Evanghelii Gnostice

- Dincolo de Ignoranta -

I. Evanghelia Adevărului (Nag Hammadi) - Originea Ignoranței

CreațiaCând Totalitatea L-a căutat pe Cel din care a emanat - căci Totalitatea a fost în El, în

Cel de Necuprins, de Neconceput, în Cel ce este mai presus de orice gând - Necunoașterea Tatălui a iscat tulburare și teamă. Tulburarea a crescut deasă ca o pâclă, încât nimeni nu mai putea să vadă. Din această pricină, Greșeala a găsit tărie și a lucrat propria-i materie, întru nebunie, fără a cunoaște Adevărul. Aceasta s-a îndreptat către o formă modelată, pregătind prin mijlocirea puterii și a frumuseții un substitut pentru Adevăr.

Iluzia CreațieiAcest fapt nu a fost o umilire pentru El, Cel de Necuprins și de Neconceput, căci

Tulburarea, Uitarea și Forma modelată a înșelăciunii au fost precum nimicul, dar Adevărul este neschimbător, de netulburat și desăvârșit în frumusețe. Din pricina aceasta disprețuiește Greșeala.

UitareaUitarea neavând rădăcină, a căzut într-o pâclă în privința Tatălui, în timp ce era prinsă

în pregătirea lucrărilor, uitărilor și a spaimelor, pentru ca acestea să-i poată înșela pe cei din Mijloc, spre a-i lua captivi.

Uitarea nu a venit în existență de la Tatăl, după cum nu a venit în existență nici datorită Lui. Ci, mai degrabă, ceea ce a venit în existență dintru El este Cunoașterea, care s-a ivit pentru ca Uitarea să poată pieri și astfel Tatăl să fie cunoscut. Căci Uitarea a venit în existență pentru că Tatăl nu a fost cunoscut, dar în clipa în care Tatăl este cunoscut, Uitarea dispare.

Desăvârșire și cunoaștereCei care au primit învățătura sunt cei vii, cei care sunt scriși în cartea celor vii. Ei

primesc învățătura despre ei înșiși, luând-o de la Tatăl și întorcându-se iarăși către El. Întrucât desăvârșirea Totalității este întru Tatăl, este necesar ca Totalitatea să urce spre El. Așadar, dacă cineva are cunoașterea, el primește ce este al lui, atrăgându-l spre sine. Căci cel ce este ignorant se află în nevoie, și lipsa lui este mare, pentru că îi lipsește ce îl face desăvârșit. Întrucât desăvârșirea Totalității este întru Tatăl, e necesar ca Totalitatea să urce spre El și fiecare să primească ce este al său. Și El a pregătit lucrurile acestea mai dinainte, ca să le dea celor care au emanat dintru El.

ChemareaAceia al căror nume El le-a cunoscut mai dinainte au fost chemați la sfârșit, ca astfel

cel ce are cunoașterea să fie cel al cărui nume Tatăl l-a rostit. Căci cel al cărui nume nu a fost rostit este un ignorant până la sfârșit și este o creatură a Uitării, și va pieri odată cu aceasta (cu uitarea). Căci ce altceva sunt dacă nu niște nenoriciți aceia care nu au nume? Căci ei nu au parte de chemare.

Răspunsul la ChemareDacă cineva are Cunoașterea, acela este dintru cei înalți. Dacă este chemat, el aude,

răspunde și se întoarce spre Cel ce l-a chemat și urcă către El. Și acesta cunoaște calea prin care este chemat. Având Cunoașterea, el face voia Celui ce l-a chemat, dorește să-I facă pe plac și primește odihna. Cel ce are Cunoașterea în acest chip știe de unde vine și unde merge. Și el cunoaște întocmai ca unul care a fost beat și s-a trezit din beția sa, și întocându-se în sinea sa, vede în chip drept ceea ce este al său.

El i-a întors pe mulți din Greseală...A fost o mare uimire, că, deși au fost întru Tatăl, nu L-au cunoscut și au putut emana din El, dar fără a-L putea cuprinde sau cunoaște pe Cel întru care au fost.

Deficiența și UnitateaLocul unde este pizmă și ceartă este deficient, dar locul unde este o unitate este

desăvârșire. Deficiența a venit întru ființă deoarece Tatăl nu a fost cunoscut, dar în clipa în care Tatăl va fi cunoscut, deficiența va pieri. Întocmai se întâmplă și cu ignoranța unui om: când el vine să aibă cunoașterea, ignoranța sa dispare; (eu: ignoranța față de propria ființă, față de propriul ei Creator, față de Creație) așa cum întunericul dispare atunci când lumina se ivește, tot astfel deficiența piere în desăvârșire.

În timp, Unitatea va desăvârși spațiile. Întru Unitate fiecare va ajunge la sine însuși, iar întru Cunoaștere se va purifica de multiplicitate în Unitate, mistuind asemeni focului materia din sine, întunericul prin lumină, moartea prin viață.

Coșmarurile și vegheaAstfel aceia au fost ignoranți cu privire la Tatăl, El fiind Cel pe care nu L-au văzut.

Întrucât era spaimă, tulburare, neîncredere, îndoială și diviziune, bântuiau multe iluzii din pricina acelora, acestea fiind pure născociri, căci ei erau cufundați în somn și în mijlocul viselor tulburătoare. Fie că există un loc spre care aceștia fug, fie că, lipsiți de putere, vin după ce au fugit după alții, fie sunt loviți sau lovesc la rândul lor, fie au căzut din locurile înalte sau zboară prin văzduh chiar dacă nu au aripi. Uneori se întâmplă ca și cum alți oameni i-ar fi omorât pe ei, deși nu-i urmărește nimeni, sau ei înșiși își omoară aproapele, căci au fost pătați de sângele lor. Când cei care trec prin toate aceste lucruri se trezesc, nu văd nimic - ei, care au fost în mijlocul tuturor acestor tulburări! - căci acestea nu sunt nimic.

Întocmai este și calea celor care au dat ignoranța deoparte precum somnul, și nu o socotesc ca fiind ceva, nici nu-i socotesc lucrările ca fiind materiale, ci o părăsesc ca pe un vis în noapte. Cunoașterea Tatălui ei o prețuiesc ca zorii dimineții. Acesta este felul în care fiecare a lucrat, căci a dormit în timp ce era ignorant. Și aceasta este calea prin care cineva ajunge la cunoaștere - ca și cum s-ar trezi!

Ferice de omul care se întoarce și veghează! Și binecuvântat este cel care a deschis ochii orbului!

Intervenția TatăluiȘi Duhul a venit la el (cel trezit din ignoranță) de îndată, grăbindu-se să-l trezească.

Întinzându-i mâna celui ce zace întins pe jos, îl pune pe picioarele sale, căci acesta încă nu se ridicase. El le-a dat acelora calea de a pătrunde cunoașterea Tatălui și descoperirea Fiului Său.

Când El a apărut învățându-i despre Tatăl Cel necuprins, atunci El a suflat întru ei ceea ce este întru mintea Sa, făcând voia Sa; iar când mulți au primit lumina, s-au întors către El. Dar cei hylici au fost străini, nu i-au înțeles asemănarea și nu L-au cunoscut.

Îndatoririle celor aleșiSpun că în inima voastră este ziua aceasta desăvârșită, în care nu este noapte, și în

inima voastră locuiește lumina ce nu apune. Vorbesc despre Adevărul pe care l-au căutat, despre acesta, și despre cunoașterea celor care întru greșala lor au săvârșit păcatul.

Fiți cu luare aminte la voi înșivă! Nu vă îngrijiți de cele ce nu vă sunt de trebuință. Nu vă întoarceți la ce ați vărsat, spre a mânca iarăși. Nu fiți molii. Nu fiți viermi, fiindcă voi deja ați lepădat aceste lucruri de la voi. Nu vă faceți sălaș pentru diavol, căci voi deja l-ați nimicit. Nu-i întăriți pe cei care sunt pietre de poticnire pentru voi, pe cei care au căzut, căci vă vor privi ca și un sprijin al lor. Căci mai degrabă cu nelegiuitul te porți rău decât cu cel drept. Fiindcă primul făptuiește ca un nelegiuit, iar ultimul își face lucrările printre oameni ca un drept. Faceți voia Tatălui, fiindcă dintru El sunteți.

Voia Tatălui este necuprinsăȘi voia Sa este cea întru care Tatăl își găsește odihna și de cea de care este mulțumit.

Nimic nu se petrece fără El și nimic nu se întâmplă fără voia Tatălui, iar voia Sa este de nescrutat. Caracterul Său este voința, și nimeni nu-L va cunoaște și nici nu-L va cerceta spre

a-L cunoaște. Dar când El voiește, ceea ce voiește se petrece, chiar dacă vederea nimănui nu percepe acest lucru. Și El cunoaște începutul tuturor lucrurilor și sfârșitul lor. Iar la sfârșitul lor, El îi va întreba de aproape.

Acum, sfârșitul este primirea cunoașterii despre Cel ce este ascuns, iar acesta este Tatăl, de la Care vine începutul și la Care toate, câte dintru El sunt emanate, se vor întoarce. Și acestea s-au ivit pentru slava și bucuria numelui Său.

Locul de odihnăDespre locul din care fiecare a emanat, El va vorbi, și de asemenea și despre

tărâmul unde și-a primit ființa esențială. Și El va grăbi reîntoarcerea în locul unde a stat, căci a gustat din acest loc unde și-a primit hrana, primind creșterea. Și locul său de odihnă este Pleroma Sa. (Pleromă = totalitate, plinătate primordială, Universul Spiritual).

Odihna întru TatălIar astfel, toate emanațiile Tatălui sunt plerome, iar rădăcina tuturor emanațiilor Sale

este întru Cel care le-a cauzat creștere din Sine. El le-a trasat destinele. Căci locul unde aceștia și-au trimis gândul, acel loc este rădăcina lor, care îi ridică prin toate Înălțimile Tatălui.

Aceștia nu au fost lipsiți de slava Tatălui, nici nu au gândit despre El că este mic sau aspru sau mânios, ci L-au gândit ca fiind lipsit de răutate, netulburat, milos, cunoscând toate spațiile mai înainte de a apărea în existență și neavând trebuință să fie învățat.

Acesta este felul acelora care posedă ceva in înaltul bunătății nemăsurate, căci aceștia Îl caută pe Unul, Cel desăvârșit, Cel care este acolo pentru ei. Aceștia nu coboară spre Hades și nu au vreodată pizmă sau vaiet, nici moarte în ei, ci s-au odihnit în Cel care se odihnește, fără a se strădui sau a se răsuci împrejurul Adevărului. Căci ei sunt Adevărul și Tatăl este în ei, iar ei în Tatăl, existând desăvârșit, existând nedivizat în Cel ce este cu adevărat bun, existând fără să ducă lipsă de ceva, ci ei stau întru odihnă, reîmprospătați în Duh. Și ei iau aminte la rădăcina lor. Și ei iau aminte la acele lucruri în care El își află rădăcina și nu suferă nici o pierdere a sufletului Său. Acesta este locul celui binecuvântat; acesta este locul lor.

ConcluzieCât despre ceilalți, fie ca ei să ajungă să cunoască, la locurilor lor, căci nu se cuvine

ca eu, care am ajuns în locul de odihnă, să spun mai multe. Dar acesta este locul de unde am venit în existență și este potrivit să cuget neîncetat la Tatăl Totului și la adevărații frați, aceia pe care dragostea Tatălui îi scoate la iveală și din mijlocul cărora El nu lipsește. Aceștia sunt cei care se ivesc întru adevăr, căci ei există în viața adevărată și veșnică, și vorbesc despre lumina care este desăvârșită, ce este plină de sămânța Tatălui, și care este în inima Sa și în Pleroma; în vreme ce Duhul Său se bucură în aceasta și slăvește pe Cel în care acesta există, căci El este bun. Iar copiii Săi sunt desăvârșiți și vrednici de numele Său, căci El este Tatăl: iar copiii de acest fel sunt cei pe care El îi iubește.

II. Evanghelia după Toma

Căutați și veți găsiȘi el a spus: „Cel care va găsi tâlcul acestor spuse nu va gusta moartea”.

Cel ce cautăIisus a spus: „Cel ce caută, să caute până va găsi. Găsind, se va tulbura. Când se va

tulbura, se va uimi, și va domni peste Tot.

Împărăția întru noi esteIisus a spus: „Dacă cei care vă conduc vă spun: „Iată, Împărăția este în Cer”, atunci

păsările cerului vor ajunge înaintea voastră. Dacă aceștia vă spun: „Împărăția este în mare”, atunci peștii vor ajunge acolo înaintea voastră.

Împărăția este înlăuntrul vostru și în cele din afara voastră.Când vă veți cunoaște pe voi înșivă, atunci veți fi cunoscuți și veți cunoaște că

sunteți fiii Tatălui celui Viu. Dar dacă nu vă veți cunoaște pe voi înșivă, veți locui întru sărăcie și voi înșivă sunteți acea sărăcie”.

Cel dintâi va fi cel din urmăIisus a spus: „Cel bătrân de zile, care nu va șovăi să întrebe un prunc de șapte zile

despre locul vieții, va trăi. Căci mulți dintre cei care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă, și vor deveni unul și același”.

Ceea ce este tainic va fi descoperitIisus a spus: „Cunoaște ce se găsește înaintea feței tale, și atunci ce este tăinuit de tine

(tăinuit prin ignoranță) se va descoperi. Căci nu este nimic tainic care să nu fie descoperit”.

Adevăratul post, rugăciunea și milosteniaIisus le-a spus: „Dacă postiți, aduceți păcat asupra voastră, dacă vă rugați, veți fi

osândiți și dacă dați pomeni, veți face pagubă sufletelor voastre.Și când voi veți intra în orice țară, străbătându-i ținuturile, dacă vă vor primi, mâncați

ce vă vor pune înainte și vindecați-le bolnavii. Căci ceea ce vă intră în gură nu vă va spurca, ci ceea ce vă iese din gură, aceea vă va spurca”.

Iisus a venit spre a aduce dezbinare Iisus a spus: „Poate că oamenii cred că am venit să aduc pacea pe pământ. Ei nu cunosc că am venit să aduc dezbinare peste lume: foc, sabie și război. Iar acolo unde vor fi cinci într-o casă, trei se vor împotrivi celorlalți doi, iar cei doi celorlalți trei, tatăl împotriva fiului, iar fiul împotriva tatălui. Și fiecare va fi singur”. (pacea dorită de oameni presupune complacerea lor cu starea fizică, o cădere colectivă (mondială) în ignoranță; ignoranța trebuie dezbinată; dezbinarea trebuie adusă între necredincioși, pentru a putea face posibilă câtorva dintre ei cunoașterea și credința adevărată; căci unde sunt mulți cu aceeași falsă credință, este greu a scoate măcar unul din ignoranță la malul credinței fără a nu-l „dezbina” de restul oamenilor necredincioși).

Începutul și sfârșitulUcenicii i-au spus lui Iisus: „Spune-ne, cum ne va fi sfârșitul?”.Iisus a spus: „De ce vă întrebați despre sfârșit? Ați cunoscut începutul? Căci unde

este începutul, acolo va fi și sfârșitul. Binecuvântat este cel care și-a luat locul întru început, el va cunoaște sfârșitul, dar nu va afla moartea.

Pilda copiilor pribegi, veghea și recoltaMaria i-a spus lui Iisus: „Cu cine se aseamănă ucenicii Tăi?”El i-a spus: „Ei sunt asemenea copiilor care sălășluiesc pe un ogor care nu este al lor.

Când stăpânii ogorului vor veni, le vor spune: „Dați-ne înapoi ogorul”. Aceștia se vor despuia înaintea lor, pentru a părăsi ogorul și a-l da înapoi. Din această pricină vă spun că, dacă stăpânul unei case știe că hoțul va veni, va veghea mai înainte ca acesta să apară și nu-l va lăsa să-i scotocească prin casa pe care o are, spre a-i lua bunurile. Îmbărbătați-vă cu mare tărie, încât tâlharii să nu găsească cale să ajungă la voi, căci necazul pe care îl așteptați va veni. Să fie printre voi un om care să înțeleagă. Când grâul pârguiește, el va veni degrabă cu secera în mână și îl va culege. Cine are urechi de auzit, să audă!(eu: ucenicii sunt predicatorii cunoștinței și a credinței, aflați pe tărâmurile ignoranței; cunoașterea duce la nimicirea ignoranței și la dobândirea credinței în Dumnezeu; la nivel elementar, cunoașterea duce la schimbarea credinței, a obiceiurilor și a modului de viață - duce către Adevărata Cale spre Dumnezeu; stăpânii ogorului reprezintă în acest caz liderii/conducătorii tărâmurilor ignoranței, care sunt martori la schimbările aduse de cunoaștere, schimbări pe care aceștia nu le tolerează; de aceea aceștia își cer „ogorul” înapoi, își cer înapoi falsele cunoștințe cu care s-au obișnuit prin alungarea cunoașterii adevărate. „Când grâul pârguiește, el (hoțul) va veni degrabă cu secera în mână și îl va culege” - când adevărata cunoaștere iese la lumină, aceasta va fi vânată și secerată - din acest motiv cei cu astfel de cunoștințe trebuie să fie precauți).

Cei ce intră în Împărăție se aseamănă cu pruncii. Unificarea primordialăIisus a văzut pruncii care erau alăptați. El le-a spus ucenicilor Săi: „Acești copilași

care sunt alăptați sunt asemenea celor ce vor intra în Împărăție”.Ei i-au spus: „Așadar, fiind precum pruncii, vom intra întru Împărăție?”Iisus le-a spus: „Când veți face din doi, unul (când nu vor mai exista deosebiri între

indivizi, când nu vor mai exista și credincioși și necredincioși, ci când vor fi doar credincioși) și când veți face ce este înlăuntru la fel cu ce este în afară (în afară - corpul fizic, lucrare a Tatălui, creat după chipul și asemănarea Lui; înauntru, sufletul corupt, care trebuie să ajungă pur, demn de creația sa și demn de Tatăl Creator), când ce este sus este precum ce este jos (când oamenii Îl vor preamări și slăvi pe Dumnezeu așa cum și Îngerii Îl preamăresc în Ceruri) și când veți face bărbatul și femeia unul și același lucru, în așa chip încât bărbatul nu va mai fi bărbat și nici femeia femeie (inexistența discriminărilor între sexe, egalitate totală primordială a sufletelor) și veți obișnui să puneți un ochi în locul altui ochi, o mână în locul unei mâini, un picior în locul unui picior și un chip în locul unui chip, atunci veți intra întru Împărăție”.

Puțini sunt aleșiIisus a spus: „Vă voi alege, unul dintre o mie și doi dintre zece mii, și ei vor sta ca

unul singur”.

. Beția lumiiIisus a spus: „Am stat în mijlocul lumii și le-am apărut în trup. I-am găsit pe toți beți

(de vinul neamestecat al necunoașterii - ignoranței), dar pe niciunul nu l-am aflat însetat (însetat de cunoaștere și de aflarea Adevărului). Și sufletul Meu s-a întristat din pricina fiilor oamenilor, întrucât aceștia sunt orbi întru inimile lor și nu văd. Căci goi au venit pe lume și tot goi vor căuta să părăsească lumea. (goi de adevăr s-au născut - lipsa amintirilor din viața dinainte de acum; prin viața de acum și lipsa cunoașterii scopului suprem, aceștia nu dobândesc cunoașterea Adevărului și mor fiind tot goi, fără să fi știut vreodată prin Cine și de ce s-au născut). Asta din pricină că acum sunt beți. Când își vor lepăda vinul, atunci se vor căi”.

Duhul și carneaIisus a spus: „Dacă trupul vine în existență datorită duhului, este o minune. Iar

dacă duhul ar veni în existență datorită trupului, aceasta ar fi minunea minunilor. Într-adevăr, sunt uimit cum această mare bogăție și-a găsit sălaș în această sărăcie”. (încă o dovadă că sufletul a existat independent de trup, fiind creat înaintea acestuia; trupul este creat pentru suflet și nu invers; prin urmare, sufletul nu este creat pentru trup, deci el este creat în așa mod încât să se reîntoarcă către forma și tărâmul lui primordial; trupul este trecător, sufletul este etern, cele două nu pot conviețui împreună decât o scurtă perioadă de timp).

Unde sunt doi sau unul, sunt și EuIisus a spus: „Unde se află trei zei, aceștia sunt zei (idoli?). Unde sunt doi sau unul,

Eu sunt cu ei”.

Nimeni nu ascunde o lampă (simbol al luminii, al cunoașterii)Iisus a spus: „Vestește de pe acoperișul casei tale ceea ce auzi șoptindu-se la urechea

ta (în șoaptă se aude ceea ce puțini știu - Adevărul). Căci nimeni nu aprinde o lampă spre a o pune sub un obroc, nici nu o va pune într-un ungher ascuns, ci mai degrabă o va pune pe un sfeșnic, ca astfel orișicare dintre cei ce intră sau pleacă să-i poate vedea lumina”. (dacă afli și știi chiar și numai o parte din Adevăr, nu îl ține doar pentru tine, împărtășește-l cu ceilalți, ajută-i să-și deschidă ochii spre Adevăr).

Hoțul nu-l poate jefui pe cel puternic dacă nu îl leagăIisus a spus: „Nu este cu putință ca cineva să intre în casa unui om puternic ca să o

jefuiască cu sila, fără să-i lege mâinile stăpânului. Doar atunci va putea să-i răvășească casa”.(nu este cu putință ca cinevă să-i fure cuiva adevărata credință fără ca mai înainte să-l ispitească, să-l aducă aproape de păcat, pentru ca acesta să se abată de la Cale; abia apoi, când acesta va avea garda jos, mâinile legate, „hoțul” va putea să-l jefuiască în totalitate de credința lui, ducându-l înapoi spre ignoranță).

Fariseii și scribii nu vor intra în Împărăție, și îi împiedică și pe ceilalțiIisus a spus: „Fariseii și scribii au luat cheile cunoașterii și le-au ascuns. Ei înșiși

nu vor intra, dar nici nu îi lasă să intre pe cei care voiesc. Voi, astfel, fiți înțelepți ca șerpii și lipsiți de răutate ca porumbeii”.(fariseii și scribii = noua ordine mondială, elita care conduce lumea, care deține de altfel toate răspunsurile esențiale cu privire la scopul nostru în viață; drept urmare, prin economia mondială și puterea banului, prin impunerea banului ca o necesitate pentru asigurarea traiului, prin menținerea omenirii într-o continuă goană după bani, noua ordine mondială trudește din greu ca omenirea să nu afle aceste răspunsuri, să o facă să devină și să rămână ignorantă și dezinteresată față de Adevăr - banul a fost transformat în scopul vieții; astfel, întrebări fundamentale, esențiale, au șansă mai mică de apariție, omenirea este menținută într-o continuă stare de amnezie; da...banul este ochiul dracului, la propriu).

Discipolii asemuiți evreilorDiscipolii i-au spus: „Cine ești Tu să ne spui acestea nouă?”Iisus le-a răspuns: „Nu înțelegeți cine sunt, din cele pe care vi le-am spus, căci ați

devenit asemenea evreilor, căci iubesc rodul dar urăsc copacul”.(lumea iubește bunurile materiale, dar toate acestea sunt generate, emanate din și de către Tatăl; astfel, lumea a ajuns să iubească doar „fructul” Tatălui, dar pe Tată în sine, Copacul Fructului, au ajuns să-L uite, să-L nege și în final să-L urască).

Visteria inimii omului bunIisus a spus: „Un om bun zămislește bine din visteria sa, un om rău zămislește cele

rele din visteria sa rea, ce este întru inima sa, și spune lucruri rele. Căci dintru prinosul inimii zămislește cele rele”.

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâniIisus a spus: „Nu este cu putință ca un om să călărească doi cai sau să încordeze două

arcuri deodată. Și este cu neputință pentru o slugă să servească la doi stăpâni, căci l-ar cinsti pe unul și l-ar jigni pe celălalt (nu poți Îl poți sluji pe Dumnezeu în același timp ce slujești și făptuiești răul - asta înseamnă să nu Îl slujești) Nici un om, care a băut vin vechi nu-și dorește îndată să bea vin nou (omul care a avut o anumită credință, a trăit cu o concepție despre lume, nu va accepta cu ușurință noi învățături, nu va accepta cu ușurință o nouă credință - Adevărata Credință). Și vinul nou nu este pus în burdufuri vechi fără ca ele să se spargă (noua cunoștință, credința adevărată, de va fi adăugată forțat peste cea veche, cea falsă, va forța purtătorul credinței să se „spargă” pe sine, fie acesta va ieși din armura ignoranței și va accepta Adevărata Credință, fie această armură doar va crăpa - nu va mai fi acceptată nici vechea și nici noua credință, nebunia făcându-și loc în mintea omului) , și nici vinul vechi nu este pus într-un burduf nou fără a-l strica (credința adevărată nu poate fi amestecată cu nici unul din obiceiurile vechii și falsei credințe, fără ca aceasta (cea adevărată) să se strice, să se prăbușească). Și un petic vechi nu se pune la o haină nouă, căci se va sfâșia”.

Cei aleși se vor întoarce de unde au venitIisus a spus: „Binecuvântați fiți voi, cei singuri și aleși, căci voi veți afla Împărăția

(singurătatea sau însingurarea sinelui prin îndreptarea gândului doar către Dumnezeu duce la cunoașterea Creației și a Creatorului, ochii inimii sunt deschiși iar Împărăția Lui Dumnezeu apare în fața ochilor: nu există nimic care să nu fie creat de Dumnezeu; ignoranța și acceptarea lumii ca ceva de sine stătător împiedică lumea din a vedea Împărăția). Căci dintru aceasta sunteți și în ea vă veți întoarce.

Noua lume a venit dejaUcenicii i-au spus: „Când va veni odihna celor morți și când se va ivi lumea cea

nouă?”El le-a spus: „Ceea ce căutați a venit deja, dar voi nu cunoașteți”.

Adevărata tăiere împrejurUcenicii i-au spus: „Este tăierea împrejur de vreun folos, sau nu?”El le-a răspuns lor: „Dacă ar fi de folos, tatăl lor i-ar naște deja circumciși din mama

lor. Mai degrabă, adevărata tăiere împrejur întru duh a ajuns să fie pe de-a-ntregul folositoare”.

Cei săraci și ÎmpărățiaIisus a spus: „Binecuvântați să fiți voi cei săraci, că a voastră este Împărăția Cerului”.

(cei săraci cu duhul, cei care se roagă la Dumnezeu și știu că nu se roagă și nu Îi aduc slavă îndeajuns; aceștia se consideră pe sine nevrednici de Dumnezeu și drept urmare săraci în duh).

Lumea este un cadavruIisus a spus: „Cine a înțeles lumea, a găsit doar un cadavru, iar cel ce a aflat cadavrul

este mai presus de lume”.

Ferice de cel ce a suferitIisus a spus: „Binecuvântat este omul ce a fost încercat și a aflat viața”.

Cel viu trebuie căutat de cei viiIisus a spus: „Luați amine la Cel viu (Tatăl - sursa întregii vieți) câtă vreme sunteți

vii, ca nu cumva, murind și căutându-L spre a-L vedea, să nu mai puteți”.

Să nu știe mâna stângă ce face dreaptaIisus a spus: „Celor ce sunt vrednici de tainele Mele, acelora le voi spune tainele

Mele. Să nu știe mâna stângă ce face dreapta”.(v1: drept fiind, să nu vă lăudați cu ale voastre învățături, celor nedrepți)(v2: drept fiind, în urma săvârșirii unei fapte bune, nu o faceți cunoscută răului din voi, nu vă mândriți cu bunătatea voastră).

Pilda bogatului care a muritIisus a spus: „A fost un om bogat, care avea mulți bani. Acesta a zis: „Am să îmi

folosesc banii pentru a însămânța, secera și planta, și îmi voi umple hambarul cu recoltă, spre a nu duce lipsă de nimic”. Așa gândea el în sinea lui, dar în acea noapte a murit. Cel ce are urechi să audă!”(comorile de pe pământ nu au nici o valoare, iar acestea în sine nu sunt scopul vieții de acum).

Pilda podgoriei arondateEl a spus: „Era un om bun ce avea o podgorie. El a arendat-o unor fermieri, ca să o

muncească și să primească de la ei roadele. El și-a trimis sluga ca lucrătorii să îi dea roadele podgoriei. Aceștia au prins sluga și așa au bătut-o că aproape au omorât-o. Sluga s-a întors la stăpân și i-a spus cele petrecute. Stăpânul a spus: „Poate că nu l-au recunoscut”. A trimis o altă slugă. Lucrătorii l-au bătut la fel și pe acesta. Atunci proprietarul și-a trimis fiul și a spus: „Poate că îl vor trata cu respect pe fiul meu”. Dar lucrătorii știind că acesta era moștenitorul podgoriei, l-au prins și l-au omorât. Cine are urechi, să audă!”(omul bun este Tatăl Creator; podgoria este Lumea; fermierii sunt oamenii; munca este mântuirea, roadele podgoriei sunt sufletele curate, drept credincioase și iubitoare a propriului Tată Creator; slugile sunt robii, profeții, Trimișii lui Dumnezeu, pogorâți pentru a aduce pe Calea cea Dreaptă omenirea; fiul omului bun, este însuși Iisus Hristos).

Piatra din capul unghiuluiIisus a spus: „Arătați-mi piatra pe care au lepădat-o zidarii. Aceasta este piatra din

capul unghiului”.v1:„piatra” din capul unui unghi perfect, tinde spre o particulă de dimensiune infinit de mică; astfel, oricât ar tinde lucrarea zidarilor spre perfecțiune, aceasta nu va fi desăvârșită, căci ultima piatră din vârful unghiului va lipsi - întrucât nu au măiestria și perfecțiunea desăvârșită întru ei pentru a putea pune ultima „piatră” („piatră” - particulă de dimensiuni atomice) în vârful unghiului.v2: dacă acțiunea de „a lepăda” presupune conștientizarea, cunoașterea motivului și urmării acțiunii, atunci varianta v1 nu este plauzibilă.

Ferice de cei prigoniți și de cei flămânziIisus a spus: „Ferice de cei care au fost prigoniți întru inima lor. Aceștia sunt cei care

cu adevărat L-au cunoscut pe Tatăl. Ferice de cei ce flămânzesc, căci al lor pântec înfometat va fi umplut”.

Lipsa ucideIisus a spus: „Dacă dezvăluiți ceea ce este înlăuntrul vostru, aceasta vă va mântui.

Dacă sunteți lipsiți de aceasta întru voi, ceea ce vă lipsește vă va ucide”.

Pilda celui ce i-a cerut lui Iisus să împartă moștenireaUn om i-a spus Lui: „Spune fraților mei să împartă averea tatălui meu cu mine”.El i-a răspuns: „Vai omule! Cine m-a făcut pe Mine împărțitor?”S-a întors către ucenici și le-a spus: „Sunt Eu oare, un împărțitor?”

(Creația Tatălui este pentru întreaga omenire, pentru întreaga viață și făptură, iar fiecare trăiește prin slava Tatălui cu atât cât are nevoie și nimic mai mult; doar omul a găsit de cuviință să posede mai mult decât are nevoie...)

Secerișul are puțini lucrătoriIisus a spus: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii. Așa că cereți Domnului să

trimită lucrători pentru seceriș”.

Pilda puțuluiEl a spus: „Doamne! Sunt mulți în jurul puțului, dar nu este nimeni în izvor”.

(mulți sunt cei ce Îl caută pe Dumnezeu, dar nici unul nu Îl caută unde trebuie).

Cel ce a cunoscut lumea este mai presus de eaIisus a spus: „Cel care a cunoscut lumea, a găsit trupul, iar cel ce a aflat trupul este

mai presus de lume”.(cei ce au dobândit Cunoașterea, L-au aflat pe Tatăl în tot ce alcătuiește Lumea; Totalitatea a emanat din Tatăl, iar Totalitatea este trupul Tatălui; întregul Univers este „trupul” Tatălui Creator; cei ce au Cunoașterea, Îl văd pe Tatăl în fiece lucru, mare sau mic, oriunde ar întoarce privirea, Tatăl li se arată prin Creația Sa).

Regii și mai marii sunt îmbrăcați cu straie fineIisus a spus: „De ce ați venit în pustie? spre a vedea o trestie clătinată de vânt? Sau să

vedeți un om îmbrăcat în haine precum regii sau mai marii noștri? Pe aceștia sunt straie fine, dar ei nu vor putea pricepe adevărul”.

Asemănarea preexistentă a omuluiIisus a spus: „Când vă vedeți asemănarea vă bucurați. Dar când veți vedea

asemănările ce au venit în ființă mai înainte de voi și care niciodată nu pier și nici nu se arată, tare vă veți mai mâhni!”