"ii deo !rstă cu el, e)istnd un ade!ărat curent în mi7locul acestei noi"eneraţii, care prefera să e)ercite profesiunea de mic meseriaş ;a domiciliu,liber şi stăpn pe producţia lui, în afara aceleia pe care o reali#a la atelierele

aparţinnd tuturor şi care fuseseră fondate pnă atunci din anumitenecesităţi ale oraşului. Pentru aceşti muncitori indi!iduali, ener"ia electricăfăcea minuni, şi o a!eau la dispo#iţia lor în case, aşa cum a!eau şi apai#!oarelor. Repre#enta întrun anume c'ip o latură comodă a muncii careputea în acest fel să $e e)ersată la domiciliu, curat şi fără prea multăoboseală şi $ecare casa se transformase întrun atelier de familie, strn"ndlaolaltă mai puternic forţele căminului, muncitorul $ind în între"ime liber înoraşul liber. ^ Pe diseară, dra"ii mei copii, spuse din nou 1onnaire, lunduşi rămasbun. Heniţi la masă cu noi, să cinăm împreună ^ Y', nu, bunicule, de data asta e imposibil, $indcă suntem in!itaţi la

masa de bunica Morfain. 2ar o să $m !ecini, şi la desert !enim la !oi. Ra"u se urcă din nou în maşinuţă, fără să rostească nici un cu!nt.Hi#itase casa în tăcere, oprinduse o clipăn faţa motorului electric. Ni reuşi debine de rău săşi ascundă emoţia de care era iar cuprins, !ă#nduse înmi7locul unei asemenea îndestulări şi a unei att de mari fericiri ce se !ădeapretutindeniL ^ ;a te uită la ei, ce fel de case de bur"'e#i bo"aţi şi fericiţi mai sunt şiastea unden mi7locul celei mai mari camere au proţăpit ditamai maşina.=unt de acord că muncitorii !oştri locuiesc astă#i mai bine şi muncesc cu maimultă r!nă şi plăcere din clipa în care a dispărut mi#eria. Kumai că totmuncitori au rămas, mercenari condamnaţi sa trudească înainte. Altădată

mai e)istau cel puţin cţi!a oameni fericiţi, pri!ile"iaţii soartei, cărora nu lepăsa ele nimeni şi de nimic, aşa, dacă stau şi mă "ndesc mai bine, totpro"resul !ostru constă în faptul că între"ul popor a7un"e să se abruti#e#edin pricina unei scla!ii "enerale. 1onnaire înălţa încetişor din umeri la au#ul acestui stri"ăt disperat alunui om care senc'ina trndă!iei şi al. *ărui cult se prăbuşea. ^ Ar trebui să ne înţele"em asupra situaţiei pe care o numeşti tuscla!ie. 2acă a respira, a mnca, a dormi, în sfrşit, c'iar a trăi este oscla!ie, apoi şi munca este tot o scla!ie. Pentru că atta !reme ct trăieşti, enormal să şi munceşti dealtminteri, nici nu ai putea să trăieşti măcar o orăfără să munceştiO 2ar o să mai discutăm noi despre asta. Pnă atunci, să ne

întoarcem ca să luăm de7unul, apoi !om mer"e dupăamia#ă să !i#itămatelierele şi ma"a#inele. Dntrade!ăr, după ce de7unară, îşi reluară pere"rinarea, de data aceastape 7os, păşind a"ale, ca la plimbare. =trăbătură întrea"a u#ină, lund la rndtoate 'alele scăldaten lumina soarelui, uncie oţelul şi alămurile maşinilornounouţe luceau ca nişte "iu!aeruri. Ni în #iua aceea, cete de tineri şi tinere,muncitori pe la diferite secţii, !eniseran u#ină pentru a împodobi acestemaşini cu "'irlande de !erdeaţa şi tranda$ri. Yare nu participau şi coloşii de



oţel la sărbătoarea lor =e ani!ersa munca, prin urmare trebuiau cinstiţi şiaceşti "i"antici muncitori, att de bln#i şi att de docili, care uşurau trudaoamenilor şi animalelor de po!ara. Ni nimic nu era mai înduioşător şi mai!esel ca spectacolul ce se desfăşura în faţa celor doi bătrni. 8randa$rii cucare erau împodobite presele, ciocanele eaerme, rabote#ele uriaşe, turnurile

înalte şi laminoarcle imense do!edeau ct de atră"ătoare de!enise muncaaceea care repre#enta acum o sursă de sănătate pentru or"anismul omului şide bucurie pentru su>etul său. Pretutindeni în 7ur răsunau cntccc şi sencin"eau 'ore în mi7locul !eseliei "enerale, ca nişte ade!ărate farandole l,care, puţin cte puţin, sentindeau e e la o 'ală la alta şi a7un"eau pnă laurmă să transforme u#ina întrun imens salon de petreceri. *ontinund să se prefacă nepăsător, Ra"u se plimba de colo pnă colo, înălţnd oc'ii înspre ferestrele lar"i, in!adate de ra#ele soarelui, pri!inddalele şi pereţii care sclipeau de curăţenie şi interesnduse de tipurile demaşini, dintre care multe îi erau complet necunoscute, coloşi alcătuiţi dinan"rena7e complicate, în stare săndeplinească lucrările cele mai aspre sau

mai comple)e ale muncitorilor de altădată. =e a>au acolo maşinării carea!eau picioare şi mini, picioare pentru a se deplasa şi mini pentru ca săapuce, să strn"ă şi să modele#e metalul, cu de"etele suple, a"ile şiputernice. Koile cuptoare pentru pudla7 mai cu seamă îi reţinură atenţia,cuptoarele acelea unde amestecul se efectua mecanic. Yare cum era posibilca ?bul"ărele++ de metal incandescent sa iasăn felul acesta, sin"ur şi "atapre"ătit să treacă sub compresor Ni electricitatea, care punea în mişcarepodurile rulante şi făcea să intren funcţiune doar la o simplă comandămonstruoasele ciocane pneumatice sau laminoarcle capabile să încin"ă cuunbru din şine de calc ferată între" pămntul Pretutindeni + 2ansuri populare pro!ensale.

2omnea, su!erană, această electricitate, care a7unsese pnă la urmasă repre#inte însuşi sn"ele u#inei, circulnd de la un capăt la altul alatelierelor, dnd !iaţă tuturor lucrurilor şi de!enind unica sursă de mişcare,de căldură şi de lumină. ^ Fără îndoială, trebui să recunoască în sfrşit Ra"u, e foarte bine, efoarte curat şi foarte frumos, şi treaba se face mai cu spor dect o făceam noiodinioară, în !ă"ăunile alea murdare, unde arătam ca nişte porci la troacă. =au reali#at fară doar şi poate pro"rese, numai neca#ul e că nu sa "ăsit încă osoluţie ca să i se acorde $ecărui cetăţean o rentă de o sută de mii de franci. ^ 1a c'iar dispunem de suma asta, răspunsen "lumă 1onnaire. Hinonumai să !e#i şi ai să te con!in"i.

Nil duse înspre ma"a#inele uni!ersale. E)istau acolo 'ambare imense,depo#ite imense de "ru, imense silo#uri, unde sen"rămădeau toateprodusele, toată bo"ăţia de care dispunea oraşul. Dn $ecare an trebuiseră săle e)tindă, nu mai ştiau unde să mai depo#ite#e roadele muncii lor, ba c'iartrebuiseră să mai încetinească puţin ritmul de producţie al obiectelorfabricate, pentru a e!ita să nu se producă o ade!ărată 'arababură. Nin nici oaltă parte nu se putea !edea mai bine incalculabila a!ere pe care un poporliber era în stare so producă, în momentul în care dispăreau intermediarii,



leneşii şi 'oţii, toţi aceia care trăiau odinioară din munca altora, fără săproducă nimic ei înşişi. Kaţiunea întrea"ă, an"renată în procesul deproducţie, c'iar dacă nu lucra dect patru ore pe #i, acumula o bo"ăţie attde uluitoare, înct $ecăruia dintre locuitori nui lipsea nimic din ceea ce a!eane!oie, îşi satisfăcea pe deplin, toate dorinţele, şi toate acestea făcuseră să

dispară in!idia, ura şi crima. ^ He#i, uite astea sunt rentele noastre, repeta întruna 1onnaire,$ecare dintre noi poate lua din aceste produse după ne!oile lui, fără să deasocoteală nimănui. *re#i că asta nu repre#intă pentru $ecare o sută de mii defranci cu care săşi clădească o !iaţă fericită Fărăndoială că suntem cu toţiila fel de bo"aţi, dar asta, după cum spuneai, nu prea ţiar face plăcere,a!erea neînsemnnd nimica pentru tine, dacă nu e condimentată cu mi#eriaaltora. *u toate acestea, ceea ce !e#i mai pre#intă încă un a!anta7 şi prinfaptul că nu te mai e)pui pericolului să te tre#eşti 7efuit sau c'iar asasinat, întro noapte, la colţul !reunei stră#i mai întunecoase. Di mai e)plică de asemenea că e)ista o circulaţie de articole de consum

în afara ma"a#inelor uni!ersaleL sc'imbul direct de la producător laproducător cu bunuri pro!enind mai cu seamă din producţia micilor atelieremeşteşu"ăreşti de pe ln"ă $ecare familie care dispunea de maşinării diferitela domiciliu. Marile ateliere şi marile ma"a#ine !or a7un"e probabil pnă laurmă să dispară întro bună #i, şi aceasta ar repre#enta un nou pas spre maimultă libertate, spre condiţia omului de stăpn absolut pe sine însuşi, întrolume complet liberă. Ra"u îl asculta, din ce în ce mai tulburat la !ederea acestei fericiri pecare oamenii şio cuceriseră sin"uri puţin cte puţin, dar pe care el ar mai $!rut să o conteste. Ni nemaiştiind cum săşi ascundă #buciumul lăuntric încare se #bătea, e)clamăL

^ Atunci înseamnă că la ora actuală eşti anar'ist 2e data aceasta, 1onnaire rse #"omotosL ^ Y', dra"ul meu prieten, eram adeptul ideii de colecti!ism şi maiacu#at că nu mai sunt Acum, mă faci anar'istO Ade!ărul e că nu maisuntem niciuna, nici cealaltă, din #iua în care !isul tuturor oamenilor, dedobndire a fericirii, de întronare a ade!ărului şi de împărţire a dreptăţii, sareali#atO Ni mă "ndesc săţi, mai arăt încă ce!a, înainte de a termina cu!i#ita noastră. Hino. Nil duse în spatele ma"a#inelor uni!ersale, c'iar la poalele munţilor1leuses, în locurile unde îşi instalase odinioară Can"e cuptoarele luirudimentare de olar, întrun spaţiu împre7muit de stnci aride, care alcătuiau

un soi de baracament cum numai un meşteşu"ar anar'ist era capabil săridice pentru a putea trăi în afara oamenilor şi le"ilor. Astă#i, acolo se înălţa oade!ărată construcţie impunătoare, o fabrică importantă pentru plăci de"resie şi faianţă, de pe poarta căreia ieşeau cărămi#ile şi ţi"lele emailate,miile de piese decorati!e pictaten culori !ii, cu care se împodobea între"uloraş. *nd !ă#use cum se întronea#ă un dram de ec'itaten lume şi cum esteuşurată ct de ct mi#eria "roa#nică în care trăiau oamenii, Can"e se'otărse, la insistenţele prieteneşti ale lui Cuc, să forme#e o scrie de ucenici



în meseria lui. 2in moment ce poporul a7unsese pnă la urmă a o asemenea în>orire şi fericire, şi el, Can"e, !a putea săşi reali#e#e !isul lui dintotdeauna,acela de a face să iasă din minile lui plăcile de teracota strălucitoaredecorate cu spice de aur, albăstrele şi maci, cu care !roise deatta amar de!reme săn!eselească faţadele caselor, printre !erdeaţa "rădinilor. ; se părea

că înalţă cu propriile lui braţe un oraş, oraşul fericit al muncitorilor eliberaţidin starea lor de scla!ie şi ridicaţi pe cele mai înalte trepte ale ci!ili#aţiei. Ni,din de"etele lui "roase, muncitorul acesta "enial făcea săn>oreascăfrumuseţea, o arta minunată, i#!ortă din mi7locul poporului şi care sentorcea în mi7locul poporului, cu între"a forţă şintrea"a "raţie a formelor eipopulare şi primiti!e. Ku renunţase. *tuşi de puţin la obiectele cele maimodeste, din simplă ar"ilă, olăria de bucătărie şi de masă, castroane,străc'ini, ulcioare şi farfurii încntătoare prin forma şi coloritul lor, obiecte încare se contopeau ne!oile mărunte şi banale ale !ieţii cotidiene, cu farmeculplin de "lorie al ade!ăratei opere de artă. Nin $ecare an îşi lăr"ise tot maimult producţia, împodobind edi$ciile de utilitate publică prin fri#e superbe,

populnd aleile parcurilor cu adorabile statuete şinălţnd în pieţe fntniarte#iene, asemănătoare unor buc'ete uriaşe de >ori, din mi7locul căroraţşneau apele limpe#i ale i#!oarelor de o !eşnică prospeţime. *t desprepleiada de artişti, pe carei crescuse din mi7locul noii "eneraţii ce se ridicase,după asemănarea lui, aceştia produceau acum cu o e)traordinară bo"ăţie deima"inaţie tot felul de obiecte în careşi "ăsea e)presie frumosul şi arta ceamai autentică, de la cele mai mari lucrări pnă la !asele de care se foloseau"ospodinele pentru prepararea conser!elor şi a dulceţurilor. Dn momentul acela Can"e se a>a c'iar acolo, în pra"ul fabricii, peperonul înălţat cu cte!a trepte de la ni!elul pămntului. 2eşi să tot $ a!utpe puţin şapte#eci şi cinci de ani, rămăsese la fel de robust, în ciuda staturii

lui mărunte şbndesate. A!ea mereu aceeaşi e)presie colţuroasă i aspră pefaţa lui încadrată de un păr şi o barbă la fel de înclcite, numai că de un albimaculat, ca de #ăpadă. 2ar din oc'ii lui pătrun#ători se răspndea acum însfrşit un sentiment de in$nită bunătate şi un #mbet luminos, care nu maiputea $ ascuns sub aparenta asprime a pri!i 4i ri. Y ceata de copii neastmpăraţi îl încon7ura, băieţi şi fete, caresen"'esuiau spre el cu minile întinse, în !reme ce Can"e lempărţea îndreapta şin stn"a mici cadouri, după cum obişnuia cu prile7ul $ecăreisărbători. Ce dăruia în felul acesta, drept 7ucării, micile $"urine din ar"ilă,reali#ate prin numai cte!a apăsări cu de"etul mare, dar care a!eau o "raţiedesă!rşită, ba c'iar şi o e)presie de un comic fermecător, şi pe care le

pictase şi le !rsen cuptoare, în cantităţi imense, ca sa7un"ă pentru toţi.Fi"urinele simboli#au atitudinile cele mai simple din lume, cu subiecteinspirate din preocupările de #i cu #i ale oamenilor sau din sentimenteletrecătoare, "esturi mărunte, bucurii de moment, copii pln"nd sau r#nd,fetişcane ocupnduse cu îndeletniciri "ospodăreşti ori muncitori la lucru,toate surprin#nd !iaţa în continua şi minunata ci în>orire. ^ Uaideţi, 'aideţi, copii, nu !ăn"rămădiţi aşa, sunt destule pentrutoată lumeaO ite, puişorul meu bălai, pentru tine am fetiţa asta careşi



pune ciorapiiO ite, pentru tine, băieţaş, am ştren"arul ăsta care sentoarcede la şcoalăO ite, puişorul meu ne"ricios care stai acolo, 7os, pentru tine am$erarul ăsta cu ciocanul luiO Ni îi stri"a pe rnd şi rdea bucuros în mi7locul copiilor fericiţi careşidisputau omuleţii şi băbuţele lui, după cum numea Can"e delicatele lui

$"urine. ^ A', luaţi seama Ku trebuie să le sfărmaţiO Aşe#a ( ţile încamerele !oastre şi o să a!eţi mereu în faţa oc'ilor liniile lor armonioase şiculorile lor plăcute. Dn felul acesta, atunci cnd o să a7un"eţi oameni în toată$rea, o să iubiţi ceea ce e frumos şi bun în lume şi o să de!eniţi frumoşi şibuni c'iar şi !oi înşi!ă. Aceasta era teoria lui, potri!it căreia oamenii trebuie să se bucure detot ceea cei frumos în lume, pentru a se de#!olta armonios şi a trăi înraporturi frăţeşti unii cu alţii. n popor căruia i se satisfăceau aceste ne!oi defrumos nu putea să $e dect o naţiune inteli"entă şi sănătoasă. 8ot ceea ceposeda omul, tot ceea ce se a>a în 7urul lui, mai cu scamă obiectele de

utilitate cotidiană, ustensilele, mobilele, casantrea"ă, trebuia săi su"ere#efrumosul în ceea ce arc el mai bun. *redinţa în superioritatea artei aristocratice era un lucru stupid arta cu cele mai lar"i posibilităţi, arta cea maiprofundă, arta cea mai umană, nu se a>a oare acolo unde pulsa cel mai multcu putinţă !iaţa KumQai în momentul în care încerci să o reali#e#i pentru întrea"a societate, opera artistului dobndeşte puterea de a strni emoţii şi omăreţie incomparabilă, i#!ortă din însăşi imensitatea uni!ersului omenesc şidin conţinutul afecti! al $inţelor şi lucrurilor. 2ealtminteri, ade!ărata artă!enea din mi7locul poporului, ţşnea din mie#ul omenirii, căci operanemuritoare, s$dnd timpul şi spaţiul, se naşte în mulţime şi însumea#ă înlăuntrul ei o epocă şi o ci!ili#aţie. Ni, le"ata neîncetat de popor, arta

reîn>orea pentru a dobndi ea însăşi !alenţe noi de frumuseţe şi pentru adărui la rndul ei parfumul şi strălucirea, la fel de necesare e)istenţei ca şipinea cea de toate #ilele. ^ ite, ţăranul ăsta care seceră, uite şi femeia asta care spală rufăria,luaţile, sunt pentru !oi, unul pentru tine, fetiţă dra"ă, ţ. ;nel, şi celalaltpentru tine, băieţaşO Ni acum "ata, leam terminat, să $ţi ct se poate decuminţi şi sărutaţii din partea mea pe părinţii !oştri. 2uceţi!ă, duceţi!ă,puişorii mei, mieluţii mei, şi în!ăţaţi de la mine că !iaţai foarte frumoasă şi efoarte bine să trăieşti. Keclintit ca o stană de piatră, Ra"u ascultase în tăcere, cu un aer din ce în ce mai surprins. 2ar în cele din urma nu se mai putu abţine şi i#bucni cu

rn7etul lui în"ro#itorL ^ 2ar ia spunemi tu mie, mai anar'istule, nu te mai lau#i că o să facisă sarăn aer toată şandramaua asta Can"e sentoarse printro mişcare bruscă şil pri!i, fără săl recunoască.Ku se supără ctuşi de puţin şincepu să rdă cu 'o'ote. ^ A', !a să #ică mă cunoşti tu, deacolo, pe care nu ştiu nici cum tec'eamăO E foarte ade!ărat ceea ce #ici, cnd!a mă "ndeam cum săprocede# ca să fac să sarăn aer şandramaua. =usţineam asta ori de cte ori



a!eam prile7ul şi o stri"am în "ura mare, arunend anatema asupra oraşuluiăla blestemat, prorocindui căn !iitorul apropiat !a $ trecut prin foc şi sabieşi ras de pe suprafaţa pămntului. 1a c'iar ma 'otărsem ca eu sa $u mnară#bunătoare şi să dau foc 1eauclairul ui, că#nd asupra lui ca un trăsnetO2ar ce săi faci Cucrurile au luat o altăntorsătură. =a instaurat acum

destulă dreptate, înct mă simt de#armat. Yraşui sa puri$cat, sa înălţat dinnou de la temelii, şi nu pot eu să $u cel carel distru"e tocmai acum, cnd sareali#at acolo tot ceea ce am dorit şi tot ceea ce am !isat cnd!aO Kui aşa,1onnaire, am făcut pace Ni el, anar'istul de altădată, întinse mna omului care odinioarăsusţinuse ideile colecti!ismului şi cu care a!usese cnd!a discuţii att deaprinse. ^ 8oţi sar $ mncat între ei, pe !remea aceea, nui aşa, 1onnaire.Erau de acord cu toţii că trebuie să sendrepte înspre o societate în care sădomnească libertatea, ec'itatea şi buna înţele"ere. Kumai că nu se puteau înţele"e asupra căilor pe care le a!eau de urmat şi aceia care credeau că

trebuie să se pornească întro anumită direcţie ar $ fost în stare c'iar săimasacre#e pe ceilalţi care pretindeau să se îndrepte în altă direcţieO Acum,cnd am a7uns să ne reali#ăm toate !isurile, am $ cei mai proşti oameni dinlume dacă am mai continua să ne certăm, nui aşa, 1onnaire Am făcut pace. 1onnaire, care păstrase mna olarului întra sa, o strn"ea şi o scuturaprieteneşte, plin de afecţiune. ^ 2a, da, Can"e, nu a!ea nici un rost să nu ne înţele"em şi probabil cătocmai asta era pricina care ne împiedica să a!ansăm în tot ceea ce întreprindeam. =au, mai curnd, a!eam cu toţii dreptate, pentru că, dupăcum se !ede, la ora actuală ne dăm mna unii altora, recunoscnd că în fonddoream cu toţii acelaşi lucru.

^ Ni, reluă Can"e, c'iar dacă treaba nu mer"e încă aşa cum ar $ drept,c'iar dacă o libertate deplină şi o dra"oste completă sunt abia pe cale să seinstaure#e, nu a!em dect să lăsăm pe seama acestor ştren"ari şi a acestorştren"ăriţe să continue opera pe care am începuto noi şi să o desă!rşească întro bună #i. Au#iţi, puişorii mei, mieluţii mei, iubiţi!ă din toată inima *opiii se porniră din nou să rdă şi să ciripească în 7urul lui, cnd Ra"uinter!eni din nou, cu aceeaşi brutalitate în !orbeL ^ 2ar ia spunemi, anar'ist ratat ce eşti, teai căsătorit cu KuPieds aiaa ta Pe neaşteptate, în oc'ii lui Can"e se i!iră lacrimi. =empliniseră aproapedouă#eci de ani de cnd fata aceea înaltă şi frumoasă, pe care o culesese de

milă din şanţ şi carel adora ca o scla!a, murisen braţele lui, !ictima a unuiaccident rămas foarte confu#. =e !orbea despre e)plo#ia unuia dintrecuptoarele lui, despre o uşă de fontă smulsă din balamale şi a#rută cu!iolenţă în pieptul lui KuPieds, căreia îi sfărmase oasele. 2ar ade!ărul eracu si"uranţă altulL fata îl a7uta să întreprindă e)perienţele acelea ale lui cue)plo#i!i şi probabil că fusese dobortă la pămnt în momentul în careefectuau probele pentru încărcătura faimoaselor oale, despre care Can"e!orbea de attea şi attea ori, lăudnduse în "ura mare că o să se ducă şi o



să le plase#e la primărie, la subprefectură, la tribunal şi peste tot unde se a>a!reo autoritate pe care urma so distru"ă. Hreme de luni între"i, !reme de ani îndelun"aţi, inima lui Can"e sn"erase din pricina acestei pierderi tra"ice, şiastă#i c'iar, în mi7locul acestei fericiri att de mari care se reali#ase în 7urulsău, îşi pln"ea încă pe fata aceea iubită, carei do!edise atta dra"oste şi

atta blndeţe şi care în sc'imbul unui codru de pine, dăruit întrun momentde milă, îi făcuse un cadou cu ade!ărat princiarL frumuseţea ei. Can"e sendreptă ameninţător spre Ra"u. ^ Eşti un nemernic, pentru ce !rei sămi răscoleşti su>etul. *ine eşti2e unde !ii Ku şti că scumpa mea soţie e moartă. Ni căn $ecare seară o ro" în "nd să mă ierte, acu#ndumă că iam pricinuit moartea 2acă nu amde!enit un om rău, io datore# duioasei ei amintiri pentru că se a>a mereupre#entă aici, e sfătuitorul meu cel bunO 2ar tu, tu eşti un nemernic, nu!reau să ştiu cine eşti, nu !reau săţi cunosc numele. 2ute, dute de la noi Arăta întrade!ăr măreţ în !iolenţa aceea pe care io strnise durerea.=ub aparenţele lui de om dur şi necioplit se ascundea un su>et de artist, a

cărui ima"inaţie se manifestase odinioară în proiectele de ră#bunare, de osumbră "randoare, iar acum a7un"ea să se înduioşe#e la cea mai uşoarăamintire, simţind de $ecare dată cum i senmoaie inima, cuprins de obunătate fără mar"ini, cel făcea de $ecare dată să se în$oare. ^ Prin urmare lai recunoscut întrebă 1onnaire neliniştit. ;a spunemişi mie, cinei ^ Ku !reau săl recunosc, continuă Can"e cu şi mai multă !e'emenţa.Ku mai am nimic de discutat cu un asemenea om, să plece imediatO Kuifăcut să trăiască printre noi. Ţ7 T Ni 1onnaire, doritor să e!ite o e)plicaţie penibilă şi con!ins căolarul îl recunoscuse pe străin, îl luă binişor după sine pe acesta din urmă.

2ealtminteri, Ra"u, fără să mai. %ăbo!ească prea mult ca săşi continuecearta, îl urmă în tăcere. 8ot ceea ce !edea şi topceea ce au#ea îi #"ndăreasu>etul şi îl umplea de re"rete amarnice şi de o in!idie fără mar"ini. Ni, la!ederea acestei fericiri pe care oamenii şio făuriseră sin"uri şi de care el nicinu a!usese şi nici nu !a a!ea !reodată parte, începea să se clatine 2ar mai cu seamă spectacolul 1eauclairului în sărbătoare, pe carel!ă#u în seara aceleiaşi #ile, îl tulbură profund. =e împămntenise obiceiul ca în această primă #i a !erii, $ecare familie săşi aşe#e măsan pra"ul casei şisă cine#e afară, sub pri!irile trecătorilor. Repre#enta un fel de comuniunefrăţească la care participa între"ul oraş, şi oamenii frn"eau pinea şi beau!inul laolaltă, $indcă pnă la urmă mesele a7un"eau să se apropie unele de

altele şi nu mai formau dect una sin"ură, transformnd oraşul întro imensăsală de ospeţe, unde între" poporul de!enea una şi aceeaşi familie. Dncepnd c'iar de pe la orele şapte, adică atunci cnd soarele maistrălucea încă pe cer, mesele fură aşe#ate şimpodobite cu tranda$ri,repetnduse parcă ploaia aceea de petale ro#e care îmbălsămase1eauclairul de dimineaţă. Feţele de mese de un alb imaculat, !esela pictatănculori !ii, cristalele şi ar"intăria rdeau în soare, făcnd să i#bucnească>ăcări purpurii în lumina odi'nitoare a apusului. 8reptat, ireptat, metalele



preţioase nu mai erau folosite la bătutul mone#ilor, şi $ecare îşi a!ea pa'arullui de ar"int, aşa cum odinioară îl a!usese pe cel de cositor. Ni 1onnaire ţinumor7ţiş ca Ra"u să se aşe#e la masa lor, la masa lui şi a nepoatei sale,*laudine, care se căsătorise cu unul dintre $ii lui Cuc, şi anume *'arles Froment.

^ Hă mai aduc un comesean, se mulţumi să spună 1onnaire, fără săpreci#e#e carei numele. E străin de aceste locuri, un prieten deal meu., Nitoţi răspunserăn corL ^ =ă $e bine!enit. 1onnaire îl aşe#ă pe Ra"u alături de el. 2ar masa era iun"ă, pentru căla ea sen"rămădeau patru "eneraţii dea rndul. =trăbunul 1onnaire îl întlnea acolo pe $ul său. ^ Munca I4 Cucien, şi pe nora sa, Couise Ma#elle, care trecuseră amndoi pra"ulcelor cinci#eci de ani ontlnea de asemenea acolo pe nepoata lui, *laudine,şi pe nepotul prin alianţă, *'arles Froment, oameni în plină maturitate şi o

întlnea tot acolo pe strănepoata sa, Alice, o Qştren"ariţă delicioasă de optanişori. rma apoi o întrea"ă încren"ătură complicată de rubedenii, Ni îie)plica lui Ra"u că iar $ trebuit o masă uriaşă, dacă ceilalţi copii ai săi,Antoinette, %oe şi =e!erin, nu ar $ acceptat să cine#e pe la mesele !ecine, împreună cu urmaşii lor. Era foarte !esel şi spunea că pnă la desert !oralătura mesele, astfel înct să $e c'iar împreună cu toţii. Ra"u o pri!ea mai cu seamă pe Couise Ma#elle, încă dră"uţă şi plină de!oiciune, cu capul ei $n de căprioară specioasă. Hederea acestei descendentea unei familii de bur"'e#i, att de dră"ăstoasa şi mereu atentă faţă de soţulei, Cucien, $ul unui muncitor, fără doar şi poate căl surprindea. =e aplecă înspre urec'ea lui 1onnaire şil întrebă cu !oce scă#utăL

^ Ha să #ică, soţii Ma#elle au murit ^ +Sa, de "roa#ă să nuşi piardă rentele. =căderea enormă a acţiunilor,sc'imbările care au făcut talmeşbalmeş din re"istrul creanţierilor de stat şicare au de#!ăluit perspecti!ele de a se des$inţa rentele, toate au că#utasupra lor ca nişte trăsnete. =oţul a murit primul, dobort la "ndul că !atrebui probabil să se întoarcă la lucru şi că !a $ ne!oit sa renunţe ladra"ostea lui pentru di!ina trndă!ie. =oţia lui sa mai trt ct!a timp,uitnd c'iar şi de boala ci ima"inară şi neîndră#nind să mai iasă din casă dinpricină că se temea să nu $e asasinată întrun colţ de stradă, lucru pe carelsusţinea cu toată con!in"erea şi încăpăţnarea din momentul în care oameniise atinseseră de renta lor. Ni de"eaba încercase $ica ei so ia la dnsa acasă,

se sufoca la "ndul că< ar putea $ 'rănită de altcine!a şi au "ăsito în celedin urmă lo!ită de apople)ie, cu faţa nea"ră, că#ută peste un teanc de titluride rentă, de!enite acum inutileO =ărmanii de ei Au murit fără sănţelea"ănimic din cele ce se petreceau în 7urul lor, rătăciţi şi nimiciţi, acu#nd lumeacă sentorsese cu fundul în sus. Ra"u clătina din cap, fără să !erse o lacrimă cel puţin pentru aceştibur"'e#i, dar socotind şi el la fel, cum că o lume unde fusese îndepărtatălenea înceta să mai $e locu ibilă. Ni se apucă din nou să pri!eascăn 7urul lui,



întunecat la faţă din pricina !eseliei mereu crescnde a comesenilor şi dinpricina lu)ului şi belşu"ului de pe masă, care păreau celorlalţi lucruri $reşti şide care nici "nd să se fudulească măcar. 8oate femeile erau îmbrăcate cuaceleaşi roc'ii de sărbătoare, din aceleaşi mătăsuri strălucitoare, careţi înentau oc'ii, şin părul tuturor comesenelor luceau aceleaşi pietre

preţioase, rubinele, sa$rele şi smaraldele. Florile, şiu special tranda$rii aceiasuperbi, erau încă şi mai plăcute, şi mai preţioase c'iar, şi parcă şi mai !ii.Dncepnd de pe la mi7locul cinei, alcătuită din bucate foarte simple, dar foartebune, le"ume şi fructe mai cu seamă, ser!iten farfurii de ar"int, se pornirătot felul de cntece !esele, care păreau ca salută as$nţitul, spunndui lare!edere soarelui şi a!nd certitudinea unui răsărit fericit. Ni se produseatunci un lucru minunat, toate păsăruicile din !ecinătate, pitulici,măcăleandrii, cinte#oi şi c'iar simple !răbii, se abăturăn #bor pe deasupratuturor meselor, înainte de a se duce la culcare, în spatele draperiilor de!erdeaţă ale frun#işurilor. =oseau de pretutindeni, întrun #bor îndră#neţ,aşe#nduse pe umeri şi cobornd printre farfurii ca să ciu"ulească

$rimiturile de pe feţele de masă şi acceptnd dulciuri din minile copiilor şifemeilor. 2e cnd 1eauclairul de!enise un oraş în care domneau armonia şipacea, nu mai ştiau cei aceea frica, nu se mai temeau ctuşi de puţin debla7inii locuitori ai oraşului, unde nu mai e)istau nici capcane, nici focuri depuşcă se obişnuiseră cu noile case, făceau acum parte din familiilerespecti!e, şi $ecare "rădină îşi a!ea în felul acesta oaspeţii ei, care, ori decte ori era cte o petrecere de acest fel, !eneau săşi ia partea lor de lamasa comună. ^ A', uitei şi pe micii noştri prieteni e)clamă 1onnaire. *e maisporo!ăiesc întruna Ntiu ei bine căi #i de sărbătoareO Aşa că, Alice,fărmiţea#ăle pine.

2ar Ra"u continua să pri!ească totul încruntat, păstrnduşi aceeaşifaţă mo'ortă şi aceiaşi oc'i îndureraţi, c'iar şi la !ederea acestor păsărelecare se abăteau din toate părţile, întrun flfit de aripioare, acoperite cupene uşoare, aurite de ultimele ra#e ale soarelui. *oborau fără încetare deprin ramurile arborilor din 7ur. %burau ct!a timp pe dea supra meselor, apoire!eneau ;a cuiburile lor. 2esertul fu în felul acesta mai amu#ant, clin pricinaattor picioruşe subţiri ca $rele de pai, care ţopăiau cu !oiciune printre cireşeşi printre tranda$ri. Ni nimic nu iar $ putut do!edi lui Ra"u, din ceea ce!ă#use de a#idimineaţă şi pnă atunci, att de limpede şi de înentător, ctera de liniştit şi de fericit acest popor care se plămădea acolo. ^ Dncep să mă sufoc, simt ne!oia să mer"O Ni apoi, mai !reau să mai

!ăd încă, !reau să ştiu totuî, să trec pe ;a toate mesele şi să cunosc pe toţicomesenii. 1onnaire înţelese foarte bine despre ce era !orba. Ku dorea oare Ra"usăi !adă peW Cuc şi Gosine, nu spre ci sendrepta oare curio#itatea lui cea maiar#ătoare, încă din momentul în care sentorsese Ni, e!itnd încă o dată săaibă o e)plicaţie decisi!a cu el, "a#da se mulţumi săi răspundăL ^ *'iar aşa, o săţi arăt tot ceea ce mai este interesant de !ă#ut,mer"em să facem încon7urul meselor.



Prima dintre mesele pe care o întlniră în drumul lor fu aceea a familieiMorfain, întinsăn faţa casei !ecine. Petit2a se a>a în capul mesei, împreunăcu soţia lui, Uonorine *aau), amndoi cu parul alb şi se mai "ăseau acolo$ul lor, Ramond, soţia lui, 8'erese Froment, ca şi $ul lor mai mare, MauriceMorfain, un #dra'on de băiat care împlinise nouăspre#ece ani. Apoi, în faţa lor

senşirau descendenţii lui Ma1leue, !ădu!a lui Ac'ille ourier, cea ai căreioc'i mari, albaştri ca cerul, îşi mai păstrau încă, şi astă#i a#urul lor minunat, în ciuda celor aproape şapte#eci de ani ai ei. rma să de!ină şi ea, la rndulsău, străbunică, prin $ica ei, Ceonie, căsătorită cu =e!erin 1onnaire, şi prinnepotul ei, Felicien, re#ultat din această căsătorie şi care sensurase nu demult cu Uelene, $ica Paulinei Froment şi a lui Andre Golli!et. Foţi erau de faţă,c'iar şi aceştia doi din urmă, !eniţi împreună cu $ica lor. =e amu#au peseama Uele7iei, făcnd planul săi dea numele de re"oire primului ei născut în !reme ce 1ert'e, sora ci, în !rstă de numai cincispre#ece ani cel mult,rdea de pe acum de dră"ălăşeniile Pare. < ţe spunea Maurice, !ărul ei,pre$"urnd o !iitoare căsătorie din dra"oste pentru mai tr#iu.

=osirea lui 1onnaire, care îl reîntlnea printre comesenii de acolo peme#inul lui, =e!erin, fu salutată cu aclamaţii de bucurie. Ni Ra"u, din ce în cemai de#orientat prin labirintul acestor alianţe, se interesă mai cu seamă decele două ramuri ale familiei Froment, instalate îa masa lor. 8'erese şiPauline, cele două femei acum în 7ur de patru#eci de ani, continuau să arate încă adorabil datorită !ieţii cumpătate şi sănătoase şi frumuseţii lor înnăscute. Apoi, la !ederea lui Ma1leue, îşi aminti de fostul primar ourier, şide fostul subprefect *'telard şi !ru să a>e cum sfrşiseră. A7unseseră pnăla urmă să se stin"ă unul după celălalt, la un inter!al de numai cte!a #ile,după ce trăiseră întro strnsă intimitate pe care. Pierderea suferită deamndoi prin moartea frumoasei Ceonore o mărise şi mai mult. ourier, care

se sa!rş)se din !iaţă primul, se acomodase di$cil cu noua stare de lucruri şi,ca un patron uluit de faptul că nu mai posedă fabricile lui, înălţa uneoribraţele către cer, !orbind despre trecut cu o melancolie de om bătrn şia7un"nd pnă acolo uneori, înct îşi e)prima re"retul după fastul şiceremonialul cultului catolic, amintind despre procesiunile reli"ioase şi prima împărtăşanie, tănnierea şi clinc'etul clopoţeilor din ar"int, tocmai el, careodinioară atacase cu atta !e'emenţă pe preoţi. *'teard, dimpotri!ă, seascunsese cu dibăcie sub pielea unui colaborator, cu ca7e se acoperise puţincte puţin, plin ce o diplomaţie re#er!ată, îndeplininduşi misiunea aşa cumdorise, liniştit şi uitat de toţi şi de toate, în mi7locul acestui 1eauclairreconstruit din temelii şi triumfător, unde dispărea în tăcere, împreună cu

re"imul lui, ale cărui funeralii le o$cia cu atta comple#enţă, prăbuşinduse el însuşi odată cu căderea ultimului minister. 2ar nici ca e)istase o moarte maidemnă şi mai frumoasă ca aceea W a fostului preşedinte de tribunal, aume,a cărui amintire rămnea încă !ie acolo, mai cu seamă prin pre#enţanepotului său, Andre, şi a strănepoatelor lui, Uelene şi 1ert'e. 8răise pnă lanouă#eci şi doi de ani, sin"ur, a!nd alături de el numai pe nepotul său, şiscufundat întro adncă de#olare din pricina !ieţii lui de familie, ratată şitorturată de tot soiul de tulburări. 2in #iua în care se des$inţaseră tribunalul



şi înc'isoarea, se simţise eliberat de obsesia între"ii sale e)istenţeL aceea dea $ 7udecător.. Faptul ca era un om care trebuia să 7udece pe ceilalţi oameni,acceptnd ideea că sentinţele lui repre#intă ade!ărul infailibilTşi dreptateaabsolută, în po$da "reşelilor pe care puteau să le comită oricnd mintea şisu>etul său, îl făcea să se cutremure şii strnea tot feiul de scrupule şi de

remuşcări cumplite, $ind foarte adesea cuprins de temeri că procedase înanumite împre7urări ca un prost împărţitor de ec'itate. Henise aşadardreptatea aceea pe care o aştepta de atta amar de !reme, nu dreptatea înscrisăn re"istrele unei societăţi in7uste şi impusă prin spada cu care erauapăraţi cei cţi!a 7ecmănitori şi cu care erau lo!ite +++ sc'imb mulţimileimense de scla!i nefericiţi, ci dreptatea aceea statornicită între nişte oamenitrăind demn şi liber şi întro societate ce dăruia $ecăruia partea lui de fericirela care a!ea dreptul, întronnd ade!ărul, fraternitatea şi pacea. Nindimineaţa #ilei cnd îşi dădu obştescul slrşit, ceru săl c'eme pe un fostbraconier, condamnat de el pe nedrept la o pedeapsă aspră din pricină căomorse un 7andarm de la care primise o lo!itură de spadă, şi îşi e)primă

re"retele în faţa tuturor, !orbi cu !oce tare, ca sa $e au#it de toată lumea,despre îndoielile carei otră!iseră su>etul tot timpul ct îşi e)ersase profesia,stri"ă în "ura mare tet ceea ce pnă atunci ascunsese, le !orbi desprecrimele cuprinsen pa"inile codului, despre minciunile şi "reşelile le"ilor,aceste arme de opresiune, unde se manifestă cel mai pre"nant. ra socială,domeniu plin de corupţie, unde se de#!oltau şi mai puternic 'oţiile şi crimele. ^ Dnseamnă că, reluă Ra"u, membrii familiei acesteia care se a>ăaşe#ată dinaintea mesei, Felicien şi Uelene, şi la care neam oprit a#idimineaţă, sunt în acelaşi, timp nepoţii familiilor Froment, Morfain, Golli!et şiaume. Ni oare sn"ele duşman care sa amestecat în !enele lor unde cur"e în pre#ent nui otră!eşte şi pe unul, şi pe celălalt

^ Ku, răspunse liniştit 1onnaire. =au împăcat, şi familiile lor audobndit prin aceasta mai multă forţă şi frumuseţe. Ca masa următoare, pe Ra"u îl aştepta un nou prile7 de amărăciune.Aceasta era masa lui 1ourron, !ec'iul lui camarad, bunul lui to!arăş de beţieşi trnd!ic, pe carel domina şi pe carel in>uenţa înspre rău cu foarte mareuşurinţă. 1ourron fericit, 1ourron sal!at de la mi#erie, şi numai Ra"u, numaiel sin"ur, continua să mai rămnă în infernul în care se a>a Ni 1ourron, înpo$da !rstei lui înaintate, se simţea, în sfrşit, !ictorios, alături de ne!astalui, 1abette, !eşnic !esela, a cărei faimoasă încredere întro !iaţă mai seninam t se reali#ase pe deplin, fără ca femeia să "ăsească de cu!iinţă că acestlucru trebuie so mire ctuşi de puţin. Yare nu era $resc să se întmple aşa

8e simţeai fericit, $indcă !roiai cu tot dinadinsul să $i mereu fericit. Ni, în 7urullor, familia se înmulţise la nesfrşit. Mai înti, era $ica lor mai mare, Q Mart'e,care se căsătorise cu Au"uste Cabo:ue şil a!usese Q împreună cu acesta peAdolp'e, care, la rndul lui, se însurase cu ermaine, $ica lui %oe 1onnaire şia lui Kicoias !onnot. Fra după aceea =ebastien, me#inul lor, care secăsătorise cu A"at'e Fauc'ard şi care a!usese împreună cu r aceasta pe*lementine, măritată cu Ale)andre Feuillat, $ul lui ; eon Feuillat şi al Eu"eniei !onnot. Dncă de pe acum, două fetiţe, pro!enite din ambele ramuri,



repre#entau cea de a patra "eneraţie, =imonne Cabo:ue şi Amelie Feuillat, şif una şi cealaltă în !rstă de cinci ani. Ni se mai a>au acolo, mulţumităalianţelor reali#ate în decursul timpului, Couis Fauc'ard, căsătorit cu Gulienne2ac'eu), de pe urma cărora re#ultase $ica lor Caure, apoi E!ariste Mitaine, însurat cu Ylmpe Cenfant, cu carel a!usese pe Uippolte şi, în sfrşit,

Fippolte Mitaine, care o luase de soţie pe Caure Fauc'ard, şi din aceastăultimă căsnicie se născuse Franţois, unVştren"ărel de băiat care curndeurnd a!ea sămplinească opt ani, repre#entnd la rndul lui cea dea patra"eneraţie ! pe cale să se de#!olte. Dn tot 1eauclairul, pornit să petreacă, nicică sar $ "ăsit o masă mai întinsă, care strn"ea laolaltă pe toţi urmaşiifamiliilor 1ourron, Cabo:ue, 1onnaire, !onnot, Fauc'ard, Feuillat, 2ac'eu),Cenfant şi Mitaine. 1onnaire, careşi re"ăsea printre comesenii de acolo pe una dintre$icele lui, şi anume pe %oe, îi dădea lui Ra"u amănunte asupra acelora carese stinseseră din !iaţă. Fauc'ard şi ne!asta lui, Katalie, el îndobitocit şi eamereu la fel de pln"ăreaţă, muriseră fără sănţelea"ă prea@ bine ce se

petrecen 7urul lor, ascun#nd pinea pnă şi acum, cnd se a$a la discreţie,de teama #ilei de mine. Dnainte de aşi da obştescul sfrşit, Feuillat a!usesebucuria de a !edea cu oc'ii triumful întinsului domeniu de la *ombettes,opera lui. Cenfant şi !onnot îl urmară la scurt timp în pămntul acela pe careera în $rea lucrurilor săl îndră"ească att de mult, mai cu seamă de acum înainte, de cnd era al lor, al f + tuturor, şi de cnd reuşiseră săl facă att.2e rodnic. 2upă cei din familiile 2ac'eu), *aau) şi Cabo:ue, cu toţii repre#entanţi ai fostului comerţ, astă#i dispărut, frumoasa brutăreasă, bunadoamnă Mitaine, a7unsese pnă la urmă să se stin"ă din !iaţă, încărcată deani, precum îi era de plin su>etul cu bunătate şi c'ipul cu farmec. Ra"u nu mai au#ea un cu!nt, neputnd săşi de#lipească oc'ii de pe

1ourron. ^ Are încă o înfăţişare foarte tnără murmură el. Ni 1abette continuăsă aibă acelaşi #mbet dră"ălaş Dşi aducea aminte de !ec'ile c'efuri făcute împreună cu fostul luito!arăş de muncă, de !remurile cnd într#ia cu el la *aau), cle!etind împotri!a patronilor şintorcnduse acasă beţi morţi. Ni se mai "ndea şi la îndelun"ata lui, !iaţă de mi#erie, Q la cei cinci#eci de ani irosiţi între atelier şispital, 'oinărind prin lumea lar"ă. Ca ora actuală se a>a în faţa uneie)perienţe reuşite, unde munca fusese or"ani#ată pe ba#e noi şi cu alteconcepţii, ceea cei sal!ase camaradul de odinioară pe 7umătate pierdut, în!reme ce el a7unsese să se întoarcă întocmai ca un cerşetor, epui#at de o

trudă desfăşurată în condiţii în!ec'ite, cei aducea numai mi#erie şi suferinţe,datorită sistemului de salari#are nedrept, otră!itor şi. *apabil numai sadistru"ă pe indi!id. Ni. *'iar în momentul acela asistă la un spectacol înentător, care a7unse pnă la urmă săl tulbure pur şi simplu. =imonneCabo:ue, $ica lui. Adolp'e şi a. Cui ermaine, o ştren"ar iţă blondă în 7ur decinci ani, strănepoata dea lui 1ourron, luă de pe masă, cu nrnuţele ci mici,o "rămadă de petale de tranda$ri şi se apucă să ;c împrăştie ca pe o ploaiero#, pe deasupra capului încărunţit al strămoşului, care #mbea fericit.



^ ite, bunicule 1ourron Ni mai uite încă, şi încă 2in astea săţi faci ocoroniţăO ite ite Ai >ori în păr, pe după urec'i, pe obra7i, peste tot. Ni lamulţi ani, bunicule 1ourron, la mulţi ani 8oată masa rdea, aplauda şil aclama pe strămoşul lor. Ra"u plecă în"rabă, trndu`l după el şi pe 1onnaire. 8remura din toate înc'eieturile şi

simţea căi !ine să leşine. Apoi, cnd a7unseră puţin mai departe, îl întrebă cuun "las ră"uşitL ^ Asculta, la ce bun să tac şi să mă prefac mai mult Ku am !enit,dect cu "ndul săi !ădO nde sunt Aratămii Horbea despre Cuc şi Gosine. 2ar $indcă 1onnaire, înţele"nd care suntintenţiile lui Ra"u, nu scotca nici o !orbă, acesta continuă cu o şi. Mai mare!e'emenţăL ^ 2e a#idimineaţă mă tot plimbi de colo pnă colo, şi eu mă prefacaşa, că mă interesea#ă totul, cu toate astea nu mă "ndesc dect la ei, ei şinumai ci mă obsedea#ă, din pricină că numai ci mau adus în starea în caremă a>u, sa trec prin attea oboseli şi suferinţeO Am ştiut eu, c'iar de acolo,

din depărtare, că nu am reuşit săl omor, şi cred că trăiesc încă amndoi, nuiaşa Au copii mulţi, sunt fericiţi, se bucură de triumf, nui aşa 1onnaire rămăsese pe "nduri. Pnă atunci, tără"ănase ct putuse maimult ine!itabila întlnire, de teama unui scandal. Yare tactica pe care o încercase nui reuşise îl simţea acum complet epui#at, cuprins de un tremurneîntrerupt şi cu minile prea. =labe ca să mai poată să!rşi o nouă crimă. Niatunci, în cele din urmă se 'otărî săi răspundă, cu aerul lui bla7in, senin şicumsecadeL ^ 2acă !rei săi !e#i, prietene, o săţi arăt unde sunt. Ni ai să !e#i nişteoameni întrade!ăr fericiţi. Masa lui Cuc se "ăsea în imediată apropiere de aceea a lui 1ourron. El

ocupa locul din mi7loc, iar Gosine se a>a la dreapta lui. Ni la stn"a îi a!ea pe=oeurette şi pe Gordan. =u#anne era de asemenea acolo, în faţa lui Cuc. Kanetşi Kişe, în curnd bunic şi bunică, luaseră loc alături de ea, cu oc'ii #mbitorisub părul lor blond şi bo"at, ca în #ilele acelea, acum îndepărtate, cnd nuerau dect nişte păpuşi, nişte oiţe creţe, numai că încărunţiseră puţin. Apoi,numeroşii lor descendenţi luaseră loc, de 7urîmpre7urul mesei. Uilaire, cel mai în !rstă dintre urmaşii, familiei Froment, se căsătorise cu *olette, $ica luiKanet şi a Kişei, şi a!usese cu ea pe Mariette, acum a7unsă la aproapecincispre#ece ani, în !reme ce din Paul 1ois"elin şi. Antoinette 1onnaire senăscuse Cudo!ic, un tnăr pe punctul sămplinească două#eci de ani e)istautoate şansele ca cei doi tineri, Cudo!ic şi Mariette, să se căsătorească între ci,

după cum se #!onise, şi pnă atunci cinau alături, şoptinduşi tot felul de!orbe la urec'e, a!nd micile lor secrete de care sen!ese leau, pri!indusen oc'i cu un aer dră"ăstos. 2upă aceea, !enea. Gules, ultimulQ din familiaFroment, care se căsătorise cu *eline, $ica lui Arsene Cenfant şi a EulalieiCabo:ue, şi tnăra perec'e a!ea un copil de şase ani, Ric'ard, de ofrumuseţe de ar'an"'el, pasiunea bunicului său, Cuc. ^ Ni toate aceste neamuri aşternuseră masăntinsă, masa la care sea>a strns reunit sn"ele unor familii care odinioară se duşmăneau, Froment,



1ois"elin sau 2ela!eau, amestecat cu cel al neamurilor lui 1onnaire, Cabo:uesau Cenfant, adică al unor oameni ce repre#entau munca făcută cu braţele,comerţul şi a"ricultura, cu alte cu!inte toate straturile sociale dinlăuntrulcărora se i!ise oraşul nou, 1eauclairul, unde domneau acum dreptatea şibuna înţele"ere.

*'iar în momentul în care Ra"u se apropia de masă, o ultimă ra#ă asoarelui care as$nţea îmbrăţişa totul, făcnd să strălucească farfuriile dinar"int, mătăsurile uşoare şi buc'etele de tranda$ri, în !reme ce diamantele,presărate ici şi colo prin părul femeilor, scnteiau în mi7locul acesteisplendori. 2ar un spectacol şi mai frumos în acest minunat rămas bun pecare şil lua astrul de la oameni era mai cu seamă #elul cu care păsărelele din!ecinătate se "răbeau săşi mai facă încă o dată apariţia în 7urul comesenilor, înainte de a se duce la culcare în cuiburile lor, printre ramurile arborilor.Heniră întrun stol att de mare, cu bătăi att de repe#i din aripi, înct masafu acoperită parcă de o #ăpada !ie, alcătuită din ful"i mici şi călduţi. Miniprietenoase le cuprindeau, le mn"iau şi apoi le dădeau drumul. Ni această

încredere a cinte#oilor şi a măcăleandrilor a!ea ce!a in$nit de dră"ălaş în ea îţi făcea impresia că se sărbătorea în aerul liniştit al serii alianţa statornicitădeaici înainte Qntre toare aceste $inţe, pacea uni!ersală care domnea întreoameni, animale şi lucruri. ^ Y', bunicule Cuc, stri"ă ştren"arul de Ric'ard, uite că la bunica Gosine a !enit o pitulice care bea apa din pa'arul ei Era ade!ărat, şi Cuc, omul carentemeiase oraşul, se amu#ă şin acelaşitimp se simţi emoţionat. Cic'idul acela repre#enta cţi!a stropi din torentulde apă att de proaspăta şi att de curată, pe care se străduie so capte#edintre stncile munţilor 1leuses şi de pe urma căreia bene$cia oraşul între",cu "rădinile., stră#ile şi fnttnile sale arte#iene ce păreau că sau i!it din

pămnt. Ni Cuc îşi iuă pa'arul şii înălţă în lumina de purpură a soarelui,spunndL ^ Gosine, trebuie să ciocnim, trebuie să ciocnim în sănătatea oraşuluinostru fericit Ni, în momentul în care Gosine, care rămăsese c'iar şi acum, cnd părul îi albise de tot, aceeaşi femeie iubită şindră"ostită, îşi înmuie bu#ele înpa'arul său, Cuc bău la rndul lui şi reluăL ^ Dn sănătatea oraşului nostru, a cărei #i o sărbătorim astă#i. Ni să see)tindă mereu, şi să crească întro libertate deplină, întro prosperitateabsolută şi o frumuseţe fără mar"ini. ( şi să cucerească între" pămntul,pentru a statornici pretutindeni armonia uni!ersală.

Era superb, în soarele care îl împodobea cu o aureolă, plin încă de!i"oare şi tinereţe, de încredere în forţele lui şi de bucurie triumfătoare. Fărănici un fel de or"oliu sau emfa#ă, îşi e)prima doar bucuria de aşi !edea, însfrşit, opera trăind aie!ea şi dobndind puteri din ce în ce mai mari. El era întemeietorul, creatorul şi tatăl acestui popor în sărbătoare, şi toţi aceşticomeseni, de pe la mesele unde sărbătoreau laolaltă munca şi roadelebo"ate ale !erii, făceau parte din societatea pe, care o plămădise el, erauprietenii şi rudele lui, repre#entau familia lui, care se mărea fărăncetare,



unde domneau relaţii tot mai $reşti şi mai multă prosperitate. Ni urarea plinăde o dra"oste ar#ătoare pe care o rostea pentru oraşul său dra" fu întmpinată cu aclamaţii prelun"i, ce senălţau în aerul liniştit al serii şi se întindeau de la o masă la altă masă, pnă 'ăt, departe, la cele maimăr"inaşe alei. 8oţi oamenii se sculaserăn picioare, îşi ridicaseră pa'arele şi

ciocniserăn sănătatea lui Cuc şi a Gosinei, perec'ea aceea de croi, ade!ăraţipatriar'i ai muncii, ea răscumpărată din scla!ie şinălţată la ran"ul de mamăşi soţie, el, i#bă!itorul, care, pentru a o sal!a, scăpase de suferinţe şinedreptăţi întrea"a lume nenorocită de scla!i ai !ec'iului sistem desalari#are. Ni toată mulţimea trăi un minut de e)altare şi de măreţie, în carese manifesta deopotri!ă recunoştinţa în>ăcărată a poporului acesta numeros,ca şi dorinţa de a recompensa printrun "est simplu de!otamentul do!edit decei doi în acti!itatea lor ce ie dăruise pentru totdeauna "loria şi dra"osteaoamenilor. *Y8 Atunci Ra"u se cutremură din întrea"a lui $inţă, palid şi tulburat din

pricina sc'imbărilor care se petrecuseră şil făceau acum să asiste la aceastăapoteo#ă. Ku putu să suporte, bunătatea + frumuseţea strălucitoare pe carele răspndeau în 7urul lor Cuc şi Gosine. =e dădu înapoi, clătinnduse, şi erape punctul so rupă la fu"ă, cnd Cuc, carel obser!ase, sentoarse către1onnaireL ^ A', prietene, ;ară tine nu maş $ bucurat pe deplin, pentru că ai fost întotdeauna mna mea dreaptă, cel mai cura7os, cel mai înţelept şi cel maiputernic apărător al ideilor noastre, şi nu trebuie să e)iste o sărbătoare undeeu să $u felicitat +++ felul ăsta, fără să li şi tu felicitat la felO 2ar, spunemi,cineiQbătruul acela, carei ln"ă tine ^ n străin de locurile noastre.

^ n străin Atunci să se apropie, să frn"ă împreuna cu noi pineaobţinută din recoltele noastre şi să bea ca săşi potolească setea cu apa dini#!oarele noastre Yraşul nostru. E un oraş foarte ospitalier, care urea#ă bunsosit tuturor oamenilor !eniţi cu "nduri paşniceO Gosine, făi puţin loc, şidumneata, prietene, care nu ne cunoşti, apropiete şi aşa#ăte între soţia meaşi mine, pentru că !rem să cinstim în dumneata pe toţi fraţii noştrinecunoscuţi din celelalte oraşe ale lumii. Ra"u se trasenapoi, ca şi cum ar $ fost cuprins de o "roa#ă cumplităL ^ Ku, nu Ku pot ^ 2ar pentru ce oare întrebă Cuc cu "las bla7in. 2acă ai sosit dedeparte şi dacă te simţi cum!a obosit, !ei "ăsi aici oameni care să te a7ute şi

să te console#e pe ct posibil. Ko să tentrebăm nici despre numele, nicidespre trecutul dumitale. Ca noi, toate !inele au fost iertate, sin"urulsentiment care domneşte între noi e frăţia şi luptăm pentru fericirea$ecăruia, care să re#ulte din fericirea tuturorO Ni tu, soţie scumpă, încearcăşi spunei şi tu lucrurile astea, care !or părea mai blnde şi maicon!in"ătoare poate pe bu#ele tale, pentru că eu, am impresia, nam reuşitdect săl în"ro#esc. Atunci Gosine !orbi la rndul eiL





unitate, cot la cot, aşe#aţi în faţa aceloraşi tacmuri şi printre aceleaşi petalede tranda$ri între" oraşul se aşe#ase la un uriaş ospăţ, rubedeniile seamestecau între ele şi alcătuiau o sin"ură familie strnsă laolaltă aceeaşirăsu>are părea că um>ă toate piepturile şi aceleaşi simţăminte de dra"ostefăceau să bată toate inimile. 2in imensitatea cerului senin se cernea o pace

minunată ce se aşternea pretutindeni, statornicind armonia oamenilor, acelor de aici şi din întrea"a lume. 1onnaire nu inter!enise cu nici o !orbă, dar nici nul slăbea o clipămăcar din oc'i pe Ra"u, urmărind cum se petrecea în acesta sc'imbareamult aşteptată după o astfel de #i plină de surpri#e care, rnd pe rnd, îl#druncinaseră, pnă cnd a7unsese la scena $nală, plină de fast şi strălucire,cel în"ro#ise şil doborse. Ni simţi că fostul lui camarad fusese att de#"uduit de lo!iturile primite şi că a7unsese att de nesi"ur pe el, înct îi dădumna să se spri7ine de ea. ^ Hino cu mine să ne plimbăm puţin, e att de plăcut aerul seriiO=punemi, acuma ai a7uns, în sfrşit, să cre#i în fericirea noastră He#i bine

doar că se poate să lucre#i şi să $i fericit în acelaşi timp, pentru a bucuria,sănătatea, şi !iaţa desă!rşită se a>ă ascunsen muncă.Q A munci înseamnăpur şi simplu a trăi. Ni a fost ne!oie de o reli"ie care să propo!ăduiascăsuferinţa şi moartea, pentru ca din muncă să se facă un obiect de blestem şipentru a se a7un"e, aşa cum socoteai tu, să se creadă că Gericirea !eşnică aparadisului constă întro continua trndă!ealăO Munca nu este stăpnulnostru, eai su>area din pie7ptul nostru, sn"ele din !enele noastre, sin"uranoastră raţiune de a iubi, de a #ămisli şi de a constitui o omenirenemuritoare. 2ar Ra"u, a7uns la capătul puterilor, renunţă să mai discute şi spuse cuun aer obosit şi profund de#"ustatL

^ Y', lasămă, lasămă. Ku sunt dect un laşT c'iar şt un copil ar $a!ut mai mult cura7, şi simt că mă dispreţuiesc eu însumi. Apoi continuă cu o !oce şi mai înceatăL ^ Henisem ca săi lic'ide# pe amndoi odatăO A', călătoria asta fărăsfrşit, drumuri şi iar drumuri, ani lun"i cnd am mers nici nu mai ştiu peunde, străbătnd o serie întrea"ă de ţări necunoscute, a!nd în su>et mereuaceeaşi şi aceeaşi turbare şin cap mereu acelaşi şi acelaşi "nd, să mă întorcdin nou la 1eauclair şi săi întlnesc iar pe bărbatul şi femeia asta, pentru a le în$"e în trupurile lor cuţitul de care odinioară mă ser!isem att de prostO Niuite că ai reuşit să mă duci de nas, că mai făcut acuma să tremur Dn faţa lorşi să dau înapoi ca un laş, !ă#ndui att de frumoşi, att de măreţi şi att de

fericiţi Au#ind această mărturisire, 1onnaire simţise cum i sen$oară pielea peel. Dntrade!ăr, presimţise încă din a7un intenţiile criminale ale lui Ra"u şi îi!ă#use sclipirea întunecată din pri!ire. 2ar acum, în faţa prăbuşirii la carea7unsese nenorocitul acesta, se simţea cuprins de un sentiment de milă. ^ Hino, !ino, sărmană $inţă, !ino să dormi la mine măcar în noapteaasta încă. Mine o să !edem cei de făcut. ^ =ă mai dorm încă o noapte la tine Y', nu, plec, plec imediat



^ 2ar nu poţi să pleci la ora asta, eşti prea ostenit şi prea fără deputeriO 2e ce nu rămi cu noi pentru totdeauna 8e !ei linişti şi te !eiobişnui cu felul nostru de trai. ^ Y', nu, nu 8rebuie să plec imediat, c'iar imediat. Ylarul a!eadreptate, nu sunt făcut pentru !oi.

Ni mai adau"ă încă pe un ton de om condamnat la cine ştie ce torturi şistăpnit de o furie ascunsăL ^ GKu pot să am mereu în faţa oc'ilor fericirea asta a !oastră. Aş suferiprea mult din pricina ei. 2in momentul acela, 1onnaire nu mai insistă ctuşi de puţin, stăpnitla rndul său el însuşi de o oarecare indispo#iţie, T baW c'iar de o ade!ăratăoroare. Fără să mai rostească nici un cu!nt, îl duse înapoi la el acasă peRa"u, care îşi luă iar desa"a şi bastonul, fără să mai dorească saşteptesfrşitul mesei. Ku mai sc'imbară nici o !orbă, nici măcar un semn de rămasbun. Ni 1onnaire se uită îndelun" după omul acesta, după bătrnul acesta cumintea rătăcită, care pleca păşind încet şi cu şo!ăială, dispărnd în

depărtare, în"'iţit de be#na nopţii care se lăsase puţin cte puţin. 2ar Ra"u nu putu să plece c'iar att de curnd din 1eauclairul a>at înplină sărbătoare. rcă din nou cu paşi trşiţi strun"a 1riasului şi o luă binişor,"find din "reu, printre stncile munţilor 1leuses. 2in locul acesta dominatot oraşul şi, cnd întoarse pri!irea înspre el, îl !ă#u din nou, în între"ime.*erul, de un albastru înc'is, strălucea de stele şi era de o seninătate Wabsolută. Ni sub această blndeţe a nopţii frumoase de iunie, oraşul sentindea asemenea unui alt cer, presărat7i el, întocmai ca cel de deasupracapului, cu mici aştri fără număr. Erau miile şi miile de lămpi electrice care laceasurile acelea tocmai se aprindeau, dea lun"ul meselor de ospăţ înşirate în mi7locul !erdeţei. Ra"u îşi amintea acum din nou conturul acestor mese, le

!edea aie!ea, ca şi cum ar $ fost desenate prin linii de >ăcări care în!inseseră tenebrele. =e prelun"eau la nesfrşit şi a7unseseră sa umple între" ori#ontul. Ni Ra"u au#ea înălţnduse dinspre ele rsetele şiTcntecele !oioase, continund să asiste şi acum la această sărbătoare uriaşăa unui popor între", aşe#at la masa de acolo, întro sin"ură şi frăţeascăfamilie. Atunci !ru să fu"ă şi mai departe încă, urcă întruna, dar cu ct era maisus, cu att !edea oraşul strălucind mai mult, de $ecare dată cnd întorceapri!irile. rcă tot mai sus, urcă fără ră"a#. Ni pe măsură ce urca, creştea în eltentaţia săntoarcă oc'ii înspre oraş, şi atunci acesta i se părea că semăreşte, că ocupă toată cmpia şi că se confunda cu însuşi cerul acela, cu

albastrul său intens şintunecat, presărat cu stele strălucitoare. Rsetele şicntecele a7un "eau pnă la el tot mai clare, dinspre imensa familie deoameni care sărbătoreau bucuria muncii, pe pămntul roditor. Ni Ra"u pornidin nou la drum, pentru ultima dată, şi merse aşa multă !reme, multă !reme,pnă ce se pierdu cu totul în be#na nopţii. H Ni anii trecură din nou unul după altul, şi moartea de care nimeni nuscapă, 'arnicul mesa"er al !ieţii !eşnice, îşi făcu datoria şi luă după sine unul



cte unul pe toţi oamenii aceia careşi îndepliniseră menirea în !iaţă. 1ourronse duse primul, apoi soţia lui, 1abette, plină de un optimism sănătos pnă laultima ei su>are. 2upă aceea fu rndul lui Petit2a, apoi acela al lui Ma1leue,cea cu oc'ii albaştri ca ai nesfrşitului şi !eşnicului cer senin. Can"e îşi dădula rndul lui obştescul sfrşit, stin"nduse cu minile împreunate pe o ultimă

$"urină iucrată de el, o fată minunată, cu picioarele "oale, ima"inea lui KuPieds. Kanet şi cu Kişe, dispăruţi încă de tineri, muriră îmbrăţişaţi. Dn sfrşit,1onnaire muri ca un erou, în picioare, în!ăluit de ritmurile muncii, întro #icnd se dusese la ateliere ca să !adă cum funcţionea#ă un compresor uriaş,care la $ecare lo!itură for7a o piesă. Ni, din întrea"a lor "eneraţie, dintre toţi întemeietorii şi creatorii1eauclairului triumfal, Cuc şi Gordan rămăseseră sin"urii în !iaţă, iubiţi şi încon7uraţi de în"ri7irile afectuoase ale Gosinei, =ceurettei şi =u#annei. =epărea că cele două femei, de o sănătate şi de un cura7 cu ade!ăratmiraculoase pentru !rsta lor înaintată, nu mai trăiau dect pentru a $a7utoarele şi susţinătoarele moralului lor, ceas după ceas. 2e cnd Cuc se

deplasa cu "reutate, a!nd picioarele din ce în ce mai şubrede şi stnd maimult ţintuit în fo7oliul său, =u#anne !enise să locuiască împreună cu ei, împărţind cu Gosine "loria înduioşătoare de al ser!i. Cuc a!ea peste opt#ecide ani, dar era de o !eselie pe care nimic no putea altera şi de o inteli"enţăce rămăsese întrea"ă, înct îţi făcea impresia căi la fel de tnăr ca odinioară,după cum obişnuia să spună c'iar el însuşi adeseori, în "lumă, afară depicioarele acelea păcătoase care de!eniseră ca de plumb. Ca fel ca celelaltedouă bătrne, nici =oeurette nuşi părăsea o clipă măcar fratele, pe Gordan,care desfăşura o muncă neobosită în laboratorul lui, unde se şi culca acum şide unde nu mai ieşea ctuşi de puţin. Era mai în !rstă dect Cuc cu #eceani, şi la cei nouă#eci de ani ai lui continua totuşi să desfăşoare o acti!itate, e

drept, mai lentă, dar la fel de metodică, din pricina căreia reali#ase operaaceea imensă şi, în ciuda faptului că se arăta de $ecare dată pe punctul săşidea su>etul, se do!edea fără încetare de o asemenea lo"ică şi de o astfel de!oinţă pusen slu7ba muncii, înct mai lucra încă, în !reme ce muncitori cu osănătate mult mai robustă din "eneraţia lui se odi'neau de mult timp înpămnt. Adeseori repetase cu!intele acestea, cu !ocea lui domoală şi slabăL ^ *ei care mor înseamnă că au dorit acest lucru, şi nu te să!rşeşti din!iaţă atta !reme ct mai ai ce!a de făcut. =unt foarte bolna!, dar o sătrăiesc totuşi c'iar şi aşa, încărcat de bătrneţe, şi nu !oi muri dect în #iua în care opera mea !a li sfrşităO Y să !edeţi, o să !edeţi Y so ştiu într

ade!ăr mai dinainte, şi !ă !oi anunţa din timp, dra"ii mei prieteni, şi am să!ă spun cam aşaL ?1una seara, am ispră!it #iua mea de muncă, mă duc sămă culc@. Aşadar, Gordan lucra întruna, pentru că nu îşi desă!rşise, dupăpărerea lui, opera pe care o începuse. 8răia înfăşurat în pături, bea numailic'ide încăl#ite în prealabil, pentru a nu tuşi, şi se odi'nea îndelun", pe 7umătate adormit întrun şe#lon", printre rarele ore pe care putea să ledăruiască cercetărilor sale. 2ar două sau trei ore cşti"atc în felul acesta îi



a7un"eau pentru a reali#a o muncă întrade!ăr considerabilă, att de utilă şiprecisă era acti!itatea lui, datorită efortului metodic pe carel făcea. Ni=oeurette, foarte atentă, cu un spirit de abne"aţie desă!rşit, inter!enea oride cte ori era ne!oie, de!enind mna lui dreaptă, $ind în acelaşi timp şiin$rmieră, şi secretară, şi laborantă, fără a permite nimănui să se apropie de

fratele ei. Dn #ilele în care el îşi simţea braţele !lă"uite, incapabile să întreprindă !reo acţiune, ea e)ecuta în locul lor "ndul fratelui său, şia7un"ea să repre#inte întrun anumit fel o prelun"ire a însăşi !ieţii lui. 2upă părerea lui Gordan, opera lui ar $ fost desă!rşita pe deantre"ulnumai în #iua în care ar $ dăruit noului oraş ener"ia electrică ceabinefăcătoare fără să mai $e ne!oie să se măsoare cantitatea consumatătrebuia să e)iste la discreţie pentru toată lumea, ca apa ale cărei !aluriinepui#abile le rosto"oleşte >u!iul şi ca aerul pe care $ecare este liber sălrespire după propriul său plac. Hreme de aproape şai#eci de ani făcuse tot cei stătusen puteri pentru a a7un"e la "ăsirea soluţiei cele mai bune şi'otărse, prin etape succesi!e, să re#ol!e toate problemele carel apropiau

de ţinta $nală. Mai înti, se străduise să suprime c'eltuielile de cărăuşie,ar#nd cărbunele direct sub ca#ane, la ieşirea din puţuri, şi transportnd princabluri, către $ecare u#inăn parte, ener"ia electrică obţinută în felul acesta,fără prea multă pierdere. 2upă aceea, concepuse aparatul pe carel căutaseatta amar de !reme, şi anume acela în stare să transforme ct mai directener"ia calorică, pe care o conţinea cărbunele, în ener"ie electrică, fără sămai $e ne!oie să se treacă prin ener"ia mecanică. =uprimarea ca#anului însemna o ameliorare considerabilă pe care o aducea, concreti#ată întroeconomie de mai mult de cinci#eci la sută, şi începnd din momentul acela încare reuşise ca dinamurile să se încarce direct, prin simpla ardere acărbunelui, putuse să facă să funcţione#e cuptoarele lui electrice, să

re!oluţione#e metalur"ia, să apro!i#ione#e din abundenţă, încă de pe acum,oraşul cu ener"ia electrică destinată tuturor necesităţilor sociale şidomestice. 2ar, din păcate, costa totuşi destul de scump şi el o !roia pe"ratis, asemănătoare !ntului care trece şi e la dispo#iţia între"ii omeniri.Apoi, îi mai era teamă şr de perspecti!ele unei epui#ări, mai mult dectsi"ure, a re#er!elor de cărbune din mine. Dn mai puţin de un secol, este foarteprobabil ca resursele actuale de cărbune să nu mai e)iste, şi acest lucru nu ar$ însemnat oare pur şi simplu moartea lumii acesteia, oprirea fabricilor,suprimarea mi7loacelor de locomoţie, imobili#area şi în"'eţarea între"uluipămnt, care ar rămne inert, întocmai ca un corp de uriaş al cărui sn"e numai circulă prin !ene Pri!ea cum arde $ecare tonă din acest

X0< cărbune de care nu putea să se. Cipsească şi îşi spunea căre#er!ele omenirii au scă#ut cu încă o tona. Ni $inţa aceasta, cu un picior în"roapă, Q plăpndă, cuprinsă de febră şi tuşind întruna, se frămnta clinpricina catastrofei care ameninţa "eneraţiile următoare. Ni îşi 7ura să nu sesfrşească din !iaţă înainte de a le aduce plocon !alul de ener"ic, !alul de!iaţă W "eneros şi inepui#abil, care ar $ putut sa stea la ba#a ci!ili#aţiei şifericirii !iitorului. Ni se apucă din nou de lucru.



Aşa după cum era şi $resc, Gordan se "ndi mai înti la căderile de apă.Ele repre#entau forţa mecanică întro formă primiti!ă, pe care ar $ pututo întrebuinţa cu succes în re"iunile muntoase, în po$da capriciilor torentelor şi? a întreruperilor fatale din perioadele de secctă. 2in nefericire însă, celecte!a 7ulere ale munţilor 1leuses, aproape secate în urma captării şi

deri!ării i#!oarelor, nu mai posedau W debitul necesar. Apoi, pe ln"ă faptulcă nu a!eau o cantitate su$cientă de apă, nu a!eau nici un debit constant,re"ulat. 2upă aceea, lui Gordan îi !eni în "nd să folosească mareele, >u)urileşi re>u)urile continue ale oceanului, de unde ar $ putut utili#a neostoita forţăcu care lo!eau fără încetare ţărmurile. =a!anţii se ocupaseră multă !reme deacest lucru şi Gordan le prelua studiile şi concepu c'iar o serie întrea"ă deaparate cu care făcu diferite e)perienţe. 2istanţa care separa 1eauclairul deocean nu repre#enta un impediment, pentru ca transmiterea ener"ieielectrice se reali#a de acum înainte, fără pierderi, pe distanţe considerabile.2ar un alt "nd7l obseda, pusese stăpnire încetul cu încetul pe întrea"a luifăptură şi îl făcuse să se scufunde întro minunată !isare, a7unsese pnă la

urmă să de!ină unica lui preocupare, în speranţa că prin reali#area lui !adobndi. Fericirea pentru întrea"a omenire. 2e cnd se ştia pe lume, Gordan, care a!ea o construcţie $#ică att dedebilă şi în plus era şi foarte fricos, nutrise o ade!ărata pasiune pentru soare.Dl urmărea dea lun"ul traiectoriei sale, îl pri!ea în $ecare seară plin despaimă cum apune, cuprins de $ori cnd se simţea in!adat de întuneric şidimineaţa se scula uneori mai de!reme, numai şi n umai` pentru bucuria deal !edea renăsend. 2acă sar $ înecat în ocean, dacă nu ar mai $ reapărutniciodată, ce noapte fără de sfrşit, aducătoare de în"'eţ şi moarte, ar $ însem nat pentru întrea"a omenire Ni întreţinea un ade!ărat cult al #euluisoare, tatăl lumii noastre, creatorul şi or"ani#atorul !ieţii, cel care, după ce a

plămădit $inţele, lea dăruit căldură, lea făcut să se de#!olte şi să se înmulţească, 'ranindu le cu roadele pămntului !reme de secole şi secole 7iea rndul. Repre#enta i#!orul de nesecat al !ieţii, pentru că era obrşialuminii, căldurii şi mişcării pentru omenire. 2omnea ca un re"e încununat cu"loria lui măreaţă, plin de forţa, nespus de bla7in şi mai cu seamă drept, întocmai ca o di!initate absolut necesară, fără de care nar e)ista nimic pelume şi a cărui dispariţie ar aduce după sine moartea tuturor lucrurilor. Ni, înconsecinţă, pentru ce oare nu şiar cont7nua soarele opera şi nu şiar duceopnă la capăt, desă!rşindo întrade!ăr, înma"a#inase, !reme de mii deani, căldura lui binefăcătoare în arbori şi tot felul de alte !e"etale din care,era alcătuită 'uila. Hreme de mii de ani, cu 'uila se petrecuse un fenomen

asemănător distilării, acolo, în măruntaiele pămntului, strn"nd pentruTne!oile noastre, ale oamenilor, această cantitate imensă de căldură înma"a#inată şi înapoinduneo în cele din urmă ca pe un dar de nepreţuit, înmomentul în care ci!ili#aţia umană trebuia să dobndească pe această calenoi surse de ener"ii şi frumuseţe. Aşadar, milosti!ului soare trebuia să i. =eadrese#e din nou, el era sin"urul în stare să dăruiască şi mai departepămntului şi oamenilor pe care îi crease tot maiQ multă !iaţă, tot mai multade!ăr şi tot mai multă dreptate, 7idică întrea"a fericire !isată. 2acă. Ce"ile



uni!ersului îl făceau să dispară în $ecare seară şi dacă aceleaşi le"i îldeterminau să pălească iarna, se impunea ca un lucru absolut necesar să i sesmul"ă o parte din >ăcări pentru ai putea aştepta în bune condiţiuni întoarcerea sa dimineaţa şi pentru a putea petrece anotimpurile mai reci fărăa suferi în nici un c'ip de fri". Dn felul acesta, problema se punea întrun mod

simplu şin acelaşi timp formidabil, pentru că era !orba sa se lucre#e directcu ener"ia solară, să se capte#e căldura emanată de el şi să se transforme,cu a7utorul unor aparate speciale, în electricitate, pe care după aceea artrebui so înma"a#ine#e în cantităţi ct mai mari, în nişte re#er!oare unde sănu se piardă nimic din ea. Dn felul acesta, ar putea e)ista acolo în permanenţăo sursă nelimitată de ener"ie, de care oamenii ar a!ea posibilitatea sădispună după !oia lor, în timpul #ilelor $erbinţi de !ară ar recolta pur şisimplu ra#ele de soare şi lear depo#ita în 'ambare, în "rnare, de unde ara>a la in$nit belşu"ul. 2upă aceea, cnd nopţile !or de!eni lun"i, cnd iarna!a poposi pe melea"urile lor cu ne"urile şi în"'eţurile ei, ar e)ista lumină,căldură şi mişcare pentru a asi"ura o !iaţă fericită omenirii între"i. Ni această

ener"ie electrică fermecată, pro!enită din soarele dătător de !iaţă şidomesticită de om, ar $ a7uns pnă la urmă un fel de slu7itoare docilă aacestuia, mereu "ata săi uşure#e orice soi de efort, a7utndul să facă dinmuncă un prile7 de bucurie şi sănătate şi din dreapta împărţire a bo"ăţiilorlumii o le"e şi un cult al însăşi !ieţii pe pămnt. Hisul lui Gordan preocupase încă de multă !reme şi multe alte minţiluminate sa!anţii a7unseseră c'iar să conceapă anumite aparate dedimensiuni reduse care ca7L tau căldura solară şi o transformau în ener"ieelectrică, dar numai în cantităţi e)trem de mici, ceea ce făcea ca ele sărepre#inte nişte simple instrumente destinate e)perienţelor de laborator.Fenomenul trebuia să se reali#e#e în mare, pentru a re#ol!a în mod practic

ne!oile unui între" popor, folosinduse de nişte re#er!oare imense. Ni oamenii îl !ă#ură pe Gordan, !reme de ani şi ani de #ile, construind în parcul fostuluidomeniu de la *rec'erie nişte instalaţii ciudate, un fel de turnuri, a căror întrebuinţare nu o putură "'ici. =a!antul refu#a să dea orice fel de e)plicaţiişi nu încredinţa nimănui secretul cercetărilor sale. Dn ceasurile cnd se simţeadestul de în puteri şi cnd !remea era frumoasă, sosea cu paşii lui mărunţi debătrn $ra! şi se înc'idea cu cţi!a oameni deai lui în noua u#ină, unde se încăpăţna, în po$da insucceselor, săşi continue cercetările, lupta cu îndr7ire sa cucerească pnă la urmă astrul acesta măreţ, tocmai el, oprăpădită de furnică lucrătoare, pe care o ra#ă puţin mai $erbinte a soarelui lar $ putut nimici. Kiciodată eroismul acestei $inţe nu se do!edise mai mare,

niciodată "ndirea lui atotputernică, ce sălăşluia în trupul acela attQdeplăpnd, nu dăduse spectacolul unei !ictorii mai nobile asupra forţelornaturii, ca în aceste momente cnd se străduia să transforme trăsnetele,pnă mai deună#i uci"aşe pentru omenire, în nişte simple ener"ii cucerite,puse la dispo#iţia lumii în #ilele acelea. Ni pnă la urmă reuşi să re#ol!eproblema, bunul şi "loriosul soare lăsă sa i se ia puţin din >acăra luiinepui#abilă, cu care încăl#eşte pămntul de attea şi attea secole, fără săse răcească !reodată. 2upă ultimele e)perimentări, fu construită o u#ină pe



ba#a unor proiecte de$niti!ate în sfrşit, care funcţiona în condiţii bune şifurni#ă 1eauclairului electricitate un an între", potri!it ne!oilor locuitorilorsăi, aşa cum i#!oarele din munţii 1leuses le furni#au apă. *u toate acestea,mai persista un defect supărător, şi anume că re#er!oarele imense pierdeauo mare cantitate din electricitate, $ind ne!oie să se mai aducă o ultimă

perfecţionare pentru conser!area perfectă a resurselor în timpul iernii, astfel înct să se poată înma"a#ina su$cientă ener"ie capabilă să aprindă din noudeasupra oraşului un alt soare în tot timpul lun"ilor nopţi de decembrie. Ni iarăşi, şi iarăşi Gordan se apucă de lucru. *ontinuă sa cercete#e cuamănunţime, se luă la luptă din nou, la fel de 'otărt să trăiască maideparte, atta !reme ct opera pe care o înfăptuise nu !a $ desă!rşită.Forţele începeau săl părăsească, nu mai putea să iasă din casă şi semăr"inea săşi transmită dispo#iţiile celor de la u#ină, pentru perfecţionareainstalaţiilor la care muncise att de mult şi care a7unseseră întrun stadiuaproape de$niti!. Cuni de #ile se scurseră în felul acesta. ;#olat în laboratorullui, Gordan îşi desă!rşea muncă şi !roia să se stin"ă acolo, în momentul cnd

această lucrare !a $ înc'eiată. Ni această clipă sosi, sa!antul "ăsisemodalitatea de a e!ita întrea"a pierdere şi de a face ca re#er!oarele să $ere#istente, în stare să păstre#e !reme îndelun"ată pro!i#iile de ener"ieelectrică. Ni bătrnul nu mai a!u dect dorinţa să spună rămas bun opereisale, să şii îmbrăţişe#e pe ai săi, apoi să se scufunden !iaţa !eşnică. =e a>au pe atunci în luna octombrie şi soarele mai poleia încă ultimelefrun#e ale arborilor cu ra#e aurii, luminoase şi blnde. =oeurette îi promiseselui Gordan ca cine!a să !ină şi săl ducă, pentru ultima oară, întrun fotoliu curotile, pnă la u#ină, unde c'iar în momentul acela se instalau noilere#er!oare. =a!antul dorea să constate acolo, cu oc'ii lui, !ictoria operei pecare o reali#ase, şi anume faptul că reuşise să strn"ă şi să conser!e

su$cientă ener"ie solară pentru ca între"ul 1eauclair să poată aştepta liniştitpnă la !enirea primă!erii !iitoare. Ni, întro dupăamia#ă minunată, fuaşadar condus pnă acolo, unde petrecu două ore !i#itnd totul şi urmărindbuna funcţionare a instalaţiilor. #ina era construită c'iar la poalele munţilor1leuses, în partea 7iceca a T stră!ec'iului parc ce se a>a e)pusă e)act spremia#ă#i din care astrul făcea un ade!ărat paradis, de uncie se re!ărsa oimensă bo"ăţie de >ori şi fructe. 8urnurile înalte dominau construcţiile !aste,imense acoperişuri din ţel W şi sticla se le"au între ele, fără să lase să se!adă nimic dinafară, pentru că toate cablurile şi conductorii de ener"ieelectrică treceau pe sub pămnt. Apoi Gordan îşi înc'eie !i#ita, oprindu senumai pentru o clipă în curtea centrală ?unde îşi plimbă pri!irea îndelun" şi

pătrun#ător în 7urul lui, într#iind asupra acestei lumi noi ce o plămădise,asupra acestor surse de !iaţă !eşnică ce erau creaţia sa, pasiunea între"iisale !ieţi. Ni se întoarse către =oeurette, care nul părăsise nici un moment,urmnd pas cu pas fotoliul cu rotile pe carel împin"eau doi oameni. ^ Uai să mer"em, spuse el #mbind liniştit, treaba sa înc'eiat şi totule foarte bine, pot să mor acum fără nici o "ri 7aO =ă ne întoarcem acasă,surioară dra"ă.



*a orice bun lucrător, care ştie că acum se !a putea în sfrşit odi'niliniştit, era foarte !esel, fericit că şia !ă#ut opera împlinită şi stnd pepropriile ci picioare. 2ar, răspun#nd parcă unui "nd al surorii lui, ru"aseoamenii să mai facă un mic ocol, pro$tnd de acest timp. Frumos, aşa că se.Pomeniră dintro dată ieşind pe la capătul unei alei, c'iar în faţa pa!ilionului

unde locuia Cuc, care şi el, la rndul lui, era imobili#at întrun fotoliu, cupicioarcle um>ate, nemaiputnd să iasă sin"ur. 8recuseră mai multe luni de#ile ele cnd cei doi prieteni nu putuseră sa se !adă. Fuseseră ne!oiţi săşiscrie scrisori şi a>au !eşti unul despre celălalt numai prin intermediulscumpelor lor ocrotitoare, în"eri buni, mereu pe drumuri, făcnd le"ătura între Cuc şi Gordan. Ni încă un "nd, ultima dorinţă i#!ortă din adnculsu>etului, îl făcu pe muribund să se tre#ească clin somnul blnd care începeasăl cuprindăL ^ Y', te ro", surioară dra"ă, să ne oprim puţin acolo, sub copacidacela de la mar"inea ierburilor înalteO 8u dute repede pnă la Cuc şi anunţăl că trec peste o clipă prin faţa porţii lui şi spunei că aş !rea săl !ăd şi căl

aşteptQ acolo. -] =urprinsă şi oarecum neliniştită de emoţia mare T pe care ar $ putut săio pro!oace fratelui ei o asemenea mtilnuQe, =oeurette e#ită un moment. ^ 2ar, dra"ul meu, Cuc se a>ă în aceeaşi stare ca şi tine, nu se maipoate mişca, şi atunci cum o să coboare Gordan sc'iţă din nou #mbetul său plăcut, care făcu sa i se însu>eţească oc'ii. W W ^ Y săl aducă oamenii pnă 7os, surioara dra"a. *um !in eu cu fotoliulpnă la el, tot aşa de bine poate să !ina şi el întral lui pnă la mine. Ni adău"ă plin de duioşieL

^ F un loc att de plăcut aici, o să stăm de !orba pentru ultima oară şio să ne luăm rămas bun unul T ele ia celălaltO *um să ne despărţim pentrutotdeauna fără să ne $ îmbrăţişat 2upă asemenea !orbe, =ceurettei îi lu dea dreptul imposibil să maiopună orice fel de re#istenţă, aşa că urcă pnă la Cuc. Gordan aştepta liniştit,mn"iat de ultimele ra#e ale soarelui care apunea. Ku peste multă !reme,sora lui se întoarse din nou, anunţndul despre faptul că prietenul său !a!eni în "rabă. Ni o emoţie adncă îl cuprinse pe bătrnul sa!ant, în momentul în care Cuc îşi făcu apariţia, T purtat la rndul lui, întrun fotoliu, de doioameni. Dnaintară încetişor prin mi7locul !erdeţei, urmaţi de Gosine şi de=u#anne, care nul părăseau nici o clipă măcar. Apoi, oamenii îl aşe#ară ln"ă

Gordan şi fotoliile se atin"eau acum, aşa că cei doi Qprieteni putură c'iar săşicuprindă şi săşi strn"ă minile unul altuia. ^ A', dra"ul meu Gordan, ct de mult aş !rea săţi mulţumesc pentruideea asta bună pe care ai a!uto să ne mai !edem încă o dată şi să ne luămrămas bun ^ Ni tu ai $ procedat la fel şi ai $ !enit la mine, dra"ul meu Cuc. 2ar$indcă tocmai treceam pe aici şi pentru ca te ştiam acasă, lucrul ăsta a fostfoarte simplu, aşa că mam "ndit să ne mai !edem o dată, pentru ultima



oară, în mi7locul !erdeţei ăsteia, sub unul dintre copacii noştri îndră"iţi, acăror umbră am iubito atta amndoi. Arborele era un tei înalt, platinat, un e)emplar superb, uriaş, pe 7umătate desfrun#it de toamnă. 2ar soarele îl mai poleia încă întrun c'ipminunat şi toată pulberea de aur a astrului se cernea printre ramurile lui, într

o ploaie mărunta şi sclipitoare. =eara era splendidă, domnea o linişteprofundă, de un farmec nespus, care o făcea şi mai plăcută. Y ra#a imensăde soare îi scălda pe cei doi bătrni întro baie călduţă, în !reme ce, stnd înpicioaren spatele lor, cele trei femei păreau căi în!ăluie cu "ri7a lor. ^ ;a "ndeştete numai, prietene, reluă Gordan, de atţia ani de #ile neam contopit !ieţile, muncind alături umăr ia umăr Am a7uns în cele din urmăsă trăim unul pentru celălalt. Ni aş $ dus cu minen mormnt re"retul pentrufaptul că nu ţiam cerut iertare încă o dată $indcă la început am cre#ut attade puţin în opera ta, pe !remuri, cnd ai !enit la mine, cerndumi a7utorul casă fonde#i oraşul acesta al !iitorului, în care să domnească dreptatea. Eramferm con!ins că o să. Dnre"istre#i un eşec. +++

Cuc se porni să rdă încetişor. ^ 2a, da, prietene, după cum spuneai, nu era ctuşi de puţin treaba tasă te amesteci în luptele politice, economice şi socialeO Fără îndoială că aue)istat printre oameni şi multe frămntări inutile 2ar, în de$niti!, ce era defăcut Yare nu trebuia să inter!ii ctuşi de puţin şi să laşi lucrurile săe!olue#e şi să se împlinească de la sine, fără, să bine!oieşti să contribui cuce!a, "răbind ora eliberării 8oate compromisurile, uneori necesare, toatemuncile acestea oarecum în7ositoare de supra!e"'ere a oamenilor îşi auscu#a şi e)plicaţiile lor în accelerarea mersului şin a7utorul pe care lau ţdatca să se sară peste nişte etape e)trem de di$cile. Gordan îl întrerupse repede.

^ A!eai dreptate, prietene, şi miai do!edito întrun c'ip ma"istral.Cupta ta aici a "răbit crearea unei între"i lumi noi. Probabil că ai cşti"at osută de ani în disputa împotri!a mi#eriei şi a suferinţei oamenilor şi acestoraş răsărit ca din pămnt, acest 1eauclair, astă#i re"enerat, unde în>oreşteacum mai multă dreptate şi mai multă fericire, demonstrea#ă scopul nobil almisiunii tale, "loria şi contribuţia binefăcătoare a operei pe care ai întreprinsoO 2upă cum !e#i, dra"ul meu, sunt alături de tine din toată inima şi cutoată înţelepciunea de care dispun, şi nu aş !rea ctuşi de puţin să tepărăsesc mai înainte de aţi spune şi repeta ct de mult mai cucerit datorităeforturilor pe care leai depus şi cu ctă afecţiune, din ce în cu mai mare, team urmat în tot ceea ce reali#ai, att de omenesc şi de măreţO Adeseori ai

constituit un ade!ărat e)emplu pentru mine. Dn momentul acela, Cuc îl întrerupse la rndul său, e)clamndL W. ^ Y', prietene, să nu !orbim de e)emplul meu. 8u eşti acela care miaidat, în mod consec!ent, cel mai înalt şi cel mai măreţ e)emplu. Aduţiaminte de momentele mele de oboseală, de slăbiciunile pe care leammanifestat uneori, şi întotdeauna team "ăsit instalat pe baricadă, cu şi maimult cura7 şi cu şi mai multă încredere în opera pe care o înfăptuiai, c'iar şin#ilele în care toate con!in"erile păreau că se prăbuşesc în 7urul tăuO Forţa ta



in!incibilă a constituito faptul că ai cre#ut numai şi numai în muncă şi că aisacri$cat pentru ea întrea"a sănătate, considerndo unicul scop al !ieţii şi alacţiunilor omului. Nin felul acesta, opera pe care o desă!rşeai a de!enit însăşi inima şi creierul tău, sn"ele careţi pulsa în !ene şi "ndul !eşnictrea#, !e"'ind în străfundul inteli"enţei tale sclipitoare. Munca era sin"ura

raţiune a e)istenţei tale, sin"urul suport pe care construiai totul în !iaţă, ceascu ceasO Ni stau şi mă "ndesc ce monument nepieritor, ce dar splendid !eilăsa oamenilor, spre fericirea lor Fără îndoială că tot ceea ce am întreprins,construcţia noului oraş şi însăşi misiunea aceasta de apostol al poporului nuar $ fost posibile şi nu ar $ însemnat încă nimic, dacă nu e)ista muncaaceasta a ta. =e aşternu un moment tăcerea, un stol de păsări ie trecu în #bor pedeasupra capetelor, în timp ce soarele blnd de toamnă se cernea tot maiduios, ca un alint de mamă, printre ramurile de#"olite, pe măsură ce seara selăsa în 7urul lor. =ceurette fu cuprinsă de o în"ri7orare maternă şi trase dinnou pătura peste "enunc'ii lui Gordan, iar Gosine şiT =u#anne se aplecară ;a

rndul lor înspre Cuc, $indule teamă să nul !adă obosinduse prea tare. Niacesta din urmă reluăL ^ Ntiinţa continuă să rămnă factorul cel mai important dere!oluţionare a societăţii, aşa cum miai spuso încă de la începutulcunoştinţei noastre, şi $ecare pas înainte pe care lam făcut în decursul îndelun"atei noastre e)istenţe a !enit sămi do!edească ce multă dreptate aia!utO *um ar $ fost oare posibil să construim un 1eauclair în care sădomnească belşu"ul şi buna înţele"ere, dacă nu ai $ pus la dispo#iţialocuitorilor lui această ener"ie electrică ce a de!enit un factor absolutnecesar pentru îndeplinirea oricărei munci şi pentru întrea"a !iaţă socială în"eneral Kumai în ştiinţă se "ăseşte ade!ărul care !a putea săl facă pe om

să se emancipe#e din ce în ce mai mult şi să de!ină stăpn pe destinul său,numai ştiinţa îl !a face să domine asupra între"ului pămnt, reducnd sti'iilenaturii la rolul de simpli slu7itori dociliO în !reme ce eu construiam, dra"ulmeu prieten, tumi dădeai forţele necesare cu care să însu>eţesc mortarul şipietrele. ^ E foarte ade!ărat, răspunse Gordan cu !ocea lui slabă şi liniştită,ştiinţa o săl elibere#e pe om, căci ade!ărul repre#intăn fond unicul şi!a7nicul factor prin e.re se poate a7un"e la dreptate şi fraternitateO Ni !oimuri mulţumit tocmai de ceea ce am !ă#ut acum, cnd am făcut aceastăultimă !i#ită la u#ina noastră, care !a funcţiona de aici înainte aşa cum amdorito, reuşind să ducă la uşurarea muncii şi la fericirea tuturor oamenilor.

*ontinuă să !orbească pe acelaşi ton şi dădu o serie de e)plicaţii şiinstrucţiuni asupra felului de a funcţiona al noilor instalaţii şi asupra moduluide întrebuinţare în !iitor a acestor re#er!oare inepui#abile de ener"ie, ca şicurii ar $ dictat prietenului său ultimele dorinţe. 8oate acestea repre#entau întrun anume fel testamentul său, întrea"a bucurie şi pace care se puteadobndi de pe urma< aplicării descoperirilor lui ştiinţi$ce. Dncă de pe acumener"ia electrică nu mai costa cine ştie ce şi se "ăsea întro cantitate att demare, înct se a>a la discreţia locuitorilor întocmai ca apa i#!oarelor, ale



căror şu!oaie nu secau, şi ca aerul curat, care se "ăsea slobod în toate celepatru colţuri ale ori#ontului, în asemenea condiţii, ea nu mai repre#entaaltce!a dect însăşi !iaţa. Dn toate clădirile de utilitate publică şi în toate locuinţele particulare,c'iar şin cele mai modeste, ener"ia electrică era distribuită fără nici un fel

de restricţii, aducnd lumină şi căldură şi punnd în mişcare diferiteleaparate. A7un"ea numai să răsuceşti nişte butoane şi casa se lumina şiprimea căldură, mncarea se "ătea electric şi di!ersele maşinimeşteşu"ăreşti sau instalaţii de folosinţă domestica începeau să funcţione#e.%i de #i se creaseră tot felul de mici mecanisme, unele mai in"enioase dectaltele, destinate mena7ului, uşurnd munca femeilor şi înlocuind trudaminilor prin acti!itaica automatelor. Dn sfrşit, de la "ospodină şi pnă lamuncitorul clin atelierele u#inei, stră!ec'iul animal uman de po!ară, cu toţiierau scutiţi puţin cte puţin de efortul $#ic şi de sacri$cii inutile, acum, cnduna dintre cele mai puternice forţe ale naturii fusese cucerită şimbln#ită, înlocuindul pe om, curată şi tăcută, mulţumiQ'duse cu o simpla

supra!e"'ere din partea lui. Ni lucrul acesta repre#enta o eliberare ainteli"enţei şi o înălţare morală şi intelectuală a tuturor creierelor, deprimatepnă atunci din pricina muncii prea aspre, prost or"ani#ata şi de o e)ploataresălbatică pentru imensa mulţime a de#moşteniţilor, sortiţi i"noranţei, 7osnicieişi crimei. Ni mai repre#enta în acelaşi timp nu att un prile7 pentru trndă!ie,ct în special o muncă mai liber consimţită şi mai conştientă, carel făcea întrade!ăr pe omul a7uns acum stăpn pe acti!itatea care o desfăşura să sedăruiască întru totul ocupaţiilor îndră"ite şi să cree#e bunuri materiale după"ustul şi priceperea sa, dobndinduse în felul acesta, după cele cte!a orede munca în comun dăruite comunităţii sociale, produse mai multe şi maifrumoase. Ni mai repre#enta, în sfrşit, c'iar şi pentru atnărtele de animale

domestice, pentru sărmanii cai şi, în "eneral, pentru toate animalele de 7u".Ni cor!oadă, o eliberare din 'amurile cu care tră"eau carele, în!rteaupietrele de moară sau purtau po!erile, şi o întoarcere la e)istenţa lor fericitădin păşuni, pa7işti sau păduri. 2ar aplicaţiile ener"iei electrice erau fără număr şi îa $ecare #i se i!eao nouă întrebuinţare binefăcătoare pentru oameni. Gordan in!entase niştelămpi cu o putere att de mare, înct era de a7uns să se instale#e două sautrei, pentru ca o întrea"ă alee să $e scăldatăn lumină. Fără îndoială că prinaceasta îşi reali#ase !isul lui de a aprinde, noaptea, un alt soare deasupra1eauclairului. 2e asemenea, tot atunci se construiau nişte sere formidabile,imense, unde mulţumită unui sistem perfecţionat de încăl#ire creşteau în

toate anotimpurile >ori, le"ume şi fructe. 1elşu"ul domnea în tot oraşul, sedistribuiau produse a"ricole din abundenţă şi nu mai e)ista de acum înainteiarnă, după cum nu mai e)ista nici noapte. Ni transportul, deplasările de colopnă colo, circulaţia în "eneral prin stră#ile foarte populate se uşurase şi sesimpli$case din ce în ce mai mult mulţumită acestor forţe puse la dispo#iţiaoamenilor pe mai nimica toată şi aplicate la un număr nemăr"init de!e'icule, la biciclete, maşini mici, cărucioare şi trenuleţe cu mai multe!a"oane.



^ Mă duc din !iaţă mulţumit, repetă Gordan cu aerul său de !eselie şiseninătate. Miam îndeplinit menirea şi socotesc destul de a!ansată opera pecare am întreprinso, pentru a putea adormi liniştit pe deplin. Fără îndoială cănu !a trece multă !reme şi omul !a descoperi na!i"aţia aeriană şi !a cucerispaţiul nesfrşit. Ni poate că mine c'iar tot el !a putea comunica de la un

capăt la celălalt al pămntului fară nici un fel de $re sau cabluri. *u!ntulomenesc, faptele şi $"urile oamenilor !or face încon7urul lumii cu rapiditateaful"erătoare a luminiiO Ni lucrul acesta !a însemna, dra"ă prietene, căpopoarele îşi !or dobndi libertatea cu a7utorul ştiinţei, armă re!oluţionară deneîn!ins, care 8e !a aduce mai multă pace şi mai mult ade!ăr. Dncă de multă!reme tu ai reuşit să desc'i#i oarecum frontierele, prin intermediul şinelortale de caleWWferată, care, prelun"induse fară încetare, trecnd peste >u!ii şistrăbătnd munţii, au le"at laolaltă toate naţiunile ca cercurile din ce în cemai strnse şi mai înfrăţite ale unei uriaşe 'ore. Yare ce !a $ în momentul încare capitalele ţărilor !or putea dialo"a prieteneşte, unele cu altele,nestn7enite de distanţe, cnd acelaşi "nd !a preocupa simultan toate

continentele lumii, minate de interese identice, cnd na!ele !ă#du'ului !orcălători înspre in$nitul liber, patria tuturor, ce nu cunoaşte !ămi Aerul pecarel respirăm, spaţiul cosmic care repre#intă un bun al între"ii lumi, !aconstitui un loc unde buna înţele"ere nu !a mai a!ea nici un fel de "raniţe şiunde, cu si"uranţă, omenirea de mine !a a7un"e la o împăcare de$niti!ăONi acestai moti!ul, dra"ul meu prieten, pentru care mai !ă#ut întotdeaunaatt de liniştit şi att de si"ur că !om a7un"e în cele din urmă la o eliberarecompletă. Dn #adar sau de!orat oamenii între ei prosteşte, în luptele loroarbe, în #adar sau încăpăţnat pnă nu demult reli"iile să în"rămădeascăminciunile şi erorile, pentru aşi putea conser!a dominaţia asupra lumii,$indcă in!incibila ştiinţă a înaintat pas cu pas în $ecare #i şi a făcut tot mai

multă lumină, a instaurat tot mai multă frăţie între semeni şi a dăruit tot maimulta fericire pe pămnt. Ni prin ea însăşi, datorită forţei ire#istibile aade!ărului, ştiinţa !a alun"a amintirea trecutului tenebros de ura şi !a a7un"e în cele din urmă să elibere#e minţile de pre7u decăţi şi să apropie din nouinimile oamenilor, sub lumina şi căldura binefăcătoare a măreţului soare,tatăl nostru al tuturor. Dncepuse să obosească şi !ocea îi de!eneaT din ceT în ce mai slabă.*u toate acestea, mai #mbea încă atunci cnd înc'eie cu !orbeleL ^ 2upă cum !e#i, dra"ul meu prietenT şi eu nutream, întocmai ca şitine, idei re!oluţionare, care să sc'imbe lumea. ^ Ntiu foarte bine lucrul acesta, dra"ul meu prieten, răspunse Cuc

emoţionat şi cu un "las plin de duioşie. Dn toate împre7urările din !iaţă ai fostprofesorul meu şi niciodată nu !oi reuşi săţi mulţumesc îndea7uns pentrulecţiile tale admirabile de ener"ie şi pentru credinţaT superbă de care ai datdo!adă în munca ta pentru desă!rşirea operei pe care o începuseşi. =oarele scădea încetul cu încetul şi o adiere uşoarăQncepuse tocmai săse furişe#e printre ramurile uriaşului tei, de unde pulberea de aur a astruluise cernea din ce în ce mai palidă. Koaptea se apropia tiptil şi o pace adncăin!ada treptat ierburile înalte. *t despre cele trei femei, în picioare, mereu



tăcute şi atente faţă de bătrni, acestea începură să dea semne de în"ri7orare, păstrnd totuşi un respect absolutL faţă de această con!orbiree)traordinară, care le făcuse să rămnă împietrite de emoţie. *u toateacestea, pnă la urmă inter!enită, pline de blndeţe, tara să rostească nici o!orbă, ci numai printrun simplu "est matern.

Atunci, $indcă =oeurette îl în!elea pe Gordan Tşi Gosine, la rndul ei, peCuc, acesta din urmă se mulţumi doar să spunăL ^ Ku mie fri", searai att de frumoasl Ni, $indcă =oeurette sentorsese să pri!ească soarele, pe punctul sădispară după linia ori#ontului, Gordan îi urmări pri!irileL ^ 82a, se aşterne noaptea, reluă el. 2ar soarele nare dect săas$nţească, $indcă ne lasă înma"a#inaten depo#itele noastre cte ce!a dinputerea şi bunătatea luiO Ni de data asta as$nţeşte şi pentru că #iua mea sasfrşit Y să mă stin" şi euO Adio, dra"ul meu prieten ^ Adio, dra"ul meu prieten repetă la rndul său Cuc. Dn curnd am sate urme# şi eu.

2espărţirea a fost de o tandreţe sfşietoare şi de o măreţie simplă şie)traordinară în acelaşi timp. Ni unul şi celălalt ştiau că ++++ se !or mai!edea niciodată, aşa căW îşi aruncau o ultimă pri!ire şi sc'imbau cele dinurmă cu!inte între ei. Ni acum, după şai#eci de ani, pe care soarta 'ără#isesăi trăiască împreună, muncind pentru a plămădi una şi acecaşi operă, sedespărţeau pentru a nu se mai reîntlni dect în acest torent al noilor"eneraţii cel de#lănţuiseră, în şu!oiul oamenilor de mine, a căror fericire o"răbiseră. ^ Adio, dra"ul meu prieten, spuse din nou Gordan. =ă nu $ trist,moartea este un lucru plăcut. Ni necesar. 2ealtminteri, datorită urmaşilor pecarei laşi, te reîntorci printre ceilalţi ai tăi şi de!ii nemuritor. Ni aşa ne

dăruisem lor cu trup şi su>et, nam lucrat dect pentru ei, ne !om renaşteprin ei şi ne !om bucura în felul acesta de partea ce ne reQ !ine din opera pecare am înfăptuito. Cuc, la rndul lui, repetăL ^ Adio, dra"ul meu prieten, tot ce !a rămne de pe urma noastră !amărturisi ct am iubit şi am suferit. Fiecare 0+++ se naşte pentru aşi îndeplini menirea lui în !iaţă, şi e)istenţa noastră pe pămnt nu are altăraţiune dect aceea de a ne face datoria, $indcă natura dă naştere uneifăpturi noi numai atunci cnd are ne!oie întrade!ăr de o $inţă nouă, pentrupartea de muncă cei este re#er!ată. Ni, cnd #iua sa de muncă sa sfrşit,făptura respecti!ă poate să moară, pămntul şio ia înapoi, pentru a da

naştere altor $inţeO Adio, dra"ul meu prieten. =e aplecă înspre el, !rnd săl sărute. 2ar nu putu, şi cele trei femei,pline de afecţiune, trebuiră sa i a7ute şi săi spri7ine pentru aşi putea dăruiunul altuia această ultimă îmbrăţişare. *ei doi bătrni rseră ca nişte copii,căci erau de oT !eselie şi o seninătate admirabile în aceste momente aledespărţirii, neîncercnd nici re"rete şi nici remuşcări, acum, după ceşifăcuseră întrea"a datorie şi îşi îndepliniseră toate obli"aţiile lor de oameni.Ku simţeau nici cea mai mică teamă şi cu att mai puţin nui înspăimnta



perspecti!a morţii, cu ct erau încon7uraţi de liniştea imensă şimpăcarea încare sa să!rşesc din !ia7ă bunii muncitori. Hreme îndelun"ată se ţinură îmbrăţişaţi, sărutnduse plini de duioşie şi punnduşi tot ceea ce le mairămăsese din forţele lor în acest "est simbolic. ^ Adio, dra"ul meu Gordan.

^ Adio, dra"ul meu Cuc. Apoi niciunul, nici celălalt nu mai scoaseră un cu!nt. 8ăcerea de!eniprofundă şi sfntă. =oarele dispăru de pe cerul nesfrşit, îndărătul linieineclare şindepărtate a ori#ontului, în teiul imens, păsările amuţiră, ramurilesen!ăluiră întro uşoară umbră, în !reme ce ierburile înalte şi tot parcul, cuarborii lui bătrni, cu aleile şi pelu#ele sale, se cufundă în pacea plăcută aserii. Atunci, la un semn al =ceurettei, cei doi oameni apucară fotoliul lui Gordan şil împinseră, pornind încet, cu un pas uşor. Cuc, stnd nemişcat înfotoliul său, ceruse printrun "est al minii să mai $e lăsat încă o clipă subarbore. Ni îşi urmărea cu pri!irea prietenul care se îndepărta, acolo, 7os,

pier#nduse în adncul aleii lar"i, perfect dreaptă. Aleea era foarte lun"ă şipuţin cte puţin fotoliul se micşora. Ca un moment dat, Gordan îşi întoarsepri!irea, şi cei doi sc'imbară un #mbet pe 7umătate şters. Dnapoinduse înlaboratorul lui, Gordan se aşe#ăn pat şi, la !rsta lui înaintată, era att depirpiriu şi de debil, înct părea tot att de mic ca un copil şi, întocmai dupăcum spusese el însuşi, opera lui $ind înfăptuită şi ceea ce numea el #iua delucru a unui om înc'eiată, se lăsă cuprins de somnul cel de !eci, murind c'iara doua #i, în braţele =ceurettei, foarte liniştit şi cu sursul pe faţă. Cuc a!ea să mai trăiască încă cinci ani, în fotoliul pe care nul maipărăsea ctuşi de puţin şi care era plasat ln"ă fereastra camerei lui, deunde îşi !edea oraşul întin#nduse în $ecare #i mai mult şi făcnduse din ce

în ce mai frumos. Y săptămnă după moartea lui Gordan, =oeurette !enise săse alăture Gosinei şi =u#annei, ln"ă Cuc, trăind de acum încolo în prea7ma luicteşitrele, ca săl încon7oare cu dra"ostea şi în"ri7irile lor. *ule"ea acum defapt roadele superbe şimbelşu"ate ale între"ii iubiri pe care o semănase în 7urul său şi pe care dea lun"ul anilor o întreţinuse cu atenţie pretutindeni peunde păşise, putnd astă#i să urmărească recoltele ce se întindeau ct #area,unduinduse sub soare, de o abundenţă e)traordinară. Dn decursul acestor ore prelun"i de contemplaţie, faţăn faţă cu oraşulsău prosper, Cuc retrăi a adeseori plin de fericire momente din trecut. Nire!edea în "nd locul de unde X+ Munca plecase, clipa, att de îndepărtată acum, cnd răsfoise o

cărticică foarte modestă în care era re#umată toată doctrina lui Fourier. Dşiamintea de noaptea aceea de insomnie, în timpul căreia, cuprins de dorinţaar#ătoare săşi îndeplinească ceea ce considera misiunea lui în !iaţă, încă nutocmai bine preci#ată pe atunci, şi cu mintea şi su>etul însetate de ade!ăr şidreptate, se apucase să citească pentru aşi putea "ăsi somnul. Ni atunci,sclipirile "eniale ae lui Fourier, care considera util şi necesar să sereabilite#e pasiunile oamenilor în faţa societăţii, urmnd ca acestea să $epri!ite de acum înainte ca nişte forţe motrice ale !ieţii, ca şi ideea aceea de a



descătuşa munca clin lanţurile robiei şi de a o înnobila, de a o faceatră"ătoare şi de a o considera problemă de onoare pentru $ecare cetăţean,precum şi nă#uinţa de a cuceri puţin cte puţin, printro înaintare paşnică,libertatea şi dreptatea pentru semeni, mulţumită asocierii dintre fondurile întreprinderii pe de o parte şi munca şi inteli"enţa oamenilor pe de altă parte,

toate aceste sclipiri "eniale care îl #"uduiseră profund, pro!ocndui osurescitare intelectuală şi su>etească, îi luminaseră pe neaşteptate calea ceo a!ea de urmat, îl entu#iasmaseră şi îl determinaseră să pornească începnd c'iar dea doua #i la acţiune. Cui Fourier îi datora el faptul că a îndră#nit şi că a pus în practică e)perienţa cu u#ina de la *rec'erie. Primacasă comună, cu şcoala ei, primele ateliere att de curate şi att deCuminoase, unde domnea di!i#iunea muncii, primul oraş muncitoresc, cuclădirile lui albe, #mbind în mi7locul !erdeţei, toate acestea se născuseră dinideile fourieriste, care dormeau între coperţile cărţii ca boabele de "ru încmpiile acoperite de #ăpe#ile iernii, "ata oricnd să încolţească şi să dearoade. *redinţa în capacitatea omenirii de a se ridica a!ea probabil ne!oie de

acest studiu îndelun"at de "erminaţie, ca orice reli"ie nouă. 2ar ce pro"resesubstanţiale se obţineau, ce de#!oltare a societăţii se făcea simţită dupăaceea, pe măsură ce dra"ostea dintre oameni creştea şi oraşul cel noucăpăta contururi tot mai precise ndinduse la asocierea dintre fonduri,muncă şi inteli"enţă, sub forma unor e)perienţe inedite, Fourier, om practic şimetodic, ca orice adept al teoriilor e!oluţioniste, tindea în primul rnd spre înfăptuirea unei noi or"ani#ări sociale, a colecti!ismului, după care se puteatrece c'iar la reali#area !isului său de libertate absolută. *a -L ]pitalul tindea puţin cte puţin să dispară în cadrul asociaţiei, în!reme ce munca şi inteli"enţa de!eneau sin"urele criterii pe ba#a cărora se întemeia noul contract social. Dn cele din urmă, scopul $nal era acela de a se

a7un"e la dispariţia totală a comerţului pe de o parte, şi la reducerea treptatăa rolului banilor în societate pe de altă parte, ne"oţul repre#entnd unan"rena7 stn7enitor şin acelaşi îimp în"'iţind în mod inutil forţa umană, iarbanul constituind pur şi simplu o !aloare $cti!ă, întro societate unde muncatuturor ducea la obţinerea unei bo"ăţii miraculoase, care circula sub formaunor sc'imburi neîntrerupte. 2e asemenea, oraşul nou, înălţat pe ba#a în!ăţăturilor lui Fourier, trebuia să se transforme de la o etapă la alta şi. =ăpăşească înainte înspre o mai mare libertate şi înspre o mai multă dreptate,strn"nd laolaltă pe adepţii ideilor colecti!ismului, pe socialişti şi c'iar pecei cu afee opinii, întrun buc'et de oameni înfrăţiţi, împăcaţi cu idealulcomun de a instaura pe pămnt pacea şi buna înţele"ere.

Ni oraşul ferice ce sentindea în faţa ferestrei lui, cu acoperişurilepictaten culori !ii, între#ărite printre coroanele arborilor, era un spectacolminunat ?ima"inea însăşi a !ictoriei pe care Cuc o a!ea în permanenţă subpri!iri. eneraţiile noi, instruite şi remodelate de către şcoli şi de cătreateliere, atin"eau acum ori#onturi declarate odinioară simple 'imere,mer"nd în pas sprinten pe drumul desc'is cu "reutate de înaintaşii lor, care,supuşi !ec'ilor "reşeli şi per!ertiţi de mediul în"ust, îl începuseră întrun c'ipatt de dureros, în mi7locul attor obstacole şi încon7uraţi de atta ură.



Mulţumită pro"reselor înre"istrate, copiii, ca şi copiii copii lor, păreau săposede alte structuri su>eteşti şi spirituale dect părinţii lor, şi înfrăţirea lorde!enea o problemă mult mai uşoară, întro societate ca aceasta în carefericirea $ecăruia se ba#a pe fericirea tuturor. Ydată cu dispariţia comerţuluidispăruse şi 'oţia. Ydată cu banii se duseseră şi crimele i#!orte din lăcomie.

Ku mai e)istau nici moşteniri, şi lucrul acesta făcea să nu mai $e pe lume nicitrnda!i pri!ile"iaţi şi nici să se mai aler"e cu limba scoasă după testamente.Ca ce bun atta ură şi in!idie, la ce bun să mai încerci să te faci stăpn pebunurile altora prin !iclenie sau forţă, din moment ce a!erea era publică,aparţinea tuturor, şi $ecare se năştea, trăia şi muncea, $ind a fel de bo"atca şi !ecinul său Dn -S+ i felul acesta, crima de!enea fară sens şi stupidă, între"ul aparatsălbatic de represiuni şi pedepse, instituit pentru a prote7a furtul ctor!abo"ătaşi şi ai apăra împotri!a re!oltei mulţimilor imense de nenorociţi, seprăbuşise de la sine, ca orice lucru inutil, împreună cu 7andarmeriile,tribunalele şi înc'isorile. Era necesar să trăieşti în mi7locul acestor oameni

care nu mai cunoşteau acum atrocităţile ră#boaielor şi se supuneau uneisin"ure le"i, aceea a muncii, trăind întro deplină solidaritate, fundamentatănumai şi numai pe raţiune şi pe înţele"erea deplină a intereselor tuturor,pentru a putea aprecia în ce măsură de!eniseră reali#abile pretinsele utopiide odinioară la un popor sal!at din"'earele monstruoaselor minciuni alereli"iei, educat şi instruit în sfrşit, cunoscnd ade!ărul şi dorind dreptatea.2in momenţul în care pasiunile oamenilor încetaseră să mai $e combătute şi înăbuşite şi, dimpotri!ă, începuseră să $e culti!ate ca nişte forţe motrice ale însăşi !ieţii, acestea îşi pierduseră din asprimea şi duritatea lor, de!enind unfel de !irtuţi sociale şi pricina unei în>oriri neîntrerupte de ener"ii indi!iduale.Fericirea le"itimă se reali#a nu numai prin de#!oltarea şi W educarea celor

cinci simţuri, ci şi prin culti!area dra"ostei, pentru că orice om trebuia să sebucure de !iaţă şi săşiT satisfacă dorinţele sincer şi fără nici un fel deipocri#ie. W îndelun"atul efort al umanităţii a>ate în luptă tindea spre liberae)pansiune a indi!idului şi spre o societate care săi ofere toate satisfacţiilecu putinţă, şi unde omul să $e o $inţă întrea"ă, trăinduşi pe deplin !iaţa. Dnfelul acesta, oraşul fericit fusese construit de nişte făpturi ce slu7eau cude!otament !iaţa în ceea ce are ea mai bun, cre#nd cu tărie întro lumeeliberată de do"me, stăpnită de umanism. Ni "ăsind în ea însăşi raţiuni şiresurse su$ciente pentru a e)ista, pentru a muri, pentru a se bucura şi pentrua dobndi W"loria. 2ar Cuc asista mai cu seamă la triumful muncii creatoare

re"eneratoare, care stătea la ba#a noii or"ani#ări a societăţii. Dncepnd încădin prima #i, dorise cu tărie dispariţia şi nimicirea totală a sistemului nedreptde salari#are, pricina tuturor mi#eriilor şi suferinţelor, fundaţia putredă astră!ec'iului edi$ciu social, care pria din toate înc'eieturile şi era pepunctul sa se prăbuşască, Ni !isase cu totul alt sistem, ?or"ani#area pe alteba#e, cu totul şi cu totul noi, a muncii, un alt contract social, care să permităo mai 7ustă repartiţie a bo"ăţiilor. Kumai că, pnă sa a7un"ă să facă din acest!is o realitate, trebuise să străbată o serie întrea"ă de W etape, culminnd cu



acest fericit oraş întemeiat de el Ni aici, ca şi pretutindeni în altă parte,sc'imbările sur!enite îi fuseseră su"erate de ideile lui Fourier tu pri!ire laasocierea muncitorilor, în$inţarea unor ateliere unde să se desfăşoareacti!ităţi ct mai !ariate, uşoare şi atră"ătoare, prin or"ani#area de "rupeseparate în aparenţă, dar care, luate în ansamblu, să repre#inte o unitate, un

fel de 7oc neîntrerupt al elementelor, libere şi disparate, care se amestecau între ele, formnd un tot unitar, întocmai cum este alcătuită însăşi !iaţa.2ealtminteri, Fourier, c'iar dacă respinsese ideea unei re!oluţii brutale şic'iar dacă începuse prin a utili#a rotiţele societăţii e)istente, pnă la urmăscopul său, speranţele şi tendinţele spre careşi îndrepta în ultimă instanţăeforturile erau de fapt distru"erea acestei societăţi, tocmai prin înfăptuirea în"ermene a acestei comune libere. Prin urmare, multă !reme încă !ec'iulsistem de salari#are se mai menţinuse în a"onie la u#ina de la *rc'erie,trecnd printro serie de stări de lucruri intermediare ale asociaţiei, cum ar $aceea a împărţirii bene$ciilor prin care re!enea $ecăruia un anumit procentdin opera comună. Apoi, a!useseră loc transformări radicale, în sensul că

erau W satisfăcute în primul rnd interesele colecti!ităţii şi, din #iua în care seaplicase această nouă formula, se re"lementase întrea"a circulaţie abunurilor materiale re#ultate de pe urma muncii. *ontinua totuşi să persiste!ec'iul sistem de salari#are, care refu#a să moară, trăind sub o formă maiatenuata şi mai de"'i#ată. Ni numai în$inţnduse comuna libera, putuse să$e distrus şi măturat, lucru care se petrecuse întro ultimă etapă, aceea aeliberării propriu#ise, dobndită prin instaurarea dreptăţii absolute,considerată odinioară ca o 'imeră, şi. Prin reali#area unei unităţi de !edeţi şia unei armonii totale între oameni. Ku mai e)ista nici un fel de, instituţie deoprimare, noul contract social repre#enta doar o e)presie a muncii necesareşi acceptate de toată lumea, de!enită le"ea şi obiectul de !eneraţie al

tuturora. Munca domnea pretutindeni, era preocuparea de căpăti în toatesectoarele de acti!itate, constituite pe sc'eletul fostelor ramuri aleconstrucţiilor, te)tilelor sau metalur"iei şi "rupnd deopotri!ă pe muncitoriiindustriali, ca şi pe lucrătorii a"ricoli, dar multiplicnduse şi rami$cndusela nesfrşit, întrepătrun#nduse în aşa fel înct să răspundă tuturordorinţelor indi!iduale şi tuturor ne!oilor comunităţii. Kimic nu mai stă!ileaelanurile indi!iduale, cetăţeanul a!ea posibilitatea să e!olue#e dupi cum îiera !oia, îndeplininduşi obli"aţiile de om 'arnic, şi putea să facă parte dinoricte sectoarc de acti!itate dorea, putea să treacă de la munca în u#ina iacea a cmpului, dăruinduşi timpu potri!it capacităţilor şi ne!oilor sale. Ninfelul acesta se des$inţase lupta dintre clase, pentru că nu mai e)ista dect o

sin"ură cate"orie socială, un ade!ărat popor de meseriaşi, la fel de bo"aţi şila fel de fericiţi, posednd aceeaşi instrucţie şi aceeaşi educaţie, fără nici odiferenţă, nici în !estminte, nici în locuinţe şi nici în mora!uri. Ni munca eraaceea care domnea pretutindeni, munca repre#enta sin"ura călău#ărn !iaţă,sin"urul stăpn şi sin"urul #eii, de o nobleţe situată deasupra oricărormesc'inării, care, după ce a răscumpărat omenirea care a"oni#a în minciunişi nedreptăţi, ia redat înapoi !i"oarea, bucuria de a trăi, dra"ostea şifrumuseţea.



Ni cnd !reo adiere uşoară a bri#elor de dimineaţă îi aducea rsetele şicntecele al căror #um#et !esel senalţa fără încetare din oraşul său, Cuc#mbea fericit. *e muncă rodnică şin acelaşi timp uşoară şi plăcută Abiadacă se iroseau cte!a ore pe #i, şi acestea repre#entau numai o simplăacti!itate de supra!e"'ere, pnăntratt a7unseseră noile maşini, puternice

şi in"enios concepute, să dobndească mini şi picioare, întocmai ca scla!iide odinioară. =păr"eau munţii în pumni şi apucau totodată c'iar şi cele maidelicate obiecte şi le modelau cu neasemuită "ri7ă. =e deplasau de colo pnăcolo şi se supuneau ordinelor, asemănnduse unor $inţe care nu cunoşteausuferinţa şi munceau fără odi'nă. Mulţumită lor, omul a7unsese în cele dinurmă să cucerească natura şi sa facă din ea un au)iliar şin acelaşi timp unparadis al său. Ni cu ce bo"ăţii miraculoase îi copleşeau maşinile pemuncitori, dăruindule deopotri!ă un belşu" din ce în ce mai mare de roadeale pămntului, de >ori şi de fructe, ca şi un lu) mereu crescnd de articolede manufactură, $ecare cetăţean dispunnd nelimitat de toate bunurile decare a!ea ne!oie şi trăind ca un prinţ de pe urma celor cte!a ore de lucru,

el, pe care foamea îl copleşea odinioară, după ce îndeplinea cele #ece ore decor!e#i oribile Ni ce minunat pro"res repre#enta această diminuare aefortului, prin care se reali#a acum aceeaşi cantitate de produse întrun timpmult mai scurt, rămnnd destulă !reme pentru cei ce doreau săşi îndrepteatenŢia înspre studiu şi cercetări ştiinţi$ce sau înspre reali#area unoracti!ităţi artistice şi ce cmp liber fusese desc'is pentru de#!oltareainteli"enţei tuturor prin eliminarea attor ore care pnă atunci se iroseau în îndeplinirea feluritelor treburi murdare şi în7ositoare pentru noţiunea de omDn laboratoarele ale căror porţi erau lar" desc'ise tuturor celor ce doreau săefectue#e cercetări, nu trecea o săptămnă fără să se $ făcut cte o nouădescoperire minunată. 2in #i în #i se crea o conştiinţă tot mai înaltă între"ul

popor era instruit şi făcut să cunoască ade!ărul, cu a7utorul a tot felul demetode e)perimentale şi minţile luminate încetaseră să mai repre#inte acumdoar e)cepţii şi rarităţi făuritorii de lucruri "eniale se ridicau în masă dinmi7locul poporului. *'imia începuse să re!oluţione#e industria alimentară şipămntul putea în curnd să nu mai producă nici "ru şi nici măsline saustru"uri, $indcă din laboratoare urma să iasă totuşi destula pine, ulei şi !in înct să apro!i#ione#e tot oraşul. Dn domeniul $#icii şi mai cu seamă înmaterie de electricitate, in!enţiile continuau să lăr"ească posibilităţileoamenilor pnă dincolo de limitele obişnuite, dndule forţa atotputernică a#eilor şi făcndui să cunoască totul, să !adă totul şi să poată totul. Artaluase la rndul său un a!nt nemaiîntlnit şi frumosul fusese răspndit

pretutindeni, îmbo"ăţit şi de!enit un bun al tuturor, i#!orul de !iaţă, din care$ecare putea săşi potolească setea şi săşi limpe#ească oc'ii. Aproape că numai e)ista nici un produs ct de modest, nici un obiect de întrebuinţarecurentă sau ustensilă pentru mena7, în care arta să nuşi $ pus amprenta prinfermecătoarelei plăsmuiri de culoare, formă şi c'iar de e)presie. Can"e înfrumuseţase primul !iaţa de toate #ilele a mulţimilor cu a7utorul cărămi#iloremailate, faianţelor şi "resiilor lui policrome, şi acum începeau să se ridicele"iuni între"i de artişti, căci aproape în $ecare muncitor industrial se forma



un su>et sensibil, iar acti!itatea oricărui meşteşu"ar nu mai putea să sedesfăşoare în condiţii normale fără să împletească în ea un dram defrumuseţe, frumuseţea măreaţă şi simplă totodată a operei în care omulpunea cte ce!a din $inţa lui, conştient, trăind momentul elaborării ca pe unact de creaţie la locul său de muncă. 2e cnd su>etul $ecărui artist se

contopise cu aspiraţiile mulţimii şi !iaţa era trăită pe deplin de toţi oamenii,lăsnduşi fru liber simţămintelor şi dăruinduşi în mod desc'is dra"osteaunii altora, după cum tot în mod sincer era şi primită, artele a7unseră la oe)traordinară în>orire. ;nspirnduse din această dra"oste duioasă de careera săpnită toată lumea, mu#ica repre#enta însăşi !ocea poporului fericit,iar mu#icieni e)tră"eau din mi7locul maselor şi le restituiau apoi celor de lacare le luaseră o serie întrea"ă de cntece sublime, a căror armonie pluteaneîntrerupt pe deasupra scenelor de teatru, caselor de locuit, atelierelor şistră#ilor. Ar'itecţii construiau pentru popor palate imense şi superbe, făcuteca să satisfacă aspiraţiile oamenilor şi asemănnduse lor, la fel demaiestuoase şi liniştite, de o !arietate in$nită, părnd că !or să reproducă

prin ele înseşi multitudinea de indi!idualităţi care se adunau acolo. =culptorii împodobeau cu statui din bron# şi marmură "rădinile şi mu#eele, pictoriidecorau cu scene luate din !iaţa de #i cu #i edi$ciile publice, "ările, 'alele,bibliotecile, sălile de spectacole, de studii şi de distracţii. Ni mai cu seamăscriitorii dăruiau acestui popor numeros şi naţiunii între"i opere de o mare!aloare, !i"uroase şi !aste, inspirate din !iaţa oamenilor muncii şi alcătuitepentru ei. eniul care polari#ea#ă ener"iile intelectuale ale unor "eneraţii între"i căpăta o noţiune din ce în ce mai lar"ă, pe măsură ce noi şi noi forţese i!eau din mi7locul unei societăţi tot mai instruite şi mai libere. Kiciodatăpnă atunci "eniul uman nu atinsese o asemenea splendoare. Ku se maipromo!a o literatură călduţă, de seră, măr"inită şi destinată numai unei

aristocraţii, ci una plină de umanism, cu poeme în care pulsa !iaţa tuturoroamenilor simpli, aşa cum o creaseră ei înşişi din sn"ele lor, şi care acum îisenapoia sub această formă, mer"ndule la inimă. Ni Cuc, plin de seninătate şi fără nici un fel de teamă pentru !iitor, îşipri!ea oraşul care continua să crească, întocmai ca o $inţă frumoasă şiputernică, bene$ciind de o tinereţe !eşnică. *itadela coborse din strun"a1riasului, printre cele două promontorii ale munţilor 1leuses, şi acumpătrunsese în cmpia Rouma"ne. *nd era !reme senină, faţadele caselor luialbe #mbeau în mi7locul !erdeţei, fără ca nici un fel de fum săi întuneceori#ontul sau săi distru"ă puritatea aerului, căci coşurile fuseseră de multsuprimate, de cnd electricitatea înlocuise pretutindeni sistemul de încăl#ire

prin lemne sau cărbuni. *erul albastru nesfrşit îşi întindea mătasea uşoară şiimaculată, lipsită de cel mai mic $ricel de funin"ine. Ni oraşul se menţinea caşi cum ar $ fost atunci construit, de o strălucire optimistă, sub adierilebri#elor cel răcoreau, în !reme ce de pretutindeni, de 7urîmpre7ur, dinsprecasele de locuit şi edi$ciile de utilitate publică, dinspre aleile şi nenumăratelefntni se au#ea un clipocit înentător de ape, #"omotul cristalin alşu!oaielor ce i#!orau din munte şi. A căror puritate şi sursă de sănătatefăceau să domnească în oraş o perpetuă !oioşie. Populaţia sporea fără



încetare, mereu se construiau noi case şi se amena7au parcuri şi "rădini. Ypopulaţie liberă şi fericită, care trăieşte întro deplină înfrăţire, repre#intă uncentru de atracţie pentru toată lumea din !ecinătate, cu care, prin forţalucrurilor, a7un"e să se contopească. Yrăşelele de prin împre7urimi, =aint*ron, Formeries sau Ma"nolles, fuseseră ne!oite să urme#e e)emplul

1eauclairului, se "rupaseră puţin cte puţin, se asociaseră, apoi a7unseseră încele din urmă să constituie o simplă prelun"ire a oraşului de ba#ă. Fusesedestul să se încerce e)perienţa respecti!ă în mic, $indcă încetul cu încetul sedşti"ase de partea ideilor noi la început arondismentul, apoi departamentulşi, în sfrşit, între"ul ţinut. Fericirea mereu cresdnda repre#intă o forţăire#istibilă, molipsitoare, şi nimic nu !a putea constitui !reun obstacol în faţaar"umentului con!in"ător pe carel repre#intă faptele, lucrul reali#at pedeplin. Dn momentul în care oamenii au înţele"erea clară a fenomenelor, potlua 'otărri decisi!e. 2e cnd lumea şi pămntul na e)istat dect o sin"urăluptă care fsă aibă în ea ce!a omenesc şi aceasta a fost lupta pentru fericire, îndreptată împotri!a oricărei reli"ii sau forme de oprimare. E"oismul nu

repre#intă nimic altce!a dect efortul sin"ular de a scoate pentru sine ctmai multă fericire cu putinţă şi pentru ce $ecare cetăţean nu şiar canali#ae"oismul spre un scop mai nobil, socotindui pe ceilalţi, cetăţeni drept fraţideai săi, în #iua în care !a $ con!ins că fericirea $ecărui om re#ultă dinfericirea tuturor 2acă în lume se mai a>au încă interese opuse, faptul acestase datora !ec'iului contract social care întreţinea aceste discordii, opuneaoame nii unii altora, făcnd din ră#boi o necesitate acută, însuţi motorulTdiferitelor ornduiri ce sau succedat. 2ar este de a7uns săT demonstre#imaselor contradicţiile acestor teorii, să le arăţi cum printro muncăor"ani#ată pe ba#e noi se poate a7un"e la o mai dreaptă împărţire abo"ăţiilor şi cum prin acordarea unei mai mari libertăţi simţămintelor carei

îrămntă se tinde spre reali#area unei unităţi de !ederi şi a unei bune înţele"eri, şi îndată se şi restabileşte pacea şi se reinstaurea#ă fericirea,statornicind un contract frăţesc de solidaritate între W oameni. Dn de$niti!,pentru ce să se mai7ncaiere între ei, cnd interesele lor nu se mai opun 2acăomenirea ar $ încercat să cucerească uni!ersul de attea 7i attea secole decnd îşi c'eltuieşte ener"ia în încrncenări în!erşunate şi dureroase şi, în locsă risipească sn"e şi lacrimi ca să se de!ore#e între ei, oamenii ar $ puslaolaltă aceste cantităţi prodi"ioase de ener"ie, de multă !reme umanitatea 7tr $ fost declarată re"ina incontestabilă şi ab solut fericită a tuturor $inţelorşi lucrurilor. Dn #iua în care oamenii şiau dat seama de stupiditatea şidemenţa ră#boaielor, în momentul în care au încetat să mai $e lupi pentru

semenii lor şi sau unit cu toţii pentru a reali#a împreună opera comună defăurire a fericirii, obosiţi să mai $e "eniul răului şi stăpnii unor bo"ăţii pecare şi le iroseau sin"uri, prin eforturi sterile de a se nimici creatură cucreatură şi naţiune cu naţiune, popoarele au început să se îndrepte înspre osocietate mai bună. Ni nimic mai mincinos dect teoria după care un poporale cărui ne!oi sunt satisfăcute pe deplin, nemaia!nd ne!oie să lupte pentrue)istenţă, îşi pierde puţin cte puţin !italitatea şi se scufundă curnd înapatie, a7un"nd la un soi de amorţeală cei precede sfrşitul. Hisul !a



rămne mereu înaripat şi fără 'otare, !or e)ista întotdeauna #ări noi,necunoscute, de cucerit. 2e $ecare dată cnd !a $ satisfăcută !reo ne!oie,dorinţele indi!idului !or face să se i!ească o alta la rnd, care !a strnientu#iasmul oamenilor doritori so îndeplinească şi pe aceasta şi !a face dinei eroi ai ştiinţei şi ai frumosului. 2orinţele sunt inepui#abile ca şi !isele şi,

dacă oamenii sau bătut multă !reme între ei pentru aşi fura unii altorafericirea, de acum înainte !or lupta laolaltă cu toţii, umăr ln"ă umăr, pentrua e)tinde ct mai mult cu putinţă satisfacţiile ce le oferă !iaţa şi pentru aface din ele o imensă sărbătoare în care să strălucească bucuria !ictoriei, înstare să satisfacă pasiunile în#ecite ale mai multor miliarde de locuitori aiplanetei noastre. Ni nu !or mai e)ista pe lume decft eroi, şi $ecare copil nounăscut !a primi la !enirea lui printre oameni, drept daruri de bun sosit,pămntul între", cerul fără de mar"ini şi soarele patern, i#!orul de !iaţă fărăde moarte. =tăpnit de bucuria lui neostoită, Cuc repeta de $ecare dată cnd sea>a dinaintea oraşului său triumfător, însoţinduşi !orbele printrun "est

măreţ, cu care parcă ar $ !rut sămbrăpişe#e #area, că numai 5dra"ostea eraaceea care să!rşise asemenea minuni. Era !orba despre dra"ostea de om,ale cărei seminţe le aruncase cnd!a şi pe care o recolta astă#i sub formaunor roade nesfrşite de bunătate şi înfrăţire. Dncepnd încă din prima #i,simţise necesitatea de a întemeia oraşul prin femeie şi pentru femeie, dacăl!roia fecund, !eşnic tnăr şi frumos. Yare nu repre#enta Gosine, femeiasal!ată din noroi şi ridicată din nou la ran"ul pe care îl merita frumuseţea,demnitatea şi dra"ostea, obrşia !iitoarelor alianţe ce sau făcut, nurepre#enta ea modelul< de cuplu unit, "enerator de pace socială, de liberă şidreaptă e)istenţă în comun 2upă aceea, noua educaţie şi instruire, faptul căbăieţii şi fetele fuseseră crescuţi laolaltă, dndulise aceleaşi cunoştinţe, îi

îndrumase înspre o bună şi deplină înţele"ere, îi făcuse să $e uniţi, să aibă deacumQnainte unul şi acelaşi scop, şi anume să se iubească unii pe alţii ctmai mult, pentru, a $ la rndul lor iubiţi. A crea fericire în 7urul tău repre#entac'eia succesului, marea înţelepciune, modul $resc de a dobndi tu însuţi, larndul tău, fericirea. Ni perec'ile de tineri în >oare se ale"eau sin"uri,căsătoriile se contractau numai din dra"oste, aşa cum era în $rea lucrurilor,fără ca nici un fel de restricţii să le $e impuse celor ce se iubeau, aceştiasupunnduse numai şi numai înţele"erii reciproce. CGn tnăr se cunoştea cuo tnără din şcoală, apoi munceau cot la cot în ateliere şi, cnd a7un"eau săse dăruiască unul altuia, faptul acesta repre#enta doar corolarul unei îndelun"ate intimităţi. =e le"au pe !iaţă şi numărul căsniciilor corecte pnă la

sfrşit era imens oamenii îmbă trneau alături, după ce crescuseră alături,bucurnduse împreună de deliciul dăruirii a două $inţe ce se iubesc, a!nddrepturi e"ale şi cunoscnd aceeaşi tandreţe şi unul, şi celălalt. *u toateacestea, nimic nu stătea în calea libertăţii indi !idului, despărţirea era oricndposibilă pentru aceia care nu se mai înţele"eau şi copiii rămneau la fostulsoţ sau Ga fosta soţie, după cum le era !oia, sau, în ca#ul în care inter!eneaudi$cultăţi, în "ri7a comunităţii. 2isputa cumplită dintre bărbat şi femeie, cu totba"a7ul de neînţele"eri care făcuseră pnă atunci pe soţ şi soţie să se ridice



unul împotri!a celuilalt ca nişte duşmani de neîmpăcat, îşi "ăsise foarte uşorre#ol!area în această soluţie prin care femeia era emancipata di nT toatepunctele de !edere, rede!enind to!arăşa liberă a bărbatului şi putnd săşireia locul alături de el, e"ală cu el, lucru absolut indispensabil pentrureali#area unei bune înţele"eri în dra"oste. E!ident, femeia putea în trecut să

7iu se W căsătorească, să ducă o !iaţă întocmai ca un bărbat, să suplineascălipsa lui în totul şi peste tot dar la ce bun să se mutile#e, să ne"e dorinţa şisă trăiască în afara normelor $reşti Ku e)istă dect o raţiune de a e)ista, osin"ură frumuseţe, şi aceasta înseamnă a cunoaşte !iaţa, a cunoaşte ct maibine cu putinţă !iaţa. 2e asemenea, rnduiala $rească a lucrurilor se stabilise în curnd de la sine, şi pacea între bărbat şi femeie, acum restabilită, se întronase la rndul ei, $ecare "ăsinduşi fericirea în !iaţa fericită de familie,"ustnd, în sfrşit, bucuriile pe care ţi le oferă o le"ătură ba#ată pe dra"oste,debarasată de 7osniciile banului şi de orice fel de con!enienţe saupre7udecăţi. *nd doi îndră"ostiţi, cu trupurile ca două $ori, îşi Tofereau unulaltuia sărutul de lo"odnă, întro seară senină de !ară, era mai mult dect

si"ur acum că fac acest lucru doar din pasiune. Kiciunul dintreW ei nu maiputea să se !ndă în sc'imbul #estre7 celuilalt şi familiileT lor nu se maiamestecau fărăndoială ca să le mi7locească împerec'erea, aşa cum se duceo iapă la armăsar, în !ederea obţinerii unui pro$t de pe urma trebii acesteia. Ni toate acestea repre#entau dra"ostea împlinită, în sensul unei iubiria7unsă la maturitate, curăţată de orice murdărie şi puri$cată, de!enită Wsua!ă ca un parfum şi $erbinte ca înseşi >ăcările centreţin uriaşul ru" al!ieţii. ;ubirea penru semeni se răspndise pretutindeni un sentimentprofund cuprinsese toate inimile, născut pentru început la perec'ea de 7ineriT căsătoriţi, transmiţnduse apoi de la mamă şi de la tată copiilor,rudelor, !ecinilor, tuturor conlocuitorilor şi omenirii între"i, întocmai ca nişte

unde din ce în ce mai lar"i ale unui uriaş ocean de dra"oste, care a7un"eapnă la urmă să scalde pămntul de la un capăt la altui 2ra"osteanepri'ănită era întocmai ca aerul proaspăt cu care se alimentau toatepiepturile, prin !ă#du' nu mai plutea dect unul şi acelaşi su>u al dra"osteinepri'ănite şi frăţeşti şi numai ea sin"ură reuşise în cele din urmă săreali#e#e acea unitate att de mult !isată, armonia dumne#eiască pe care odoreau cu toţii. Ymenirea reuşise săşi a>e un ec'ilibru, întocmai cum î. Ni"ăsesc aştrii stabilitate datorită atracţiei uni!ersale, instituind le"ea iubirii,solidarităţii şi drep taţii, şi putea călători de acum înainte fericită dea lun"ulin$nitului !eşnic. Ni toate acestea constituiau recolta reîmprospătată fără încetare, imensa recoltă de tandreţe şi bunătate, pe care Cuc o !edea în

$ecare dimineaţă înălţnduse de pretutindeni, din toate bra#dele pe care ie însămnţase cu dărnicie şi clin între"ul lui oraş unde a#!rlise "răunţele celebune din belşu", de atţia şi atţia ani, prin şcoli şi aţe liere, prin case şi prininimile oamenilor. ^ ;a te uită, ia te uită spunea el uneori, dimineaţa, în "lumă, atuncicnd Gosine, =oeurette şi =u#anne se adunau cteşitrele în 7urul fotoliului său,aşe#at dinaintea ferestrei lar" desc'ise. ;a te uită, arborii au început W săn>orească încă de ieri seară, şi din nou >orile au de!enit parcă nişte sărutări



careşi iau #borul de sub acoperişuri ca nişte păsări mi"ratoareO ;a uitaţi!ă,acolo, 7os, în dreapWtaW şin Gtn"a, parcăar $ însăşi dra"ostea care flfie dinaripi în răsăritul de soare. *ele trei bătrne rdeau pline de duioşie, ca săi facă plăcere, şi"lumeau la rndul lor.

^ Am impresia, spunea Gosine, căn partea aceea, deasupra casei cuţi"le albastre, presărată cu ornamente în formă de steluţe albe, soareleradia#ă mult mai Tputernic dect în altă parte, ceea censeamnă cănăuntrudomneşte o mare !eselie. *u si"uranţă că acolo sunt nişte îndră"ostiţi careşiau sărbătorit noaptea nunţii. ^ Ni ia uitaţi!ă acolo, drept înainte, spunea =ceurette, la faţada aiastrălucitoare a celeilalte case, cu faianţe îm podobite cu tranda$ri, cum maisclipesc "eamurile, de parcă se o"lindeşten ele soarele cnd răsare Fărăndoială că acolo sa născut c'iar acum un copil. ^ Ni cum se mai re!arsă pretutindeni, peste toate locuinţele, deasupra între"ului oraş, ra#ele de soare, ca nişte spice bo"ate de aur întrun lan

înfrăţit, unde domneşte o fertilitate minunată. Dn de$niti!, nu pacea tuturoraşi dra"ostea tuturora este aceea care se culti!ă şi se recoltea#ăn $ecare #iacolo Cuc le asculta plin de fericire. Ni ce recompensă minunată, ce cadruadmirabil îi dăruia dra"ostea, atunci cnd făcea ca la !rsta lui înaintată să$e încon7urat de aceste atenţii delicate şi sublime din partea celor trei femei,a căror pre#enţă îi umplea deW bucurie ultimele #ile şi i le făcea maifrumoase Kicăieri în altă parte dra"ostea nu dăduse naştere unei recolteatt de frumoase, şi din nou la el, în 7urul lui, se a>au roadele cele mai bo"ateşi cele mai de soi. 8rei fer mei îl adorau, îl încon7urau în $ecare clipă cuatenţiile lor, întreţinnd un ade!ărat cult pentru el, pline de afecţiune şi

de!otament, dăruindui fără încetare pnă şi cele mai mărunte în"ri7iri decare a!ea ne!oie. Ni erau nespus de bune, nespus de duioase, cu oc'i careidădeau o bucurie continuă de !iaţă şi cu mini pline de blndeţe, care îlspri7ineau pnă în pra"ul mormntului. Ni erau nespus de bătrne, încărunţitede tot, lira!e, dea dreptul ca nişte du'uri, coborte parcă din icoane şiasemănătoare unor >ăcări pure, acti!e şi pline de !oioşie, cuprinse dedra"ostea lor !eşnic tnără pentru măreţul bătrn. El continua să trăiascămai departe, şi ele la fel şi Qămneau mna lui dreaptă, puterea şi faptelelui, inteli"enţa lui, W nelipsite de la datorie, pline de !italitate şi ener"ie, înpo$da oricăror încercări şi a anilor, a"itnduse de colo pnă colo, ducnduse şi !enind ( în !reme ce bătrnul nu se mai puteaW deplasa ( ca nişte #ne

ocrotitoare, ca nişte "ospodine obişnuite şi ca nişte prietene ade!ărate, carese străduiau săi prelun"ească e)istenţa, care durase, oricum, peste limiteleomeneşti. Ca cei şapte#eci şi opt de ani ai săi, Gosine continua să lămnă femeiamultiubită, E!a de odinioară, sal!ată de la păcat şi suferinţă. =ubţirică, foarteplăpmdă, întocmai ca o >oare o$lită şi !eşte7ită, dar careşi mai păstrea#ă încă parfumul, îşi menţinea încă "raţia suplă şi farmecul ei delicat. Dn soareleputernic, părul său alb îşi re"ăsea re>e)ele de aur, aurul, strălucitor al anilor



de tinereţe. Ni Cuc o adora întruna, ca în #iua aceea de demult, cnd sărise îna7utorul sau, !ă#nd în durerea ei suferinţele între"uluiT popor şi ale"ndope cea mai nefericită, pe cea mai c'inuită şi mai tor turată femeie, pentru asal!a odată cu dnsa, W dacă acţiunea pe care o întreprindea iar $ reuşit, petoţi de#moşteniţii acestei lumi, "tuiţi de foame şi ruşine. TNi astă#i încă mai

săruta plin de e!la!ie mna ei mutilată, cicatriceaT pro!ocată de o muncănedreaptă, urma lanţurilor de scla!ie lăsată cnd!a de o ornduirenedreaptă, de unde tocmai Tdra"ostea şi mila faţă de această $inţă îla7utaseră săi scoatăW pe muncitori. Dndeplininduşi misiunea lui de mntuireWşi W de eliberare, nu rămăsese totuşi ca un fruct sterp, simţise necesitatea dea $ întărit şi completat în strădania lui de aşi răscumpără fraţii prin pre#enţaunei femei 7dături cte el. WN; tocmai din această împerec'ere şi datorităfecundităţii iubitei sale se născuse noul. Popor. Ydată cu copiii pe carela!usese cu ea, însăşi opera lui procrease şi de!enise eternă. Ni Gosine, larndul său, continua săl adore, cu aceeaşi Tdra"oste pe care o simţisepentru el încă de la primaT lor întlnire, păstrnd în suilet o >acără de

recunoştinţă duioasă, care o făcea săi dăruiască întrea"a sa Giinţă şi dorindcu pasiune ca această dra"oste, a cărei >acără nu 7e Tmicşorase ctuşi depuţin odată cu scur"erea anilor, să rămnă la fel de puternică la nesfrşit. =oeurette, de aceeaşi, !rstă cu Cuc, şi care se apropia în curnd deopt#eci şi cinci de ani, era cea mai acti!ă dintre ele, mereu în picioare, îndeletnicinduse cu cte ce!a ct era #iua de mare. Mărunţică de tot, păreacă nu mai îmbătrneşte ctuşi de puţin, arătnd nesc'imbată de multă!reme, poate numai ce!a. Mai mititică deTstatură, dar înfrumuseţată fără îndoială de bătrneţea ti'nită pe care o ducea. Femeia aceasta, careodinioară arăta att de pămntie şiT de slabă şi att de di#"raţioasă,de!enise acum o bătrnică încntătoare, cu un surs bla7in şi oc'i luminoşi.

Gordan, iubitul său frate, o sfătuise bine atunci cnd îi spusese că cel mai bunlucru pe carel are de făcut ar $ să se resemne#e şi săşi 7ertfească pentrufericirea altora pasiunea pe care o nutrea raţă de Cuc şi care nui adusesedect cri#a înspăimntătoare de dra"oste şi durere de care eşti cuprins cndştii că iubeşti şi nu eşti iubit. Ni se resemnase în $ecare #i tot mai mult, pnăcnd, în cele din urmă, renunţarea ei a7unsese să $e o ade!ărată bucurie şiun prile7 de fericire înălţătoare. *ontinua săl iubească pe Cuc, îl !edea în$ecare dintre copiii şi nepoţii lui pe carei adora, a7utndo pe Gosine săicrească. *ontinua săl iubească, şi încă din ce în ce mai profund, cu odra"oste lipsită de orice urmă de e"oism, o >acără sacră, alimentată desimţăminte fraterne şi de mamă în aceaşi timp. esturile delicate şi pline de

"ri7ă, ca şi îmbărbătările discrete cu care îşi copleşise fratele i le dăruia acumprietenului ei, pe carel !e"'ea fără odi'nă, pentru ai face din $ecare ceaspe carel mai a!ea de trăit o încntare. Ni întrea"a ei fericire consta numai înaceea să simtă cum el însuşi o iubeşte ca un ade!ărat prieten, şi această înţele"ere dintre ei, la fel de plăcută ca şi dra"ostea, părea să dure#e lanesfrşit. =u#anne, care atinsese opt#eci şi opt de ani, era cea mai în !rstădintre toţi, serioasă şi cu un aer !enerabil. *u talia ei subţire, se menţinea



mereu dreaptă, a!nd faţa bla7ină, careşi păstrase farmecul de altădată,i#!ort din blndeţe, raţiune şi înţele"ere faţă de ceilalţi. 2ar nu mai eracapabilă să se deplase#e, şi doar în oc'i i se mai putea citi încă dorinţa de ase interesa de. Ke!oile altora şi de aşi c'eltui ultimele puteri pentrusă!rşirea unor fapte bune. 2e obicei, stătea acum alături de Cuc, aşe#ată

întrun fotoliu, şi îi ţinea to!ărăşie, în !reme ce Gosine şi =oeurette, celelaltedouă bătrnele, se arătau pline de atenţie şi păşeau de colo pnă colo fără săfacă nici un #"omot. Ni ea îl iubise foarte mult, în ceasurile triste ale tinereţiisale, cu o dra"oste care o consolase şi de care nici ea însăşi nuşi dădusemult timp seama. ; se dăruise în între"ime în !ise eroului pe care ar $ doritsăl încura7e#e şi săl a7ute prin dra"ostea ei dar în #iua în care inima ei înţelesese, eroul se a>a în braţele unei alte femei iubite, şi nui mai rămăsesenimic altce!a dect prietenia celor doi. Prietenia lor dura de mulţi ani, şi ei îidăruise întrea"a blndeţe şi seninătate de care era capabilă $inţa sa, "ăsind în sc'imb liniştea şi ti'na absolută, trăind întro ade!ărată comuniuneafecti!ă şi spirituală cu omul carei de!enise frate. Ni această prietenie nu ar

$ putut să $e att de plăcută pentru ea, ca şi în ca#ul =oeurettei, dectmulţumită scnteii de dra"oste din care se născuse şi a cărei >acără !eşnic!ie o păstra în su>et. Ga rndul său, Cuc, a7uns acum la o !rstă foarte înaintată, păstrndacelaşi aer măreţ şi trăsături e)trem de frumoaşe, îşi sfrşea #ilele încon7uratde dra"ostea acestor trei bătrnele nespus de "eneroase şi încă frumoase.*u statura lui înaltă, pe care cei opt#eci şi cinci de ani ai săi nu reuşiseră să io curbe#e, rămnea la fel de sănătos şi !a7nic, întocmai ca un ste7ar curădăcinile adnc în$pten pămnt. Kumai picioarele i se înţepeniseră, parcăanume pentru al ţintui acolo, în faţa ferestrei, ca pe un spectator fericit,acum, cnd oraşul lui era întemeiat. 2easupra frunţii înalte ca un turn, părul

des, din care nu că#use nici măcar un $r, albise numai, şi el şil pieptăna cape o coamă, coama stufoasă şincărunţită a unui leu bătrn ceşi face siesta.Ni ultimele lui #ile erau luminate şi înmiresmate de această adoraţie cu carel încon7urau Gosine, =ceurette şi =u#anne. Ce iubise şi le mai iubea încă petoate trei, cu dra"ostea imensă de care numai el era capabil şi din care sere!ărsa atta înţele"ere, frăţie şi bunătate, înct părea un !al uriaş ce serosto"olea prin !iaţă, ducnd cu el pasiunile fără număr ale oamenilor, întocmai ca un >u!iu imens care adună în cursul lui toate i#!oarele în stare săastmpere setea inimilor. Dşi îmbrăţişa femeia iubită şi prietenele cu aceeaşi îmbrăţişare plină de omenie, pentru a simţi în 7urul său ct mai multă !iaţă şict mai multă fericire.

2ar apărură o serie de simptome în"ri7orătoare. Dntocmai ca şi în ca#ullui Gordan, fără îndoială, opera $ind înfăptuită, Cuc putea să se să!rşeascădin !iaţă. n somn profund îl cuprindea, odi'na binemeritată al cărei ceas îlaştepta plin de !eselie şi seninătate. Pri!ea cu bucurie moartea care seapropia, $indcă o ştia un lucru blnd şi necesar, fără să aibă ne!oie depromisiunile mincinoase ale cerului pentru a o accepta cu inimă bărbată. 2eacum înainte, raiul se a>a pe pămnt, unde domnea din ce în ce mai multade!ăr şi mai multă dreptate, în stare să reali#e#e idealul de instaurare a



fericirii omeneşti în toată plenitudinea ei. Fiecare făptură rămneanemuritoare prin noile "eneraţii care se născuseră din ea, şi torentul dedra"oste sporea cu $ecare nouă iubire care se i!ea pe lume, rosto"olindusela nesfrşit şi asi"urnd nemurirea tuturor acelora care trăiseră, iubiseră şi#ămisliseră. Ni Cuc era con!ins că putea să moară, dar că !a renaşte fără

încetare prin oamenii nenumăraţi pentru al căror trai mai bun şi mai fericitluptase o !iaţă întrea"ă. Cucrul acesta repre#enta sin"ura certitudine de asupra!ieţui după moarte, şi "ndul căi iubise att de mult pe alţii şi că seluptase necontenit pentru uşurarea mi#eriei lor îi producea o linişte minunată,simţind un fel de recompensă şi de beatitudine să ştie că o să sălăşluiască deacum înainte în ei şi că o să pro$te el însuşi de opera pe care o să!rşise, însnul "eneraţiilor următoare, din ce în ce mai fericite. Atunci Gosine, =oeurette şi =u#anne, deşi cuprinse de nelinişte săl !adă în felul acesta aţipind încetişor, nu !rură totuşi să se lase prada în"ri7orării şitristeţei. Dn $ecare dimineaţă desc'iseră ferestrele, pentru ca soarelebinefăcător să pătrundă nestin"'erit de nimeni şi de nimic, împodobiră şi

parfumată camera cu >ori, cu buc'ete mari, de un colorit intens şi un parfumdelicat, pline de fră"e#ime. 2ar, mai cu seamă, ştiind ct de mult iubea Cuccopiii, aduseră în 7urul lui, ceas de ceas, cte o liotă de ştren"ari şiştren"ăriţe, ale căror căpşoare blonde, brune sau roşco!ane alcătuiau parcaalt fel de buc'ete, care !or în>ori şi !or repre#enta forţa şi farmecul anilor!iitori. Ni cnd toată această puştime se a>a adunată acolo, 7ucnduse cuc'iote de !eselie în 7urul fotoliului său, Cuc le #mbea dră"ăstos şi le urmărea#ben"uielile cu un aer amu#at, $ind fericit să se stin"ă din !iaţă în felulacesta, adică în mi7locul unei !eselii att de curate şi al unor speranţe att de!ii. *ele trei femei citeau în oc'ii măreţului bătrn, de o limpe#ime cum

numai cerul putea să mai aibă, că se apropie #iua în care urma să soseascămesa"erul morţii, cnd moartea foarte dreaptă şi foarte bună a!ea saaştearnă întunericul, aşa că se "răbiră să in!ite pe toţi micuţii aceia, nepoţi şistrănepoţi, a căror !edere ştiau ele bine că iar aduce în ultimele lui clipe maimultă alinare şi încredere dect orice altce!a. Ni aceştia la rndul lor îiaduseră după ei pe alţii mai mari sau mai mici, to!arăşi deai lor de 7oacă,descendenţii muncitorilor prin al căror efort solidar luase $inţa odinioarău#ina de la *rec'erie. Era un spectacol minunat, această încăpere însorită,plină de copii şi de tranda$ri, în !reme ce eroul, bătrnul leu cu coama albă,se preocupa încă de ei, cu aerul lui !esel şi duios. Di recunoştea bine pe toţi, îic'ema pe nume şi le punea tot felul de întrebări.

n băiat mai mare, de !reo optspre#ece ani, ;Qrancois, $ul lui UippolteMitaine şi al Caurei Fauc'ard, cn două lacrinii mari în oc'i, pe care se străduiasă şi le stăpnească, îl pri!ea cu atenţie. ^ ;a !inoncoace sămi dai mna, frumosul meu Frane ois. Ku trebuiesă $i trist, !e#i doar ct suntem de mulţumiţi cu toţiiO Ni $i bărbat cura7os,doar ai crescut şi te !ei face un >ăcău !oinic după care au să se prăpădeascătoate fetele.



Apoi se i!iră două fete tinere, în 7ur de cincispre#ece ani, Amelie, $icalui Ale)andre Feuillat şi a *lementinei 1ourron, şi =imonne, $ica lui Adolp'eCabo:ue şi a ermainei !onnot. ^ A', !oi sunteţi !esele, fetele mele frumoase,. Ni a!eţi întrade!ărdreptate să $ţiO Heniţi să !ă sărut pe obra7ii !oştri proaspeţi ca primă!ara şi

să $ţi mereu !esele şi frumoase, $indcă ăstai secretul fericirii. 2upă aceea, nui mai recunoscu dect pe ai săi, al căror număr sporeafărăncetare. 2oi dintre nepoţii lui se a>au acolo, o fetişcană de optspre#eceani, Alice, $ica lui *'arles Froment şi a *laudinei 1onnaire, şi un >ăcăiandrude !reo şaispre#ece ani, Ric'ard, $ul lui Gules Froment şi al *elinei Cenfant. =eadunaseră numai cei tineri, pentru că nepoţii mai maturi, căsătoriţi, împreunăcu soţiile şi familiile lor ar $ făcut să nu mai încapă nici măcar un ac în încăpere. Ni Cuc rdea mai fericit dect pnă atunci, c'emndui ln"ă el peAlice şi Ric'ard. ^ 1ălăioara Alice, uite e ai a7uns tocmai bună de măritat, să ai "ri7ă sale"i un băiat la fel de !esel şi de sănătos ca şi tine. A', cred că ai şi pus tu

oc'ii pe cine!a, căutaţi şi !ă iubiţi ct mai mult, şi sa!eţi copii tot aşa de!eseli şi de sănătoşi ca şi !oiO Ni tu, Ric'ard, !oinicul meu, ai să intri ca săţifaci ucenicia întrun atelier de încălţăminte şi, după cte ştiu, în afară deasta, te mai pasionea#ă şi mu#ica, dacă nu mă înşel. Munceşte şi cntă, şi îţidoresc să ai întrade!ăr "eniu. 2ar nu trecu mult timp şi !alul tuturor micuţilor a7unse pnă la urmă săl in!ade#e. Erau patru la număr, trei băieţi şi o fetiţă, care se străduiau dinrăsputeri să se caţăre pe "enunc'ii lui. Ni, pentru început, Cuc îl luă în braţepe cel mai mare, pe eor"es, în !rstă de cel mult şapte ani, care se tră"eadin Maurice Morfain şi din 1ert'e Golli!et, părinţii $ind deci !ăr şi !erişoară,unul $ul lui Ramond Morfain şi

XI< al 8'eresei Froment, celălalt $ica lui Andre Golli!et şi a PaulineiFroment. ^ A', eor"es, scumpul meu micuţ, dra" nepoţel ai fetelor mele 8'erese cea bla7ină şi Pauline cea blondă Yc'ii tăi sunt cnd ca ai Paulinei,uite, cum erau mai înainte, şi cnd ca ai 8'eresei, cum au de!enit acum Ninici numi mai dau bine seama, "uriţa ta asta att de proaspătă şi de#mbitoare e a 8'eresei mele sau a Paulinei. =ărutămă aşa, tare, ct sepoate de tare, dra"ul meu micuţ eor"es, ca săţi aminteşti multa !reme,multă !reme de mine. 2upă aceea, !eni rndul lui re"oire 1onnaire, acesta $ind ce!a maimic, abia dacă a!ea cinci ani. Părinţii erau Felicien 1onnaire şi Uelene Golli!et,

Felicien $ind $ul lui =e!erin 1onnaire şi al Ceonorei ourier, iar Uelene, $icaluiQ Andre Golli!et şi a Paulinei Froment. ^ ;a te uită, încă un >ăcăiaş deal Paulinei mele. Kui aşa, re"oire, căbunica Pauline e bună cu tine şi are mereu braţele încărcate cu bunătăţi. Nimă iubeşti şi pe mine, străbunicul tău, mă iubeşti mult, nui aşa, re"oire îmi promiţi că ai să $i cuminte, cnd o săţi aduci aminte de mine. =ărutămă, sărutămă ct poţi de tare, şi să creşti frumos ca bradulO



Ni, pentru a sfrşi şi cu ceilalţi, îi luă pe ultimii doi, pe *lement şi peCuce, frate şi soră, unul pe "enunc'iul drept< celălalt pe "enunc'iul stn".*lement a!ea cinci ani, iar Cuce doi ani. Erau copiii lui Cudo!ic 1ois"elin şi aiMariettei Froment. Ca !ederea lor, amintirile sen"rămădiră aducnduidinainte pe Cudo!ic, $ul lui 1ois"elin şi al Antoinettei 1onnaire, şi pe Mariette,

$ica lui Uilaire Froment şi a *olettei, cea mai mare dintre delicioşii copii pecarei a!useseră Kanet şi Kişe. =ub aceste c'ipuri "in"aşe şi pure, cu părmoale şi buclat, renăşteau familiile 2ela!eau, 1ois"elin şi 1onnaire,amestecate cu propriul său sn"e. ^ Uopa sus, micuţul meu *lement, 'opa sus, micuţa mea Cuce,scumpii şi iubiţii mei copilaşi. 2acă aţi şti toate cte le re"ăsesc şi toate ctele citesc în adncul oc'ilor !oştri limpe#i. Micuţul meu *lement, eşti încă depe acum foarte cuminte şi foarte !oinic, o' am a>ato eu, sunt informat binede bunicul Uilaire, carei foarte mulţumit să te audă r#nd mereuO Ni tu,scumpa mea Cuce, att de mititică înct abia !orbeşti, mi sa spus că eştitotuşi o fetiţă cura7oasa, care nu pln"i niciodată şi îţi întin#i mnuţele spre

soare plina de !eselieO 8rebuie şi !oi doi să mă sărutaţi acum, frumoşii meicopilaşi adoraţi, $indcă !oi repre#entaţi cel mai bun lucru pe carel las înurma mea, toate forţele şi speranţele mele =e apropiară şi ceilalţi copii, şi Cuc ar $ !rut să aibă braţele destul delun"i pentru ai cuprinde pe toţi şi pentru ai strn"e "rămadă ln"ă pieptullui. Cor le transmitea opera pe care începuse so reali#e#e, lor, carerepre#entau forţele noului, în stare so facă să trăiască mai departe şi să sede#!olte la nesfrşit. Dntotdeauna a!usese încredere în copii, "ndinduse că"eneraţiile !iitoare !or $ acelea care !or desă!rşi opera lui de instaurare afericirii în lume. *e testament plin de dreptate, de ade!ăr şi de bunătate lăsaprin aceşti copii scumpi, care se tră"eau din sn"ele lui şi de care@ era

încon7urat cu atta dra"oste, în pacea şi seninătatea ultimelor sale clipe de!iaţă, cu ctă plăcere făcea din ei e)ecutorii !isului său de a reali#a oomenire din ce în ce mai liberă şi mai fericită ^ 2uceţi!ă, duceţi!ă la 7oacă, scumpii mei copii, şi căutaţi să $ţifoarte cuminţi, foarte drepţi şi foarte buni în !iaţă Aduceţi!ă aminte că maţisărutat cu toţii astă#i, "ndiţi!ă la mine cu dra"oste şi iubiţi!ă întotdeauna,ct mai mult cu putinţă, unii pe ceilalţi Heţi a7un"e să clesă!rşiţi întro #iceea ce am început noi, iar copiii !oştri, la rndul lor, !or trebui sădesă!rşească şi ei ceea ce !eţi începe !oi, adică tot mai multă muncă, totmai multă !iaţă şi tot mai multă dra"oste. 2eocamdată, dra"ii mei copii,duceţi!ă, duceţi!ă să !ă 7ucaţi, şi !ă doresc ct mai multă sănătate şi ct

mai multă !eselie Hă#nd că pe Cuc îl părăsesc puţin cte puţin puterile, Gosine, =ceuretteşi =u#anne se "ndiră atunci să dea drumul acasă cetei !esele, de teamă că, 7ucnduse în 7urul lui, să nu facă prea mult #"omot. 2ar Cuc nu fu de acordcu aşa ce!a, e)primnduşi dorinţa să păstre#e copiii pe ln"ă el, pentru aputea muri încetişor, în clinc'etul cristalin al rsetelor de copii. Ni că#ură deacord săi lase să se 7oace 7os, în "rădină, sub fereastra lui. 2e acolo îi au#eaşi îi !edea, şi astfel era mulţumit.



Ca ori#ont, soarele începuse acum să coboare înspre a$nţit@ un soareuriaş de !ară, care făcea să strălucească oraşul între". *amera părea cu totulpoleită, ca întro apoteo#ă de "lorie, şi Cuc, în mi7locul acestei splendori,aşe#at în adncul fotoliului său, păstră multă !reme tăcerea, stnd cu oc'iiaţintiţi asupra imensităţii #ării. Y pace adncă se aşternuse Gosine şi

=oeurette, tăcute ca ţi el, se apropiară re#emnduşi coatele de braţelefotoliului, la dreapta şi la stn"a lui, în !reme ce =u#anne, aşe#ată ca şi Cuc,părea că urmăreşte la rndul ei $rul aceluiaşi !is. Nin cele din urmă Cuc !orbicu un "las slab, care părea că se depărtea#ă din ce în ce mai multL ^ 2a, da, oraşul nostrui acoloO 1eauclairul care sa renăscut dincenuşă străluceşte acum în aerul curat, şi am constatat că şi oraşele !ecine,1rias, Ma"nolles, Formeries şi =aint*ron, care neau urmat e)emplul, au.A7uns să se înalţe din pămnt, cşti"ate de ceea ce au !ă#ut cu oc'ii şidoritoare să dobndească fericirea atotputernicaO 2ar, dincolo de linia astalar"ă a ori#ontului, de cealaltă parte amunţilor 1leuses sau acolo, 7os, în#area care se pierde dincolo de cmpia Rouma"ne, oare ce !a de!eni lumea

lar"ă ?unde pro!incii între"i şi c'iar naţiuni se a>a încleştate într o luptă îndelun"ată, încercnd să străbată un drum aspru şi sn"eros către oraşulfericit Kăpădit de "nduri, tăcu din nou. Kui scăpa faptul că pretutindeni sepetrecuseră tot felul de sc'imbări, care se propa"au în $ecare ceas cu o!ite#ă din ce în ce mai mare. Ca început numai în oraşe, mişcarea aceastacuprinsese treptattreptat diferitele pro!incii din 7ur, apoi naţiunea întrea"ă,ba c'iar şi naţiunile în!ecinate şi nu mai e)istau frontiere şi nici munţi sauoceane de netrecut, ideea de libertate #bura de la un continent la. Altul,măturnd "u!ernele deopotri!ă cu reli"iile şi unind neamurile. Kumai că înaceastă mişcare de refacere a omenirii, e!enimentele nu se desfăşurau peste

îot în acelaşi fel. Dn !reme ce 1eauclairul se de#!oltă fără prea multe lupte,mulţumită e)perienţei dobndite prin asociere, îndreptnduse lent înspredobndirea tuturor libertăţilor, în alte părţi ale lumii i#bucnea re!oluţia!iolentă, cu !ărsări de sn"e, masacre şi incendii. Ku e)istau două state!ecine care sa $ apucat pe acelaşi drum, dar, pe căile cele mai diferite şifolosind metodele cele mai di!erse, toate popoarele se întlneau în ideea dea întemeia aceeaşi şi aceeaşi societate nouă, societatea înfrăţită unde sa sereali#e#e pnăa cele din urmă nă#uinţa spre unire a omenirii. Ni Cuc reluă, ca întrun !is, cu !ocea lui care slăbea din ce în ce maimultL ^ A' Aş !rea să ştiuO 2a, da Aş dori să a>u înainte de a mă despărţi

de opera pe care am începuto, pnă unde a a7uns în momentul ăsta imensamuncăO Maş odi'ni mai liniştit în mormnt, dacă aş lua cu mine mai multecertitudini şi speranţe. =e aşternu din nou tăcerea. Dntocmai ca şi el, Gosine, =ceurette şi=u#anne, foarte bătrne, foarte frumoase şi foarte bune, !isau fără încetare,cu oc'ii pierduţi în depărtări. 2upă un timp, Gosine fu aceea care desc'ise discuţiaL



^ Am a>at nişte lucruri noi, un drumeţ mia po!estit treburile asteaO întro republică mare, adepţii ideilor colecti!ismului au de!enit stăpni peputere. Hreme de ani de #ile au purtat una dintre cele mai îndr7ite luptepolitice, pentru a putea pune stăpnire pe *amera deputaţilor şi pe "u!ern.Ni, pe căi le"ale, nu au putut să a7un"ă la asta, a trebuit în cele W din urmă să

dea o lo!itură de stat, atunci< cnd sau simţit în puteri şi au a!utcertitudinea că !or "ăsi un spri7in temeinic în popor. Dncepnd încă de a doua#i ?şiau pus în aplicare între" pro"ramul, elabornd le"i şi decrete. Au început e)proprierea în masă a tuturor a!erilor pri!ate, care au de!enitbunuri ale între"ii naţiuni, şi toate mi7loacele de producţie sau înapoiatmuncitorilor. Kau mai e)istat niciT proprietari, nici capitalişti şi nici patroni,numai statul a rămas să domnească, stăpn peste toate bo"ăţiile societăţiişin acelaşi timp or"ani#ator şi făuritor al noii !ieţiO 2ar această imensărăsturnare a ornduirilor !ec'i, aceste modi$cări rapide şi radicale, aşa cume şi $resc, nu sau putut produce fără anumite tulburări cumplite. *laselesuspuse nu se lăsară deposedateT în felul acesta de bunuri şi i#bucniră

ră#meriţe în toate părţile. Proprietarii preferară să piară pe pra"uldomeniilorT care le aparţinuseră. Alţii distruseră bunurile, inundară mine,nimiciră căi ferate, de!astară u#ine, manufacturi, iar posesorii de capitaluri îşiarseră acţiunile şi îşi aruncară aurul înT mare. A fost ne!oie să se asedie#ecte!aT întreprinderi şi să se ia cu asalt oraşe între"i. Hreme de ani de #iledomni un ră#boi ci!il cumplit, şi pietrele caldarmului fură roşii, iar pe apelerurilor plutiră la !ale cada!re de oameniO Apoi, statul odată format,oamenii se lo!iră de tot felul de di$cultăţi, pentru a preîntmpina di!erselesta!ile ce stăteau în calea noii ornduiri. Yra de lucru de!enise etalonul de!aloare, permiţnd să se efectue#e sc'imburile mulţumită unui sistem în carepreţul bunurilor se calcula în funcţie de aceasta. Dn primul rnd se crease o

comisie de statistică, în stare să !e"'e#e asupra producţiei şi reparti#ndprodusele în funcţie de munca $ecăruia. 2upă aceea, se simţise ne!oia altorforme de control, şi un aparat birocratic complicat care îşi făcea puţin ctepuţin locul părea că frnea#ă e!oluţia societăţii noi ce se forma. =e cădea dinnou întrun re"im de ca#armă, şi niciodată cadre mai dure nu înc'iseserăoamenii în tipare mai în"usteO Ni, cu toate acestea e!oluţia societăţii sedesfăşura înainte, repre#entnd, în ciuda di$cultăţilor întmpinate, un passerios înspre instaurarea dreptăţii, prin aceea că munca de!enea din nou oc'estiune de onoare, iar bo"ăţia se reparti#a pe #i ce trece cu mai multăec'itate. Dn cele din urmă, aşa cum era şi normal, sa a7uns la dispariţia!ec'iului sistem de salari#are şi a capitalului, iar comerţul şi banii au fost

suprimaţi din !iaţa societăţii. Ni mi sa po!estit, c'iar aşa cum !ă spun acum,că statul acesta unde sau întronat ideile colecti!ismului, tulburat de atteaneînţele"eri şi stropit cu attea !ărsări de sn"e, a a7uns în cele din urmă săinstaure#e pacea şi solidaritatea frăţească, în mi7locul unui popor liber, deoameni muncitori. Gosine nu mai scoase nici un cu!nt, cufundată din nou întrocontemplare mută a !astului ori#ont ce se desc'idea în faţa ferestrelor. Ni Cucreluă încetişorL



^ Dntrade!ăr, este unul dintre drumurile sn"eroase acela pe care auapucato ei, şi noi nu am !rut să se întmple aşa ce!a. 2ar ce importanţă maipoate să aibă în această clipă una sau alta dintre căi, din moment ce ele ducspre instaurarea aceleiaşi unităţi şi armonii sociale Atunci, fu rndul lui =oeurette, care !orbi, cu oc'ii lar" desc'işi înspre

lumea ce sentindea dincolo de uriaşul promontoriu al munţilor 1leusesL ^ Am a>at şi eu o întrea"ă istorie despre nişte lucruri înspăimntătoare!ă#ute cu propriii lor oc'i de nişte oameni care mi leau po!estit apoi şi mieODntrunul dintre imensele state !ecine cu noi, re!oluţionarii au reuşit în celedin urmă să facă !ec'ea structură socială să sarăn aer, folosinduse dee)plo#iile bombelor şi rafalele mitralierelor. Mulţimile suferiseră att de multpnă atunci, înct se alăturaseră lor, desă!rşind opera de eliberare pe de oparte şi de distru"ere pe de altă parte, şi măturnd pnă la ultima rămăşiţă!ec'ea lume putre#ită. Multă !reme, oraşele arseseră ca nişte facle înnoapte, din mi7locul cărora se au#eau urletele foştilor călăi care eraumăcelăriţi şi care nu !roiau să moară. Ni toate acestea repre#entau un

ade!ărat potop de sn"e ce fusese pre#is şi despre a cărui necesitate pentrure"enerarea societăţii !orbiseră pnă atunci de multă !reme profeţii ideilorcolecti!isteO 2upă aceea, începură să se i!ească timpurile noi. Co#inca lornu era ?$ecăruia după munca sa ?, ci ?$ecăruia după ne!oile sale@. Yameniia!eau şi ei dreptul la o !iaţă mai bună, la locuinţe, la 'aine, la pinea #ilnică.=e strnseră aşadar toate bo"ăţiile "rămadă, apoi se împărţiră la toatălumea, fără să se raţionali#e#e ctuşi de puţin !reunele lucruri, pnă laepui#area lor completă. Fiindcă întrea"a omenire se a>a în plină acti!itate şipentru că natura era folosită metodic şi ştiinţi$c, puteau să reali#e#e ocantitate incalculabilă de produse, o a!ere imensă, su$cientă să satisfacăne!oile unei populaţii de #ece ori mai mari. Dn #iua în care societatea

necinstită şi para#itară a dispărut, şi odată cu ea şi banii, sursa tuturorcrimelor, şi le"ile, le"ile sălbatice pline de restricţii şi represiuni, surse aetuturor nedreptăţilor, pacea a putut $ întronată întro comunitate undedomneşte libertatea şi unde fericirea $ecăruia este dobndită de pe urmafericirii tuturoraO Ni nu tu autoritate de nici un fel, nu tu le"i şi nici forme de"u!ernămnt. Re!oluţionarii adoptaseră metoda de a trece totul prin foc şisabie, nea!nd încotro şi $ind ne!oiţi să recur"ă la această primăe)terminare de la început, con!inşi $ind că altminteri nar $ putut să smul"ădin rădăcini stră!ec'ile ata!isme ale monar'iei şi bisericii şi nici să stri!eascăoprimarea în ultima ei formă, dect prin intermediul acestei brutalecauteri#ări a plă"ii care persista de secole şi secole. 2acă !roiau, a nu se

a7un"ă din nou la trecutul de despotism şi orori, era ne!oie să rete#i dintrolo!itură orice fel de le"ătură cu el. Dntrea"a politică a acelor !remi îndepărtate era rea şi otră!itoare pentru că, în mod fatal, era alcătuită dincompromisuri şi tr"uieli, de pe urma cărora de#moşteniţii soartei rămneau întotdeauna cei păcăliţiO Ni !isul adepţilor ideilor colecti!iste de a înălţapeste ruinele !ec'ii lumi distruse o !iaţă nouă, mndră şi curată, începuse deatunci să se în$ripe. Repre#entau cea mai lar"ă şi mai ideală concepţie, dupăcare să se făurească o omenire unde să domnească dreptatea şi liniştea, iar



omul să se de#!olte liber, întro societate liberă, $ecare făptură $ind scutităde orice fel de obstacole în !iaţă şi bucurnduse la nesfrşit de toatesimţurile şi drepturile sale, e)ercitnduşi din plin libertatea de a trăi şi de a $fericit, folosinduse de partea cei re!ine din bunurile de pe acest pămnt.Puţin cte puţin, mişcarea sa transformat în felul acesta întro re!oluţie

comunistă, căci nu era în realitate dect o împotri!ire faţă de o politicănedreapta, deosebinduse de alte forme socialiste doar prin aceea că socoteacă trebuie dobort absolut totul la pămnt pentru a putea apoi reconstruitotul de la început. Re!oluţionarii acceptau asociaţiile, ideea alcătuirii unor"rupe libere de oameni care să lucre#e în sc'imburi, fără ca acti!itatea săcunoască o clipă de ră"a#, forţele c'eltuinduse şi refăcnduse fără încetare, întocmai ca sn"ele din trupuri, şin felul acesta imensul stat din !ecinătateanoastră a !enit să se alăture tuturor celorlalte popoare eliberate, reali#nd împreună marea înfrăţire şi solidaritate uni!ersală. =oeurette tăcu şi rămase nemişcată şi !isătoare, cu coatele re#ematede spetea#a fotoliului, şi Cuc spuse încetişor, cu "lasul lui care se în"reuna

din ce în ce mai multL ^ 2a, în ultimă instanţă, în pra"ul ţării fă"ăduinţei, !enea rnduloamenilor de acţiune, după cel al adepţilor ideii colecti!ismului, să se alăturediscipolilor doctrinei lui Fourier. Ni c'iar dacă drumurile lor sunt diferite de alenoastre, scopul tuturor e mereu acelaşi. Apoi, după un timp de "ndire, spuse din nouL ^ *te lacrimi şi ct sn"e, ce de ră#boaie înspăimntătoare pentru adobndi pacea şinfrăţirea între popoare, dorită la fel de toată lumeaYamenii sau măcelărit între ei, fraţi cu fraţi, cnd problema se reduceanumai la "ăsirea unei căi la dreapta sau la stn"a pentru a a7un"e ct mai re<pede la fericirea $nală

2in fotoliul unde stătuse pnă atunci tăcută, cu pri!irea pierdută, şi eala fel ca şi ceilalţi, dincolo de linia ori Z #ontului, =u#anne începu în cele din urmă să !orbească încetişor,cuprinsă de un imens $or de milăL ^ A', ăsta a fost ultimul ră#boi, ultima încrncenare a popoarelor Afost att de în"ro#itor, înct oamenii şiau frnt cu acest prile7 paloşele şi aunimicit toate tunurileO Ymenirea se a>a întrun moment de mare cumpănă,cnd începu lupta pentru reînnoirea sa, şi eu am a>at acesteT lucruri înspăimntătoare de la nişte oameni a căror naţiune fusese pe punctul săpiară de pe faţa pămntului, din pricina acestui şoc puternic dintre state. Dn!alul deT nebunie de care fuseseră cuprinse popoare între"i, o 7umătate din

Europă, repre#entnd ba#a societăţii !iitoare, se aruncase asupra celeilalte 7umătăţi, şi după aceea !enise rndul şi altor continente, în !reme ce >otelelor se ciocneau pe toate mările şi oceanele lumii pentru a dobndi supremaţiaasupra apelor şi uscatului. Kici o naţiune nu putuse să rămnă deoparte, seantrenaseră unele pe altele, şi două armate imense a7unseseră să se întlnească pe linia de bătaie, toate popoarele $erbnd cuprinse de furiiancestrale, $ind 'otărte să se #drobească, ca şi cum pe cmpiile "oale şisterpe ar $ e)istat, din doi oameni, unul în plusO Ni cele două armate imense



alcătuite din fraţi care se duşmăneau se întlniră în mi7locul Europei, pe un!ast cmp de luptă, unde milioane de $inţe puteau să se măcelărească în!oie. Armatele se desfăşurară dea lun"ul a le"'e şi le"'e, urmate de altetrupe de întăritură şi se scurse un att de mare torent de oameni, înctbătălia dură !reme de o lună de #ile. Dn $ecare clipă e)ista un nou contin"ent

de carne omenească pentru "loanţe şi "'iulele. Ku mai a!eau nici măcartimpul să ridice morţii şi "răme#ile de trupuri alcătuiau #iduri îndărătul cărorare"imente noi, fără de număr, !eneau să e omoare. Koaptea nu punea capăt încrncenărilor şi oamenii continuau să se măcelărească şi pe întuneric. Ca$ecare răsărit, soarele lumina bălţi întinse de sn"e, un cmp de măcel, depe care se aduna o recoltă oribilă de cada!re în"rămădite unele peste altele,şirurişiruri din ce în ce mai înalteO Pretutindeni răbufneau detunăturile, între"i corpuri de armată dispăreau dintro lo!itură, ca trăsnite. Ku era nicimăcar ne!oie ca luptătoţii să se apropie unii de alţii şi nici să se !adă unii pealţii, pentru că tunurile desă!rşeau opera de distru"ere dintro parte întraltaa ori#ontului şi lansau obu#e ale căror e)plo#ii rădeau totul de pe 'ectare

între"i de teren, as$)iau şi otră!eau oamenii. *'iar şi din cer, diri7abilelea#!rleau bombe şi incendiau în trecere oraşele. =a!anţii descoperiserăe)plo#i!i şi arme de foc în stare să aducă moartea de la distanţe uluitoare şisă în"'ită pe neaşteptate un popor între", întocmai ca nişte cutremure depămntO Ni ce masacru monstruos a a!ut loc în ultima seară a acestei uriaşebătălii Kiciodată pnă atunci nu se adusese un asemenea sacri$ciu #eilorră#boiului. Mai mult de un milion de oameni îşi "ăsiseră odi'na de !eci acolo,pe cmpurile întinse, acum de!astate de ur"ie, dea lun"ul albiilor de ruri şisub arborii smulşi din rădăcini ai li!e#ilor. Puteai să mer"i ore şi oren şir,$indcă mereu întlneai o tristă recoltă din ce în ce mai bo"ata de trupuri de

Documents

Emile Zola - Munca