Etna Muntele negru cu inima de jar

Urcusul pe muntele Etna este o experienta unica pentru ca nu seamana cu niciun alt urcus pe munte. Un munte verde ofera aer si relaxare, peisaje frumoase si apropierea de cer. Pe muntele negru aerul e viciat de gaze, peisajele sunt sinistre si ai senzatia desi esti la inaltime ca te apropii de iad.

Cand esti aici, totul aminteste de furia muntelui care la rastimpuri scuipa foc si parjoleste totul. Am vazut o casa ingropata in lava pana aproape de acoperis. Din mersul masinii, langa sosea, o poate vedea oricine merge spre statia de teleferic.

Situat in Sicilia, legat de orasele Messina si Catania prin autostrazi moderne, vulcanul Etna cu inaltimea lui (3350 m) domina zona si este o emblema a insulei.

Se spune ca inaltimea celui mai inalt si mai activ vulcan din Europa - Etna - este controversata. Eu as spune ca nici nu poate fi stiuta cu exactitate datorita distrugerii partiale si periodice a conului vulcanic in timpul eruptiilor.

Statisticile arata ca Etna erupe la fiecare 3 luni, dar pentru ca emanatiile sunt frecvente, eruptiile nu sunt distrugatoare. Cu toate acestea, se estimeaza ca la fiecare 150 de ani sunt distruse si localitati.

Lava vulcanica adusa de eruptii de-a lungul timpului, a creat un sol potrivit pentru agricultura. In ciuda pericolului unei noi eruptii, datorita solului fertil, imprejurimile vulcanului sunt locuite in continuare. Culturile de maslini, vita de vie si pomi fructiferi se vad la tot pasul.

Turismul in zona este foarte dezvoltat; oamenii fiind atrasi - asemenea mie - de acest fenomen. In anul 1981 Etna a fost declarata parc national, aici gasindu-se si partii de schi de importanta europeana.

Venind dinspre Catania, cu autocarul, am ajuns la Nicolosi Refugio Sapienza (1923 m), punctul de pornire in ascensiunea pe Etna. Nu urma sa facem o ascensiune propriu-zisa, nu aveam timp suficient si nici echipament potrivit pentru asta. Imbracati cu ce-am avut mai gros, cu biletul in mana (27,5 euro), ne-am indreptat spre telefericul care ne-a urcat pana la altitudinea de 2.500 m. Telefericul - statia si instalatia - au fost distruse la eruptia din 2002, dar a fost refacut si redat in folosinta in 2004. Am concluzionat ca ori de cate ori va mai fi avariat, tot de atatea ori va fi refacut deoarece este un loc turistic de renume, aducator de mult venit.

Pentru temerari, o alternativa este urcusul pe jos, pe un traseu de 5 ore, dar nu ma incumet sa recomand asta cuiva. In afara de echipament corespunzator, este necesara si obisnuinta de a merge pe un teren nu prea sigur (cararea nu e tasata, asa incat piciorul se afunda ca pe plaja, in nisip).

Statia terminus a telefericului este pe un platou dezolant, negru-cenusiu, in bataia unui vant neprietenos, printre palcuri de ceata. In grup, putinii curajosi care am parasit autocarul pentru a gusta ceva din misteriosul munte, am pornit pe carari, urcand, gafaind, privind si fotografiind. Vantul, temperatura mai scazuta cu 20 de grade fata de ceea ce am lasat in parcare, palcurile joase de ceata purtate de vant care megeau parca o data cu noi, totul lasa impresia unei lumi ireale.

Pentru a ajunge sus, la cele patru cratere, drumul se continua cu microbuze speciale, autorizate de administratia locala, costul biletului fiind comparabil cu cel pentru teleferic. Conduse de soferi experimentati, rodati pe acest traseu dificil, masinile Mercedes-Benz asteptau amatorii de aventura.

Noi ne-am multumit privind peisajul, conurile craterelor si culeele mai vechi sau mai noi. Trebuie sa fac o mentiune: semnalul pentru telefonia mobila este excelent aici, comparativ cu alte locuri din Italia (orase, chiar hoteluri) de unde nu am putut telefona in tara.

La intoarcere, in statia de teleferic, am avut ragaz pentru expozitia de imagini cu vulcanul in plina activitate la eruptiile anterioare. Sunt fantastice. Am aflat ca vulcanul a format in timp aprox. 400 de cratere secundare. Eruptiile din 1983 si 1985 au afectat grav centrul turistic Etna Sud (Nicolosi), la prima dintre ele incercandu-se chiar o deviere a culeelor vulcanice cu exploziv. In 2001 a fost afectat tot versantul de sud, lava prelingandu-se pe culeele mai vechi, iar in 2002 pe langa versanul de sud, a fost afectat si cel de nord, acoperind centrul turistic Etna Nord (Piano Provenzana).

In statia telefericului, in afara de alte facilitati, exista un punct de vanzare suveniruri: ilustrate, fragmente de roca, bijuterii executate din tuf. Sunt sinistre aceste podoabe din roca formata din cenusa vulcanica. Nu au luciu si... sunt negre. Chiar daca autenticitatea lor ma indemna, n-am cumparat nimic pentru ca nu le-as fi purtat. Pentru cine e interesat, preturi: 5-10 euro o bratara, pana in 25 de euro un colier.

Deosebita Etna, foarte frumoase Insulele Eoliene.

Letojanni este o statiune f. aproape de Taormina, practic din Taormina se vede hotelul Antares iar reciproca este valabila si ea. Pe sosea distantele difera, dusul catre Taormina este mai facil decat intorsul datorita intrarii pe autostrada care la intoarcere mareste distanta cu cca 7 km.

Am combinat in sejur statul la plaja cu vizitarea punctelor esentiale din Sicilia (Taormina, Catania, Etna, Stromboli).

De vis Etna si Stromboli, Etna un munte negru de lava cu pete albe de zapada, la 2500 m complet lipsit de vegetatie, cu nori care intra in tine, te cuprind iar apoi lasa cerul senin.

Stromboli, la care ajungi dupa o croaziera prelungita ce cuprinde si vizitarea Insulei Panarea, intrata in patrimoniul UNESCO, este intr-o eruptie continua.

Punctul culminant al excursiei catre vulcan este surprinderea dupa lasarea noptii a lavei incandescente care se raceste dupa eruptie.

Se surprinde apusul pe mare, langa vulcan, in salupa iar apoi aceasta se pozitioneaza pe mare cu vedere la latura "Drumul Focului" a vulcanului si toate aparatele foto incearca sa surprinda momentul minieruptiei.

In total este o excursie care incepe la h. 10.15 prin imbarcarea de la Hotel Antares, continua cu mersul cu autocarul de-a lungul coastei estice a Siciliei pe autostrada Catania Messina, o oprire la un punct de belvedere al Stramtorii Messina apoi imbarcarea in salupa la h12.

Cu salupa se viziteaza Panarea si Stromboli, cu debarcare pe fiecare dintre ele urmand ca la intoarcere sa se urmareasca apusul soarelui si eruptia lui Stromboli.

Intoarcerea in fata hotelului este tarzie (h1).

Pentru doritori, as recomanda-o cu sfatul de a-si lua ceva haine mai groase intrucat seara pe mare este racoare iar tinuta lejera nu este suficienta.

De asemenea si pentru Etna mi se pare optima o imbracaminte mai groasa independent de cat de cald este jos.

Hotelul este bun, fara a excela printr-un lux deosebit, mai usor de incadrat la 3*.

Priveliste de vis, se poate urmari rasaritul din balcon daca esti pe latura potrivita.

Acesta are loc peste Calabria (partea continentala a Italiei, " varful cizmei" care se vede in departare) si da un spectacol aparte celor dornici de a-l vedea.

Cam atat, voi mai raspunde celor interesati in continuare.