Expedi?ia Imperiala Transantarctica (1914 17), cunoscuta ?i sub numele de Expedi?i a Endurance, a fost ultima mare expedi?ie din epoca eroica de explorari ale Anta rcticii. Conceputa de Sir Ernest Shackleton, expedi?ia a ncercat sa realizeze pri ma traversare pe sol a continentului antarctic. Dupa cucerirea Polului Sud de ca tre Roald Amundsen n 1911, traversarea ramnea, dupa cum spunea Shackleton, singurul mare obiectiv al calatoriilor n Antarctica .[1] Expedi?ia a e?uat total n ncercarea n deplinirii acestui scop, dar a ramas n memorie ca o poveste de supravie?uire plin a de acte de eroism. Dupa ce au pierdut practic totul, membrii expedi?iei au reu ?it sa supravie?uiasca n condi?ii dificile n Antarctica ?i sa caute ajutor prin pr opriile mijloace. Shackleton facuse parte din Expedi?ia Discovery ntreprinsa n Antarctica de capitan ul Scott n perioada 1901 04, ?i condusese Expedi?ia Antarctica Britanica, 1907 09. No ua expedi?ie impunea ca un grup de oameni sa navigheze pna n Marea Weddell, iar o parte din ei sa coboare la ?arm la aproximativ 78 latitudine sudica, n apropierea Golfului Vahsel, pentru a pregati un mar? de-a lungul continentului, pe la Polul Sud pna la Marea Ross. Restul grupului urma sa calatoreasca, ntre timp, pe partea opusa a continentului, sa se instaleze n Strmtoarea McMurdo, ?i de acolo sa nfiin? eze o serie de posturi de-a lungul barierei de ghea?a Ross pna la baza ghe?arului Beardmore. Aceste posturi urmau sa devina esen?iale pentru supravie?uirea calat orilor de pe continent. Expedi?ia avea nevoie de doua nave: Endurance urma sa du ca grupul lui Shackleton n Marea Weddell, iar Aurora, condusa de capitanul Aeneas Mackintosh, urma sa duca grupul de la Marea Ross la Strmtoarea McMurdo. Endurance a naufragiat n ghe?urile din Marea Weddell nainte de a ajunge n Golful Va hsel, ?i, n ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit n deriva spre nord mpr euna cu ghea?a de-a lungul iernii antarctice din mijlocul anului 1915. n cele din urma, ghea?a a avariat ?i a scufundat nava, lasnd cei 28 de oameni de la bord pe ghea?a ?i supunndu-i unei serii de ncercari grele. Ace?tia au trait luni de zile n tabere improvizate pe ghea?a, au calatorit cu barcile de salvare pe Insula Elef antului, au calatorit apoi din nou ntr-o barca deschisa, denumita James Caird, pe o distan?a de 1300 km, ?i au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georg ia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fara ca vreun membru al expedi?iei s a moara. ntre timp, grupul din Marea Ross a depa?it mari greuta?i n scopul lor de a-?i ndeplini misiunea, dupa ce Aurora a fost ndepartata de locul sau de ancorare de catre un vnt puternic ?i nu s-a mai putut ntoarce. Posturile au fost instalate, dar trei persoane au murit.

1914 1917: Harta ce prezinta rutele maritime ale lui Endurance, Aurora si James Ca ird, ruta terestra planificata, si ruta posturilor de provizii a grupului din Ma rea Ross: Calatoria lui Endurance Deriva lui Endurance ntre gheturi Deriva gheturilor dupa ce Endurance s-a scufundat Calatoria lui James Caird Ruta transcontinentala planificata Calatoria lui Aurora pna n Antarctica Deriva si retragerea lui Aurora Ruta posturilor de provizii Cuprins [ascunde] 1 Pregatiri 1.1 Origini 1.2 Planul lui Shackleton 1.3 Finan?area 2 Personalul 3 Expedi?ia 3.1 Grupul de la Marea Weddell 3.1.1 Calatoria printre ghe?uri

3.1.2 Deriva lui Endurance 3.1.3 Tabara de pe ghea?a 3.1.4 Calatoria n barci de salvare spre Insula Elefantului 3.1.5 Calatoria lui James Caird 3.1.6 Traversarea Georgiei de Sud 3.1.7 Salvarea 3.1.8 Pe Insula Elefantului 3.2 Grupul de la Marea Ross 4 ntoarcerea la civiliza?ie 5 Note 6 Bibliografie 7 Legaturi externe Pregatiri[modificare | modificare sursa] Origini[modificare | modificare sursa] Shackleton nu mai avea un ?el dupa ntoarcerea din Expedi?ia Nimrod n 1909, n pofida laudelor pe care le-a primit dupa ce a reu?it sa stabileasca un nou record al a propierii de Polul Sud, la 8823'S. A devenit dupa cum spune pionierul schior britan ic Sir Harry Brittain a bit of a floating gent ( un om pu?in n deriva ).[2] Natura urmato arelor sale demersuri antarctice depindea acum de realizarile expedi?iei Terra N ova a lui Scott, care plecase din Cardiff n iulie 1910. Scopul lui Shackleton a devenit clar cnd a aflat vestea nea?teptatei cuceriri a P olului Sud de catre Amundsen, pe 11 martie 1913. Polul nsu?i nu mai era un obiect iv, indiferent de ce ar fi realizat expedi?ia lui Scott. Shackleton a scris: Desc operirea Polului Sud nu va fi sfr?itul explorarii Antarcticii .[3] Urmatorul proiec t, spunea el, avea sa fie o calatorie transcontinentala de la mare la mare, cu tr aversarea polului .[3] El nu putea fi sigur ca misiunea avea sa-i fie ncredin?ata, deoarece existau ?i al?i exploratori interesa?i ?i capabili. Pe 11 decembrie 191 1, o expedi?ie germana condusa de Wilhelm Filchner a plecat din Georgia de Sud, cu scopul de a patrunde adnc n Marea Weddell, stabilind o baza sudica, din care sa ncerce sa traverseze continentul nspre Marea Ross.[4] Spre sfr?itul lui 1912, Filc hner s-a retras n Georgia de Sud, nereu?ind sa nfiin?eze baza.[4] Totu?i, descoper irea de catre acesta a unor posibile locuri de acostare n Golful Vahsel, la aprox imativ 78 latitudine sudica, a fost observata de Shackleton, ?i inclusa n planuril e sale.[5] n lumina ve?tilor sumbre privind soarta capitanului Scott ?i a camarazilor sai n t impul calatoriei de ntoarcere de la Polul Sud, Shackleton a nceput pregatirile pen tru o calatorie transcontinentala. A solicitat ajutor financiar ?i practic de la , printre al?ii, Tryggve Gran din expedi?ia lui Scott, ?i de la fostul prim mini stru Lord Rosebery, nsa fara a avea mare succes. Gran a fost evaziv, iar Rosebery direct: Niciodata nu a putut sa-mi pese de poli nici ct negru sub unghie .[6] A pri mit mai mult ajutor de la William Speirs Bruce, liderul Expedi?iei Na?ionale Sco ?iene n Antarctica din 1902 04, care, la rndul sau, planuia o traversare a Antarctid ei nca din 1908, dar care abandonase proiectul din lipsa de fonduri. Bruce l-a la sat bucuros pe Shackleton sa-i adopte planurile,[7] de?i planul final anun?at de Shackleton se datora n mica masura lui Bruce. La 29 decembrie 1913, dupa ce a ob ?inut cteva promisiuni de sus?inere financiara, printre care ?i o garan?ie de 10. 000 de lire de la guvernul britanic, ?i-a publicat anun?ul ntr-o scrisoare catre ziarul The Times.[8] Planul lui Shackleton[modificare | modificare sursa] Shackleton a dat expedi?iei sale pomposul nume de Expedi?ia Imperiala Transantar ctica (n engleza Imperial Trans-Antarctic Expedition , ?i, cu scopul de a strni inter esul publicului larg,[9] a publicat un program detaliat la nceputul anului 1914. Expedi?ia avea sa constea n doua grupuri ?i doua vase. Grupul de la Marea Weddell avea sa calatoreasca n Endurance ?i sa mearga n zona Golfului Vahsel, unde paispr ezece oameni aveau sa coboare la ?arm, iar din ace?tia, ?ase, n frunte cu Shackle ton, aveau sa formeze Grupul Transcontinental.[10] Acest grup, mpreuna cu 100 de

cini, doua sanii motorizate, ?i echipament care ntrupa tot ce poate sugera experien ?a liderului ?i a exper?ilor sai ,[9] avea sa parcurga drumul de 2900 km pna la Mar ea Ross.[11] Restul de opt persoane de la ?arm urmau sa efectueze munca ?tiin?if ica, trei mergnd n ?ara Graham, trei n ?ara Enderby ?i doi n tabara de baza. Grupul de la Marea Ross urma sa calatoreasca n Aurora la baza din Marea Ross, baz a stabilita n Strmtoarea McMurdo, pe partea opusa a continentului. Dupa acostare, ei urmau sa nfiin?eze posturi cu provizii pe drumul grupului transcontinental, sa mearga spre sud pentru a da ajutor grupului, ?i sa faca observa?ii geologice .[9] Rolul grupului de la Marea Ross era vital; grupul lui Shackleton avea sa duca pr ovizii doar suficiente pentru a ajunge pna la baza ghe?arului Beardmore. Supravie ?uirea lor pe parcursul ultimilor 640 km pna la Marea Ross avea sa depinda de exi sten?a posturilor de provizii la coordonatele convenite, pe Bariera de ghea?a Ro ss. n programul sau, Shackleton ?i-a exprimat clar inten?ia ca traversarea sa aiba lo c n primul sezon, 1914 15.[9] Mai trziu, a n?eles ct de improbabil era acest lucru, ?i urma sa-l informeze pe Mackintosh, care se ocupa de grupul Marea Ross, de schim barea de plan. Din pacate pentru expedi?ie, conform corespondentului Daily Chron icle Ernest Perris, telegrama nu a mai fost trimisa, o omisiune care a complicat inutil munca din primul sezon a grupului de la Marea Ross.[12]