Compuneri pentru scoala

http://compuneripentruscoala.blogspot.com/2011/04/compunere-primavara-bucurie-si-culoare.html

expresii frumoase ce pot fi folosite în compuneri cu titlul “Vara” sau ce ţin de anotimpul vara:

“primăvara,curcubeul florilor”

“primăvara,parfum de fericire”

“trăim în primăvară ,cu o inimă nouă”

“trosnesc mugurii ca o castană coaptă”

“dimineţi în glas de rândunică”

“primăvara ,ţipăt mut în dor de viaţă”

“fiica cea mai strălucitoare”“vine cu miresme-n grai”“aerul devine arzător”“cheamă copiii în vacanţ㔓soarele toarnă peste lume jar”“fluturii aleargă din floare în floare”“peste tot locul , flori de paradis”“natura toată , plină de culoare”“căldură înăbuşitoare”“toţi pomii sunt în sărbătoare”“văzduhul miroase a ierburi, a frunze proaspete”“mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfiră din înalt”“s-a ivit discul roşu al soarelui ”“cer senin, albastru ca floarea de “nu mă uit”"“pomi încărcaţi în lumină şi culoare”“ca o pasăre măiastr㔓tărcată şi pepenoas㔓are gene din mărar, ochii de muştar, obrajii de caisă”

“soarele -cerc de foc”“mingea de aur de pe bolta azurie”“cărări de soare”“livezi scăldate-n aur”“a pictat cu un verde puternic toată pădurea”“a acoperit păşunile şi munţii cu verdeaţ㔓în copaci a atârnat mere şi pere rumene”“pe sub-copaci a pus multe şi felurite ciuperci”“răsună mii şi mii de glasuri ”“marea cea nesfârşită, cu valuri înspumate”“nisipul fin şi argintiu”

“pădure umbroas㔓vietăţile pădurii”“natura îşi are rosturile ei”“adie un vânt potolit”“cerul se dogoreşte”“soarele – o pulbere fină de aur”“lanurile au culoarea aurie”

“razele fierbinţi coc grânele”“spice de aur”“livezi îmbelşugate”“pajişti odihnitoare”“se seceră, se treieră, se culeg cireşe, vişine, piersici şi caise”“soarele îşi trimite cu dărnicie razele”“florile te întâmpină cu parfumul lor”“soarele trimite copiii la munte sau la mare”“aurul holdelor”“săgeţile de foc ale soarelui”“căldura înăbuşitoare”“soarele arde ca un cuptor”“soarele îşi scutură praful de aur în aer”“a acoperit cu aur greu spicele de grâu şi secar㔓a cosit iarba grasă din lunc㔓florile de câmp s-au culcat în căpiţele de fân parfumat”“aburi argintii de rou㔓întindere de aur”

“câmpie aurie”“flori albastre de cicoare , mai curate ca albastrul cerului”“valurile de grâu”“se înalţă cântecul greierilor ”“pâine proaspăt㔓văzduhul inundat de lumina ce izvorăşte de pretutindeni, din înălţimi”“argintul jucăuş al soarelui”“secerile vâjâiau în holde”“văzduhul a încremenit deasupra lumii”“mireasma grâului copt”“se vede satul ca într-o ceaţă subţire”“licăresc stele mici ca nişte ţinte de argint”

PRIMĂVARA-Expresii frumoase

Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă; ea trezeşte la viaţă întreaga natură; peste flori, verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele; câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul; zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua; albinele caută nectar; păsările călătoare vin în ţara lor veche şi neuitată; de sub covorul

de frunze moarte se ivesc ghioceii; căldura soarelui dezmiardă muguraşii; dulce vânt de primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald şi vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în floare, iarba a prins colţ fraged; noaptea scade, ziua creşte; zilele se fac mai lungi, mai blânde; verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi şi veselie; zumzetul harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o săgeată.

LEGENDA FLORII SOARELUI

Demult, tare demult, traia un rege foarte bogat,atat de bogat incat putea cumpara o tara intreaga.Avea comori nepretuite dar cea mai de pret comoara a lui era fata sa.Fata avea parul galben ca spicele graului, avea vocea si veselia pasarilor iar despre frumusete ce sa mai vorbim… Sute de regi si-ar fi dat averile pentru ea. Nici o alta printesa nu o egala.Venise si vreamea maritisului, iar mii de printi fusesera refuzati de biata printesa care nu isi gasea iubire.Ea se indragostise de soare. Intr-o zi ii spuse tatalui ei:-Tata, stiu ca esti suparat ca nu am ales nici un print dar eu iubesc pe altcineva.-Pe cine?-Pe cineva, care in fiecare dimineata e la fereastra mea, a carui splendoare o admir in fiecare zi .Este soarele, tata!Cu el vreau sa ma marit!-Nu te prosti fata mea. Nimeni nu poate sa se indragosteasca de soare; in plus, o legenda veche spune ca cine se va casatori cu soarele nu are voie sa-l priveasca ca altfel se va transforma in floare.-Nu-mi pasa, eu ma voi casatori cu soarele!Pentru a o feri pe fata de blestem, regele isi inchise propria fiica intr-o celula din castel. Fata era pazita zi si noapte de cate patru paznici care nu aveau voie s-o priveasca, deoarece, sigur se indragosteau de ea. Intr-o zi fata a inceput sa cante iar paznicii s-au uitat la ea si pe loc s-au indragostit de chipul acela fermecator.Ii erau ca niste sclavi iar printesa profita.A reusit sa scape din castel si a inceput drumul spre Soare cu cei patru paznici dupa ea.O mare parte din drum au mers prin campuri acoperite cu fel si fel de flori.Cand poposeau,paznicii vanau iar fata studia florile si aproape ca stia orice floare si fiecare miros. Au intalnit oameni buni,care le-au dat niste indicatii dar si oameni rai care vroiau sa-i jefuiasca doar pentru o punguta de galbeni pe care o aveau la ei, dar nu reuseau datorita celor patru viteji ostasi.Abia dupa cinci zile regele a aflat ca printesa disparuse si a plecat impreuna cu zece mii de viteji in cautarea printesei.Printesa avea un avans bun dar regele avea cai.Drumul lor a durat zece zile si zece nopti dar intr-un final au ajuns la palatul de aur al maretului Soare.In acel moment tocmai se intorcea si Soarele acasa dar si imparatul ajunsese.Soarele cum a privit la fata s-a indragostit de ea si i-a spus:-Esti cea mai frumoasa printesa pe care am vazut-o! Si am vazut multe….-Si tu m-ai fermecat cu frumusetea ta si as dori sa ne casatorim!-Desigur ca si eu as vrea! Dar sti de blestem?-Da, dar eu nu cred ca se va intampla ceva.-Nu voi permite ca fata mea sa se casatoreasca cu Soarele iar apoi sa se transforme in floare! interveni imparatul.-Tata,nu te poti pune in calea iubirii noastre! spuse printesa.-Ba uite ca pot! se incapatana regele.Soarele,fiind de partea printesei si fiind mult mai puternic decat regele si armata sa ii intemnita pe toti sub imensul sau palat.Dupa ceva timp nu i-a mai pasat de blestem si fata s-a casatorit cu soarele.Imediat dupa ziua

nuntii fata a dorit sa-l vada pe Soare in toata splendoarea lui. Tocmai atunci a reusit si imparatul sa scape pentru a-i fi dat sa vada cum se implineste blestemul.Fata s-a transformat in floare chiar sub ochii sotului si tatalui ei.Acea floare si acum se intoarce mereu dupa sotul ei pentru a-l admira.Aceasta este FLOAREA SOARELUI !

Există flori precum nuferii, floarea-soarelui, lotusul sau iedera care nu se pot oferi cadou. Poate acesta este motivul datorită căruia asemenea flori au devenit simboluri artistice sau culturale inconfundabile, ba chiar semne distinctive ale marilor creatori. Când vorbim de Eminescu, îl asociem cu florile de tei sau cu floarea-albastră. Buddha cel iluminat este înfăţişat pe floarea de lotus. Vincent van Gogh a devenit celebru prin floarea-soarelui iar Claude Monet, prin peisajele cu nuferi. Până şi norocul în viaţă este simbolizat de o floare banală, dar destul de greu de găsit: trifoiul cu... patru foi. Toate aceste flori ne sunt oferite indirect, ca reprezentări vizuale.

Poate că niciun pictor nu a avut o viaţă atât de zbuciumată ca cea a lui Vincent Van Gogh, pictorul olandez care iubea galbenul ca pe lumina însăşi. Deşi a pictat peisaje obişnuite, fără nimic spectaculos, cu lanurile de grâu şi chiparoşii din sudul Franţei, mai exact din regiunea Arles, acestea sunt extrem de vii, de pâlpâitoare prin energia transferată de pasiunea clocotitoare a artistului în opera sa. Copacii par a se smulge din rădăcini, aşa cum iarba sau grâul au o flacără care le animă unduirea chiar şi în absenţa vântului.

Un asemenea iubitor de galben şi de lumină nu putea să prefere decât... floarea-soarelui, puternică şi fidelă astrului diurn întocmai ca şi olandezul care a pictat-o. Prea puţini o vedem şi o admirăm în natură. De obicei, ne aflăm în tren ori în maşină şi pe retina noastră se imprimă doar o mare(e) galbenă, fugară, cu pigmenţi vagi de negru. În timp ce alegem flori de la piaţă, cu ambalaje lucioase şi stridente, floarea-soarelui urmăreşte firesc fidel

discul solar, de la răsărit până la apus. Transplantată de pe câmp, ea are aceeaşi viaţă lăuntrică precum celelalte elemente din natură. Priviţi-le: florile din tablou par a fi foc solidificat. O sevă mistică le dă supleţe chiar şi atunci când sunt îndoite, un semn discret de început de ofilire. Sau, mai degrabă, par stele moi la pipăit, cu mijlocul negru, plin de seminţe negre ca universul însuşi. Petalele au şerpuirile unor flăcări îngheţate în fomele unor ovaluri alungite şi uşor contorsionate. Tabloul are de la început ceva atipic: în mod obişnuit, floarea-soarelui nu se pune în vază. Ambianţa casnică nu o include ca plantă de apartament. De asemenea, nu poate fi cumpărată pentru a impresiona o fiinţă feminină, deci nu ne este la îndemână. Prin respingerea facilismului şi adaptarea la un context interior, floarea –soarelui străluceşte mai viu decât ar putea-o face în realitate. Probabil că Van Gogh ar fi trimis iubitei de care nu a avut parte niciodată un mănunchi uriaş de flori galbene. Atât de înalte, că i-ar fi putut adăposti pe amândoi la umbra lor. O umbră la fel de aglutinantă, cu reflexe de aur ca soarele însuşi.

Teodora Coman

Ghiocelulş cel gingaş

A trecut irna geroasă şi a răsărit soarele cu razele lui aurii. Primul ghiocel a răsărit

scuturându-şi clopoţelul de argint. E mic, plăpând şi gingaş.

Soarele îl întrebă:

- De unde vii, gingaş ghiocel ?

- Vin din pământul catifelat.

- Ce vesteşti, micuţule ?

- Eu vestesc primăvara.

- Cine ţi-a dat această culoare ?

- Zăpada mi-a împrumutat-o.

Ghiocelul se simţea fericit sub razele calde ale soarelui.

Primăvara

A trecut iarna . Primul ghiocel şi-a scos capul de sub covorul alb de nea. Primii

ghiocei mici şi plăpânzi aşteaptă razele soarelui.

A întinerit natura. Vântul adie. Jocurile copiilor se aud pe câmpiile înverzite.

Cel mai frumos anotimp este primăvara deoarece natura trezeşte la viaţă toate

vieţuitoarele. Păsările călătoare revin în ţara lor veche şi neuitată.

Noi copiii ne bucurăm tare mult de venirea acestui anotimp.

De vorbă cu un ghiocel

Zilele reci şi lungi de iarnă au trecut. În pădure a apărut primul ghiocel. Este alb ca

zăpada şi are codiţa şi frunzuliţele verzi. Seamănă cu un clopoţel de argint.

Deodată m-a întrebat:

- Ce cauţi singură prin pădure, fetiţo ?

- Am venit să caut o floare pentru mama, că se apropie ziua de 8

Martie.

- E un gest foarte frumos.

- Mulţumesc! Dar tu de unde vii?

- Eu vin din pământ.

- De unde ai împrumutat culorile acestea ?

- Mi le-a dat Dumnezeu.

- Aş vrea să te dăruiesc mamei!

- Mi-ar place pentru că mă simt foarte singur.

Mama s-a bucurat de ghiocelul dăruit de mine iar el s-a bucurat că

este împreună cu noi.

De vorbă cu un ghiocel

Este sfârşitul iernii. A răsărit primul ghiocel. Are o frunzuliţă verde şi petalele albe.

Şi-a scuturat încet clopoţelul.

Baba Iarna l-a auzit şi şi-a scuturat cojoacele pline de omăt şi gheaţă. L-a întrebat:

- Tu mă deranjezi, ghiocelule?

- Da, eu. M-a trimis soarele să te alung din ţară.

- Ei, las’ că la noapte am să te îngheţ, spuse Iarna.

S-a făcut dimineaţă.

- Hei, ghiocelule, mai trăieşti?

- Da, dar dacă şi la noapte va fi tot aşa de frig nu cred că mai reyist.

Auzindu-i vorbele, soarele îi trimise razele în ajutor. Din plapuma de

nea a răsărit un covor de ghiocei.

Ghioceii nou apăruţi l-au ajutat pe micul ghiocel care suferise de frig să o alunge pe

Baba Iarna din ţară.

De vorbă cu un ghiocel

Soarele îşi trimite razele calde pe pământul plin de omăt. El deşteaptă cu lumina şi

căldura sa pământul.

De sub plapuma de nea a răsărit primul ghiocel alb, firav şi gingaş asemenea unui

clopoţel.

Baba Iarnă îl întrebă:

- De unde vii, ghiocelule ?

- Eu vin de sub plapuma de nea.

- Culoarea albă de unde ai împrumutat-o ?

- De la un bulgăre de zăpadă care m-a salvat într-o noapte de la îngheţ.

Soarele a fost impresionat de vorbele blânde ale ghiocelului şi i-a sărit

în ajutor cu razele sale calde.

Ghiocelul, împreună cu ceilalţi fraţi ai lui au început să-şi sune veseli clopoţeii vestind

bucuroşi sosirea primăverii.

De vorbă cu un ghiocel

Este început de primăvară. De sub zăpadă s-a ivit un ghiocel. Razele soarelui îl ajută

să crească mai repede.Este mic, plăpând şi gingaş.

L-am întrebat:

- De unde vii ?

- Vin din pământ şi vestesc sosirea primăverii.

- De unde ai culoarea albă ?

- De la Dumnezeu.

Ghioceii sunt primele flori de primăvară.Oamenii se bucură de venirea primăverii.

De vorbă cu un ghiocel

Zilele lungi şi reci de iarnă au trecut. Mergând pe drum am zărit ceva. Semăna cu un

clopoţel de argint. L-am întrebat:

- Tu cine eşti ?

- Eu sunt primul ghiocel şi vestesc venirea primăverii.

- De unde vii ?

- Din pământ.

- Vor mai apărea şi alţii ca tine ?

- Da! Vor veni şi fraţii mei şi vom albi câmpul. Dar tu ce cauţi pe

aici, copile?

- Caut un cadou pentru mama pentru că se apropie ziua de 8 Martie.

- Crezi că aş putea fi chiar eu acel cadou?

- Desigur !

Acesta a fost cadoul pe care l-am dăruit mamei de ziua ei. A fost

foarte fericită.

De vorbă cu un ghiocel

E sfârşitul iernii. A apărut primul ghiocel. Este mic şi firav dar ne vesteşte un anotimp

foarte drag nouă.

L-am întrebat:

- De unde vii, ghiocelule ?

- Vin din pământ.

- Dar ce vesteşti, micuţule ?

- Eu vestesc primăvara.

- De unde ai împrumutat culoarea albă ?

- Zăpada mi-a dăruit-o.

Când am terminat de vorbit cu ghiocelul a răsărit soarele. El şi-a întins petalele albe şi

îi zâmbea fericit.

TOAMNA

A sosit toamna.Păsările călătoare pleacă în ţările calde.Cele mai întârziate se grăbesc şi ele de plecare. Un nou an şcolar începe pe 15 septembrie.Unora dintre elevi cred că le era dor de glasul cristalin al clopoţelului.În anotimpul acesta oamenii culeg recolta mult dorită.Cad şi frunzele copacilor formând un covor multicolor.Este un pic mai frig, dar e bine şi plăcut să vezi strugurii cum ard în strălucirea soarelui palid. Câtă bucurie îmi aduce acest anotimp cu daruri multe şi plăcute! Eleva:Grosu Diana Iuliana Premiul III

IARNA

A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.

Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca oglinda.

Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul, pluguşorul, jocul caprei.

Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni.

Cum cad mai multe picături de argint din cerul pardosit cu mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de zăpadă.

Câte bucurii ne aduce mândra iarnă!

Eleva:Iancu Alexandra

Premiul II

In lumea vitaminelor si a sărurilor minerale

Intr-o zi, un copil a călătorit în lumea vitaminelor şi a sărurilor minerale. Merse el ce tot merse, când deodată văzu pe cineva care lucra cu iarba care era plină de culori şi se întreba ce făcea cu ea şi cum îi chamă pe aceia.

- Cum vă numiţi?

- Noi ne numim vitamine.

- Dar pe tine cum te cheamă?

- Mă cheamă Raul.

- Voi ajutaţi corpul cu ceva?

- Da, desigur, ţesem iarba şi facem cămăşi care ajută organismul să fie mai sănătos.

- Bine am să fac mişcare multă ca să mă simt mai sănătos, în fiecare zi.

- Fă mişcare zilnic şi te vei simţi bine şi vreau să-ţi prezint pe fraţii mei:

- Eu sunt Vitamina A şi ajut vederea, sora mea Vitamina C vă ajuta să rezistaţi la atacul microbilor, iar vitaminele B1, B2 reglează activitatea organismului.

- Aaaa! E şi Vitamina D?!

- da, ea ajtă la întărirea scheletului cu ajutorul calciului, vecinul nostru din familia sărurilor minerale.

- Da, eu, calciul întăresc oasele şi dinţii, ajutat de prietenul meu fosforul, iar prietenii ei sodiul şi fierul muncesc din greu pentru a proteja organismul.

- Dacă mâncăm sănătos, adunăm vitamine şi vom avea un corp sănătos, spuse Raul.

- Acum am înţeles! O să am grijă de corp în fiecare zi şi o să le zic şi celorlaţi ce să mănânce ca să fie sănătoşi.

- Pe curând!

Vitaminele şi calciul

Cândva doi copii aveau voie să-şi pună o dorinţă. Ei îşi doreau să fie atât de mici cât vitaminele şi să meargă în lumea Vitaminelor şi a Calciului. A şa când îşi termină de spus dorinţa se şi aflară pe un tărâm frumos.

- Uite, Mario, mere, roşii, ardei, sfclă, morcovi, pere, cireşe şi prune !

- Toate fructele sunt înşirate ! strigă Taisia, prietena lui Mario.

- Da, iar lângă ele parcă sunt aşezate războaie care în loc să ţese pânză, trag parcă de ceva plantă.

- Dar unde este acea plantă ? adăugă Mario. Hai să întrebăm pe cineva!

Incepură să alerge. Dintr-o dată se opri. Taisia şi spuse:

- Parcă văd nişte bile colorate mişcându-se şi coborând una câte una. Negreşit ele trebuie să fie vitaminele. Si-n fructe sunt scobite tuneluri pe care umblă acele bile.

- Da, negreşit că ele sunt Vitaminele !

- Uite, surată C, avem prieteni pe aici sau intruşi ?!

- Nu, deloc intruşi, turişti ! adaugă Mario, speriat.

- Turişti, turişti ! strigară cele două vitamine.

Făcură câteva tumbe şi se prezentară:

- Eu sunt Vitamina E! Noul vostru ghid în lumea Vitaminelor. Ea este vitamina C ?

- Da, da, eu sunt.

- Acesta este oraşul nostru! Aceste fructe scobite sunt casele noastre. Lângă astea, fiecare casă are un război care ţese.

- Dar, ce ţese?

- Tese armura noastră. Noi suntem războinici împotriva Microbilor. Aici noi ne odihnim. Când mergem pe câmpul de luptă, adică corpul, noi trebuie să-l apărăm şi să luptăm cu Microbii.

-Am înţeles ! Noi trebuie să mâncăm cât mai multe fructe şi legume ca să fim sănătoşi.

- Vă mulţumim că ne-aţi spus !

Merseră ei mai departe şi văzură multă brânză, caş, unt, ulcele umplute cu lapte.

- Negreşit ăsta trebuie să fie ţinutul Laptelui! zise Taisia.

- Mai degrabă a Calciului.

-Ce rol au toate aceste alimente ?

- Noi ajutăm la întărirea scheletului uman, îl facem să fie mai rezistent ! zise una din alimente.

- Vai ce mult ne bucurăm că am aflat atât de multe lucruri de la voi !!! spuseră copiii.

- Vă mulţumim !

- Acum, ne pare rău, dar trebuie să ne întoarcem în lumea noastră ! ziseră ei.

- De azi înainte vom ştii că pentru a fi sănătoşi, trebuie să mâncăm multe fructe şi legume şi să bem 2 căni de lapte pe zi .

- La revedere !

- La revedere !

De vorbă cu un fulg de nea

Afară ninge. Am ieşit şi am privit văzduhul ca cenuşa şi cu multă admiraţie fulgii

uşori şi albi ca florile de cireş ce se jucau, apoi se lasă pe pământul somnoros. Jocul steluţelor

sclipitoare mă ameţeşte, se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi.

Un fulg se opreşte în palma mea, pare o fiinţă mică asemănătoare cu o stea doar că era

rece şi umedă. O simţeam mai uşoară decât o pană, foarte mică şi de un alb pur, părea

speriată şi tremura.

-Nu-ţi fie frică, nu o să-ţi fac nici un rău!

-Daaa !!?? spuse fulgul mai liniştit.

-Am auzit de la bunicul meu că fiecare fiecare fulg are o poveste, care este a ta?

Steluţa îşi incepe povestea, mai umedă ca niciodata.

-Eu nu am fost mereu un ful care cădea din norii suri ce căptuşeam bolta posomorâtă.

De mult eram un jucăuş strop de apă din cel mai proaspăt râu din munte şi mă jucam cu fraţii

mei. Dar eu fiind mai neastâpărată decât ei, Moş Crivăţ a trimis pe domnul Vânt sa mă ridice

sus la Norul cel Uriaş, departe de fraţii mei, pentru a nu mai face alte năzbâtii. Acolo, am

făcut un mic popas alături de alţi stropi de apă, apoi am ajuns în palatul lui Moş Crivăţ care

era construit din gheaţă, iar el era bătrân cu barba lungă, ochi albaştrii, păr cărunt şi brumat,

avea straie albe şi era foarte înalt, iar când era furios arunca val de brumă argintie. In aceea

clipă, când am fost faţă în faţă cu el, deşi incercam să-mi ascund frica pe care o aveam, el o

simţi şi atunci m-a transformat într-un fulg de nea. După ce m-a transformat, împreună cu

ceilalţi fulgi ne-a trimis să ne jucăm prin aer. A spus “ Disctracţie plăcută!” iar noi l-am privit

o clipă, apoi am plecat. In aer eram ca un roi de fluturi albi ce se jucau pe glasul melodios al

vântului.

După un timp ajungeam pe pământul posomorât şi formam împreună cu ceilalţi fulgi

o mantie albă pentru el, însă când soarele venea cu noi puteri, ne transformam în picuri de

apă.

-Fantastic! Aş vrea să pot şi eu să zbor, să fiu un fulg şi să văd împărăţia lui Moş

Crivăţ!

-O, nu băiete n-ai vrea să-l întâlneşti pe morocănosul moşneag! Dar acum îţi spui

adio, deoarece eu mă topesc şi o să fiu din nou un picur de apă.

-Bine, adio şi succes!

Eu mă întorsesem acasă şi aşa mergând mă întrebam: “Oare nu a fost un vis?”

Dar atunci am auzit un sunet minuscul dintr-o baltă:

-Cu bine, prietene!

Atunci eu am înţeles că totul a fost real.

Iarna

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din

înălţimile cerului.

Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când oboseau din

zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului.

Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.

A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.

Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.

Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea.

Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe.

Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde

rând pe rând luminiţele.

De ce nu place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului Isus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor.

PRIMAVARA

Este primavara . Soarele incalzeste mai puternic pamantul . Intreaga natura s-a invesmantat in

haina de sarbatoare .Mugurii copacilor au plesnit . Din ei cresc pe crengi frunze fragede si flori

gingase .Dintre crapaturile scoartei copacilor , ies la lumina gaze mici si colorate .

Albinele harnice isi deretica stupul ca niste adevarate gospodine . Mieii zglobii zburda pe intreaga pajiste .

Natura este plina de concertul pasarilor care s-au intors din departari . Acestea isi construiesc cu migala cuiburile distruse de furia iernii . Ciripitul lor vessel rasuna in intreaga fire .

Oamenii se pregatesc pentru sarbatorile Sfintelor Pasti : isi curate sufletele , trupurile , casele , incondeiaza oua , coc cozonaci , jertfesc mieii , merg la biserica .

Doamne , coboara peste noi , fa-ne mai buni si ajuta-ne sa ne bucuram de Sfanta Invierea Ta !

MAMA , FIINTA CEA MAI DRAGA

Cand se apropie ziua de 8 Martie , ma gandesc la mama . Mama este fiinta cea mai draga penttru ca mi-a dat viata , m-a leganat si hranit pana am crescut mare .

Este frumoasa , nu prea inalta cu ochi caprui , cu par de culoarea castanelor coapte , cu un zambet jucaus pe buze care dispare atunci cand necazurile o coplesesc .

Sufletul mamei este bun ca o paine calda . Rar se intampla sa nu-mi indeplineasca o dorinta , cu toate ca suntem trei frati . Nu-mi aduc aminte sa ma fi batut vreodata . Este foarte priceputa la pregatirea conservelor .

Mama este cea care m-a dus prima data la scoala si tot mama m-a ingrijit cand am fost bolnav .

Mamei ii datorez respect si recunostinta . Sfaturile ei ma vor insoti toata viata . Invatand bine la scoala ca sa pot ajunge un om de nadejde , asa inteleg sa-mi arat dragostea fata de mama .

CARTEA MEA PREFERATA

Dintre cartile citite de mine , mi-au placut foarte mult : “ Povesti ” de Ion Creanga , “ Fram , ursul polar ” de Cezar Petrescu , “ Povestiri ” de Fratii Grimm , “Basme” de Petre Ispirescu , insa cartea mea preferata este “ Poezii ” de Mihai Eminescu . Imi place aceasta carte , deoarece din ea am invatat expresii frumoase care mi-au imbogatit vocabularul si mi-au incantat sufletul . Prefer aceasta carte pentru ca in ea am aflat cele mai frumoase poezii inspirate de natura , istorie si personaje de basm . Imi plac versurile din “ Ce te legeni … ” , “ Revedere” , “ Scrisoarea a III-a ” , “ Calin ( file de poveste ) ” , “ Luceafrul ” . Tin la cartea lui Mihai Eminescu , ca la cel mai bun prieten al meu si o pastrez la loc de cinste in biblioteca .

Fisă de lucru

Timp de lucru: 15 minute

Se apropie ziua de 8 Martie. Imaginează-ţi că împreună cu colegii tăi pregătiţi o surpriză pentru mamele voastre.

Alcătuieşte apoi un text cu titlul “Pentru mama mea”, folosind întrebările de mai jos:

Introducere:

1.Ce sărbătoare se apropie?

2.Unde se află elevii ?

Cuprins:

1.Ce hotărâre au luat copiii?

2.Ce a propus Anca ?

3.Ce idee a avut Andrei ?

4.Ce doreau ei să transmită în acest fel mamelor ?

5.Unde au fost puse obiectele confectionate ?De ce ?

Incheiere :

1.Când au oferit cadourile ?

2.Ce credeţi că au simţit mamele ?

Compunere finalizata:

Se apropie sărbătoarea de 8 Marie. Elevii sunt în clasa împreună cu doamna învăţătoare. Este ora de abilităţi practice.

Copiii hotărăsc să realizeze un cadou pentru mamele lor.

Anca propune ca fiecare copil să facă o cărticică pentru mama lui.

Începe lucrul. Copiii transcriu sau chiar compun mici poezii dedicate mamei, desenează, împodobesc paginile cât pot ei de frumos. Apoi leagă cărticelele cu şnur de mărţişor. Sunt foarte încântaţi de ce au realizat.

Andrei propune să scrie şi o felicitare. După câteva minute felicitările sunt gata.

În acest fel copiii doreau să transmită mamelor toată dragostea şi recunoştinţa lor.

Cărticele au fost păstrate în dulapul din clasa, ca să fie o adevărată surpriză pentru mame.

La serbare copiii au înmânat mamelor cadoul. Ele au fost foarte emoţionate şi bucuroase.

MATERIALE PENTRU COMPUNERI CU INCEPUT DAT

( PENTRU CLASELE I-III )

1 . PRIMAVARA

A venit o barza aducand cu ea Primavara . Primavara – zana cu rochie de ghiocei si toporasi – a presarat petece de pamant fara zapada si a trezit la viata natura .

In padure ………………………………………………………........

2 . O FAPTA BUNA

Ploua tare . Mihaita merge grabit spre casa . In fata lui un batran isi sterge ochelarii . Dar cineva a lasat pe jos o coaja de mar . Deodata ……..

3 . O INTAMPLARE HAZLIE

Impreuna cu mai multi prieteni am plecat la padure sa culegem mure . Ne-am apropiat veseli de murar . Dar culegand la mure am auzit un fasait .

………………………………………………………………………

4 . FOCUL

E o zi frumoasa . Mama tricoteaza , iar tata citeste ziarul . Raducu nu stie ce sa faca .

Deodata , ii vine un gand . Ia cutia de chibrituri si aprinde un bat . Flacara mica si roscata il incanta .

………………………………………………………………………

MATERIALE PENTRU ALCATUIREA INTRODUCERII SI INCHEIERII UNEI COMPUNERI LA CARE SE DA CUPRINSUL

1 . ………………………………………………………………………

- Cum am putea sa ajutam noi puiul asta ? zise Ionut , privind trist la capriorul din fata sa .

- Am eu o idée , a spus Ancuta . Cautati cateva frunze de patlagina si treaba e rezolvata .

Intr-o clipa , zgarietura fu spalata cu apa si sapun , apoi bandajata cu batistele sub care se aflau cateva frunze de patlagina.

………………………………………………………………………

2 . ………………………………………………………………………….

Am ajuns . Institutul e situat in sectorul I , unde locium si noi . Ne intampina directorul institutului . Noi il salutam cu respect .

Dupa ce ne spune cateva cuvinte despre oamenii de aici , ne invita sa vizitam institutul . Mergem ordonati sa nu deranjam ceva . O mare de calculatoare ne privesc cu ochii lor electronici . Aici se “fabrica” viitorul . Ochiul atent al omului vegheaza insa cu grija san u se faca vreo greseala .

………………………………………………………………………

3 . ………………………………………………………………………….

La intrarea in gradina ne-a intampinat seful fermei . Dumnealui ne-a aratat recolta bogata de vinete si ne-a spus cum putem fi de folos . Fiecare copil a luat cate o ladita si , repartizati pe randuri , adunam cu grija vinetele coapte .

Treaba mergea repede si usor , dar si cu spor .

Soarele ne zambea de pe bolta senina , iar cantecul pasarelelor se impletea cu cantecul nostrum.

………………………………………………

ÎN LUMEA POVEŞTILOR

S-a desprins o rază din ghemul ei de aur şi a rătăcit prin senin. Nu ştiu să se oprească până când, un geam deschis , i-a atras atenţia.Era geamul camerei mele.

Raza a intrat.Ochii mei o urmăreau curioşi.Ea s-a oprit o clipă pe faţa mea,

apoi a trecut la bibliotecă.A luat la rând cărţile din biblioteca mea şi m-a făcut să mă simt fermecat de lumea poveştilor.

M-a purtat pe aripile ei prin lumea ,,Soacrei cu trei nurori”, a ,,Ursului păcălit

de vulpe”,să fiu alături de ,,Muzicanţii din Bremen”sau să călătoresc împreună cu

Toto sau Dorothea.

Ce bine m-am simţit! Şi asta pentru că, am fost pe rând, chiar dacă pentru

puţin timp şi în imaginaţia mea, câte unul din personajele poveştilor în vacanţă.

UN CADOU PENTRU MAMA MEA

Pentru mine, mama e cea mai importantă fiinţă.

Deşi e mică de înălţime,mama e o fiinţă veselă, plină de viaţă care ştie să mă

şi alinte dar şi să mă pedepsească atunci când trebuie, când nu ştiu să-mi înfrânez

pornirile năvalnice.

În curând va fi ziua ei.Mă gândesc de pe acum ce pot să-i dau?

Pentru început , mă gândesc să-i dau în dar note bune, fapte frumoase care

ştiu că o vor bucura foarte mult.

Apoi îi voi dărui un buchet de flori împreună cu toată dragostea mea şi îi

voi spune cât de mult o iubesc.

Cred că va fi foarte fericită când braţele mele îi vor cuprinde gâtul şi îi

Voi spune,,Te iubesc, mamico!”

Expresii frumoase despre plante, flori în anotimpul primăvara

Reţineţi următoarele subiecte sau teme pentru compuneri - primăvara se întâmplă următoarele:

-se topeşte zăpada, apar ghioceii, temperaturile cresc, se instalează vremea bună, vremea devine blândă, soarele străluceşte şi încălzeşte mai tare, apar ghioceii, înmuguresc copacii, înfloresc copacii, se întorc păsările călătoare, păsările ciripesc vesele, apar cuiburi de păsări, animalele se trezesc din hibernare, natura toată înverzeşte, încep muncile câmpului, plugarii ies la arat, copii se joacă în aer liber, hainele groase sunt date la o parte şi sunt îmbrăcate haine mai subţiri, animalele zburdă pe câmpii, fluturii zboară, albinele culeg mierea florilor, sărbătorile de Paşti, câmpul a înverzit

Expresii frumoase despre plante, flori, natură în anotimpul primăvaraghioceii înving iarnamic şi firav, ghiocelul a înfruntat omătulclopoţei azurii se ivesc din zăpadăghiocei plăpânzighiocei mici şi gingaşicupele strălucitoare ale ghioceilor par nişte clopoţei de argintaroma încântătoare a florilorghiocelul se iveşte victorios de după stratul alb de zăpadăclopoţelul învingător al ghiocelului firele biruitoare de iarbă străpung solulghioceii şi mugurii copacilor sunt primele semne de primăvarăpoienile par stropite cu flori coloratesusurul continuu al izvoruluifreamătul lin al frunzelormireasma adormitoare a florilormişcarea domoală a crengilor copacilorcodrul minunat respiră verdeaţă şi prospeţimepământul zâmbeşte prin floriflorile mulţumesc soarelui printr-o simfonie de culorighiocelul este un prim zâmbet al pământuluighiocelul este ajutat de magia soareluighiocelul are nobleţea unui prinţ din basmsub zăpadă ghicelul aşteaptă semnul soarelui

frunze diafanemugurii ca mărgăritarelebelşugul violet al buchetului de liliaccrenguţe noi şi gingaşetoporaşii violeţi răzbesc prin frunzele moartefirişoarele verzi de iarbă îşi zâmbeau unele altorafirişoarele de iarbă se unduiesc sub adierea vântului călduţflorile sub atingerea vânticelului dansează pentru soarepomii înfloresc răspândind miresme adormitoareflorile micuţe albe împânzeau totul ca un covor magiciarba prinde colţ, fraged şi nouiarba este brobonită de rouăpomii stau ca pletele pe umerii dealurilorfire de mătase verdeflorile au miros dulce de primăvarăpetalele florilor se chinuie să culeagă toate razele de soareliliacul înfloreşte spre încântarea ochilordin salcâmi se scutură o ploaie de miresmeciorchini de flori albeîn vânt papura îşi leagănă săbiilecopacul se leagănă molatic sub mângâierea vântuluiCompunere despre primăvară, după un plan de idei: soarele încălzeşte, apare un ghiocel, ghiocelul îşi spune povestea, gradina se umple de ghiocei, a sosit primavara!

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

Peisaj de câmpie mirificO compunere despre un peisaj de câmpie. În text sunt folosite diverse figuri de stil pentru a evoca frumuseşea câmpiei primăvara.

Un vânt molcom şi cald adie peste câmpia înverzită. Suflă gingaş peste grâul proaspăt încolţit, după care se ridică ca un duh spre înălţimi. Firişoarele străvezii de grâu îi răspund vântului la unison cu mişcări line. Se bucură de mângăierea discretă a vântului şi îşi scutură vesele ultimele bobiţe cristaline de rouă. O nouă zi începe. O zi frumoasă de poveste,

judecând după razele de soare care scaldă cu lumina lor lanul înverzit.

La câţiva paşi distanţă, câteva manunchiuri semeţe de floarea soarelui îşi deschid petalele galbene, parcă dorind să îmbrăţişeze soarele binefăcător. În timp ce discul auriu al soarelui se plimbă pe cer, florile galbene se rotesc urmărind direcţia în care soarele îşi trimite săgeţile luminoase. Jocul soarelui cu floarea soarelui continuă pe parcursul întregii zile. Neobosite, asemenea unor albine, florile galbene culeg razele de lumină şi se hrănesc cu ele, astfel că reuşesc să-şi păstreze statura uriaşă faţă de celelalte plante ale luncii.

Un copac bătrân ca şi timpul, mare precum un munte, domină întreaga câmpie. Este singur de ceva vreme. A mai avut fraţi, dar ultima iarnă cumplită i-a răpus. Primăvara suavă i-a vindecat rănile de peste iarnă, iar acum muguri de viaţă şi speranţă au apărut pe fiecare creangă. Este nerăbdător să înflorească. Îşi ridică crengile spre cer şi soarbe din căldura divină a soarelui. A învăţat că trebuie să se bucure de fiecare primăvară, ca şi când ar fi ultima din viaţa lui.

De la înălţimea copacului se poate observa în zări necuprinsul câmpiei. Asemenea unui covor magic, verdele câmpiei se mişcă în bătaia vântului. Se unduieşte şi formează valuri verzi. Dacă nu ai ştii că e verdeaţă ai putea jura că marea a devenit verde şi a invadat pământul.

Toate acestea sunt semnele unei primăveri perfecte. Câmpia trăieşte şi respiră primăvară, creşte văzând cu ochii, pregătindu-se să facă rod bogat. Privind la frumuseţea care evoluează sub ochii tăi nu poţi să nu admiri fragilitatea naturi, dar şi dorinţa ei de a supravieţui. Spectacolul acestui peisaj de câmpie este emoţionant şi totodată naşte în cel care-l priveşte speranţă şi bucurie.

O descriere a unui colţ de natură în timpul unei ploi; o furtună cu tunete şi fulgere. Compunerea conţine elemente de descriere a unei furtuni.

Picurii mari şi grei cad furioşi din înalturi. Parcă s-au rupt zăgazurile cerului. Ploaia deasă nu are nicio milă faţă de pământul deja ticsit peste măsură de apă. Solul nu mai poate înghiţi apa care cade fără încetare de câteva ore, astfel că formează şiroie mari, care se preling la tot pasul. Întreg cuprinsul pare un râu ieşit din matcă.

Din cerul presărat la tot pasul cu nori negri, fulgere orbitoare încă mai brăzdează cerul. Sunt atât de aproape de sol încât ai impresia că cerul s-a prăvălit pe pământ. Chiar dacă nu este nimic mistic în aceste fulgere, nu ai cum să nu te întrebi dacă nu este mâna zeilor la mijloc. Dar nu orice zei, ci unii mânioşi pe biata natură şi pe vieţuitoarele care o populează. Ca la un semn, fulgerele încetează. După câteva secunde de respiro, în care natura îşi trage sufletul, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul. Natura tresare! Sunetul înfiorător al tunetului încremeneşte totul în jur. Pentru câteva momente, care par ore, ai impresia că nu mai există scăpare. După ce şi ultimul ecoul al tunetului se stinge, se aşterne liniştea. O linişte aparentă, căci ploia continuă să-şi verse năduful asupra naturii cu sunete dese şi înfundate. În continuare stropii de ploaie cad ca nişte săgeţi asupra pământului.

Crengile copacilor se apleacă obosite în faţa patimii ploii. Un vânt rece şi suficient de puternic cât să încline copacii îi ţine isonul. Cea mai afectată de urgia ploii este iarba. Aceasta se chinuie din răsputeri să-şi păstreze firişoarele verzi la suprafaţă pentru a putea respira în voie. Dacă ploia va continua în acelaşi ritm, nu va mai rezista multă vreme. Câteva flori şi-ai pierdut petalele frumos colorate. Arată de parcă ar fi supărate de pierderea suferită, iar apa se scurge de pe frunzele lor asemenea unor lacrimi de durere. Pe nesimţite ploaia îşi pierde puterile. Stropii de ploaie cad din ce în ce mai rar şi fac loc razelor de soare. La început timide, dar mai apoi puternice reuşesc să învingă urgia ce nu părea să aibă sfârşit. Ici colo se aud ciripituri de păsări, semn că-şi părăsesc ascunzătorile. Se pregătesc să se înfrupte din aerul proaspăt al naturii de după ploaie.

Pădurea după o ploaie de vară

O compunere sub forma unui dialog, o personificare, în care personajele dialogului sunt un râu şi o mare.

La ceas de seară, râul şi marea stau de vorbă. În timp ce aşteaptă ca mare să-şi deschidă braţele pentru a cuprinde apele râului, îşi vorbesc cu simpatie, ca doi prieteni vechi.

- Râule, râule! Drum lung ai bătut şi astăzi!- Da aşa e. Vin de departe. Am scăldat cu apele mele multe plaiuri. Mi-am unduit şiroaiele prin ţinuturi locuite, dar şi prin regiuni prin care nu vezi ţipenie de om. Dar tu ce ai făcut de când nu am mai vorbit?

- Eu am purtat pe valurile mele sute de bărci şi vapoare. Le-am legănat ca pe nişte frunze aflate în bătaia vântului. Apoi am suflat vânt puternic pentru a le ajuta să navigheze. - Te-au afectat ultime ploi? întrebă curios râul.- Da. Şi încă ce mult m-a afectat. Mi-a crescut nivelul foarte mult încât nu am mai avut loc în albia mea. Am inundat porturile şi plajele. Am lăsat după mine multe stricăciuni. M-am chinuit să le explic oamenilor că nu e vina mea. Dar nu m-au înţeles.- Ştiu cum e! răspunse râul. Zilele trecute şi albia mea s-a umflat şi am inundat un sat întreg. În drumul meu am distru zeci de case. Le-am promis oamenilor care plângeau că voi avea grijă să nu se mai întâmple aşa ceva pe viitor. Şi chiar aşa am să fac!- Draga mea mare acum deschide porţile să intru, să-mi pot descărca apele. Am cu mine o sumedenie de peşti care ard de nerăbdare să simtă gustul sărat al apei de mare.- Gata râule, prietenul meu de-o viaţa. Veniţi în casa mea. E loc pentru toţi.- Mulţumesc şi mi-a părut bine de conversaţie, adăugă râul, umflându-şi apele pentru a se vărsa în mare.- Ne mai auzim râule! Umblă sănătos până atunci, şopti mare prin valurile sale învolburate.

O compunere descriptivă despre pădure, după o ploaie de vară.

O ploaie deasă, cu stropi mari şi grei, a cernut năvalnic din cerul întunecat, preţ de câteva minute. Aşa sunt ploile de vară, ca un duş rece, dar de scurtă durată. Ca o ploaie de gloanţe, aruncate asupra duşmanului, stropii de ploaie au mitraliat coronamentul bogat al copacilor. În chip straniu, pădurea s-a grăbit să îmbrăţişeze capriciul umed al cerului şi a primit cu plăcere binecuvântarea stropilor de ploaie. Copacii par a fi întinerit brusc. Precum un burete uscat, frunzele copacilor s-au grăbit să absoarbă licoarea ploii. Ameţite de gustul proaspăt al stropilor de ploaie, frunzelor copacilor şi-au preschimbat hainele de un verde palid, într-unele de un verde aprins. Este semnul că ploaia era aşteptată cu nerăbdare de ceva vreme.

Frunzele mari, cărnoase ale copacilor sunt jilave. Apa a îmbibat fiecare celulă a frunzelor, inundându-le fiecare încăpere. Stropii mari de apă alunecă uşor pe curbura armonioasă a

frunzelor zdrenţuite. Apoi, picăturile se reunesc între ele şi formează mici şuvoaie care se scurg spre vârful frunzelor. De acolo, picăturile se îndreaptă spre pământ, iar când îl ating sunete înfundate se aud în linişte pădurii. De sus, lumina încearcă să mângâie cu atingerea sa stropii care poleiesc suprafaţa frunzelor. Când reuşesc, zeci de scântei orbitoare se revarsă asupra naturii.

Din când în când un vânticel molcom adie printre copaci. Simţind oportunitatea de a scăpa de apa în exces, copacii îşi scutură corpul înverzit, împrăştiind în jur picături mici de apă. În felul acesta, plantele mici de la sol, aflate la umbra deasă a pădurii, gustă şi ele din apa căzută din văzduh.

Pentru o bucată bună de vreme, pădurea se afla sub stăpânirea unei acalmii dense. Niciun zgomot, cât de mic, nu deranjează liniştea pădurii după ploaie. Pădurea a învăţat să se bucure în linişte de ploaia generoasă care aduce viaţă şi împrăştie speranţă în jur. Liniştea este spartă din când în când de câte un ciripit vesel al unor păsărele zgribulite şi muiate de ploaia puternică. Ecoul ciripitului se aude prelung în pădure şi dă de veste celorlalte vieţuitoare că viaţa îşi poate urma cursul firesc, întrerupt de ploaia puternică de vară.

O compunere despre cum aş vrea să fie părinţii mei.

Eu aş dori ca părinţii mei să fie mai puţin ocupaţi decât sunt acum. Mi-ar face plăcere să pot petrece mai mult timp cu ei. Din cauza serviciului pe care îl au, - mama este medic, iar tata poliţist -, îi văd foarte rar. Zi de zi, pleacă dis-de-dimineaţă de acasă şi se întorc abia seara târziu. Dar nu zilele din timpul săptămânii sunt marea problemă, căci m-am învăţat să stau singur peste zi, să-mi iau singur să mănânc şi să-mi fac lecţiile fără ajutor. În schimb sfârşiturile de săptămână sunt deranjate. De multe ori, natura serviciului le cere alor mei să lucreze şi sâmbăta sau duminica. Aş dori ca la sfârşiturile de săptămână să aibă mai mult timp să ieşim în parc, să mergem la film sau teatru. Iarna ar fi frumos să mergem la munte să schiem, iar vara să putem să ne scăldăm în valurile mării şi să stăm la soare. Îmi aduc aminte cu plăcere de anii trecuţi, în care nu erau atât de ocupaţi ca acum. Nu exista weekend să nu-l petrecem în familie. Niciodată nu ne plictiseam!

Poate că unii copii consideră un avantaj că părinţii nu sunt mereu cu ei, dar părinţii mei sunt înţelegători şi nici nu-mi interzic multe lucruri. Aproape pot spune că-mi lasă libertatea să fac ce doresc. Din acest motiv mie îmi face mare plăcere să petrec timpul cu ei. Am noroc că părinţii mei sunt tineri, amuzanţi, astfel că te poţi distra foarte bine cu ei. Sper ca în viitor serviciul să le permită părinţilor mei să fie mai liberi. Mi-e dor de familia mea de odinioară!

Peisaj de câmpie mirific

O compunere despre un peisaj de câmpie. În text sunt folosite diverse figuri de stil pentru a evoca frumuseţea câmpiei primăvara.

Un vânt molcom şi cald adie peste câmpia înverzită. Suflă gingaş peste grâul proaspăt încolţit, după care se ridică ca un duh spre înălţimi. Firişoarele străvezii de grâu îi răspund vântului la unison cu mişcări line. Se bucură de mângâierea discretă a vântului şi îşi scutură vesele ultimele bobiţe cristaline de rouă. O nouă zi începe. O zi frumoasă de poveste, judecând după razele de soare care scaldă cu lumina lor lanul înverzit.

La câţiva paşi distanţă, câteva mănunchiuri semeţe de floarea soarelui îşi deschid petalele galbene, parcă dorind să îmbrăţişeze soarele binefăcător. În timp ce discul auriu al soarelui se plimbă pe cer, florile galbene se rotesc urmărind direcţia în care soarele îşi trimite săgeţile luminoase. Jocul soarelui cu floarea soarelui continuă pe parcursul întregii zile. Neobosite, asemenea unor albine, florile galbene culeg razele de lumină şi se hrănesc cu ele, astfel că reuşesc să-şi păstreze statura uriaşă faţă de celelalte plante ale luncii.

Un copac bătrân ca şi timpul, mare precum un munte, domină întreaga câmpie. Este singur de ceva vreme. A mai avut fraţi, dar ultima iarnă cumplită i-a răpus. Primăvara suavă i-a vindecat rănile de peste iarnă, iar acum muguri de viaţă şi speranţă au apărut pe fiecare creangă. Este nerăbdător să înflorească. Îşi ridică crengile spre cer şi soarbe din căldura divină a soarelui. A învăţat că trebuie să se bucure de fiecare primăvară, ca şi când ar fi ultima din viaţa lui.

De la înălţimea copacului se poate observa în zări necuprinsul câmpiei. Asemenea unui covor magic, verdele câmpiei se mişcă în bătaia vântului. Se unduieşte şi formează valuri verzi. Dacă nu ai ştii că e verdeaţă ai putea jura că marea a devenit verde şi a invadat pământul.

Toate acestea sunt semnele unei primăveri perfecte. Câmpia trăieşte şi respiră primăvară, creşte văzând cu ochii, pregătindu-se să facă rod bogat. Privind la frumuseţea care evoluează sub ochii tăi nu poţi să nu admiri fragilitatea naturi, dar şi dorinţa ei de a supravieţui. Spectacolul acestui peisaj de câmpie este emoţionant şi totodată naşte în cel care-l priveşte speranţă şi bucurie.