Evaluare ANTON C4

Evaluarea întreprinderii CURS 4

1

IV. Componentele fundamentale ale unei evaluări de întreprindere

1. Metodologia determinării Activului Net Corectat ANC

2. Metodologia determinării capacităŃii beneficiare (CB)

3. Metode de determinare a ratei de capitalizare, fructificare sau actualizare

Concepte de bază: standarde de evaluare, valoare de piaŃă, valoare de utilizare, valori

patrimoniale, activ net, corecŃii, lichidare, active intangibile, goodwill, superprofit, valoare

economică adăugată

Obiectivele didactice: materialul prezentat detaliază o primă categorie de metode privind

evaluarea afacerii şi anume cele bazate pe activele tangibile şi intangibile ale acesteia,

identificabile distinct sau nu. EsenŃa metodelor constă în estimarea valorilor activelor sau

grupurilor de active, urmând ca prin însumarea acestora să se obŃină valoarea afacerii.

La finalul acestui curs studenŃii ar trebui să:

√ diferenŃieze activele după natura lor, efectul economic pe care îl induc, durata lor de

viaŃă utilă

√ reŃină procedurile de bază în evaluarea activelor

√ însuşirea elementelor de noutate (valori de lichidare, goodwill)

Tipuri ale valorii activelor

Având în vedere de normele profesionale se evidenŃiază anumite aspecte privind tipul de

valoare ataşabil în mod normal activelor aparŃinând afacerii, atunci când se stabileşte valoarea

acesteia prin metode bazate pe active (metode patrimoniale).

Alegerea evaluatorului privind tipul de valoare urmărit se bazează pe următoarele ipoteze

în analiza afacerii:


2

Tabelul nr. 1 Ipoteze în analiza afacerii în vederea stabilirii tipului de valoare

Alte criterii

Legătura cu activitatea/ Tipul activului

Ipotezele privind viitorul afacerii Continuitatea activităŃii

Încetarea

activităŃii

Scopul evaluării Raportări financiare Alte scopuri (inclusiv evaluări

de afaceri, abordarea bazată pe active)

Active în afara exploatării

Valoare de piaŃă - valoare de realizare netă de cheltuieli de vânzare şi de impozit Valoare de piaŃă pentru cea mai bună utilizare – utilizare alternativă

Valoare

de

lichidare

Active de exploatare, din care prezintă particularităŃi următoarele:

Cost de înlocuire brut, utilizat în circumstanŃe limitate

Valoare de piaŃă sau altă valoare curentă (valoare de utilizare), în cazul evaluării de afaceri Valoare de utilizare /

Valoare de schimb

echipamente, instalaŃii tehnologice, maşini

Cost de înlocuire net Valoare de utilizare

- specializate, care se vând doar odată cu afacerea

Valoare de utilizare

Cost de înlocuire net

unităŃi de afaceri

Valoare de utilitate pentru afaceri mari care au mai multe unităŃi de afaceri sau valoare de piaŃă pentru activele individuale aparŃinând afacerilor mici

Active în curs de execuŃie

Valoare de piaŃă a terenului pentru utilizarea propusă + Cost de finalizare a construcŃiei

Valoare de piaŃă Valoare reziduală

Sursa: adaptat Deaconu, A., Evaluarea întreprinderii, curs format pdf, p. 41

A. Fundamentul valorilor patrimoniale ale afacerii

Teoria care stă la baza obŃinerii valorilor patrimoniale ale afacerii prezintă valoarea unei

afaceri ca fiind suma valorilor elementelor sale componente: active imobilizate corporale şi


3

necorporale, titluri de valoare, stocuri, lichidităŃi. Se presupune că, în general, aceste elemente

patrimoniale ale afacerii pot fi înstrăinate sau vândute individual.

Pentru a cunoaşte componenŃa patrimoniului întreprinderii şi valorile la care aceasta l-a

dobândit se utilizează datele contabilităŃii prezentate în cadrul bilanŃului (ca şi componentă a

situaŃiilor financiare). În vederea obŃinerii valorilor patrimoniale, bilanŃul este în general

reprelucrat pentru a se elimina influenŃa unor factori care distorsionează valoarea economică

actuală a întreprinderii.

Enumerăm, în continuare, o serie de factori de care trebuie să se Ńină cont în evaluarea

întreprinderii:

● principiile contabile care nu permit reflectarea valorii actuale a elementelor

patrimoniului;

● privilegierea aspectului juridic al unor operaŃii în defavoarea aspectului economic;

● măsuri administrative legate de evaluarea unor active sau de aspecte fiscale şi care

obligă la înregistrări în disonanŃă cu situaŃia particulară a întreprinderii etc.

Dintre valorile patrimoniale menŃionate în literatura de specialitate şi utilizate în practică,

se prezintă:

a) activul net contabil,

b) activul net contabil corectat,

c) activul net de lichidare.

a) Activul net contabil

Formula de calcul şi interpretarea sunt comune evaluării şi analizei financiare. Activul

net contabil se determină potrivit formulei:

Activ net contabil (ANC) = Active – Datorii

În varianta de calcul directă, ANC reprezintă suma capitalurilor proprii bilanŃiere, la care

se adaugă provizioanele, precum şi veniturile în avans. Valoarea patrimonială se poate determina

înainte sau după repartizarea externă a rezultatului exerciŃiului (sub formă de dividende).

Activul net contabil reflectă infprmaŃii asupra solvabilităŃii globale a întreprinderii şi

asupra dimensiunilor capitalurilor proprii care ar rămâne după lichidare proprietarilor acesteia.


4

De asemenea, activul net îmbracă forma garanŃiei creditorilor în cazul evoluŃiei

nefavorabile a activităŃii întreprinderii.

Valori patrimoniale obŃinute prin corecŃii aplicate activelor

b) Metodologia de calcul a activului net contabil corectat

Se fundamentează pe influenŃa unor factori care conduc la reflectarea valorii reale a

activelor şi datoriilor întreprinderii. Complexitatea conŃinutului său impune o muncă laborioasă

care presupune aportul evaluatorilor specializaŃi în evaluarea proprietăŃilor imobiliare,

echipamentelor şi a altor active imobilizate corporale.

Activul net contabil corectat se determină, în ipoteza continuităŃii activităŃii, după

formula:

Activ net contabil corectat (ANCC) = ANC ±±±± CorecŃii active ±±±± CorecŃii datorii

(metoda aditivă)

Unii evaluatori preferă în locul metodei aditive pe cea substractivă care se scrie:

Activ net contabil corectat (ANCC) = Active corectate – Datorii corectate

(metoda substractivă)

Indiferent de varianta de calcul aleasă, în stabilirea activului net contabil corectat trebuie

parcurse două etape: corecŃiile activelor şi corecŃiile datoriilor.

A. CORECłIILE ACTIVELOR.

Această etapă presupune: 1. eliminarea activelor în afara exploatării şi

2. stabilirea valorilor curente ale activelor de exploatare

1. Eliminarea activelor în afara exploatării

Se are în vedere eliminarea activelor fără utilitate sau cu utilitate redusă pentru actuala

structură de exploatare a întreprinderii, active în surplus. Ele pot fi valorificate separat de

activitatea de bază a afacerii fie prin vânzare, fie prin încheierea unor contracte de asociere sau


5

de închiriere (exemple de astfel de active: surplus de personal, active auxiliare, investiŃii în alte

întreprinderi, investiŃii în terenuri, excedent de disponibilităŃi sau depozite la termen).

Activele în afara exploatării sunt evaluate separat şi prezentate distinct de valorile

patrimoniale în raportul de evaluare. Evaluarea lor se face la valoarea de piaŃă, care îmbracă

forma valorii de realizare nete, determinată astfel:

Valoarea de realizare netă = PreŃ de vânzare – Cheltuieli accesorii de vânzare - Impozit

pe plusvaloarea obŃinută din vânzare

Valoarea de piaŃă se poate determina Ńinând cont mai ales de natura activului, prin diverse

metode:

√ comparaŃia de piaŃ;,

√ capitalizarea unor beneficii;

√ metode specifice tipului de activ.

Câştigul obŃinut din vânzare desemnează rezultatul obŃinut în urma ieşirii din patrimoniu

prin vânzare a activelor, determinat astfel:

Plusvaloare aferentă activelor = Venituri din cedarea activelor – Cheltuieli privind

activele cedate

2. CorecŃiile activelor de exploatare

2.1. Imobilizările necorporale

Sunt investiŃii care nu îmbracă forma fizică a bunurilor materiale propriu-zise, faŃă de

care avantajele viitoare comportă un grad ridicat de incertitudine. Valoarea lor provine dintr-o

protecŃie legală (drept de proprietate comercială, intelectuală) şi din privilegii.

Imobilizările necorporale, în evaluare, denumite şi active intangibile, sunt clasificate în:

▪ imobilizări neidentificabile distinct (goodwill-ul), respectiv

▪ imobilizări identificabile distinct.

În continuare se vor aborda noŃiuni aferente imobilizările necorporale identificabile

distinct.

Pentru a fi încorporate în valoarea patrimonială Activ net contabil corectat, acestea sunt

corectate astfel:


6

a) cele considerate nonvalori se elimină (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare

care se apreciază că nu asigură dezvoltarea ci doar menŃinerea potenŃialului de

activitate)

b) cele care prezintă valoare pentru afacere sunt păstrate, după stabilirea valorii lor de

piaŃă sau a altei valori curente (valoare de utilizare), aplicându-se metode specifice

(comparaŃii de piaŃă, metode de randament, metode bazate pe costul de înlocuire).

Cele mai semnificative dintre imobilizările necorporale analizate sunt următoarele:

1. cheltuielile de dezvoltare considerate a avea valoare economică;

2. concesiuni;

3. brevete;

4. mărci;

5. programe informatice.

1. Cheltuieli de dezvoltare (proiecte de cercetare) considerate a avea valoare economică

Metode de evaluare specifice:

� metoda bazată pe costul de înlocuire

Constă în actualizarea (prin aplicarea unui coeficient de reevaluare ales de evaluator)

cheltuielilor de dezvoltare activate în bilanŃ şi imputabile unui proiect de acest fel.

� metoda discounted flux de numerar, aplicabilă atunci când efectul economic generat

de proiect se determină sub forma unui flux de numerar diferenŃial (suplimentar) pe care l-ar

putea obŃine întreprinderea în urma aplicării proiectului de cercetare

Constă în actualizarea fluxului de numerar net degajat de proiectul de cercetare pe un

orizont de prognoză finit, cu luarea în considerare a valorii reziduale la sfârşitul perioadei de

prognoză.

2. Concesiuni


� metoda bazată pe profit (metoda contribuŃiei la variaŃia profitului), aplicabilă

atunci când nu se poate estima rezonabil profitul imputabil unui singur activ intangibil

Constă în cuantificarea profitului (efectul economic al utilizării bunului sau a activităŃii

concesionate) suplimentar generat de produsul întreprinderii evaluate în raport cu alte produse


7

vândute pe aceeaşi piaŃă. Se determină contribuŃia de profit rezultată din vânzările realizate în

plus, în funcŃie de care se stabileşte valoarea activului intangibil.

3. Brevete

Metode de evaluare (în funcŃie de calitatea utilizatorului):

a) pentru titularul brevetului – după modul de utilizare

� metoda de actualizare a profitului net estimat pe durata de viaŃă a brevetului,

aplicabilă dacă brevetul este utilizat în activitatea proprie

� metoda actualizării profitului (metoda economiei de redevenŃă), aplicabilă dacă

brevetul este cedat spre exploatare unui terŃ

b) pentru întreprinderea care foloseşte un brevet de invenŃie fără a fi proprietară

� metoda actualizării profitului, aplicabilă dacă se poate estima profitul anual

constant pe care l-ar aduce brevetul achiziŃionat

� metoda contabilă, aplicabilă dacă este dificil de estimat profitul anual constant pe

care l-ar aduce brevetul achiziŃionat

Valoarea brevetului este dată de valoarea netă contabilă actualizată la inflaŃie.

4) Mărci


� metoda bazată pe cost, aplicabilă în cazul mărcilor achiziŃionate (al căror cost de

achiziŃie este înregistrat în contabilitate ca şi cheltuieli activate) şi al creării imaginii de marcă

(când valoarea mărcii este dată de totalul cheltuielilor necesare pentru introducerea sa pe piaŃă)

Evaluarea se poate face pe baza costului istoric, care se obŃine prin însumarea diferitelor

costuri generate de investiŃiile succesive care au vizat creşterea valorii mărcii, respectiv pe baza

costului de înlocuire, care este dat de sumele care ar trebui alocate, la ora actuală, pentru a obŃine

o marcă echivalentă cu cea care face obiectul evaluării.

� metoda bazată pe profit, aplicabilă mărcilor achiziŃionate sau create care prin

utilizare generează profit (s-a expus)


8

5) Programe informatice


� metoda actualizării profitului (s-a expus)

� metoda comparaŃiei de piaŃă, care se bazează pe culegerea unor informaŃii credibile

privind piaŃa produselor software şi pe asimilarea produsului ce face obiectul evaluării cu

produse similare create sau comercializate de către întreprinderi de profil străine sau autohtone

� metoda evaluării dimensionale, prin care se urmăreşte determinarea costurilor şi

eforturilor asociate acestora şi implicit a valorii produsului software

De regulă, efortul se estimează prin necesarul de resurse umane pentru fiecare fază de

producŃie, adică numărul de programatori pe lună sau pe an. Valorizarea efortului în resurse

umane se face pe o perioadă de timp rezonabilă de creare a produsului şi este apoi influenŃat cu

un coeficient de repartizare a altor cheltuieli conexe producerii, cum sunt:

√ amortizarea echipamentelor;

√ consumul de resurse materiale;

√ servicii.

2.2. Imobilizările corporale

Sunt cunoscute şi sub denumirea de bunuri fizice sau tangibile şi potrivit reglementărilor

contabile se clasifică în:

√ terenuri şi construcŃii;

√ echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaŃii de lucru);

√ alte instalaŃii, utilaje şi mobilier (aparate şi instalaŃii de măsurare, control, reglare;

mijloace de transport; animale şi plantaŃii; mobilier, aparatură birotică, precum şi alte active

corporale);

√ avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie.

În ceea ce priveşte evaluarea imobilizărilor corporale se păstrează aceeaşi clasificare ca şi

în contabilitate. Dintre grupele menŃionate, cele care necesită cele mai multe corecŃii (ca urmare

a importanŃei pentru activitatea întreprinderii, a vechimii sau a valorii) sunt terenurile,

construcŃiile şi echipamentele.


9

Se prezintă, în continuare, câteva metode de evaluare specifice, pentru terenuri,

construcŃii şi echipamente care să conducă la reflectarea valorii lor de piaŃă sau a altei valori

curente (valoare de utilizare).

1)Terenuri

În cadrul terenurilor trebuie făcută distincŃie:

a) terenuri fără construcŃii, pentru care se pot aplica următoarele metode:

� metoda comparaŃiei de piaŃă

În acest caz se Ńine seama de preŃurile unor tranzacŃii recente cu terenuri similare în ceea

ce priveşte: localizarea, caracteristicile fizice, facilităŃile urbanistice, riscul de expropriere,

posibilităŃile de construcŃie.

� metoda capitalizării rentei de bază

Aceasta este o metodă de randament care presupune capitalizarea, la o rată

corespunzătoare, a beneficiului ce poate fi obŃinut prin utilizarea terenului. Beneficiul specific

terenului este renta curentă reprezentând suma plătită pentru dreptul de ocupare şi utilizare a

terenului (chiria). Această informaŃie este cunoscută de pe piaŃă.

b) terenuri cu construcŃii, pentru care se pot aplica următoarele metode:

� metoda proporŃiei, potrivit căreia se stabileşte un raport între valoarea terenului şi

valoarea construcŃiei de pe el (de exemplu 20-30% din valoarea construcŃiei de pe teren)

� metoda extracŃiei, care presupune, odată cunoscut preŃul de vânzare al proprietăŃii

imobiliare (teren inclus), că se poate determina valoarea terenului prin aplicarea unei abateri

forfetare (de exemplu 15-30% din valoarea proprietăŃii imobiliare, teren inclus).

2) ConstrucŃii

La această categorie se pot aplica următoarele metode:

� metoda costului de înlocuire net (valorii de reconstrucŃie netă), potrivit căreia

Valoarea rămasă actualizată a construcŃiei = Valoarea de reconstrucŃie (pe

suprafaŃa desfăşurată sau volumul total al construcŃiei evaluate) x (1- Coeficient de

depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcŃională)


10

Unde

●Valoarea de reconstrucŃie se poate determina pe baza costului unitar pentru clădiri

similare sau pe baza unui cost unitar de barem corectat în funcŃie de diferenŃele de

dimensiune, formă, finisaje, dotare cu instalaŃii (metoda comparaŃiilor unitare)

●Coeficientul de depreciere este estimat în funcŃie de uzura fizică şi deprecierea

economică (externă) datorată evoluŃiei cererii, utilizării altor construcŃii în zonă,

facilităŃilor urbanistice, precum şi a altor factori.

●Coeficientul de neadecvare funcŃională este estimat Ńinând seama de următorii factori:

demodare, supradimensionare, neadecvarea instalaŃiilor sau a echipamentelor aferente

construcŃiei.

� metoda bazată pe costul istoric, potrivit căreia

Valoarea rămasă actualizată a construcŃiei = Valoare la data punerii în funcŃiune

(majorată cu eventualele modernizări) x Coeficient de actualizare x (1- Coeficient de

depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcŃională)

Unde

●Coeficientul de actualizare este stabilit în funcŃie de evoluŃia preŃurilor la materialele

de construcŃie şi manopera specifică, în funcŃie de deprecierea monetară şi/sau evoluŃia

raportului de schimb valutar.

3) Echipamente tehnologice, pentru care se pot aplica următoarele metode:

� metoda costului de înlocuire net, potrivit căreia

Valoarea rămasă actualizată a echipamentului = Valoarea unui echipament nou

similar x (1 - Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcŃională)

Unde

● Valoarea unui echipament nou similar se poate determina pe baza mai multor metode

(a identificării, a asimilării, a corelării)

● Coeficientul de depreciere se estimează Ńinând cont de deprecierea: economică

(vechimea, starea, costuri viitoare de utilizare), funcŃională (adecvarea pentru utilizarea

curentă şi de perspectivă), strategică (legată de o decizie strategică în privinŃa afacerii),


11

precum şi cea implicată de reglementările de mediu (care pot afecta utilizarea şi

tehnologia existentă).

� metoda bazată pe costul istoric, potrivit căreia

Valoarea rămasă actualizată a echipamentului = Valoare la data punerii în

funcŃiune (majorată cu eventualele modernizări) x Coeficient de actualizare x (1-

Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcŃională)

2.3. Imobilizările financiare

Sunt investiŃii financiare realizate de întreprindere în vederea dezvoltării externe. Se

materializează în titluri de valoare achiziŃionate şi în împrumuturi acordate altor întreprinderi,

ambele categorii având scadenŃa mai mare de un an.

În cazul evaluării imobilizărilor financiare şi stabilirii Activului net contabil corectat, se

pot aplica corecŃii unor titluri imobilizate şi/sau unor creanŃe imobilizate.

1) InvestiŃii financiare pe termen lung sub forma participaŃiilor, în cadrul cărora se face

distincŃia între :

� participaŃii care conferă dreptul de control, când întreprinderea emitentă,

considerată filială, aparŃine cu întreg patrimoniul său întreprinderii evaluate (cumpărătoare a

titlurilor)

În acest caz nu avem de a face cu o evaluare de titluri, ci cu o evaluare a unei afaceri ca

întreg.

� alte participaŃii, când titlurile în cauză se consideră în afara exploatării

În acest caz, titlurile sunt evaluate la valori de piaŃă prin metode specifice (de exemplu se

acceptă cotaŃia bursieră a zilei – dacă titlurile sunt cotate, se aplică o metodă bursieră - Ńinând

seama de rentabilitatea, politica de dividende, factorii externi care influenŃează activitatea

emitentului sau se aplică o metodă de randament - capitalizarea dividendelor).

2) CreanŃe imobilizate şi investiŃii financiare pe termen lung purtătoare de dobândă

În cazul acestora intervin corecŃii doar dacă rata dobânzii de primit în urma investiŃiei

este mult mai mică decât a pieŃei. Se procedează la actualizarea creanŃei respective la o rată egală

cu diferenŃa dintre rata normală a pieŃei şi rata practicată.


12

2.4. Activele circulante

În această grupă de activ a bilanŃului întâlnim: stocurile, creanŃele pe termen scurt,

investiŃiile financiare pe termen scurt, disponibilităŃile băneşti şi elementele asimilate lor.

Necesită mai puŃine corecŃii, în principal datorită vitezei lor mari de rotaŃie care le menŃine

apropiate de valorile curente.

Activele circulante se evaluează astfel:

1) Stocurile

� materiile prime, materialele, mărfurile se evaluează la cursul zilei (dacă sunt

cotate la burse de mărfuri), la preŃul posibil de valorificare (livrare) diminuat cu cheltuielile

accesorii de vânzare (transport, ambalare, comisioane)

� produsele finite şi produsele în curs de execuŃie se evaluează la cost de producŃie

în funcŃie de gradul de finisare apreciat de evaluator

2) CreanŃele

� se actualizează creanŃele exprimate în devize;

� se constituie sau se corectează ajustările pentru depreciere în funcŃie de riscurile

previzibile legate de clienŃi.

3) InvestiŃiile financiare pe termen scurt

� se modifică dacă este cazul în funcŃie de cursul lor la data evaluării

4) DisponibilităŃile băneşti şi elementele asimilate

� comportă actualizare în cazul în care sunt exprimate în devize

2.5. Cheltuielile în avans

Aceste elemente apar ca urmare a aplicării principiilor contabile, neavând valoare

economică. În consecinŃă, sunt considerate nonvalori şi nu se iau în calculul Activului net

contabil corectat.


13

B. CORECłIILE PASIVELOR

CorecŃiile pasivelor au în vedere capitalurile proprii şi pasivele asimilate lor

(provizioane), cât şi datoriile propriu-zise şi veniturile în avans.

Astfel, elementele de pasiv care suferă corecŃii sunt :

1) provizioanele, care se pot constitui în momentul evaluării dacă există procese în curs

sau previzibile sau se anulează provizioanele constituite deja şi considerate nejustificate

2) creditele pe termen lung cu dobândă preferenŃială, care se decontează prin

actualizarea la o dobândă egală cu diferenŃa dintre dobânda pieŃei şi dobânda practicată

3) alte datorii, care se majorează cu impozitul latent aferent plusvalorii care s-ar obŃine

din vânzarea activelor (în acest caz activele sunt evidenŃiate la valoarea de piaŃă, exclusiv

impozitul aferent).

4) veniturile în avans, care nu se iau în considerare întrucât sunt considerate nonvalori

şi nu se iau în calculul corecŃiilor pasivelor.

c) Metodologia de calcul a activului net de lichidare

Activul net de lichidare, aferent afacerii luate ca întreg, se determină atunci când se

consideră că întreprinderea îşi va încheia activitatea.

Baza de evaluare a activelor, în acest caz, prevăzută în standardele de evaluare, este

valoarea de lichidare.

Conceptul de valoare de lichidare trebuie analizat în funcŃie de modul de încetare a

activităŃii întreprinderii:

√ lichidare progresivă sau

√ lichidare imediată.

Lichidarea progresivă apare în cazul încetării activităŃii în mod voit sau ca urmare a

încălcării unor prevederi legale. Potrivit legislaŃiei în domeniu încetarea activităŃii întreprinderii

urmată de o lichidare progresivă are loc în următoarele situaŃii:

● ajungerea la scadenŃă a duratei de funcŃionare;

● dizolvarea anticipată hotărâtă de acŃionari sau tribunal;

● realizarea sau incapacitatea realizării obiectului de activitate;


14

● anularea contractului de societate;

● reducerea numărului asociaŃilor sau a acŃionarilor sub numărul prevăzut prin lege sau

● din alte cauze prevăzute în statut.

Acest tip de lichidare mai este denumit ordonat, întrucât se realizează într-o perioadă de

timp rezonabilă pentru a obŃine cel mai bun preŃ pe active, care sunt vândute pentru a se acoperi

datoriile întreprinderii şi pentru a se distribui activul net rămas între acŃionari sau asociaŃi.

În acest caz se utilizează valoarea lichidativă atribuibilă activelor, iar activul net de

lichidare se obŃine:

Activ net de lichidare = Active evaluate la valori lichidative – Datorii la valoare

contabilă

Lichidarea imediată reprezintă o lichidare judiciară datorată încetării plăŃilor

întreprinderii şi intrării în stare de faliment. Incapacitatea de plată şi procedura falimentului sunt

descrise în actele normative în vigoare.

Lichidarea imediată (judiciară, forŃată) şi valoarea care îi corespunde este tratată în

standardele de evaluare, unde se mai întâlneşte şi denumirea de valoare de vânzare forŃată, iar

activul net de lichidare se determină pe baza formulei:

Activ net de lichidare = Active evaluate la valori de lichidare – Datorii bilanŃiere –

Datorii suplimentare apărute în urma elaborării bilanŃului de lichidare - Costurile lichidării

În cele două cazuri de lichidare a afacerii, valoarea patrimonială atribuibilă acesteia se

determină sub forma unui activ net obŃinut ca diferenŃă între active (evaluate la valori lichidative

sau de lichidare) şi datorii (cele din bilanŃ, eventual majorate cu datoriile specifice lichidării).

Datoriile suplimentare apărute în urma elaborării bilanŃului de lichidare sunt în

principal de natură fiscală.

Exemple privind costurile lichidării:

√ cheltuieli de funcŃionare pe perioada lichidării;

√ indemnizaŃii de concediere a personalului;

√ penalităŃi de rambursare anticipată a împrumuturilor sau de rupere a contractelor de

închiriere;

√ onorariile lichidatorilor;


15

√ publicitate;

√ conservarea activelor;

√ comisioane de vânzare.

În evaluarea ceea ce priveşte evaluarea activelor la valori de lichidare, prezintă

particularităŃi următoarele:

� ProprietăŃile imobiliare pot fi evaluate la valoarea recuperabilă care este valoarea

unei proprietăŃi fără teren, vândută ca materiale recuperabile şi nu pentru utilizare în continuare,

fără modernizări sau reparaŃii.

Dacă se utilizează o altă valoare, mai puŃin penalizatoare, aceasta va fi influenŃată de

următorii factori: raritatea activului, lipsa pieselor de schimb, utilizare specializată, spaŃii în

surplus, amplasare necorespunzătoare, elemente tehnice necorespunzătoare, alŃi factori.

� InvestiŃiile financiare pe termen lung se evaluează la un preŃ probabil de negociere,

uneori inferior valorii lor intrinseci.

� În cazul stocurilor, valorile de lichidare mai pot fi cunoscute prin preŃurile oferite

de furnizorii iniŃiali, care doresc să le răscumpere (desigur la valori mai mici decât cele de piaŃă).

Stocurile foarte depreciate pot fi evaluate la valoarea de casare (dezmembrare).

� O parte din creanŃe nu vor mai fi încasate, caz în care are loc trecerea lor pe

cheltuieli, operaŃie care va influenŃa bilanŃul de lichidare.

Alte creanŃe vor fi încasate la o valoare mai mică decât cea contabilă, situaŃie care cere

penalizarea valorii de încasat înregistrată în contabilitate.

În plus, se va calcula un cost de colectare a creanŃelor, apreciat la 5-10% din valoarea lor.

Acesta va diminua valoarea crenaŃelor sau va fi considerat un cost al lichidării.

CreanŃele exprimate în devize se actualizează la cursul de la data întocmirii bilanŃului de

lichidare (dacă se suprapune cu data evaluării).

� InvestiŃiile financiare pe termen scurt se evaluează la cursul bursier, dacă sunt

cotate, sau la valoarea probabilă de negociere dacă sunt necotate.

Datoriile exprimate în devize sunt actualizate la cursul comunicat de BNR la 31.12.N,

data întocmirii bilanŃului de lichidare (în situaŃia în care se suprapune cu data evaluării).

Documents

Evaluare ANTON C4