Capitol bogat şi complex de cercetare eminesciană, Eminescu şi Transilvania impune relevarea unor aspectedefinitorii pentru universul artistic al poetului naţional.

Se cuvin amintite, mai întâi, câteva repere biografice careau marcat destinul literar al poetului. Aserţiunea că Emi-nescu este de neconceput fără Transilvania este demon-strabilă chiar prin câteva elemente biografice fundamentale:dascălul său de la Cernăuţi, Aron Pumnul, era ardeleandin Cuciulata Făgăraşului şi unul dintre fruntaşii Revo-luţiei transilvane de la 1848; cercetările mai noi de istorieliterară (D. Vatamaniuc, Ion Roşu etc.) au impus adevărulcă ascendenţii pe linie paternă ai poetului erau din Ardeal,din jurul Blajului. Poetul debutează într-o revistă arde-leană, în „Familia” lui Iosif Vulcan. Acestuia îi datoreazăpoetul şi numele ce a devenit o stea fixă a literaturii române(schimbând Eminovici cu Eminescu), scriind rânduri deentuziastă întâmpinare a unui debutant: „Cu bucurie des-chidem coloanele foii noastre, acestui june de numai 16ani, care cu cele dintâi poezii ale lui ne-a surprins plăcut”.De altminteri, prima perioadă a poeziei eminesciene va figăzduită în „Familia” în cvasitotalitatea ei. Muza inspira-toare a lui Eminescu şi marea sa dragoste, Veronica Micle(n. Ana Câmpeanu), era originară din Năsăud şi pribegisecu familia peste munţi, stabilindu-se la Iaşi, după 1848.Titu Maiorescu, criticul literar care-l va impune în conşti-inţa românească într-un portret cu însemnele genialităţii,era fiul unui cărturar ardelean paşoptist, Ioan Maiorescu,din Bucerdea Grânoasă (jud. Alba) şi unul din înnoitoriiînvăţământului în Ţara Românească. În toate etapele vieţii,între prietenii lui Eminescu găsim ardeleni. La Cernăuţi eraprieten cu Ionel Neamţu, din ţinutul Năsăudului, şi,poate, călătoria din 1866 în Transilvania este explicabilăşi prin îndemnurile acestuia. La Blaj se va împrieteni cuFilimon Ilea, Ştefan Cacoveanu, Grigore Dragoş ş.a.Unora le dedică poezii (Amicului F.I., Fratelui GregoriuDragoș) sau le dăruieşte cărţi. Cu unii dintre ei continuăprietenia şi în perioada studiilor de la Viena, iar când segândeşte la sărbătorirea jubiliară de la Putna (1871), întrupomenirea lui Ştefan cel Mare, una din cele mai pateticeinvitaţii o adresează „junimii studioase” blăjene, în mij-locul căreia petrecuse un răstimp de trei-patru luni în varaanului 1866. Unul din marii săi prieteni, alături de poet

în momentele sale de cumpănă sufletească, a fost tot unardelean: Ioan Slavici.

Când Eminescu spune: „întâmplarea a făcut ca încă dintinereţe să cunosc poporul românesc în cruciş şi în curmeziş”,se referă la călătoriile sale în Transilvania între anii 1864-1869, când a cunoscut bine oraşele Braşov, Blaj, Lugoj ş.a.,despre care ne-a lăsat aprecieri memorabile: „Arătaţi-mi,Dvs., – îi scria lui Iacob Negruzzi – un oraş patriotic caBraşovul...”, iar numele eminescian al Blajului sintetizeazămetaforic importanţa oraşului în cultura şi istoria noastră:„Mica Romă”.

Întâlnirea lui Eminescu cu Transilvania se răsfrânge de-cisiv în opera sa în aproape toate domeniile scrisului emi-nescian, de la culegerea de literatură populară şi până ladramaturgie. Transilvania este o temă fundamentală a ope-rei eminesciene. Debutul publicistic, urmând celui poetic,are loc tot într-o publicaţie ardeleană, „Federaţiunea”, cuarticole în care apără drepturile naţionale ale românilordin Transilvania cu argumente ce amintesc paginile istoriceale reprezentanţilor Şcolii Ardelene şi care-i vor pricinuiprima confruntare cu justiţia. Unicul său roman, Geniupustiu, este, în esenţă, un jurnal al Revoluţiei transilvănenede la 1848, reînviind epic scene povestite lui Eminescu înpopasul blăjean din 1866 de prietenul său, Filimon Ilea, saudintr-o altă călătorie în Transilvania de sălăjeanul IoniţăScipione Bădescu. De altminteri, anul revoluţionar 1848a fost una din temele ce-l obsedau în creaţia sa de tinereţe:lui Andrei Mureşanu îi consacră trei variante de poem dra -matic, prin care impune în literatura noastră imaginea detribun a autorului Răsunetului: „Deşteaptă-te, române,poet al libertăţii/ Nu plânge pe cenuşa geniilor străbuni,/E timp să-nalţi stindardul în numele dreptăţii/ E timp să-ţicalci tiranii, e timp să te răzbuni”. În publicistica sa dincoloanele „Timpului”, se fac adesea referiri elogioase şi laceilalţi revoluţionari paşoptişti (George Bariţiu, TimoteiCipariu, Andrei Şaguna, Aron Pumnul, Simion Bărnuţiu)într-un fel de variantă gazetărească a „Epigonilor”, pentrucă şi aceştia sunt evocaţi ca „sfinte firi vizionare”. În con-cepţia lui Eminescu, Revoluţia transilvană de la 1848 reluavechi nemulţumiri sociale şi naţionale ce au dus la Răs-coala lui Horia în 1784; de aceea, prima imagine memo-rabilă a lui Horia în poezia românească o datorăm tot lui

ASTRA / 1-2, 2016http://www.revista-astra.ro/literatura/

ION BUZAȘI

Eminescu şi Transilvania150 de ani de la itinerariul transilvan al lui Eminescu și de la popasul blăjean (1866)

Istorie literară

40

Eminescu, într-o poezie omonimă, anticipând evocărilepoetice de mai târziu ale lui Aron Cotruş şi Nichita Stă-nescu.

În bogata bibliografie eminesciană se impunea apariţiaunei cercetări amănunţite şi documentate a legăturilor luiEminescu cu Transilvania, lacună împlinită prin apariţiacărţii lui D. Vatamaniuc, Eminescu şi Transilvania, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1995.

Începând de la contemporanii poetului şi până la istori-ografi din zilele noastre, s-au scris multe pagini despreacest capitol de biografie eminesciană, dar aproape toatese menţin în generalităţi sau evocări sentimentale. În urmaunor minuţioase investigaţii arhivistice, D. Vatamaniucdepăşeşte stadiul unor asemenea „cercetări”, oferind o exe-geză cu o puternică armătură documentară. Va trebui sărenunţăm, de pildă, definitiv la căutarea originilor lui Emi-nescu în afara graniţelor româneşti, istoricul literar sta-bilind ascendenţa transilvană a străbunilor lui Eminescu.Se face pentru prima dată legătura între arborele genea-logic transilvan („vatra străbunilor lui Eminescu”) şi ar-borele genealogic bucovinean („a doua vatră astrăbunilor lui Eminescu”). Călătoria lui Emi-nescu în Transilvania ocupă un amplu spaţiu, iarîn cadrul acestuia un loc privilegiat are popasulblăjean din vara anului 1866. Consecvent prin-cipiului de a utiliza cu prudenţă şi rezervă memo-rialistica, D. Vatamaniuc stabileşte cu certitudinedata descinderii în Blaj a poetului – începutul luiiunie, mai precis 3 iunie 1866 – şi corectează le-genda despre Nicolae Mihu, măgărarul de la semi-nar, faimosul „povestaş”, căci documentele şcolarevorbesc despre un oarecare „Ioane Pop”, desprecare nu ştim dacă avea acelaşi har narativ.

Itinerariile transilvane ale lui Eminescu, coro-borate cu originea transilvană a „părinţilor dinpărinţi”, motivează interesul constant al poetuluipentru ardeleni, pentru viaţa culturală şi politicăa Transilvaniei. Activitatea în cadrul societăţii„România Jună” din Viena, cu scopul mărturisitde realizare a unităţii culturale a românilor, va ficontinuată cu gazetăria de la „Curierul de Iaşi” şimai ales de la „Timpul”, consemnând activitatea„Astrei” şi a „Societăţii pentru crearea unui teatruromânesc în Transilvania”. Mai impresionant esteinteresul acordat de Eminescu vieţii politice aromânilor transilvăneni; de fapt, Eminescu este,aşa cum se demonstrează într-un eseu urmat de oreprezentativă antologie, „apărătorul românilor depretutindeni”. Paginile cărţii lui Vatamaniuc stă-ruie asupra implicării lui Eminescu în viaţa politicăa românilor transilvăneni, de la articolele din„Federaţiunea” până la urmărirea atentă a fricţiu-nilor dintre „activiştii” şi „pasiviştii” români înparlamentul austro-ungar; de la încurajarea orică-

rei iniţiative menite să ducă la emanciparea naţională aunei provincii înrobite şi până la activitatea sa curajoasăîn cadrul Societăţii „Carpaţi” – asociaţie patriotică a arde-lenilor din Bucureşti în care a fost admis şi Eminescu pen-tru originea sa bucovineană şi ascendenţa sa transilvană.

Iorga a vorbit într-o pagină extraordinară din Istoria literaturii româneşti – Introducere sintetică despre semnifi-caţia călătoriei lui Eminescu în Transilvania: „După aceeapoetul a fost, mai mult în treacăt la Blaj, şi trecerea sa prinBlaj, legăturile sale cu ardelenii au avut o foarte mare in-fluenţă asupra lui, influenţă care se datoreşte înainte detoate cunoaşterii maselor ţărăneşti adânci, neprefăcute decultura superficială străină...”. „Zestrea de acasă” din Bu-covina natală – amintiri istorice ale unui trecut glorios, cuun adevărat cult pentru Ştefan cel Mare, „a înfrăţit-o acolola Blaj cu viaţa copiilor de ţărani, model de virtute simplă,pentru oricine, din orice timp şi din orice ţară.”. Se fun-damentează astfel două coordonate ale gândirii politiceeminesciene: admirația față de trecutul istoric și prețuireavirtuților morale ale poporului român.

ASTRA / 1-2, 2016http://www.revista-astra.ro/literatura/

41

Chip

IV

Istorie literară