1. Anatomia clinic, fiziologia i metodele de examinare ale urechii externe i nsemntatea lor pentru stomatologie.

Urechea este compus din 3 compartimente: urechea extern, mijlocie iintern.Urechea extern este alctuit din pavilionul urechii i conductul auditivextern. Conductul auditiv extern are legturi anatomice cu structurile i organele vecineca urmare a legturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Pereteleinferior al conductul auditiv extern se gaseste n raport strins cu glanda parotid. In peretele posterior al canalul auditiv ext. se afl canalul Falope prin care trece n.fascial.

Urechea medie. In structura urechii medii deosebim: cavitatea timpanic (casa timpanal, csua timpanic, cutia timpanic); trompa eustache; antrumul; aditusul ad antrum i sistemul de celule pneumatice ale procesuluimastoidian.Timpanul mpreun cu cavitatea timpanic au rolul de a recepiona, de atransforma i de a transmite vibraia undelor sonore spre urechea intern.

Urechea intern asigur att percepia sunetelor,cit i meninerea organismului ntr-o poziie permanent adecvat de echilibru. Urechea intern, situat n grosimea stncii temporalului, este alctuit din: labirintul osos, cu caviti osoase mai mari, n comunicare unele cualtele; labirintul membranos, organ senzorial al auzului i proprioreceptiv alorientrii, situat n interiorul celui osos i alctuit din caviti membranoasemai mici, n ai cror perei iau natere fibrele nervului acustico-vestibular

Fiziologia analizatorului auditivAnalizatorul auditiv este alctuit din trei regiuni: periferic (urechea extern,urechea mijlocie i urechea intern), cile de conducere a impulsurilor nervoasei regiunea cortical a analizatorului auditiv, unde are loc analiza i sintezainformaiei auditive recepionate.Din punct de vedere funcional, regiunea periferic a analizatorului auditivse mparte n aparatul de transmisie i cel de percepie a sunetului.Aparatul de transmisie se compune din urechea extern, urechea medie ispaiul endolimfatic i perilimfatic ale urechii interne, membranele (lama) bazilari vestibular, cohlee. Aparatul de percepie este reprezentat de organul spiral(Corti), care sevete pentru transformarea procesului mecanic de vibraie ntr-unproces de excitaie nervoas, asigurnd astfel transmiterea sunetelor ctrecelulele de percepie auditiv.

Otoscopia. Prin otoscopie se exploreaz conductul auditiv extern i membrana timpanic. Explorarea se face cu ajutorul speculului auricular prin carese proiecteaz lumina de la oglinda frontal sau de la lampa "Clar Pentru o mai bun vizualizare se face tracia pavilionului, redresindcurba conductului auditiv extern. Palparea cu stiletul butonat estepracticat pentru diferenierea formaiunilor polipoase,corpilor strini, .a. Membrana timpanic se inspecteaz apoi din punctulde vedere al poziiei, culorii, reperelor i al integritii anatomice. Se cerceteazmobilitatea, bombarea sau retracia, hiperemia sau congestia membraneitimpanice, ngroarea sau atrofia membranei timpanice, pierderea de substani sediul perforaiilor. n condiii normale timpanul este de culoare gri, strlucitoare.

2. Anatomia clinic a urechii medii, particularitile ei la copii. Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecia banali virotic. In structura urechii medii deosebim: cavitatea timpanic (casa timpanal, csua timpanic, cutia timpanic); trompa eustache; antrumul; aditusul ad antrum i sistemul de celule pneumatice ale procesuluimastoidian.Timpanul impreun cu cavitatea timpanic au rolul de a recepiona, de atransforma i de a transmite vibraia undelor sonore spre urechea intern.In prezent sunt bine precizate dou funcii importante ale trompei Eustache- funcia echipresiv, sau de egalare a presiunii (ventilaie i protecie), i funciade drenaj. Exist dou mari sindroame funcionale ce caracterizeaz patologiatubar: sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descris de autoriifrancezi, foarte rar ntlnit; sindromul de obstrucie tubar, mult mai frecvent diagnosticat, cuconsecine grave asupra funciei auditive.

3. Fiziologia aparatului de transmisie al urechii. Din punct de vedere funcional, regiunea periferic a analizatorului auditivse mparte n aparatul de transmisie i cel de percepie a sunetului.Aparatul de transmisie se compune din urechea extern, urechea medie ispaiul endolimfatic i perilimfatic ale urechii interne, membranele (lama) bazilari vestibular, cohlee. Aparatul de percepie este reprezentat de organul spiral(Corti), care sevete pentru transformarea procesului mecanic de vibraie ntr-unproces de excitaie nervoas, asigurnd astfel transmiterea sunetelor ctrecelulele de percepie auditiv. Muchii cavitii timpanice-muchiul tensortimpani i muchiul stapedian- ndeplinesc dou funcii: de acomodare i de protecie. Prima asigur condiiioptime pentru sistemul de transmisie i transformare a sunetelor n cavitateatimpanic. Funcia de protecie se manifest prin reglarea intensitii sunetelor,selectarea frecvenelor medii, prevenind astfel distrugerea timpanului.Pentru transmiterea i transformarea energiei mecanice a sunetuluipn la membrana bazilar sunt necesare urmtoarele condiii: funcionarea normal a ferestrelor; existena diferenei de presiune sonor pe ambele ferestre; funcionarea normal a trompei Eustache; presiunea egal pe ambele pri ale timpanului.

4. Anatomia i fiziologia cohleii, structura organului spiral (Cortii). Teoriile surdiiei. Cohleea (melcul osos) reprezint un canal osos care formeaz dou ijumtate rotaii n jurul unei formaiuni osoase conice - columel (modiolus). Cohleea membranoas sau canalul cohlear (ductus cohlearis), este situatn rampa vestibular i are o form triunghiular. Peretele inferior este reprezentatde membrana bazilar, cel extern este partea extern a cohleei osoase, iar celde-al treilea este alctuit din membrana Reisner. Canalul cohlear conineendolimf. Organul spiral (Corti), componentul principal alanalizatorului auditiv, este situat pe membrana bazilar, fiind constituit din celulesenzoriale-auditive care contacteaz cu dendritele celulelor nervoase.

5. Anatomia i fiziologia canalelor semicirculare. Canalele semicirculare au forma unor caviti tubulare circulare n numrde trei (anterioar, posterioar i lateral), care se deschid n vestibul prin celedou extremiti. Aceste canale se deosebesc prin orientare. Cel anterior esteorientat n plan frontal, posterior - sagital, iar cel lateral - orizontal. Canalulanterior are o lungime de 18 mm, cel posterior- 15-16 mm, iar cel lateral - 12 mm.Canalele semicirculare membranoase sunt situate n interiorul celor osoase,imitnd configuraia lor. Ele se deschid prin cele dou extremiti n utricula. Pepartea intern a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se gsetecte un mic repliu transversal, sub forma unor proeminene, numite cresteampulare, n care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular i ncare se gsesc celule specializate, senzoriale ciliate i de susinere, alctuind laun loc receptorul vestibular. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprini ntr-o masamorf cupida terminal. 6. Anatomia i fiziologia vestibului. Vestibulul reprezint partea central a urechii interne, situat ntre cutiatimpanic i conductul auditiv intern. El comunic anterior cu cohleea, posteriorcu canalele semicirculare, extern cu cutia timpanic prin fereastra oval i interncu conductul auditiv intern. n literatura de specialitate vestibulul este descrisca o cavitate osoas de form cubic avnd 6 perei: extern, intern, anterior,posterior, superior i inferior.Vestibulul membranos cuprinde utricula i sacula sub form de vezicule.In utricula i sacul se gsesc organele de recepie a acceleraiei liniare, denumitemacule, cte 3 pentru fiecare labirint. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cucelule prizmatice de susinere, printre care se afl celule senzoriale ciliate. Ciliiacestora ptrund n substana gelatinoas, n care se gsesc concreiuni calcarenumite otolite (statoconii) - dup NAP membrana statoconiorum. Pringreutatea i ineria lor, la schimbarea poziiei corpului otolitele exercit traciuniasupra cililor. Vestibulul comunic cu cohleea prin intermediul ductusuluireuniens. Utricula comunic cu sacula prin ductusul utricul-sacularis, caredescind n ductus endolimfatic, iar acesta se termin cu sacul endolimfaticsituat sub dura mater pe faa posterioar a stncii temporalului.

7. Examenul auzului (formula acumetric). Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii; examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. In timpul examinarii, un dop special este introdus in urechea pacientului, dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Cu aparatul, se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe, aparatul transmite diverse sunete. Durata 10 pana la 20 de minute.

8. Examenul audiometric. Cel mai important test este asa-numitulaudiometrie la prag tonal sau simplu audiometrie,examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. Dupa aceea, examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos, in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid - processus mastoideus).

9. Examenul aparatului vestibular. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii; examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. In timpul examinarii, un dop special este introdus in urechea pacientului, dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Cu aparatul, se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe, aparatul transmite diverse sunete. Durata 10 pana la 20 de minute.

10. Traumatismele urechii externe i a timpanului. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii.Simptomatologia: durere, hemoragii, plag cu implicarea pericondrului ia cartilajului n ntregime. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. Traumaii acuz durerede intensitate diferit, hemoragie. Tratamentul presupune calmarea durerii,oprirea hemoragiei. toaleta plgii; aplicarea suturilor pe plaga produs acum 6 ore; antibiotice, antiinflamatoare, analgezice.In urma loviturilor pavilionului e posibil formarea othematomului, care ndimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stttor dup bagijonarea cutinctur de iod de 5% i aplicarea unui pansament steril compresiv. Atunci cndothematomul are dimensiuni mari, se va efectua puncia cu evacuarea sngeluii a chiagurilor, badijonarea cu soluie de iod de 5% i aplicarea pansamentuluicompresiv. n othematomul infectat se practic incizii prin care se eliminconinutul abcesului i se prescriu antibiotice, proceduri fizioterapice.Arsurile i degeraturile urechii externe de asemenea necesit un ajutor deurgen. Simptomul principal este durerea. Tratamentul include msuri terapeuticegenerale (combaterea durerii cu antinevralgice, sedative) i locale (nchis cupansament steril; deschis sub aciunea razelor solux). Flictenele se deschid.

11. Fracturile stncii osului temporal. Simptomatologia: oc, cu pstrarea cunotinei, hemoragie, licvoreeauricular, echimoze nregiunea auricular, mastoidian, perforarea membraneitimpanice. n fracturile transversale i oblice labirintul este distrus n ambelesegmente (cohlee i vestibul), inducnd o surditate de percepie total i tulburride echilibru. n fracturile longitudinale labirintul poate fi cruat.Tratamentul: msuri antioc, ser antitetanic, sedative.Vibraia, zgomotul, schimbrile brute de altitudine, anoxia relativ,acceleraiile liniare i unghiulare prin aciunea lor asupra analizatorului acusticovestibularprovoac tulburri de auz i de echilibru. Semnele clinice - hipoacuzie,dureri, vertij, vom, greuri.

12. Corpii strini auriculari. Dopul de cerumen. Etiopatogenia. Corpii strini c.a.e. se ntlnesc deopotriv la brbai i lafemei, dar cu o frecven mai nalt la copii. Originea lor este variat: exogen(obiecte mici, insecte, semine de floarea soarelui, de harbuz, porumb etc);endogen (dopul epidemic i dopul de cerumen).Simptomatologie: durere auricular (otodinie) n caz de corp strin ascuit;hipoacuzie de tip transmisie. Otoscopia pune n eviden prezena corpului strinn conductul auditiv extern (c.a.e.).Tratamentul expune extragerea corpului strin din c.a.e. Cea mai sigur,simpl este metoda lavajului (spltura) c.a.e.nainte de a efectua spltura c.a.e. medicul precizeaz dac traumatizatulnu sufer de otit medie cronic supurat. n caz de otit medie cronic supurati n lipsa dereglrilor labirintice spltura c.a.e. se poate face folosind dezinfectante,sau corpul strin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale.Tehnica splrii c.a.e.: traumatizatul se aaz pe un scaun. Pe umrul luise pune un ervet, iar pe acesta o tvi renal. Medicul ia seringa Guyon cumna dreapt, iar cu degetul mare i indicele minii stngi trage pavilionul urechiila maturi napoi i n sus, iar la copii napoi i n jos pentru a ndrepta direciac.a.e. Degetul mijlociu al minii stngi se aplic la captul distal al seringii cuscop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern ntimpul splturii.Apa sau soluia dezinfectant trebuie s fie de 36-37C. Apa sau lichiduldezinfectant (Furacilin, Rivonol, Dioxidin, Miramistin etc.) se introduce njeturi succesive spre peretele postero-superior

13. Erizipelul urechii externe i pericondrita pavilionului urechii. Este o inflamaie acut a tegumentelor pavilionului i prezint, de regul,propagarea pe ureche a unui erizipel facial.Diagnosticul se stabilete n baza examenului obiectiv: tegumentelepavilionului i ale regiunilor nvecinate sunt roii, lucioase, separate de zonelesntoase prin burelete erizepelos. Pe alocuri apar zone flictenulare.Diagnosticul diferenial se face cu pericondrita i condrita pavilionului urechiii a conductului auditiv extern, afeciuni ce nu antreneaz lobul auricular.Tratamentul este general i local. Cel general const n administrarea penicilinei,antihistaniinicelor, antiinfiamatoarelor i vitaminelor. Local se apliccomprese cu rivanol de 1-2%.

14. Furunculul conductului auditiv extern i otita extern difuz. Boala apare de regul pe leziunile tegumentelorconductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu degetul,sau este declanat de baia n ap poluat, sau apare pe fondul unei otite mediipruriginoase.Flora microbian, care infecteaz tegumentele pavilionului i conductului,este reprezentat, n ordinea frecvenei, de stafilococul piocianic, proteus,streptococ, colibacili. Excesul de sebum i stagnarea cerumenului pot favorizaexacerbarea virulenei saprofite locale. Factori favoriznd locali sunt eczemeleconstituionale, reaciile alergice locale determinate n special de pulverizrilemedicamentoase. Factori favorizani ai maceraiilor locale sunt cldura, dopurilede vat, bolile de piscin, supuraia urechii mijlocii. Factorii favorizani generalidiminueaz rezistena organismului. Printre acestea se numr: diabetul zaharat,tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescena, alergiaFurunculul conductului auditiv extern este situat lanivelul conductului cartilaginos i respect poriunea sa osoas unde nu existfoliculi pilosebacei. Durerea apare de timpuriu, iradiaz n hemicraniu ise exacerbeaz n timpul micrilor de masticaie. Bolnavul, n funcie de etapaevolutiv a furunculului, acuz o stare general alterat i insomnii provocatede durere. Din punct de vedere funcional, bolnavul poate avea i o uoarhipoacuzie, n cazul cnd furunculul produce o obstrucie mai accentuat aconductului. Se mai nregistreaz febr i frisoane. Se recomand bi auriculare cu soluii antiseptice(alcool boricat), cu antibiotice: Penicilin, Aureocicline, Cloramfenicol. Latratamentul local se va aduga un tratament general susinut de autovaccin,vitaminoterapie, fizioterapie.otita extern difuzInflamaia pielii conductului este determinat de o iritaie local,care poate avea cauze multiple, cele mai frecvente fiind urmtoarele:- scurgerile auriculare, ntreinute de otite medii supurate;- eczemele infectate ale conductului auditiv;- furunculozele persistente ale conductului auditiv;- iritaiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri,scobitori, ace de pr. Otita extern difuz poate fi uni- sau bilateral. Dinpunct de vedere subiectiv, bolnavul acuz la nceput o mncrime intens nsoitde o senzaie de tensiune i cldur la nivelul conductului. Dac afeciuneaprogreseaz, apar dureri vii, care iradiaz n hemicraniu i se exacerbeaz ntimpul masticaiei. Apsarea asupra tragusului se dovedete mai puin dureroasdect n furuncul. Temperatura corpului este subfebril sau normal. Antibiograma este obligatorie. n lipsa acesteia se va administra o antibioterapieantistafilococic pe cale general. Local se va urmri efectuarea zilnic sau celpuin o dat la dou zile a unei toalete riguroase, de preferat prin aspirarea secreiilor.Se vor instila sub form de picturi sau pe mee soluii de Rivanol 2%; Cloramin1%; Dalibaur; alcool 80; Fenosept.

15. Otita medie acut. Este o afeciune generat de o inflamaie acut a mucoasei urechii medii,care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitateatimpanic, tuba auditiv (Eustache), aditus ad antrum, antrul i sistemul de celulepneumatice ale procesului mastoidian.Etiopatogenie. Cauza determinant a bolii n majoritatea cazurilor esteinfecia, care poate fi de origine viral, bacterian, micotic, asociere de diverifactori patogeni.Perioada preperforativ corespunde invaziei microbilor n csuatimpanic, producerii i acumulrii exsudatului purulent n urechea medie.Simptomul patognomonic: otodinie brusc, violent, pulsatil, profund, exacerbatde deglutiie, iradiat n ntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. Aceti bolnavi acuz acufene (zgomote), ameeli,cefalee, vrsturi, agitaie. Starea bolnavului este profund alterat, atacat defebrilitate (39-41 C), nsoit de frisoane. Se constat astenie, inapeten,tahicardie, insomnie.perioada perforativ se caracterizeaz prin apariia perforaieispontane a timpanului, asigurndu-se drenajul csuei timpanice, ceea ce ducela o ameliorare vdit a strii generale a bolnavului. Durerea otic i senzaiade tensiune otic se atenueaz, febra scade sau dispare complet.Perioada postperforativ. n aceast perioad toate simptomele subiectivei obiective cedeaz sau dispar treptat. Starea general se normalizeaz. Otoreeadevine mucoas i din ce n ce mai puin abundent. Timpanul nu este hiperemiati infiltrat. Reperele timpanului revin la normal. Perforaia ncepe s se nchid.Febra i otodinia, cefaleea, insomnia i alte simptome dispar. De regul OMAse vindec dup 2-4 sptmni.Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul - intravenos sau oral.Augumentinul. Cefalosporine orale

Tratamentul chirurgical. Odat format, colecia de puroi va trebui urgentdrenat prin timpanotomie, fr a se atepta perforarea spontan,

16. Otita medie cronic. cefalee, slbiciune general, febr, tahicardie,bradicardie etc, simptome caracteristice i altor boli. Ageni cauzali sunt: infecia aerob, anaerob, gramnegativ,gram-pozitiv i mixt, streptococii, stafilococii, pneumococii, bacilul Koch,micoplasmele, hlamidiile, Otoscopic se determin operforaie larg antero- sau posteroinferioarmpars tenza a timpanului; puroifilant i pstrarea inelului timpanic(flg.53). Prin perforaie uneori se vedemucoasa promontoriului, care esteinfiltrat, ngroat.TratamentulToaleta i a cavitii timpanice cu mee sau tampoane de vatsterilizat. Dup aceea se fac instilaii sau chiar splaturi auriculare, efectuatezilnic sau chiar de cteva ori pe zi.Folosirea local a diverselor medicamente cu efect dezinfectant, astringent,antiseptic, antibacterian, antifungic, bactericid, cicatrizant, hemostatic.

17. Otita medie acut supurat. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatiesauinfectiea urechii medii. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul, care in mod normal curge, in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Bacteriile sivirusurilese dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor, trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.Simptoame: febra- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine sisangeasta denota faptul ca timpanul s-a rupt- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate-tulburari ale somnului- este posibilapierderea auzului.Simptomele acumularii de secretie includ:- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti, parand tafnosi sau irascibili-ametealasi pierderea echilibrului

- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie. Copilul poate sa nu prezintesimptomatologiede boala, dar secretia poate determinapierderea auzuluisau senzatia de "ureche infundata".

18. Particularitile evoluiei clinice ale otitei medii acute la noi-nscui i sugari. OMA a nou-nscutuluiEste o afeciune rar ntlnit. Apare de regul la a 3-a sptmn dupnatere i este generat de ptrunderea lichidului amniotic n csua fimpanici de infeciile nazofaringiene. Diagnosticul este foarte dificil, deoarece lipseteanamnez, copiii nu pot prezenta localizarea durerii. Otoscopia poate prezentaerori, deoarece prezena lichidului amniotic i a esutului mixoid n cavitateatimpanic nu pennit examinarea complet a strii cavitii timpanice. La aceticopii timpanul este ngroat, opac i are o poziie mai mult orizontal, dectvertical. Conductul auditiv este mult mai ngust dect la maturi i la copiii maimari.OMA la sugari i copiii miciEtiopatogenie: streptococi, pneumococi, stafilococi, virusuri etc. Factoriifavorizani sunt particularitile anatomomorfologice i funcionale aleorganismului copilului n general, i ale urechii n particular; i anume: copiii suport frecvent boli infecioase, n cutia timpanic se afl esut mixoid, tubaauditiv este mai scurt, dreapt, permanent deschis i are o direcie orizontal,imunitatea local i general redus, fac deseori pusee de rinite, adenoidite etc.Simptomatologie. Simptomul principal - durerea n ureche - este maipronunat la copiii mici i poate lipsi la sugari. Copilul este nelinitit, refuzsnul, are insomnie, nvrtete capul, iar la vrsta de 5-7 luni micuul se apuccu mna de urechea bolnav. In snge se atest leucocitoz. Otoscopia prezintunele dificulti condiionate de particularitile anatomice ale urechii la aceastvrst.La sugari i copiii mici avem de a face cu otoantrit, otomastoidit i cumeningismul, cu semne generale preponderent. De obicei boala ncepe acut,temperatura corpului se ridic la 39 - 41C. Uneori se observ urmtoarelesindroame: toxic, respirator, digestiv, nervos etc. ntruct la copii timpanul estemai gros se complic perforaia, precum i diagnosticul: la copii nu se poateobserva niciodat un tablou otoscopic caracteristic celui descris la maturi.

19. Particularitile evoluiei clinice a otitei medii acute gripale. Se nregistreaz n timpul epidemiilor de grip. Simptomatologiaeste cea a gripei i a otitei acute. Otoscopia pune n eviden prezenaflictenelor de culoare violacee-nchis pe suprafaa membranei timpanice, nfundul conductului auditiv extern

20. Diagnosticul diferenial dintre otita medie acut supurat i furunculul perforativ al conductului auditiv extern. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatiesauinfectiea urechii medii. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul, care in mod normal curge, in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Bacteriile sivirusurilese dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor, trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.Simptoame: febra- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine sisangeasta denota faptul ca timpanul s-a rupt- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate-tulburari ale somnului- este posibilapierderea auzului.Simptomele acumularii de secretie includ:- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti, parand tafnosi sau irascibili-ametealasi pierderea echilibrului

- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie. Copilul poate sa nu prezintesimptomatologiede boala, dar secretia poate determinapierderea auzuluisau senzatia de "ureche infundata".

Boala apare de regul pe leziunile tegumentelorconductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu degetul,sau este declanat de baia n ap poluat, sau apare pe fondul unei otite mediipruriginoase.Flora microbian, care infecteaz tegumentele pavilionului i conductului,este reprezentat, n ordinea frecvenei, de stafilococul piocianic, proteus,streptococ, colibacili. Excesul de sebum i stagnarea cerumenului pot favorizaexacerbarea virulenei saprofite locale. Factori favoriznd locali sunt eczemeleconstituionale, reaciile alergice locale determinate n special de pulverizrilemedicamentoase. Factori favorizani ai maceraiilor locale sunt cldura, dopurilede vat, bolile de piscin, supuraia urechii mijlocii. Factorii favorizani generalidiminueaz rezistena organismului. Printre acestea se numr: diabetul zaharat,tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescena, alergiaFurunculul conductului auditiv extern este situat lanivelul conductului cartilaginos i respect poriunea sa osoas unde nu existfoliculi pilosebacei. Durerea apare de timpuriu, iradiaz n hemicraniu ise exacerbeaz n timpul micrilor de masticaie. Bolnavul, n funcie de etapaevolutiv a furunculului, acuz o stare general alterat i insomnii provocatede durere. Din punct de vedere funcional, bolnavul poate avea i o uoarhipoacuzie, n cazul cnd furunculul produce o obstrucie mai accentuat aconductului. Se mai nregistreaz febr i frisoane. Se recomand bi auriculare cu soluii antiseptice(alcool boricat), cu antibiotice: Penicilin, Aureocicline, Cloramfenicol. Latratamentul local se va aduga un tratament general susinut de autovaccin,vitaminoterapie, fizioterapie.

21. Mastoidita.Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii. Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie, si astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o cantitate mica de lichid si in spatiile cu aer din mastoida. Simptomele initiale ale mastoiditei pot fi aceleasi cu simptomele din faza initiala infectiei urechii mijlocii.Pielea care acopera mastoida devine eritematosa (inrosita), inflamata si sensibila, iar urechea externa este impinsa in lateral si inferior.Alte simptome prezente sunt febra, durere in jurul sau in ureche, scurgeri cremoase din ureche. Durerea tinde sa fie persistenta si pulsatila.Afectarea auzului se poate inrautati progresiv.l cauzator si pentru a determina care antibiotice vor fi mai eficiente in distrugerea bacteriei.Antibioticele pot fi administrate oral odata ce bolnavul incepe sa se recupereze, iar administrarea lor se continua pentru cel putin 2 saptamani.In cazurile foarte grave care afecteaza chiar osul mastoidian, cu formarea colectiilor purulente (abcese), este necesara drenarea abcesului si chiar indepartarea chirurgicala a mastoidei (mastoidectomie).Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene. Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei. In cazul existentei unui abces subperiostal sau a celulitei, pavilionul auricular este impins in exterior si in fata. CT poate evidentia distractie osoasa sau un abces mastoidian drenabil.Datele referitoare la bacteriologia mastoiditei au variat. Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. pneumoniae, H. influenzae); altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas. In mod ideal, tratamentul trebuie ghidat dupa rezultatele culturilor din fluidul de la nilul urechii medii, obtinut prin timpanocenteza.

22. Mastoiditele exteriorizate.

Este vorba de o inflamatiea mastoidei, care se exteriorizeaza in pielea din spatele urechii.Cauze - O mastoidita exteriorizata constituie o complicatie a unei otite acute.

Simptome si semne - Copilul are febra, frisoane, dureri te cap, este obosit, are dureri de ureche si aude mai putin bine. Exista o reactie inflamatorie la inaltimea mastoidei, inflamata in spatele pavilionului urechii: pielea este rosie si sensibila uneori ea este umflata de un abces subcutanat.

Tratament - Tratamentul consta in luarea de antibioticemtate si, adesea, in mastoidectomie.

23. Diagnosticul diferenial dintre limfadenit i mastoidit. Limfadenita-- Boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici. O adenita este cel mai adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa), parazitara (toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen (generator de puroi: adenita supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa). Localizarile obisnuite ale adenitei sunt pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau abdominale, si pot comprima organele din vecinatate.

Simptome si evolutie- Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un simptom. Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai caracteristica, adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la copil, care simuleaza o criza de apendicita.

Tratament- Tratamentul consta in administrarea de analgezice, pentru a calma durerile, de antipiretice, pentru a scadea febra, si de antibiotice cand infectia este de natura microbiana.

Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene. Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei. In cazul existentei unui abces subperiostal sau a celulitei, pavilionul auricular este impins in exterior si in fata. CT poate evidentia distractie osoasa sau un abces mastoidian drenabil.Datele referitoare la bacteriologia mastoiditei au variat. Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. pneumoniae, H. influenzae); altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas. In mod ideal, tratamentul trebuie ghidat dupa rezultatele culturilor din fluidul de la nilul urechii medii, obtinut prin timpanocenteza.

24. Otita medie cronic: clasificarea, tabloul clinic, profilaxia i dispensarizarea. Se cunosc 4 forme de OMC:- benign: mezotimpanit, otoree benign, otoree tubar, OMC - simpl;- malign: epitimpanit, otoree fetid, OMC propriu-zis, OMC -colesteatomatoas;- mezoepitimpanit sau epimezotimpanit;- OMC la bolnavii care anterior au suportat o intervenie chirurgicalpe ureche, iar otoreea i hipoacuzia persist i l deranjeaz pe bolnav.OMC simpl se caracterizeaz printr-o otoree mucopurulent, hipoacuziede transmisie. Starea general nu este alterat. Otoscopic se determin operforaie larg antero- sau posteroinferioarmpars tenza a timpanului; puroifilant i pstrarea inelului timpanic. Prin perforaie uneori se vedemucoasa promontoriului, care esteinfiltrat, ngroat.Profilaxia acestei forme de OMCS const n condiii decente de via,alimentaie normal; tratamentul adecvat i la timp al otitei medii acute, profilaxiabolilor infecioase, tuberculozei; asanarea focarelor cronice de infecie iasigurarea unui tratament adecvat al bolnavilor cu boli cronice: diabet zaharat,alergie, nefropatii, hepatite

25. Tratamentul conservator i chirurgical al otitelor medii cronice. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea n nas a vasoconstrictoarelor:Naftizin, Galazolin, Efedrina sau Adrenalin 0,1% de ctevaori pe zi.3. Toaleta c.a.e. i a cavitii timpanice cu mee sau tampoane de vatsterilizat. Dup aceea se fac instilaii sau chiar splaturi auriculare, efectuatezilnic sau chiar de cteva ori pe zi.4. Folosirea local a diverselor medicamente cu efect dezinfectant, astringent,antiseptic, antibacterian, antifungic, bactericid, cicatrizant, hemostaticNitrofurai (Furacilin) se utilizeaz extern - 1 comprimat la 1 OOml de ap. Verde de Briliant, soluie alcoolic de 1%.Tinctur de glbenele. Aplicaii locale pe locurile lezate.Tinctur de propolis.Tratament general: proceduri fizioterapice-unde ultrascurte, vitaminoterapie,calmante, antihistaminice.Antibiotice dup rezultatul antibiogramei i aprecierea sensibilitiimicrobiene la antibiotice

26. Diagnosticul diferenial al mezotimpanitei i epitimpanitei

27. Labirintitele. Clasificarea. Labirintita seroas: etiopatogenia, tabloul clinic i tratamentul. Clasificarea labirintitelor- Dup etiologie: specifice i nespecifice.- Dup criteriul patogenic: timpanogene, meningogene, limfogene,traumatogene, mixte.- Dup tabloul clinic: acut i cronic (evident, latent).- Dup caracterul rspndirii procesului patologic: labirintit circumscripti difuz.- Dup caracterul patomorfologic: labirintit seroas i necrozant.n funcie de aspectul clinic deosebim:- labirintite acute precoce care apar n primele 2-3 zile de boal;- piolabirintit - labirintit precoce grav supurat;- labirintit tardiv - apare ntre 7 i 30 zile de la debutul otitei acute;- labirintitele acute survenite n cursul omes.Simptomatologia specific de baz a labirintitei este urmtoarea:- vertij nsoit de grea, vrsturi;- nistagmus periferic;- hipoacuzie de tip percepie;- acufene;- dereglri neurovegetative (transpiraii, paloare etc).Starea bolnavului este alterat. Diagnosticul n caz de tablou clinic tipic nueste dificil.Tratamentul va fi conservator i chirurgical, n primele dou forme -congestiv i exsudativ-excepional, conservator: antibiotice, antiinflamatoare,antiedemice, antihistaminice, regim la pat, n caz de indicaii -paracentez.Informele supurativ i necrotic - chirurgical - mastoidotomie sau evidareapetromastoidian n funcie de forma otitei (acut sau cronic) care a cauzatlabirintit. Se asociaz i tratamentul medicamentos.

28. Labirintita supurat: etiopatogenie, tabloul clinic i tratamentul. Labirintita reprezinta inflamatia labirintului urechii (sistem de cavitati si canale ce formeaza urechea interna) si determina pierderea echilibrului. Situat in stanca osului temporal, labirintul se afla in legatura cu urechea medie, cu sistemul nervos central si cu meningele.Labirintita se manifesta prin aparitia vertijelor, insotite de greturi, varsaturi si o stare generala de rau. Vertijul este o senzatie subiectiva de deplasare a obiectelor din jur si a propriei persoane, ce poate fi resimtita ca o instabilitate usoara, mergand in cazurile grave pana la senzatia puternica de rotire.Labirintita poate afecta una sau ambele urechi. In marea majoritate a cazurilor, episodul acut dureaza intre cateva zile si cateva saptamani. Recuperarea spontana este preponderenta; totusi, recurenta este obisnuita, in special in primii 5 ani dupa primul episod. In cazuri rare, episodul poate dura cateva luni sau chiar ani.Pierderea functiei vestibulare si/sau auzului ca urmare a labirintitei bacteriene este severa si permanenta.Labirintita poate surveni la orice varsta, desi o incidenta crescuta se inregistreaza la pacientii de 40 aniLabirintita supurataeste consecinta unei otite medii (otita seromucoasa), caracterizata prin prezenta unei efuziuni lichidiene in spatele timpanului, din cauza careia pacientul acuza o senzatie de plenitudine auriculara si o reverberatie anormala a propriei voci. Labirintita supurata poate antrena distrugerea timpanului sau o mastoidita (inflamatia mastoidei os situat in spatele urechii).TRATAMENT - unele medicamente sunt indicate pentru combaterea vertijelor si greturilor: antihistaminice, anticolinergice (scopolamina) si antiemetice- sedativele sunt prescrise pentru calmarea bolnavului (benzodiazepina, etc)

Tratamentul chirurgicalIn cazuri rare, o interventie chirurgicala se impune pentru drenarea colectiei purulente din urechea medie sau pentru indepartarea unui colesteatom.

29. Otita medie exsudativ. Otita medie acuteste o boal produs debacteriisauvirui,care apare n general ca urmare a unei infecii atractului respirator superior.

Acuzele i simptomelese schimb n funcie de stadiul de boal:

Stadiul nti:inflamaia exsudativ (1-2 zile): febr de 39-40 grade, n cazurile grave frison, n cazul copiilor uneori apare durerea occipital, rigiditatea cervical.Durerea este puternic, pulsatil, mai accentuat noaptea, dect ziua. Osul de dup urechi, mastoidul, este dureros la presiune. n sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde, acuitatea auzului scade.Faza a doua:Faza dedelimitare(3-8 zile): Secreia purulent deobicei ptrunde prin timpan spre meatul auditiv.Ca urmare durerea cedeaz i bolnavul devine afebril. Dac la nceputul bolii am ntrodus un tratament cu antibiotice, aceast faz se poate prescurta semnificativ, iarruptura spontana timpanului poate fi chiar evitat.Faza a treia:Vindecarea (2-4 sptmni): Scurgerea din urechi se oprete treptat, iar auzul se normalizeaz.La copii tineri pot s apar de multe orivom,diaree,datorit scurgeriisecreiilor purulente, care poate irita astfel sistemul digestiv.Deshidratareacare urmeaz tulburrilor digestive agraveaz i mai mult simptomele. Dac tratamentul otologic corespunztor nu este urmat din timp,timpanul perforeaz spontan. n momentul acesta durerile pacientului scad, datorit dispariiei tensiunii timpanului.

n cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului i ndeprtarea secreiilor.De aceea este important practicareaperforrii artificiale a timpanului(paracentezei).Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan, cu ajutorul unui instrument asemntor unei lnci minuscule, prin care se extrag secreiile. Intervenia n general se practic sub anestezie local.Uneori se poate ntmpla ca orificiul s se nchid nainte de vindecarea complet. n asemenea cazuri s-ar putea s fie nevoie de repetarea paracentezei.Nu este de dorit s se atepte pn la ruperea, la perforarea spontan a timpanului, pentru c n acest caz - datorit orificiului de perforaie la nivelul timpanului se produce o ran cu marginile neregulate, care se vindec greu, lsnd o cicatrice relativ groas, crescnd astfel pericolul apariiei hipoacuziei.Prinii trebuiesc avizai n aceast privin, pentru c o crpare a timpanului poate avea consecine mai grave, dect o ran minuscul produs de paracentez.Pe lngtratamentul otologic, s-ar putea s fie nevoie i de administrarea antibioticelor. Tratamentul se continu nc 2-3 zile dup dispariia simptomelor, pentru un minim de 5 zile.Este bine s se nceap cu un derivat de penicilin cu spectru larg, care se va schimba n caz de nevoie, n funcie de antibiogram. Vindecarea poate fi accelerat de picturi nazale, antipiretice antiinflamatoare, sau picturi auriculare.n cazuri recidivante, dac inflamaia este susinut de hipertrofia amigdalelor adenoide, ndeprtarea chirurgical a acestora poate duce la soluionarea problemei.

30. Nevrita cohlear: surditate de percepie, clasificarea, diagnosticul, tratamentul. Surditatea de perceptieeste produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine.Este o afeciune care se caracterizeaz printr-un proces patologic careafecteaz:- celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti);- cile de conducere ale analizatorului auditiv;- centrii nervoi.emoragie, tromboz, embolism, edem labirintic, spasm vascular (vasconstriciaarterial); vasodilataie excesiv; hipercoagulabilitatea sanguin.Simptomatologia este predominat de hipoacuzia de tip percepie de diversgrad, acufene de un timbru acut. La simptomele descrise mai sus se asociazsimptomele bolii care a generat surditatea.Tratamentul. Bonavii trebuie spitalizai. Se vor administra: vasodilatatoare,oxigenoterapie, anticoagulante, hormoni (Prednisolon, Dexametazon), vitamine,Cavinton, dezintoxicante.

31. Sindromul Meniere. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentuluiendolimfatical urechii interne. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii).Etiopatogeniabolile generale: diabetul zaharat, hipertonia, hipotoniaalergia;endocrineetc;- avitaminozele, mai ales a vitaminei C;- tulburrile metabolismului apei, srurilor minerale;- infeciilor de focar;Simptomele clinice ale bolii sunt: Hipoacuzia de tip percepie; acufene. Vertijul i hipoacuzia se dezvoltconcomitent. Durata crizei este de la cteva minute pn la 1-2 ore,hipoacuzia este unilateral. Crizele se pot repeta n aceeai zi sau la unanumit interval de timp. La examenul bolnavului n perioada dintrecrize se pune n eviden persistena hipoacuziei, hiperrefiexiei, caretrece apoi n hiporeflexie labirintic. Dereglri de echilibru.Tratamentul este medicamentos i chirurgical.Tratamentul medicamentos prevede administrarea: Spasmoliticelor. Cardiotonicelor. Calmantelor. Antihistaminicelor.Se administreaz: Sol. Atropini 0,l%-0,5-l,0 ml, Sol. Platifilini Q,2%-l-2- 150 ml s.c.Sol. Pipolfeni 2,5%-2 ml;Trental 100 mg, 15 ml n fiol:Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v n picurtoare, 120 picturipe min;Cavinton (comprimate 5mgN50, sol. injectabil 10mg/2ml nfiole N10).Se interzic toate produsele alimentare toxice, excitante (alcoolul, tutunul,cafeaua), se reduce lichidul i sarea32. Otoscleroza (otospongioza).Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase lanivelul capsulei otice, antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie, care impiedica transmiterea eficientaa sunetelor de la timpan la urechea interna.Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului.Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 10 ani) a hipoacuziei de transmisie, insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului, in situatii grave aparandvertijulrotator sever. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei, se numeste sindrom otosclerotic de ureche medie.

Operatia de corectie se numestestapedectomiesi este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. Dureaza intre 1 ora si 2 ore, se poate realiza subanestezielocala sau generala, iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie

33. Surditatea neurosonsorial: etiologie, diagnosticul, reabilitarea, profilaxia. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele:

- auzul redus (estompat);- dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur, in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar, nu poate distinge cuvintele rostite de acesta);- ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut;- evitarea conversatiei si interactiunii sociale. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului; persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului;-depresia- foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala.

tiuit, uruit, suierat, zumzet in urechi (tinitus);- dureri de urechi;-puroisau alte secretii ce se scurg din urechi; acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului;-vertijul, care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere, neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite)Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila, depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive.- protezele auditive: acestea amplifica sunetele; desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara, ele nu pot restabili auzul normal;- dispozitive care faciliteaza auzul, dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea.

34. Complicaiile intracraniene otogene: etiologie, cile de ptrundere a infeciei.

35. Meningita otogen. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: Cefalee difuz, foarte pronunat,insuportabil. Starea general grav alterat: insomnie, anorexie, fatigabilitate. Poziia "opistotonus" a bolnavului, picioarele trase spre abdomen, iarcapul reflectat. Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). Semne de intoxicaie: febr, frisoane. Leucocitoz, VSH accelerat. Schimbri n starea lichidului cefalorahidian: presiunea mrit, tulbure,pleiocitoz - 1000-10000 -20000 i mai multe cu preponderenneutrofile, zahrul i clorurile sunt micorate, mrit concentraia deproteine.Semne meningiene: redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinski .a.PozitivTratamentul are ca scop:a) Eliminarea focarului infecios al urechii medii.b) Combaterea strii generale grave a organismului prin administrareade cardio- i vasotonice, calmante.c) Decompresia creierului. Se administreaz soluii hipertonice ntrumicorarea tensiunii intracraniene; se deschide fosa cranian medie iposterioar, se decoleaz dura mater.d) Administrarea preparatelor antiinfecioase i antiinflamatorii: antibiotice,hormoni.e) Efectuarea unui tratament simptomatic n funcie de simptome.

36. Diagnosticul diferenial dintre meningita otogen, meningococic (cerebrospinal) i tuberculoas.

37. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). Septicopiemia otogen. Este o inflamaie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. Are loc operiflebit, endoflebit, tromb sub perete, tromb obturator steril sau septic.Simptomatologia. Febr, frisoane, pulsul este n concordan cutemperatura. Tegumentele palide, limba uscat. Anorexie, grea, vrsturi,leucocitoza, VSH accelerat, dereglarea funciilor ficatului, rinichilor.Formele clinice: pioemic: temperatur nalt, frisoane, n funcie de ptrundereaembolusurilor septice n marea sau mica circulaie a sngelui: oprirealor n capilarele creierului, articulaiilor, rinichilor, esutului cutanat,plmni; latent sau fr septicemie; tifoid: splenomegalie, epistaxis; forma meningee.Tratamentul. Combaterea focarului infecios, asanarea strii generale iun tratament simptomatologie.

38. Abcesul lobului temporal otogen.

39. Abcesul cerebelos otogen. Abcesul cerebelos este o colecie de puroi n substana cerebelului. Acesteabcese se ntlnesc cu mult mai rar dect cele cerebrale. Pot fi localizate anterior,cnd infecia provine din labirint; i posterior n localizarea infeciei n sinusullateral afectat. Debutul abcesului cerebelos coincide cu renclzirea otiteicronice i mbrac de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiuneintracranian: vrsturi, cefalee, reacie meningian.Tratamentul. Drenarea coleciei, combaterea infeciei, redarea striigenerale, sanarea focarului otic.

40. Tratamentul i profilaxia complicaiilor intracraniene otogene.

41. Anatomia clinic i metodele de examinare a piramidei i foselor nazale. Piramida nazal este o formaiune anatomic impar, situat n centrulfeei, delimitat de regiunile din vecintate prin anurile nazogeniane, nazopalpebralei nazolabiale. Oasele nazale, propriu-zise, spina nazal a osuluifrontal, apofiza frontal a maxilarului superior, precum i cartilajele laterale icele alare ale nasului formeaz scheletul nasului extern. In structura nasuluiextern deosebim: rdcina, dosul, streina, lobul, narinele, aripile.Cavitatea nazal este situat deasupra cavitii bucale. Septulnazal o mparte n dou fose nazale. Acestea comunic prin narine cu exteriorul,iar prin coane cu faringele i implicit cu laringele, formnd calea respiratoriesuperioar. La nivelul vestibulului nazal se gsesc foliculii piloi i glandelesebacee. Aici se pot dezvolta furunculii nasului.

42. Anatomia clinic i metodele de examinare ale sinusurilor paranazale, particularitile la copii. Sinusul maxilar este situat n grosimea maxilarului superior i este celmai mare dintre sinusurile feei. Acest sinus poate fi comparat cu o piramid acrui baz o constituie peretele intersinusonazal, iar vrful este ndreptat spreapofiza zigomatic a maxilarului superior.Sinusurile frontale, dou la numr, sunt situate n grosimea osului frontal,desprite printr-un sept osos subire. Peretele anterior are o grosime de 4 mm,cel posterior (cranian) este mai subire i prezint raporturi cu lobul frontal,meningele i sinusul longitudinal.- lama perpendicular median;- dou lame ciuruite;- masele laterale etmoidale n grosimea crora se afl celulele etmoidale.Arhitectonica acestor celule amintete un fagure de miere.Labirintul etmoidal este situat ntre fosa nazal i orbit. Partea nazal aetmoidului formeaz peretele lateral (extern) al foselor nazale, iar peretele lateral -peretele medial al orbitei. Etmoidul are legturi cu planeul sinusului frontal, cusinusul maxilar, situat inferior, i cu sinusul sfenoidal, situat posterior.Sinusul sfenoid este situat deasupra rinofaringelui, naintea apofizei bazale aoccipitalului i posterior de fosele nazale. Are n medie un volum de cea 7-8 cm3.I'eretele anterior al sinusului vine n raport cu cavitatea nazal i cu etmoidul.Orificiul de drenare a sinusului sfenoid se afl pe acest perete n poriuneanazal, n spatele cornetului superior. Peretele posterior vine n raport cu fosacerebral posterioar. Cel superior are raporturi cu:- glanda pituitar (hipofiza) din eaua turceasc;- hiasma optic;- bandeletele olfactive;- partea antero-intern a lobului frontal.

43. Caracteristica mucoasei foselor nazale i sinusurilor paranazale. Mucoasa nazal (pituitar) este de tip:a) respirator: epiteliu cilindric ciliat i stratificat; corion din esut conjunctiv lax; glande mucoase i seromucoase.a) olfactiv, situat n meatul nazal superior. Epiteliul mucoasei olfactiveconine celule: bazale, cu funcie de substituie sau regenerare a epiteliului iesutului aezat pe o membran bazal foarte subire, care desparteepiteliul olfactiv de corion; de susinere; senzoriale.Corionul este format din esut conjunctiv n care se gsesc capilare sanguine,capilare limfatice i fibre nervoase amielinice.Vascularizarea nasului i a sinusurilor paranazale este foarte abundent,deoarece se efectueaz din dou surse - artera carotid extern i arteracarotid intern. Artera carotid extern, prin ramurile sale: facial, numit imaxilara extern i artera sfenopalatin, numit i artera maxilar intern, i artera carotid intern prin ramura sa - artera oftalmic - anastomozeaz,asigurnd alimentaia arterial a nasului i a sinusurilor paranazale.Reeaua venoas a nasului este bine dezvoltat. Venele nasului duc sngelen vena facial, iar ultima se vars n venajugular intern. Vena unghiular seanastomozeaz cu vena oftalmic carestrbate sinusul cavernos.

44. Vascularizarea arterial a nasului i sinusurilor paranazale. Importana n clinic. Vascularizarea nasului i a sinusurilor paranazale este foarte abundent,deoarece se efectueaz din dou surse - artera carotid extern i arteracarotid intern. Artera carotid extern, prin ramurile sale: facial, numit imaxilara extern i artera sfenopalatin, numit i artera maxilar intern, i artera carotid intern prin ramura sa - artera oftalmic - anastomozeaz,asigurnd alimentaia arterial a nasului i a sinusurilor paranazale. Astfel seexplic epistaxisul frecvent, de divers grad, i hemostaza dificil, iar prin prezena lanivelul poriunii antero-inferioare a septului nazal, a petei vasculare Kissellbach -hemoragiile nazale

45. Particularitile anatomice a reelei venoase a nasului i sinusurilor paranazale. Importana n clinic. Reeaua venoas a nasului este bine dezvoltat. Venele nasului duc sngelen vena facial, iar ultima se vars n venajugular intern. Vena unghiular seanastomozeaz cu vena oftalmic carestrbate sinusul cavernos. De aceea oinfecie nazal poate genera tromboza sinusuluicavernos, fenomen nregistrat n caz defuruncul al nasului, traumatism nazal cuinfectarea esutului feei, nasului i asinusurilor paranazale. Venele posterioare sevars n vena sfeno-palatin. Exist legturidirecte dintre venele nasului i veneleendocraniului, fapt ce condiioneaz pericoluldezvoltrii complicaiilor endocraniene n caz Fig. 11. Zona Kissellbach.de patologie rinosinuzal.Limfaticele. Vasele limfatice de la nas i sinusurile paranazale se vars nganglionii submandibulari, cervicali profunzi, retrofaringieni i jugulo-carotidieni.Inervaia este asigurat de nervul oftalmic, trigemen, parasimpatic isimpatic.46. Funciile nasului. Enumerarea lor. Funcia respiratorie. Sindromul de obstrucie nazal. Nasul este unul din cele mai importante organe din sfera O.R.L. careexercit urmtoarele funcii:- respiratorie;- olfactiv;- de aprare;- de rezonan;- estetic.Funcia respiratorie a nasului este cea mai important, cu influen asupraluturor organelor i sistemelor organismului. O respiraie nazal bun se poatecompara cu o comoar de nepreuit. Fosele nazale au perei neregulai, ceea ceduce la ncetinirea curentului de aer i crearea condiiilor pentru un debit maiconstantde aer.Aerul inspirat la trecerea prin nas suport urmtoarele modificri: senclzete, se umezete, se purific. nclzirea lui n fosele nazale este condiionatde forma rulat a cornetelor nazale,Purificarea aerului inspirat este asigurat n primul rnd de activitateaaparatului mucociliar. Particulele mai mari din aerul inspirat sunt reinute cuajutorul vibrizelor, firioare de pr de la nivelul vestibulului nazal.

47. Funciile nasului. Enumerarea lor. Funcia de aprare. Nasul este unul din cele mai importante organe din sfera O.R.L. careexercit urmtoarele funcii:- respiratorie;- olfactiv;- de aprare;- de rezonan;- estetic.Funcia respiratorie a nasului este cea mai important, cu influen asupraluturor organelor i sistemelor organismului. O respiraie nazal bun se poatecompara cu o comoar de nepreuit. Fosele nazale au perei neregulai, ceea ceduce la ncetinirea curentului de aer i crearea condiiilor pentru un debit maiconstantde aer.Aerul inspirat la trecerea prin nas suport urmtoarele modificri: senclzete, se umezete, se purific. nclzirea lui n fosele nazale este condiionatde forma rulat a cornetelor nazale,Purificarea aerului inspirat este asigurat n primul rnd de activitateaaparatului mucociliar. Particulele mai mari din aerul inspirat sunt reinute cuajutorul vibrizelor, firioare de pr de la nivelul vestibulului nazal

48. Malformaiile congenitale ale nasului. Malformaii congenitale. Forma nasului poate fi motenit. Ereditateaalcoolic, luetic, tuberculoas, saturnian pot duce la malformaii nazale.Traumatismele abdominale, intoxicaiile (n special cele medicamentoase) hiposauavitaminozele, luesul sau diverse viroze, tratamentul cu antibiotice, razeleroentgen n primele luni ale sarcinii de asemenea pot genera malformaii alenasului i sinusurilor paranazale.Se intilnesc diverse deformaii ale septului nazal: proeminente, depresiunin plan frontal, sagital, creste, pinteni, ngrori ale septului nazal. n plan generaldoar 6-8% din septurile nazale pot fi considerate normale.

49. Furunculul nasului i complicaiile eventuale. Etiologie i patogenie. Apariia unui furuncul este cauzat de o infecie,de factori favorizani i de slbirea imunitii locale i generale. Furunculul nasuluise dezvolt mai frecvent la suferinzii de diverse tulburri de ordin hepatic,gastrointestinal, metabolic, neuroendocrin i mai ales la bolnavii cu diabet zaharat.Agentul patogen de cele mai multe ori este stafilococul auriu.Simptomatologie. Bolnavii acuz dureri violente la nivelul nasului, staregeneral grea, febr, cefalee, indispoziie. La deschiderea furunculului se eliminpuroi.Obiectiv. Nasul n regiunea furunculului este rou, tumefiat, infiltrat, durerosi edemaiat.Complicaii. Limfadenita obrazului; tromboflebita sinusului cavernos;furuncul antracoid; septicopiemie; diverse complicaii endocraniene.Tratamentul. Se aplic metode de tratament generale i locale.Metodele generale presupun tratarea afeciunilor endocrine, gastroenterale,vitaminoterapie, balneoterapie.Metode de tratament local. Se vor evita aciunile care ar putea traumatizategumentele din regiunea furunculului i din cele adiacente. Se recomandpansamente cu alcool rectificat, iar la deschiderea furunculului - aciuni pentrudrenarea coninutului acestuia (mee, tampon cu soluie hipertonic de soluiefiziologic). Se administreaz o terapie antimicrobian (antibiotice), antihistaminice,sedative, antitermice, antiedemice.

50. Rinita acut (coriza sau guturaiul). Anatomia patologic. n debutul bolii se dezvolt o vascularizaiepronunat, nlocuit apoi de o tumefiere edematoas a mucoasei. Capilarele sedilat.faza de debut acuzele subiective se manifest sub form deuscciune a foselor nazale, uneori a epifaringelui, indispoziie general, senzaiede frig, oboseal, cefalee, anorexie. Pruritul nazal, strnutul, obstrucia foselor, Se constat roeaa conjunctivelor, lcrimareai senzaia de ureche nfundat. Mucoasa devine turgescent, roie-uscat,cornetele hipertrofiate, lumenul inexistent.Infuza de stare, care dureaz aproximativ 5-6 zile, rinoreea din seroasdevine mucopurulent, glbuie, uneori cu stricturi sanguine. Fenomenele subiective,cefaleea, pruritul, strnutul, anosmia, hipoacuzia etc, dispar progresiv.Obiectiv, rinoscopic se constat o pituitar congestionat, hipertrofiat, cu secreiiabundente pe planeul foselor i pe suprafaa mucoasei.faza terminal, cu o durat de 2-A zile, simptomele sunt mult diminuate,dispar obstrucia nazal i secreia. Otoscopic fosele nazale revin la stareanormal.T r a t a m e n t u lcombaterea strii febrile;- combaterea strii de indispoziie;- prevenirea complicaiilor.1. Restabilirea permeabilitii foselor nazale se efectueaz cu unul dinvasoconstrictoarele enumerate n continuare:- Nafazolin, Oximetazolin

Toaleta foselor nazale: suflarea corect a nasului, aspiraia secreiilor nazalecu aspiratorul electric la aduli sau cu para de cauciuc la copii, spltura cavitilornazale

50.Rinita acut (coriza sau guturaiul).

Rinitele se intalnesc ca boli de sine statatoare sau insotesc unele, boli infectioase si virotice (gripa, rugeola, erizipel s.a.). Incidenta sporita a afectiunilor localizate in regiunea nazosinuzala se explica prin raspandirea pe larg a factorilor de mediu nocivi. intrucat in ultimii ani o serie de manifestari patologice cu localizare in regiunea nazosinuzala sunt greu de diagnosticat, pe langa metode clasice de investigatii se aplica si microendoscopia nazosinuzala, ultrasonografia, termografia, tomografia, explorarea mucoasei sinuzale la microscopul electronic, diagnosticul radiotopografic si rezonanta magnetica nucleara etc.

Rinita acuta banala -guturai, coriza: reprezinta una dintre cele mai frecvente boli din patologia umana, ce apare la toate virstele, avind caracter epidemic. Boala este initial virala, ulterior flora microbiana nazala devenind virulenta, transformind coriza in rinita mucopurulenta.Factori favorizanti ai rinitei acute: cauze de obstructie nazala, alergia nazala, frigul, umezeala, atmosfera poluata, scimbarile bruste de temperature, stresul, oboseala, tutunul, alcoolul,etc.Simptomatologia rinitei acute banale: - la debut se manifesta prin:cefalee, frisoane stranuturi, astenie mialgii, secretii nazale apoase, obstructie nazala, hiposmie-anosmie. - in stadiul urmator secretia devine mucopurulenta, iar simptomatologia generala scade in intensitate.Boala evolueaza de cele mai multe ori spre vindecare completa. Rareori se poate complica cu: sinuzite, otite, faringite, laringotraheobronsite, complicatii oculare.Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare( ibuprofen,diclofenac, etc.) antitermice( paracetamol), antalgice, antialergice, dezinfectante nasofaringiene( instilatii nazale de picaturi de vasoconstrictoare de 2-3 ori pe zi), antiseptice locale, vitaminoterapie, inhalatii, aerosoli.In caz de suprainfectie se administreaza antibiotic, de preferinta dupa efectuarea antibiogramei din secretiile nazale.Tratamentul igienodietetic presupune repauspat in camera aerisita, alimentatie usoara, bai calde la picioare, etc.51.Rinita cronic: etiologie, clasificarea, tabloul clinic, tratamentul.Se disting urmatoarele grupe de rinite cornice Clasificare: - rinita cronica banala: catarala, hipertrofica, atrophic- rinita cronica specifica din bolile infectocontagioase - rinita cronica micotica.Rinoscleromul, rinitele micotice, rinitele cronice specifice, rinitele alergice, polipoza nazala, rinitele vasomotorii dupa evolutie pot fi considerate rinite cronice. Tabloul clinic depinde de forma rinitei, de varsta bolnavului, de tratamentul aplicat si se caracterizeaza prin obstructie nazala, rinoree, hiposmie, algie de divers grad, uscaciune in nas (rinita atrofica banala si ozena), miros fetid din nas (ozena).Tratamentul este profilactic, medicamentos si chirurgical. Tratamentul conservator se va efectua in caz de rinite cronice forma calaraia, forma hipertrofica faza congestiva, forma hipotrofica banala, forma Litrofica simpla si ozena. Tratamentul conservator include: - anticongestionante (Nafazolina, Oximetazolina, Zetrizolina); - instilatii cu solutii dezinfectante de Colargol 2%; - aspirarea secretiilor; - spalaturi nazale cu solutie fiziologica de 0,9%; - aerozol cu cortizon; - emoliente si protectoare ale mucoasei nazale; - Finazol circa 0,5 cm unguent de 3-4 ori pe zi in fiecare fosa nazala; - Mentoclar, inhalatii: intr-un vas cu 0,5 litri apa fierbinte (65C) se introduc 2,5-5 ml (0,5-1 lingurita) Mentoclar. Bolnavul acopera capul cu un prosop si inhaleaza vaporii adanc cu gura deschisa sau prin nas timp de 5-10 min. Procedura se repeta de 2-3 ori pe zi. - cure sulfuroase in statiunea Govora sau Slanic-Moldova; - excluderea factorilor nocivi. Tratamentul ozenei consta in: - inlaturarea crustelor; - administrarea Streptomicinei local sub forma de comprese sau pulverizare; - vitaminoterapie generala; se administreaza vitamina A uleioasa in instilatii locale; - pcnsulatii ale mucoasei nazale cu solutia Lugol; - masajul mucoasei nazale; - ultrasonoterapia. in rinitele cronice hipertrofice in stadiul fibros (rinita ireversibila) tratamentul va fi chirurgical.

52.Ozena (rinita atrofic ozenoas): etiologie, diagnosticul diferenial cu rinita atrofic, tratamentul.Rinita cronica atrofica ozenoasa (ozena) Rinita cronica atrofica ozenoasa apare mai frecvent la femei, cu debut in perioada pubertatii. Afecteaza mai des rasa galbenaIn etiologia bolii au fost elaborate mai multe teorii ( anatomice, fiziologice, infectioase, metabolice, traumatice)Simptomatologie: obstructie nazala, senzatie de uscaciune, rinoree purulenta cronica fetida, cacosmie initial subiectiva apoi obiectiva,cefalee.La examinarea ORL se observa la nivelul foselor nazale cruste de culoare verde murder, fetide, mucoasa nazala este atrofiata, fragila; fosele nazale sint largi.Evolutia rinitei cronice atrofice ozenoase poate fi descendenta, cuprinzind faringele, laringele, traheea.Tratamentul medical in rinita cronica atrofica vizeaza:1.modificarea troficitatii mucoasei nazale prin: aerosoli cu apa de mare, apa termala, apa iodata; aeroterapie aplicarea de substante caustice chimice( glicerina iodata 1%), vitaminoterapie( vit. A, E, D2, PP)2. modificarea florei microbiene: pensulatii cu glicerina glucozata, aerosoli cu antibiotice,vaccinare.3.tonificarea starii generale: calciu, vitamine, proteinoterapieTratamentul chirurgical in rinita cronica atroficavizeaza eliminarea crustelor, combaterea formarii lor si micsorarea calibrului foselor nazale prin interventii la nivelul septului nazal, peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul planseului foselor nazale.53.Rinita vazomotorie: clasificarea, tabloul clinic, tratamentul. Rinita vasomotorie reprezinta inflamarea mucoasei foselor nazale prin tulburarea controlului fluxului sangvin de la acest nivel, rezultand vasodilatatie si edem al mucoasei. Mai poate fi denumita si rinita nonalergica, deoarece factorul declansator nu este alergic.Apare la orice varsta, dar este mai frecventa la adultul tanar. S-a observat ca persoanele diagnosticate cu rinita vasomotorie sunt predispuse spre anxietate si depresie.Cauzele pot fi de natura:ocupationala: la persoanele care lucreaza in mediu cu praf, vapori toxici;hormonala: la femei in sindromul premenstrual si in stari cu dezechilibru hormonal, prin ingrosarea mucoasei nazale); medicamentoasa: prin administrarea unor medicamente care scad tensiunea arteriala; senila: manifestata prin hidroree (secretie nazala apoasa, abundenta) indusa de frig; indusa de stres; de cauzarara: infectioasa, alimentara (fast-food), umiditate scazuta sau atmosfera uscata.Tabloul clinic este dat de urmatoarele semne si simptome: rinoree, obstructie nazala cu anosmie, stranut in salve, congestia mucoasei nazale. Exacerbarea simptomelor este produsa de aerul rece, mirosurile tari, alte substante volatile iritante, stresul.Examenul clinic: la examinarea foselor nazale prin rinoscopia anterioara, mucoasa este violacee, secretanda, edematiata sau in unele cazuri doar o simpla congestie a acesteia. Se poate evidentia deviatia septului nazal, hipertrofia cornetelor nazale inferioare si mijlocii, urmand ca acestea sa fie tratate chirurgical.Evolutia bolii este ondulanta, in pusee, pe parcursul mai multor luni, cu remitere partiala sau totala dupa indepartarea factorului declansator.Diagnosticul diferential se face cu: rinita alergica la care factorul declansator este alergenic, cu participarea sistemului imun umoral, in speta IgE; tabloul clinic este asemanator in cele doua boli; infectiile de tract respirator superior: sinuzite, faringite, amigdalite, viroze;polipoza rinosinusala.Tratamentul este de doua tipuri: medicamentos si chirurgical.1. medicamentos: vasoconstrictoarele locale:- bromura de ipratropium Atrovent spray nazal 0,03% 2 puffuri/zi, max 3 zile corticosteroizi topici antihistaminice: cromoglicat disodic Intal spray nazal 40mg/ml 1puff x3-4/zi imunstimulare nespecifica intre crize Cantastim 1ml (conform schemei), Broncho-Vaxom, Ribomunil.2. chirurgical:indicatii: - rinita vasomotorie refractara la tratamentul medicamentos la fumatori -corectarea: deviatiei de sept nazal - hipertrofiei cornetelor nazalemetode: - rezectie submucoasa a septului nazal - termoterapie radiofrecventa bipolara aplicata submucos pe cornetele nazale inferioare54.Polinozele.Polinoza reprezinta o alergie la polenul diferitelor plante. Polenul se transmite pe caleea aerului si provoaca, la contactul cu mucoasa nazala sau oculara, o reactie alergica imediata (de tip 1).Simptomatologia se manifesta de obicei sezonier si cedeaza in perioadele cu ploaie. Etiologie Polinoza poate fi declansata de polenul diferitelor tipuri de plante, cum ar fi: graminee (secara), ierburi, pomi (mesteacan, stejar), arbusti (alunul) si plante medicinale (pelinul negru). In functie de perioadele de polenizarea ale acestor plante, polinoza poate sa apara de mai multe ori pe an. De obicei polinoza se asociaza si cu o reactie incrucisata la alimente care contin proteine a caror structura moleculara e similara cu a alergenului polen. Se intampla adesea ca persoanele alergice la polenul de mesteacan, de exemplu, sa reactioneze alergic si la alune.Simptomele tipice din polinoza sunt : lacrimarea, senzatia de arsura la nivel lacrimal, stranut, rinoree, nas infundat, tuse, gat iritat, reactii alergice ale pielii (inflamari si roseata). Pot sa apara de asemenea probleme de concentrare si de somn. Cazurile grave se asociaza cu dispnee si pot duce la astm bronsic de etiologie alergica. Riscul persoanelor alergice la polen de a se imbolnavi de astm este 3 ori mai mare decat al celor non-alergice. In paralel cu reactiile alergice specifice, polinoza poate determina si o hipersensibilitate nazala fata de factori iritanti nespecifici cum ar fi fumul de tigara, praf, substante mirositoare, schimbari de termperatura, care se manifesta prin stranut TratamentPrima atitudine terapeutica in polinoza este evitarea, pe cat posibil, a contactului cu factorul alergen. Dat fiind faptul ca polenul se poate transmite pe distante kilometrice pe calea aerului, aceasta masura profilactica poate fi greu de realizat. Una din metodele anevoioase de prevenire a polinozei o constituie voiajul in acele zone climatice care nu corespund cu locul de resedinta in privinta perioadelor de inflorire. Incidenta alergenilor este mai mica in tinuturile muntoase si la mare.Pentru ameliorarea simptomelor acute din polinoza se adminstreaza antihistaminice cu actiune rapida, solutii de glucocorticoizi si corticoterapie inhalatorie. Singurul tratament etiologic il reprezinta hiposensibilizarea. Unele produse cosmetice care contin Dexpantenol, uree sau aloe vera pot ameliora unele reactii alergice la nivelul pielii: senzatiile de arsura si urticaria. Evolutie Polinoza ramane de regula toata viata. Netratata, alergia poate migra de la nivelul cailor respiratorii superioare si al conjunctivei oculare la nivelul cailor aeriene inferioare, cauzand simptome astmatice. Preventie Odata ce se stie natura alergenului, exista mai multe metode de prevenire a unui atac de polinoza:Incercati sa evitati campiile inflorite sau aleele cu mesteceni si informati-va in legatura cu incarcatura de polen a aerului;Obisnuiti-va sa va spalati parul inainte de culcare si nu lasati articole de imbracaminte in dormitor, pentru a evita transportul polenului in camera de dormit.

55.Corpii strini nasali. Rinolitul.Pot fi exogeni sau endogeni, cei exogeni patrunzand accidental in fosa nazala si sunt intalniti aproape in exclusivitate la copii mici. Sunt foarte variati, imaginatia pacientului fiind hotaratoare: de la jucarii de plastic, musama, nasturi, pina la boabe de fasole, de porumb etc. Cei endogeni sunt mai rari, se intalnesc mai ales la adulti si de obicei au o structura calcaroasa si se numesc rinoliti.Simptomatologia corpilor straini intranazali se caracterizeaza prin obstructie respiratorie nazala cel mai frecvent unilaterala asociata cu rinoree purulenta, fetida.Diagnosticul este sustinut de simptomatologia descrisa si de examenului rinoscopic, care dupa aspirarea secretilor purulente si o eventuala vasoconstrictie locala, evidentiaza corpul strain.Tratamentul consta in extragerea corpului strain cu ajutorul penselor sau a unor instrumente agatatoare, tip croseta. Este contraindicata manevra de impingere a corpului strain in rinofaringe, intrucat de aici el poate fi aspirat, accident foarte grav. In cazul corpiilor straini narinari, usor vizibili, medicul de familie poate efectua extractia acestora prin comprimarea narinei.In cazul corpilor straini nazali profunzi, greu diagnosticabili, sau care au depasit narina (limen nasi), pacinetul se indruma la medicul specialist ORL.

56.Hematomul i abcesul septului nazal, clinica i tratamentul.Hematomul septal, apare de obicei in urma unui traumatism nazal cu fractura septului, in care se produce acumularea de sange intre septul cartilaginos fracturat si pericondrul supraiacent.Clinic se manifesta ca o bombare bilaterala a septului, cu obstructia foselor nazale. Tratamentul consta in evacuarea hematomului si administrarea de antibiotice pentru prevenirea suprainfectiei bacteriene, complicatie ce ar duce la transformarea hematomului septal in abces septal. Aceasta complicatie impune administrarea de antibiotice si evacuarea abcesului prin incizia mucoasei nazale de ambele fete ale septului. Aceste cai de drenaj ale abcesului trebuie sa fie in planuri diferite, decalate pentru a preveni aparitia perforatiei septale. Netratat abcesul septal, se poate complica cu condrita septului, a carui vindecare duce la deformarea piramidei nazale, sau in cazuri de agresivitate crescuta a germenilor patogeni la instalarea unei tromboze de sinus cavernos, datorita propagarii infectiei prin intermediul venei oftalmice.

57.Hemoragia nazal (epistaxisul): etiologie i tratamentul.Epistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de cruste.Exista doua tipuri de epistaxis, anterior si posterior, in functie de locul de origine al sangerarii. Daca epistaxisul este anterior sangerarea provine din septul inferior (peretele ce desparte cele doua fose nazale). Numita si zona Little aceasta parte a nasului contine o vascularizatie bogata care poate fi usor lezata.Principalele cauze ale epistaxisului anterior sunt:- zgarierea mucoasei nazale datorita unei unghii ascutite- suflarea cu putere a nasului- o lovitura usoara in nas- raceala sau gripa- nas infundat sau uscat, determinate de obicei de o infectie- altitudinea mare- folosirea excesiva a decongestionantilor nazali- folosirea excesiva a cocainei.De cele mai multe ori copiii au epistaxis anterior care poate fi tratat cu usurinta la domiciliu.Tratament chirurgical pentru epistaxisul recurentO procedura minora de cauterizare a locului de unde se produce sangerarea poate avea succes in oprirea epistaxisului recurent. Aceasta procedura implica atingerea zonei sangerande cu un tampon de vata imbibat cu o substanta chimica coroziva. Daca pacientul prezinta vase de sange care sangereaza se poate interveni prin chirurgie endoscopica (folosind instrumente foarte fine) pentru a lega capetele vaselor si a opri sangerarea.Daca vasul care sangereaza este posterior sau este dificil de compresat, poate fi necesara chirurgia majora. Exista cazuri rare in care este necesara ligaturarea unei artere principale care vascularizeaza fosele nazale.Daca pacientul prezinta deviatie de sept nazal, poate fi necesara interventia de corectare.

58.Traumatismele nasului i a sinusurilor paranazale. Studierea acestor afectiuni are o mare importanta deoarece in ultimul timp se observa o crestere a incidentei lor. In majoritatea cazurilor ele necesita asistenta medicala de urgenta. Cazurile netratate la timp suscita ulterior o rinoplastie, care este greu de realizat si nu totdeauna reuseste. Mai mult ca atat, traumele rinosinusogene in majoritatea cazurilor sunt insotite si de alte afectiuni. Etiologia si patogenia. Nasul, din cauza pozitiei sale destul de proeminenta pe masivul craniofacial, este adesea expus diverselor traume. La copii acestraume sunt destul de frecvente, insa consecintele lor imediate nu sunt grave,deoarece nasul nu este inca osificat. in schimb urmarile tardive uneori sunt grave. La adulti aceste traume de asemenea sunt frecvente si in majoritateacazurilor sunt legate de accidente de munca, transport, sport (fotbal, box, rugbischi, motociclism etc). La barbati traumele nazale se intalnesc mai des decat la femei. Simptomatologia. Bolnavii prezinta diverse plangeri in functie de forma raumatismului si alte circumstante. Simptomele pot fi locale si generale. Cele generale se manifesta prin: dureri, slabiciuni, paloarea fetei, hemoragii etc. in raumatisme grave simptomatologia este mult mai accentuata si mai periculoasa. Bolnavii in aceste cazuri suporta o comotie cerebrala, lipotemie. Din simptomele locale mentionam: epistaxis, tumefactie, echimoze. Plaga are o forma zdrobita, taiata, piramida nazala deformata, mai ales in fractura oaselor nazale. La unii bolnavi se poate constata emfizem subcutanat, crepitatiosoase etc. Prin rinoscopia anterioara se exploreaza starea foselor nazale. Acestea pot fi permeabile ori obturate cu cheaguri de sange; septul nazal poatfi deplasat ca unnare a traumei sau hematomului. Lezarea sau turgescentcornetelor nazale poate provoca obstruarea foselor nazale. Un simptom importanconstituie scurgerea de lichid cefalorahidian din fosele nazale. Pentru precizarea diagnosticului este necesar sa se faca radiografia nasului din fata si din profil. Multitudinea de simptome pot fi incluse in trei sindroame: dureri, hemoragii, dereglari functionale. Acuitatea acestora determina tactica medicala. Tratamentul are ca scop combaterea socului, hemoragiei, prelucrarea plagii. Aceste manipulari vor fi efectuate de catre medicul O.R.L. de garda, impreuna cu chirurgii ori alti specialisti de garda. insa, in majoritatea cazurilor, examenul primar al acestor bolnavi este efectuat de catre medicul de familie si deci el va fi acela care va acorda asistenta medicala de urgenta. Este important de a retine ca prelucrarea plagii trebuie facuta cat mai devreme posibil, cat mai econom si mai amplu. Folosind diverse manevre extra- si intranazale, se vor repune in pozitie anatomica normala capetele osoase sau cartilaginoase fracturate.

59.Osteomielita acut a maxilarului la sugar. Osteomielita sugarilor si copiilor mici este cauzata de obicei de infectii rinogene si otice: rinitele supurate si sinuzitele se complica cu osteomielita, deoarece cavitatile sinusale nefiind dezvoltate, osul poate fi invadat mai usorIn maxilare sunt implantati dintii, care foarte frecvent au focare septice acute si cronice si pot astfel insamanta osul; maxilarele au rapoarte stranse cu cavitatea bucala, fosele nazale, sinusurile maxilare, de la care infectia se poate propaga la os; maxilarele sunt acoperite in mare parte cu o mucoasa aderenta, astfel incat leziunile septice traumatice sau patologice pot infecta direct osul; maxilarele sufera o serie de procese de transformare continua, prin formarea si eruptia dintilor, astfel incat terenul devine favorabil pentru apelul infectiilor generale.

60.Sinuzitele acute: etiopatogenie, clasificarea.Sinuzita acuta dureaza de obicei sub patru saptamani. Ea se manifesta ca o infectie a tractului respirator superior, in general de origine virala. Suprafetele tesuturilor distruse din punct de vedere viral sunt, dupa aceea, infectate de bacterii, cel mai des acestea fiind Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis precum si Staphylococcus aureus. Alti patogeni de tip bacterial includ specii de streptococi, bacterii anaerobe si, mai rar, bacterii negative din perspectiva retinerii unor anumite substante (ce au rol important in indicatorii pH-ului). In mod normal organismul este rezistent la streptococi si alte bacterii, dar in conditii de imunitate scazuta acestea pot produce infectii in sinusuri. O alta posibila cauza a sinuzitei pot fi problemele stomatologice care afecteaza sinusul maxilarului. Episoadele acute ale sinuzitei pot fi cauzate uneori de infectii ale ciupercilor. Pacientii ce sufera de diabet sau alte deficiente ale sistemului imunitar (cum ar fi virusul HIV) au risc crescut de a suferi de episoade recurente de sinuzita acuta.

61.Inflamaia acut a sinusului maxilar.Este o boala conditionata de inflamatia mucoasei sinusului maxilar. Simptomatologia. Bolnavii acuza o senzatie de plenitudine nazosinuzala, de tensiune, durere localizata la nivelul fosei canine, hemifetei. Durerea are un caracter periodic, cu intensitate si durata diferita, provocata de nevrita infiamatorie trigeminala. Acumularea exsudatului in sinus de asemenea poate genera durere. Dereglarile de olfactie (hiposmia) sunt o consecinta a afectarii terminatiilor nervoase ale nervului olfactiv si a insuficientei respiratiei nazale care micsoreaza aportul aerian al moleculelor odorivectoare. Bolnavii au o voce nazonata, ca urmare a edemului, infiltratiei si hipertrofiei cornetelor nazale. Rinoscopic se stabileste ca mucoasa nazala este hiperemiata, edematiata, in fosa nazala (proces unilateral) sau in fosele nazale (proces bilateral), in meatul nazal mijlociu - acumulari de puroi de culoare galben-verzuie, mai abundente dimineata la trecerea in pozitie ortostatica. Obstructia nazala, consecinta a congestiei mucoasei, infiltratiei si edemului ei, duc la blocarea meaturilor. La inceput obstructia nazala este unilaterala, apoi devine bilaterala. Insuficienta respiratiei nazale este mai accentuata noaptea, din care cauza bolnavii au un somn nelinistit si de scurta durata. Acesti bolnavi de multe ori trec la respiratie bucala. Hiperemia si congestia mucoasei nazale duc la ruperea capilarelor, urmata de epistaxis. Functional la acesti bolnavi se stabileste insuficienta respiratorie nazala uni- sau bilaterala, hiposmie, hipoacuzie, lacrimatie, fotofobie si hipog-nezie. Simptome generale: febra, cefalee, nevralgii ale fetei, inapetenta, tuse. Deosebim cateva forme clinice de sinuzita maxilara: Sinuzita rinogena (rinopatica) si odontogena. Forma catarala, exsudativa seroasa, supurata, alergica, osteitica, ulcero-necrotica, proliferativa. Forma supraacuta, acuta si subacuta. Diagnosticul diferential se va face cu: - Sinuzita maxilara cronica. - Sinuzita etmoidala acuta si cronica. - Sinuzita frontala acuta. - Sinuzita sfenoidala acuta. - Nevralgia trigemino-faciala esentiala. - Corpi straini nazali ignorati. - Chistul paradentar. - Gingivoperiostita maxilara. Sinuzita maxilara acuta poate sa evolueze spre: vindecare; cronicizare; complicare. Tratamentul are ca scop combaterea durerii, febrei, atenuarea congestiei mucoasei nazale. Se vor administra antibiotice, in functie de antibiograma, antihistaminice, antiinflamatoare. Sunt indicate procedurile fizioterapice: inhalatii, raze ultraviolete si de frecventa inalta.

62.Inflamaia cronic a sinusului maxilar.Sinuzita maxilara cronica Este o inflamatie cronica a mucoasei sinusului maxilar. Se intalneste cu aceeasi frecventa la ambele sexe. Majoritatea datelor statistice arata ca peste 40-60% din totalul sinuzitelor cronice sunt maxiloetmoidite. Etiopatogenia.De cele mai multe ori aceasta forma de sinuzita maxilara este generata de actiunea mai multor factori favorizanti cum ar fi: vegetatiile adenoide,adenoidita acuta si cronica, rinitele acute si cronice, deviatia de sept nazal, avitaminoza, tulburarile metabolice, conditiile structural-anatomice ale cavitatilor sinusurilor maxilare, scaderea imunitatii locale si generale, noxe de productie etc. in majoritatea cazurilor sinuzita maxilara cronica se instaleaza dupa o rinita sau sinuzita maxilara acuta netratata sau tratata insuficient, sub influenta altor factori nocivi. Simptomatologia. Bolnavii acuza cefalee accentuata din partea sinusului afectat, obstructie nazala, rinoree purulenta cu un puroi gros, galben sau verde. Rinoscopia anterioara stabileste o rinoree uni- sau bilaterala franc purulenta pe planseul fosei nazale sau in meatul mijlociu. Diagnosticul se bazeaza pe analiza foarte minutioasa a anamnezei, tabloul clinic, rezultatelor rinoscopiei, metodelor auxiliare de investigatie descrise isinuzitele acute. Tratamentul este dificil, deoarece fortele de rezistenta ale organismului sunt diminuate, modificarile mucoasei, iar uneori si cele ale peretilor ososi, devin ireversibile. Se cere o atentie deosebita in aprecierea justa a rolului altor factori in evolutia bolii si anihilarea actiunii lor (cariesul dentar, alergia, devierile de sept nazal, patologia nazofaringelui, prezenta altor boli, dezechilibrul imunologic etc)Tratamentul medical este acelasi ca si in sinuzitele acute. Suplimentar se efectueaza drenarea sinusului cu un tub de polietilena (Edinac) prin care se pot face spalaturi sinuzale cotidiene. Scopul principal al tratamentului chirurgical consta in deschiderea sinusului,indepartarea tuturor modificarilor patologice locale si formarea unei stome largi cu fosele nazale pentru eliminarea libera a continutului patologic al sinusului. Tratamentul chirurgical se poate efectua prin metode endoscopicmicrochirurgicale si prin metode chirurgicale radicale. Prin metode endoscopice microchirurgicale se efectueaza punctionarea unui chist, ablatia unui granulom, deschiderea larga a sinusului maxilar la nivelul meatului inferior cu drenaj temporar larg. in aceste cazuri este utilizata tehnicamedicala respectiva: sinusoscopul, microscopul etc. Prin metode chirurgicale radicale se deschide larg sinusul maxilar afectase chiureteaza si se inlatura toate procesele patologice si se efectueaza o anasto-

63.Frontita acut i cea cronic.Frontita acuta Constituie o afectiune inflamatorie acuta a mucoasei sinusului frontal. Etiopatogenia este comuna cu cea a sinuziteor descrise anterior. Tabloul clinic si evolutia bolii. Bolnavii acuza insuficienta respiratorie nazala uni- sau bilaterala in functie de raspandirea procesului inflamator; senzatie de plenitudine, de tensiune intranazala si frontoorbitopalpebrala; eliminari nazale, uneori abundente, de diferit caracter. Rinoscopic se constata ca mucoasa nazala este infiltrata, hiperemiata si edematiata. In meatul nazal mijlociu este puroi, cornetele nazale sunt marite in volum. Frontita acuta, ca si celelalte sinuzite, poate evolua spre vindecare, cronicizare sau poate genera complicatii. Tratamentul este medicamentos. Se administreaza antibiotice, antiseptice, anticongestionante, antiflogistice, antialergice si analgezice. Pentru evitarea complicatiilor se va aplica un tratament mixt, medico-chirurgical, prin practicareatrepanopunctiei sinusului frontal.Frontita cronicaEste o afectiune cronica caracterizata printr-o inflamatie cronica a mucoasei cavitatii sinusului frontal care dureaza mai mult de 3 luni. Factorii predispozanti si etiopatogeni sunt comuni cu ale altor forme de sinuzita. Tabloul clinic se manifesta prin respiratie nazala insuficienta, cefalee, dureri in regiunea sinusului afectat, rinoree mucopurulenta, purulenta franc. La palparea tegumentelor peretelui anterior si anteroinferior se stabileste sindromul algic. Endonazal se observa reducerea impermeabilitatii fosei sau a foselor nazale (daca procesul este bilateral), prezenta secretiilor purulente in meatul nazal mediu, tumefactiei si hiperemiei mucoasei nazale. La precizarea diagnosticului, in afara de anamneza, se va lua in considerare tabloul clinic si rezultatele investigatiilor suplimentare (radiografia, tomografia computerizata etc). Punctia sinusului frontal, ca de altfel si cateterizarea lui, confirma sau infirma diagnosticul.

64.Etmoidita acut i cea cronic.Inflamatie acuta a sinusurilor etmoidului. Etmoidita atinge mai ales copiii intre 2 si 4 ani. Ea este datorata unei infectii rinofaringiene care urca in canalele prin care sinusurile comunica cu fosele nazale. Ea se traduce printr-o afectare grava a starii generale (febra, deprimare), o scurgere de puroi prin nas, un edem progresiv al pleoapelor incepand cu unghiul intern al ochiului. Infectia risca sa evolueze rapid, intinzandu-se in jurul globilor oculari (risc de cecitate ulterioara) sau catre meninge si creier. Copilul trebuie sa fie spitalizat de urgenta. Tratamentul se bazeaza pe administrarea de antibiotice pe cale intravenoasa.Etmoidita cronica Este o boala cronica conditionata de inflamatia cronica a mucoasei celulelor sinusului etmoidal. Etiopatogenia este comuna cu a sinuzitelor maxilare cronice, specifice fiind urmatoarele: Se intalneste cu mult mai frecvent decat este diagnosticata. In majoritatea cazurilor evolueaza concomitent cu sinuzita maxilara, frontala sau sfenoidala. Se intalneste cu aceeasi frecventa atat la copii cat si la maturi. Semiologia etmoiditei cronice nu este accentuata, asemanandu-se cu ale altor forme de sinuzite sau rinite, ceea ce pe de o parte conditioneaza erorile de diagnostic, iar pe de alta parte face ca aceste sinuzite sa ramana nediagnosticate. Semnele subiective: durere in regiunea unghiului internai orbitei; insuficienta respiratorie nazala de diferit grad; hiposmie, hipoacuzie; rinoree mucopurulenta sau purulenta franc; tensiunea intranazala si in regiunea proiectiei etmoidului; cefalee, incapacitate de munca, insomnie, inapetenta. La palparea regiunii sinusului etmoidal (la compresia cu degetul pe osul lacrimal, pe partile moi ale unghiului intern al orbitei) se stabileste hipersensibilitate. Rinoscopic se constata ingustarea lumenului foselor nazale din cauza hipertrofiei, infiltratiei si edemului cornetelor nazale. Puroiul se depisteaza ori in meatul nazal mijlociu, ori superior si in rinofaringe. Diagnosticul se bazeaza pe anamneza, tabloul clinic si pe rezultatele examenului paraclinic. Tratamentul poate fi medical si chirurgical, si are ca scop restabilirea respiratiei nazale, combaterea durerii, administrarea preparatelor antiinfectioase (antibiotice), antihistaminice, vitamine. Indicatii pentru interventii chirurgicale servesc complicatiile orbitale, endocraniene, polipoza nazala, toxiinfectiile la distanta, esecul tratamentului conservator.

65.Complicaiile intraorbitale ale sinuzitelor, cile de rspndire a infecieiIntroducerea antibioticelor cu spectru larg a redus substantial incidenta complicatiilor sinusitelor. Cu toate acestea, infectia sinusala se poate extinde catre orbita sau endocraniu, con