Et resurrectionis erimus: calea de atac a apelului sau

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2018-04-03 11:04:19

Et resurrectionis erimus: calea de atac a apelului sau anularea hotarârii declarative

de moarte?

I. PRELIMINARII

1. Cauzele având ca obiect cereri de declarare judecatoreasca a morții sunt, din fericire, rare în practica

instanțelor de judecata, iar cazurile de „înviereˮ a persoanei declarata moarta prin hotarâre judecatoreasca sunt și

mai rare. Tocmai de aceea, atunci când apar în practica, se cuvine atenție sporita, nu numai dintr-o curiozitate

științifica sau publicitara, dar mai ales pentru ca este o buna ocazie de a reflecta asupra textelor de lege lata și de

lege ferenda.

2. Este și cazul dosarului soluționat în apel de instanța Tribunalului Vaslui, în ceea ce îl privește pe cetațeanul

declarat mort, ca urmare a faptului ca, de la data aflarii ultimelor vești despre existența acestuia, trecusera ani de

zile.

3. Chestiunea în discuție prezinta relevanța practica, mai ales în contextul globalizarii și al suprimarii

impedimentelor de libera circulație a persoanelor în diverse spații geografice, dintre cele mai îndepartate.

4. În fapt, la data de 26 august 2013

1

, conform surselor de informare disponibile în mod public, petenta a

formulat pe rolul Judecatoriei Bârlad o cerere de declarare judecatoreasca a morții soțului acesteia.

5. În urma probatoriului administrat, Judecatoria Bârlad a admis la data de 30 mai 2016 cererea de chemare în

judecata a petentei, dispunând declararea judecatoreasca a morții intimatului.

6. Conform informațiilor publice

2

, la data de 17 ianuarie 2018, intimatul declarat mort la data de 30 mai 2016,

prin Sentința civila nr. 1305 din 30 mai 2016, a formulat apel împotriva acestei din urma hotarâri judecatorești.

7. La data de 8 martie 2018, la primul termen de judecata, apelantul a precizat expres ca „înțelege sa formuleze

cerere de apel și nu dorește o cerere de constatare a nulitații hotarârii prin care a fost declarata moartea

judecatoreasca a acestuia”. Prin raportare la dispozițiile art. 949 din Codul de procedura civila, Tribunalul

Vaslui „invoca excepția inadmisibilitații apelului formulat de apelantul C. R. și acorda cuvântul parților pe

excepția invocataˮ. În urma deliberarii, tribunalul a admis aceasta excepție și, pe cale de consecința, prin Decizia

nr. 246 din 8 martie 2018, a respins apelul ca inadmisibil.

8. Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de control judiciar a reținut ca:

page 1 / 10


„Din cererea de apel formulata rezulta ca în esența apelantul dorește anularea hotarârii prin care a fost

declarata moartea apelantului, ca urmarea a împrejurarii ca acesta este în viața.

Astfel, în aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 948 (1) Cererea de constatare a nulitații hotarârii

declarative de moarte în cazul în care persoana este în viața se face la instanța care a pronunțat hotarârea. Tot

astfel se va proceda când se înfațișeaza certificatul de stare civila prin care se constata decesul celui declarat

mort. (2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost parți în procesul de declarare a morții și cu

participarea procurorului. Dispozitivul hotarârii de constatare a nulitații hotarârii, cu mențiunea ca aceasta a

ramas definitiva, se comunica serviciului de stare civila pentru anularea înregistrarii.

Mai mult, apelantul prin cererea depusa solicita și daune morale și materiale atât de la fosta soție, cât și de la

avocata acesteia G. L., ori o asemenea cerere este inadmisibila așa cu rezulta din dispozițiile art. 478 Cod

procedura civila: (1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. (2) Parțile nu

se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de aparare și dovezi decât cele invocate la

prima instanța sau aratate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și

administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri. (3) În apel nu se poate schimba calitatea parților,

cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot formula pretenții noi.

Prin respingerea apelului ca inadmisibil nu se aduce atingere dreptului de acces la o instanța, apelantul având

deschisa calea constatarii nulitații hotarârii judecatorești prin care s-a dispus declararea judecatoreasca a morții,

o cale eficienta și legala.

Astfel, în condițiile în care apelantul urmarește anularea sentinței civile nr. 1305/2016 a Judecatoriei B., calea

procesuala de urmat este cea prevazuta de dispozițiile art. 948 Cod procedura civila, și nu calea apelului, motiv

pentru acre instanța va respinge apelul ca inadmisibil.ˮ

3

II. CADRUL LEGAL APLICABIL

9. Procedura de declarare a morții pe cale judecatoreasca este prevazuta în legislație, în cuprinsul art. 944 – 951

din Codul de procedura civila, aceste texte legale fiind completate cu cele din materia dreptului substanțial din

cuprinsul art. 49 – 57 Cod civil.

III. DISCUȚII PRIVIND RESPINGEREA APELULUI CA INADMISIBIL

1. HOTĂRÂREA DECLARATIVĂ DE MOARTE ESTE SAU NU SUSCEPTIBILĂ DE APEL?

10. Prealabil, fața de soluția de respingere a apelului ca inadmisibil, îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1305

din 30 mai 2016 a Judecatoriei Bârlad, trebuie clarificat daca intimatul avea sau nu deschisa calea de atac a

apelului în cadrul procedurii de declarare judecatoreasca a morții.

11. Textele de drept procedural din aceasta materie, aparent, sunt neîndestulatoare, pentru ca nu prevad expres ca

hotarârea judecatoreasca de declarare a morții este supusa vreunei cai de atac de reformare sau ca este exceptata de

la apel.

12. În aceste condiții, devine aplicabil art. 466 alin. (1) Cod procedura civila, potrivit caruia: „Hotarârile

pronuntate în prima instanta pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede în mod expres altfelˮ.

13. Pe de alta parte, vocația generala la exercitarea caii de atac a apelului este confirmata și de interpretarea per a

contrario a prevederilor art. 947 alin. (1)

4

Cod procedura civila, care se refera la afișarea dispozitivului hotarârii de

declarare a morții ramase definitiva. Or, pentru ca aceasta sa ramâna definitiva, în privința hotarârii de declarare

page 2 / 10


judecatoreasca a morții aceasta trebuia sa îndeplineasca rigorile art. 634 alin. (1) Cod procedura civila.

14. Astfel, din enumerarea exhaustiva de la art. 634 alin. (1)

5

Cod procedura civila, singurele doua ipoteze care

ar ridica probleme ar fi cele de la pct. 1 și 2 Cod procedura civila, pentru ca acestea au în vedere hotarâri

judecatorești fața de care legiuitorul a suprimat calea de atac a apelului.

15. Pentru lamurirea acestei probleme, trebuie avut în vedere ca suprimarea caii de atac a apelului, în procedura

civila, este o dispoziție de excepție de la regula instituita, astfel cum am aratat, în cuprinsul art. 466 alin. (1) Cod

procedura civila, or, exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis, sens în care atât timp cât în cadrul

procedurii speciale a declararii pe cale judecatoreasca a morții legiuitorul nu a instituit expressis verbis o atare

limitare, apreciem ca apelul este calea de atac ordinara și de reformare ce se poate exercita împotriva hotarârii de

declarare a morții.

16. Prin urmare, la o prima analiza, devin incidente textele din materia cailor de atac, respectiv cele ale art. 466

alin. (1) Cod procedura civila.

17. Mai mult, se poate discuta incidența prevederilor din materia Procedurii necontencioase judiciare, dat fiind

ca procedura de declarare judecatoreasca a morții a fost deja calificata în literatura de specialitate ca fiind o

procedura necontencioasa judiciara speciala.

18. Astfel, art. 534 alin. (2) Cod procedura civila stabilește, în materie necontencioasa, ca: „Încheierea prin care

se solutioneaza cererea este supusa numai apelului, cu exceptia celei pronuntate de un complet al Înaltei Curti de

Casatie si Justitie, care este definitiva.ˮ

19. Așadar, calea de atac a apelului este deschisa în ceea ce privește hotarârea judecatoreasca de declarare a

morții unei persoane, atât în lumina dispozițiilor speciale din materia procedurii necontencioase, cât și a

prevederilor din procedura generala în materia cailor de atac.

20. Calificând excepția inadmisibilitații, literatura de specialitate

7

a aratat ca „excepția de inadmisibilitate a

apelului sau recursului declarat împotriva unei hotarâri definitive este de fapt o excepție de fond, pentru ca

privește exercițiul dreptului la acțiune, respectiv exercițiul acelui element al acțiunii care este calea de atacˮ.

Descopera oportunitațile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

21. Rezulta ca, în principiu, chiar și cel declarat mort prin hotarâre judecatoreasca avea deschisa calea de atac a

apelului, în vederea reformarii soluției primei instanțe, chiar daca nu se prevede expres ca hotarârea de declarare

judecatoreasca a morții este susceptibila de apel. Din acest punct de vedere soluția Tribunalului Vaslui este

discutabila, pentru ca apelul nu putea fi considerat ca inadmisibil, din moment ce hotarârea era susceptibila de

apel, potrivit legii.

22. Pe de alta parte, soluția pronunțata de Tribunalul Vaslui, care a respins apelul ca inadmisibil, cu motivarea ca

apelantul are deschisa calea acțiunii în anularea hotarârii declarative de moarte, acrediteaza teza conform careia cel

page 3 / 10


declarat mort, daca reapare, nu ar avea deschisa calea de atac a apelului, pentru ca ar exista aceasta cale speciala a

anularii hotarârii judecatorești.

23. Procedura anularii hotarârii declarative de moarte de la art. 949

8

Cod procedura civila nu este însa o cale de

atac speciala, per se, îndreptata împotriva hotarârii judecatorești declarative de moarte, ci reprezinta o acțiune

imprescriptibila pusa la dispoziția parților interesate prin care acestea pot cere anularea hotarârii declarative de

moarte, oricând.

24. Aceasta este o acțiune speciala, derogatorie de la principiul conform caruia hotarârile judecatorești nu pot fi

desființate pe calea unei acțiuni în anulare, ci pot fi desființate numai prin exercitarea cailor de atac prevazute de

lege.

25. Nu exista nicio dispoziție expresa care sa acrediteze ideea ca nu ar exista deschisa calea de atac a apelului,

doar pentru ca legea reglementeaza calea acțiunii în anularea hotarârii declarative de moarte.

26. Interpretând teleologic textul de la art. 949 Cod procedura civila, legiuitorul a dorit sa puna la dispoziția

persoanelor interesate un mijloc suplimentar prin care acestea sa poata cere desființarea hotarârii declarative de

moarte, oricând, fiind astfel înlaturate impedimentele legate de termenele în care pot fi exercitate caile de atac

împotriva hotarârilor judecatorești. Prin urmare, existența acțiunii în anulare nu exclude calea de atac a apelului și,

deci, nu transforma calea de atac a apelului într-una inadmisibila.

2. TITULARII DREPTULUI DE APEL. POATE PERSOANA DECLARATĂ MOARTĂ SĂ EXERCITE CALEA

DE ATAC A APELULUI?

27. Textul de lege din materia dreptului comun al apelului aplicabil în materia subiectelor cailor de atac din

cuprinsul art. 458 Cod procedura civila prevede: „Caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate în proces

care justifica un interes, în afara de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au si alte organe sau persoaneˮ.

28. De asemenea, în materia procedurii necontencioase, potrivit art. 534 alin. (4) Cod procedura civila, apelul

poate fi formulat de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la soluționarea cererii, termenul de apel

curgând de la data la care a luat cunoștința de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțarii.

29. În orice caz, în condițiile în care cel declarat mort prin hotarâre judecatoreasca a fost parte în proces și are,

evident, interes în desființarea hotarârii primei instanțe, fiind în viața, rezulta ca are și legitimare procesuala

(calitate procesuala) pentru a declara apel.

3. TERMENUL ÎN INTERIORUL CĂRUIA AR PUTEA FI EXERCITAT APELUL DE CĂTRE PERSOANA

DECLARATĂ MOARTĂ

30. Atât conform textelor din materia de drept comun a caii de atac a apelului, reprezentate de prevederile art.

468 alin. (1) Cod procedura civila, cât și dispozițiilor art. 534 alin. (3) și (4) Cod procedura civila, din materia

procedurii necontencioase judiciare, termenul în interiorul caruia intimatul putea promova calea de atac a apelului

era cel de 30 zile, reglementat la art. 468 alin. (1) Cod procedura civila, curgând de la comunicare, dat fiind ca

putem prezuma ca intimatul a lipsit la ultima ședința de judecata, termen de judecata la care trebuia citat prin

publicitate.

31. Problema care se ridica este aceea de a determina daca apelul era sau nu formulat în termen, fața de

împrejurarea ca partea adversa chiar a susținut la termenul de judecata din fața instanței de apel excepția

peremptorie de tardivitate, precum și faptul ca nu a fost formulata o cerere de repunere în termenul de a formula

apel, aspect ce constituie, de regula, un impediment dirimant la judecarea în fond a apelului.

page 4 / 10


32. Astfel, daca termenul de apel s-a împlinit, înseamna ca apelantul era, în realitate, decazut din dreptul de a

exercita apel în cauza, conform prevederilor art. 185 alin. (1) Cod procedura civila.

33. Pe de alta parte, se putea ridica și problema daca a început sa curga termenul de apel, respectiv trebuia

verificat daca au fost îndeplinita procedura de comunicare a hotarârii primei instanțe de declarare judecatoreasca a

morții.

34. În mod normal, cel declarat mort ar fi trebuit citat conform art. 946 alin. (2) Cod procedura civila, ceea ce nu

exclude însa și aplicarea prevederilor art. 167 alin. (2) Cod procedura civila referitoare la citarea prin publicitate

potrivit carora aceasta se face: „afisându-se citatia la usa instantei, pe portalul instantei de judecata competente si

la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciaza ca este necesar, instanta va dispune si

publicarea citatiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de larga raspândireˮ.

35. Comunicarea hotarârii primei instanțe este însa o chestiune distincta care prezinta interes în asemenea cauze.

36. În acest sens, se remarca faptul ca art. 947 Cod procedura civila cuprinde o reglementare speciala, potrivit

careia:

„(1) Prin grija instantei care a judecat cererea, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii ramase definitiva se va

afisa timp de doua luni la sediul acelei instante si al primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului

municipiului Bucuresti, în a carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum si la

acest domiciliu.

(2) Dispozitivul hotarârii va fi comunicat instantei de tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat

mort, spre a se numi un curator, daca va fi cazul.

(3) De asemenea, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii, cu mentiunea ca hotarârea a ramas definitiva, va fi

comunicat serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor de la ultimul domiciliu cunoscut al celui

declarat mort, pentru a înregistra moartea.

(4) Când este cazul, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii va fi notat în cartea funciara si se va înregistra în

registrul comertului, în registrul succesoral, precum si în alte registre publice.ˮ

37. Rezulta ca textul prevede expres modalitațile în care se face comunicarea hotarârii, însa are în vedere nu

comunicarea hotarârii primei instanțe în vederea exercitarii cailor de atac, ci se refera expres la comunicarea „

dispozitivului hotarârii de declarare a morții ramasa definitiva”, rațiunea acestei comunicari fiind aceea de a

asigura o publicitate cu rol de informare, timp de 2 luni, urmata de îndeplinirea formalitaților de publicitate

prevazute de lege în vederea efectuarii opozabilitații fața de terți.

38. Prin urmare, în ceea ce privește comunicarea hotarârii primei instanțe în vederea unei eventuale exercitari a

caii de atac, devin aplicabile prevederile art. 427 alin. (1) din Codul de procedura civila, care ar trebui coroborate

cu prevederile din materia citarii, ceea ce înseamna ca hotarârea primei instanțe va fi considerata ca fiind

comunicata persoanei care a fost declarata moarta în aceleași modalitați în care s-a realizat citarea.

39. În aceste condiții, daca citarea s-a realizat prin publicate, în sensul art. 167 alin. (2) din Codul de procedura

civila, dupa cum rezulta din informațiile publice legate de judecata din prima instanța, s-ar putea primi soluția

conform careia hotarârea primei instanțe de declarare judecatoreasca a morții, mutatis mutandis, trebuie afișata atât

la ușa instanței și pe portalul instanței de judecata, cât și la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

Astfel, la expirarea termenului de apel calculat de la cel mai tardiv moment de afișare prin publicitate a sentinței de

declarare judecatoreasca a morții, dintre cele trei imaginate de textul de lege, se poate considera ca hotarârea

page 5 / 10


declarativa de moarte a ramas definitiva fața de persoana declarata judecatorește moarta în prima instanța, dupa

care s-au realizat formalitațile de „comunicare” a dispozitivului hotarârii definitive, prevazute de art. 947 Cod

procedura civila.

40. În ipoteza în care hotarârea declarativa de moarte nu a ramas definitiva, iar persoana declarata moarta de

catre prima instanța reapare, este oportuna desființarea acesteia pe calea apelului, mai ales ca hotarârea declarativa

de moarte nu a produs efecte juridice erga omnes, ca urmare a faptului ca numai la ramânerea definitiva a hotarârii

declarative de moarte dispozitivul acesteia se va comunica, în temeiul art. 947 alin. (3) Cod procedura civila,

serviciului de stare civila, pentru a fi înregistrata moartea, și, mai mult, în baza alin. (1) și (2) ale art. 947,

dispozitivul hotarârii va fi afișat timp de 2 luni la sediul instanței care a judecat cererea de declarare a morții, la

sediul primariei comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București, în a carei raza teritoriala a

avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum si la acest domiciliu și la instanța de tutela de la ultimul

domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

41. Textul art. 947 Cod procedura civila se coreleaza astfel cu prevederile art. 18 alin. (1) Cod civil: „Drepturile,

actele si faptele privitoare la starea si capacitatea persoanelor, cele în legatura cu bunurile care apartin acestora,

precum si orice alte raporturi juridice sunt supuse publicitatii în cazurile expres prevazute de legeˮ, și ale art. 20

alin. (1): „Publicitatea asigura opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum si a oricarui alt raport juridic

supus publicitatii, stabileste rangul acestora si, daca legea prevede în mod expres, conditioneaza constituirea sau

efectele lor juridice.ˮ

42. Rezulta ca, în ipoteza în care cel declarat mort reapare înainte ca hotarârea de apel sa ramâna definitiva, are

atât interes legitim, cât și calitate procesuala, inclusiv capacitate procesuala de a declara apel.

43. În ipoteza în care, însa, hotarârea declarativa de moarte a ramas definitiva, potrivit legii, prin neapelare,

fața de cel declarat mort, înseamna ca persoanei respective i-a încetat capacitatea civila de folosința pe data morții

stabilita prin hotarârea judecatoreasca. În acest sens, art. 35 Cod civil, stabilind limitele temporare ale capacitații

de folosința, prevede ca aceasta „începe la nasterea persoanei si înceteaza odata cu moartea acesteiaˮ.

44. În aceste condiții, apelul nu ar mai putea fi exercitat decât prin repunerea în termenul de apel, conform

prevederilor art. 186 alin. (2) Cod procedura civila.

45. Se remarca însa și o alta problema careia instanța de apel ar fi trebuit sa îi dea dezlegare, și anume daca

însași cererea de repunere în termenul de apel și, implicit cererea de apel, ar mai putea fi cercetate, urmare a

faptului ca titularul celor doua cereri nu are capacitate civila de folosința.

46. Astfel, în temeiul art. 56 alin. (1) Cod procedura civila, „Poate fi parte în judecata orice persoana care are

folosinta drepturilor civileˮ, iar conform art. 55 Cod procedura civila, „Sunt parti reclamantul si pârâtul, precum

si, în conditiile legii, tertele persoane care intervin voluntar sau fortat în procesˮ.

47. Apare ca evident ca judecatorii apelului se pot afla în fața unei situații ingrate, ca urmare a ramânerii

definitive a hotarârii declarative de moarte, în condițiile în care aceasta și-a produs efectele.

48. Rezulta ca se naște un concurs între excepția tardivitații cererii de apel, pe de-o parte, și excepția lipsei

capacitații procesuale de folosința a apelantului, pe de alta parte, iar soluția care poate fi data acestui concurs difera

dupa cum s-a formulat sau nu și cerere de repunere de termen.

49. Așadar, revenind la problema pe care o avea de tranșat instanța de apel, aceasta era aceea de stabilire a

page 6 / 10


capacitații procesuale de folosința, condiție de exercitare a acțiunii civile, conform art. 32 alin. (1) lit. a) Cod

procedura civila. Aceasta deoarece în cazul în care se reține ca partea nu are capacitate de folosința, instanța de

apel ar fi trebui sa constate nulitatea absoluta a cererii de apel, conform art. 56 alin. (3)

9

raportat la art. 40 alin. (1)

teza întâi

10

Cod procedura civila.

50. În ipoteza în care apelul este formulat tardiv, dar exista o cerere de repunere în termenul de formulare a

acestuia, instanța de judecata poate dispune, în temeiul art. 248 alin. (4) Cod procedura civila, unirea excepție

lipsei capacitații de folosința cu fondul cauzei, având în vedere ca, pentru soluționarea excepției, este nevoie de

administrarea acelorași dovezi ca pentru soluționarea fondului.

51. Într-adevar, apelantul, pe calea apelului, propunând administrarea de probe în apel, poate sa faca dovada

netemeiniciei cererii de declarare judecatoreasca a morții sale, sens în care, chiar daca instanța de apel ar pune în

discuție excepția lipsei capacitați procesuale de folosința a apelantului, administrând aceleași probe ca pentru

soluționarea fondului, ar respinge-o în cazul în care, din probatoriul administrat în apel, s-ar fi demonstrat ca

cererea de chemare în judecata este neîntemeiata. Practic, soluția asupra excepției capacitații procesuale de

folosința a apelantului cu privire la cererea de repunere în termen și, implicit a cererii de apel, depinde chiar de

existența capacitații sale de folosința, adica de stabilirea erorii judiciare a primei instanțe care l-a declarat mort.

52. În ipoteza în care apelul este tardiv, dar nu exista o cerere de repunere în termenul de formulare a

acestuia, vin în concurs excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a apelantului cu excepția de tardivitate a

cererii de apel.

53. Formal, din punct de vedere juridic, ar deveni aplicabile prevederile art. 248 alin. (1) Cod procedura civila,

potrivit carora „Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond

care fac inutila, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea în fond a cauzeiˮ.

54. Practic, literatura de specialitate a tranșat deja ca excepția de tardivitate este o excepție de procedura, iar

excepția lipsei capacitații procesuale este una de fond, având în vedere ca cea din urma se afla „în strânsa legatura

cu pretenția dedusa judecații, mai exact cu exercițiul dreptului la acțiuneˮ

11

.

55. Oricum, chiar și într-o asemenea ipoteza, soluția instanței de apel este criticabila sub aspectul respingerii

apelului ca inadmisibil, pentru ca, în realitate, excepția inadmsibilitații nu era cea incidenta în cauza. Apelul era

tardiv și totodata formulat de o persoana fara capacitate procesuala de folosința, iar soluția procedurala în speța

depindea de soluția acestui concurs între excepții.

4. CAPACITATEA PROCESUALĂ DE FOLOSINȚĂ A CELUI DECLARAT MORT PE CALE

JUDECĂTOREASCĂ ÎN CAZUL EXERCITĂRII ACȚIUNII ÎN ANULAREA HOTĂRÂRII DECLARATIVE DE

MOARTE

56. S-ar putea opina în sensul ca legiuitorul a pus la dispoziție persoanei declarata moarta pe cale judecatoreasca

numai acțiunea reglementata legal în cuprinsul art. 949 Cod procedura civila, acest text referindu-se expres la

modalitatea în care poate fi constatata nulitatea hotarârii declarative de moarte în cazul în care persoana este în

viața. Altfel spus, persoana declarata moarta pe cale judecatoreasca și care se afla în viața nu ar putea niciodata

uzita de calea de atac a apelului (pentru ipoteza în care se mai afla în termenul de exercitare a apelului), deoarece,

din cauza lipsei de capacitate de folosința (pierduta odata cu pronunțarea în prima instanța a hotarârii declarative

de moarte), nu ar putea sta în proces ca titular al cererii de apel.

57. Nu împartașim aceasta interpretare, dat fiind ca legiuitorul, în cuprinsul art. 949 Cod procedura civila, nu

identifica ca titular al acestei acțiuni, în mod expres, persoana în viața declarata moarta pe cale judecatoreasca,

page 7 / 10


respectiv legiuitorul nu i-a oferit acestei persoane o capacitate de folosința anticipata, reziduala sau speciala de a

exercita unele drepturi procesuale, pâna la momentul la care s-ar pronunța pe fond hotarârea judecatoreasca asupra

cererii de constatare a nulitații hotarârii declarative de moarte.

58. În susținerea acestei linii de gândire, avem în vedere cazurile de excepție, pe care, derogând de la regula

conform careia pot avea drepturi și obligații civile numai persoanele (fizice ori juridice) cu capacitate de folosința,

legiuitorul le-a reglementat expres.

59. Astfel, în cazul persoanei fizice, legiuitorul, dând concretețe normativa adagiului latin „Infans conceptus pro

nato habetur quoties de commodis ejus agiturˮ, l-a sintetizat în cuprinsul art. 36 Cod civil, stabilind ca: „

Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însa numai daca el se naște viu. Dispozițiile art. 412

referitoare la timpul legal al concepțiunii sunt aplicabileˮ.

60. De asemenea, în cazul persoanei juridice supuse înregistrarii, legiuitorul i-a oferit acesteia o capacitate de

folosința anticipata, în cuprinsul art. 205 alin. (3) Cod civil, pentru situația în care persoana juridica dobândește

drepturi și își asuma obligații de la data actului de înființare, însa numai în masura necesara pentru ca persoana

juridica sa ia ființa în mod valabil, prin excepție, astfel, de la regula consacrata în alin. (1) al art. 205 Cod civil,

conform careia persoanele juridice care sunt supuse înregistrarii dobândesc capacitate de folosința de la data

înregistrarii lor.

61. Pe de alta parte, legea recunoaște capacitate reziduala persoanelor juridice aflate în dizolvare, acestea

pastrându-și, în temeiul art. 248 alin. (2) Cod civil, „capacitatea civila pentru operatiunile necesare lichidarii

pâna la finalizarea acesteiaˮ.

62. Or, în materia analizata nu exista o asemenea dispoziție speciala care sa confere persoanei care a fost

declarata moarta prin hotarâre judecatoreasca o capacitate speciala de a acționa în vederea anularii hotarârii de

declarare judecatoreasca a morții. De altfel, un asemenea text nici nu ar fi avut vreo utilitate, pentru ca, și cu

privire la exercitarea acțiunii în anulare, se va putea face același raționament juridic.

63. Astfel daca s-ar pune, similar, aceeași problema privind lipsa capacitații procesuale de folosința a celui

declarat mort care pune în mișcare acțiunea în anularea hotarârii declarative de moarte, instanța are la dispoziție

calea procedurala de unire a acestei excepții cu fondul cauzei, pentru soluționarea acestei excepții instanța de

judecata având nevoie sa administreze aceleași probe ca pentru soluționarea fondul cauzei. Practic, soluționarea

excepției lipsei capacitații procesuale a celui declarat mort coincide cu fondul cauzei, adica presupune sa se

constate faptul ca niciodata nu a încetat capacitatea civila de folosința, stabilindu-se identitatea dintre titlularul

cererii și persoana declarata moarta care a reaparut.

IV. REMEDIILE PROCESUALE ÎN FAȚA INSTANȚEI DE APEL

64. Se pare ca soluția de respingere a apelului ca inadmisibil a fost contaminata de soluția data de instanța de

apel asupra cererilor conexe ale apelantului relative la obligarea petentei și a avocatei acesteia de obligare la plata

de daune morale și materiale, cereri care încalcau principiul de drept tantum devolutum quantum iudicatum,

consacrat legal în cuprinsul art. 478 Cod procedura civila, fiind, într-adevar, inadmisibile astfel de cereri în calea

de atac a apelului.

65. Cu toate acestea, instanța de apel ar fi trebuit sa examineze cu prioritate admisibilitatea cererii de apel cu

privire la obiectul apelului, respectiv sentința Judecatoriei Bârlad, și, în subsidiar, admisibilitatea capetelor de

cerere din apel cu privire la plata daunelor morale și materiale.

66. Astfel, apreciem ca soluția Tribunalului Vaslui ar fi trebuit sa fie în sensul constatarii admisibilitații cererii

page 8 / 10


de apel îndreptata împotriva sentinței Judecatoriei Bârlad, respingând în parte cererea de apel, respectiv cu privire

la capetele de cerere din apel cu privire la plata daunelor morale și materiale, ca inadmisibila.

67. O ultima discuție ar fi fost aceea daca instanța de apel ar fi avut caderea ca, în temeiul art. 22 alin. (4) Cod

procedura civila, sa recalifice cererea de apel ca fiind o veritabila cerere de constatare a nulitații hotarârii

declarative de moarte, urmând sa puna în discuția parților o astfel de recalificare. În acest sens, în cazul în care

instanța ar fi recalificat astfel cererea de apel, prin hotarâre judecatoreasca, invocând excepția necompetenței

materiale a tribunalului, ar fi declinat soluționarea cererii catre Judecatoria Bârlad, conform prevederilor art. 949

alin (1) Cod procedura civila.

68. Or, o astfel de soluție se pare ca a fost exclusa de catre instanța de apel, pentru ca apelantul a declarat expres

ca a formulat cerere de apel și ca o susține, astfel încât pe fondul lipsei de asistența juridica a apelantului, s-a ajuns

la situația ingrata pentru persoana în viața declarata moarta pe cale judecatoreasca, în urma cu aproximativ doi ani

de zile.

69. Pentru toate aceste argumente, soluția data în aceasta cauza, de respingere ca inadmisibila a cererii de apel,

este discutabila, câta vreme opinam ca, împotriva hotarârilor judecatorești declarative de moarte, se poate exercita

calea de atac a apelului, apelantul putând sa tinda la obținerea desființarii hotarârii judecatorești declarative de

moarte.

70. De lege ferenda, ar fi oportun ca legiuitorul sa clarifice, pe de-o parte, natura procedurii de declarare

judecatoreasca a morții, dat fiind ca deja în literatura de specialitate s-a argumentat inclusiv în sensul ca aceasta ar

avea natura juridica a unei cereri necontencioase, și, pe de alta parte, sa prevada expres calea de atac îndreptata

împotriva sentinței de declarare judecatoreasca a morții, termenul în interiorul caruia poate fi exercitata calea de

atac și momentul de la care acesta curge.

Marieta Avram este avocat în Baroul București din anul 1991, având totodata o bogata experiența în exercitarea

unor funcții juridice de conducere în sectorul public și cel privat. Este, de asemenea, cunoscuta pentru activitatea

în domeniul academic.

În calitate de avocat, Marieta Avram a fost implicata în numeroase proiecte, atât în activitatea de consultanta, cât si

în asistarea si reprezentarea clientilor în litigii comerciale și civile, în special în aria financiar-bancara, în materia

protecției consumatorilor, raspunderii delictuale sau contractuale, dreptului muncii, precum și în litigii de drept

international privat. A coordonat echipe de avocați și proiecte complexe, în domeniul insolvenței și al protecției

consumatorilor.

Mihail Vladimir Poenaru este Senior Lawyer în cadrul Marieta Avram Law Office, specializat în dreptul muncii

și securitații sociale, participând la reprezentarea clienților în fața instanțelor de judecata, în materie civila și

comerciala, și reprezentând, totodata, cele mai importante instituții financiar-bancare din România în materia

dreptului bancar, protecției consumatorilor, insolvenței și recuperarii de creanțe.

A oferit consultanța juridica pe dreptul muncii și al securitații sociale, drept societar, cât și pe dreptul Uniunii

Europene și dreptul concurenței și a participat în proceduri de fuziuni și achiziții, acordând inclusiv asistența în

domeniul conformarii cu legislația și al reglementarii, în sectoarele serviciilor medicale private, bancar și al

marilor retaileri.

1. http://portal.just.ro/189/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=18900000000045144&id_inst=189, consultat la data de 21 martie 2018.

2. http://portal.just.ro/89/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=18900000000045144&id_inst=89, consultat la data de 21 martie 2018.

3. http://www.rolii.ro/hotarari/5aab38b9e49009102000003f, consultat la data de 21 martie 2018.

4. „(1) Prin grija instantei care a judecat cererea, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii ramase definitiva se va afisa timp de doua luni la sediul acelei

instante si al primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, în a carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel

page 9 / 10


declarat mort, precum si la acest domiciliu.ˮ

5. „(1) Sunt hotarâri definitive:

1. hotarârile care nu sunt supuse apelului si nici recursului;

2. hotarârile date în prima instanta, fara drept de apel, neatacate cu recurs;

3. hotarârile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;

4. hotarârile date în apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs;

5. hotarârile date în recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;

6. orice alte hotarâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.ˮ

6. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, pag. 784.

7. M. Tabârca, Drept procesual civil, vol. II Procedura contencioasa în fața primei instanțe. Procedura necontencioasa judiciara, ed. a II-a, Editura

Solomon, București, 2017, pag. 311.

8. „(1) Cererea de constatare a nulitații hotarârii declarative de moarte în cazul în care persoana este în viața se face la instanța care a pronunțat

hotarârea. Tot astfel se va proceda când se înfațișeaza certificatul de stare civila prin care se constata decesul celui declarat mort.

(2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost parți în procesul de declarare a morții și cu participarea procurorului.

(3) Dispozitivul hotarârii de constatare a nulitații hotarârii, cu mențiunea ca aceasta a ramas definitiva, se comunica serviciului public comunitar local de

evidența a persoanelor pentru anularea înregistrarii.ˮ

9. „(3) Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi invocata în orice stare a procesului. Actele de procedura îndeplinite de cel care nu are capacitate

de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta.ˮ

10. „(1) Cererile facute de o persoana care nu are capacitate procesuala sunt nule sau, dupa caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calitatii

procesuale sau a interesului, instanta va respinge cererea ori apararea formulata ca fiind facuta de o persoana sau împotriva unei persoane fara calitate ori

ca lipsita de interes, dupa caz.ˮ

11. G. Boroi, M. Stancu, op. cit., pag. 394.

page 10 / 10

Documents

Et resurrectionis erimus: calea de atac a apelului sau