EXAMENUL DE ATESTAT

LICEUL TEHNOLOGIC „N. BĂLCESCU”

OLTENIŢA

EXAMENUL DE ATESTAT an şcolar 2014-2015

Calificarea profesională

TEHNICIAN ÎN TRANSPORTURI

Tema:

A.METODE DE ÎNREGISTRARE ŞI VERIFICARE A ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE DE CONDUCĂTORUL

AUTO. B.ÎNTREŢINEREA,DEFECŢIUNILE ŞI REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE A AUTOVEHICULELOR.

Autor:

Clasa

Îndrumator

atestat, Profesor inginer

2015

1

EXAMENUL DE ATESTAT

CUPRINSUL

Tema 1

Cuprins 2

1.Argument 3

Examenul de certificare a competentelor profesionale 5

A.Metode de inregistrare si verificare a activitatii desfasurate de

conducatorul auto 6

A.1.Tahograful 6

A.1.1.Descrierea tahografului 7

A.2.Descrierea diagramei tahograf 9

A.2.1.Defectiuni in functionare 11

A.2.2.Metodologia de control 12

B1.Instalatia de racire cu aer 16

B1.1.Destinatia si partile componente 16

B1.2.Racirea directa 17

B1.3.Intretinerea, defectele in exploatare si repararea instalatiei de racire 19

B1.3.1.Intretinerea instalatiei de racire 19

B2.Instalatia de racire cu apa 20

B2.1.Destinatia si partile componente 20

B2.2. Intretinerea, defectele in exploatare si repararea instalatiei de racire 28

B2.2.1.Intertinerea instalatiei de racire 28

B2.3.Defectele in exploatare ale instalatiei 30

B2.4.Repararea instalatiei de racire 34

Anexe 35

Bibliografie 36

2

EXAMENUL DE ATESTAT

1.ARGUMENT Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cunoştinţe,

deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesoinale flexibile catre meserii inrudite.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.

Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.

Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie

Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi, cu-noştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presu-pune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei echipe.

Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nivelul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativita-tea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Proiectul implica elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale in domeniul tehnic.

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :

1. Comunicare si iteratie. 2. Asigurarea calitatii. 3. Igiena si securitatea muncii. 4. Lucrul in echipa. 5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

In prima parte a proiectului(A), „METODE DE ÎNREGISTRARE ŞI VERIFICARE A ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE DE CONDUCĂTORUL AUTO” se prezinta descrierea si functionarea tahografului, ca mijloc de baza in activitatea de inregistrare si verificare.

3

EXAMENUL DE ATESTAT

Proiectul , in partea a doua(B1) „INSTALATIA DE RACIRE CU AER”evidentiaza principiul de functionare al acestui tip de instalatie.

Lucrarea prezinta aspectele principale ale functionarii instalatiei de racire cu aer si evidentiaza caracteristici functionale diferentiate pentru fiecare element component al instala-tiei.

Proiectul, in partea a doua(B2),„INSTALATIA DE RACIRE CU APA”evidentiaza principiul de functionare al acestui tip de instalatie.

Lucrarea prezinta aspectele principale ale functionarii instalatiei de racire cu apa si evidentiaza caracteristici functionale diferentiate pentru fiecare element component al instala-tiei.

Realizarea proiectului atinge o serie de competente tehnice generale dar si competente specifice. Unitatile de competenta care se regasesc in lucrare sunt:

1. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei 2. Lucrul in echipa 3. Utilizarea si interpretarea documentatiei tehnologice.

Exploatează baze de date. Prezintă informaţii incluzând text, numere şi imagini. Comunică prin Internet. Identifică sarcinile şi resursele necesare pentru atingerea obiectivelor. Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor. Interpretează informaţii înscrise în desenele de ansamblu Interpretează desene speciale Aplică informaţiile din documentaţia tehnică în activitatea practică

EXAMENUL DE CERTIFICARE

A COMPETENTELOR PROFESIONALE

NR. CRT.

TITLUL UNITĂŢII DE COMPETENŢĂ COMPETENŢE

1. Comunicare şi nu-meraţie

1. Formulează opinii personale pe o temă dată 2. Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative 3. Citeşte şi utilizează documente scrise în limbaj de specialita-

te 4. Prelucrează şi interpretează grafic rezultatele obţinute pe o

sarcină dată

2. Utilizarea calculato-rului şi prelucrarea

informaţiei

1. Exploatează baze de date 2. Prezintă informaţii incluzând text, numere şi imagini 3. Comunică prin Internet

3. Comunicare în limba modernă

1. Receptează mesaje orale 2. Receptează mesaje scrise 3. Exprimă mesaje orale 4. Exprimă mesaje scrise 5. Participă la conversaţii

4. Asigurarea calităţii 1. Aplică normele de calitate în domeniul de activitate 2. Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii.

5. Dezvoltare personală 1. Analizează caracteristicile personale şi factorii implicaţi în

4

EXAMENUL DE ATESTAT

NR. CRT.

TITLUL UNITĂŢII DE COMPETENŢĂ COMPETENŢE

în scopul obţinerii performanţei

dezvoltarea carierei 2. Exprimă opţiuni privind traseul personal de educaţie şi for-

mare profesională

6. Igiena şi securitatea muncii

1. Aplică legislaţia şi reglementările privind securitatea şi să-nătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendii-lor

2. Ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă

7. Lucrul în echipă

1. Identifică sarcinile şi resursele necesare pentru atingerea obiectivelor

2. Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă 3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcini-

lor

8. Documentaţia tehni-că

1. Execută desene de ansamblu 2. Citeşte desene de execuţie 3. Interpretează planuri de operaţii

9. Sisteme de mente-nanţă

1. Specifica lucrările curente de întreţinere ale motorului 2. Efectuează operaţii pregătitoare in vederea reviziilor 3. Efectuează lucrări de revizie tehnica

10. Utilizarea fluidelor în motoare

1. Stabileşte tipul de combustibil în funcţie de tipul motorului 2. Selectează uleiurile de motor în funcţie de condiţiile de ex-

ploatare 3. Stabileşte fluidele de răcire 4. Respectă normele de prevenire şi de stingere a incendiilor,

de protecţia muncii şi a mediului la manipularea fluidelor de lucru

11. Determinarea şi mă-surarea uzurilor

1. Interpretează diagrama de uzură si caracterizează fenomenul 2. Identifică tipurile de uzuri şi factorii determinanţi 3. Efectuează măsurători pentru determinarea gradului de uzu-

ră

12.

Asamblarea elemen-telor mecanice ale

mijloacelor de tran-sport

1. Identifică elementele de asamblare din construcţia mijlocu-lui de transport.

2. Analizează structura asamblărilor din construcţia mijlocului de transport

3. Asamblează elementele structurale ale mijlocului de tran-sport.

13.

Exploatarea insta-laţiilor electrice ale mijlocului de tran-

sport

1. Identifică componentele instalaţiilor electrice de pe mijlocul de transport.

2. Defineşte rolul funcţional al componentelor electrice şi elec-tronice în cadrul instalaţiei.

3. Compară variantele constructive ale componentelor şi insta-laţiilor electrice ale mijlocului de transport.

4. Aplică prescripţiile privind exploatarea instalaţiilor electrice de pe mijlocul de transport.

14. Conducerea auto-mobilului

1. Manevrează automobilul în timpul serviciului. 2. Precizează regulile de circulaţie pe drumurile publice con-

form legislaţiei în vigoare. 3. Aplică regulile de circulaţie în practica conducerii autove-

5

EXAMENUL DE ATESTAT

NR. CRT.

TITLUL UNITĂŢII DE COMPETENŢĂ COMPETENŢE

hiculelor. 4. Aplică regulile de prim ajutor în cazul accidentelor rutiere.

15. Construcţia şi

funcţionarea auto-mobilului

1. Precizează rolul echipamentelor automobilului. 2. Descrie construcţia echipamentelor automobilului. 3. Descrie funcţionarea echipamentelor automobilului. 4. Compară variantele constructive ale componentelor auto-

mobilului.

16. Întreţinerea şi repa-rarea automobilului

1. Alege mijloacele necesare executării operaţiilor de întreţine-re şi reparare a automobilelor.

2. Execută operaţii de întreţinere a automobilelor. 3. Execută operaţii de reparare a automobilelor

17. Diagnosticarea

funcţionării automo-bilului

1. Specifică defectele posibile ale componentelor automobilu-lui şi cauzele apariţiei acestora

2. Precizează parametrii de stare şi parametrii de diagnosticare pentru fiecare componentă auto.

3. Alege metode şi mijloace folosite la diagnosticarea compo-nentelor auto.

4. Utilizează tehnici şi tehnologii de control, verificare şi mă-surare pentru stabilirea diagnosticului.

A.METODE DE ÎNREGISTRARE ŞI VERIFICARE

A ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE DE

CONDUCĂTORUL AUTO. A1.TAHOGRAFUL Tahograful este un aparat de control şi înregistrare, care conţine un indicator de viteze, un contor pentru kilometrii parcurşi şi un aparat de înregistrare care marchează pe diagramă: kilometri parcurşi, timpul de mers şi de staţionare a autovehiculului, viteza momentană în dependenţă de timp, precum şi ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul la începutul şi sfârşitul activităţii de transport, cât şi în timpul desfăşurării acesteia.

Tahograful contribuie la creşterea securităţii circulaţiei pe şosele, face mai economică exploatarea autovehiculelor, permite simplificarea evidenţelor de exploatare şi constituie o bază sigură şi corectă de urmărire a activităţii şoferului şi autovehiculului.

Tahograful este un martor sigur în caz de accident, deoarece de multe ori depoziţiile martorilor diferă mai ales în aprecierea subiectivă a vitezei, care, pentru stabilirea vinovăţiei, este adesea cea mai importantă, înregistrările furnizate de aparat permit însă stabilirea cu pre-cizie a vitezei înaintea accidentului şi eventual după accident, precum şi momentul precis când s-a produs acesta

A.1.1.Descrierea şi funcţionarea tahografului

Tahograful se compune din următoarele grupuri de mecanisme şi piese :

6

EXAMENUL DE ATESTAT

1. Placa de bază — pe care sunt montate : mecanismele de înregistrare a vitezei, dis-tanţei parcurse, timpului de circulaţie şi staţionare, precum şi transmisia contorului kilometric, contactele becului de semnalizare a vitezei maxime prestabilite, placa cu borne pentru conec-tarea la sursa de curent electric şi priza pentru cuplarea cablului de antrenare (cablu ds kilo-metraj).

2. Carcasa — o piesă turnată de formă cilindrică, pe care se fixează : placa de bază, contorul kilometric şi cuţitul pentru crestarea pe diagramă a diferitelor momente în care se închide sau se deschide aparatul. Pe flanşa carcasei este prevăzut un adaos de turnare pentru fixarea capacului şi scobitura pentru clichetul încuietorii.

3. Capacul — fixat de carcasă printr-o balama. Pe acesta sunt fixate mecanismul ceasornic, indicatorul de viteză, diagrama de înregistrare, încuietoarea, becurile pentru ilu-minarea cadranului, becul de semnalizare a vitezei maxime prestabilite şi cadranul.

Funcţionarea tahografului se realizează cu ajutorul unui arbore flexibil (cablu de kilo-metraj), care asigură transmiterea mişcării de la cutia de viteze a autovehiculului, la aparatul propriu-zis.

a) Mecanismul pentru măsurarea şi înregistrarea vitezei.

Funcţionează pe principiul variaţiei forţei centrifuge în funcţie de turaţie.

De la cablul flexibil mişcarea este transmisă la un regulator centrifugal, care acţionea-ză atât un ac indicator care arată pe cadran viteza de circulaţie în orice moment cât şi o peniţă de înregistrare, care trasează pe diagrama de înregistrare, viteza cu care a circulat autovehicu-lul (fig.1)

Fig.1. Înregistrarea pe diagramă a vitezei

b) Mecanismul pentru măsurarea şi înregistrarea distanţei parcurse

De Ia cablul flexibil mişcarea este transmisă la un mecanism cu camă care acţionează o peniţă de înregistrare ce trasează pe diagramă o linie frântă ca în figura 2.

7

EXAMENUL DE ATESTAT

Forma camei este aleasă astfel încât înălţimea înregistrării de 1 mm corespunde unei distanţe parcurse de 1 km, înălţimea unui segment de înregistrare este de 5 mm reprezentând 5 km parcurşi. La o rotaţie completă a camei, peniţa trasează pe diagramă două segmente de linie frântă, ceea ce corespunde cu o distanţă de 10 km parcurşi. Acţionarea contorului kilo-metric este asigurată tot de către cablul de antrenare de la came, mişcarea se transmite la un mecanism cu clichet care acţionează tamburii cu cifre. O cifră a primului tambur corespunde distanţei de 100 m parcurşi. Capacitatea totală a controlului este de 9 999,9 km

c) Mecanismul pentru înregistrarea timpului în circulaţie şi staţionare

Este un vibrator format dintr-o greutate, care, în timpul staţionării autovehiculului, este ţinută în echilibru instabil cu ajutorul unui arc. Când autovehiculul este în circulaţie, datorită trepidaţiilor, greutatea începe să vibreze, iar peniţa de înregistrare, fixată pe aceasta, va trasa pe diagramă o linie groasă (grosimea 2—3 mm). Atunci când autovehiculul staţionează, peniţa trasează pe diagramă o

Fig.2. Înregistrarea pe diagramă a timpului în circulaţie şi în staţionare

linie subţire, înregistrarea timpului de circulaţie şi de staţionare este arătată în figura 2.

O rotaţie completă a diagramei de înregistrare se execută în 24 ore.

d) Mecanismul ceasornic funcţionează 5 zile de la întoarcerea completă.

Funcţionarea lui se poate verifica vizual urmărind mişcarea acului indicator de secun-dă.

e) Instalaţia electrică, iluminare şi semnalizare

Pe partea din spate a plăcii de bază este amplasată plăcuţa cu borne pentru legarea apa-ratului la sursa de curent electric (acumulatorul autovehiculului). Borna care alimentează cir-cuitul becurilor de iluminare a cadranului se introduce astfel încât acestea să se aprindă con-comitent cu iluminarea aparatelor de bord ale autovehiculului, iar borna care alimentează cir-cuitul becului de semnalizare a vitezei maxime prestabilite, se montează astfel încât acesta să fie sub curent începând din momentul introducerii cheii în contactul de pornire a autovehicu-lului.

Înregistrarea deschiderii şi închiderii aparatului Fiecare deschidere şi închidere a capacului aparatului se înregistrează prin tăierea marginii diagramei de înregistrare, cu ajutorul cuţitului fixat pe carcasă. Tăierea marginii dia-gramei indică precis ora la care s-a închis şi deschis aparatul.

8

EXAMENUL DE ATESTAT

Funcţionarea în bune condiţiuni a tahografului este întotdeauna determinată de monta-rea corespunzătoare a cablului flexibil de antrenare care asigură transmiterea mişcării de la cutia de viteze a autovehiculului la aparat.

La montarea cablului de antrenare se impune a fi respectate următoarele condiţii din figura 3:

• raza curburilor să nu fie mai mică de 200 mm atât la ieşirea din cutia de viteze sau cu-tia reductoare cât şi la intrarea în tahograf;

• cablul de antrenare trebuie să fie montat în linie dreaptă pe o lungime de cel puţin 60-70 mm, măsurată de la manşonul de sertizări;

Fig.3 Condiţii de respectat la montarea cablului de antrenare

• pentru menţinerea în timpul exploatării, în poziţie corectă. cablul va fi fixat la montare cu bride ; distanţa maximă dintre bridele de fixare este de 400 mm.

După executarea operaţiunilor de montaj. în mod obligatoriu, cablul de antrenare se sigilează atît la priza de la cutia de viteze cât şi la cea a tahografului.

Plecarea în cursă cu cablul de antrenare nesigilat sau cu sigiliile rupte este interzisă.

A.2.DESCRIEREA DIAGRAMEI TAHOGRAF Diagrama de înregistrare se prezintă sub forma unui disc circular confecţionat dintr-o

hârtie specială, pe care, în urma atingerii cu un corp ascuţit, rămân urme sub forma unor linii de culoare roşie sau neagră.

Diagrama este împărţită în următoarele zone :

1. Zona înregistrării vitezelor în care sunt marcate, sub formă de cercuri concentrice, treptele de viteză din 10 în 10 km/h. Câmpul vitezelor este cuprins în limitele 0 – 90 km/h.;

2. Zona înregistrării timpului în circulaţie şi în staţionare – în care sunt marcate, di-viziuni de timp (ore şi minute), cea mai mică diviziune reprezentând 5 minute.

Timpul în circulaţie se înregistrează sub forma unei benzi (linie îngroşată), iar timpul în staţionare sub forma unei linii subţiri;

9

EXAMENUL DE ATESTAT

3. Zona înregistrării distantei parcurse – în care sunt marcate cu linie întreruptă şase cercuri concentrice. Distanţa între două cercuri este de 1 mm, ceea ce corespunde pe teren cu 1 km parcurs.

Distanţa parcursă se înregistrează pe diagramă sub forma unor linii frânte care întreta-ie cercurile concentrice. înălţimea unui segment este de 5 mm şi corespunde unei distanţe de 5 km parcurşi de autovehicul.

Pe marginea exterioară a diagramei de înregistrare este marcat timpul în ore şi minute, de la 0 – 24, cea mai mică diviziune reprezentând 5 minute.

Pe această zonă se marchează ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul, prin tăiere cu ajutorul cuţitului montat pe carcasă.

În partea centrală a diagramei se înscriu următoarele date :

• numărul de înmatriculare al autovehiculului • seria foii de parcurs • destinaţia • data • indicaţiile contorului kilometric la plecarea şi sosirea din cursă.

Fiecare diagramă reprezintă rezultatul activităţii autovehiculului pe o perioadă de ma-ximum 24 ore

Pe baza înregistrărilor de diagramă se poate reconstitui (dacă se cunoaşte itinerariul) întreaga desfăşurare a cursei, fiecare km parcurs, viteza cu care a circulat autovehiculul pe diferite porţiuni sau pe întreg traseul, timpul în circulaţie şi toate opririle şi staţionările.

Diagrama permite stabilirea următoarelor date :

• ora introducerii şi scoaterii acesteia din aparat : • începutul şi sfârşitul activităţii autovehiculului (ora de ieşire şi intrare în garaj) ; • distanţa parcursă în kilometri; • timpul în circulaţie şi staţionare ; • viteza medie pe diferite porţiuni din traseu ; • viteza maximă cu care a circulat autovehiculul pe anumite porţiuni din traseu.

La stabilirea datelor înregistrate pe diagramă, se va avea în vedere ca totdeauna citirea să se facă în sensul rotirii acelor de ceasornic, urmând ordinea cronologică a orelor marcate pe marginea exterioară a diagramei.

Elementele înregistrate pe diagramă se stabilesc astfel :

• ora introducerii diagramei în aparat se determină prin crestătura. care apare pe margi-nea diagramei la ora după care încep înregistrările;

• ora scoaterii diagramei din aparat se stabileşte prin crestătura care apare pe marginea diagramei la ora după care nu mai apar înregistrările ;

• începutul activităţii autovehiculului (plecarea din garaj) se stabileşte prin ora la care încep înregistrările;

• sfârşitul activităţii autovehiculului (sosirea în garaj) se stabileşte prin ora la care se termină înregistrările;

• distanţa parcursă în km şi care se determină în două moduri; 1. prin diferenţă între cifrele citite pe contor la sosire şi la plecare, care se află înscrise în

partea centrală a diagramei;

10

EXAMENUL DE ATESTAT

2. prin numărarea liniilor care întretaie cercurile de distanţă, înălţimea unei linii fiind de 5 km. Fracţiunile se stabilesc ştiind că între două cercuri distanţa este 1 km ;

• timpul în circulaţie se stabileşte prin măsurarea în ore şi minute a porţiunilor de linie îngroşată, folosind diviziunile de pe marginea zonei în care se face înregistrarea ;

• timpul în staţionare se stabileşte prin măsurarea porţiunilor trasate cu linie subţire ; • viteza medie se stabileşte prin apreciere observând atent curba vitezei ;

Viteza maximă este dată de locul în care curba înregistrării vitezei a atins înălţimea maximă

În figura 4 este reprezentat un exemplu de înregistrare, în care sunt arătate toate datele ce se pot culege de pe diagramă.

1. înregistrarea vitezelor; 2. timpul în circulaţie şi staţionare; 3. distanţa parcursă; 4. autovehiculul staţionează.

a) 6,15 ora la care s-a introdus diagrama în aparat şi apoi s-a închis; b) 6,30 – 6,52 autovehiculul se deplasează la locul de încărcare; ora 6,30 reprezintă începutul

cursei ; c) 6,25 – 7,15 încărcarea autovehiculului (staţionare la încărcare); d) autovehiculul se deplasează şi se opreşte pentru distribuirea mărfii la diferite puncte ; e) 20 minute staţionare ; f) autovehiculul este dirijat, şi se deplasează la un nou loc de încărcare ; g) autovehiculul a parcurs o distanţă de 31 km ; h) staţionare 34 minute ; i) distribuirea mărfii la diferiţi beneficiari ; j) autovehiculul este condus defectuos, neeconomic, cu treceri de la o viteză mică la o viteză

mare. Viteza maximă 88 km/h, viteza medie 56 km/h. k) timp de staţionare. Tahograful este deschis de la ora 11,50 – 12,12.

Pentru obţinerea înregistrărilor realizate de tahograf pe diagramele de înregistrare, este ne-cesar ca acestea să fie introduse zilnic în aparat.

Operaţiile legate de introducerea diagramelor în aparat se execută, în toate cazurile, de către şofer.

Diagrama de înregistrare completată, în partea centrală, cu datele arătate mai sus, se montează pe locul de antrenare, prevăzut în partea din spate, a mecanismului ceasornic, în aşa fel încât marginea acesteia să fie sub agrafa plăcuţei de reazem. Diagrama se roteşte astfel încât între semnele rotii ale agrafei să fie indicată ora exactă din acel moment, după care se fixează rozeta elastică.

Se atrage atenţia că montarea necorespunzătoare a diagramei, nefixarea ei cu ajutorul rozetei elastice, conduce la neefectuarea înregistrărilor.

Diagramele de înregistrare se emit zilnic odată cu foile de parcurs.

În cazul curselor interurbane, a căror durată depăşeşte 24 ore, se emit diagrame, în număr egal cu numărul zilelor în care urmează a se desfăşura cursa, plus 2—4 diagrame de rezervă.

11

EXAMENUL DE ATESTAT

Fig.4 Diagrama folosită ce se predă de şofer impiegatului la sosirea din cursă

Numărul diagramelor de înregistrare emis la plecarea în cursă se înscrie în foaia de parcurs, în partea dreaptă, sub numărul foii de parcurs.

Schimbarea diagramelor în parcurs, de la o zi la alta, se face de către şofer şi totdeauna după 24 ore de la introducerea primei diagrame în aparat (plecarea in cursă).

A.2.1. Defecţiuni ce pot apare în funcţionarea tahografelor datorită unei manipu-lări greşite sau provocate cu intenţie

Ca urmare a unei manipulări necorespunzătoare a aparatelor şi în multe cazuri chiar datorită unor acţiuni intenţionate din partea şoferilor, în cursul exploatării tahografeior, s-au înregistrat numeroase defecţiuni, dintre care cele mai frecvente sunt :

• îndoirea suporţilor peniţelor înregistratoare, acţiune ce conduce la blocarea lor şi im-plicit la neefectuarea înregistrărilor ;

• deteriorarea vârfului peniţelor prin lovire sau tocire anormală prin folosirea de materi-ale abrazive, situaţii ce conduc de asemenea, la neefectuarea înregistrărilor ;

• ruperea intenţionată a suporţilor peniţelor sau prin montarea necorespunzătoare a dia-gramei;

• ruperea suportului peniţei de înregistrare a vitezei, datorită circulaţiei cu viteză de pes-te 90 km/h etc

A.2.2. Metodologia efectuării controlului asupra funcţionării tahografelor şi utili-zării diagramelor tahografice pentru urmărirea activităţii autovehiclelor Organele de control verifică, în legătura cu funcţionarea tahografelor şi utilizarea dia-gramelor tahografice pentru urmărirea activităţii autovehiculelor, următoarele probleme :

12

EXAMENUL DE ATESTAT

1. La plecarea autovehiculelor din garaj

• îndrumarea în cursă a autovehiculelor ce vor executa transporturi numai dacă apara-tul tahograf funcţionează ;

• emiterea de către personalul autocoloanelor (autobazelor) a numărului de diagrame necesar introducerii în aparat pe toată durata executării transportului;

• înscrierea, în partea centrală a diagramei, a datelor de identificare (nr. de înmatricula-re, seria foii de parcurs, data, indicaţia contorului la plecare);

• introducerea corectă a diagramei în aparat; • întoarcerea mecanismului ceasornic al aparatului şi reglarea mecanismului de înregis-

trare a timpului în circulaţie şi staţionare ; • dacă, cablul de antrenare (kilometraj) este montat conform prescripţiilor tehnice ; • existenţa sigiliilor aplicate atât în aparat cât şi la capetele cablului de antrenare.

2. În parcurs

• funcţionarea normală a tahografului. • se analizează diagramele şi se stabileşte dacă au fost respectate : viteza legală, traseul

programat şi staţionările în locurile prevăzute. În toate cazurile, organul de control înscrie în foaia de parcurs, locul, data, ora, când a fost efectuat controlul, deschiderea aparatului, constatările şi măsurile luate. Se indică obliga-toriu numărul autorizaţiei (ordinului) de control şi numele şi prenumele citeţ.

3. La sosirea în garaj

• funcţionarea normală a tahografului ; • înscrierea pe diagrame a indicaţiilor contorului kilometric la. sosire ; • dacă şoferul a restituit sau are asupra sa în vederea restituirii toate diagramele primite

la plecarea din garaj ; • starea cablului de antrenare : dacă este montat corespunzător, dacă sigiliile sunt intacte

; • dacă personalul din autobază analizează activitatea autovehiculelor pe baza înregistră-

rilor de pe diagramele tahografice şi ia măsuri pentru cazurile de depăşire a vitezei le-gale, nerespectării itinerariului programat şi nejustificării staţionărilor în afara celor normale.

Utilizarea aparatelor tahograf şi verificarea integrală a datelor furnizate de acestea prin măsuri de organizare a exploatării tehnice şi comerciale a parcului auto şi reproiectarea sistemului informaţional

Deşi s-a insistat permanent pentru folosirea optimă a aparatelor tahograf (căutându-se diferite forme de organizare) şi s-au introdus reglementări corespunzătoare, până în prezent nu s-a reuşit să se găsească un sistem de lucru care să permită cea mai bună utilizare a acestei tehnici datorită paralelismului elementelor informatice cuprinse în documentul primar „Foaia de parcurs" şi în „Diagrama tahograf”.

Datorită acestei cauze, efectul final al dotării cu aparate tahograf s-a rezumat numai la o simplă completare a datelor înscrise de şofer în foaia de parcurs cu cele cuprinse în diagra-mă care de cele mai multe ori nu a dat nici un rezultat. La aceasta s-a adăugat şi unele tendinţe din partea şoferilor de a împiedica funcţionarea în bune condiţiuni a aparatelor tahograf în intenţia de a anula posibilitatea evidenţierii cazurilor de depăşire a vitezei legale, sau a efectu-ării unor parcursuri nejustificate.

13

EXAMENUL DE ATESTAT

Existenţa elementelor de timp şi de parcurs în foaia de parcurs prin înscrierile efectua-te de şofer de la plecarea şi până Ia înapoierea în garaj şi determinarea tuturor componentelor de costuri din aceste elemente, minimalizează, în actualul sistem, valorificarea datelor furni-zate de diagramele tahograf.

Pentru diminuarea acestor neajunsuri, este necesar a se reduce la minimum necesar informaţiile cuprinse in foaia de parcurs, aceasta urmând a fi completată cu elementele de timp şi parcurs extrase din diagrame, astfel încât finalizarea prestaţiei din punct de vedere financiar şi economic să nu fie posibilă decât prin funcţionarea aparatului tahograf pe toată perioada derulării transportului.

a) Pentru ambele categorii de transport (marfă şi călători), la ieşirea din unitate a autovehiculelor şoferul este obligat să aibă asupra sa :

• foaia de parcurs, pentru autovehiculele transport marfă şi pentru autovehiculele tran-sport persoane ;

• aparatul tahograf în bună stare de funcţionare ; • date referitoare la mijlocul auto şi la personalul de bord ; • cantităţile de combustibil şi de ulei aprobate şi efectiv alimentate înainte de plecarea în

cursă ; • notări ale şoferului şi ale organelor de control, în timpul desfăşurării cursei ; • locul fixat pentru parcarea autovehiculului, după terminarea activităţii.

S-a pretins menţinerea elementelor de identificare ale autovehiculului şi şoferului, deoarece această foaie de parcurs îşi menţine şi funcţia de autorizare a circulaţiei autovehicu-lul în afara unităţii.

După sosirea autovehiculului din cursă, determinarea parcursului efectiv şi echivalent precum şi a elementelor de costuri ce derivă din acest parcurs (consum combustibil, anvelope, procese tehnologice etc.) se fac numai în funcţie de numărul de km. evidenţiaţi de diagrama (diagramele) tahograf, pe fişa de calcul a foii de parcurs

b) Pentru transportul de mărfuri

În afara elementelor comune ambelor categorii de transport, foaia de parcurs pentru autovehiculele transport marfă conţine următoarele elemente specifice :

1. programul de lucru ; 2. staţionările intervenite în parcurs şi motivul producerii lor. Înscrierea denumirii expeditorului, a rutei de dirijare şi a programului de lucru, dau posibilitatea organelor de control să constate dacă la un moment dat autovehiculul se găseşte sau nu în cursă legală.

Defalcarea staţionărilor mai mari de 30 de minute efectuate de şofer prin înscrierea locului unde se produc, momentul de început al acestuia, precum şi motivul care l-a generat (sau le-a generat) permite urmărirea desfăşurării traseului parcurs de autovehicul, prin compa-rarea elementelor din foaia de parcurs cu cele furnizate de diagrama tahograf.

Tarifarea şi decontarea prestaţiilor se face pe baza documentelor comerciale (bon, scri-soare de transport) confirmate de expeditori, care trebuie să conţină elemente de timp şi par-curs în concordanţă cu cele existente în diagrame.

14

EXAMENUL DE ATESTAT

c) Pentru transportul de călători

Foaia de parcurs pentru autovehiculele transport persoane conţine următoarele elemente specifice :

• sarcina de transport ; • elemente de gestiune (bilete şi bani personali) ; • desfăşurarea executării curselor şi a veniturilor realizate,

Înscrierea în foaia de parcurs a traseului cursei şi a planului de venituri permite cu-noaşterea sarcinii de transport de către şofer şi contribuie la eliminarea posibilităţii execută-rii unor curse neordonate.

Gestiunea de bilete şi desfăşurarea curselor dau posibilitatea organelor de control să constate eventualele abateri de la legalitatea transporturilor de călători, precum şi desfăşurarea în timp şi spaţiu a curselor.

Necesitatea desfăşurării activităţii după acest sistem

Existenţa elementelor de parcurs şi timp în diagrama tahograf în paralel cu cele cu-prinse în foaia de parcurs, aşa cum s-a lucrat în trecut, minimalizează valorificarea datelor furnizate de diagramele tahograf.

Actuala foaie de parcurs cuprinde unele rubrici în care se înscriu, date referitoare la consumul de combustibil, rulajul anvelopelor şi timpul de plată al şoferului de către persona-lul autocoloanei, după executarea sarcinii de transport. Prezenţa în foaia de parcurs a acestor date nelegate de desfăşurarea procesului de transport, printre care şi parcursul efectiv defalcat pe categorii de drum creează şoferului convingerea că activitatea sa poate fi evidenţiată şi în cazul nefuncţionării aparatului tahograf.

Spre deosebire de vechile foi de parcurs, noile foi cuprind elementele amintite, precum şi fişele de calcul pentru determinarea componentelor de costuri.

15

EXAMENUL DE ATESTAT

B1.INSTALATIA DE RACIRE CU AER B1.1.DESTINAŢIA ŞI PĂRŢILE COMPONENTE

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic corespunzător unei bune

funcţionări a motorului, cu randament ridicat.

Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800...2000°C, ceea ce înrăutăţeşte unge-rea, modifică proprietăţile mecanice ale pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi poate duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor. Prin sistemul de răcire se elimină în mediul ambiant 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând o tem-peratură optimă de 85...90°C.

Fig.1.1

După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu lichid.

Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon), care nu se mai uti-lizează la automobile, şi cu circulaţie forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5-1,1 bar peste presiunea mediului ambiant).

Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi nu vine în contact cu atmosfera decât prin supapa vasului de expansiune.

16

EXAMENUL DE ATESTAT

Instalaţia de răcire cu aer se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul rece pătrunde printre aripioarele cilindrului şi chiulasei (expuse deschis în atmosferă), datorită vi-tezei de deplasare. La motoarele de automobile, se foloseşte sistemul de răcire cu aer, prin intermediul unui ventilator (turbină) care introduce aerul sub presiune printre aripioarele ci-lindrilor şi chiulaselor, cu care sunt prevăzute.

Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic de aer peste cilindri şi chiulasă. Debitul acestuia este de 4-5 ori mai mare decât al ventilatorului de la sistemul de răcire cu lichid. Unele motoare au ventilatoare cu palete cu pas variabil reglat automat prin termostat, în funcţie de temperatura motorului.

Cilindrii şi chiulasa motorului răcit cu aer sunt prevăzuţi prin construcţie cu aripioare turnate corp comun sau ataşate, care au rol de a mări suprafaţa de răcire.

Avantajele sistemului de răcire cu aer sunt: încălzirea mai rapidă a motorului la porni-re; construcţia mai simplă a chiulasei şi a blocului motor (fără cămaşă de apă); evitarea nea-junsului creat de depunerea de piatră; întreţinerea mai simplă; nu prezintă pericol de îngheţ; uzuri mai mici ale cilindrilor, ca urmare a unei încălziri mai rapide după pornire; cost mai redus.

Dezavantajele: imposibilitatea unui control precis al răcirii; răcirea insuficientă a zo-nelor calde ca urmare a conductibilităţii termice inferioare a aerului în comparaţie cu apa; zgomot puternic al ventilatorului; la putere egală, motorul policilindric răcit cu aer este mai lung din cauza aripioarelor de la cilindri şi prin urmare este mai greu.

Datorită celor menţionate răcirea cu aer se aplică mai frecvent la MAC grele, dat fiind că acestea lucrează mai bine la temperaturi mai mari ale cilindrilor şi la MAS de cilindree mică.

In figura 1.1 se reprezintă instalaţia de răcire cu aer la motorul unui autoturism. Aerul este trimis cu presiune de ventilatorul 1, în mantaua 2, care-1 conduce spre cilindrii 3 şi chiulasele 4 - printre aripioarele lor, asigurând o răcire uniformă. Ventilatorul este antrenat de o curea trapezoidală, care transmite mişcarea şi la generatorul de curent.

Răcirea motoarelor de automobil se poate obţine, în principal, pe două căi: prin răcire

directă (cu aer) şi prin răcire indirectă (cu lichid). In afară de aceste sisteme, motorul se mai răceşte prin răcirea internă a pereţilor camerelor de ardere prin vaporizarea parţială a stropilor de benzină în timpii de admisie şi compresie şi prin primenirea amestecului carburant realiza-tă datorită încrucişării supapelor la PMI (punctul mort interior); răcirea lagărelor şi a părţii de jos a motorului pe care o realizează uleiul din baie; răcirea prin radiaţie în aerul din interiorul şi exteriorul motorului. Toate aceste răciri

secundare elimină însă mai puţin de 10° C din căldură, care trebuie să se evacueze prin sistemul de răcire principal.

B1.2.RĂCIREA DIRECTA

Răcirea directă se realizează prin răcire cu aer dirijat (prin turbină) şi prin răcire cu aer nedirijat (cu aerul înconjurător). Răcirea cu aer dirijat se obţine printr-o turbină acţionată de motor, iar curentul de aer este dirijat spre toţi cilindrii printr-un sistem de galerii. în vederea răcirii cu aer nedirijat, cilindrii, chiulasa şi carterul motorului sînt prevăzute cu aripioare (re-nule) pe suprafaţa lor exterioară, care măresc suprafaţa de răcire, iar curentul de aer generat

17

EXAMENUL DE ATESTAT

prin deplasarea autovehiculului trece printre aceste aripioare şi preia, prin convecţie, o parte din temperatura acestora.

Avantajele sistemului de răcire cu aer sînt următoarele: se elimină radiatorul, pompa şi conductele, deci motorul este mai ieftin; motorul este mai uşor cu 10 ... 15% faţă de cele răci-te cu apă; după pornirile la rece, motorul se încălzeşte imediat; se evită pericolul îngheţului; este uşor de întreţinut.

Cu toate avantajele pe care le prezintă, acest sistem are o sferă de folosire limitată la automobile deoarece nu asigură o răcire uniformă a motorului şi ca urmare determină un con-sum mărit de combustibil.

Fig.2.1

Răcirea cu aer se foloseşte în special la automobilele dotate cu motoare de putere mică şi la motociclete. In fig. 2.1. este reprezentată schema sistemului de răcire cu aer. Răcirea motorului 1 se asigu-ră printr-un ventilator 2. La motoarele autoturismelor OLTCIT, de exemplu, ventilatorul este fixat axial în capul arborelui cotit.

Pentru evacuarea rapidă a căldurii, cilindrii şi chiulasele au prevăzute, prin construcţie, numeroase aripioare (3 şi 4, fig. 2.1.), de grosime variabilă, din ce în ce mai subţiri la extremi-tăţi, deoarece căldura se evacuează mai uşor prin zonele cu masă metalică redusă. Aripioarele cele mai lungi 3 sînt dispuse în apropierea orificiilor de evacuare a gazelor arse unde se află zonele cu temperatura cea mai ridicată. Carcasa este prevăzută cu un sistem de deflectoare si tubulatură pentru instalaţia de încălzire şi ventilaţie a autoturismului, care dirijează aerul tri-mis de ventilator spre aripioarele de răcire.

Deoarece la motoarele răcite cu aer temperatura cilindrilor este cu 30 .. . 50°C mai ri-dicată decît cea a motoarelor răcite cu lichid, pentru reducerea temperaturii în motor, piesele componente sînt confecţionate din materiale cu o conductibilitate termică ridicată. La con-fecţionarea carterelor, cilindrilor şi pistoanelor, în locul fontei se utilizează aluminiul. Toto-dată, datorită regimului termic ridicat, apare tendinţa de creş-tere a consumului de ulei, prin vaporizare şi ardere, astfel încît ca mijloc de prevenire este prevăzut un radiator de ulei, care are rolul să răcească uleiul din instalaţia de ungere. La autoturismele OLTCIT, de exemplu, radiatorul de ulei este format din 14 elemente din aluminiu.

18

EXAMENUL DE ATESTAT

B1.3.ÎNTREŢINEREA, DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ŞI RE-PARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

B1.3.1.ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

O insuficienta in functionarea sistemului de racire cu aer este dificil a se descoperi atata timp cat motorul este carenat cu table si nu se poate observa decat in timpul fiinctionarii motorului.

In conditii normale de functionare, sistemul de racire nu necesita efectuarea periodica de operatii de intretinere si reparatii. In acest sens, constructorul a eliminat problemele ridicate uneori de cureaua de antrenare a ventilatorului (uzuri, amorse de fisuri s. a. ) prin montarea (cala-rea) lui direct, in capatul arborelui cotit.

Se recomanda totusi a se controla sistemul de racire dupa aproximativ 10 000 km par-cursi.

Cu ocazia verificarii sistemului este necesar a se controla fixarea cu suruburi a tablelor care “imbraca" motorul, ce se pot slabii uneori datorita vibratiilor din functionare, situatie ce se remarca usor prin aparitia unor zgomote specifice.

La efectuarea unor lucrari de intretinere si reparatii curente este necesar a se demonta ventila-torul de aer. In acest caz se demonteaza, mai intai, bateria de acumulatoare prin deconectarea papucului bornei negative si apoi a celei pozitive. Dupa aceea, se decupeaza bieleta , conduc-ta insonorizanta (prin desfacerea clemelor), surubul si suportul . In continuare, se desfac clemele , se scoate cutia insonorizanta , dupa ce s-au decuplat conductele flexibile de legatura . Se deco-necteaza cablajul electric si se demonteaza cele patru suruburi, dupa care se scoate ventilatorul.

La motoare, dupa pozitionarea corecta a ventilatorului, se executa succesiv operatiile de mai inainte, in ordine inversa.

19

EXAMENUL DE ATESTAT

B.2.INSTALATIA DE RACIRE CU APA B2.1.DESTINAŢIA ŞI PĂRŢILE COMPONENTE

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic corespunzător unei bune

funcţionări a motorului, cu randament ridicat.

Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800...2000°C, ceea ce înrăutăţeşte unge-rea, modifică proprietăţile mecanice ale pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi poate duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor. Prin sistemul de răcire se elimină în mediul ambiant 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând o tem-peratură optimă de 85...90°C.

Fig.1.1

După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu lichid.

20

EXAMENUL DE ATESTAT

Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon), care nu se mai uti-lizează la automobile, şi cu circulaţie forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5-1,1 bar peste presiunea mediului ambiant).

Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi nu vine în contact cu atmosfera decât prin supapa vasului de expansiune.

Instalaţia de răcire cu aer se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul rece pătrunde printre aripioarele cilindrului şi chiulasei (expuse deschis în atmosferă), datorită vi-tezei de deplasare. La motoarele de automobile, se foloseşte sistemul de răcire cu aer, prin intermediul unui ventilator (turbină) care introduce aerul sub presiune printre aripioarele ci-lindrilor şi chiulaselor, cu care sunt prevăzute.

Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic de aer peste cilindri şi chiulasă. Debitul acestuia este de 4-5 ori mai mare decât al ventilatorului de la sistemul de răcire cu lichid. Unele motoare au ventilatoare cu palete cu pas variabil reglat automat prin termostat, în funcţie de temperatura motorului.

Cilindrii şi chiulasa motorului răcit cu aer sunt prevăzuţi prin construcţie cu aripioare turnate corp comun sau ataşate, care au rol de a mări suprafaţa de răcire.

Avantajele sistemului de răcire cu aer sunt: încălzirea mai rapidă a motorului la porni-re; construcţia mai simplă a chiulasei şi a blocului motor (fără cămaşă de apă); evitarea nea-junsului creat de depunerea de piatră; întreţinerea mai simplă; nu prezintă pericol de îngheţ; uzuri mai mici ale cilindrilor, ca urmare a unei încălziri mai rapide după pornire; cost mai redus.

Dezavantajele: imposibilitatea unui control precis al răcirii; răcirea insuficientă a zo-nelor calde ca urmare a conductibilităţii termice inferioare a aerului în comparaţie cu apa; zgomot puternic al ventilatorului; la putere egală, motorul policilindric răcit cu aer este mai lung din cauza aripioarelor de la cilindri şi prin urmare este mai greu.

Datorită celor menţionate răcirea cu aer se aplică mai frecvent la MAC grele, dat fiind că acestea lucrează mai bine la temperaturi mai mari ale cilindrilor şi la MAS de cilindree mică.

In figura 1.1 se reprezintă instalaţia de răcire cu aer la motorul unui autoturism. Aerul este trimis cu presiune de ventilatorul 1, în mantaua 2, care-1 conduce spre cilindrii 3 şi chiulasele

21

EXAMENUL DE ATESTAT

4 - printre aripioarele lor, asigurând o răcire uniformă. Ventilatorul este antrenat de o curea trapezoidală, care transmite mişcarea şi la generatorul de curent.

Instalaţia de răcire cu lichid. Datărită faptului că răcirea prin termosifon nu asigură o bună răcire şi necesită un volum prea mare de apă, se foloseşte răcirea forţată (cu pompa), cu circuit închis (presurizat) sau deschis.

Instalaţia presurizată permite folosirea unui radiator mai mic, iar evaporarea lichidului este înlăturată prin folosirea vasului de expansiune.

De altfel, circulaţia forţată, în general, asigură îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare a mo-torului, datorită diferenţei mici de temperatură (1(M5°C) dintre apa ce intră şi cea care iese din cămăşile de răcire ale motorului (faţă de 30°C la răcirea cu termosifon).

Lichidul de răcire poate fi apa sau lichidul antigel (un amestec proporţionat de apă distilată şi lichid antigel comercial care conţine alcool şi glicerina) ce asigură funcţionarea pe timp rece la - 40°C.

Instalaţia de răcire a motorului de autoturism cu lichid cu circulaţie forţată şi presurizată per-mite ridicarea temperaturii de fierbere la circa 110°C (fig. 1.2).

Fig.1.2.Instalatia de racire-Dacia 1300

22

EXAMENUL DE ATESTAT

In instalaţia de răcire, circuitul lichidului este următorul: lichidul din jurul cămăşilor

de răcire din blocul motor 1 se ridică în cămăşile de răcire din chiulasa 2, evacuând căldura, apoi, prin termostatul 3, este dirijat fie spre motor de către pompa de apă, când temperatura este sub 70°C (supapa termostatului fiind închisă), fie spre radiatorul 5, prin racordul 4, când temperatura trece de 70°C (supapa termostatului fiind deschisă), pentru răcire de către venti-latorul S, montat pe arborele pompei de apă. Apoi, pompa 7 aspiră lichidul din radiator prin racordul pompei 6 şi-1 recirculă prin cămăşile de răcire din bloc şi chiulasă. Preluarea variaţiei volumului lichidului datorată diferenţelor de temperatură se face de către vasul de expansiune 10, prin racordul 9; buşonui cu supapă dublă 11 asigură comunicarea cu atmosfera.

Verificarea funcţionării normale a instalaţiei de răcire se face prin bec de control la bord (roşu), care se stinge la temperatura optimă, fie prin termometru, sesizată de traductorul 12, montat la chiulasa motorului.

Fig.1.3

Instalaţia de răcire a motorului de autocamion (fig. 1.3) este o instalaţie de răcire cu lichid şi circulaţie forţată şi presurizată, având următoarele circuite de răcire:

circuitul principal pentru răcirea uleiului, blocului motor şi chiulasei; circuitul de completare-compensare a lichidului de răcire din circuitul principal; circuitul secundar de răcire a apei prin încălzirea cabinei. Circuitul principal. Circulaţia forţată a apei este realizată de către pompa de apă 18. An-

trenată de arborele cotit al motorului, prin cureaua trapezoidală 19, pompa de apă aspiră apa răcită din bazinul inferior al radiatorului 22, prin conducta 77, o refulează prin conducta 16 în răcitorul 14, răcind uleiul, şi o introduce, prin conducta 13 şi rampa de distribuţie a apei, între cămăşile de cilindri. Preluând căldura înmagazinată de cilindri, apa este împinsă în chiulasă, de unde preia căldura calotelor camerelor de ardere, a injectoarelor şi a ghidurilor de supapă şi, în stare fierbinte, iese din chiulasă prin conducta termostatului 4 şi, prin conducta 5, ajunge în bazinul superior al radiatorului 22. Apoi, este împinsă prin spaţiile înguste ale fagurelui

23

EXAMENUL DE ATESTAT

radiatorului, unde este răcită de curentul de aer provocat de ventilator. Apa rece se adună în bazinul inferior, de unde este absorbită iarăşi de pompa de apă.

La pornirea motorului rece, radiatorul 22 poate fi scurtcircuitat cu ajutorul termostatului montat în cotul 4, până când apa clin motor ajunge la temperatura de 78°C. Deoarece termos-tatul se deschide complet când apa atinge 91°C, în perioada de timp limitată de creşterea temperaturii de la 78°C la 91°C, apa de răcire este împinsă atât către răcitorul de ulei, cât şi spre radiator.

Circuitul de drenaj şi compensare este aşezat deasupra motorului şi cuprinde rezervorul de completare-condensare 7 cu două conducte, una de legătură cu bazinul inferior şi alta de legătură cu pompa de apă şi îndeplineşte următoarele funcţii:

colectează aburul din circuitul de apă, deoarece bulele de abur pot provoca supraîncăl-ziri locale ale blocului carter şi chiulaselor, supraîncălziri, care, în final, pot provoca fisurarea acestor piese;

compensează lipsa de lichid în cazul înclinării motorului; fiind aşezat deasupra radiatorului, nu permite ca presiunea apei, în coloana de aspiraţie,

să scadă sub valoarea limită la care se pot produce vapori. Circuitul secundar se realizează astfel: apa fierbinte este împinsă din conducta 24 în radiato-rul 1 pentru încălzirea cabinei şi, după cedarea căldurii aerului, este împinsă prin conducta 3 la pompa de apă.

Scoaterea din circuit a întregii instalaţii de încălzire a cabinei se face cu ajutorul întrerupăto-rului 6, iar reglarea încălzirii cabinei se face prin manevrarea ventilului de încălzire 25.

Pompa de apă, folosită la instalaţia de răcire a motoarelor de automobil, asigură o presi-une de 2-5 bar şi este de tip centrifugal (fig. 1.3.a). Prin cureaua trapezoidală 8, mişcarea se transmite la fulia de antrenare 6, montată pe arborele de antrenare 1 prin intermediul rul-menţilor 7, etanşaţi prin garnitură împotriva scurgerii unsorii; la capătul posterior al arborelui este montată turbina (rotorul) 2, în corpul pompei 4.

Fig.1.3.a

24

EXAMENUL DE ATESTAT

La antrenarea fuliei, deci şi a arborelui, este acţionată turbina, care aspiră apa din bazinul inferior al radiatorului prin racordul de alimentare 5, şi o trimite în camera turbinei 3, de un-de o refulează în cămăşile de răcire din blocul motor (la unele motoare şi la rampa de distri-buţie şi la răcitorul de ulei).

Ventilatorul are rolul de a asigura mărirea volumului de aer pentru răcirea apei din ra-diator. El este format din paletele 9, în număr de 4-6 bucăţi, cu lungimea şi inclinaţia specifi-că tipului de motor (35-45°), fixate pe fulia 6, prin intermediul şuruburilor 10; aceasta este antrenată de la fulia motorului prin cureaua trapezoidaiă 8, transmiţând mişcarea prin acelaşi ax şi la 3 pompa de apă. Paletele ventilatorului pot fi din tablă de oţel sau material plastic.

Fig.1.4

Fig.1.4.a

In timpul funcţionării motorului, ventilat rul aspiră aer rece din atmosferă şi trece cu pre-siune printre celulele radiatorului, răcind lichidul.

La unele motoare, ventilatorul este montat separat de pompă, şi anume pe fulia arborelui cotit.

Unele motoare moderne au asigurată funcţionarea ventilatorului cu intermitenţă, în funcţie de temperatura lichidului.

25

EXAMENUL DE ATESTAT

Comanda cuplării şi decuplării ventilatorului se face automat prin cuplaj electromagnetic sau pneumatic, de către o supapă termostatică.

Radiatorul dispersează apa supraîncălzită venită de la motor, în fâşii subţiri, pentru a pu-tea fi răcite de către aerul trimis de ventilator.

Fig.1.4.b

Este format din două bazine - unul superior, de legătură cu chiulasa pentru aducţiunea apei, şi altul inferior, de colectare a apei răcite şi care este aspirată de către pompă printr-un racord. între bazine este lipit miezul (corpul de răcire) de tip cu ţevi sau fagure, prin care apa caldă este dispersată în fâşii. Bazinul superior este prevăzut cu un buşon cu supapă de comu-nicare cu atmosfera, montat la gura de alimentare, şi un racord de comunicare cu vasul de expansiune. Se confecţionează din tablă de alamă sau oţel de 0,4-0,5 mm.

Fig.1.4.c

26

EXAMENUL DE ATESTAT

Fixarea radiatorului în faţa motorului se face pe cadru, prin intermediul unor suporturi cu tampoane de cauciuc.

Radiatoarele au orificiul de umplere prevăzut cu un buşon care, printr-o închidere etanşă, separă interiorul instalaţiei de răcire de atmosferă. Buşonul este prevăzut cu o supapă de suprapresiune (o membrană elastică), sub care se găseşte, montată prin intermediul unei rondele şi al unui nit , supapa de depresiune (o garnitură de cauciuc). Supapa este fixată pe scaunul , prin intermediul arcului .

In cazul formării de vapori în instalaţia de răcire şi creşterii presiunii până la 1,8-1,8 bar, acţiunea sa asupra supapei duce la comprimarea arcului , permiţând vaporilor să treacă prin conducta 6 în .

Când motorul se opreşte, temperatura lichidului scade, ceea ce duce la formarea unei depresiuni în interiorul instalaţiei. Această depresiune acţionează asupra membranei elastice , pe care o deformează, depărtând-o astfel de garnitura de cauciuc , care deschide găurile prin care aerul pătrunde în interiorul instalaţiei .La instalaţia presurizată, buşonul nu are supapă, aceasta gasindu-se în capacul vasului de expansiune.

La unele motoare, radiatorul este prevăzut cu husă pentru accelerarea încălzirii instalaţiei pe timp rece.

Fig.1.5

Termostatul reglează automat regimul termic al motorului prin dirijarea lichidului spre radia-tor sau spre pompă, în funcţie de temperatură (fig. 1.5).

27

EXAMENUL DE ATESTAT

Fig.1.5.a

Când apa motorului este sub 71°C, supapa mare 2, din corpul 1, este închisă de arcul 5, burduful termostatului 8 fiind strâns, iar supapa mică 4 este deschisă, astfel că apa caldă colectată de ţeava instalaţiei intră prin racordul 5 şi este dirijată spre pompă prin racordul 7. Dacă apa depăşeşte temperatura de 71°C, burduful se destinde şi începe să se deschidă supa-pa mare 2 şi se închide supapa mică 4, dirijând parţial apa spre radiator pentru răcire şi parţial spre pompă, astfel încât la 85°C supapa mare este deschisă complet şi circuitul se face numai spre radiator, prin racordul 6.

B2.2.ÎNTREŢINEREA, DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ŞI REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

B2.2.1.ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Intreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control, verificare, ungere, reglare şi cu-

răţirc, după cum urmează: verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei; controlul nivelului lichidului din radiator (vasul de expansiune) zilnic, care se comple-

tează cu apă curată sau lichid antigel. în timp ce motorul funcţionează; ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi), cu unsoare consistentă, la

10 000 km; verificarea întinderii curelei de ventilator, la 10 000-15 000 km, care nu trebuie să facă

o săgeată mai mare de 15-20 mm la o apăsare cu o forţă de 30-40 N la mijlocul dis-tanţei dintre cele două fulii. în caz că e mai mare se reglează, prin modificarea poziţiei generatorului de curent, după slăbirea piuliţelor de fixare.

După reglare, se strâng din nou piuliţele; o întindere insuficientă a curelei ducc la răcirea insuficientă, iar o curea prea întinsă duce la uzarea rulmenţilor pompei de apă şi a genera-torului de curent. spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea impurităţilor, la 10 000 km; spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau anual; controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu ajutorul ter- modensimetru-

lui, anual;

28

EXAMENUL DE ATESTAT

înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia specială şi sistemul de aerisire a instalaţiei;

înlocuirea termostatului, la 60 000 km; Curăţirea depunerilor de piatră din instalaţie, care reduce capacitatea de răcire; piatra se depune, sub formă de crustă calcaroasă pe pereţii organelor, provenită din săruri, în urma evaporării apei, mai ales când se fac completări ale nivelului cu apă dură. Operaţia se execută anual.

Dizolvarea pietrei depuse se face pe cale chimică cu soluţii acide, pentru blocurile de aluminiu, sau bazice, pentru cele din fontă. Se utilizează cel mai adesea soluţia bazică formată din: 10% carbonat de sodiu (sodă de rufe), 5% petrol lampant şi restul apă. Soluţia acidă cea mai folosită este compusă din 10% acid clorhidric si restul apă.

In funcţie de blocul motor, se umple instalaţia cu una din aceste soluţii, punându-se motorul în funcţiune circa 10 min se opreşte şi se lasă astfel 8-10 h; se pune din nou motorul în funcţiune circa 5 min şi apoi se goleşte instalaţia; urmează o spălare cu apă curată, cu mo-torul în funcţiune 3-5 min după care se goleşte şi se umple cu apă curată, pentru funcţionarea normală a motorului.

Pentru evitarea depunerilor de piatră a cărei curăţire necesită o operaţie complicată, se recomandă utilizarea şi completarea nivelului de apă evaporată, cu apă care are duritatea scă-zută sau utilizând metode de reducere cu permutit (nisip fin care conţine sodiu): acesta intră în reacţie cu sărurile de calciu şi magneziu pe care le dizolvă.

B2.3.DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIE DE RĂCIRE

In general, defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la încălzirea insuficientă a motorului.

Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau ruperea curelei de venti-lator, termostatul defect sau blocat, funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă şi a ven-tilatorului, înfundarea sau spargerea radiatorului, depunerile de piatră.

Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri, radiator, pompa de apă, buşoane, care se observă prin scurgeri în timpul cât motorul nu este în funcţiune; pierderile interioare au loc datorită spargerii garniturilor de chiulasă sau inelelor de cauciuc de la cilindri, defor-mării suprafeţelor de etanşare dintre bloc şi chiulasă, strângerii insuficiente a şuruburilor de chiulasă. Se constată prin formarea de bule de aer în bazinul superior al radiatorului la turaţie ridicată sau a picăturilor de apă gălbui de pe tija de ulei.

Remedierea constă în strângerea colierelor, înlocuirea racordurilor defecte, înlocuirea garniturii de chiulasă sau inelelor cilindrilor, strângerea şuruburilor de chiulasă în ordinea indicată (de la mijloc spre exterior), rectificarea suprafeţelor de îmbinare a chiulasei sau blo-cului motor.

Cureaua insuficient strânsă se remediază prin slăbirea piuliţelor generatorului şi mo-dificarea poziţiei, până la întinderea corectă; apoi se strâng piuliţele; dacă este ruptă, cureaua se înlocuieşte. Termostatul defect sau blocat se datoreşte deteriorării burdufului sau capsulei, scurgerii lichidului sau pastei din interior, ceea ce poate bloca supapa în poziţia închisă.

29

EXAMENUL DE ATESTAT

Constatarea se face prin controlul radiatorului, care, dacă este rece în timp ce carcasa termostatului şi motorul sunt încinse, iar la accelerarea motorului nu se observă nici o unduire în radiator.

Defectiuni ale termostatului

Defectele ce apar la termostat se refera la perforarea burdufului si pierderea lichidului volatil( la termostatul cu lichid volatil ) scurgerea parafinei din cutia de parafina , prin fi-surarea cutiei sau prin caderea dopului din cauciuc (la termostatul cu parafina) , ruperea sau piederea elascitati arcurilor etc..

La ambele tipuri de termostate pierderea lichidului volatil sau parafinei face ca bur-duful si respectiv dopul de cauciuc sa nu mai actioneze asupra supapei care permite tre-cerea lichidului spre radiator; in acest fel lichidul va circula numai in interiorul motorului supraincalzindu-l.

Descoperirea defectiuni dupa semnalarea de catre termometru a supra incalzirii moto-rului si dupa aparitia vaporilor de apa, va consta in verificarea prin pipaire a temperature radiatorului si a motorului. Daca radiatorul este rece, daca motorul si condesatorul ter-mostatului sunt foarte calde, iar prin gura de umplere nu se observa nici o unduire a apei, inseamna ca termostatul este defect.

Remediere: se inlocueste termostatul. Daca nu se va dispune de un termostat de rezerva, iar deplasarea trebuie continuata se demonstreaza termostatul(se deschide supapa de trecere la termostatul ce parafina) si se continua cursa . Pe timpul deplasari se ur-maresc in permaneta indicatiile termostatului.

Defectiuni ale ventilatorului

Dacă paletele ventilatorului sunt deformate se îndreaptă, iar când sunt rupte, s înlocu-ieşte ventilatorul. După reparare, se face obligatoriu echilibrarea ventilatorului pentru evita-rea uzării premature a rulmenţilor.

In unele cazuri, ruperea paletelor ventilatorului poate duce la spargerea radiatorului, ceea ce impune o reparare mai amplă în atelier.

Ruperea sau indoirea paletelor ventilatorului nu are loc decat in cazul loviri cu un obiect metalic. Desprinderea se mai poate produce ca urmare a unui fabricatii nerecores-punzatoare; in aceasta situatie paleta rupta poate lovi un alt organ(radiator, racord ) pe care il poate deteriora, provocand oprirea motorului.

Defectiunea se descopera prin zgomotul care il produce.

Remedierea: se demonstreaza si se inlocueste ventilatorul. La aparitia defectiunii pe parcurs, in situatia in care s-au deteriorat si alte organe, deplasatea poate fi continuata cu viteza redusa pana la prima statie de intretinere, unde se va efectua remedierea.

Ruperea sau slabirea curelei ventilatorului : cureaua trapeizoidala este construita din panza cauciucata , material care se uzeaza pe tipul folosiri si se rupe . Defectiunea se con-sta prin disparitia zgomotului caracteristic pe care il produce ventilatorul, prin incalzirea motorului(fenomenul indicat de termostat) si prin functionarea lui cu detonatii etc…

30

EXAMENUL DE ATESTAT

Remedierea: se monteaza o curea noua, se regleaza intinderea ei si se incearca func-tionarea motorului. In cazul in care se dispune de o curea de rezerva , cea deteriorata este cusuta cu sarma moale, dupa taierea capetelor rupte.

Daca cureaua este slabita(cand se apasa pe mijlocul distantei dintre roata de transmi-sie a ventilatorului si cea a arborelui cotit, sageata sa este mai mare decat cea normala ), ea patineaza, ventilatorul se roteste cu turatia redusa, racirea este necorespunzatoare, iar motorul se supraincalzeste.

Defectiunea se remediaza prin verificarea si se regleaza intinderea curelei ventilatorului

Defectiuni ale racordurilor de cauciuc

Deteriorarea sau indoirea racordurilor se produce in urma manevrarii incorecte. Datorita imbatraniri cauciucului racordurile se pot fisuta , permitand scurgerea lichi-dului de racire. Racordurile indoite se distrug repede si inpedica circulatia normala a li-chidului. Un fenomen curios poate avea loc la racordul inferior, la care dupa un timp de folosire, pereti se pot lipi din cauza depresiuni create de pompa.

Remedierea: se inlocueste racordul din cauciuc deteriorat. Pentru a putea continua de-plasarea cand nu se dispune de un racord de schimb se infasoara locul deteriorat cu o banda izolatoare si se aplica peste ea cu un strat de prenadez sau sapun.

Slabirea colierelor care fixeaza racordurile se produce in urma desfacerii suruburilor de prindere datorita vibratilor sau in cel mai frecvent caz, datorita neasigurari lor. Ca ur-mare a slabiri colierelor de strangere a racordurilor pe conductele metalice , se pierde li-chidul de racire fapt ce determina o racire din ce in ce mai proasta si deci o supraincalzire a motorului.

Remedierea: se strang colierele si se asigura suruburile de strangere; daca nu se mai poate realiza o strangere corespunzatoare a racordurilor, datorita intinderii colierului, se introduce sub el un manson de cauciuc si tabla

Aparitia clapei in interiorul racordului este o defectiune datorata imbatranirii racordu-lui si exfolierii straturilor interioare. Stratul de cauciuc dezlipit lucreaza ca o clapa in in-teriorul tubului, impiedicand trecerea lichidului de racire mai ales la turatii mari.

Descoperirea se face similar celorlante cazuri de supraincalzire observande-se prin gura de umplere daca exista unduirea lichidului.

Remedierea: se inlocueste racordul; in lipsa unui record bun se recupereaza cel defect, prin ruperea clapetei respective. In acest scop se introduce in interiorul racordului un manson metalic

Infundarea radiatorului se datoreşte impurităţilor sau ruginii.

Se remediază prin desfundarea chimică sau mecanică cu ajutorul unor tije. prin depla-sarea longitudinală în interiorul ţevilor, apoi se suflă cu aer comprimat. Desfundarea se poate face şi cu jet de apă sub presiune.

Radiatorul cu spărturi mici se remediază prin izolarea ţevilor din porţiunea respectivă sau lipirea moale sau cu soluţii speciale; uneori izolarea se face chiar prin lipiri provizorii cu să-pun. Dacă spărtura este mare, radiatorul trebuie înlocuit.

31

EXAMENUL DE ATESTAT

Infundarea sau acoperirea celulelor: se datoreaza necuratarii acestora de praful , de frunzele sau de noroiul depuse pe ele. Fenomenul poate avea loc si la vopsirea automobi-lului , cand celulele sunt acoperite ce vopsea .Existenta orcarei murdarii intrerupe circu-latia curentului de aer , micsorand capacitatea de racire a radiatorului.

Remedierea : celulele se controleaza si se curata periodic cu ajutorul jetului de abur , de aer, de apa incalzit la 80…90 0C sau prin sprituirea cu petrol si apoi prin suflare cu aer sub presiune (in cazul acoperiri cu praf sau noroi).

Deteriorarea celulelor: se produce in urma loviturii lor cu pietre , cu obiecte de me-tal sau in urma accidentarii automobilului.

Remedierea: se suspenda celulele sparte(in cazul in care deteriorarea este mica) as-fel incat sa fie posibila continuarea deplasarii pana la atelier ; cand deteriorarea este ma-re , pentru a preveni supraincazirea motorului si griparea lui, automobilul se remorcheaza pana la atelier.

Daca spartura este mica se pote lipi provizoriu celulele sparte , prin acoperirea locu-lui deteriorate cu chit de geamuri , cu chit de zidarie sau ciment ; in cazul ca se gaseste, se poate utilize faina de mustar(20-30 g).

Infundarea tevilor cu inpuritati sau cu depuneri de calcar: are loc in cazurile cand la alimentarea instalatiei se foloseste apa murdara din balti, santuri, izvoare sau fantani. In-fundarea tevilor ingreuneaza circulatia lichidului de racire si schimbul de caldura cu ex-teriorul, ducand la supraincalzirea motorului. cu exteriorul se mai datoreaza si crustei de calcar depuse pe partea inferioara a instalatiei de racire , substanta care are un coeficient de conductivitate termica de 30 - 50 de ori m mic dec cel a metal

La infundarea bazinului inferior al radiatorului : se va proceda pentru remediere in mod similar ca la infundarea tevilor.

Inghetarea apei in radiator: este o defectiune grava care are ca urmari spargerea ce-lulelor radiatorului si fisurarea blocului motor.I nghetarea se poate produce in stationare in situatia care temperatura este scazuta iar apa a fost lasata in instalatia de racire sau pe timpul deplasari , cand nu se foloseste husa in mod corespunzator.

Fenomenul inghetarii duce la supraincalzirea motorului, deoarece apa din instalatia nu mai trece prin radiatorul blocat; in majoritatea cazurilor supraincalzirea are loc mai tarziu decat inghetarea ceea ce face ca defectiunea sa nu mai poata fi prevenita .De aceea nu se porneste cu automobilul de pe loc decat dupa ce conducatorul s-a convins ca in in-stalatie se afla cantitatea de lichid necesara si ca acesta circula in radiator (prin buson se vede cum unduieste) iar motorul este cald.

Remedierea: cand se cansta ca apa a inghietat in partea inferioara a radiatorului, se lasa motorul in functiune si se acopera radiatorul cu carpe inmuiate in apa calda sau se sulfa ce aer cald. Nu se recomanda incalzirea cu flacara, deoarece se pot dezlipi celulele radiatorului.

In cazul ca se utilizeaza lichide speciale de racire(lichid antigel) este indicat ca la doi ani sa se faca la laborator verificarea acestuia.

Defectiuni ale pompei de apa

32

EXAMENUL DE ATESTAT

Ruperea paletelor pompei de apa este defectul cel mai des intlalnit si se datoreaza fie unur cauze constructive ,fie inghetarii apei in instalatia de racire.

Pentru prevenire , iarna ,dupa scoaterea apei , se mai lasa motorul in functiune timp de cateva secunde pentru a evacua si restul de lichid dintre palete. In caz contrar lichidul ramas acolo poate ingheta , iar la pornirea ulterioara a motorului, ca urmare a blocari, paletele se vor rupe.

Defectiunea este semnalata de termostatul de apa care indica o temperatura ridicata a motorului. Descoperirea ei va incepe cu verificarea existentei lichidului de racire in in-stalatie , a stari curelei ventilatorului(daca este intinsa corect ,daca nu este rupta) a stari altor organe ale motorului care pot conduce la supraincalzirea precum si urmarirea fap-tului daca la cresterea turatiei se observa prin gura de umplere o unduire permaneta si de acceiasi intesitate a apei.

In cazul in care aceasta unduire nu se produce iar celelante organe sunt bune in-seamna ca pompa de apa este defecta.

Remedierea: se demonteaza si se repara sau se inlocueste pompa de apa , operati care se fa la statia de intretinere sau la atelelier .Pentru a ajunge aici se va putea continua de-plasarea, dar cu o viteza redusa si , din cand in cand, cu opriri, pentru a permite racirea motorului.

Desprinderea penei de asigurare a rotorului sau desprinderea rotorului de pe axul sau se produce foarte rar si are drept cauza uzura penei, a axului sau a bucsei rotorului. In aceasta situatie, axul pompei se invarteste , insa turbina ramane pe loc; apa nu mai circu-la, iar motorul se supraincalzeste.

Depunerile de piatră se curăţă cu soluţii chimice acide sau bazice, după cum s-a arătat la întreţinerea instalaţiei.

Încălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocarea supapei termostatului în poziţie deschisă, când apa trece spre radiator, nepermiţând încălzirea rapidă a motorului.

Remedierea constă în înlocuirea termostatului.

Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau termometru) presu-pune controlarea traductorului sau indicatorului de la bord, aparatul defect se înlocuieşte. La fel şi pentru instalaţia de semnalizarea avariilor.

33

EXAMENUL DE ATESTAT

B2.4.REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE Cele mai importante dcfecţiuni au loc la pompa de apă. ventilator, radiator şi termostat, după cum urmază:

Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele, racordurile şi cureaua ventilatorului se dezasamblează, apoi se constată defectele şi se repară îndeosebi corpul şi arborele;

fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin lipire cu răşini epoxidice. După reparare, se face proba hidraulică la 3-4 bar;

suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană, admiţându-se o abatere de 0,05 mm;

filetele uzate, inclusiv cel pentru gresor, se refac prin încărcarea cu sudură, găurire şi refiletare la cota nominală, sau se refiletează la cotă majorată;

rulmenţii uzaţi se înlocuiesc; arborele încovoiat se îndreaptă la rece cu ajutorul presei; abaterea maximă este de 0,05

mm; arborele uzat se rectifică, se cromează şi se rectifică rotund la cota nominală; canalul de pană lărgit se încarcă cu sudură şi se frezează un altul decalat la 180°, sau se

rectifică şi se înlocuieşte pana; Fisurile sau rupturile paletelor rotorului se încarcă prin sudură şi se rectifică; dacă sunt

rupte mai mult de două palete sau ruptura este prea gravă, se înlocuieşte întreg rotorul. Locaşul pentru axul pompei de apă uzat se recondiţionează prin bucşare după alezare. după care se face rectificarea la cotă nominală; după reparare, se controlează abaterea rotoru-lui în locaşul din corpul pompei, jocul axial al rotorului (admis 0.08 mm), apoi se asamblează componentele. Ca primă probă, rotorul trebuie să se învârte uşor cu mâna. Se probează apoi pe standul de probă.

Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni:

deformarea paletelor; se repară prin îndreptare liberă sau folosind un dispozitiv speci-al;

fisurarea sau ruperea paletelor; se impune înlocuirea lor; slăbirea paletelor în locurile de îmbinare; se sudează sau se nituiesc; deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; se încarcă cu sudură şi se găuresc

la cota nominală. Radiatorul se curăţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat, apoi se fierbe în soluţie

cu sodă caustică 10% pentru îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după care se su-pune controlului în baia de apă, introducând în interior aer comprimat sub presiunea de 1,5 bar; se constată defecţiuni, ca: dezlipirea bazinelor de miez, spargerea corpului (mie-zului) sau ţevilor; remedierea se face prin lipirea cu aliaje moi.

Dacă numărul ţevilor sparte este sub 5%, atunci se izolează.

După lipire, radiatorul se supune din nou probei de etanşare.

Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă încălzită progresiv, urmărind, în acelaşi timp, cu un termometru, ca începerea deschiderii supapei să se facă la 70°C, iar la 85...90°C să fie complet deschisă. Sub 70°C, supapa trebuie să se închidă.

Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă.

34

EXAMENUL DE ATESTAT

Ţevile sparte se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă pe scaun, se rodează cu pastă. Apoi, se face proba de etanşare a răcitorului ca şi la radiator.

In atelierul de reparat radiatoare, pardoseala va fi din ciment, peste care se aşază grătare de lemn. De asemenea, vor exista instalaţii de probe cu apă, cu scurgerea la canalizare.

ANEXE

Instalatia de racire cu aer a motorului autoturismului OLTCIT

35

EXAMENUL DE ATESTAT

BIBLIOGRAFIE

1. AUTOMOBILE- CUNOASTERE, INTRETINERE SI REPARARE Gh.Fratila,M.Fratila,St. Samoila Editura Didactica si pedagogica 2005

2. Cataloage tehnice.Prospecte. Internet

3. Coordonarea si monitorizarea transporturilor 2008

Proiectul Phare TVET RO 2005/017-553.04.01.02.04.01.03

36