I. Definirea şi caracteristicile eticii manageriale

II. Etica managerială şi forţele care afectează

standardele etice

III. Probleme etice ca dileme manageriale

IV. Etica şi procesul decizional

ETICA MANAGERIALĂ

ETICA MANAGERIALĂ

I. Definirea şi caracteristicile eticii

manageriale Etica managementului este, de asemenea, o formă a

eticii aplicate, care se referă la conduita şi acţiunile

persoanelor cu funcţii de conducere în organizaţii

private sau publice.

O altă caracteristică a eticii managementului este

faptul că aceasta se prezintă atât ca abordare

discursivă, cât şi ca practică normativă (reguli de

comportament moral).

ETICA MANAGERIALĂ

II. Etica managerială şi forţele careafectează standardele etice

Problemele etice şi de responsabilitate socialădevin preocupări centrale pentru managementulinternaţional în condiţiile globalizării vieţiieconomice.

Teoria cere ca fiecare manager să optimizezeprofiturile, dar în luarea deciziilor să fie corect,moral şi competitiv în acelaşi timp.

Modul în care managerii abordează problemeleetice în procesul decizional, felul în care aceştiatratează “dilemele etice”, reflectă stadiul dedezvoltare morală în care se află firma.

ETICA MANAGERIALĂ

Conduita managementului are un rol

important în consacrarea profilului etic al

organizaţiei.

Managerii trebuie să respecte şi să impună

respectarea normelor etice recunoscute şi

adoptate de firmă, indiferent dacă acestea se

întemeiază pe un cod scris sau sunt numai

cutume (legi nescrise).

ETICA MANAGERIALĂ

Obligaţiile etice ale managerilor pot fi grupate înmai multe categorii:

Obligaţiile faţă de acţionari se referă la:

- gestiune corectă;

- loialitate;

- informare, transparenţă;

- confidenţialitate.

Obligaţiile faţă de angajaţi se referă la:

- remunerare echitabilă;

- dezvoltare profesională;

- respectul vieţii personale;

- respectul dreptului de petiţie.

ETICA MANAGERIALĂ

Obligaţiile faţă de clienţi se referă la:

- produse/servicii originale;

- garantarea siguranţei în utilizare;

- informare.

Obligaţiile faţă de comunitate se referă la:

- protejarea mediului;

- contribuţie la soluţionarea problemelor sociale;

- respectarea diversităţii culturale.

ETICA MANAGERIALĂ

• Etica unui manager al organizaţiei este

foarte importantă când vine vorba de

capacitatea organizaţiei de a răspunde

problemelor sociale.

Există numeroase presiuni care acţionează

asupra mangerilor, forţându-i să acţioneze

într-un mod etic sau mai puţin etic.

Pentru a înţelege cum acţionează aceste forţe

asupra deciziilor manageriale este necesară o

privire asupra fiecăreia dintre ele în parte.

ETICA MANAGERIALĂ

I. Forţele externe care afectează

standardele etice:

1. Familia – este determinantă în prezenţa sau

absenţa standardelor etice.

2. Religia – credinţele religioase pot fi

puternice, dar în societatea noastră, ele nu

reuşesc de prea multe ori să influenţeze

deciziile managerilor.

3. Prietenii – grupurile de prieteni din afara

organizaţiei pot să ajute managerul în

eliminarea stresului cauzat de problemele de

conducere.

ETICA MANAGERIALĂ

1. Cultura – influenţa culturii apare prin intermediul

mass-mediei, care are obiceiul de a accentua

faptul că managerii sunt lipsiţi de etică.

2. Asociaţiile profesionale – acestea au început să

elaboreze coduri etice care pot aduce o oarecare

protecţie profesioniştilor care acţionează sub

paravanul lor, ajutându-i să rezolve conflictele

care apar între rolurile profesional şi personal al

angajaţilor.

ETICA MANAGERIALĂ

6. Legea – aceasta nu încorporează prea multe

concepte etice sau chestiuni de nuanţă care

merg cu mult mai departe decât reglementările

legale.

• Legea îi ajută pe manageri în munca lor, dar

nu este suficientă pentru a rezolva o mulţime

de probleme.

7.Competitorii externi – percepţiile legate de

comportamentul lor vor cântări greu în orice

decizie luată de manageri.

ETICA MANAGERIALĂ

II. Forţele interne care afectează standardele etice:

1.Superiorii – teoretic, fiecare angajat ar trebui să

privească superiorul său ca pe un model demn de

urmat.

• superiorii pot fi modele pozitive sau negative.

Ex. nevoia de a reuşi, de a duce la bun sfârşit

sarcinile, va împinge un angajat spre practici lipsite

de etică.

1.Colegii – apropiaţii pot fi o sursă de suport etic sau

de compromis etic.

ETICA MANAGERIALĂ

3. Subordonaţii – managerii sunt dependenţi desubordonaţi, deoarece aceştia duc la îndeplinireobiectivele stabilite de întreprindere.

• Astfel, subordonaţii sunt o sursă de presiune asupramanagerului, care îşi face griji cu privire laperformanţele lor şi la modul cum îşi vor îndeplinisarcinile.

• Totodată, subordonaţii au tendinţa să prezinterapoarte care ascund adevărul, acestea fiindprobleme mari pentru manager.

4. Obiectivele organizaţiei – obiectivele indică odirecţie strategică pentru organizaţie, dar sunt şi osursă de presiune.

ETICA MANAGERIALĂ

5. Codul etic al organizaţiei – a devenit un

obicei pentru marile companii să-şi realizeze

codul de etică.

• Ele ajută în procese de decizie.

• Totuşi, aceste coduri de etică au un caracter

general, lăsând la latitudinea managerului

luarea anumitor decizii.

ETICA MANAGERIALĂ

6. Sistemul de recompense organizaţional –

acestea sunt foarte importante în companiile

care doresc să încurajeze comportamentul etic.

7. Competitorii interni – într-un anumit mod,

această sursă de presiune este o combinaţie a

celui mai nedorit grup de apropiaţi cu

competitorii externi.

ETICA MANAGERIALĂ

10. Cultura organizaţiei –

• cultura unică a unei organizaţii, distinctă de

cultura societăţii, a devenit din ce în ce mai

interesantă pentru managerii contemporani.

• Angajaţii învaţă cultura organizaţiei prin

pregătirile formale la care participă dar şi prin

interacţiunea de zi cu zi cu ceilalţi angajaţi ai

organizaţiei.

• Toate aceste elemente pot influenţa gândirea

etică a unui manager.

ETICA MANAGERIALĂ

III. Probleme etice ca dileme

manageriale Managerii pot fi puşi în faţa a numeroase dileme

etice.

Cele mai dese dileme etice apar în:

1. marketing (publicitate)

2. activitatea de contractare-aprovizionare (ex.

favorurile acceptate din partea furnizorilor)

3. în domeniul producţiei

4. în domeniul resurselor umane

ETICA MANAGERIALĂ

Problemele de natură etică cu care se confruntă

managerii sunt:

- conflicte de interese ale angajaţilor;

- hărţuirea sexuală;

- plăţi neautorizate;

- urmărirea stării de sănătate a angajatului;

- conflicte între etica firmei şi practica de afaceri;

- securitatea evidenţelor contabile ale firmei;

- securitatea muncii;

- politica de preţuri.

ETICA MANAGERIALĂ problemele etice sunt cu adevărat dilememanageriale, atunci când ele se referă la conflictuldintre performanţele economice ale organizaţiei şi celesociale.

Exemplu:

-producătorul care va distribui direct din fabrică înmagazine va fi mai profitabil şi va putea simţi maibine concurenţa, decât în cazul în care va lucra cu en-grosişti, ceea ce presupune manipulare şi transport înplus.

-un vânzător care va da mici “bacşişuri” furnizorilorva putea obţine comisioane mai mari şi rezultate maibune decât altul care refuză asemenea plăţi imorale.

ETICA MANAGERIALĂAnaliza problemelor etice în management

conflictul dintre performanţele economice şi cele sociale ale

firmei.

pentru a putea echilibra această balanţă sunt utilizate trei

metode de analiză:

1)Analiza economică – reducerea personalului sau închiderea

fabricii sunt neplăcute pentru cei ce-şi pierd slujbele, dar

există o piaţă a muncii, ei îşi pot găsi alte locuri de muncă.

2)Analiza juridică –Ideea de bază este că în orice societate

trebuie să existe un set de reguli pe care oamenii şi

organizaţiile să le respecte.

3)Analiza etică – fiecare situaţie are şi un conţinut moral.

Orice om raţional acţionează după principiile beneficiului

reciproc.

ETICA MANAGERIALĂ

IV. Etica şi procesul decizional

dimensiunea etică a procesului de luare a

deciziei este afectată de mai mulţi factori (mulţi

dintre ei sunt de natură personală, iar alţii ţin de

organizaţie).

problemele etice diferă în funcţie de poziţia

managerială

ETICA MANAGERIALĂ

Etica personală a managerului

etica personală este influenţată de o serie de factori

incluzând: valori personale, putere, autocontrol,

stadiul de evoluţie morală, cultura organizaţională.

valorile personale se referă la:

- valori “obiectiv” sau “finale” – o viaţă

confortabilă, o viaţă activă, stimulatoare, securitate

familială, libertate, fericire, mulţumire, armonie,

- valori “instrumentale” – ambiţie, competenţă,

creativitate, inteligenţă, autocontrol etc.

ETICA MANAGERIALĂ

Orice manager are şi o responsabilitate

morală, care presupune:

1. să dea dovadă de un înalt profesionalism;

2. să urmărească obţinerea profitului, să

conducă oamenii spre acţiune, spre atingerea

acestui scop;

3. să contribuie la etica în cadrul firmei.

ETICA MANAGERIALĂ

Teme cu care se confruntă un manager şi care

definesc moralitatea în procesul decizional,

alături de câteva exemple de comportamente

etice asociate:

• comunicarea onestă: evaluarea obiectivă a

subordonaţilor;onestitatea publicităţii;

comunicarea corectă către superiori;

• tratamentul corect: salarii echitabile,

nefavorizarea furnizorilor cu relaţii; drepturi

egale angajaţilor; asumarea răspunderii;

ETICA MANAGERIALĂ• consideraţia specială, unde este cazul: unui vechi

angajat, unei persoane cu nevoi speciale, unuifurnizor loial, aflat în impas;

• competiţia onestă: a se evita mituirea sauînţelegerile la preţ cu competitorii;

• responsabilitatea faţă de organizaţie: trebuieurmărit binele întregii organizaţii, nu doar celpersonal; evitarea risipei şi ineficienţei;

• responsabilitatea socială a companiei: evitareapoluării, a închiderii firmei, preocupări pentrusiguranţa şi sănătatea angajaţilor;

• respectarea legii: contabilitate corectă, plataobligaţiilor fiscale etc.

ETICA MANAGERIALĂ

Etica trebuie să însoţească întregul proces de luare

a deciziei, iar managerul ar trebui să se supună

singur unui test de etică:

1) Este legal? Această decizie va încălca legea sau

regulile interne ale firmei?

2) Această decizie este echitabilă pentru toate părţile

interesate?

3) Mă voi simţi mândru de această decizie? Dar dacă

familia mea ar afla? Dar dacă s-ar publica?

Calitatea morală a organizaţiei şi a personalului

său depinde de calitatea morală şi capacităţile de

conducere ale managerilor săi.

ETICA MANAGERIALĂ

Etica organizaţiei

Este strâns legată de cultura organizaţiei- un set de

presupuneri, credinţe, valori dezvoltate în cadrul

firmei pentru a învinge mediul intern şi extern şi

pentru a ajuta noii membri să-şi ghideze acţiunile în

acest mediu.

O organizaţie etică poate fi cea care:

- produce bunuri şi servicii de calitate;

- caută eficienţa economică;

- favorizează dezvoltarea resurselor umane;

- respectă mediul înconjurător;

- respectă comunitatea, prin plata impozitelor etc.

ETICA MANAGERIALĂ

Etica managerială este complexă deoarece:

1)Cele mai multe decizii (etice) au consecinţe extinse;

Ex.: poluarea afectează sănătatea mediului, produsele

dăunătoare distrug vieţile oamenilor.

1)Cele mai “etice” decizii au multiple variante. Unele dileme

etice pot fi rezolvate cu “da” sau “nu”, dar cele mai multe

necesită luarea în calcul a mai multor variante.

2)Cele mai multe decizii etice au rezultate contradictorii:

Exemplu:

• a polua aerul şi apa, pentru a evita costurile foarte mari ale

instalării echipamentelor antipoluante;

• proiectarea unui produs mai puţin sigur, dar reducând

costurile materiale şi munca vie.

ETICA MANAGERIALĂ

1)Majoritatea deciziilor etice au consecinţe

incerte

2)Majoritatea deciziilor etice au implicaţii

personale: se spune că, în management,

deciziile etice sunt impersonale, detaşate de

viaţa şi cariera managerilor. Totuşi, dilemele

manageriale nu pot fi descrise printr-un model

impersonal, beneficiile şi costurile individuale

(personale), la fel ca pentru cele funcţionale,

sunt asociate în luarea oricărei decizii.

ETICA MANAGERIALĂ

Exemplu: Hewlett-Packard este cunoscută pentru

cultura sa puternică, bazată pe o filosofie proprie a

afacerilor, denumită “Calea Hewlett-Packard“.

Aceasta include un set de valori organizaţionale care

întăresc cultura firmei şi anume:

- încredere şi respect reciproc;

- focalizare pe un înalt nivel de competenţă şi

contribuţie;

- conducere fără compromisuri; integritate;

- munca în echipă;

- încurajarea flexibilităţii şi inovaţie.