5
Contactul vizual direct este foarte problematic atat pentru animale cat si  pentru om, deoarece are o incarcatura primordiala agresiva deosebita. Fixarea cu privirea este o conditie obligatorie pentru capturarea unei prazi sau pentru “tintirea” unui competitor conspecific. Bazat pe aceasta realitate la unele specii animale (insecte, pesti) s-au selectat in cursul evolu tie i nat ura le ace i ind ivizi car e pre zen tau  pete ocela re cu ajuto rul carora pute au sa soch eze prad atoru l sau sa-l paca leasc a. Astf el la fluturi intalnim adesea, mai ales pe aripile posterioare, pete ocelare mari si viu colorate. In stare de repaus aripile posterioare sunt acoperite de cele anterioare dar in caz de primejdie fluturele se etaleaza rapid scotand la iveala  perechea de ochi “inspaimantatori”. Fractiunea de secunda in care pradatorul se afla sub emotia contactului cu acei ochi este foarte adesea suficienta  pentru ca fluturele sa scape n evatamat  Ase man ator la unele spe cii de pe sti tro pic ali int aln im pe te sau des ene ocelare plasate in zona caudata, in timp ce ochii reali sunt camuflati (vezi figurile de mai jos). Pradatorii sunt indusi in eroare de aceste semnale care le indica o falsa directie probabila de fuga a prazii.

Etologie Comprata_Modul 3-4

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Etologie Comprata_Modul 3-4

7/31/2019 Etologie Comprata_Modul 3-4

http://slidepdf.com/reader/full/etologie-compratamodul-3-4 1/5

Contactul vizual direct este foarte problematic atat pentru animale cat si

 pentru om, deoarece are o incarcatura primordiala agresiva deosebita.

Fixarea cu privirea este o conditie obligatorie pentru capturarea unei prazi

sau pentru “tintirea” unui competitor conspecific.

Bazat pe aceasta realitate la unele specii animale (insecte, pesti) s-au selectat

in cursul evolutiei naturale acei indivizi care prezentau  pete ocelare cu

ajutorul carora puteau sa socheze pradatorul sau sa-l pacaleasca. Astfel la

fluturi intalnim adesea, mai ales pe aripile posterioare, pete ocelare mari si

viu colorate. In stare de repaus aripile posterioare sunt acoperite de cele

anterioare dar in caz de primejdie fluturele se etaleaza rapid scotand la iveala perechea de ochi “inspaimantatori”. Fractiunea de secunda in care pradatorul

se afla sub emotia contactului cu acei ochi este foarte adesea suficienta

 pentru ca fluturele sa scape nevatamat

 

Asemanator la unele specii de pesti tropicali intalnim pete sau desene

ocelare plasate in zona caudata, in timp ce ochii reali sunt camuflati (vezi

figurile de mai jos). Pradatorii sunt indusi in eroare de aceste semnale care le

indica o falsa directie probabila de fuga a prazii.

Page 2: Etologie Comprata_Modul 3-4

7/31/2019 Etologie Comprata_Modul 3-4

http://slidepdf.com/reader/full/etologie-compratamodul-3-4 2/5

 

Zona ochilor este la multe alte specii animale ornamentata prin pete sau linii

de culoare contrastanta care au efect de marire a dimensiunilor aparente

amplificand astfel efectul intimidant.

In momentul in care un astfel de individ il priveste focalizat pe un altul, cel

 privit intoarce capul urmarindu-si piezis conspecificul. Fixarea vizuala

directa a celui ce-l priveste ar reprezenta o atitudine provocatoare. Interesant

este ca la multe din aceste specii chiar si apropierea a doi indivizi de sex

opus in vederea formarii unui cuplu se deruleaza cu aceleasi precautii.

 Numai dupa ce s-au emis alte semnale de acceptare cei doi parteneri se pot

 privi direct in ochi fara a starni o replica agresiva.

Page 3: Etologie Comprata_Modul 3-4

7/31/2019 Etologie Comprata_Modul 3-4

http://slidepdf.com/reader/full/etologie-compratamodul-3-4 3/5

Putem cu usurinta sa identificam astfel de reactii la specia umana. Cel care

 priveste direct este fie un individ dominant care provoaca sau vrea sa atraga

atentia, fie unul foarte sigur de natura pozitiva a relatiilor sale cu cel privit,

fie... unul “prost-crescut” asa dupa cum ne invata codurile de maniere

elegante. (“sa nu te zgaiesti la om si sa nu-l arati cu degetul”). O privire

insistenta o “simtim” foarte rapid, si ne creaza cel mai adesea o stare de

alerta, de inconfort, de iritare, mai ales daca privitorul este o persoana

necunoscuta. Nici intre persoane foarte apropiate fixarea vizuala nu este

intotdeauna confortabila. Vinovatia, minciuna sunt cu usurinta identificate

 prin comportamentul celui privit cu insistenta. De cele mai multe ori acesta

din urma nu poate sustine pe termen prea lung contactul vizual.

Daca suntem interesati sa cunoastem o persoana straina tot fixarea vizuala

 joaca rolul de semnal. In acest caz insa este desfasurat un intreg ritual

(inascut) de “cochetare”; scurte fixari cu privirea urmate de intoarcerea

capului si cautarea altor tinte vizuale de moment, revenirea privirii pe

subiectul de interes, si tot asa pana cand schimbului de priviri i se adauga

zambetul.

In acest tip de comunicare, nu numai ochii ci si sprancenele joaca un rol

foarte important pe care-l decodificam instinctiv. Ridicarea si coborarea

rapida a sprancenelor concomitent cu contactul vizual este o forma de salut

de tipul “te-am vazut, te-am recunoscut”.

Tot prin miscari ale sprancenelor ne manifestam acordul sau dezacordul,

cautarea, confirmarea, accentuarea, indignarea, aroganta, refuzul, etc. Priviti

 putin la acest “joc” al sprancenelor in timp ce vorbiti unui grup de persoane

si fixati cu privirea o persoana sau alta din auditoriu. Sau auto-observati-va

atunci cand asistati la un curs, conferinta, sedinta. Imediat ce sunteti fixati cu

Page 4: Etologie Comprata_Modul 3-4

7/31/2019 Etologie Comprata_Modul 3-4

http://slidepdf.com/reader/full/etologie-compratamodul-3-4 4/5

 privirea de catre vorbitor, in mod instinctiv va modificati mimica, postura si

gestica, stabilind o comunicare cu acesta:

- miscarea capului semnalizand aprobare sau negare, inclinarea, plecarea

capului sau dimpotriva mentinerea sa in pozitie perpendiculara pe trunchi, cu

 barbia usor ridicata.

- pozitia relaxata cu spatele rezemat, cu sau fara petrecerea bratelor pe dupa

marginea spetezei scaunulu, sprijinirea intr-un cot cu inclinarea trunchiului,

sau pozitii contrare ce semnalizeaza incordarea, provocare (spatele desprins

de speteaza scaunului si cu trunchiul orientat spre inainte si/sau spre orator.

Fiind elemente ale comunicarii, aceste semnale venite din partea asistentei

induc, in conditii normale, o modificare comportamentala adaptativa din

 partea oratorului. El se poate opri asupra unor detalii pe care “simte” ca nu

le-a explicat suficient de clar si convingator, poate veni cu argumente

suplimentare atunci cand percepe dezaprobare sau chiar ostilitate, sau poate

insista satisfacut pe aspectele care “au prins la public”. (Urmariti un talk-

show cu mai multi invitati sau discursul unui lider politic in fata multimii

fiind atenti atat la continutul verbal cat si la manifestarile verbale / vocale /

non-verbale ale oratorului si ale asistentei). Ce deranjeaza cel mai mult este

situatia in care oratorul isi continua impasibil discursul pe care de cele mai

multe ori il citeste si nu raspune la respectivele semnale. Reactiile variaza de

la nemultumire si frustrare personala la discutii intre persoane invecinate,

vociferari izolate care pot deveni colective, fluieraturi, huiduieli, agresivitate

verbala si gestuala, agresivitate propriu-zisa. Nu uitati ca evitarea sau

reducerea agresivitatii este unul dintre cele mai importante roluri ale

comunicarii. Pentru mai multe informatii legate de postura si gestica aveti la

dispozitie o serie de lucrari traduse si in limba romana dintre care recomand

“Cartea gesturilor - Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor”

Page 5: Etologie Comprata_Modul 3-4

7/31/2019 Etologie Comprata_Modul 3-4

http://slidepdf.com/reader/full/etologie-compratamodul-3-4 5/5

( Peter Collet, 2005, Editura Trei). Citind-o incercati sa intelegeti, sa

observati si sa va auto-observati, dar nu va transformati in “detectori

artificiali de semnale”, nu va straduiti sa invatati seturi de “figuri” ci bazati-

va pe ceea ce simtiti atunci cand percepeti diferite situatii. Si mai ales nu

uitati ca aceste sisteme de comunicare sunt inascute, cu adanci radacini

filogenetice in comportamentul Primatelor dar si a altor grupe animale. Ca

atare nu numai emiterea de semnale dar si abilitatea de a le descifra intelesul

sunt universal raspandite la specia umana; au trasaturi fundamentale comune

modelate de variabilitatea individuala si de normele culturale.