E VA N G H E L I A D U P Ă

MATEIGenealogia lui Isus Cristos

1 Cartea genealogieia lui Isus Cristos, fiulb lui David, fiulc lui Avraam.

a Luca 3:23. b Ps. 132:11; Isaia 11:1 Ier. 23:5; Matei 22:42; Ioan 7:42; Fapte 2:30; 13:23; Rom. 1:3. c Gen. 12:3; 22:18; Gal. 3:16.2 Avraama a născut pe Isaac; şi Isaacb a năs-cut pe Iacov; şi Iacovc a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. a Gen. 21:2,3. b Gen. 25:26. c Gen. 29:35.3 Şi Iudaa a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; şi Faresb a născut pe Esrom; şi Es-rom a născut pe Aram. a Gen. 38:27. b Rut 4:18;

1 Cron. 5:4.4 Şi Aram a născut pe Aminadab; şi Amina-dab a născut pe Naason; şi Naason a născut pe Salmon.5 Şi Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; şi Boaz a născut pe Obed, din Rut; şi Obed a născut pe Iesea; a Rut 4:21, 22.6 şi Iesea a născut pe regele David. Şi regele Davidb a născut pe Solomon, din cea care fusese soţia lui Urie. a 1 Sam. 16:1; 17:12. b 2 Sam. 12:24.7 Şi Solomona a născut pe Roboam; şi Ro-boam a născut pe Abia; şi Abia a născut pe Asa. a 1 Cron. 3:10.8 Şi Asa a născut pe Iosafat; şi Iosafat a năs-cut pe Ioram; şi Ioram a născut pe Ozia.9 Şi Ozia a născut pe Ioatam; şi Ioatam a năs-cut pe Ahaz; şi Ahaz a născut pe Ezechia.10 Şi Ezechiaa a născut pe Manase; şi Ma-nase a născut pe Amon; şi Amon a născut pe Iosia. a 2 Regi 20:21; 2 Cron. 32:33.11 Şi Iosiaa a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, pe vremea deportăriib în Babilon. a 1 Cron. 3:15,16. b 2 Regi 24:14, 15, 16; 25:11; 2 Cron. 36:10, 20; Ier. 27:20; 39:9; 52:11, 15, 28, 29, 30; Dan. 1:2.12 Şi după deportarea lor în Babilon, Ieho-niaa a născut pe Salatiel; şi Salatiel a născut pe Zorobabelb. a 1 Cron. 3:17,19. b Ezra 3:2; 5:2;

Neem. 12:1; Hagai 1:1.

13 Şi Zorobabel a născut pe Abiud; şi Abiud a născut pe Eliachim; şi Eliachim a născut pe Azor.14 Şi Azor a născut pe Sadoc; şi Sadoc a năs-cut pe Achim; şi Achim a născut pe Eliud.15 Şi Eliud a născut pe Eleazar; şi Eleazar a născut pe Matan; şi Matan a născut pe Iacov.16 Şi Iacov a născut pe Iosif, soţul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numeşte Cristos.17 Aşadar, toate generaţiile de la Avraam până la David au fost paisprezece gene-raţii; şi de la David până la deportarea în Babilon, au fost paisprezece generaţii; şi de la deportarea în Babilon până la Cristos au fost paisprezece generaţii.

Naşterea lui Isus Cristos18 Iar naştereaa lui Isus Cristos a fost aşa: Pe când Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif, înainte să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfântb. a Luca 1:27. b Luca 1:35.19 Dar Iosif, soţul ei, fiind un om drept şi nevoind s-o facă de ruşinea, şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns. a Deut. 24:1.20 Şi pe când se gândea el la aceste lucruri, iată, un înger al Domnului i s-a arătat în vis, zicând: Iosife, fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ce s-a zămislita în ea este de la Duhul Sfânt. a Luca 1:35.21 Şi ea va naştea un Fiu şi Îi vei pune nu-mele ISUS, pentru că Elb va mântui pe po-porul Său de păcatele lor. a Luca 1:31. b Fapte 4:12; 5:31; 13:23, 38.22 Şi toate acestea au avut loc ca să se îm-plinească cele spuse de Domnul prin pro-fetul, zicând:23 Iatăa, fecioara va fi însărcinată şi va naşte un Fiu, şi Îi vor pune numele Emanuel, care este tradus: Dumnezeu cu noi. a Isaia 7:14.

920MATEI 1, 2, 324 Şi după ce s-a trezit din somn, Iosif a fă-cut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe soţia lui;25 şi n-a cunoscut-o până când ea a născut pe Fiula ei Cel întâi-născut. Şi el I-a pus numele ISUS. a Exod. 13:2; Luca 2:7, 21.

Venirea magilor la Ierusalim – Irod

2 După ce S-a născuta Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele regelui Irod, iată, au

venit nişte magi din Răsăritb la Ierusalim, a Luca 2:4, 6, 7. b Gen. 10:30; 25:6; 1 Regi 4:30.2 zicând: Undea este Cel ce-a fost născut Rege al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steauab în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. a Luca 2:11. b Num. 24:17; Isaia 60:3.3 Când a auzit regele Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulbu-rat împreună cu el.4 Şi după ce a adunat pe toţi preoţiia cei mai de seamă şi peb cărturarii poporu-lui, i-a întrebatc unde trebuia să Se nască Cristosul. a 2 Cron. 36:14. b 2 Cron. 34:13. c Mal. 2:7.5 Şi ei i-au zis: În Betleemul din Iudeea, căci aşa a fost scris prin profet:6 Şi tu, Betleemea, ţara lui Iuda, nu eşti nici-decum cea mai neînsemnată dintre căpete-niile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpete-nie, care va păstorib pe poporul Meu Israel. a Mica 5:2; Ioan 7:42. b Apoc. 2:27.7 Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.8 Apoi i-a trimis la Betleem şi a zis: Du-ceţi-vă şi cercetaţi amănunţit despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie din nou de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.9 După ce au ascultat pe rege, au plecat. Şi iată, steaua, pe care o văzuseră la Răsărit, mergea înaintea lor, până când a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.10 Când au văzut steaua, s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare.11 Şi după ce au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui; şi proster-nându-se, I s-au închinat. Apoi şi-au des-chis vistieriile şi I-au adusa daruri: aur şi tămâie şi smirnă. a Ps. 72:10; Isaia 60:6.12 Şi fiind avertizaţi de Dumnezeu prin visa să nu se mai întoarcă pe la Irod, s-au dus în ţara lor pe un alt drum. a Matei 1:20.

Fuga în Egipt. Omorârea pruncilor13 Şi după ce s-au dus, iată, îngerul Dom-nului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: Scoa-lă-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt. Şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod va căuta Pruncul, ca să-L omoare.14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi s-a dus în Egipt.15 Şi a rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin profetul care zice: Am chemat pe Fiul Meu dina Egipt. a Osea 11:1.16 Atunci Irod, văzând că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbăteas-că din Betleem şi din împrejurimile lui, de la doi ani în jos, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremiaa, care zice: a Ier. 31:15.18 Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi tânguire şi bocet mult: Rahela îşi plângea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.

Întoarcerea în Nazaret19 Dar, după ce a murit Irod, iată, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,20 zicând: Scoală-te şi ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Pruncului.21 Atunci Iosif s-a sculat şi a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.22 Dar auzind că Arhelau domneşte în Iu-deea în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să se ducă acolo; şi fiind avertizat de Dum-nezeu în vis, s-a dus în părţilea Galileei. a Matei 3:13; Luca 2:39.23 Şi după ce a venit, a locuit într-o cetate numităa Nazaret, ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin profet: El va fi chemat nazarinean. a Ioan 1:45.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În zilele acelea a venit Ioana Botezăto-rul, predicând în pustiul Iudeei

a Marcu 1:4, 15; Luca 3:2, 3; Ioan 1:28.2 şi zicând: Pocăiţi-vă, căci împărăţia ceru-rilor este aproapea. a Dan. 2:44; Matei 4:17; 10:7.

921 MATEI 3, 43 Căci Ioan este acela despre care s-a vestit prin profetul Isaia, zicând: Glasula celui ce strigă în pustiu: Pregătiţib calea Domnului, neteziţi-I cărările! a Isaia 40:3; Marcu 1:3; Luca 3:4;

Ioan 1:23. b Luca 1:76.4 Şi Ioana îşi aveab îmbrăcămintea din păr de cămilă şi mijlocul îi era încins cu un brâu de piele; şi hrana lui era lăcustec şi miere sălbaticăd. a Marcu 1:6. b 2 Regi 1:8; Zah. 13:4.

c Lev. 11:22. d 1 Sam. 14:25, 26.5 Atunci, ceia din Ierusalim şi din toată Iudeea şi din toate ţinuturile dimpreju-rul Iordanului au ieşit la el a Marcu 1:5; Luca 3:7.6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţia de el în Iordan. a Fapte 19:4, 18.7 Dar când a văzut pe mulţi dintre farisei şi dintre saduchei că vin la botezul lui, le-a zis: Pui de viperea, cine v-a învăţat să fugiţi de mâniab viitoare? a Matei 12:34; 23:33;

Luca 3: 7, 8, 9. b Rom. 5:9; 1 Tes. 1:10.8 Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă;9 şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşi-vă: Avem ca tatăa pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice copii lui Avraam. a Ioan 8:33, 39; Fapte 13:26; Rom. 4:1, 11, 16.10 Dar securea este deja înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea, orice poma care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc. a Matei 7:19; Luca 13:7, 9; Ioan 15:6.11 Eu, aşadar, văa botez cu apă, spre pocă-inţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. Elb vă va boteza în Duh Sfânt şi cu foc. a Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:15, 26, 33; Fapte 1:5; 11:16; 19:4. b Isaia 4:4; 44:3; Mal. 3:2; Fapte 2:3,4; 1 Cor. 12:13.12 Acelaa Îşi are vânturătoarea în mână şi El Îşi va curăţa aria şi Îşi va strânge grâ-ul în grânar, dar pleava o va ardeb cu foc care nu se stinge. a Mal. 3:3. b Mal. 4:1; Matei 13:30.

Botezul lui Isus Cristos13 Atuncia a venit Isus din Galileeab la Ior-dan, la Ioan, ca să fie botezat de el. a Marcu 1:9; Luca 3:21. b Matei 2:22.14 Dar Ioan Îl oprea, zicând: Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?15 Dar răspunzând, Isus i-a zis: Lasă-Mă

acum, căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea. Atunci el L-a lăsat.16 Şi după ce a fost botezata, Isus a ieşit îndată din apă; şi iată, I s-au deschis ce-rurile şi a văzut pe Duhulb lui Dumnezeu coborându-Se ca un porumbel şi venind peste El. a Marcu 1:10. b Isaia 11:2; 42:1; Luca 3:22;

Ioan 1:32, 33.17 Şi iată, din ceruria s-a auzit un glas care zicea: Acestab este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. a Ioan 12:28. b Ps. 2:7; Isaia 42:1; Matei 12:18; 17:5; Marcu 1:11; Luca 9:35; Efes. 1:6; Col. 1:13; 2 Petru 1:17.

Ispitirea lui Isus

4 Atunci Isusa a fost dus de Duhulb în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.

a Marcu 1:12; Luca 4:1. b 1 Regi 18:12; Ezec. 3:14; 8:3; 11:1, 24; 40:2; 43:5; Fapte 8:39.2 Şi după ce a postit patruzeci de zile şi pa-truzeci de nopţi, a flămânzit.3 Şi când ispititorul s-a apropiat de El, a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, po-runceşte ca aceste pietre să se facă pâini.4 Dar El a răspuns şi a zis: Este scris: Omul nu va trăi numaia cu pâine, ci cu orice cu-vânt care iese din gura lui Dumnezeu. a Deut. 8:3.5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetatea şi L-a pus pe aripa templului a Neem. 11:1,18;

Isaia 48:2; 52:1; Matei 27:53; Apoc. 11:2.6 şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: El va porunci îngerilor Săia să vegheze asupra Ta şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. a Ps. 91:11, 12.7 Isus i-a zis: De asemenea este scris: Să nu ispiteştia pe Domnul Dumnezeul tău. a Deut. 6:16.8 Apoi diavolul L-a dus pe un munte foar-te înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor9 şi I-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei prosterna şi Te vei închina mie.10 Atunci Isus i-a zis: Pleacă, Satano! căci este scris: Domnului Dumnezeului tăua să te închini, şi numai Lui să-I slujeşti. a Deut. 6:13; 10:20; Iosua 24:14; 1 Sam. 7:3.11 Atunci diavolul L-a lăsat. Şi iată, nişte îngeria au venit şi Îl slujeau. a Evrei 1:14.

MATEI 4, 5 922

Isus în Capernaum12 Când a auzita Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

a Marcu 1:14; Luca 3:20; 4:14, 31; Ioan 4:43.13 Şi părăsind Nazaretul, a venit să locu-iască în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali,14 că să fie împlinit ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice:15 Ţaraa lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, a Isaia 9:1, 2.16 poporula care zăcea în întuneric a văzut o mare lumină; şi pentru cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina. a Isaia 42:7; Luca 2:32.17 De atuncia încolo, Isus a început să pre-dice şi să zică: Pocăiţi-văb, căci împărăţia cerurilor este aproape. a Marcu 1:14, 15. b Matei 3:2; 10:7.

Isus cheamă patru ucenici18 Şi Isusa, trecând pe lângă Marea Galileei, a văzut doi fraţi: pe Simon, numitb Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. a Marcu 1:16-18;

Luca 5:2. b Ioan 1:42.19 Şi El le-a zis: Veniţia după Mine şi vă voi face pescari de oameni. a Luca 5:10, 11.20 Şi îndatăa ei au lăsat mrejele şi au mers după El. a Marcu 10:28; Luca 18:28.21 Şia mergând de acolo mai departe, a vă-zut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, reparându-şi mrejele. Şi El i-a chemat. a Marcu 1:19, 20; Luca 5:10.22 Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.23 Şi Isus trecea prin toată Galileea, învă-ţânda pe oameni în sinagogile lor şi predi-când Evangheliab împărăţiei şi vindecândc orice boală şi orice neputinţă care era în popor. a Matei 9:35; Marcu 1:21, 39; Luca 4:15, 44.

b Matei 24:14; Marcu 1:14. c Marcu 1:34.24 Şi s-a dus vestea despre El în toată Si-ria. Şi aduceau la El pe toţi cei bolnavi, cuprinşi de diferite boli şi chinuri, şi pe cei demonizaţi, şi pe cei lunatici, şi pe cei paralitici; şi El îi vindeca.25 Şi după El au mersa mulţimi mari din

Galileea şi din Decapole, şi din Ierusalim, şi din Iudeea şi de dincolo de Iordan. a Marcu 3:7.

Predica de pe munte – Binecuvântările

5 Când a văzut Isus mulţimile, S-a suita pe munte; şi, pe când era aşezat, uceni-

cii Lui au venit la El. a Marcu 3:13.2 Şi a început să vorbească şi îi învăţa, zicând:3 Binecuvântaţia sunt cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor. a Luca 6:20;

Ps. 51:17; Prov. 16:19; 29:23; Isaia 57:15; 66:2.4 Binecuvântaţia sunt cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi. a Isaia 61:2, 3; Luca 6:21; Ioan 16:20;

2 Cor. 1:7; Apoc. 21:4.5 Binecuvântaţia sunt cei blânzi, căci eib vor moşteni pământul. a Ps. 37:11. b Rom. 4:13.6 Binecuvântaţi sunt cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căcia ei vor fi săturaţi. a Isaia 55:1; 65:13.7 Binecuvântaţi sunt cei milostivi, căcia ei vor avea parte de milă. a Ps. 41:1; Matei 6:14;

Marcu 11:25; 2 Tim. 1:16; Evrei 6:10; Iacov 2:13.8 Binecuvântaţia sunt cei cu inima curată, căcib ei vor vedea pe Dumnezeu. a Ps. 15:2;

24:4; Evrei 12:14. b 1 Cor. 13:12; 1 Ioan 3:2, 3.9 Binecuvântaţi sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fiii lui Dumnezeu.10 Binecuvântaţia sunt cei persecutaţi din cauza dreptăţii, căci a lor este împărăţia cerurilor. a 2 Cor. 4:17; 2 Tim. 2:12; 1 Petru 3:14.11 Binecuvântaţia sunteţi voi când, din ca-uza Mea, oamenii vă vor insulta şi vă vor persecuta şi vor spune orice vorbă reab şi neadevărată împotriva voastră. a Luca 6:12. b 1 Petru 4:14.12 Bucuraţi-văa şi veseliţi-vă, pentru că mare este răsplata voastră în ceruri; căci tot aşab au persecutat ei pe profeţii care au fost înainte de voi. a Luca 6:23; Fapte 5:41; Rom. 5:3; Iacov 1:2; 1 Petru 4:13. b 2 Cron. 36:16; Neem. 9:26;

Matei 23:34, 37; Fapte 7:52; 1 Tes. 2:15.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

13 Voi sunteţi sarea pământului, dar dacă sareaa îşi pierde gustul, cu ce va fi făcută iarăşi sărată? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. a Marcu 9:50; Luca 14:34, 35.

923 MATEI 514 Voia sunteţi lumina lumii. O cetate aşe-zată pe un munte nu poate fi ascunsă. a Prov. 4:18; Filip. 2:15.15 Şi oamenii nu aprinda lumina ca s-o pună sub obroc, ci în sfeşnic; şi dă lumină tuturor celor care sunt în casă. a Marcu 4:21; Luca 8:16; 11:33.16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca eia să vadă faptele voastre bune şi să glorificeb pe Tatăl vos-tru care este în ceruri. a 1 Petru 2:12. b Ioan 15:8; 1 Cor. 14:25.

Împlinirea Legii şi a Profeţilor17 Săa nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii; n-am venit să desfiin-ţez, ci să împlinesc. a Rom. 3:31; 10:4; Gal. 3:24.18 Căci adevărat vă spun: câtă vremea nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau un semn de literă din Lege, până când toate se vor împlini. a Luca 16:17.19 Aşa că oricinea va desfiinţa una din cele mai mici dintre aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar oricine le va îm-plini şi va învăţa pe alţii, acela va fi chemat mare în împărăţia cerurilor. a Iacov 2:10.20 Căci vă spun că, dacă dreptatea voas-tră nu va întrecea pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. a Rom. 9:31; 10:3.

Despre ucidere21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Săa nu ucizi; şi oricineb va ucide va fi supus judecăţii. a Exod. 20:13; Deut. 5:17. b 1 Ioan 3:15.22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său fără motiv va fi supus judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: Prostule! va fi supus pedepsei sinedriului; dar oricine va zice: Nebunule! va fi supus pedepsei focu-lui gheenei. a Iacov 2:20.23 Deci dacă-ţia aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva îm-potriva ta, a Matei 8:4; 23:19.24 lasă-ţia darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de te împacă cu fratele tău; şi apoi vino şi adu-ţi darul. a Iov 42:8; Matei 18:19; 1 Tim. 2:8; 1 Petru 3:7.25 Înţelege-tea repede cu potrivnicul tău,

câtb timp eşti cu el pe drum, ca nu cumva potrivnicul tău să te dea pe mâna judecă-torului, şi judecătorul să te dea ofiţerului, şi să fii aruncat în închisoare. a Prov. 25:8; Luca 12:58, 59. b Ps. 32:6; Isaia 55:6.26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi nicicum de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Despre adulter şi divorţ27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Săa nu comiți adulter. a Exod. 20:14; Deut. 5:18.28 Dar Eu vă spun că oricine se uităa la o fe-meie ca s-o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui. a Iov 31:1; Prov. 6:25; Gen. 34:2;

2 Sam. 11:2.29 Şi dacăa ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-lb şi aruncă-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. a Matei 18:8, 9; Marcu 9:43-47.

b Matei 19:12; Rom. 8:13; 1 Cor. 9:27; Col. 3:5.30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, tai-o şi arunc-o de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.31 S-a mai zis: Oricinea divorţează de soţie să-i dea o carte de despărţire. a Deut. 24:11;

Ier. 3:1; Matei 19:3. Marcu 10:2.32 Dar Eu vă spun: Oricinea divorţează de soţia lui pentru orice alt motiv afară de cel de imoralitate sexuală îi dă prilej să comită adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divor-ţată comite adulter. a Matei 19:9; Luca 16:18;

Rom. 7:3; 1 Cor. 7:10, 11.

Despre jurământ33 Aţi auzit iarăşi căa s-a zis celor din vechi-me: Să nub juri strâmb, ci săc împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale. a Matei 23:16. b Exod. 20:7; Lev. 19:12; Num. 30:2; Deut. 5:11. c Deut. 23:23.34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţia deloc; nici pe cer, pentru că este tronulb lui Dumnezeu; a Matei 23:16, 18, 22; Iacov 5:12. b Isaia 66:1.35 nici pe pământ, pentru că este aşter-nutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetateaa Marelui Rege. a Ps. 48:2; 87:3.

MATEI 5, 6 924

36 Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poţi face un singur păr alb sau negru.37 Dar vorbaa voastră să fie: Da, da; nu, nu; căci ce trece peste aceasta este de la cel rău. a Col. 4:6; Iacov 5:12.

Suferă răul şi iubeşte-ţi duşmanul38 Aţi auzit că s-a zis: Ochia pentru ochi şi dinte pentru dinte. a Exod. 21:24; Lev. 24:20; Deut. 19:21.39 Dar Eu vă spun: Săa nu vă împotriviţi ce-lui care vă face rău, ci oricuib te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt. a Prov. 20:22; 24:29; Luca 9:29; Rom. 12: 17, 19; 1 Cor. 6:7;

1 Tes. 5:15; 1 Petru 3:9. b Isaia 50:6; Plân. 3:30.40 Şi oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia cămaşa lasă-i şi mantaua.41 Şi cu oricine te va silia să mergi cu el o milă, mergi cu el două. a Matei 27:32; Marcu 15:21.42 Celui care îţi cere dă-i şi nua întoarce spatele celui care doreşte să împrumute de la tine. a Deut. 15:8, 10; Luca 6:30, 35.43 Aţi auzit că s-a zis: Săa iubeşti pe aproa-pele tău şi săb urăşti pe duşmanul tău. a Lev. 19:18. b Deut. 23:6; Ps. 41:10.44 Dar Eu vă spun: Iubiţia pe duşmanii voş-tri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asuprescb şi vă prigonesc, a Luca 6:27, 35; Rom. 12:14, 20. b Luca 23:34; Fapte 7:60;

1 Cor. 4:12, 13; 1 Petru 2:23; 3:9.45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în cer; căci El face să răsarăa soarele Său pes-te cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. a Iov 25:3.46 Căci dacă iubiţia pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu tot la fel fac şi vameşii? a Luca 6:32.47 Şi dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Nu tot la fel fac şi vameşii?48 Voi fiţia deci desăvârşiţi, după cumb şi Tatăl vostru din cer este desăvârşit. a Gen. 17:1; Lev. 11:44; 19:2; Luca 6:36; Col. 1:28; 4:12;

Iacov 1:4; 1 Petru 1:15, 16. b Efes. 5:1.

Despre dărnicie şi rugăciune

6 Luaţi seama să nu faceţi faptele voastre de milostenie înaintea oamenilor, ca să

fiţi văzuţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată de la Tatăl vostru care este în cer.2 Tu deci, când facia milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie glorificaţi de oameni. Adevărat vă spun că ei îşi au răsplata. a Rom. 12:8.3 Dar tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplătia El Însuşi pe faţă. a Luca 14:14.5 Şi când te rogi, să nu fii ca făţarnicii. Căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie vă-zuţi de oameni. Adevărat vă spun că ei îşi au răsplata.6 Dar tu, când te rogi, intrăa în cămăruţa ta şi, după ce-ai încuiat uşa, roagă-te Tată-lui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă. a 2 Regi 4:33.

Tatăl nostru. Iertarea greşelilor7 Dar când vă rugaţi, să nu bolborosiţia aceleaşi cuvinte, cum fac păgânii. Căcib ei cred că pentru multa lor vorbire vor fi ascultaţi. a Ecl. 5:2. b 1 Regi 18:26, 29.8 De aceea, să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte ca să-I cereţi voi.9 Deci, voi rugaţi-vă în acest fel: Tatăla nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; a Luca 11:2.10 vină împărăţia Ta; facă-sea voia Ta, pre-cumb în cer aşa şi pe pământ. a Matei 26:39, 42; Fapte 21:14. b Ps. 103:20, 21.11 Pâinea noastrăa cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; a Iov 23:12; Prov. 30:8.12 şi nea iartă nouă datoriile noastre pre-cum şi noi iertăm datornicilor noştri; a Matei 18:21.13 şia nu ne duce pe noi în ispită, ci ne sca-păb de rău. Căcic a Ta este împărăţia şi pu-terea şi gloria în veci. Amin! a Matei 26:41; Luca 22: 40, 46; 1 Cor. 10:13; 2 Petru 2:9;

Apoc. 3:10. b Ioan 17:15. c 1 Cron. 29:11.14 Căci, dacăa iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta gre-şelile voastre; a Marcu 11: 25, 26; Efes. 4:32; Col. 3:13.15 dar dacă nua iertaţi oamenilor greşelile

925 MATEI 6, 7

lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. a Matei 18:35; Iacov 2:13.

Despre post16 Şi când postiţia, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii. Căci ei îşi sluţesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că ei şi-au luat răsplata. a Isaia 58:5.17 Dar tu, când posteşti, unge-ţia capul şi spală-ţi faţa, a Rut 3:3; Dan. 10:3.18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă.

Adevăratele comori. Imposibilitatea de a sluji la doi stăpâni.

Grijile şi îngrijorările19 Nu vă strângeţia comori pe pământ, unde le strică molia şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; a Prov. 23:4; 1 Tim. 6:17; Evrei 13:5; Iacov 5:1.20 cia strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. a Matei 19:21;

Luca 12:33, 34; 18:22; 1 Tim. 6:19; 1 Petru 1:4.21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.22 Luminaa trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este bun, tot trupul tău va fi plin de lumină. a Luca 11:34, 36.23 Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Deci, dacă lumi-na, care este în tine, este întuneric, cât de mare este întunericul acela!24 Nimenia nu poate sluji la doi stăpâni. Căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celă-lalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nub puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. a Luca 16:13. b Gal. 1:10; 1 Tim. 6:17;

Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15.25 De aceea, eu vă spun: Nua vă îngrijo-raţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca şi ce veţi bea; nici de trupul vos-tru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? a Ps. 55:22; Luca 12:22,23; Filip. 4:6; 1 Petru 5:7.26 Uitaţi-văa la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în grânare; totuşi Tatăl vostru cel ceresc le

hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? a Iov 38:41; Ps. 147:9; Luca 12:24.27 Şi care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui?28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cum cresc crinii câmpului; ei nu se ostenesc, nici nu torc;29 dar eu vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.30 Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, şi mâine este aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El pe voi cu mult mai mult, puţin credin-cioşilor?31 Deci nu vă îngrijoraţi, zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?32 Căci toate aceste lucruri Neamurile le caută. Dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de toate aceste lucruri.33 Ci căutaţia mai întâi împărăţia lui Dum-nezeu şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate. a 1 Regi 3:13; Ps. 37:25;

Marcu 10:30; Luca 12:31; 1 Tim. 4:8.34 De aceea, nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte

7 Nua judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; a Luca 6:37; Rom. 2:1; 14:3, 4, 10, 13;

1 Cor. 4: 3, 5; Iacov 4:11, 12.2 căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi jude-caţi; şia cu ce măsură măsuraţi, vi se va mă-sura şi vouă. a Marcu 4:24; Luca 6:38.3 Şi dea ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu bagi în seamă bârna care este în ochiul tău? a Luca 6:41, 42.4 Sau, cum poţi spune fratelui tău: La-să-mă să scot paiul din ochiul tău; şi, iată, bârna este în ochiul tău?5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi pa-iul din ochiul fratelui tău.6 Nua daţi câinilor cele sfinte, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioa-re şi să se întoarcă să vă sfâşie. a Prov. 9:7, 8; 23:9; Fapte 13:45, 46.

MATEI 7, 8 926

Perseverarea în rugăciune7 Cereţia şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. a Matei 21:22; Marcu 11:24; Luca 11:9, 10; 13:1; Ioan 14:13; 15:7; 16:23, 24; Iacov 1:5, 6; 1 Ioan 3:22; 5:14, 15.8 Căci oricinea cere primeşte; şi cel ce caută găseşte; şi celui ce bate i se va deschide. a Prov. 8:17; Ier. 29:12, 13.9 Sau carea este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, îi va da o piatră? a Luca 11:11, 12, 13.10 Sau dacă-i cere un peşte, îi va da un şarpe?11 Deci, dacă voi, carea sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care I le cer? a Gen. 6:5; 8:21.12 De aceea, tot cea doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci aceastab este Legea şi Profeţii. a Luca 6:31; b Lev. 19:18;

Matei 22:40; Rom. 13:8-10; Gal. 5:14; 1 Tim. 1:5.

Poarta cea strâmtă13 Intraţia pe poarta cea strâmtă. Căci lar-gă este poarta şi lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea. a Luca 13:24.14 Căci strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o găsesc!

Profeţii mincinoşi15 Dar păziţi-văa de profeţii mincinoşi, ca-reb vin la voi în haine de oi, dar pe dinăun-tru sunt lupic răpitori. a Deut. 13:3; Ier. 23:16; Matei 24:4, 5, 11, 24; Marcu 13:22; Rom. 16:17, 18; Efes. 5:6; Col. 2:8; 2 Petru 2:1-3; 1 Ioan 4:1. b Mica 3:5; 2 Tim. 3:5.

c Fapte 20:29, 30.16 Dupăa roadele lor îi veţi cunoaşte. Culegb oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? a Matei 7:20; 12:33. b Luca 6:43, 44.17 Tot aşa, oricea pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. a Ier. 11:9; Matei 12:33.18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.19 Oricea pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. a Matei 3:10; Luca 3:9;

Ioan 15:2, 6.20 Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Casa zidită pe stâncă21 Nu oricine Îmi zice: Doamnea, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. a Osea 8:2; Matei 25: 11, 12; Luca 6:46; 13:25; Fapte 19:13; Rom. 2:13; Iacov 1:22.22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doam-ne, Doamne! N-ama profeţit noi în Numele Tău, şi n-am scos noi demoni în Numele Tău, şi n-am făcut noi multe minuni în Nu-mele Tău? a Num. 24:4; Ioan 11:51; 1 Cor. 13:2.23 Şi atuncia le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-văb de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea! a Matei 25:12;

Luca 13:25, 27; 2 Tim. 2:19. b Ps. 5:5; 6:8; Matei 25:41.24 De aceea, pe oricinea aude aceste cuvin-te ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om înţelept, care şi-a zidit casa pe stâncă; a Luca 6:47.25 şi a căzut ploaia, şi au venit şuvoaiele, şi au suflat vânturile şi au lovit în casa aceea; şi nu s-a prăbuşit, pentru că era întemeiată pe stâncă.26 Şi oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om neînţe-lept, care şi-a zidit casa pe nisip;27 şi a căzut ploaia, şi au venit şuvoaiele, şi au suflat vânturile şi au lovit în casa aceea; şi s-a prăbuşit, şi prăbuşirea ei a fost mare.28 Şi după ce a sfârşit Isus cuvintele aces-tea, mulţimile au rămas uimitea de învăţă-tura Lui; a Matei 13:54; Marcu 1:22; 6:2; Luca 4:32.29 căcia El îi învăţa ca unul care avea auto-ritate, şi nu ca şi cărturarii. a Ioan 7:46.

Vindecarea unui lepros

8 Şi când a coborât Isus de pe munte, mari mulţimi au mers după El.

2 Şia iată, a venit un lepros şi I s-a închi-nat, zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi. a Marcu 1:40.3 Şi întinzând mâna, Isus S-a atins de el, zi-când: Vreau, fii curăţat! Şi îndată lepra lui a fost curăţată.4 Şi Isus i-a zis: Vezia să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a poruncitb Moise ca mărturie pentru ei. a Matei 9:30; Marcu 5:43. b Lev. 14:3, 4, 10;

Luca 4:14.

927 MATEI 8

Vindecarea slujitorului unui centurion5 Şi pe cânda intra Isus în Capernaum, a ve-nit la El un centurion, rugându-L a Luca 7:1.6 şi zicând: Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat, chinuindu-se cumplit.7 Şi Isus i-a zis: Voi veni şi îl voi vindeca.8 Şi centurionul a răspuns şi a zis: Doam-ne, nua sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spuneb numai un cuvânt şi slujito-rul meu va fi vindecat. a Luca 15:19. b Ps. 107:20.9 Căci şi eu sunt om sub autoritate, având ostaşi supuşi mie, şi zic unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi sclavului meu: Fă aceasta! şi face.10 Când a auzit Isus, S-a mirat şi a zis celor ce-L urmau: Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.11 Şi vă spun că vor veni mulţia de la est şi de la vest şi vor sta la masă cu Avraam şi Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor; a Gen. 12:3; Isaia 2:2, 3; 11:10; Mal. 1:11; Luca 13:29; Fapte 10:45; 11:18; 14:27; Rom. 15:9. Efes. 3:6.12 dara fiii împărăţiei vorb fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. a Matei 21:43. b Matei 13:42, 50;

22:13; 24:51; 25:30; Luca 13:28; 2 Petru 2:17; Iuda 13.13 Şi Isus a zis centurionului: Du-te şi fa-că-ţi-se după cum ai crezut. Şi slujitorul lui a fost vindecat în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru şi a mai multor bolnavi

14 Şi cânda Isus a venit în casa lui Petru, a vă-zut pe soacrab acestuia zăcând la pat şi bolna-vă de febră. a Marcu 1:29-31; Luca 4:38, 39. b 1 Cor. 9:5.15 Şi El S-a atins de mâna ei, şi febra a lă-sat-o; şi ea s-a sculat şi le-a slujit.16 Când s-a făcut searăa, au adus la El pe mulţi demonizaţi. Şi El a scos duhurile prin cuvânt şi a vindecat pe toţi bolnavii; a Marcu 1:32; Luca 4:40, 41.17 ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice: Ela Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre. a Isaia 53:4; 1 Petru 2:24.

Cum să-L urmăm pe Isus18 Şi când Isus a văzut mulţimi mari împreju-rul Lui, a poruncit să treacă de cealaltă parte.

19 Atuncia s-a apropiat un cărturar şi I-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge. a Luca 9:57,58.20 Şi Isus i-a zis: Vulpile au vizuini şi păsă-rile cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul.21 Şi una altul, dintre ucenicii Săi, I-a zis: Doamne, dă-mib voie mai întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. a Luca 9:59, 60. b 1 Regi 19:20.22 Dar Isus i-a zis: Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.

Liniştirea furtunii23 Şi după ce S-a urcat într-o corabie, uce-nicii Lui au mers după El.24 Şia iată, pe mare s-a stârnit o furtună puternică, aşa încât corabia era acoperită de valuri; dar El dormea. a Marcu 4:37.

Luca 8:23.25 Şi ucenicii Lui au venit la El şi L-au tre-zit, zicând: Doamne, salvează-ne; pierim!26 Şi El le-a zis: De ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor? Apoi S-a sculata şi a certat vânturile şi marea. Şi s-a făcut o linişte mare. a Ps. 65:7; 89:9; 107:29.27 Dar oamenii se mirau, zicând: Ce fel de om este Acesta, de Îl ascultă până şi vântu-rile şi marea?

Doi demonizaţi sunt vindecaţi28 Şi cânda El a ajuns de partea cealaltă, în ţinutul gherghesenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte, foarte violenţi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. a Marcu 5:1; Luca 8:26.29 Şi iată, au început să strige, zicând: Ce avem noi a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?30 Şi departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau.31 Aşa că demonii Îl rugau şi ziceau: Dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci.32 Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Şi când au ieşit, au intrat în turma de porci. Şi iată, toată turma de porci s-a aruncat de pe malul ab-rupt în mare şi a murit în ape.33 Şi cei care păşteau turma au fugit şi s-au

MATEI 8, 9 928

dus în cetate şi au povestit tot, şi cele petre-cute cu cei demonizaţi.34 Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpi-narea lui Isus. Şi, când L-au văzut, L-aua rugat să plece din ţinutul lor. a Deut. 5:25; 1 Regi 17:18; Luca 5:8; Fapte 16:39.

Vindecarea unui om paralizat

9 Şi suindu-Se într-o corabie, El a trecut dincolo şia a venit în cetatea Sa.

a Matei 4:13.2 Şia iată, I-au adus un paralitic care zăcea pe un pat. Şi Isus, văzându-leb credinţa, a zis paraliticului: Îndrăzneşte, fiule! Păcate-le tale sunt iertate! a Marcu 2:3; Luca 5:18.

b Matei 8:10.3 Şi iată, unii dintre cărturari au zis în ei înşişi: Acesta blasfemiază!4 Şi Isus, cunoscându-lea gândurile, a zis: De ce gândiţi voi rău în inimile voastre? a Ps. 139:2; Matei 12:25; Marcu 12:15; Luca 5:22; 6:8; 9:47; 11:17.5 Căci ce este mai uşor? A zice: Păcatele îţi sunt iertate; sau a zice: Scoală-te şi umblă?6 Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are auto-ritatea pe pământ să ierte păcatele (atunci a zis paraliticului) scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.7 Şi sculându-se, s-a dus la casa lui.8 Când au văzut mulţimile acest lucru, s-au minunat şi au glorificat pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.9 Şi mergânda Isus de acolo, a văzut pe un om, numit Matei, stând la vamă; şi El i-a zis: Urmează-Mă. Şi el s-a sculat şi a mers după El. a Marcu 2:14; Luca 5:27.10 Şi pea când stătea Isus la masă, în casă, iată că au venit mulţi vameşi şi păcătoşi şi au stat la masă cu El şi cu ucenicii Lui. a Marcu 2:15; Luca 5:29.11 Dar fariseii, când au văzut, au zis uceni-cilor Lui: De ce mănâncă Învăţătorul vos-tru cu vameşiia şi cu păcătoşiib? a Matei 11:19;

Luca 5:30; 15:2. b Gal. 2:15.12 Dar Isus, când a auzit, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.13 Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: Mi-lăa voiesc, şi nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, cib pe cei păcătoşi. a Osea 6:6; Mica 6:6-8; Matei 12:7. b 1 Tim. 1:15.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post14 Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Dea ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? a Marcu 2:18;

Luca 5:33; 18:12.15 Şi Isus le-a zis: Se pot jeli nuntaşiia câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei, şi atuncib vor posti. a Ioan 3:29. b Fapte 13:2, 3; 14:23;

1 Cor. 7:5.16 Şi nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche, pentru că peticul trage din haină şi ruptura se face mai rea.17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdu-furi vechi; altfel burdufurile plesnesc, şi vinul se varsă, şi burdufurile se distrug; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi amân-două sunt păstrate.

Învierea fiicei lui Iair18 Pe cânda le spunea El aceste lucruri, iată, a venit un conducător şi I s-a închi-nat, zicând: Fiica mea a murit de curând; dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea, şi ea va trăi. a Marcu 5:22; Luca 8:41.19 Şi Isus S-a ridicat şi l-a urmat, cu uce-nicii Lui.20 Şia iată, o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui; a Marcu 5:25; Luca 8:43.21 căci în sinea ei zicea: Dacă mă voi atinge numai de haina Lui, voi fi vindecată.22 Dar Isus, întorcându-Se şi văzând-o, a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţaa ta te-a vin-decat. Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela. a Luca 7:50; 8:48; 17:19; 18:42.23 Şi cânda a intrat Isus în casa conducăto-ruluib şi a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea bocind, a Marcu 5:38; Luca 8:51.

b 2 Cron. 35:25.24 El le-a zis: Daţi-vă la o partea, căci fetiţa n-a murit, ci doarme! Şi ei râdeau de El. a Fapte 20:10.25 Dar, după ce a fost scoasă mulţimea afa-ră, El a intrat înăuntru şi a luat-o de mână; şi fetiţa s-a ridicat.26 Şi vestea aceasta s-a răspândit în tot ţi-nutul acela.

929 MATEI 9, 10

Vindecarea a doi orbi27 Şi pe când pleca Isus de acolo, s-au luat după El doi orbi, strigând şi zicând: Ai milă de noi, Fiula lui David! a Matei 15:22; 20:30, 31; Marcu 10:47, 48; Luca 18:38, 39.28 Şi după ce a intrat în casă, orbii au ve-nit la El. Şi Isus le-a zis: Credeţi că pot face acest lucru? Ei I-au zis: Da, Doamne!29 Atunci El S-a atins de ochii lor, zicând: Facă-vi-se după credinţa voastră.30 Şi li s-au deschis ochii; şi Isus le-a po-runcit cu tot dinadinsul, zicând: Vedeţia să nu ştie nimeni! a Matei 8:4; 12:16; 17:9; Luca 5:14.31 Dara ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela. a Marcu 7:36.

Vindecarea unui mut demonizat32 Pea când plecau ei, iată, au adus la El un om mut, stăpânit de un demon. a Matei 12:22; Luca 11:14.33 Şi după ce a fost scos demonul, mutul a vorbit. Şi mulţimile s-au mirat, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!34 Dar fariseii ziceau: Ela scoate demoni cu prinţul demonilor! a Matei 12:24; Marcu 3:22;

Luca 11:15.

Lui Isus Îi este milă de mulţimi35 Şi Isus străbăteaa toate cetăţile şi satele, învăţândb în sinagogile lor şi predicând Evanghelia împărăţiei, şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care era în popor. a Marcu 6:6; Luca 13:22. b Matei 4:23.36 Dar cânda a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau obosite şi risi-pite cab nişte oi care n-au păstor. a Marcu 6:34. b Num. 27:17; 1 Regi 22:17; Ezec. 34:5; Zah. 10:2.37 Atunci a zis ucenicilor Săi: Mare este secerişul,a dar puţini sunt lucrătorii! a Luca 10:2; Ioan 4:35.38 Rugaţi decia pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. a 2 Tes. 3:1.

Trimiterea celor doisprezece apostoli

10 Şi după ce a chemata pe cei doispre-zece ucenici ai Săi, El le-a dat autori-

tate să scoată duhurile necurate şi să vin-dece orice boală şi orice neputinţă. a Marcu 3:13, 14; 6:7; Luca 6:13; 9:1.2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Cel dintâi, Simon, zisa Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; a Ioan 1:42.3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, va-meşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Lebbaeus, care s-a numit şi Tadeu;4 Simona Canaanitul şi Iuda Iscariotea-nulb, care L-a şi trădat. a Luca 6:15; Fapte 1:13. b Ioan 13:26.5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Isus şi le-a poruncit, zicând: Săa nu mergeţi pe calea Neamurilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilorb, a Matei 4:15. b 2 Regi 17:24; Ioan 4:9, 20.6 cia să mergeţi mai degrabă la oileb pier-dute ale casei lui Israel. a Matei 15:24; Fapte 13:46.

b Isaia 53:6; Ier. 50:6, 17; Ezec. 34:5, 6, 16; 1 Petru 2:25.7 Şia mergând, predicaţi, zicând: Împără-ţiab cerurilor este aproape! a Luca 9:2. b Matei 3:2; 4:17; Luca 10:9.8 Vindecaţi pe bolnavi, curăţaţi pe leproşi, înviaţi pe morţi, scoateţi demoni. În dara aţi primit, în dar să daţi. a Fapte 8:18, 20.9 Să nua luaţi nici aur, nici argint, nici aramăb în brâiele voastre; a Marcu 6:8; Luca 9:3; 10:4; 22:35. b Marcu 6:8.10 nici traistă pentru drum, nici două hai-ne, nici încălţăminte, nici toiag, căcia vred-nic este lucrătorul de hrana lui. a Luca 10:7; 1 Cor. 9:7; 1 Tim. 5:18.11 Şi îna orice cetate sau sat veţi intra, cer-cetaţi cine este în el vrednic şi rămâneţi acolo până veţi pleca. a Luca 10:8.12 Şi când intraţi la o familie, salutaţi-o;13 şi dacăa este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, darb dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. a Luca 10:5. b Ps. 35:13.14 Şi dacă cinevaa nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, să scutu-raţib praful de pe picioarele voastre. a Marcu 6:11; Luca 9:5; 10:10, 11. b Neem. 5:13; Fapte 13:51; 18:6.15 Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi maia uşor pentru ţinutul Sodomei şi Go-morei decât pentru cetatea aceea. a Matei 11:22, 24.

930MATEI 10

Venirea persecuţiilor16 Iatăa, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mij-locul lupilor. Fiţi darb înţelepţi ca şerpii şi fără vinăc ca porumbeii. a Luca 10:3.

b Rom. 16:19; Efes. 5:15. c 1 Cor. 14:20; Filip. 2:15.17 Dar păziţi-vă de oameni, căci văa vor da sinedriilor şi văb vor biciui în sinagogile lor. a Matei 24:9; Marcu 13:9; Luca 12:11; 21:12. b Fapte 5:40.18 Şi din pricina Mea veţia fi duşi înaintea guvernatorilor şi a regilor, ca o mărturie pentru ei şi pentru Neamuri. a Fapte 12:1; 24:10; 25:7, 23; 2 Tim. 4:16.19 Dara, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi vorbi; căci chiar în ceasul acela vi seb va da ce să vorbiţi; a Marcu 13:11-13; Luca 12:11; 21:14, 15. b Exod. 4:12; Ier. 1:7.20 fiindcăa nu voi sunteţi cei ce vorbesc, ci Duhul Tatălui vostru care vorbeşte în voi. a 2 Sam. 23:2; Fapte 4:8; 6:10; 2 Tim. 4:17.21 Şi fratea va da la moarte pe frate şi tată pe fiu; şi copii se vor scula împotriva părin-ţilor şi îi vor da să fie omorâţi. a Mica 7:6;

Matei 10:35, 36; Luca 21:16.22 Şi veţia fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu, darb cine rabdă până la sfârşit, acela va fi mântuit. a Luca 21:7. b Dan. 12:12, 13; Matei 24:13;

Marcu 13:13.23 Dar cânda vă vor persecuta în această cetate, fugiţi în alta: căci, adevărat vă spun, nu veţi fi trecut prin cetăţile lui Israel, pâ-năb va veni Fiul Omului. a Matei 2:13; 4:12; 12:15;

Fapte 8:1; 9:25; 14:6. b Matei 16:28.24 Ucenicul nua este mai presus de învăţă-torul său, nici sclavul mai presus de stă-pânul său. a Luca 6:40; Ioan 13:16; 15:30.25 Ajunge ucenicului să devină ca învăţă-torul lui şi sclavului ca stăpânul lui. Dacă pea Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui? a Matei 12:24; Marcu 3:22; Luca 11:15; Ioan 8:48, 52.26 Deci să nu vă temeţi de ei. Căcia nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi cunoscut. a Marcu 4:22; Luca 8:17; 12:2, 3.27 Ce vă spun Eu în întuneric, voi spuneţi în lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ure-che, predicaţi de pe acoperişul caselor.28 Şi nua vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai

degrabă de Acela care poate să piardă şi su-fletul şi trupul în gheenă. a Isaia 8:12, 13; Luca 12:4;

1 Petru 3:14.29 Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi, niciuna din ele nu cade pe pă-mânt fără voia Tatălui vostru.30 Câta despre voi însă, până şi perii capu-lui vă sunt toţi număraţi. a 1 Sam. 14:15;

2 Sam. 14:11; Luca 21:18; Fapte 27:34.31 Prin urmare, să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.32 De aceeaa, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şib Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. a Luca 12:8; Rom. 10:9, 10. b Apoc. 3:5.33 Dara de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. a Marcu 8:38; Luca 9:26; 2 Tim. 2:12.34 Să nua credeţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. a Luca 12:49; 51-53.35 Căci am venit să despart pe om dea tatăl său, şi pe fiică de mama ei, şi pe noră de soacra ei. a Mica 7:6.36 Şi duşmaniia omului vor fi cei din casa lui. a Ps. 41:9; 55:13; Mica 7:6; Ioan 13:18.37 Cinea iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiică sau pe fiu mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. a Luca 14:26.38 Şi cinea nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. a Matei 16:24;

Marcu 8:34; Luca 9:23; 14:27.39 Cinea îşi află viaţa o va pierde şi cine îşi pierde viaţa pentru Mine o va afla. a Matei 16:25; Luca 17:33; Ioan 12:25.

Primirea ucenicilor40 Cinea vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeş-te pe Cel ce M-a trimis pe Mine. a Matei 18:5;

Luca 9:48; 10:16; Ioan 12:44; 13:20; Gal. 4:14.41 Cinea primeşte un profet în numele unui profet va primi răsplata unui profet; şi cine primeşte pe un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept. a 1 Regi 17:10; 18:4; 2 Regi 4:8.42 Şia oricine va da să bea unuia dintre aceşti micuţi doar un pahar cu apă rece, în

931 MATEI 10, 11

numele unui ucenic, adevărat vă spun că nicidecum nu-şi va pierde răsplata. a Matei 18:5, 6; 25:40; Marcu 9:41; Evrei 6:10.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

11 Şi după ce a sfârşit Isus de poruncit celor doisprezece ucenici ai Săi, a ple-

cat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor.2 Şi când Ioana a auzit înb închisoare des-pre lucrările lui Cristos, a trimis pe doi dintre ucenicii lui ca să-L întrebe, a Luca 7:18, 19. b Matei 14:3.3 şi I-a zis: Tu eşti Acelaa care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul? a Gen. 49:10;

Num. 24:17; Dan. 9:24; Ioan 6:14.4 Isus a răspuns şi le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi:5 Orbiia îşi primesc vederea şi şchiopii umblă; leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud; morţii sunt înviaţi şi săracilorb li se predică Evanghelia. a Isaia 29:18; 35:4-6; 42:7; Ioan 2:23; 3:2; 5:36; 10:25, 38; 14:11. b Ps. 22:26; Isaia 61:1;

Luca 4:18; Iacov 2:5.6 Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în Minea. a Isaia 8:14, 15; Matei 13:57; 24:10; 26:31; Rom. 9:32, 33; 1 Cor. 1:23; 2:14;

Gal. 5:11; 1 Petru 2:8.

Mărturia lui Isus despre Ioan7 Şi pe cânda se duceau ei, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestieb clătinată de vânt? a Luca 7:24. b Efes. 4:14.8 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îm-brăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor.9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiara mai mult decât un profet; a Matei 14:5; 21:26; Luca 1:76; 7:26.10 căci el este acela despre care este scris: Iatăa, Eu trimit pe mesagerul Meu înain-tea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea îna-intea Ta. a Mal. 3:1; Marcu 1:2; Luca 1:76; 7:27.11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.12 Şi dina zilele lui Ioan Botezătorul până

acum împărăţia cerurilor este luată cu asalt şi cei ce dau năvală o iau cu forţa. a Luca 16:16.13 Căci toţia profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan. a Mal. 4:6.14 Şi dacă vreţi să primiţi, acesta este Iliea care trebuia să vină. a Mal. 4:5; Matei 17:12;

Luca 1:17.15 Cinea are urechi de auzit să audă. a Matei 13:9; Luca 8:8; Apoc. 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22.16 Dar cua ce voi asemăna generaţia aceas-ta? Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe şi strigă pe tovarăşii lor, a Luca 7:31.17 şi zic: V-am cântat din fluier şi n-aţi ju-cat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: Are demon!19 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ei zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prietena al vameşilor şi al păcătoşi-lor! Totuşib, înţelepciunea a fost justificată prin copiii ei. a Matei 9:10. b Luca 7:35.

Mustrarea cetăţilor nepocăite20 Atuncia El a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din lucrările Lui pline de putere, pentru că nu se pocăiseră. a Luca 10:13.21 Vai de tine, Chorazine! Vai de tine, Betsaidă! Căci, dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit îna sac şi cenuşă. a Ioan 3:7, 8.22 Dar vă spun că în ziua judecăţii vaa fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pen-tru voi. a Matei 10:15; 11:24.23 Şi tu, Capernaum, care ai fost înălţata până la cer, vei fi coborât până în Hades; căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de astăzi. a Isaia 14:13; Plâng. 2:1.24 Dar vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentrua ţinutul Sodomei decât pentru tine. a Matei 10:15.

Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Cristos

25 Îna vremea aceea, Isus a răspuns şi a zis: Te laud, Tată, Domn al cerului şi al

MATEI 11, 12 932

pământului, pentru că aib ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şic le-ai descoperit pruncilor. a Luca 10:21. b Ps. 8:2;

1 Cor. 1:19, 27; 2:8; 2 Cor. 3:14. c Matei 16:17.26 Da, Tată, Te laud pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta!27 Toatea lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; şib nimeni nu cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl; şi nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. a Matei 28:18; Luca 10:22; Ioan 3:35; 13:3; 17:2; 1 Cor. 15:27. b Ioan 1:18; 6:46; 10:15.28 Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovă-raţi şi Eu vă voi da odihnă.29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şia în-văţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smeritb cu inima; şic veţi găsi odihnă pen-tru sufletele voastre. a Ioan 13:15; Filip. 2:5;

1 Petru 2:21; 1 Ioan 2:6. b Zah. 9:9; Filip. 2:7, 8. c Ier. 6:16.30 Căcia jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. a 1 Ioan 5:3.

Spicele şi ziua sabatului

12 În vremea aceea, Isus treceaa în ziua de sabat prin lanurile de grâu. Iar

ucenicii Lui erau flămânzi şi au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. a Deut. 23:25; Marcu 2:23; Luca 6:1.2 Dar fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este permis să facă în ziua sabatului.3 Dar El le-a zis: N-aţi citit cea a făcut David, când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? a 1 Sam. 21:6.4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncata pâinile pentru punerea-înaintea Domnului, pe care nu aveau voie să le mă-nânce nici el, nici cei ce erau cu el, cib nu-mai preoţii? a Exod. 25:30; Lev. 24:5. b Exod. 29:32, 33;

Lev. 8:31; 24:9.5 Sau n-aţi citit în Legea că, în zilele de sabat, preoţii încalcă sabatul în templu şi sunt nevinovaţi? a Num. 28:9; Ioan 7:22.6 Dar Eu vă spun că aici este Unula mai mare decât templul. a 2 Cron. 6:18; Mal. 3:1.7 Dar dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milăa doresc şi nu jertfă, n-aţi fi condamnat pe nişte nevinovaţi. a Osea 6:6; Mica 6:6-8; Matei 9:13.8 Căci Fiul Omului este Domn chiar şi al sabatului.

Omul cu mâna uscată9 Şi plecând de acolo, Isusa a intrat în sina-goga lor. a Marcu 3:1; Luca 6:6.10 Şi iată, acolo era un om care avea o mână uscată. Şi ei, ca să-L poată învinui, L-au întrebat, zicând: Estea permis a vin-deca în zilele de sabat? a Luca 13:14; 14:3; Ioan 9:16.11 Şi El le-a zis: Cine este omul acela dintre voi, care, dacă are o oaie şi eaa cade într-o groapă în ziua sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? a Exod. 23:4,5; Deut. 22:4.12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în zilele de sabat.13 Atunci a zis acelui om: Întinde-ţi mâna! Şi el a întins-o şi ea s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.14 Atunci fariseiia au ieşit afară şi s-au sfă-tuit cum să-L omoare. a Matei 27:1; Marcu 3:6;

Luca 6:11; Ioan 5:18; 10:39; 11:53.

Isus, Robul Domnului15 Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, aa ple-cat de acolo. Şi dupăb El au mers mulţimi mari; şi El i-a vindecat pe toţi a Matei 10:23;

Marcu 3:7. b Matei 19:2.16 şi le-a poruncita să nu-L facă cunoscut; a Matei 9:30.17 ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice:18 Iatăa Servul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, înb care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu pes-te El, şi El va vesti Neamurilor judecata. a Isaia 42:1. b Matei 3:17; 17:5.19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga; nici nu-i va auzi nimeni glasul pe străzi.20 Trestia ruptă El nu o va frânge şi fitilul care fumegă El nu îl va stinge, până va face să biruie judecata.21 Şi în Numele Lui vor spera Neamurile.

Vindecarea unui demonizat. Păcatul împotriva Duhului Sfânt

22 Atuncia a fost adus la El un om demo-nizat, orb şi mut; şi El l-a vindecat, aşa că omul orb şi mut vorbea şi vedea. a Matei 9:32; Marcu 3:11; Luca 11:14.

933 MATEI 1223 Şi toate mulţimile erau mirate şi ziceau: Nu este Acesta Fiul lui David?24 Dara fariseii, auzind lucrul acesta, au zis: Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor! a Matei 9:34;

Marcu 3:22; Luca 11:15.25 Şi Isus, cunoscându-lea gândurile, le-a zis: Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. a Matei 9:4; Ioan 2:25; Apoc. 2:23.26 Şi dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci cum va dăinui împărăţia lui?27 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De ace-ea, ei vor fi judecătorii voştri.28 Dar, dacă Eu scot afară demonii cu Du-hul lui Dumnezeu, atunci împărăţiaa lui Dumnezeu a venit peste voi. a Dan. 2:44; 7:14;

Luca 1:33; 11:20; 17:20, 21.29 Saua cum poate cineva să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască bunuri-le, dacă n-a legat mai întâi pe omul acela puternic? Şi numai după aceea îi va jefui casa. a Isaia 49:24; Luca 11:21-23.30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.31 De aceea, vă spun: Oricea păcat şi ori-ce blasfemie vor fi iertate oamenilor, darb blasfemia împotriva Duhului nu va fi ier-tată oamenilor. a Marcu 3:28; Luca 12:10; Evrei 6:4; 10:26, 29; 1 Ioan 5:16. b Fapte 7:51.32 Şi oricui vorbeştea un cuvânt împotri-va Fiului Omului i se va iertab; dar oricui vorbeşte împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel viitor. a Matei 11:19; 13:55; Ioan 7:12, 52. b 1 Tim. 1:13.33 Ori faceţi pomul bun şi rodula lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci po-mul se cunoaşte după rodul lui. a Matei 7:17; Luca 6:43,44.34 Puia de vipere! Cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căcib din prisosul inimii vorbeşte gura. a Matei 3:7; 23:33. b Luca 6:45.35 Omul bun scoate lucruri bune din visti-eria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.36 Dar Eu vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

37 Căci din cuvintele tale vei fi justificat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Minunea cu profetul Iona38 Atuncia unii dintre cărturari şi dintre farisei au răspuns, zicând: Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la Tine. a Matei 16:1; Marcu 8:11; Luca 11: 16, 29; Ioan 2:18; 1 Cor. 1:22.39 Dar El a răspuns şi le-a zis: O generaţie vicleană şi adulterăa caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona; a Isaia 57:3; Matei 16:4; Marcu 8:38; Ioan 4:48.40 căcia, după cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului. a Iona 1:17.41 Bărbaţiia din Ninive se vor scula în jude-cată cu această generaţie şib o vor condam-na, pentru căc ei s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată, aici este Unul mai mare decât Iona. a Luca 11:32. b Ier. 3:11; Ezec. 16:51, 52;

Rom. 2:27. c Iona 3:5.42 Reginaa de la sud se va scula în jude-cată cu această generaţie şi o va condam-na, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este Unul mai mare decât Solomon. a 1 Regi 10:1; 2 Cron. 9:1; Luca 11:31.43 Când duhula necurat iese dintr-un om, umblăb prin locuri secătuite, căutând odih-nă, şi n-o găseşte. a Luca 11:24. b Iov 1:7; 1 Petru 5:8.44 Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine, o gă-seşte goală, măturată şi împodobită.45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte du-huri mai rele decât el şi intră în casă şi locuiesc acolo; şia starea din urmă a acelui om devine mai rea decât cea dintâi. Aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea. a Evrei 6:4; 10:26; 2 Petru 2:20-22.

Mama şi fraţii lui Isus46 Dar pe când vorbea El încă mulţimilor, iatăa, mama şi fraţii Lui stăteau afară şi că-utau să-I vorbească. a Marcu 3:31; Luca 8:19-21.47 Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţiia Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine. a Matei 13:55; Marcu 6:3; Ioan 2:12; 7:3, 5;

Fapte 1:14; 1 Cor. 9:5; Gal. 1:19.

MATEI 12, 13 934

48 Dar El a răspuns şi a zis celui care Îi vor-bise: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?49 Şi întinzându-Şi mâna spre ucenicii Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!50 Căci oricinea face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă. a Ioan 15:14; Gal. 5:6; 6:15; Col. 3:11; Evrei 2:11.

Parabola semănătorului

13 Şi în aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedeaa lângă mare. a Marcu 4:1.

2 Şi s-aua adunat la El mulţimi mari, aşa că S-ab suit într-o corabie şi a şezut; şi toată mulţimea stătea pe ţărm. a Luca 8:4. b Luca 5:3.3 Şi El le-a vorbit despre multe lucruri în parabole, zicând: Iată, semănătorul a ieşit să semene.4 Şi pe când semăna el, unele seminţe au căzut lângă drum, şi au venit păsările şi le-au mâncat.5 Altele au căzut pe locuri pietroase, unde n-aveau pământ mult; şi au răsărit îndată pentru că n-aveau un pământ adânc.6 Dar, când a răsărit soarele, s-au ofilit; şi pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat.7 Şi altelea au căzut între spini; şi spinii au crescut şi le-au înecat. a Luca 8:5.8 Dar altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod, unele o sutăa, altele şaizeci, altele treizeci. a Gen. 26:12.9 Cinea are urechi de auzit să audă. a Matei 11:15; Marcu 4:9.10 Şi ucenicii au venit şi I-au zis: De ce le vorbeşti în parabole?11 El a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouăa v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţi-ei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. a Matei 11:25; 16:17; Marcu 4:11; 1 Cor. 2:10; 1 Ioan 2:27.12 Căcia celui ce are i se va da şi va avea din belşug; dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are. a Matei 25:29; Marcu 4:25; Luca 8:18; 19:26.13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi, măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.14 Şi în ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice: Veţia auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; şi veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. a Isaia 6:9; Ezec. 12:2; Marcu 4:12; Luca 8:10; Ioan 12:40; Fapte 28:26, 27; Rom. 11:8; 2 Cor. 3:14, 15.

15 Căci inima acestui popor s-a împietrit. Ori sunta tari de urechi şi şi-au închis ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi Eu să-i vindec. a Evrei 5:11.16 Dar binecuvântaţia sunt ochii voştri, pentru că văd, şi urechile voastre, pentru că aud! a Matei 16:17; Luca 10:23, 24; Ioan 20:29.17 Adevărat vă spun că mulţia profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit. a Evrei 11:13; 1 Petru 1:10, 11.18 Ascultaţia deci parabola semănătorului. a Marcu 4:14; Luca 8:11.19 Când aude cineva cuvântul împărăţieia şi nu-l înţelege, atunci vine cel rău şi ră-peşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel în care sămânţa a fost semănată lângă drum. a Matei 4:23.20 Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe locuri stâncoase este omul care aude cuvântul şi-l primeşte îndată cua bucurie; a Isaia 58:2; Ezec. 33:31, 32; Ioan 5:35.21 dar n-are rădăcină în sine, ci este numai până la o vreme; şi când vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, cadea îndată. a Matei 11:6; 2 Tim. 1:15.22 Şi cel în care sămânţaa a fost semănată întreb spini este cel care aude cuvântul, dar îngrijorările acestei lumi şi înşelăciunea bogăţiilor înăbuşă cuvântul şi devine ne-roditor. a Matei 19:23; Marcu 10:23; Luca 18:24; 1 Tim. 6:9;

2 Tim. 4:10. b Ier. 4:3.23 Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege; care, cu adevărat, aduce rod şi produce: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

Parabola neghinei24 Isus le-a pus înainte o altă parabolă, zi-când: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui.25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat neghină între grâu şi a plecat.26 Şi când au răsărit firele de grâu şi au fă-cut rod, atunci a apărut şi neghina.27 Atunci sclavii stăpânului casei au venit

935 MATEI 13

la el şi au zis: Doamne, n-ai semănat să-mânţă bună în ogorul tău? De unde are aşadar neghină?28 El le-a zis: Un duşman a făcut lucrul acesta. Robii i-au zis: Vrei deci să mergem s-o smulgem?29 Dar el a zis: Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâula împreună cu ea. a Matei 3:12.30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreu-nă până la seceriş; şi, la vremea secerişu-lui, voi spune secerătorilor: Adunaţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, dar grâul strângeţi-l în grânarul meu.

Parabola grăuntelui de muştar31 Isus le-a pus înainte o altă parabolă, zi-când: Împărăţiaa cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său. a Isaia 2:2,3;

Mica 4:1; Marcu 4:30; Luca 13:18, 19.32 Grăuntele acesta este, în adevăr, mai mic decât toate seminţele, dar când creşte este mai mare decât ierburile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.

Parabola aluatului33 El le-a spusa o altă parabolă: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei mă-suri de făină, până ce a fost tot dospit. a Luca 13:20.34 Isus a spus mulţimilor toate acestea lu-cruri în parabole; şi nu le vorbea deloc fără parabolă; a Marcu 4:33,34.35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: Îmi voia deschide gura în parabole, voib rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii. a Ps. 78:2. b Rom. 16:25, 26;

1 Cor. 2:7; Efes. 3:9; Col. 1:26.

Explicarea parabolei cu neghina36 Atunci Isus, dând drumul mulţimilor, a intrat în casă. Şi ucenicii Lui au venit la El, zicând: Explică-ne parabola cu neghina din ogor.37 Şi El a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului;

38 ogorula este lumea. Sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei, iar neghina sunt fiiib celui rău. a Matei 24:14; 28:19; Marcu 16:15,20; Luca 24:47; Rom. 10:18; Col.1:6. b Gen. 3:15; Ioan 8:44; Fapte 13:10; 1 Ioan 3:8.39 Duşmanul care a semănat-o este diavo-lul; secerişula este sfârşitul lumii, iar sece-rătorii sunt îngerii. a Ioel 3:13; Apoc. 14:15.40 Deci, după cum se adună neghina şi este arsă în foc, aşa va fi şi la sfârşitul acestei lumi.41 Fiul Omului va trimite îngerii Săi şia ei vor aduna din împărăţia Lui toate lucruri-le, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei care fac fărădelegea a Matei 18:7; 2 Petru 2:12.42 şi îia vor arunca în cuptorul cu foc; aco-lob va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. a Matei 3:12; Apoc. 19:20; 20:10. b Matei 8:12; 13:50.43 Atuncia cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cineb are urechi de auzit să audă. a Dan. 12:3; 1 Cor. 15:42, 43, 58.

b Matei 13:9.

Parabola comorii ascunse44 Iarăşi, împărăţia cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor, pe care a găsit-o un om şi a ascuns-o; şi, de bucu-rie, se duce şi vindea tot ce are şi cumpărăb ogorul acela. a Filip. 3:7,8. b Isaia 55:1; Apoc. 3:18.

Parabola mărgăritarului45 Iarăşi, împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om, un negustor, în căutarea unor mărgăritare frumoase;46 care, după ce a găsit una mărgăritar de mare preţ, s-a dus şi a vândut tot ce a avut, şi l-a cumpărat. a Prov. 2:4; 3:14, 15; 8:10,19.

Parabola năvodului47 Iarăşi, împărăţia cerurilor se aseamă-nă cu un năvod care a fost aruncat în mare şi care a adunata tot felul de peşti; a Matei 22:10.48 şi după ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, adună în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor ieşi şi vor despărţia pe cei răi din mijlo-cul celor drepţi a Matei 25:32.

MATEI 13, 14 936

50 şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. a Matei 13:42.51 Isus le-a zis: Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? Ei I-au zis: Da, Doamne.52 Apoi El le-a zis: De aceea, orice cărturar care a învăţat despre împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din comoara lui lucruri noia şi lucruri vechi. a Cânt. 7:13.

Isus la Nazaret – Necredinţa locuitorilor53 Şi după ce a sfârşit Isus aceste parabole, a plecat de acolo.54 Şi veninda în patria Sa, îi învăţa pe oa-meni în sinagoga lor, încât erau uimiţi şi ziceau: De unde are acest om această înţe-lepciune şi aceste fapte pline de putere? a Matei 2:23; Marcu 6:1; Luca 4:16,23.55 Oarea nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama Lui Maria, şi fraţiic Lui Iacovb şi Iose şi Simon şi Iuda? a Isaia 49:7; Marcu 6:3; Luca 3:23; Ioan 6:42. b Marcu 15:40. c Matei 12:46.56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are acest om toate lucrurile acestea?57 Şi astfel se poticneaua în El. Dar Isus le-a zis: Un profet nub este dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. a Matei 11:6; Marcu 6:3, 4.

b Luca 4:24; Ioan 4:44.58 Şi n-aa făcut multe minuni în locul ace-la, din cauza necredinţei lor. a Marcu 6:5, 6.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14 În acea vreme, Iroda, tetrarhul, a au-zit de faima lui Isus a Marcu 6:14; Luca 9:7.

2 şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea se fac minuni prin el.3 Căcia Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip; a Marcu 6:17; Luca 3:19, 20.4 căci Ioan îi zicea: Nu-ţia este permis s-o ai de soţie. a Lev. 18:16; 20:21.5 Şi Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se te-mea de mulţime, pentru căa îl considera pe Ioan un profet. a Matei 21:26; Luca 20:6.6 Dar când s-a serbat ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor şi a plă-cut lui Irod.

7 De aceea i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.8 Dar ea, fiind dinainte îndemnată de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!9 Şi regele s-a întristat, dar din cauza jură-mintelor şi a celor care şedeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în în-chisoare.11 Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a dus mamei sale.12 Atunci ucenicii lui Ioan au venit, au luat trupul şi l-au îngropat; şi s-au dus şi au spus lui Isus.

Înmulţirea pâinilor13 Şi când a auzita Isus vestea aceasta, S-a dus de acolo cu corabia într-un loc pustiu, deoparte. Şi când au auzit mulţimile, s-au dus după El pe jos din cetăţi. a Matei 10:23; 12:15;

Marcu 6:32; Luca 9:10; Ioan 6:1,2.14 Şi ieşind din corabie, Isus a văzut o mul-ţime mare; şi Ia s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. a Matei 9:36; Marcu 6:34.15 Şi cânda s-a făcut seară, ucenicii Lui au venit la El, zicând: Locul acesta este pus-tiu şi vremea a trecut; dă drumul mulţi-milor să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare. a Marcu 6:35; Luca 9:12; Ioan 6:5.16 Dar Isus le-a zis: Nu trebuie să plece, daţi-le voi să mănânce.17 Dar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.18 El a zis: Aduceţi-le aici la Mine.19 Şi după ce a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântata, le-a frânt şi a dat pâinile ucenicilor, iar uce-nicii le-au împărţit mulţimilor. a Matei 15:30.20 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu firi-miturile rămase.21 Iar cei care mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Isus umblă pe mare22 Şi îndată Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.

937 MATEI 14, 1523 Şi dupăa ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte să Se roage, singur deoparte. Şi făcându-se seară,b El era singur acolo. a Marcu 6:46. b Ioan 6:16.24 Dar corabia era deja în mijlocul mării, învăluită de valuri; pentru că vântul era împotrivă.25 Dar în a patra strajă a nopţii, Isus S-a dus la ei, umblânda pe mare. a Iov 9:8.26 Şi ucenicii, când L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.27 Dar Isus le-a vorbit îndată, zicând: În-drăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!28 Atunci Petru I-a răspuns şi a zis: Doam-ne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.29 Şi El a zis: Vino! Şi Petru s-a coborât din corabie şi a umblat pe ape, ca să meargă la Isus.30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, începând să se scufunde, a stri-gat, zicând: Doamne, scapă-mă!31 Şi îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?32 Şi după ce s-au suit în corabie, vântul a încetat.33 Şi cei ce erau în corabie au venit şi I s-aua închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu! a Ps. 2:7; Matei 16:16; 26:63; Marcu 1:1;

Luca 4:41; Ioan 1:49; 6:69; 11:7; Fapte 8:37; Rom.1:2.34 Şi dupăa ce au trecut marea au venit în ţinutul Ghenezaretului. a Marcu 6:53.35 Şi când oamenii din locul acela L-au recunoscut, au trimis vorbă în toate ace-le împrejurimi şi au adus la El pe toţi bolnavii;36 şi ei Îl rugau să le dea voie să se atingă numai de poala hainei Lui; şi toţi câţia s-au atins de El au fost complet vindecaţi. a Matei 9:20; Marcu 3:10; Luca 6:19; Fapte 19:12.

Fariseii şi tradiţia bătrânilor

15 Atunci aua venit la Isus cărturari şi farisei de la Ierusalim, zicând:

a Marcu 6:1.2 Dea ce calcă ucenicii Tăi tradiţiab bătrâni-lor? Căci nu-şi spală mâinile când mănân-că pâine. a Marcu 7:5. b Col. 2:8.3 Dar El a răspuns şi le-a zis: Dar voi de ce

călcaţi porunca lui Dumnezeu prin tradi-ţia voastră?4 Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: Ono-reazăa pe tatăl tău şi pe mama ta; şi cineb va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. a Exod. 20:12; Lev. 19:3; Deut. 5:16; Prov. 23:22; Efes. 6:2. b Exod. 21:17; Lev. 20:9; Deut. 27:16; Prov. 20:20; 30:17.5 Dara voi ziceţi: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ți-ar putea folosi din avutul meu este pus deoparte pentru Dumnezeu, a Marcu 7:11,12.6 şi astfel nu mai trebuie să onoreze pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel porunca lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.7 Făţarnicilora! Bine a profeţit Isaia despre voi, zicând: a Marcu 7:6.8 Poporul acestaa se apropie de Mine cu gura şi Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. a Isaia 29:13; Ezec. 33:31.9 Şi degeaba Mi se închină ei, dânda ca în-văţături porunci de-ale oamenilor. a Isaia 29:13; Col. 2:18,22; Tit 1:14.

Lucrurile care-l pângăresc pe om10 Şi El a chemata mulţimea la Sine şi le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: a Marcu 7:14.11 Nua ce intră în gură pângăreşte pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea pângăreşte pe om. a Fapte 10:15; Rom. 14:14, 17, 20; 1 Tim. 4:4; Tit 1:15.12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: Ştii că fariseii s-au poticnit, auzind cu-vintele acestea?13 Dar El a răspuns şi a zis: Oricea plantă pe care n-a sădit-o Tatăl Meu cel ceresc va fi smulsă din rădăcină. a Ioan 15:2; 1 Cor. 3:12.14 Lăsaţi-i: ei sunta nişte călăuze oarbe ale celor orbi; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă. a Isaia 9:16; Mal. 2:8; Matei 23:16; Luca 6:39.15 Atunci Petrua a răspuns şi I-a zis: Expli-că-ne această parabolă. a Marcu 7:17.16 Şi Isus a zis: Şia voi sunteţi tot fără pri-cepere? a Matei 16:9; Marcu 7:18.17 Încă nu înţelegeţi că oricea intră în gură merge în pântece şi este aruncat afară? a 1 Cor. 6:13.18 Dar celea ce ies din gură pornesc din ini-mă, şi acelea pângăresc pe om. a Iacov 3:6.

MATEI 15, 16 938

19 Căci a din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, hoţiile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. a Gen. 6:5; 8:21; Prov. 6:14; Ier. 17:9; Marcu 7:21.20 Acestea sunt lucrurile care pângăresc pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu pângăreşte pe om.

Femeia siro-feniciană21 Atunci Isusa a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. a Marcu 7:24.22 Şi iată, o femeie canaaneancă a venit din acele ţinuturi şi a strigat către El, zicând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon.23 Dar El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui au venit la El şi L-au rugat, zi-când: Dă-i drumul, căci strigă după noi.24 Dar El a răspuns şi a zis: Eua n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. a Matei 10:5, 6; Fapte 3:25, 26; 13:46; Rom. 15:8.25 Atunci ea a venit şi I s-a închinat, zi-când: Doamne, ajută-mă!26 Dar El a răspuns şi a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţeia! a Matei 7:6; Filip. 3:2.27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.28 Atunci Isus a răspuns şi i-a zis: O, feme-ie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se după cum voieşti. Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

A doua înmulţire a pâinilor29 Şi Isusa a plecat de acolo şi a venit lân-găb Marea Galileei; şi S-a suit pe munte şi a şezut acolo. a Marcu 7:31. b Matei 4:18.30 Şia au venit la El mulţimi mari, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii. Şi i-au pus la picioarele lui Isus; şi El i-a vindecat, a Isaia 35:5, 6; Matei 11:5; Luca 7:22.31 aşa că mulţimile se mirau, văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi glorificau pe Dumnezeul lui Israel.32 Apoi Isusa a chemat la El pe ucenicii Săi şi a zis: Îmi este milă de mulţimea aceasta, căci sunt trei zile de când stau lângă Mine şi n-au ce mânca; şi nu vreau să le dau dru-

mul flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum. a Marcu 8:1.33 Atunci uceniciia Lui I-au zis: De unde să luăm în pustiul acesta aşa multe pâini, încât să săturăm o mulţime atât de mare? a 2 Regi 4:43.34 Şi Isus le-a zis: Câte pâini aveţi? Şi ei au zis: Şapte, şi câţiva peştişori.35 Şi El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ.36 Apoi a luata cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumindb, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii le-au împărţit mulţimii. a Matei 14:19. b 1 Sam. 9:13; Luca 22:19.37 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase.38 Şi cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.39 Şi, dupăa ce a dat drumul mulţimii, S-a suit în corabie şi a venit în ţinuturile Magdalei. a Marcu 8:10.

Aluatul fariseilor

16 Atunci fariseiia şi saducheii s-au apro-piat de El şi, ispitindu-L, I-au cerut

să le arate un semn din cer. a Matei 12:38; Marcu 8:11; Luca 11:16; 12:54-56; 1 Cor. 1:22.

2 Dar El a răspuns şi le-a zis: Când se în-serează, voi ziceţi: Va fi vreme frumoasă, pentru că cerul este roşu.3 Şi dimineaţa, ziceţi: Astăzi va fi furtu-nă, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, ştiţi să deosebiţi faţa ceru-lui, dar semnele timpurilor nu le puteţi deosebi?4 O generaţiea rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât sem-nul profetului Iona. Şi i-a lăsat şi a plecat. a Matei 12:39.5 Şi când ucenicii Lui au trecuta de cealal-tă parte a mării, ei au uitat să ia pâini. a Marcu 8:14.6 Atunci Isus le-a zis: Luaţi seamaa şi pă-ziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saduche-ilor. a Luca 12:1.7 Şi ucenicii vorbeau între ei, zicând: Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!8 Dar Isus, cunoscând acest lucru, le-a zis: Puţin credincioşilor, de ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini?

939 MATEI 16, 179 Încăa nu înţelegeţi, nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat? a Matei 14:17; Ioan 6:9.10 Nicia de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? a Matei 15:34.11 Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit, ci să vă păziţi de aluatul fari-seilor şi al saducheilor?12 Atunci au înţeles că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareei lui Filip13 Când Isus a venit în părţile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: Ci-nea zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? a Marcu 8:27; Luca 9:18.14 Şi eia au zis: Unii zic că eşti Ioan Bote-zătorul; alţii Ilie; şi alţii Ieremia sau unul dintre profeţi. a Matei 14:2; Luca 9:7-9.15 El le-a zis: Dar voi, cine ziceţi că sunt?16 Şi Simon Petru a răspuns şi a zis: Tua eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! a Matei 14:33; Marcu 8:29; Luca 9:20; Ioan 6:69; 11:27;

Fapte 8:37; 9:20; Evrei 1: 2,5; 1 Ioan 4:15; 5:5.17 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Binecuvântat eşti tu, Simone, fiul lui Iona, fiindcăa nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatălb Meu care este în ceruri. a Efes. 2:8. b 1 Cor. 2:10; Gal. 1:16.18 Şi Eu îţi spun: Tua eşti Petru, şi peb această piatră voi zidi biserica Mea şic por-ţile iadului nu o vor birui. a 1 Ioan 1:42. b Efes. 2:20; Apoc. 21:14. c Iov 38:17; Ps. 9:13; 107:18; Isaia 38:10.19 Şi îţia voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. a Matei 18:18; Ioan 20:23.20 Atuncia a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Isus, Cristosul. a Matei 17:9; Marcu 8:30; Luca 9:21.

Isus vesteşte suferinţele şi moartea Lui21 De atunci încolo, Isus a început să aratea ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ie-rusalim şi să sufere multe lucruri din partea bătrânilor, şi a preoţilor celor mai de seamă,

şi a cărturarilor; şi să fie omorât, şi a treia zi să învie. a Matei 20:17; Marcu 8:31; 9:31; 10:33; Luca 9:22; 18:31; 24: 6, 7.22 Atunci Petru, luându-L deoparte, a în-ceput să-L mustre, zicând: Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!23 Dar El S-a întors şi a zis lui Petru: În-apoia Mea, Satanoa! Tub eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lu-crurile oamenilor. a 2 Sam. 19:22. b Rom. 8:7.24 Atuncia Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. a Matei 10:38; Marcu 8:34; Luca 9:23; 14:27;

Fapte 14:22; 1 Tes. 3:3; 2 Tim. 3:12.25 Pentru că oricinea doreşte să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine îşi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. a Luca 17:33; Ioan 12:25.26 Căci ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau cea ar da un om în schimb pentru sufletul său? a Ps. 49:7, 8.27 Căci Fiula Omului va veni în gloria Tată-lui Său, cub îngerii Săi; şic atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. a Matei 26:64; Marcu 8:38; Luca 9:26. b Dan. 7:10; Zah. 14:5; Matei 25:31; Iuda 14. c Iov 34:11; Ps. 62:12; Prov. 24:12; Ier. 17:10; 32:19; Rom. 2:6; 1 Cor. 3:8; 2 Cor. 5:10; 1 Petru 1:17; Apoc. 2:23; 22:12.28 Adevărat vă spun căa sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în îm-părăţia Sa. a Marcu 9:1; Luca 9:27.

Schimbarea la faţă

17 Şi dupăa şase zile Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui,

şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. a Marcu 9:2; Luca 9:28.2 Şi I s-a schimbat înfățişarea înaintea lor; şi faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele Lui s-au făcut albe ca lumina.3 Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.4 Atunci Petru a răspuns şi a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe; una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.5 Pe cânda vorbea el încă, iată că i-a acoperit

MATEI 17, 18 940

un nor luminos. Şi iată, din nor s-a auzit un glas care zicea: Acestab este Fiul Meu prea-iubit, înc care Îmi găsesc plăcerea: ded El să ascultaţi! a 2 Petru 1:17. b Matei 3:17; Marcu 1:11;

Luca 3:22. c Isaia 42:1. d Deut. 18:15, 19; Fapte 3:22, 23.6 Şi cânda au auzit, ucenicii au căzut cu fe-ţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. a 2 Petru 1:18.7 Şi Isus a venit şi S-aa atins de ei şi a zis: Scu-laţi-vă, şi nu vă temeţi! a Dan. 8:18; 9:21; 10:10 , 18.8 Şi când şi-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.9 Şi pe când coborau de pe munte, Isusa le-a poruncit, zicând: Să nu spuneţi ni-mănui de viziunea aceasta, până când Fiul Omului va învia din morţi. a Matei 16:20; Marcu 8:30; 9:9.10 Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Oa-rea de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie? a Mal. 4:5; Matei 11:14; Marcu 9:11.11 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Este adevărat că întâi trebuie să vină Ilie şi va reaşezaa toate lucrurile. a Mal. 4:6; Luca 1:16,17; Fapte 3:21.12 Dara Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut, ci aub făcut cu el tot ce au vrut. Tot aşa va suferi şic Fiul Omului din partea lor. a Matei 11:14; Marcu 9: 12, 13. b Matei 15:3, 10.

c Matei 16:21.13 Atunci uceniciia au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul. a Matei 11:14.

Vindecarea unui lunatic14 Şi cânda au ajuns ei la mulţime, a venit la El un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: a Marcu 9:14; Luca 9:37.15 Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi suferă cumplit; de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.16 Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar ei n-au putut să-l vindece.17 Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, genera-ţie necredincioasă şi pervertită, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Adu-ceţi-l aici la Mine!18 Şi Isus a certat demonul şi demonul a ie-şit din el. Şi băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.19 Atunci ucenicii au venit la Isus deoparte şi I-au zis: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?20 Şi Isus le-a zis: Din cauza necredinţei

voastre. Căci adevărat vă spun că, dacăa aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici aco-lo! Şi s-ar muta; şi nimic nu v-ar fi cu nepu-tinţă. a Matei 21:21; Marcu 11:23; Luca 17:6; 1 Cor. 12:9; 13:2.21 Dar acest fel de demoni nu iese decât prin rugăciune şi post.

Isus vesteşte moartea şi învierea Lui22 Şi pea când stăteau ei în Galileea, Isus le-a zis: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, a Matei 16:21; 20:17; Marcu 8:31; 9:30 , 31; 10:33; Luca 9:22, 44; 18:31; 24:6, 7.23 şi ei Îl vor omorî, iar a treia zi va învia. Şi ucenicii s-au întristat foarte mult.

Isus plăteşte taxa pentru templu24 Şi când au ajunsa în Capernaum, cei care strângeau darea pentru templu au venit la Petru şi au zis: Învăţătorul vostru nu plă-teşte darea? a Marcu 9:33.25 El a zis: Ba da. Şi când a intrat în casă, Isus i-a vorbit primul, zicând: Ce gândeşti tu, Si-mone? Regii pământului de la cine primesc dări sau biruri: de la fiii lor sau de la străini?26 Petru I-a zis: De la străini. Isus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.27 Dar ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afa-ră peştele care va veni primul; şi când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o mone-dă, pe care ia-o şi dă-le-o lor pentru Mine şi pentru tine.

Cel mai mare în împărăţia cerurilor

18 În ceasul acelaa ucenicii s-au apropi-at de Isus şi au zis: Cine este cel mai

mare în împărăţia cerurilor? a Marcu 9:33; Luca 9:46; 22:24.

2 Şi Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor3 şi a zis: Adevărat vă spun că dacăa nu vă întoarceţi la Dumnezeu şi nu vă faceţi ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. a Ps. 131:2; Matei 19:14;

Marcu 10:14; Luca 18:16; 1 Cor. 14:20; 1 Petru 2:2.4 De aceea, oricinea se va smeri ca acest co-pilaş, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. a Matei 20:27; 23:11.

941 MATEI 185 Şi oricinea va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. a Matei 10:42; Luca 9:48.6 Dara pentru oricine va face să cadă unul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie înecat în adâncul mării. a Marcu 9:42; Luca 17:1, 2.7 Vai de lume, din cauza prilejurilor de că-dere! Fiindcă prilejuria de cădere trebuie să vină; dar vaib de omul acela prin care vine prilejul de cădere! a Luca 17:1; 1 Cor. 11:19.

b Matei 26:24.8 De aceea, dacăa mâna ta sau piciorul tău te face să cazi, taie-le şi aruncă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. a Matei 5:29, 30; Marcu 9: 43, 45.9 Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Parabola cu oaia rătăcită10 Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe niciu-nul dintre aceşti micuţi; căci vă spun că în cer îngeriia lor vădb pururea faţa Tatălui Meu, care este în cer. a Ps. 34:7; Zah. 13:7;

Evrei 1:14. b Est. 1:14; Luca 1:19.11 Fiindcăa Fiul Omului a venit să mântu-iască ceea ce era pierdut. a Luca 9:56; 19:10;

Ioan 3:17; 12:47.12 Cea credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, oare nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce pe munţi şi o caută pe cea rătăcită? a Luca 15:4.13 Şia când izbuteşte să o găsească, adevă-rat vă spun că se bucură mai mult de acea oaie decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit. a Lev. 19:17; Luca 17:3.14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul din aceşti micuţi.

Iertarea greşelilor15 Şi dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, aia câştigat pe fratele tău. a Iacov 5:20; 1 Petru 3:1.

16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi fraţi, pentru ca orice cu-vânta să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori. a Deut. 17:6; 19:15; Ioan 8:17; 2 Cor. 13:1;

Evrei 10:28.17 Şi dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; iar dacă nu va asculta nici de bi-serică, să fie pentru tine ca un păgâna şi ca un vameş. a Rom. 16:17; 1 Cor. 5:9; 2 Tes. 3:6, 14; 2 Ioan 10.18 Adevărat vă spun că oricea veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dez-lega pe pământ va fi dezlegat în cer. a Matei 16:19; Ioan 20:23; 1 Cor. 5:4.19 Văa mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fib dat de Tatăl Meu care este în ceruri. a Matei 5:24. b 1 Ioan 3:22; 5:14.20 Căci unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlo-cul lor.

Parabola sclavului neiertător21 Atunci a venit Petru la El şi a zis: Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Pânăa la şapte ori? a Luca 17:4.22 Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, cia până la şaptezeci de ori câte şapte. a Matei 6:14; Marcu 11:25; Col. 3:13.23 De aceea, împărăţia cerurilor se asea-mănă cu un rege care a vrut să ceară soco-teală de la sclavii săi.24 Şi când a început să ceară socoteala, i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanţi.25 Dar fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpâ-nul lui a poruncit să-la vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să i se plă-tească datoria. a 2 Regi 4:1; Neem. 5:8.26 Atunci sclavul s-a aruncat la pământ şi i s-a închinat, zicând: Doamne, mai ai răb-dare cu mine şi-ţi voi plăti totul.27 Atunci stăpânul acelui sclav, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi da-toria.28 Dar sclavul acela a ieşit afară şi a întâl-nit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care îi datora o sută de dinari. Şi apucându-l îl strângea de gât, zicând: Plăteşte-mi ce îmi datorezi!29 Atunci tovarăşul lui a căzut la picioarele

MATEI 18, 19 942

lui şi l-a rugat, zicând: Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot.30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până când va plăti datoria.31 Dar când au văzut tovarăşii lui cele în-tâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus şi au spus stăpânului lor toate cele în-tâmplate.32 Atunci stăpânul lui, după ce l-a chemat, i-a zis: Sclav viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria aceea, fiindcă m-ai rugat.33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tova-răşul tău aşa cum am avut şi eu milă de tine?34 Şi stăpânul lui s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce îi datora.35 Tot aşaa vă va face şi Tatăl Meu cel ce-resc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima greşelile fratelui său. a Prov. 21:13;

Matei 6:12; Marcu 11:26; Iacov 2:13.

Despărţirea soţului de soţie

19 Şi dupăa ce a sfârşit Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a ve-

nit în ţinuturile Iudeei, dincolo de Iordan. a Marcu 10:1; Ioan 10:40.2 Şi dupăa El au mers mulţimi mari; şi aco-lo El a vindecat pe cei bolnavi. a Matei 12:15.3 Şi fariseii au venit la El, ispitindu-L şi zi-cându-I: Oare îi este permis unui bărbat să divorţeze de soţia lui pentru orice motiv?4 Şi El a răspuns şi le-a zis: Oare n-aţi citit căa El, care i-a făcut, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, a Gen. 1:27; 5:2; Mal. 2:15.5 şi a zis: De aceeaa va lăsa bărbatul pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia sa, şi cei doi vorb fi un singur trup? a Gen. 2:24; Marcu 10:5-9;

Efes. 5:31. b 1 Cor. 6:16; 7:2.6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.7 Ei I-au zis: Atunci de cea a poruncit Moi-se să-i dea o carte de divorţ şi s-o lase? a Deut. 24:1; Matei 5:31.8 El le-a zis: Din cauza împietririi inimi-lor voastre v-a dat voie Moise să divorţaţi de soţiile voastre, dar de la început n-a fost aşa.9 Şi Eua vă spun: Oricine divorţează de so-ţie, afară de motiv de imoralitate sexuală,

şi se căsătoreşte cu alta comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată comite adulter. a Matei 5:32; Marcu 10:11; Luca 16:18; 1 Cor. 7:10, 11.10 Ucenicii Lui I-au zis: Dacăa astfel stă lu-crul cu bărbatul şi soţia lui, nu este bine să se căsătorească. a Prov. 21:19.11 Dar El le-a zis: Nua toţi pot primi cuvân-tul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. a 1 Cor. 7:2, 7, 9, 17.12 Căci sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; şi sunt fameni care au fost făcuţi famenia de oameni; şi sunt fameni care s-au făcut ei înşişi fameni pentru împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească. a 1 Cor. 7:32, 34; 9:5, 15.

Isus şi copilaşii13 Atuncia I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage. Dar ucenicii îi certau. a Marcu 10:13; Luca 18:15.14 Dar Isus a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci împărăţia ceruri-lor este aa unora ca ei. a Matei 18:3.15 Şi după ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat16 Şi iatăa, a venit unul şi I-a zis: Bunule În-văţătorb, ce lucru bun să fac ca să am viaţă veşnică? a Marcu 10:17; Luca 18:18. b Luca 10:25.17 Şi El i-a zis: De ce Mă numeşti bun? Nu este nimeni bun afară de Unul singur, Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.18 El I-a zis: Care? Isus a zis: Săa nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu faci o mărturisire mincinoasă! a Exod. 20:13; Deut. 5:17.19 Să onorezia pe tatăl tău şi pe mama ta şi săb iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! a Matei 15:4. b Lev. 19:18; Matei 22:39; Rom. 13:9;

Gal. 5:14; Iacov 2:8.20 Tânărul I-a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?21 Isus i-a zis: Dacă vrei să fii desăvârşit, du-tea, vinde ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi ur-mează-Mă. a Matei 6:20; Luca 12:33; 16:9; Fapte 2:45; 4:34,35; 1 Tim. 6:18,19.

943 MATEI 19, 2022 Dar când a auzit tânărul cuvântul aces-ta, a plecat întristat; căci avea multe bo-găţii.23 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Adevă-rat vă spun că greua va intra un bogat în împărăţia cerurilor. a Matei 13:22; Marcu 10:24;

1 Cor. 1:26; 1 Tim. 6:9,10.24 Şi iarăşi vă spun că este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului, de-cât pentru un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.25 Când au auzit ucenicii Lui lucrul aces-ta au rămas foarte uimiţi şi au zis: Atunci cine poate fi mântuit?26 Dar Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar laa Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. a Gen. 18:14; Iov 42:2; Ier. 32:17; Zah. 8:6;

Luca 1:37; 18:27.

Răsplata ucenicilor27 Atuncia Petru a răspuns şi I-a zis: Iată, noib le-am lăsat pe toate şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea? a Marcu 10:28; Luca 18:28.

b Deut. 33:9; Matei 4:20; Luca 5:11.28 Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că voi, care M-aţi urmat, la înnoirea tutu-ror lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale, veţia sta şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, jude-când pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. a Matei 20:21; Luca 22:28-30; 1 Cor. 6:2, 3;

Apoc. 2:26.29 Şi oricinea a lăsat case sau fraţi, sau su-rori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau co-pii, sau pământuri pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. a Marcu 10:29, 30; Luca 18, 29:30.30 Dara mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi. a Matei 20:16; 21:31, 32; Marcu 10:31;

Luca 13:30.

Parabola lucrătorilor viei

20 Căci împărăţia cerurilor se aseamă-nă cu un om, un gospodar, care a

ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucră-tori la via sa.2 Şi învoindu-se cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.

3 Şi pe la ceasul al treilea a ieşit şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.4 Şi le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da ce este drept. Şi s-au dus.5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.6 Şi când a ieşit pe la ceasul al unsprezece-lea şi a găsit pe alţii stând fără lucru, le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?7 Ei i-au zis: Pentru că nimeni nu ne-a toc-mit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ce este drept.8 Când s-a înserat, stăpânul viei a zis ad-ministratorului său: Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.9 Şi când au venit cei din ceasul al unspre-zecelea, au primit fiecare câte un dinar.10 Iar când au venit cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult, dar şi ei au primit tot câte un dinar de fiecare.11 Şi după ce l-au primit, cârteau împotri-va stăpânului casei12 zicând: Aceştia de pe urmă au lucrat numai un ceas şi la plată i-ai făcut deopo-trivă cu noi, care am purtat greul şi zădu-ful zilei.13 Dar el a răspuns unuia dintre ei şi a zis: Prietene, eu nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit tu cu mine cu un dinar?14 Ia-ţi ce este al tău şi pleacă! Eu vreau să dau şi acestuia de pe urmă ca şi ţie.15 Oare nu-mi este permisa să fac ce vreau cu lucrurile mele? Saub este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun? a Rom. 9:2. b Deut. 15:9;

Prov. 23:6; Matei 6:23.16 Tot aşaa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru căb mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. a Matei 19:30. b Matei 22:14.

Isus vesteşte moartea şi învierea Lui17 Şi pe cânda Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: a Marcu 10:32; Luca 18:31;

Ioan 12:12.18 Iatăa că ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi ale cărturarilor; şi ei Îl vor condamna la moarte a Matei 16:21.19 şi-La vor da în mâinile Neamurilor ca

MATEI 20, 21 944

să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L crucifice; dar a treia zi va învia. a Matei 27:2;

Marcu 15:1, 16; Luca 23:1; Ioan 18:28; Fapte 3:13.

Cererea mamei fiilor lui Zebedei20 Atuncia a venit la El mama fiilorb lui Ze-bedei împreună cu fiii ei, închinându-I-se şi cerând ceva de la El. a Marcu 10:35. b Matei 4:21.21 Şi El i-a zis: Ce vrei? Ea I-a zis: Porunceş-te ca în împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să steaa unul la dreapta şi altul la stânga Ta. a Matei 19:28.22 Dar Isus a răspuns şi a zis: Nu ştiţi ce ce-reţi. Puteţi voi să beţi paharula pe care-l voi bea Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezulb cu care voi fi botezat Eu? Ei i-au zis: Putem. a Matei 26:39, 42; Marcu 14:36; Luca 22:42; Ioan 18:16.

b Luca 12:50.23 Şi El le-a zis: Este adevărata că veţi bea paharul Meu şi că veţi fi botezaţi cu bo-tezul cu care sunt botezat Eu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este al Meu să-lb dau, ci va fi dat acelora pentru care este pregătit de Tatăl Meu. a Fapte 12:2;

Rom. 8:17; 2 Cor. 1:7; Apoc. 1:9. b Matei 25:34.24 Şi cei zece, cânda au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. a Marcu 10:41; Luca 22:24, 25.25 Dar Isus i-a chemat şi a zis: Ştiţi că dom-nitorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mai mari ai lor au autoritate peste ei.26 Dar întrea voi să nu fie aşa, ci oricareb va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; a 1 Petru 5:3. b Matei 23:11; Marcu 9:35; 10:43.27 şia oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie servul vostru. a Matei 18:4.28 Întocmai cuma nici Fiulb Omului nu a venit să I se slujească, cic să slujească şi să-Şid dea viaţa ca răscumpărare pentrue mulţi. a Ioan 13:4. b Filip. 2:7. c Luca 22:27; Ioan 13:14. d Isaia 53:10, 11; Dan. 9:24, 26; Ioan 11:51, 52; 1 Tim. 2:6; Tit 2:14; 1 Petru 1:19. e Matei 26:28; Rom. 5:15, 19; Evrei 9:28.

Doi orbi vindecaţi la Ierihon29 Şi pe cânda ieşeau din Ierihon, o mare mulţime mergea după El. a Marcu 10:46; Luca 18:35.30 Şi iată, doia orbi care şedeau lângă drum, auzind că trece Isus, au strigat, zi-

când: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David! a Matei 9:27.31 Dar mulţimea îi certa ca să tacă, însă ei strigau şi mai tare, zicând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!32 Şi Isus S-a oprit, i-a chemat şi a zis: Ce vreţi să vă fac?33 Ei I-au zis: Doamne, să ni se deschidă ochii!34 Şi Isus, făcându-I-se milă, S-a atins de ochii lor, şi îndată ochii lor şi-au primit ve-derea; şi ei au mers după El.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

21 Şi cânda s-au apropiat de Ierusalim şi au venit în Betfaghe, înspreb Muntele

Măslinilor, atunci Isus a trimis doi ucenici, a Marcu 11:1; Luca 19:29. b Zah. 14:14.2 zicându-le: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi îndată veţi găsi în el o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dez-legaţi-i şi aduceţi-i la Mine.3 Şi dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.4 Toate acestea s-au înfăptuit ca să se îm-plinească ce fusese vestit prin profetul, care zice:5 Spuneţia fiicei Sionului: Iată, Regele tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe. a Isaia 62:11; Zah. 9:9; Ioan 12:15.6 Şi uceniciia s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. a Marcu 11:4.7 Şi au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-aua pus hainele peste ei şi El a şezut deasu-pra. 2 Regi 9:13.8 Şi o mulţime foarte mare îşi aşternea hai-nele pe drum; alţiia tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. a Lev. 23:40; Ioan 12:13.9 Şi mulţimile care mergeau înainte şi cele care Îl urmau strigau, zicând: Osanaa, Fiul lui David! Binecuvântatb este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana, în cerurile preaînalte! a Ps. 118:25. b Ps. 118:26; Matei 23:39.

Alungarea vânzătorilor din templu10 Şi cânda a intrat în Ierusalim, toată ce-tatea s-a pus în mişcare, zicând: Cine este acesta? a Marcu 11:15; Luca 19:45; Ioan 2:13, 15.

945 MATEI 2111 Şi mulţimile ziceau: Acesta este Isus, Profetula, din Nazaretul Galileei. a Matei 2:23;

Luca 7:16; Ioan 6:14; 7:40; 9:17.12 Şi Isus a intrata în templul lui Dumne-zeu şi a scos afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilorb de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei a Marcu 11:11; Luca 19:45;

Ioan 2:15. b Deut. 14:25.13 şi le-a zis: Este scris: Casaa Mea se va chema o casă de rugăciune; darb voi aţi fă-cut din ea o peşteră de tâlhari. a Isaia 56:7.

b Ier. 7:11; Marcu 11:17; Luca 19:46.14 Şi nişte orbi şi şchiopi au venit la El în templu şi El i-a vindecat.15 Şi când preoţii cei mai de seamă şi căr-turarii au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în templu şi zicând: Osa-na, Fiul lui David!, s-au mâniat16 şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Şi Isus le-a zis: Da, nu aţi citit niciodată: Tu ai scos laude dina gura pruncilor şi a celor ce sug? a Ps. 8:2.17 Şi i-a lăsat şi a ieşit afară din cetate spre Betaniaa; şi a rămas acolo peste noapte. a Marcu 11:11; Ioan 11:18.

Blestemarea smochinului18 Dimineaţaa, pe când Se întorcea în ceta-te, a flămânzit. a Marcu 11:12.19 Şi văzânda un smochin lângă drum, a venit la el, dar n-a găsit nimic în el decât frunze, şi i-a zis: De acum încolo, în veac să nu mai fie rod din tine. Şi îndată smo-chinul s-a uscat. a Marcu 11:13.20 Şi când au văzuta ucenicii acest lucru, s-au mirat, zicând: Cât de repede s-a uscat smochinul! a Marcu 11:20.21 Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat vă spun că, dacăa aveţi credinţă şi nub vă îndo-iţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochi-nului, cic chiar dacă aţi zice acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare, se va face. a Matei 17:20; Luca 17:6. b Iacov 1:6. c 1 Cor. 13:2.22 Şi tota ce cereţi în rugăciune, cu credin-ţă, veţi primi. a Matei 7:7; Marcu 11:24; Luca 11:9;

Iacov 5:16; Ioan 3:22; 5:15.

Autoritatea lui Isus. Parabola celor doi fii23 Şi cânda a venit în templu, pe când în-văţa poporul, au venit la El preoţii cei mai

de seamă şi bătrânii poporului şi au zisb: Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat această autoritate? a Marcu 11:27;

Luca 20:1. b Exod. 2:14; Fapte 4:7; 7:27.24 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aces-te lucruri.25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Şi ei vorbeau între ei, zicând: Dacă vom zice: Din cer, El ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?26 Dar dacă vom zice: De la oameni, ne te-mem de mulţime, pentru căa toţi îl consi-deră pe Ioan un profet. a Matei 14:5; Marcu 6:20;

Luca 20:6.27 Şi ei au răspuns lui Isus şi au zis: Nu ştim! Şi El le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii; şi a venit la primul şi a zis: Fiule, du-te şi lu-crează astăzi în via mea!29 El a răspuns şi a zis: Nu vreau. Dar mai târziu i-a părut rău şi s-a dus.30 Şi a venit la al doilea şi i-a spus la fel. Şi el a răspuns şi a zis: Mă duc, Doamne!, şi nu s-a dus.31 Care din cei doi a făcut voia tatălui? Ei I-au zis: Primul. Isus le-a zis: Adevărata vă spun că vameşii şi desfrânatele merg îna-intea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. a Luca 7:29, 50.32 Fiindcă Ioana a venit la voi în calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, darb vameşii şi desfrânatele l-au crezut; şi voi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit mai pe urmă, ca să-l credeţi. a Matei 3:1.

b Luca 3:12, 13.

Parabola viticultorilor33 Ascultaţi o altă parabolă. Era un oareca-re om, un gospodar, carea a sădit o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecatb din ţară. a Ps. 80:9; Cânt. 8:11; Isaia 5:1; Ier. 2:21; Marcu 12:1; Luca 20:9.

b Matei 25:14, 15.34 Şi când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe sclavii săi la viticultori caa să-şi primească roadele. a Cânt. 8:11, 12.35 Şi viticultoriia au luat pe sclavii lui şi pe

MATEI 21, 22 946

unul l-au bătut şi pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. a 2 Cron. 24:21; 36:16; Neem. 9:26; Matei 5:12; 23:34, 37; Fapte 7:52; 1 Tes. 2:15; Evrei 11:36, 37.36 A trimis iarăşi alţi sclavi, mai mulţi de-cât cei dintâi; şi ei le-au făcut şi lor la fel.37 Dar la urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Îl vor respecta pe fiul meu!38 Dar viticultorii, când au văzut pe fiu, au zis între ei: Acestaa este moştenitorul; veniţib să-l omorâm şi să punem mâna pe moştenirea lui! a Ps. 2:8; Evrei 1:2. b Ps. 2:2;

Matei 26:3; 27:1; 1 Ioan 11:53; Fapte 4:27.39 Şia au pus mâna pe el, l-au aruncat afară din vie şi l-au omorât. a Matei 26:50; Marcu 14:46;

Luca 22:54; Ioan 18:12; Fapte 2:23.40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el acelor viticultori?41 Ei I-au răspunsa: Pe ticăloşii aceia el îi va nimicib groaznic şic via o va da altor viticul-tori, care îi vor da roadele la vremea lor. a Luca 20:16. b Luca 21:24; Evrei 2:3. c Fapte 13:46; 15:7; 18:6; 38:28; Rom. 9; 10; 11.42 Isus le-a zis: N-aţia citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au lepădat-o zi-darii a ajuns să fie pusă în capul unghiu-lui; DOMNUL a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri? a Ps. 118:22; Isaia 28:16; Marcu 12:10; Luca 20:17; Fapte 4:11; Efes. 2:20; 1 Petru 2:6, 7.43 De aceea, vă spun căa împărăţia lui Dum-nezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care va aduce roadele cuvenite. a Matei 8:12.44 Şi oricine vaa cădea peste această piatră vab fi sfărâmat; dar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera. a Isaia 8:14, 15; Zah. 12:3;

Luca 20:18; Rom. 9:33; 1 Petru 2:8. b Isaia 60:12; Dan. 2:44.45 Şi când au auzit preoţii cei mai de seamă şi fariseii parabolele Lui, au înţeles că El vorbeşte despre ei.46 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru că elea Îl socoteau drept profet. a Matei 21:11; Luca 7:16; Ioan 7:40.

Parabola nunţii fiului de rege

22 Şi Isusa a răspuns şi le-a vorbit iarăşi în parabole şi a zis:

a Luca 14:16; Apoc. 19:7, 9.2 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un oarecare rege care a făcut nuntă fiului său.

3 Şi a trimis pe sclavii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.4 A trimis iarăşi pe alţi sclavi, zicând: Spuneţi celor care sunt invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; junciia mei şi vitele îngrăşate au fost tăiate, şi toate sunt gata; veniţi la nuntă. a Prov. 9.5 Dar ei, fiind nepăsători, au plecat: unul la pământul lui, altul la negustoria lui.6 Şi ceilalţi au pus mâna pe sclavii lui, i-au batjocorit şi i-au omorât.7 Dar când a auzit regele, s-a mâniat şi a trimis oştirilea sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. a Dan. 9:26; Luca 19:27.8 Atunci le-a zis sclavilor săi: Nunta este gata, dar cei care au fost chemaţi n-au fost vrednicia de ea. a Matei 10:11, 13; Fapte 13:46.9 De aceea, duceţi-vă la răspântiile dru-murilor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.10 Şi sclavii aceia au ieşit la răspântii de drumuri şi i-aua adunat pe toţi, atâţia câţi au găsit, şi răi şi buni; şi sala de nuntă s-a umplut de oaspeţi. a Matei 13:38, 47.11 Şi când a venit regele să vadă oaspeţii, a văzut acolo un om carea nu era îmbrăcat cu haina de nuntă. a 2 Cor. 5:3; Efes. 4:24; Col. 3:10, 12;

Apoc. 3:4; 16:15; 19:8.12 Şi el i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă? Dar el a amuţit.13 Atunci regele a zis slujitorilor: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l îna întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. a Matei 8:12.14 Căcia mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. a Matei 20:16.

Taxele Cezarului15 Atuncia fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. a Marcu 12:13; Luca 20:20.16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreu-nă cu irodienii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni ca-lea lui Dumnezeu în adevăr, şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că Tu nu cauţi la faţa oamenilor.17 Deci, spune-ne, ce crezi? Se cade să plă-tim taxe Cezarului sau nu?18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

947 MATEI 22, 2319 Arătaţi-Mi moneda pentru taxe. Şi ei I-au adus un dinar.20 Şi El le-a zis: Ale cui sunt portretul şi in-scripţia de pe el?21 Ei I-au zis: Ale Cezarului. Atunci El le-a zis: Daţia deci Cezarului cele ce sunt ale Ce-zarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. a Matei 17:25; Rom. 13:7.22 Când au auzit cuvintele acestea, ei s-au mirat şi L-au lăsat şi au plecat.

Despre înviere23 În aceeaşia zi, au venit la El saducheii, ca-reb zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, a Marcu 12:18; Luca 20:27. b Fapte 23:8.24 zicând: Învăţătorule, Moisea a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe soţia fratelui său şi să-i ridice urmaş. a Deut. 25:5.25 Erau deci la noi şapte fraţi. Şi primul s-a căsătorit şi a murit şi, fiindcă nu avea copii, a lăsat fratelui său pe soţia lui.26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.27 Şi la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.28 Deci, la înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea, fiindcă toţi au avut-o de soţie?29 Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi pen-tru că nu cunoaşteţia nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! a Ioan 20:9.30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, cia vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. a 1 Ioan 3:2.31 Dar, cât priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:32 Eua sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dum-nezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor mor-ţi, ci al celor vii. a Exod. 3:6, 16; Marcu 12:26;

Luca 20:37; Fapte 7:32; Evrei 11:16.33 Şi când mulţimile au auzit, au rămasa uimite de învăţătura Lui. a Matei 7:28.

Porunca cea mai mare34 Dara fariseii, auzind că El a închis gura saducheilor, s-au adunat împreună a Marcu 12:28.35 şi unul dintre ei, un învăţător al Legiia, L-a întrebat, ispitindu-L şi zicând: a Luca 10:25.

36 Învăţătorule, care este porunca cea mare în Lege?37 Şi Isus i-a zis: Săa iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. a Deut. 6:5; 10:12; 30:6; Luca 10:27.38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.39 Şi a doua este asemenea ei: Săa iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. a Lev. 19:18; Matei 19:19; Marcu 12:31; Luca 10:27; Rom. 13:9; Gal. 5:14; Iacov 2:8.40 În acestea două porunci stau toată Legea şi Profeţii! a Matei 7:12; 1 Tim. 1:5.

Al cui Fiu este Cristosul?41 Pe cânda erau fariseii adunaţi laolaltă, Isus i-a întrebat, a Marcu 12:35; Luca 20:41.42 zicând: Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au zis: Al lui David.43 El le-a zis: Cum atunci David, vorbind în Duhul, Îl numeşte Domn?, zicând:44 DOMNULa a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe duşmanii Tăi aşternut sub picioarele Tale. a Ps. 110:1;

Fapte 2:34; 1 Cor. 15:25; Evrei 1:13; 10:12, 13.45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El Fiul lui?46 Şi nimenia nu I-a putut răspunde un cuvânt, nici n-ab mai îndrăznit nimeni din ziua aceea să-L mai întrebe. a Luca 14:6.

b Marcu 12:34; Luca 20:40.

Isus mustră pe cărturari şi pe farisei

23 Atunci Isus a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Lui,

2 zicând: Cărturariia şi fariseii stau pe sca-unul lui Moise. a Neem. 8:4, 8; Mal. 2:7; Marcu 12:38;

Luca 20:45.3 Deci, tot ce vă spun ei să păziţi, păziţi şi faceţi, dar să nu faceţi după faptele lor! Căci eia zic, dar nu fac. a Rom. 2:19.4 Căci eia leagă sarcini apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul lor nu vor să le mişte. a Luca 11:46; Fapte 15:10; Gal. 6:13.5 Şi toate faptele lor le faca pentru a fi văzuţi de oameni: îşi fac filacteriile late şi îşib mă-resc poalele îmbrăcămintei lor; a Matei 6:1, 2, 5,

16. b Num. 15:38; Deut. 6:8; 22:12; Prov. 3:3.

948MATEI 236 şi iubesca locurile dintâi la ospeţe şi scau-nele din faţă în sinagogi; a Marcu 12:38, 39;

Luca 11:43; 20:46; 3 Ioan 9.7 şi plecăciunile prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabbi! Rabbi!8 Dar voia să nu vă numiţi Rabbi, fiindcăb Unul singur este Învăţătorul vostru: Cris-tos; şi voi toţi sunteţi fraţi. a Iacov 3:1; 2 Cor. 1:24;

1 Petru 5:3. b Mal. 1:6.9 Şi Tată să nu numiţi pe nimeni pe pă-mânt, fiindcă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.10 Să nu vă numiţi învăţători, căci Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos.11 Dar cela mai mare dintre voi să fie sluji-torul vostru. a Matei 20:26, 27.12 Şi oricinea se va înălţa va fi smerit; şi cel ce se va smeri va fi înălţat. a Iov 22:29;

Prov. 15:33; 29:23; Luca 14:11; 18:14; Iacov 4:6; 1 Petru 5:5.13 Dar vaia de voi, cărturari şi farisei fă-ţarnici! Pentru că voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; căci nici voi nu intraţi în ea, nici nu-i lăsaţi să intre pe cei ce vor să intre. a Luca 11:52.14 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru căa voi mâncaţi casele văduvelor şi de ochii lumii faceţi rugăciuni lungi; de aceea, veţi primi o mai mare pedeapsă. a Marcu 12:40; Luca 20:47; 2 Tim. 3:6; Tit 1:1.15 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pămân-tul, ca să faceţi un prozelit, şi, când a deve-nit unul aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât voi înşivă.16 Vai de voi, călăuzea oarbe, care ziceţi: Oricineb jură pe templu nu este nimic, dar oricine jură pe aurul templului este dator. a Matei 15:14; 23:24. b Matei 5:33, 34.17 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: Au-rul saua templul care sfinţeşte aurul? a Exod. 30:29.18 Şi: Oricine jură pe altar nu este nimic, dar oricine jură pe darul de pe altar este dator.19 Nebuni şi orbi! Căci ce este mai mare: darul sau altarula care sfinţeşte darul? a Exod. 29:37.20 De aceea, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;21 şi cine jură pe templu jură pe el şi pe Cel cea locuieşte în el; a 1 Regi 8:13; 2 Cron. 6:2; Ps. 26:8; 132:14.

22 şi cine jură pe cer jură pe tronula lui Dumnezeu şi pe Cel ce stă pe el. a Ps. 11:4;

Matei 5:34; Fapte 7:49.23 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru căa voi daţi zeciuială din mentă şi din mărar şi din chimen, şi aţi lăsat deo-parteb cele mai însemnate lucruri ale Legii: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute. a Luca 11:42. b 1 Sam. 15:22; Osea 6:6;

Mica 6:8; Matei 9:13; 12:7.24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!25 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru căa voi curăţaţi partea exterioară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de jefuire şi necumpătare. a Marcu 7:4; Luca 11:39.26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi partea di-năuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea lor din afară să fie curată.27 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru căa voi sunteţi ca mormintele vă-ruite, care pe dinafară par, într-adevăr, frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. a Luca 11:44; Fapte 23:3.28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.29 Vaia de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi a Luca 11:47.30 şi ziceţi: Dacă am fi fost noi în zilele pă-rinţilor noştri, nu ne-am fi făcut părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor.31 Prin aceasta vă mărturisiţi vouă înşivă că sunteţia fiii celor care au omorât pe profeţi. a Fapte 7:51, 52; 1 Tes. 2:16.32 Voia deci umpleţi măsura părinţilor voştri! a Gen. 15:16; 1 Tes. 2:16.33 Şerpi, puia de vipere, cum veţi scăpa de judecata gheenei? a Matei 3:7; 12:34.34 De aceeaa, iată, vă trimit profeţi, şi în-ţelepţi şi cărturari; şi peb unii dintre ei îi veţi omorî şi crucifica; şi pec unii dintre ei îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi urmări din cetate în cetate, a Matei 21:34, 35; Luca 11:49. b Fapte 5:40; 7:58, 59; 22:19. c Matei 10:17; 2 Cor. 11:24, 25.35 caa să vină asupra voastră tot sângele

949 MATEI 23, 24

nevinovat care s-a vărsat pe pământ, de lab sângele drept al lui Abel până la sângelec lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. a Apoc. 18:24.

b Gen. 4:8; 1 Ioan 3:12. c 2 Cron. 24:20, 21.36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generaţie.

Pedeapsa Ierusalimului37 Ierusalimea, Ierusalime, care omori pe profeţi şib ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut săc strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii subd aripi, şi n-aţi vrut! a Luca 13:34. b 2 Cron. 24:21. c Deut. 32: 11,12. d Ps. 17:8; 91:4.38 Iată, vi se lasă casa pustie;39 căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Bi-necuvântata este Cel ce vine în Numele Domnului! a Ps. 118:26; Matei 21:9.

Prezicerea distrugerii Ierusalimului şi semnele reîntoarcerii lui Cristos

24 Şi Isus a ieşita şi S-a depărtat de templu; şi ucenicii Lui au venit la

El ca să-I arate clădirile templului. a Marcu 13:1; Luca 21:5.2 Dar Isus le-a zis: Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nua va ră-mâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată. a 1 Regi 9:7; Ier. 26:18; Mica 3:12; Luca 19:44.3 Şi pe când şedea pe Muntele Măslinilor, uceniciia au venit la El deoparte, zicând: Spune-neb când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşi-tului veacului? a Marcu 13:3. b 1 Tes. 5:1.4 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Luaţi seamaa să nu vă înşele cineva! a Efes. 5:6; Col. 2:8, 18;

2 Tes. 2:3; 1 Ioan 4:1.5 Căcia vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Şib vor înşela pe mulţi. a Ier. 14:14; 23:21, 25; Matei 24:24; Ioan 5:43.

b Matei 24:11.6 Şi veţi auzi de războaie şi veşti de răz-boaie; vedeţi să nu vă tulburaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci.7 Căci oa naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, şi prin unele locuri va fi

foamete şi epidemii şi cutremure de pă-mânt. a 2 Cron. 15:6; Isaia 19:2; Hagai 2:22; Zah. 14:13.8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor.9 Atuncia vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate naţiunile pentru Numele Meu. a Matei 10:17; Marcu 13:9; Luca 21:12; Ioan 15:20; 16:2; Fapte 4:2, 3; 7:59; 12:1; 1 Petru 4:16; Apoc. 2:10, 13.10 Şi atunci mulţi vora cădea şi se vor vinde unul pe altul, şi se vor urî unul pe altul. a Matei 11:6; 13:57; 2 Tim. 1:15; 4:10, 16.11 Se vor scula mulţia profeţi mincinoşi şi vorb înşela pe mulţi. a Matei 7:15; Fapte 20:29;

2 Petru 2:1. b 1 Tim. 4:1; Matei 24:5, 24.12 Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dra-gostea multora se va răci,13 dara cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. a Matei 10:22; Marcu 13:13; Evrei 3:6, 14;

Apoc. 2:10.14 Şi Evangheliaa aceasta a împărăţiei vab fi predicată în toată lumea, ca o mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul. a Matei 4:23; 9:35. b Rom. 10:18; Col. 1:6, 23.

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului Omului

15 Decia, când veţi vedea urâciunea pusti-irii, prevestită prin profetul Danielb, stând în locul sfânt (cinec citeşte să înţeleagă), a Marcu 13:14; Luca 21:20. b Dan. 9:27; 12:11. c Dan. 9:23, 25.16 atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munţi;17 cine va fi pe acoperişul casei să nu se co-boare să ia ceva din casa lui;18 şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.19 Dar vaia de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea! a Luca 23:29.20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat.21 Căcia atunci va fi un necaz aşa de mare, cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi. a Dan. 9:26; 12:1; Ioel 2:2.22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, ni-cio ființă n-ar scăpa; dara din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. a Isaia 65:8,9; Zah. 14:2, 3.23 Atuncia, dacă vă va spune cineva: Iată, aici este Cristos, sau: acolo, să nu-l credeţi. a Marcu 13:21; Luca 17:23; 21:8.

MATEI 24, 25 950

24 Căci sea vor scula cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să amăgească, dacăb ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. a Deut. 13:1; Matei 24:5, 11; 2 Tes. 2:9-11; Apoc. 13:13. b Iona 6:37; 10:28, 29. Rom. 8:28-30; 2 Tim. 2:19.25 Iată, v-am spus mai dinainte.26 Deci, dacă vă vor zice: Iată-L, este în pustiu, să nu vă duceţi acolo! Iată-L, în ca-mere interioare, să nu credeţi!27 Căcia aşa cum iese fulgerul de la est şi se arată până la vest, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. a Luca 17:24.28 Căci oriundea este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. a Iov 39:30; Luca 17:37.29 Îndatăa după necazul acelor zile, soarele seb va întuneca, şi luna nu-şi va mai da lu-mina ei, şi stelele vor cădea din cer, şi pute-rile cerurilor vor fi clătinate. a Dan. 7:11, 12. b Isaia 13:10; Ezec. 32:7; Ioel 2:10, 31; 3:15; Amos 5:20; 8:9;

Marcu 13:24; Luca 21:25; Fapte 2:20; Apoc. 6:12.30 Şi atuncia semnul Fiului Omului se va arăta în cer; şi atunci toateb popoarele pă-mântului se vor boci şic vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare. a Dan. 7:13. b Zah. 12:12.

c Matei 16:27; Marcu 13:26; Apoc. 1:7.31 Şi Ela va trimite pe îngerii Săi cu sunetul mare al unei trompete, şi ei vor aduna îm-preună pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. a Matei 13: 41; 1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:16.32 Învăţaţi de la smochin parabolaa lui; când îi frăgezeşte şi îi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi căb vara este aproape. a Luca 21:29. b Iacov 5:9.33 Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, este la uşi.34 Adevărat vă spun că nua va trece gene-raţia aceasta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. a Matei 16:28; 23:36; Marcu 13:30;

Luca 21:32.35 Cerula şi pământul vor trece, dar cuvin-tele Mele cu niciun chip nu vor trece. a Ps. 102:26; Isaia 51:6; Ier. 31:35, 36; Matei 5:18; Marcu 13:31; Luca 21:23.; Evrei 1:11.

Îndemn la veghere36 Dar desprea ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numaib Tatăl Meu. a Marcu 13:32;

Fapte 1:7; 1 Tes. 5:2; 2 Petru 3:10. b Zah. 14:7.

37 Căci aşa cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.38 Căci, aşa cuma a fost în zilele dinainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, a Gen. 6:3-5; 7:5; Luca 17:26; 1 Petru 3:20.39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi. Tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.40 Atuncia, doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat. a Luca 17:34.41 Două femei vor măcina la moară: una va fi luată şi alta va fi lăsată.42 De aceeaa, vegheaţi, căci nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru. a Matei 25:13;

Marcu 13:33; Luca 21:36.43 Dar să ştiţia lucrul acesta: Dacă ar fi şti-ut stăpânul casei la ce ceas din noapte va veni hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să-i spargă casa. a Luca 12:39; 1 Tes. 5:2; 2 Petru 3:10;

Apoc. 3:3; 16:15.44 De aceeaa, şi voi fiţi gata, căci Fiul Omu-lui va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. a Matei 25:13; 1 Tes. 5:6.45 Care este decia sclavul credincios şi în-ţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrana la vremea potrivită? a Luca 12:42; Fapte 20:28; 1 Cor. 4:2; Evrei 3:5.46 Binecuvântata este sclavul acela pe care stăpânul său îl va găsi, la venirea lui, fă-când aşa! a Apoc. 16:15.47 Adevărat vă spun căa îl va pune peste toate averile sale. a Matei 25:21, 23; Luca 22:29.48 Dar dacă sclavul acela este rău şi zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină!,49 şi începe să bată pe tovarăşii lui de scla-vie şi să mănânce şi să bea cu beţivii,50 stăpânul acelui sclav va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,51 şi îl va tăia în două, şi soarta lui va fi cea a făţarnicilor; acoloa va fi plânsul şi scrâş-nirea dinţilor. a Matei 8:12; 25:30.

Parabola celor zece fecioare

25 Atunci împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au

luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mireluia. a Efes. 5:29, 30; Apoc. 19:7; 21:2, 9.2 Şi cincia dintre ele erau înţelepte şi cinci nechibzuite. a Matei 13:47; 22:10.

951 MATEI 253 Cele nechibzuite şi-au luat candelele şi n-au luat cu ele untdelemn;4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele lor, au luat şi untdelemn în vase.5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi aua adormit. a 1 Tes. 5:6.6 Şi la miezul nopţii s-aa auzit o strigare: Iată, vine mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! a Matei 24:31; 1 Tes. 4:16.7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-aua pregătit candelele. a Luca 12:35.8 Şi cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.9 Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei care vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.10 Şi pe când se duceau ele să cumpere unt-delemn a venit mirele; şi cele ce erau pre-gătite au intrat cu el la nuntă, şi uşa aa fost încuiată. a Luca 13:25.11 Şi mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamnea, Doamne, des-chide-ne! a Matei 7:21-23.12 Dar el a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun că nua vă cunosc! a Ps. 5:5; Hab. 1:13; Ioan 9:31.13 De aceeaa, vegheaţi, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care vine Fiul Omului. a Matei 24:42, 44; Marcu 13:33, 35; Luca 21: 36; 1 Cor. 16:13; 1 Tes. 5:6; 1 Petru 5:8; Apoc. 16:15.

Parabola talanţilor14 Căcia împărăţia cerurilor este cab un om care, plecând într-o altă ţară, a chemat pe sclavii săi şi le-a încredinţat averile lui. a Luca 19:2. b Matei 21:33.15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul; fiecăruiaa după puterea lui; şi a plecat îndată. a Rom. 12:6; 1 Cor. 12:7, 11, 29;

Efes. 4:11.16 Atunci, cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi a lucrat cu ei şi a făcut alţi cinci talanţi.17 Şi tot aşa, cel ce primise doi talanţi a câş-tigat şi el alţi doi.18 Dar cel ce primise un talant s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.19 După multă vreme, stăpânul sclavilor acelora s-a întors şi a făcut socoteala cu ei.

20 Şi cel care primise cei cinci talanţi a venit şi a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.21 Şi stăpânul său i-a zis: Bine, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune pestea multe lucruri; intră în bucuriab stăpânului tău! a Matei 24:47; Matei 25:34, 46; Luca 12:44; 22:29, 30. b 2 Tim. 2:12; Evrei 12:2; 1 Petru 1:18.22 Cel care primise cei doi talanţi a venit la el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi ta-lanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.23 Stăpânul său i-a zis: Binea, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lu-cruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău! a Matei 25:21.24 Apoi cel care primise un talant a venit şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat,25 şi mi-a fost teamă şi m-am dus şi am as-cuns talantul tău în pământ; iată aici ceea ce este al tău.26 Stăpânul său a răspuns şi i-a zis: Sclav viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;27 trebuia deci ca tu să fi dat banii mei ce-lor ce schimbă banii şi, la venirea mea, eu aş fi luat ce este al meu cu dobândă!28 De aceea, luaţi-i talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.29 Căcia celui ce are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are. a Matei 13:12; Marcu 4:25; Luca 8:18; 19:26; Ioan 15:2.30 Şi pe robul acela netrebnic aruncaţi-l îna întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. a Matei 8:12; 24:51.

Judecata viitoare31 Dar cânda va veni Fiul Omului în gloria Sa şi cu El toţi sfinţii îngeri, atunci va şedea pe tronul gloriei Sale, a Zah. 14:5; Matei 16:27; 19:28; Marcu 8:38; Fapte 1:11; 1 Tes. 4:16; 2 Tes. 1:7; Iuda 14; Apoc. 1:7.32 şi înaintea Lui vora fi adunate toate na-ţiunile, şi Elb îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; a Rom. 14:10; 2 Cor. 5:10; Apoc. 20:12. b Ezec. 20:38; 34:17, 20; Matei 13:49.

MATEI 25, 26 952

33 şi va pune oile la dreapta Lui şi caprele la stânga.34 Atunci Regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, şi moşteniţia împărăţiab pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. a Rom. 8:17; 1 Petru 1:4, 9; 3:9; Apoc. 21:7. b Matei 20:23; Marcu 10:40; 1 Cor. 2:9; Evrei 11:16.35 Căcia am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străinb şi M-aţi primit; a Isaia 58:7; Ezec. 18:7; Iacov 1:27. b Evrei 13:2; 3 Ioan 5.36 am fost gola şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi M-aţi vizitat; am fost înb închi-soare şi aţi venit pe la Mine. a Iacov 2:15, 16.

b 2 Tim. 1:16.37 Atunci cei drepţi Îi vor răspunde, zi-când: Doamne, când Te-am văzut noi flă-mând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut?38 Când Te-am văzut străin şi Te-am pri-mit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?39 Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit la Tine?40 Şi Regele va răspunde şi le va zice: Adevă-rat vă spun că ori de câte oria aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti cei mai neînsem-naţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. a Prov. 14:31; 19:17; Matei 10:42; Marcu 9:41; Evrei 6:10.41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: Plecaţia de la Mine, blestemaţilor, înb fo-cul cel veşnic, pregătit pentru diavolulc şi îngerii lui! a Ps. 6:8; Matei 7:23; Luca 13:27.

b Matei 13:40, 42. c 2 Petru 2:4; Iuda 6.42 Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau;43 am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi nu M-aţi vizitat.44 Atunci Îi vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare, şi nu Ţi-am slujit?45 Atunci El le va răspunde, zicând: Ade-vărat vă spun că ori de câte oria n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti cei mai neînsemnaţi, Mie nu Mi le-aţi făcut. a Prov. 14:31; 17:5; Zah. 2:8; Fapte 9:5.46 Şi aceştia vora merge în pedeapsa veşnică, dar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică. a Dan. 12:2; Ioan 5:29; Rom. 2:7.

Sfătuirea împotriva lui Isus

26 Şi după ce a sfârşit Isus toate cuvin-tele acestea, a zis ucenicilor Săi:

2 Ştiţia că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi trădat ca să fie crucificat. a Marcu 14:1; Luca 22:1; Ioan 13:1.3 Atuncia s-au adunat împreună preoţii cei mai de seamă şi cărturarii şi bătrânii poporului în curtea marelui preot, numit Caiafa, a Ps. 2:2; Ioan 11:47; Fapte 4:25.4 şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.5 Dar ei au zis: Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.

Mirul turnat pe capul lui Isus6 Şi pe cânda era Isus în Betaniab, în casa lui Simon leprosul, a Marcu 14:3; Ioan 11:1, 2; 12:3.

b Matei 21:17.7 a venit la El o femeie, având la ea un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, l-a turnat pe ca-pul Lui.8 Dar uceniciia Lui, văzând acest lucru, s-au indignat şi au zis: Pentru ce s-a făcut această risipă? a Ioan 12:4.9 Căci mirul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să se fi dat săracilor.10 Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, le-a zis: De ce faceţi supărare femeii? Căci ea a făcut o faptă bună faţă de Mine.11 Pentru căa pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar peb Mine nu Mă aveţi totdeauna. a Deut. 15:11; Ioan 12:8. b Matei 18:20; 28:20; Ioan 13:33; 14:19; 16:5, 28; 17:11.12 Căci ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut aceasta în vederea îngropării Mele.13 Adevărat vă spun că oriunde va fi predi-cată Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.

Vânzarea lui Isus14 Atuncia unul dintre cei doisprezece, nu-mit Iudab Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă a Marcu 14:10; Luca 22:3; Ioan 13:2, 30. b Matei 10:4.15 şi le-a zis: Cea vreţi să-mi daţi, şi-L voi da

953 MATEI 26

pe mâna voastră? Şi ei i-au dat treizeci de arginţi. a Zah. 11:12; Matei 27:3.16 Şi din clipa aceea, el căuta un prilej po-trivit ca să-L trădeze.

Descoperirea vânzătorului17 Îna ziua întâi a Sărbătorii Azimelor, uce-nicii au venit la Isus şi I-au zis: Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele? a Exod. 12:6,18; Marcu 14:12; Luca 22:7.18 Şi El a zis: Mergeţi în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi ţine Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.19 Şi ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.20 Când s-a făcut searăa, El S-a aşezat la masă cu cei doisprezece. a Marcu 14:17-21;

Luca 22:14; Ioan 13:21.21 Şi pe când mâncau, El a zis: Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.22 Şi ei, întristându-se foarte tare, au în-ceput să-I zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne?23 Dar El a răspuns şi a zis: Cela ce întin-de mâna cu Mine în farfurie, acela Mă va trăda. a Ps. 41:9; Luca 22:21; Ioan 13:18.24 Negreşit, Fiul Omului Se duce, după cuma este scris despre El, dar vaib de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut. a Ps. 22; Isaia 53; Dan. 9:26; Marcu 9:12; Luca 24: 25,26,46; Fapte 17:2,3; 26:22,23; 1 Cor. 15:3. b Ioan 17:12.25 Atunci Iuda, care L-a trădat, a răspuns şi a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? El i-a zis: Tu ai spus!

Cina Domnului26 Şi pe cânda mâncau ei, Isus ab luat o pâi-ne şi a binecuvântat-o şi a frânt-o şi a dat-o ucenicilor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acestac este trupul Meu. a Marcu 14:22; Luca 22:19.

b 1 Cor. 11:23-25. c 1 Cor. 10:16.27 Şi apoi a luat paharul şi, după ce a adus mulţumiri, l-a dat lor, zicând: Beţia toţi din el; a Marcu 14:23.28 căci acestaa este sângele Meu, sângele noului legământb care se varsă pentruc mulţi, spre iertarea păcatelor. a Exod. 24:8;

Lev. 17:11. b Ier. 31:31. c Matei 20:28; Rom. 3:15; Evrei 9:22.

29 Dar vă spuna că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pânăb în ziua când îl voi bea cu voi nou, în împără-ţia Tatălui Meu. a Marcu 14:25; Luca 22:18.

b Fapte 10:41.

Isus înştiinţează pe ucenicii Săi30 Şi după cea au cântat o cântare, au ieşit în Muntele Măslinilor. a Marcu 14:26.31 Atunci Isus le-a zis: În noaptea aceas-ta toţia vă veţib poticni în Mine, căci este scris: Voi batec Păstorul şi oile turmei vor fi risipite. a Marcu 14:27; Ioan 16:32. b Matei 11:6.

c Zah. 13:7.32 Dar după ce voi învia, voia merge înain-tea voastră în Galileea. a Matei 28:7, 10, 16;

Marcu 14:28; 16:7.33 Petru a răspuns şi I-a zis: Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni.34 Isus i-a zis: Adevărata îţi spun: chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta coco-şul, te vei lepăda de Mine de trei ori. a Marcu 14:30; Luca 22:34; Ioan 13:38.35 Petru I-a zis: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani36 Atuncia Isus a venit cu ei într-un loc nu-mit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici până voi merge să Mă rog acolo. a Marcu 14:32-35; Luca 22:39; Ioan 18:1.37 Şi a luat cu El pe Petru şi pea cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. a Matei 4:21.38 Atunci El le-a zis: Sufletul Meu este cu-prins de o întristarea de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine. a Ioan 12:27.39 Şi a mers puţin mai înainte şi a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugata, zicând: Tătălb Meu, dacă este cu putinţă, lasă să treacăc de la Mine paharul acesta! Totuşi, nud cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu. a Marcu 14:36; Luca 22:42; Evrei 5:7. b Ioan 12:27. c Matei 20:22. d Ioan 5:30; 6:38; Filip. 2:8.40 Apoi a venit la ucenici şi i-a găsit dor-mind, şi a zis lui Petru: Cum aşa, un ceas n-aţi putut veghea împreună cu Mine?

954MATEI 2641 Vegheaţia şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. a Marcu 13:33; 14:38; Luca 22:40, 46; Efes. 6:18.42 S-a dus iarăşi a doua oară şi S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!43 Şi întorcându-Se la ucenici, i-a găsit ia-răşi dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii.44 Şi i-a lăsat şi S-a dus iarăşi şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.45 Apoi a venit la ucenicii Săi şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată, a ve-nit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâi-nile păcătoşilor.46 Sculaţi-vă, haideţi să mergem! Iată că se apropie cel care Mă trădează.

Prinderea lui Isus47 Şi pe cânda vorbea El încă, iată că Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi cu el o mul-ţime mare cu săbii şi cu ciomege, a venit de la preoţii cei mai de seamă şi de la bătrânii poporului. a Marcu 14:43; Luca 22:47; Ioan 18:3;

Fapte 1:16.48 Şi cel ce Îl trădase le dăduse un semn, zicând: Pe care Îl voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!49 Şi îndată Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule! Şi L-aa sărutat. a 2 Sam. 20:9.50 Dar Isus i-a zis: Prietenea, pentru ce ai venit? Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au prins. a Ps. 41:9; 55:13.51 Şi iată, unula din cei ce erau cu Isus a în-tins mâna, a scos sabia şi, lovind pe sclavul marelui preot, i-a tăiat urechea. a Ioan 18:10.52 Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la loc; fiindcăa toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri. a Gen. 9:6; Apoc. 13:10.53 Sau crezi că n-aş putea să rog acum pe Tatăl Meu, şi El Mi-ar pune de îndată la îndemână maia mult de douăsprezece legi-uni de îngeri? a 2 Regi 6:17; Dan. 7:10.54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic căa aşa trebuie să se întâmple? a Isaia 53:7;

Matei 26:24; Luca 24:25, 44, 46.55 În acelaşi ceas, Isus a zis mulţimilor: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege,

ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam cu voi, dând învăţătură în templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.56 Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturilea profeţilor. Atuncib toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. a Plâng. 4:20; Matei 26:54. b Ioan 18:15.

Isus înaintea sinedriului57 Şi cei cea L-au prins pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. a Marcu 14:53; Luca 22:54;

Ioan 18:12, 13, 24.58 Dar Petru L-a urmat de la distanţă, până la curtea marelui preot; şi a intrat înăuntru şi a şezut cu servitorii ca să vadă sfârşitul.59 Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii şi tot sinedriul căutau vreo mărturie mincinoa-să împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî,60 dar n-au găsit niciuna. Deşi au venit mulţia martori mincinoşi, n-au găsit ni-ciuna. Mai la urmă au venit doib martori mincinoşi a Ps. 27:12; 35:11; Marcu 14:15; Fapte 6:13.

b Deut. 19:15.61 şi au zis: Acesta a zis: Eu pota să dărâm templul lui Dumnezeu şi să-l rezidesc în trei zile. a Matei 27:40; Ioan 2:19.62 Şi marele preot s-a sculata în picioare şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? a Marcu 14:60.63 Dar Isusa tăcea. Şi marele preot a răs-puns şi I-a zis: Teb jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. a Isaia 53:7; Matei 27:12, 14. b Lev. 5:1;

1 Sam. 14:24, 26.64 Isus i-a zis: Tu ai spus-o, ba mai mult, vă spun că dea acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului stândb la dreapta puterii şi venind pe norii cerului. a Dan. 7:13; Matei 16:27; 24:30; 25:31; Luca 21:27; Ioan 1:51; Rom. 14:10; 1 Tes. 4:16; Apoc. 1:7. b Ps. 110:1; Fapte 7:55.65 Atuncia marele preot şi-a rupt haine-le, zicând: A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui. a 2 Regi 18:37; 19:1.66 Ce părere aveţi? Ei au răspuns şi au zis: Este vinovata şi vrednic de moarte. a Lev. 24:16; Ioan 19:7.67 Atuncia L-au scuipat în faţă şi L-aub bă-tut cu pumnii, iar alţii L-au pălmuit, a Isaia 50:6; 53:3; Matei 27:30. b Luca 22:63; Ioan 19:3.

955 MATEI 26, 2768 zicând: Profeţeşte-nea, Cristoase! Cine este cel care Te-a lovit? a Marcu 14:65; Luca 22:64.

Lepădarea lui Petru69 Petrua însă şedea afară în curte şi a venit la el o slujnică şi i-a zis: Şi tu erai cu Isus Galileeanul. a Marcu 14:66; Luca 22:55; Ioan 18:16; 17:25.70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zi-când: Nu ştiu ce vrei să zici.71 Şi când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Isus Nazarineanul.72 Şi iarăşi el s-a lepădat cu jurământ şi a zis: Nu cunosc pe Omul acesta!73 Şi după o vreme, cei care stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: Cu ade-vărat şi tu eşti dintre ei, căci vorbireaa ta o arată. a Luca 22:50.74 Atunci el aa început să se blesteme şi să se jure, zicând: Nu cunosc pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. a Marcu 14:71.75 Şi Petru şi-a adus aminte de vorba lui Isus care îi zisese: Înaintea de a cânta co-coşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar. a Matei 26:34;

Marcu 14:30; Luca 22:61, 62; Ioan 13:38.

Isus este dus la Pilat

27 Când s-a făcut dimineaţă, toţia pre-oţii cei mai de seamă şi bătrânii po-

porului au ţinut sfat împotriva lui Isus ca să-L omoare. a Ps. 2:2; Marcu 15:1; Luca 22: 66; 23:1;

Ioan 18:28.2 Şi după ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat guvernatoruluia Pontius Pilat. a Matei 20:19;

Fapte 3:13.

Căinţa şi moartea lui Iuda3 Atuncia Iuda, care Îl trădase, când a vă-zut că Isus fusese condamnat la moarte, s-a căit şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi şi i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor, a Matei 26: 14, 15.4 zicând: Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat. Dar ei au zis: Ce ne pasă nouă? Treaba ta!5 Şi, aruncând arginţii în templu, Iuda a plecat de acolo; şi s-aa dus de s-a spânzurat. a 2 Sam. 17:23; Fapte 1:18.

6 Şi preoţii cei mai de seamă au luat ar-ginţii şi au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, căci este preţ de sânge.7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul olarului ca loc de îngropare pentru străini.8 De aceea, ogorula acela a fost numit „Ogorul Sângelui” până în ziua de azi. a Fapte 1:19.9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Şi aua luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel, a Zah. 11:12, 13.10 şi i-au dat pe Ogorul olarului, după cum îmi poruncise Domnul.

Isus înaintea lui Pilat11 Isus stătea înaintea guvernatorului. Şi guvernatorul L-aa întrebat, zicând: Eşti Tu Regele iudeilor? Şi Isus i-a zis: Tu o spuib. a Marcu 15:2; Luca 23:3; Ioan 18:33. b Ioan 18:37; 1 Tim. 6:13.12 Şi când era acuzat de preoţii cei mai de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimica. a Matei 26:63; Ioan 19:9.13 Atunci Pilat I-a zis: Nu auzia câte lucruri aduc ei mărturie împotriva Ta? a Matei 26:62;

Ioan 19:10.14 Şi Isus nu i-a răspuns cu niciun cuvânt, aşa că guvernatorul se mira foarte tare.15 Laa acea sărbătoare guvernatorul avea obicei să elibereze mulţimii un prizonier pe care-l doreau ei. a Marcu 15:6; Luca 23:17;

Ioan 18:39.16 Şi pe atunci aveau un prizonier vestit, numit Baraba.17 Deci, pe când erau ei adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Cristos?18 Căci ştia că din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui.19 Pe când stătea Pilat pe scaunul de jude-cată, soţia lui a trimis să-i spună: Să n-ai nimic de-a face cu Omul acela drept, căci azi am suferit multe în vis din cauza Lui.20 Dar preoţiia cei mai de seamă şi bătrânii au convins mulţimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. a Marcu 15:11; Luca 23:18;

Ioan 18:40; Fapte 3:14.

956MATEI 2721 Guvernatorul a răspuns şi le-a zis: Pe care dintre cei doi voiţi să vi-l eliberez? Şi ei au zis: Pe Baraba.22 Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos? Ei i-au zis cu toţii: Să fie crucificat!23 Iar guvernatorul a zis: Dar ce rău a fă-cut? Dar ei strigau şi mai tare, zicând: Să fie crucificat!24 Când a văzut Pilat că nu ajunge la nimic, ci se face mai mare tulburare, a luata apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zi-când: Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept. Treaba voastră. a Deut. 21:6.25 Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângelea Lui să cadă asupra noastră şi asu-pra copiilor noştri. a Deut. 19:10; Iosua 2:19;

2 Sam. 1:16; 1 Regi 2:32; Fapte 5:28.

Batjocurile ostaşilor26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiascăa, L-a dat să fie crucificat. a Isaia 53:5; Marcu 15:15; Luca 23:16, 24, 25; Ioan 19:1, 16.27 Atunci ostaşiia guvernatorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor. a Marcu 15:16; Ioan 19:2.28 Şi L-aua dezbrăcat de haina Lui şi L-au îmbrăcat într-o haină stacojie. a Luca 23:11.29 Şia, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreap-tă. Şi îngenunchind înaintea Lui, îşi bă-teau joc de El, zicând: Plecăciune, Regele Iudeilor! a Ps. 69:19; Isaia 53:3.30 Şi scuipându-La, au luat trestia şi-L bă-teau peste cap. a Isaia 50:6; Matei 26:67.31 Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbră-cat de haina stacojie şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şia L-au dus să-L crucifice. a Isaia 53:7.

Crucificarea32 Pea când ieşeau din cetate, aub găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l-au silit să ducă crucea lui Isus. a Num. 15:35; 1 Regi 21:13; Fapte 7:58; Evrei 13:12. b Marcu 15:21; Luca 23:26.33 Şi cânda au ajuns la un loc numit Golgo-ta, care înseamnă Locul Căpăţânii, a Marcu 15:22; Luca 23:33; Ioan 19:17.

34 I-aua dat să bea oţet amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să-l bea. a Ps. 69:21; Matei 27:48.35 Şi după cea L-au crucificat, I-au împărţit hainele între ei, tragând la sorţi; ca să se împlinească ce s-a spus prin profetul, care zice: Şi-au împărţitb hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi. a Marcu 15:24; Luca 23:34; Ioan 19:24. b Ps. 22.18.36 Apoia au stat jos şi-L păzeau. a Matei 27:54.37 Şia deasupra capului Lui I-au pus acuza-ţia scrisă: Acesta este Isus, Regele Iudeilor. a Marcu 15:26; Luca 23:38; Ioan 19:19.38 Atunci, împreunăa cu El au fost crucifi-caţi doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la stânga Lui. a Isaia 53:12; Marcu 15:27; Luca 23:32, 33;

Ioan 19:18.

Batjocurile trecătorilor39 Şi cei carea treceau îşi băteau joc, dând din cap a Ps. 22:7; 109:25; Marcu 15:29; Luca 23:35.40 şi zicând: Tua care dărâmi templul şi-l rezideşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi! Dacăb eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce! a Matei 26:61; Ioan 2:19. b Matei 26:63.41 Şi tot aşa, preoţii cei mai de seamă îm-preună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc de El şi ziceau:42 Pe alţii i-a salvat, iar pe Sine nu Se poate salva! Dacă este El Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi Îl vom crede!43 S-aa încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! a Ps. 22:8.44 Tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El Îl batjocoreau în acelaşia fel. a Marcu 15:32; Luca 23:39.

Întunericul45 De laa ceasul al şaselea s-a făcut întu-neric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. a Amos 8:9; Marcu 15:33; Luca 23:44.46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus aa strigat cu glas tare, zicând: Elib, Eli, Lama Sa-

957 MATEI 27, 28

bactani, care înseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? a Evrei 5:7. b Ps. 22:1.47 Şi unii din cei care stăteau acolo, când au auzit, au zis: Acesta strigă pe Ilie!48 Şi îndată, unul din ei a alergat şi a luat un burete şi l-a umpluta cu oţet şi l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea. a Ps. 69:21; Marcu 15:36; Luca 23:36; Ioan 19:29.49 Dar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L salveze.50 Atunci Isusa a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. a Marcu 15:37; Luca 23:46.

Perdeaua templului este ruptă51 Şi iată, perdeaua templuluia a fost ruptă în două, de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat, şi stâncile s-au despicat, a Exod. 26:31; 2 Cron. 3:14; Marcu 15:38; Luca 23:45.52 şi mormintele au fost deschise, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.53 Şi ei au ieşit din morminte după învierea Lui şi au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.54 Dar centurionula şi cei care păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutre-murul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! a Matei 27:36; Marcu 15:39; Luca 23:47.55 Şi acolo erau multe femei care priveau de departe; elea urmaseră pe Isus din Gali-leea, slujindu-I. a Luca 8:2, 3.56 Întrea ele era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei. a Marcu 15:40.

Îngroparea lui Isus57 Cânda s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care fusese şi el un ucenic al lui Isus. a Marcu 15:42; Luca 23:50; Ioan 19:38.58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să-i fie dat trupul.59 Şi după ce Iosif a luat trupul, l-a înfăşu-rat într-o pânză curată de in60 şi l-aa pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la uşa mormântu-lui şi a plecat. a Isaia 53:9.

61 Şi acolo erau Maria Magdalena şi cealal-tă Marie, şezând în faţa mormântului.

Sigilarea mormântului62 A doua zi, care vine după ziua Pregăti-rii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat,63 zicând: Domnule, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: Dupăa trei zile voi învia. a Matei 16:21; 17:23; 20:19; 26:61; Marcu 8:31; 10:34; Luca 9:22; 18:33; 24:6, 7; Ioan 2:19.64 De aceea, porunceşte să se păzească mormântul până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-L fure şi să zică poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.65 Pilat le-a zis: Aveţi o strajă; duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi.66 Aşa că ei au plecat şi au întărita mor-mântul, sigilând piatra şi punând o strajă. a Dan. 6:17.

Învierea lui Isus

28 La sfârşitul zilei sabatuluia, când începeau a se ivi zorii primei zile a

săptămânii, Maria Magdalena şib cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. a Marcu 16:1; Luca 24:1; Ioan 20:1. b Matei 27:56.2 Şi iată că s-a făcut un cutremur mare; căci un îngera al Domnului s-a coborât din cer şi a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. a Marcu 16:5; Luca 24:4; Ioan 20:12.3 Şi înfăţişareaa lui era ca fulgerul şi îmbră-cămintea lui albă ca zăpada. a Dan. 10:6.4 Şi străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.5 Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femei-lor: Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus cel crucificat.6 Nu este aici, căci a înviat, după cuma zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul! a Matei 12:40; 16:21; 17:23; 20:19.7 Şi apoi duceţi-vă repede de spuneţi uce-nicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Şi iată, El mergea înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus. a Matei 26:32; Marcu 16:7.

958MATEI 28

Isus Se arată femeilor8 Şi plecând repede de la mormânt, cu fri-că şi cu mare bucurie, au alergat să spună ucenicilor Lui.9 Şi pe când mergeau ele să spună ucenici-lor Lui, iată, Isusa le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Ele s-au apropiat, I-au cu-prins picioarele şi I s-au închinat. a Marcu 16:9; Ioan 20:14.10 Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi; du-ceţi-vă şi spuneţi fraţilora Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. a Ioan 20:17; Rom. 8:29; Evrei 2:11.

Ademenirea gărzilor11 Şi pe când se duceau ele, iată, unii din strajă au venit în cetate şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.12 Şi după ce s-au adunat cu bătrânii şi au ţinut sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,13 zicând: Să spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.14 Şi dacă lucrul acesta va ajunge la urechi-le guvernatorului, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de grijă.

15 Aşa că ei au luat banii şi au făcut aşa cum au fost învăţaţi. Şi cuvântul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.

Isus Se arată în Galileea16 Atunci cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele undea le poruncise Isus. a Matei 26:32; 28:7.17 Şi când L-au văzut, I s-au închinat; dar unii s-au îndoit.18 Apoi Isus a venit la ei şi le-a vorbit, zi-când: Toată autoritatea Mi-a fost datăa Mie în cer şi pe pământ. a Dan. 7:13,14; Matei 11:27; 16:28; Luca 1:32; 10:22; Ioan 3:35; 5:22; 13:3; 17:2; Fapte 2:36; Rom. 14:9; 1 Cor. 15:27; Efes. 1:10, 21; Filip. 2:9, 10; Evrei 1:2; 2:8;

1 Petru 3:22; Apoc. 17:14.19 De aceea, duceţi-văa şi faceţi ucenicib din toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, a Marcu 16:15. b Isaia 52:10; Luca 24:47; Fapte 2:38, 39; Rom. 10:18; Col. 1:23.20 învăţându-ia să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. a Fapte 2:42.