Fabian MÃRIUÞ FERICITUL VLADIMIR GHIKA, · PDF file1 U n moment de vîrf din istoria recentã a României s-a consumat la sfîrºit de mileniu al doilea, în perioada 7-9 mai 1999,

11

Un moment de vîrf din istoria recentã aRomâniei s-a consumat la sfîrºit de mileniual doilea, în perioada 7-9 mai 1999, cînd

Sfîntul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, acum fericit alBisericii Catolice, pãºea pe pãmînt românesc, numindRomânia „grãdina Maicii Domnului”. Cum atunci toatãvizita s-a concentrat la Bucureºti, capitala a devenit,într-un fel, în acele zile, caput mundi, atrãgînd zeci demii de creºtini ºi oameni de bunãvoinþã din întreaga þarãºi din strãinãtate. Am convingerea cã frumoasa searã de9 mai 1999 a rãmas în amintirea multora. În acea searãde primãvarã, în Parcul Izvor, catolici, ortodocºi ºicreºtini de alte confesiuni laolaltã, avînd în faþa lor ve-nerabilele feþe bisericeºti ale papei Ioan Paul al II-lea ºia patriarhului Teoctist, au strigat „Unitate, unitate!”.

De la înãlþimea acelui moment memorabil coborîm ºiurcãm spre un alt pisc. Dupã mai bine de paisprezece ani,deja în cel de-al treilea mileniu, la 31 august 2013, s-a dato nouã paginã în viaþa Bisericii locale, dar ºi a României.La încheierea verii, cînd strugurii se pîrguiesc, credin-cioºii s-au adunat din nou în inima tîrgului, la Bucureºti.Cupola complexului Romexpo a devenit pentru o zi ca-tedralã, gãzduind celebrarea Tainei Sfintei Liturghii pen-tru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Alãturide pîine ºi vin, credincioºi au oferit la altar pîrga lor, chiarpe Vladimir Ghika, întîiul rod din trupul Bisericii localedin Arhidieceza de Bucureºti ºi al Bisericii universale (cafiu al diecezei de Iaºi ºi ca preot al diecezei de Paris), peîntîiul fericit din istoria canonicã de 130 de ani a acesteipãrþi a poporului lui Dumnezeu. Cum Liturghia esteschimb continuu între cer ºi pãmînt, ridicãrii la cinsteaaltarelor îi corespunde ºi o coborîre în concret, în inimi,în dorinþele ºi aºteptãrile credincioºilor, care din acelmoment îi aduc cult public ºi îi pot cere FericituluiVladimir ajutorul ºi mijlocirea în lupta vieþii. Aceastãridicare a fost deopotrivã coborîre în ºi înspre mass-media, presa scrisã ºi audiovizualã transmiþînd eveni-mentul cu multã generozitate la acel sfîrºit de august. De-atunci tot mai mulþi au început sã se întrebe: Cine esteVladimir Ghika?

Înainte de toate un om de mare credinþã, animat deprofunda dorinþã de unitate a Bisericii lui Cristos. Deorigini nobile, prinþ din familia Ghika, nãscut într-ofamilie de diplomaþi, Vladimir vine la lumina zilei deCrãciun, în anul 1873, la Constantinopol ºi este botezatîn Biserica Ortodoxã. Creºte sub privirea unei mamegrijulii ºi pioase. Din 1879 pãrinþii sãi se stabilesc înFranþa, þara adoptivã în care Vladimir se formeazã dinpunct de vedere uman ºi spiritual. Urmeazã cursuri deteologie la Roma, unde obþine doctoratul. Dupã unîndelungat discernãmînt, îmbrãþiºeazã Taina SfinteiPreoþii din mîinile Cardinalului de Paris, Dubois, la 7octombrie 1923. Aici slujeºte în primii ani de preoþie încea mai sãracã zonã a metropolei, Villejuif. Cu apro-barea specialã a papei Pius al XI-lea, devine primulpreot care slujeºte atît în ritul latin, cît ºi în cel bizantin.Începînd cu anul 1939, cînd vine în România, slujeºte

Revista românã nr. 4 (74)/ 2013

FFEERRIICCIITTUULL VVLLAADDIIMMIIRR GGHHIIKKAA,,OMUL TAINEI LUI DUMNEZEU ªI AL DRAGOSTEI FRATERNE

EE DD II TT OO RR II AA LLFabian MÃRIUÞ

22 Revista românã nr. 4 (74)/ 2013

atît în biserica Sacré Coeur, construitã cu largul sãuconcurs, cît ºi în biserica greco-catolicã Sfîntul Vasilecel Mare. De-acum încolo nu mai pãrãseºte România,miºcat de dorinþa de a fi alãturi de poporul român – alcãrui fiu era – în încercãrile rãzboiului ºi, apoi, ale opre-siunii comuniste. Aici avea sã rãmînã pînã la moarteaca martir în închisoarea de la Jilava, la 16 mai 1954.Martiriul a fost poarta sa de intrare în cer.

Viaþa Fericitului este o continuã ascezã cãtre cer,dacã prin cer înþelegem ºi o tot mai profundãdescoperire a chipului lui Cristos. O aratã ºi Gînduri defiecare zi, o colecþie de maxime care sunt toate laolaltãporþi deschise prin care pãtrundem în sufletul sãu:„Cerul nu face umbrã”. Cer, pãmînt, sub pãmînt:Cristos cel înviat desfiinþeazã aceastã rupturã. Nu mai eloc de umbre. Împãrãþia cerurilor trece dincolo despaþiu ºi timp, trece dincolo de a fi un deasupra ºi undedesubt, de a fi o locuinþã. Isus s-a suit la cer fãrã apãrãsi pãmîntul. Din acest motiv baza acþiunii sale pas-torale era convingerea de neclintit în prezenþa luiCristos. Nu suporta sã se vorbeascã despre idealulcreºtin, sau sã se insiste asupra nevoii de a avea unideal în viaþã. Spunea cã discursurile despre ideal erauaproape întotdeauna un mod de a fugi din faþa realitãþiilui Dumnezeu. Mergea pînã într-acolo încît era fascinatde toate acele locuri sfinte în care Dumnezeu îºi fãceasimþitã Prezenþa în mod explicit. Mai întîi de toate înEuharistie, în faþa cãreia rãmînea nemiºcat, ca ºi cumnu ar mai fi reuºit sã se dezlipeascã: „În acestSacrament, inima dumnezeiascã (o inimã de carne) batepentru veºnicie”, spunea el. Apoi Prezenþa luiDumnezeu în fraþi: „nimic nu îl face pe Dumnezeu atîtde aproape ca aproapele”, era maxima sa preferatã. Defapt, Vladimir Ghika – cu siguranþa sa în ceea ce privearealitatea lui Dumnezeu, devenitã Prezenþã – semenþinea într-o stare de rugãciune neîntreruptã: celcare se apropia de el avea impresia cã era primit în dia-logul permanent ºi de iubire pe care el îl avea cuPreasfînta Treime. Cerul este comuniunea deplinã cuTatã, Fiul ºi Duhul Sfînt. „Cerul e adãpostul meu; – ceimportantã are dacã e singurul?”

Trãind ca ºi cum cerul i-ar fi fost singurul adãpost,Fericitul Vladimir nu a fost singur niciodatã. Un apos-tol nu poate fi singur, din moment ce se aflã într-o per-petuã cãutare. De aceea a voit cu tot dinadinsul sã aducãun crîmpei de cer oriunde pe mapamond, înnenumãratele sale cãlãtorii, ºi în orice clipã a vieþii sale.Scriind prefaþa la o broºurã cu gînduri spirituale ale luiVladimir, J. Maritain îi schiþeazã profilul cu afecþiune ºiumor: „Disponibil la toate cererile care îl cheamã la slu-jirea sufletelor, Monseniorul Ghika cãlãtoreºte mereu:dimineaþa este în Congo, la prînz este la Buenos Aires,pentru ceaiul de la ora cinci este la Tokio. Dar ce spun?

Iatã-l în Calcutta, apoi la Melbourne. Dar cu inima estemereu la Paris. Aceastã disponibilitate uimitoare estechipul mobil al unei bunãtãþi fãrã margini”. O bunãtatepe care voia sã o împãrtãºeascã oamenilor. Chiar ºiPapa Pius al XI-lea – care îi oferise demnitateaeclezialã de protonotar – întreba adesea o cunoºtinþãcomunã: „În ce parte a lumii se aflã acum marele vostruvagabond apostolic?”.

Dupã ce desfãºurase un apostolat rodnic ca laic,odatã cu preoþia avea sã dea amplitudine slujirii sale.Nu a rãmas deloc indiferent faþã de România ºi faþã deMicul Paris. O trãdeazã dorinþa sa, care de-altfel i-a fostîmplinitã, de a putea celebra în ambele rituri: latin ºirãsãritean. În memoria multora dintre cei care l-aucunoscut s-a impregnat chipul preotului, un slujitor cureverenda lungã cu mîneci largi, cu buzunare mari,încãpãtoare, în care purta dulciuri pentru copii ºi bucãþide hîrtie pe care nota mereu gînduri izvorîte din viaþã.Sub reverendã se ascundea haina dãrniciei, a caritãþii.Era haina sa de toate zilele, dar ºi haina sa de duminicã.Îl ajuta sã aibã cuprindere. Dar noua hainã, care desem-na starea de viaþa preoþeascã, înveºmînta apostolul carede tînãr, ca laic, primise multe daruri ºi multã energiespre a-i cuprinde pe cei sãrmani, pe cei în nevoi mate-riale, în boalã, ºi mai ales în nevoi spirituale. A primitenergia de a lupta pentru întemeierea primului spitalgratuit – pe atunci patronat de Bisericã – Sfîntul

Vincenþiu de Paul (actualmente C.I. Parhon), pentru aîntemeia primul serviciu de ambulanþã, pentru a înte-meia leprozerii º.a.m.d.

A înaintat în viaþã dobîndind înþelepciune. Într-o zispunea: „strãduieºte-te în aºa fel încît, ajuns la o vîrstãmemorabilã, aceastã vîrstã sã aibã ºi ea ceva memora-bil în ea”. De care vîrstã e vorba? Poate de cea a anilor.ªi mai sigur de cea a harului. Cum oare sã nu fi rãsunatîn inima sa de pãstor cuvintele apostolului Paul „de aînainta cãtre starea omului desãvîrºit, la mãsura vîrsteiplinãtãþii lui Cristos” (Ef. 4,13). Sfîntul Paul spuneaaceste cuvinte pe cînd era în temniþã. Din temniþã, de laJilava, Fericitul avea sã scrie pe unul din bileþele: „celce se despoaie pentru ceilalþi, se îmbracã întruCristos”. La vîrsta desãvîrºitã se ajunge printr-o perma-nentã lepãdare de sine ºi îmbrãcare cu Cristos.

Este arestat la 18 noiembrie 1952, pe cînd se duceala cãpãtîiul unui bolnav. L-au aruncat într-o celulã aînchisorii militare împreunã cu alþi 20 de suspecþi, pre-oþi ºi laici. I-au rupt hainele de preot ºi l-au þinutaproape un an în frig, doar cu lenjeria intimã, supus la80 de interogatorii nocturne, lovit pînã ºi-a pierdutvãzul ºi auzul, torturat cu curent electric, ca sã-i smulgãmãrturia cã ar fi fost un spion al Vaticanului sau celpuþin sã-l facã sã renunþe la unirea cu Roma. Atuncicînd refuza sã semneze procesele verbale false, îlameninþau cã îl vor spînzura gol pe un bulevard dinBucureºti. Dar nu ceda. Nici nu admitea ca vreun avo-cat din oficiu sã vorbeascã în numele lui. Ceilalþi pri-zonieri gãseau puterea de a-ºi apãra propria demnitateprivind la acel preot bãtrîn ºi fragil ºi totuºi de neîndu-plecat, care se împotrivea judecãtorilor.

Dupã un an a fost, în sfîrºit, condamnat la trei ani dedetenþie ºi aruncat în închisoarea de la Jilava, ale cãreicelule coborau pînã la 8 metri sub pãmînt, iar zidurilemusteau de apã. A ajuns, aºadar, într-o celulã de cincimetri pe ºase, în care erau deja îngrãmãdiþi 44 de pri-zonieri. Aici a devenit bunicul blînd ºi bun la careapelau toþi pentru a primi mîngîiere. Îi asculta, îispovedea, îi ajuta sã se roage; recita rozariul împreunãcu cei care i-o cereau, cu alþii fãcea Calea Crucii;împãrþea cu cei mai slãbiþi jumãtate din hrana sa extremde puþinã ºi îi consola pe cei disperaþi. Duminicaimproviza pentru ei o Liturghie a Cuvîntului ºi o scurtãcatehezã.

Aerul era de nerespirat, aglomeraþia insuportabilãdar, pentru Vladimir Ghika, acea situaþie realiza scenar-iul apropierii supreme: era Liturghia nevoii întrupatã,certitudine sfîºietoare, sfinþenie de zi cu zi. A putut ast-fel sã aplice literal ceea ce scrisese în Gîndurile lui, pen-tru a comenta episodul ucenicilor din Emaus: „Atuncicînd ziua moare, ucenicii lui Isus pot fi recunoscuþi doardupã modul în care – asemeni Învãþãtorului lor – ºtiu sã

frîngã pîinea, jertfind pentru fraþi pîinea vie a propriilortrupuri”. Iar el o frîngea consumîndu-ºi pentru ei voceasa slabã. În timpul orelor lungi, deosebit de reci, desearã, toþi erau atenþi la buzele lui ºi nu se plictiseauniciodatã sã-i mai cearã poveºti care sã ilumineze ºi sãîncãlzeascã întunericul din acea închisoare îngrozitoare.

Vladimir cunoºtea bine istoria glorioasã a vechilorPrincipate româneºti; se întreþinuse cu familiile domni-toare din aproape toate þãrile lumii; cunoscuse patrupapi ºi era cunoscut la Vatican ºi în Oraºul Sfînt; cãlã-torise pe toate continentele; frecventase saloanele int-electualilor ºi atelierele celor mai celebri artiºti.Deþinuþii îl înconjurau ca niºte copii nerãbdãtori:Monseniore, vã rugãm, încã o poveste! ºi Vladimir vor-bea îndelung, povestind, descriind, punînd viaþã în sce-narii ºi personaje, introducînd în naraþiunea sa gînduridespre suferinþã, despre sfinþenie, despre aproapele,despre Dumnezeu. ªi iatã cã zidurile închisorii aproapecã dispãreau, iar prizonierii începeau sã creadã din nouîn viaþã, în istorie, în frumuseþea lumii, în ProvidenþaDivinã care pãtrundea ºi prin acei pereþi urît mirositori.„Pentru el – povestea un martor – zidurile închisorii nuexistau. Era liber pentru cã împlinea voinþa luiDumnezeu”.

Astfel, încãlzitã doar de caritatea acelui preot bãtrîn,a trecut iarna îngrozitoare dintre 1953 ºi 1954. Cîndprimãvara s-a întors, Vladimir Ghika era deja la capãtulputerilor. Dus în infirmeria închisorii – unde a fostpãrãsit pe jumãtate gol – a murit acolo în singurãtateabsolutã, la 16 mai 1954. Spusese în mod profetic:„Moartea noastrã trebuie sã fie actul suprem al vieþiinoastre: dar s-ar putea ca numai Dumnezeu sã-lcunoascã”.

Drumul lui Vladimir nu s-a încheiat cu moartea.Dimpotrivã, ca Fericit vrea sã ne comunice ºi cu maimultã ardoare realitatea lui Dumnezeu din veºniciafericitã. Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎnaltpreasfinþitulIoan Robu, în cuvîntul de mulþumire de la SfîntaLiturghie de beatificare din 31 august, îl compara cu „ostea aprinsã pe Cerul Bisericii ºi al României”. Desigurcu Fericitul Vladimir vom avea de parcurs drumulunitãþii. În România, care a strigat „Unitate, Unitate!”în mai 1999, arde o stea. Lumina ei sã ne cãlãuzeascãmereu paºii. Într-o lume care cautã mai ales unitateaexterioarã ºi trãieºte tot mai mult însingurarea ca rod almentalitãþii individualiste, Fericitul Vladimir estesteaua care aratã cã în credinþa creºtinã ºi în dãruirea desine sincerã ºi dezinteresatã faþã de aproapele se aflãizvorul adevãratei bunãstãri. Credinþa ºi dãruirea suntcalea spre sfinþenie. Da, într-adevãr, sfinþenia nu este unlux, ci o necesitate. ªi cîtã nevoie avem de sfinþi…

33Revista românã nr. 4 (74)/ 2013

Revista românã nr. 4 (74)/ 2013 44

Cu profesorul universitardr. Gheorghe I. Jernovei,ªeful Catedrei de

Filologie Românã ºi Clasicã de laUniversitatea ,,Yuri Fedkovici” dinCernãuþi, ne-am îngemãnat în pato-sul împlinirii creatoare, fãuritoarede oameni, atunci cînd universitarulºi savantul a participat, cu ani înurmã, la un curs de Stilisticã gene-ralã ºi funcþionalã, ale cãrui seducþiiºi virtuþi expresive le savuramtransfiguraþi cu studenþii anului alpatrulea al Secþiei românã-limbãstrãinã, de la Catedra de LimbiRomanice a Facultãþii de Filologieºi Jurnalisticã, la acea vreme, aUniversitãþii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, mijlocind, caºef al Catedrei, precum Domnia Sa la Cernãuþi, maiapoi, cooperarea respectivã.

Aºa a debutat o colaborare nobilã ºi fecundã, ladurabilitatea ºi proliferarea cãreia se întreceaugraniticele temeiuri rare: demnitatea, preþuireastructuralã, izvorînd din nobleþea sufleteascã ºi spi-ritualã de facturã înalt umanã, preþuire în competiþiacãreia opinteam sã fiu, întotdeauna, eu cîºtigãtorul!

Nãscut: 1 sept. 1948, satul Stalineºti, raionulNouasuliþã, Cernãuþi.

1969: cãsãtorit cu Anna Nisciuk. 27 ian.1970 s-anãscut fiul Eugen, cãsãtorit cu Nataºa, avînd 3 bãieþi:Andrei, Vitalie, Daniel-George. 1972: absolvindFacultatea (specializarea Limba ºi literaturafrancezã) la Universitatea de Stat din Cernãuþi, estedirector la Liceul din Sokyriany, regiunea Cernãuþi.1976: Studii pentru doctorat la Universitatea dinMoscova, Catedra de Filologie. 1984: profesor aso-ciat la Universitatea din Cernãuþi. 1985-1990: ºef alDepartamentului ºi decan al Facultãþii de LimbiStrãine. 1991: profesor asociat la Catedra deFilologie Românã ºi Clasicã. 1991: membru înBiserica Baptistã ,,Isus Salvatorul”. 8 mai 1994:soþia Anna trece în veºnicie. 1999: ordinat ca Pastorla Biserica ,,Isus Salvatorul”. 2000: absolvirea

Facultãþii de Teologie Baptistã dinBucureºti. 2001: cãsãtoria cuMarianne Jach. 2004: ºeful Catedreide Filologie Românã ºi Clasicã.2013.09.12: Domnul L-a chematacasã.

Acestea s-au întrecut în patosulconsacrãrii, prin fapte, semenilor,arcuindu-se ºi rodind într-o tonicã ºiregeneratoare iubire frãþeascã ºi tri-umfînd în cultul muncii ºi în patosulcreativitãþii – tîlcul jertfirii ºi pere-nitãþii noastre!… Domnia Sa,Magistrul Gheorghe I. Jernovei,prezentînd expuneri la studenþiinoºtri sibieni, iar, la rîndul meu,derulînd suita prelegerilor cursului

de Limbã literarã. Stilisticã ºi poeticã, în modulesemestriale, timp de trei ani, la celebra Universitate,,Yury Fedkovici” din Cernãuþi. Nobleþea colegialãºi preþuirea s-au fructificat prin publicarea a 5 studiiale colegilor de la Catedra de Filologie Românã ºiClasicã în cele douã periodice ºtiinþifice: ,,AnuarulInstitutului de Cercetãri Socio-Umane Sibiu alAcademiei Române”, precum ºi ,,Cercetãri de limbãºi literaturã”, Filiala Sibiu a Societãþii de ªtiinþeFilologice din România, al cãror redactor-ºef eram,onorîndu-ne prin alegerea savantului Gheorghe I.Jernovei în cele douã colegii de redacþie!

Acelaºi aport universitar-ºtiinþific, de aleasã fru-museþe moralã ºi patrioticã, s-a perpetuat, apoi, de-alungul a 8 ani, în module semestriale, deopotrivã cupublicarea a numeroase studii în revistele menþio-nate, ºi la Univ. de Stat Chiºinãu, Univ. Pedagogicã,,Ion Creangã” Chiºinãu, Institutul de ªtiinþe aleEducaþiei Chiºinãu, Univ. ,,Alecu Russo” Bãlþi,Univ. Pedagogicã ,,B.P. Hasdeu” Cahul etc.

Aceleaºi altitudini de preþuire, la aceleaºi cuanteemoþionale de iubire frãþeascã ºi smerenie, ca ºi laceremonia de la Bãlþi, au dominat ºi la Universitatea,,Yury Fedkovici” din Cernãuþi, în aceastã toamnã,unde, prin devotamentul, însufleþirea, clarviziuneaconceperii ºi dinamismul faptic ale savanþilor, acad.

I N M E M O R I A MI N M E M O R I A M

AMINTIREA PROFESORULUI GHEORGHE I. JERNOVEI

Grigore Bostan ºi prof.univ.dr. Gheorghe I.Jernovei, s-au temeinicit, întru venerarea Titanuluisecolului XXI, coordonatele ºi perspectiveleColocviului Internaþional de ªtiinþe ale Limbajului,,Eugeniu Coºeriu”, Ediþia a XII-a (Cernãuþi-Suceava-Chiºinãu) desfãºurat la Universitatea ,,IuryFedkovici” din Cernãuþi, în zilele de 19-21 sept.2013, ale cãrui roade artizanul ºi mentorul acestuia,plecat la Domnul cu scurt timp înainte, nu le-a maiputut împãrtãºi...!

...Nici un pãmîntean nu ar fi putut intui sau ghicicã aceastã jertfire la altarul slãvirii Titanului avea sãfie cea din urmã!...

Colocviul s-a împlinit prin devotatul, eruditul,harnicul colectiv al Catedrei, modelat de cei doiÎntîistãtãtori ai sãi, cu evlavie ºi cinstire aMagistrului, dupã inspirata ºi fecunda zãmislire aacestuia, ºi s-a înnobilat prin parametri superiori deoriginalitate, de consistenþã, de scientism.

În izbîndirea acestuia a slujit cu patos, cu devota-ment frãþesc, prof.univ.dr. Sanda-Maria Ardelean,de la Univ. ,,ªtefan cel Mare”, Suceava, care, cu pri-ceperea, tactul, rafinamentul ºi afecþiunea cooperãriicolegiale, în care au îmbobocit darurile sensibilitãþiiºi nobleþei sufleteºti, ºi-a consacrat caratele alcãtuiriiumane împlinirii acestui monument de omagiere aTitanului, în depãnarea secvenþelor înãlþãrii cãruiase rostea întreagã românimea, rodind în fiorul hie-ratic al rugãciunii. Cãci întregul ceremonial acade-mic a fost o Rugã..! ºi un jurãmînt de a împlinicrezul testamentar al Magistrului – românismul!

Prin substanþa ºtiinþificã, noutatea, actualitatea ºiaplicativitatea achziþiilor ºi revelaþiilor lui, s-adovedit o mãrturie a creativitãþii spirituale aromânilor de pretutindeni, într-o prolificãomniprezenþã, care, în incandescenþa comemorãrii,s-a convertit într-un simbol al veneraþiei Titanuluimoldovean de la Mihãileni!...

…Cu universitarul ºi savantul Gheorghe I.Jernovei ne-am îngemãnat, apoi, nãzuinþele, în cul-tul pãtimaº, curat ºi regenerator al VenerabileiASTRA de odinioarã, a celor împãtimiþi în vredni-cie ºi patriotism, care, prin fapte, era cultul, iubirea,credinþa ºi nãdejdea tuturor românilor! În prezentne-am alãturat prestaþiile universitar-ºtiinþifice, laDespãrþãmîntul ,,Mihail Kogãlniceanu”, Iaºi, alASTREI, coloanã vertebralã ºi filonul creativ alASTREI, cîrmuit inspirat, competent, creator, vite-jeºte, de infatigabila ºi devotata prof. ARETAMOªU, pentru care reprezintã o raþiune ºi o

împlinire a bucuriei de A FI! Acolo unde se înalþã –dupã ce am reactivat destinul ºi menirea ei,nemurindu-se prin zidiri perene – ASTRA tuturorromânilor – dorul nostru testamentar!

El este Cel care, în confesiunile noastre frecvente(venea mereu, cu Marianne – de o nobleþe ºi undevotament conjugal greu de egalat – la socri, laCisnãdie, fiind oaspeþii noºtri de onoare la Turnu Roºu[7 km distanþã!] dupã cum am izbutit ºi noi sã le fimoaspeþi la Cernãuþi), precum ºi în prestaþiile realizatene scrutam omenescul din noi, patosul creaþiei ºi tãriaîmplinirii crezului slujirii la altarul iubirii de oameni!

El a rostit axioma-memento, avînd puterea fãgã-duinþei unui Sacerdot ºi tãria pietrelor de la temeliileunei Catedrale: ASTRA ÎNSEAMNÃROMÂNISM! ªi precum prezicea profetic Brîncuºi:,,Mãiastra mea va strãpunge Cerul!”…, cuvîntulCelui neîntrecut în vrednicie româneascã va strãbateveacurile!...

…Aºa cum înãlþa sufletele auditorilor, transfigu-raþi de glasul Lui, în inima ASTREI, la Iaºi – înCatedrala ASTREI –, acolo unde inimile astriste batritmurile demnitãþii ºi, prin aceasta, dobîndescbinecuvîntarea harului suprem: creativitatea!

Devenise un autentic ºi devotat duhovnic alASTREI!

Un român, care, cînd vorbea, era un apostol, iarintervenþiile Lui, vorbirile Lui – veritabile, înãlþã-toare predici de românism, prin duhul patriotic, prinharul elocinþei, prin binecuvîntarea înavuþirii ºtiinþi-fice ºi culturale, cu vraja mîngîietoare a glasului, cuvocea seninã, caldã, calmã, mãtãsoasã, simþind, aie-vea, cum te înaripeazã, picurînd senin, speranþã,credinþã! Un OM al cãrui crez era demnitatea, scien-tismul, ºi o inegalabilã ºi jertfitoare iubire desemeni, îndemnîndu-i, dupã cuvîntul Domnului, lafrãþie, la purificare prin fapte nobile, la cinste ºiomenie, la hãrnicie ºi devotament patriotic, la pri-menire comportamentalã ºi spiritualã întru prosperi-tatea ºi unitatea Neamului românesc!

Ne-ai lãsat o moºtenire ucigãtor de grea!:ROMÂNISMUL! În crezul ºi zelul propovãduirii,fortificãrii ºi propãºirii lui nu Te vom putea întreceniciodatã!...

Dormi întru Domnul! Glasul Tãu ne alintã ºi nehrãneºte speranþa, iar jertfa ºi spiritul Tãu ne ve-gheazã veºnicia noastrã româneascã!

ADIODragul nostru MAGISTRU – Gheorghe…!

Victor V. GRECU


În prag de tristã sãrbãtoare creºtinã, pe 7august, ne-a pãrãsit, înainte de vreme, dom-nul profesor Petru Ursache, aleasã pildã de

om de culturã, de profesor, de Om.

Petru Ursache s-a nãscut la 15 mai 1931, încomuna Popeºti, judeþul Iaºi. A absolvit LiceulNaþional Iaºi în 1951, apoi Facultatea de Filologie aUniversitãþii „Al.I. Cuza” (1952-1956), fiindlicenþiat în limba ºi literatura românã. În 1971 aobþinut titlul de doctor în Filologie, cu teza Revista„ªezãtoarea”. A fost vreme de peste patru decenii(1958-2001) cadru didactic al Universitãþii ieºene,la Catedra de Literaturã românã ºi de Literaturãcomparatã, parcugînd toate treptele academice, dela preparator la profesor ºi conducãtor de docto-rate. Dupã debutul publicistic în revista „Scrisulbãnãþean” (1958), a urmat o lungã serie de lucrãri dereferinþã în domeniile etnologiei, esteticii, criticiiliterare, dintre care amintim: Poeticã folcloricã(1976), Prolegomene la o esteticã a folcloru-lui (1986), Camera Sambô. Introducere în opera luiMircea Eliade (1993), Etnoestetica (1998), Mictratat de esteticã teologicã (1999), Cazul Mãrie sau

Despre frumos în folclor (2001), Sadovenizînd,sadovenizînd. Studiu estetic ºistilistic (2005), Înamoraþi întru moarte. ErosPoesisla Cezar Ivãnescu (2006), Etnosofia (2006), Istorie,genocid, etnocid (2010), Omul din Calidor (2012)(monografie consacratã marelui ºi veºniculuinedreptãþit Paul Goma), Mioriþa – dosarul mitolog-ic al unei capodopere (2013). La acestea se adaugãun numãr impresionant de articole ºi de studii pu-blicate în periodice precum: „Convorbiri lite-rare”(rubricã permanentã), „Dacia literarã”,„Luceafãrul”, „Cronica”, „Bucovina literarã”,„Ateneu”, „Revista românã” º.a. Prefaþator ºi editor,Petru Ursache s-a îngrijit de apariþia a peste douãze-ci de antologii ºi ediþii critice, unele în colaborare cuMagda Ursache. Ca recunoaºtere a întregii saleactivitãþi ºi valori profesionale, a primit titlul deProfessor Emeritus al Universitãþii „Al.I. Cuza”(2001), Premiul de Excelenþã al Uniunii ScriitorilorFiliala Iaºi (2001, 2006), Premiul Operaomnia acordat de Revista „Convorbiri literare”.

Adevãrat ºi complet magister, ºi-a prelungit mis-iunea didacticã ºi dincolo de zidurile Universitãþii,ºi în afara carierei academice, iar fiecare întîlnire cudumnealui era o lecþie preþioasã. Da, istoria serepetã, dar mai ales pentru cã facem greºeala de a neuita, ignora, deforma trecutul, ori de a încerca sã nerupem de el fãrã a-l înþelege.

Ceea ce l-a definit în mod fundamental a fostverticalitatea; a refuzat, înainte de 1989, sã facã„necesarele” compromisuri care i-ar fi asigurat oascensiune mai uºoarã în mediul universitar; arefuzat o colaborare cu regimul, care i-ar fi deschiscalea spre un post de lector la Sorbona ori laChicago, locul unde ar fi fost posibilã întîlnireamajorã cu Mircea Eliade, a cãrui operã a studiat-osistematic ºi în profunzime. ªi a refuzat, dupã 1989,sã uite adevãruri pentru mulþi incomode ºi nedorite.

Fermitatea opiniilor sale, taxatã de unii drept rad-icalism, ori vanã încãpãþînare, era de fapt un mesaj,pentru cei care au ºtiut sã-l înþeleagã, cã, în ceea cepriveºte dreptatea, adevãrul, credinþa, iubirea, nu eloc de jumãtãþi de mãsurã, de compromisuri.


IN MEMORIAM PETRU URSACHE

Subiectele dragi sufletului domniei-sale – impor-tanþa valorificãrii trecutului ºi a culturii populare,susþinerea valorilor naþionale ve-ritabile (inclusivprin reafirmarea ºi consacrarea de fond, nu doar defaþadã, a unor personalitãþi precum M. Eminescu ºiN. Iorga), necesitatea cunoaºterii corecte a istorieirecente, a efectului devastator al regimului comu-nist asupra spiritului românesc, martiriul preoþilorîn închisorile fostului regim – nu le-a consideratniciodatã pe deplin epuizate (dovadã stînd reed-itãrile, în ediþii mereu îmbogãþite, ale unor lucrãriprecum Camera Sambô, Mic tratat de esteticã teo-logicã, Mioriþa, Sadovenizînd, sadovenizînd…). Cutenacitatea specificã, a lucrat pînã în ultima clipã,cãrþile însoþindu-l ºi la cãpãtîiul patului alb de spi-tal. Volumele pe care nu a apucat sã le vadã publi-cate (inedite ºi ediþii revãzute), sunt în curs deapariþie, prin grija celei care i-a fost, timp de jumã-tate de veac, suflet ºi minte-pereche, doamnaMagda Ursache.

Nu ºi-a uitat nicicînd originile, satul copilãriei l-a purtat în suflet ºi în minte ca pe un izvor nesecatde bucurie ºi de înþelepciune. Înþelepciune care l-aajutat, împreunã cu credinþa purã ºi nestrãmutatã, sãtreacã peste nu puþinele încercãri, dureri, dezamã-

giri. A continuat sã priveascã înainte, cu ochii seni-ni ca zorelele, ºi zîmbet bun, patriarhal.

Mereu aproape cu sufletul de românii dinBasarabia ºi Bucovina, militînd fervent pentru ounitate, mãcar în spirit, a românilor de pretutindeni,ºi-a afirmat cu orice prilej „românismul”, doar cã ladomnia-sa nu erau doar vorbe deºarte.

A deschis, prin studiile sale, calea spre domeniide inedite sinteze – etnosofia, etnoeste-tica, etnois-toria –, dovedind cã, în definirea identitãþii uneinaþiuni, cultura popularã, cu ale sale componente deFrumos, Înþelepciune, Adevãr, este nu doar impor-tantã, ci esenþialã.

Trecerea sa în veºnicie a lãsat un gol deneumplut – în cultura românã, în sufletele celor carel-au iubit ºi preþuit. Iar dealul Copoului, în linþoliude frunze galbene, e mai pustiu, ºi el, fãrã pasuldomol al Profesorului.

Sã-i fie seninã odihna acolo Sus, de unde ne veg-heazã cu un zîmbet, printre îngeri ce bat din aripi înºoaptã.

Elena COJOCARU


Slatina Borului, 19 octombrie 2013 – Slujbã de pomenire oficiatã de pãrintele Boian Alexandrovici, Vicarul Timocului lamormântul lui Draghi Cârcioabã (1954-2007), preºedinte al Despãrþãmântului ASTRA „Valea Timocului" Bor,

între anii 2004-2007.

„Duminicã, 1 septembrie,în prima zi de toamnã aplecat la ªcoala din cer

poetul, profesorul, pãrintele blîn-deþii”, ION CHIRIAC. Aºa sunaanunþul familiei din data de joi, 5septembrie 2013, din ziarul„Evenimentul” de Iaºi.

„Un om între oameni” era poe-tul ION CHIRIAC, dupã cuvântullui Camil Petrescu, într-o „viaþã deom aºa cum a fost”, dacã l-aminvoca ºi pe marele istoric alromânilor, Nicolae Iorga. A fost unom ºi un poet de o deosebitã va-loare, care va rãmâne în conºtiinþa tuturor celor careau avut onoarea de a-l cunoaºte.

S-a nãscut la 5 octombrie 1941, în satul Caraclãu,com. Bîrsãneºti, jud. Bacãu. Poet ºi publicist,Membru al Uniunii Scriitorilor din România,Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie din Iaºi(1959-1964), Facultatea de ziaristicã din Bucureºti(1986-1988), cursuri de specializare pe probleme deeducaþie ºi învãþãmînt în Franþa. Profesor la LiceulSãbãoani, Roman (1964-1966), ziarist la cotidianul„Flacãra Iaºului” (1966-1967), „ScînteiaTineretului” (1967-1969), activist la Comitetuljudeþean Iaºi ºi U.T.C. (1969-1971), director al Caseitineretului ºi studeþilor Iaºi (1978-1989), muzeografprincipal la Muzeul Literaturii Române (1990-2000).

Debuteazã cu poezii în „Iaºul literar” (1960), edi-torial cu volumul Ce se numeºte toamnã (1968).Colaborator la „Iaºul literar”, „Luceafãrul”,„Contemporanul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convor-biri literare”, „Neamul Românesc” etc.

Publicã urmãtoarele volume de versuri: Rãsãritde fatã mare (1970), Lumina pãmîntului (1973),Nopþi cu ªtefan cel Mare (1974), Liniºtea dintre nori(1977), Elegiile inimii (1979), Exact aºa vor cîntaprivighetorile (1982), Cenuºa de pe inimã (1984),Plopii fãrã soþ (1985), A treia noapte dupã rãstignire(2001), Augustina Viºan-Arnold (2009), EpiscopiaSf. Spiridon (în colab., 1999), Pe muntele vînãt(2011).

La plecarea din Sãbãoani,elevii sãi i-au presãrat flori pelinia de cale feratã, în semn depreþuire ºi respect pentru profe-sorul lor. Venind la Iaºi a lucratca ziarist la cotidianul „FlacãraIaºului”, unde l-am ºi cunoscut.În 1968, la apariþia volumuluimeu de debut, mi-a dat urmã-torul autograf: „PoetuluiConstantin Mãnuþã, inima luiIon Chiriac cu suflet cu tot”.

A fost corespondent de presãîn Vietnam, s-a manifestat înmai multe domenii de activitate.

Cît a lucrat la U.T.C. ºi în calitate de director la CasaTineretului ºi Studenþilor, era sufletul ºi inima tine-rilor, aºa dupã cum semna ºi pe cãrþile sale de poezie.Studenþii i-au spus „Bãdie” ºi aºa i-a rãmas numelepentru vecie.

De peste 35 de ani, de cînd l-am cunoscut, l-amavut mereu în preajmã ca prieten, colaborator apropi-at, frate mai mare ºi îndrumãtor întru ale poesiei. Amlucrat cu el în redacþia revistei „Neamul Românesc”,dupã 1990, ºi în calitate de membri ai juriului laConcursul de creaþie a elevilor din judeþul Iaºi„Tinere condeie”. La înfiinþarea Asociaþiunii Astra laIaºi ºi la apariþia publicaþiei pentru românii de pre-tutindeni „Revista românã”, Ion Chiriac a fost prin-tre membrii fondatori, existînd o colaborare îndelun-gatã între el ºi doamna Areta Moºu, preºedintaDespãrþãmîntului „M. Kogãlniceanu”. Dintr-o astfelde colaborare s-au nãscut proiecte culturale de mareanvergurã ºi popularitate. La loc de frunte se aflã, deaproape 20 de ani, proiectul DENII EMINESCIENE.

„Per aspera ad Astra” (Pe cãi anevoioase sprestele) ai plecat, dragã poete ION CHIRIAC, ºi toþiprietenii tãi sperã sã se întîlneascã cu tine la ªcoalade poezie din cer.

Vei rãmîne veºnic în inimile noastre!

Constantin MÃNUÞÃ


ION CHIRIAC A PLECAT LA ªCOALADIN CER

– Pãrinte Stareþ, care este diferenþa dintre a vorbicu mîndrie ºi a vorbi cu demnitate despre Sfîntulªtefan cel Mare?

– Omul care are demnitate înlãuntrul sãu esteomul care este cinstit cu sine, este cinstit faþã deaproapele ºi faþã de Dumnezeu. Este cel care nuacceptã compromisul: astãzi binele ºi mîine rãul,astãzi gîndesc într-un fel, mîine gîndesc în alt fel.Omul cinstit este omul smerit, omul modest, omulcare nu va accepta niciodatã sã fie ipocrit, duplici-tar, fariseu. Acesta este omul cu demnitate, care nupoate sã spunã binelui rãu ºi rãului bine, sã spunã

cã lucrul acesta este alb cînd el este negru. În ziuade astãzi, cei care au un anumit echilibru lãuntric ºinu acceptã compromisul în viaþa lor ºtiu sã îl pre-zinte pe Mãria Sa ªtefan.

Sã dea Domnul sã avem cît mai mulþi demnitaridemni, cãci avem nevoie de astfel de demnitarinecorupþi, cinstiþi, oneºti, care sã aibã o anumitãverticalitate, sã aibã o anumitã þinutã, o anumitãconduitã. Sã cugete: chiar dacã toþi din tagma meanu merg bine, eu sã nu merg dupã ei! Trebuie sãºtim sã punem punct la ceea ce este rãu, sã neînnoim în primul rînd pe noi înºine, noi sã fimdemni ºi astfel sã îi atragem ºi pe alþii alãturi de noiºi sã fim luminã celor din jur, precum Mãria Saªtefan a fost luminã. Nu a acceptat compromisul,nu a acceptat sã fie duplicitar: cînd ne iubim þara,cînd nu ne iubim þara, cînd iubim Biserica, cînd nuo iubim, cînd ne închinãm, cînd nu o facem, cîndascultãm de Dumnezeu, cînd nu ascultãm.

Aceastã demnitate vine ºi din educaþia primitãde fiecare, din cei ºapte ani de acasã, din familie,dacã avem o familie sãnãtoasã. ªi o vor avea copi-ii cînd vor fi mari, dacã ºtim sã îi educãm sãnãtos ºinu îi învãþãm sã fie duplicitari. Dar atunci cîndmama îi spune cã se duce pentru o sãptãmînã lalucru în Italia ºi stã trei luni, sau se desparte de soþºi nu se mai întoarce, atunci copilul nu mai are unmodel bun, sãnãtos; vede cã pînã ºi pãrinþii lui auun comportament duplicitar: una spun ºi alta fac.Dupã cum spunea Pãrintele Arhimandrit SofianBoghiu, în primul rînd trebuie sã fie unitate întreminte ºi inimã, între gînd, cuvînt ºi faptã, ºi atuncivom fi demni cu adevãrat.

– Altfel spus, de pildã, cu ce gînduri aþi rãmasdupã hramul anului 2012?

– Am rãmas cu o dorinþã sincerã ºi curatã de a fimai recunoscãtor celor care m-au ales, m-au primitaici ºi m-au rînduit ca stareþ aici, la MãnãstireaPutna: Maicii Domnului ºi Sfîntului Voievod

99Revista românã nr. 4 (74) / 2013

INTERVIU CU PREACUVIOSUL INTERVIU CU PREACUVIOSUL PÃRINTE ARHIMANDRIT PÃRINTE ARHIMANDRIT

MMEELLCCHHIISSEEDDEECC VVEELLNNIICCMMEELLCCHHIISSEEDDEECC VVEELLNNIICC – – STAREÞUL MÃNÃSTIRII PUTNA STAREÞUL MÃNÃSTIRII PUTNA

(II)(II)

II NN TT EE RR VV II UU

ªtefan cel Mare. ªi sã mã strãduiesc ca floarearecunoºtinþei sã o reînnoiesc mereu, în fiecare clipã,faþã de Mãria Sa ºi faþã de toþi înaintaºii mei dinmãnãstirea aceasta, stareþi ºi cãlugãri, cît ºi faþã deaceºti sfinþi ctitori care au zidit ºi ne-au dat aceastãmoºtenire spiritualã ºi culturalã care esteMãnãstirea Putna. Rãmîn, aºadar, cu un gînd ºi odorinþã fierbinte de recunoºtinþã ºi de a nu precupeþinimic, de a nu mã cruþa întru nimic cînd este vorbade tot ceea ce înseamnã Mãnãstirea Putna, de a mãjertfi pe acest altar curat al conºtiinþei naþionale. ªiprin aceasta înþeleg sã caut sã simt bucuria ºilacrima tuturor celor din jur, sã simt bucuria ºilacrima acestor înaintaºi, a locului acestuia, cu toatãîncãrcãtura lui spiritualã, care simte pulsul neamu-lui ºi al þãrii. Sã simt bucuria ºi lacrima tuturor ºi înfelul acesta sã mã dãruiesc ºi sã pot duce maideparte crucea încredinþatã, cãci o cruce ni se dãfiecãruia, dar de pe cruce nu ne dãm jos noi, ci alþiine coboarã.

– ªi aveþi sau aþi pãstrat un gînd (ºi) pentruoamenii acestui popor?

– Îi vãd suferind, îi vãd cã au nevoie de unªtefan cel Mare, au nevoie de gîndirea, decugetarea, de aºezarea Voievodului ºiDomnitorului ªtefan cel Mare, îi vãd cã dorescceva înlãuntrul lor. Poate cã unii sunt conºtienþi deboala lor sufleteascã, alþii sunt mai puþin conºtienþide ea, cãci parcã întreaga naþie suferã de lipsa dedragoste pentru valorile adevãrate, de cele care suntcu adevãrat valori ºi nu non-valori: de adevãr, defrumos, de dreptate, de credinþã, de statornicie înalbia curatã ºi sfîntã a neamului nostru. Îi vãd cãsuferã, pentru cã nu se regãsesc pe deplin în aceastãmatcã, în aceastã albie limpede, nu se regãsesc peurmele sfinþilor înaintaºi ºi ei simt acest lucru, simtacest gol înlãuntrul lor, ºi golul acesta se transfor-mã în ei în suferinþã. Aceasta este boala sufletuluinostru, iar primul pas spre îndreptare este ca fiecaresã înceapã înnoirea, dar nu cu cel de lîngã el, ci cusine însuºi.

– Revenind, sau întorcîndu-ne într-un alt re-gistru al discuþiei noastre, Preacuviose PãrinteArhimandrit, s-au împlinit de curînd douãzeci deani de cînd aþi fost ales pe scaunul stãreþiei de laMãnãstirea Putna. Cum aþi ajuns aici? Aici însem-nînd Putna, dar ºi hotarul cu numãrul 20?

– Dupã ce am terminat Facultatea de Teologiedin Bucureºti, în anul 1989, am plecat spreMãnãstire ºi am ales Putna. Aici, sub blîndul pãstor

Iachint, s-au mai adunat vreo patru-cinci pãrinþi custudii teologice. Erau Pãrintele Tudor Pavlo,Pãrintele Teofilact Ciobîcã – trecuþi la Domnulamîndoi, Pãrintele Timotei Aioanei de la Bucureºti,Pãrintele Calinic Dumitriu, actualul Episcop-vicarde la Iaºi, Pãrintele Antonie ªtirban, PãrinteleVartolomeu Chira – stareþul de la Mãnãstirea„Sfîntul Ioan cel Nou din Suceava”. BlîndeþeaPãrintelui Stareþ Iachint ºi bunãtatea lui m-au atras,aºa încît am rãmas aici, la Mãnãstirea Putna, din 12august 1989. Iar la 7 decembrie 1992 am fost insta-lat ca Stareþ al Mãnãstirii, dupã ce, desigur, cu cîte-va zile înainte a avut loc alegerea de stareþ. Dintreprimii trei candidaþi care au avut cele mai multevoturi, IPS Pãrinte Arhiepiscop Pimen m-a numitpe mine. S-au împlinit anul trecut, la 7 decembrie,douãzeci de ani de stãreþie, un numãr frumos, uniispun cu multe realizãri. Dar este un cuvînt la Pãrinþicare spune aºa: „ªtiu eu, din cît am fãcut, cît esteplãcut înaintea lui Dumnezeu?”. De multe ori, noi,ca oameni, punem accentul pe cele materiale, pecele care se vãd, pe cele palpabile, dar nu le ºtim pecele duhovniceºti, nu ºtim cît sunt de plãcute toateacestea înaintea lui Dumnezeu. De aceea, amsocotit cã, dacã s-a fãcut ceva bun, a fost din milaºi din bunãtatea lui Dumnezeu ºi din lucrarea Luiîntru noi, iar celelalte, greºelile, cãci s-au fãcut ºigreºeli, sunt convins, am mai supãrat poate pe unul,poate pe altul, acelea sunt din neatenþia ºi din nelu-crarea mea interioarã, lãuntricã.

– Care au fost Pãrinþii care v-au marcat cel maimult viaþa ºi v-au fost mai dragi?

– Aici este mult de vorbit. Chiar astãzi, lapomenirea Sfîntului Serafim de Sarov, citinddimineaþa, înainte de a merge la bisericã, un frag-ment din viaþa Sfîntului Serafim (2 ianuarie 2013),mi-am amintit de întîlnirea mea cu Pãrintele PaisieOlaru, pe cînd acesta era sus la Schitul Sihla – seîntîmpla în toamna anului 1979. Atunci cînd amintrat în chilia lui, în jurul sãu era o pace atît deadîncã, încît pur ºi simplu m-am simþit copleºit.Chipul blînd ºi smerit al Pãrintelui Paisie m-a mar-cat, m-a miºcat ºi mi-am dat seama cã sunt înprezenþa harului Duhului Sfînt. Peste ani aveam sã-mi aduc aminte cu bucurie acest moment al întîl-nirii cu Pãrintele Paisie, cu bunãtatea ºi cu blîn-deþea lui, cu dragostea lui fãrã margini.

Un alt pãrinte cu chipul blînd ºi smerit a fostPãrintele Arhim. Sofian Boghiu, pe care l-am avutduhovnic în timpul anilor de facultate, din anul


1985 pînã în anul 1989. ªi dupã aceea l-am maicercetat, iar dupã trecerea la Domnul a PãrinteluiStareþ Iachint l-am mai cercetat ºi ca Stareþ alPutnei.

Pãrintele Cleopa Ilie, prin verticalitatea ºi dem-nitatea pe care le avea, dar totodatã ºi prin bunã-tatea sa, prin cuvîntul rãspicat pe care l-a avut dinadînc, venit de la Pãrinþi, din lucrarea lãuntricã pecare o avea, dobîndise o anumitã clarviziune alucrurilor. Pe lîngã aceºti pãrinþi, nu în ultimul rînd,ci pentru cã este ultimul care a trecut la Domnul,Pãrintele Arsenie Papacioc, cel care a dat ºi maimultã frumuseþe vieþii duhovniceºti. El a fost acelacare a pus accentul mai mult pe trãirea prezenþei luiDumnezeu.

Lor li se adaugã, desigur, Pãrintele Arhim.Iachint Unciuleac, care mi-a fost stareþ ºi care m-aprimit în Mãnãstire la 12 august 1989, dupã toatãrînduiala cãlugãreascã, spovedindu-mã în acelaºimoment cînd am ajuns ºi a doua zi împãrtãºindu-mã. Atunci mi-a spus doar atît: „Frate Mihai, ladrumul acesta plecãm doar cu Hristos ºi cu Hristoscãlãtorim”. El a avut un cuvînt de spus ºi în anul1992, cînd IPS Pãrinte Arhiepiscop Pimen mi-aîncredinþat ascultarea de Stareþ. Pãrintele Iachintmi-a fost povãþuitor ºi duhovnic pînã la cea dinurmã suflare a sa. Dacã ceilalþi pãrinþi au avut blîn-deþe, verticalitate, demnitate, Pãrintele Iachint s-aremarcat ca Stareþ printr-o rãbdare fãrã margini.

Totodatã, Stareþul Iachint Unciuleac a rãmas înistoria Mãnãstirii Putna ºi a Bisericii din Moldovaca un îndrumãtor de obºte harnic, bun chivernisitoral bunurilor mãnãstirii, încît chinovia putneanã aîmbrãcat hainã nouã în timpul stãreþirii sale. Laaceastã vrednicã realizare au contribuit mai mulþictitori. În primul rînd, prin rînduiala lui Dumnezeu,Mitropolitul de atunci al Moldovei, Teoctist, a rîn-duit din vistieria Mitropoliei fonduri trebuincioasepentru reconstruirea palatului ºtefanian pe vechiulamplasament. ªantierul de la Mãnãstirea Putna afost vizitat de zeci de ori de ierarhul care ºi-a înscrisnumele alãturi de marii ºi slãviþii ctitori ai acesteimãnãstiri. Þinutul Sucevei nu are astãzi o con-strucþie mai frumoasã ca aceasta. Numele StareþuluiIachint a fost dãltuit pe pisanie alãturi de numeleMitropolitului ctitor, Teoctist, intrînd aºadar înºirul celor care au vegheat la înfrumuseþarea acesteimãnãstiri cu rezonanþe profunde ca ºi ale clopotuluide argint curat, în istoria Moldovei. Pe de altã parte,pentru a pãstra adevãrul istoric, trebuie sã amintim

cã Stareþul Iachint Unciuleac a fost permanent aju-tat de cîþiva cãlugãri din obºtea pe care o conducea.Arhimandritul Teodor Pavlo (Tudor), responsabilcu lucrãrile de construcþie, ostenitor neobosit peºantierul palatului ºtefanian, apoi eclesiarhul mãnã-stirii, Pãrintele Calinic Dumitriu, care rãspundea debisericã, de muzeu (unde a funcþionat ca ghidîmpreunã cu monahul Constantin Chirilã), PãrinteleSebastian economul, Pãrintele Chesarieduhovnicul, Pãrintele Teofilact, secretarul ºi alþii.Împreunã cu aceºti pãrinþi a sporit lucrareaStareþului Iachint. Ei toþi au fost martori la oste-neala pãrintelui Iachint, ei înºiºi trudind alãturi deel pentru înfrumuseþarea mãnãstirii. Cei care încãcondamnã ierarhia Bisericii noastre, sã meargã laMãnãstirea Putna ºi sã vadã cît a lucrat PatriarhulTeoctist (pe atunci mitropolit) în cei mai grei ani airegimului comunist, ostil Bisericii. Realizãrile dinacele vremuri de la Mãnãstirea Putna au fost o biru-inþã într-o vreme de mare restriºte.

Prin urmare, pe toþi aceºti pãrinþi a rînduit bunulDumnezeu sã-i întîlnesc în viaþã ºi chipul lor blîndmi-a adus aminte de Pãrinþii Patericului, de pãrinþiide altãdatã. Astãzi, cînd ei au plecat ºi parcã nu maiavem îndrumãtori, povãþuitori, ne aducem amintede ei cu recunoºtinþã ºi cu mulþumire cã ni i-a datPreabunul Dumnezeu mãcar ca sã-i vedem, sã-icunoaºtem. Iar vederea ºi cunoaºterea lor ne pun înlegãturã cu Pãrintele Ceresc, cãci sunt convins cã eidincolo se roagã pentru noi, mijlocesc pentru noi,ca ºi noi sã putem depãºi ispitele ºi încercãrile aces-tei vieþi, cãci fãrã de ispite ºi încercãri suntem uitaþide Dumnezeu.

Desigur, au avut o influenþã ºi profesorii dinseminar. Cu drag îmi amintesc de PãrinteleProfesor Mihai Vizitiu, de Pãrintele ProfesorHanibal Panþîru de la Seminarul de la MãnãstireaNeamþ, de Pãrintele Constantin Cojocaru de laLunca, de Pãrintele Constantin localitatea Mosor,care, prin verticalitatea lor, prin demnitatea lor, prindorinþa lor de a ne forma pe noi buni slujitori aiBisericii, au aºezat înlãuntrul nostru acea dorinþã dea-L sluji cu adevãrat pe Mîntuitorul nostru IisusHristos.

Cã m-am ridicat sau nu m-am ridicat înînãlþimea lor, aceasta nu-mi este dat mie sã judec.Eu constat, ºi vã spun sincer, rãspicat, cã nu m-amridicat la înãlþimea acestor pãrinþi pe care i-amcunoscut. Ei rãmîn modelele pe care le-am avut ºipe care le am ºi acum pentru viaþa mea


duhovniceascã. Mã strãduiesc sã le ating. Mã strã-duiesc sã ating aceste modele, cãci altfel, dacã nutindem mereu spre Dumnezeu, pentru a ajungemodelele pe care le avem în viaþã, ne plafonãm.

– Preacuvioase Pãrinte Stareþ, ce gust are viaþapetrecutã între zidurile unei mãnãstiri? În cazulsfinþiei voastre, Putna?

– Probabil mã întrebaþi ca stareþ, pentru cã ceamai mare parte a vieþii mele din monahism ampetrecut-o ca stareþ. Aº zice cã viaþa în mãnãstirepentru mine a fost grijã ºi purtare de grijã faþã deceea ce Dumnezeu mi-a dat, faþã de moºtenireaprimitã, cãci am primit o moºtenire culturalã, spiri-tualã, un simþãmînt patriotic, dorinþa înaintaºilor dea pãstra ºi de a da celor care vin dupã noi fãgaºul,linia pe care ei trebuie sã meargã. Cred cã acestaeste cuvîntul: o pãrinteascã purtare de grijã, aceas-ta m-a frãmîntat ºi mã frãmîntã întotdeauna; m-afrãmîntat de la început cum sã fac pentru a fi bineînaintea lui Dumnezeu atît obºtea micã a acesteimãnãstiri, cît ºi obºtea mare a Mãnãstirii Putna, ºiaici îi includ pe toþi aceia care vin ºi îºi pleacãgenunchii la mormîntul Mãriei Sale ºi în faþaicoanei Maicii Domnului fãcãtoare de minuni. Cumsã-i îndrum, cum sã-i primesc ºi sã le dau cuvîntcare zideºte, cuvînt care vine de la Dumnezeu,cuvînt care vine de la Pãrinþi, sã le insufludragostea de neam ºi de þarã, dragostea faþã de val-orile noastre creºtine, faþã de tot ceea ce este bun ºisfînt.

– Ca stareþ, care ar fi rãspunsul la întrebareacum se formeazã un monah? Pãrintele Cleopa Iliemãrturisea, privind lucrãrile bisericii celei mari dela Mãnãstirea Sihãstria, cã mai uºor seconstruieºte o bisericã de zid decît se formeazã unmonah. Unde sunt dificultãþile?

– Dificultãþile cele mari în formarea unui monahse întîlnesc la noi, stareþii. Pentru cã noi, stareþii, nuavem rãbdarea necesarã, rãbdarea ºi discernãmîntulde care este atîta nevoie în ziua de astãzi. Pentruformarea unui monah, mai întîi de toate avemnevoie de stareþi rãbdãtori, cu discernãmîntduhovnicesc, prin care monahul sã cunoascã firealucrurilor. Dacã un stareþ întruneºte aceste condiþii,atunci uºor îl poate forma pe un cãlugãr. Dar dacãel nu are rãbdare cu ucenicul ºi dacã la ucenic nueste ascultare deplinã ºi tãierea voii, atunci estegreu. De aceea a spus Pãrintele Ilie Cleopa cã maiuºor construieºti o bisericã, o catedralã, decît sãformezi un monah. Tocmai pentru cã aici este de

lucru cu partea spiritualã, cu sufletul omului pe caretrebuie sã-l formezi. A forma pe cineva nu este unlucru la îndemîna oricui. Sunt puþini secerãtori,seceriºul este mult, dar puþini sunt secerãtorii,spune Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Ei bine, însecerãtori îi vãd pe acei pãrinþi, pe acei clerici carecunosc firea lucrurilor, acei pãrinþi harismatici,adicã purtãtori de duh, care au înlãuntrul lor DuhulSfînt ºi care lucreazã aºa cum le dicteazã El – ca sãne amintim de Sfîntul Serafim, pe care îl pomenimastãzi. De aceea, cînd un ucenic merge sã ia cuvîntde la pãrintele sãu, este bine ca înainte sã se roage,cum spunea frumos pãrintele Rafail Noica:„Doamne, dã-i cuvînt pãrintelui meu ºi deschide-miinima ca sã primesc cuvîntul lui ca de la Tine”. Eibine, cînd este aceastã lucrare frumoasã atît în inte-riorul ucenicului, cît ºi în interiorul stareþului, atun-ci este uºor de format un cãlugãr. Dar dacã nu esterãbdare ºi clarviziune din partea stareþului, ºi dacãnu este ascultare deplinã ºi alergare la þintã dinpartea ucenicului, atunci apar dificultãþi.

– Eu am mai întrebat ºi pe alþi Pãrinþi, Profesoriºi Ierarhi, aici ºi acum vã întreb ºi pe CuvioºiaVoastrã: cum pot rosti rugãciunea minþii mirenii?Toþi Pãrinþii Bisericii îndeamnã ca aceastã rugãci-une sã se practice sub îndrumarea duhovnicului.Dacã nici duhovnicul nu cunoaºte acest meºteºug,ce este de fãcut?

– Rugãciunea lui Iisus este bine sã o spunem cutoþii, dar sã nu o lucrãm cu scopul de a dobîndirugãciunea neîncetatã, ci scopul rugãciunii trebuiesã fie unul singur: iertarea pãcatelor ºi preamãrireanumelui lui Dumnezeu. Dacã eu rostesc rugãciunealui Iisus, sã o fac în chip smerit, sã pun accentul pepãcãtoºenia mea cînd cer „miluieºte-mã pe mine,pãcãtosul”, ºi cînd am zis lucrul acesta sã cred cã eusunt cel mai pãcãtos. Frumos cugeta PãrinteleSofian Boghiu, cînd era torturat în temniþã depotrivnicii lui, de potrivnicii adevãrului: „Aceºtiase comportã astfel din cauza pãcatelor mele. Eu, cupãcatele mele, îi influenþez negativ pe ei ºi ei secomportã aºa din cauza pãcatelor mele”. Aceastaeste cugetarea cea mai smeritã. Smerita cugetare,aºa cum ne învaþã Pãrinþii ºi cum ne putem da bineseama, este un dar de la Dumnezeu pe care omul îldobîndeºte în lupta sa pentru a cãpãta smerenia.Omul trebuie sã se lupte sã cîºtige smerenia; pe eao cerem ºi în rugãciunea de dimineaþã, în caregãsim cererea pentru ceasurile zilei: „Doamne, dã-mi smerenie, ascultare, blîndeþe...”. Dacã-I cerem

1212 Revista românã nr. 4 (74) / 2013

lui Dumnezeu sincer, Dumnezeu ne dã, ºi cînd dã,nu mai ia înapoi. Numai cã noi nu ºtim sã pãstrãm.Rugãciunea sã o rostim cu toþii, dar numai cu sco-pul de a obþine iertarea pãcatelor ºi de a slãvinumele lui Dumnezeu. Pentru cã Iisus HristosDomnul a spus cã vor veni ispite ºi încercãri, dar ºicã tot cel ce va chema numele Domnului se va mîn-tui. Chemînd numele Lui, aºa ne vom mîntui.

Dacã nu gãseºti un preot ca sã te îndrume, dacãnu ai gãsit încã un povãþuitor, mai cautã-l. Suntconvins cã Dumnezeu þi-l va scoate în cale. Dacãomul Îl cautã sincer pe Dumnezeu, Dumnezeu îi dãinstrumentele prin care el sã se formeze ºi sã seaºeze în mîngîierea Dumnezeului celui Preasfînt.Pentru cã mîna lui Dumnezeu este deschisã spre celcare tinde cãtre El. Mîna lui Dumnezeu estedeschisã ºi braþele Lui îmbrãþiºeazã pe oricine sepredã Lui, ºi Dumnezeu îi va da ºi duhovnic, ºipãrinte, ºi îndrumãtor, ºi tot ceea ce are nevoie. Cuo singurã condiþie: sã caute sincer, ºi nu iscoditor.

– Pãrinte Arhimandrit, pe ce anume se înte-meiazã relaþia pãrinte – fiu duhovnicesc?

– Pe rãbdare ºi pe discernãmînt din partea pãrin-telui, ºi pe ascultare ºi sinceritate din partea fiului.Aº adãuga, pentru fiul duhovnicesc, ºi statornicie.Statornicia este necesarã pentru toþi: ºi pentrupãrinþi, ºi pentru fiul duhovnicesc. Statornicia înbine; nu astãzi sã vrei binele, iar mîine sã vrei rãul.Pãrintele stareþ Iachint avea o vorbã: sã rãmîi con-stant, vertical, demn în statura pe care o ai. Fiecaredintre noi are o chemare ºi în chemarea aceasta sãte aºezi ºi sã lucrezi, cãci Dumnezeu a avut un gîndºi are o lucrare de îndeplinit cu fiecare dintre noi.Nu ne-am nãscut întîmplãtor, nu ne-am nãscutoricum în lumea aceasta, numai dintr-o întîlnirepãtimaºã dintre tatã ºi mamã, ci Dumnezeu a fostacela care a dat sufletul. Cînd a dat sufletul,Dumnezeu a avut un gînd ºi apoi are o lucrare deîndeplinit în lume cu acel suflet. Eu trebuie sã fiuconºtient de aceastã lucrare a lui Dumnezeu. Defapt, nu e nimic altceva decît împlinirea cuvîntuluidin Tatãl nostru: „Facã-se voia Ta”. „Fie voia Ta,Doamne, întru mine”. Cînd m-am pus la dispoziþialui Dumnezeu, m-am aºezat în palma luiDumnezeu, iar El lucreazã ºi astfel eu mã aºez înlucrarea lui Dumnezeu, mã aºez acolo unde trebuiesã fiu, acolo unde am fost chemat sã-mi gãsescscopul, menirea mea, talantul, ºi atunci este bine.

– Preacuvioase Pãrinte Stareþ, revenind ºiinsistînd puþin la primele noastre întrebãri, dacã

aþi face o radiografie a sufletului românului la oraaceasta, cum l-aþi surprinde?

– Este greu de spus, fiindcã trebuie sã nu cri-ticãm, sã nu vorbim de rãu, dar sã ne vedem ade-vãrata faþã. Avem ºi români buni, români care-ºiiubesc valorile, români care sunt conºtienþi cã nea-mul ºi þara parcã se clatinã ºi nu mai stau pe piloniicei tari ai credinþei, pe adevãr, pe dreptate ºi pemuncã. Cred cã dacã aceºti piloni tari stau latemelia societãþii ºi dacã ne cunoaºtem istoria,atunci neamul stã bine. ªi românul se aºazã în va-lorile lui. Dar dacã lipsesc aceºti piloni, dacã punemîn locul adevãrului minciuna, în loc de interesulnaþional punem interesul de grup ºi de buzunar, ºi înloc de muncã umblãm cu viclenii ºi pe lîngã toateacestea uitãm de istoria neamului, de strãmoºiinoºtri, de modelele mari pe care le-am avut, atuncivom avea parte numai de rãu, atunci vom fi mereupe muchie de cuþit ºi la margine de prãpastie.

Pãrintele Sofian spunea cã omul are demnitate ºieste unitate în interiorul lui, între cuvînt ºi faptã, atîttimp cît este unitate între minte ºi inimã. Dacã nuvom reuºi sã facem unitate între minte ºi inimã,adicã ce gîndim sã ºi facem, ºi aceasta numai înDumnezeu ºi numai cu Iisus Hristos, nu ne putemnumi oameni. Oameni cu adevãrat. Nu eºti om dacãnu-L ai pe Iisus Hristos cu tine. „Dacã nu trãieºteînlãuntrul tãu Hristos, nu poþi înþelege corectlucrurile în viaþã. Inima sã-þi batã cu Hristos, sã-Lrespiri pe Hristos! Numai atunci eºti om adevãrat”,spune pãrintele Sofronie Saharov. Nãdãjduim, cuajutorul lui Dumnezeu, ca românul, cel de azi, darºi cel de mîine, sã se aºeze în propria matcã ºi sãvadã cã fãrã aceste valori nu poþi merge mai departenici ca neam, nici ca þarã. Nãdãjduim, privind lastrãmoºi ºi avînd valorile acestea, cã vom vieþui caneam ºi ca þarã aºa cum se cuvine. Cãci un neamdãinuieºte numai prin cunoaºterea rãdãcinilor ºiprin urmarea modelelor bune. Fãrã aceastãcunoaºtere este greu sã mergem mai departe.

– Preacuvioase Pãrinte Melchisedec, vã mulþu-mim din suflet pentru tot!...

– Sã aveþi parte de multã binecuvîntare ºi sporitãbucurie!...

Interviu realizat de Stelian GOMBOª


Ion Constantin Inculeþ s-a nãscut pe 5 aprilie1884 în satul Rãzeni, judeþul Lãpuºna, careacum se gãseºte în Republica Moldova. Atunci,

aceastã parte a României era ocupatã de imperiul rus.ªcoala primarã a absolvit-o în satul natal, dupã care aurmat cursurile ªcolii teologice ºi apoi aleSeminarului Teologic din Chiºinãu, pînã în 1906. Lasfîrºitul anului 1906 ºi începutul lui 1907 colaboreazã,sub pseudonimul Ion Gîndu, la primul ziar în limbaromânã din partea Moldovei ocupatã de Imperiul Rus,„Basarabia”. La vremea aceea, Imperiul Rus, pentru ajustifica, chipurile, cã regiunea nu ar trebui sã facãparte din Regatul României, folosea, pentru estulMoldovei, denumirea de „Besarabia”. Rezultatelebune cu care a absolvit Ion Constantin InculeþSeminarului Teologic i-au permis sã continue studiilela facultatea de fizicã ºi matematicã a UniversitãþiiDorpat, în actuala Estonie, universitate cu vechetradiþie ºi, iniþial, pînã în 1898, cu predare în limbilegermanã ºi rusã. Dupã un an de studii s-a transferat laUniversitatea Imperialã din Sankt Petersburg, pe carea absolvit-o, în 1911, cu diplomã de gradul I. Înaceastã perioadã îºi începe ºi activitatea pe tãrîmpolitic, cu iniþiativa înfiinþãrii asociaþiei studenþilorbasarabeni din Sankt Petersburg.

Dupã terminarea cursurilor universitare, IonInculeþ lucreazã ca profesor la cîteva ºcoli din SanktPetersburg, redenumit Petrograd pentru a nu aveasonoritate germanã. În 1914 este numit „Privat-docent” la facultatea de ºtiinþe ºi primeºte un post laObservatorul meteorologic principal din Petrograd. Afost secretar de redacþie la revistele de popularizare aºtiinþelor „Vestnik Znania” ºi „Nauchnoe obozrenie”,sub conducerea lui Wilhelm Bittner, reviste în care apublicat mai multe articole, fãrã semnãturã, tratîndsubiecte de actualitate în acea vreme: Despre pre-siunea luminii, Principiul lui Doppler ºi însemnãtatealui în fizicã, Despre miºcarea fãrã fricþiune ºi altele.Lipsa semnãturii face sã planeze unele dubii asupraautorului articolelor.

Pe fondul frãmîntãrilor revoluþionare din Rusia,

Ion Inculeþ se înscrie în Partidul Socialist Revoluþionar(zis al „eSeR-ilor”) ºi este ales deputat în Sovietul dinPetrograd. În mai 1917 pleacã, însoþit de un grup deromâni din Petrograd, ca reprezentant al preºedinteluiGuvernului Provizoriu, Alexandr Kerenski, laChiºinãu. Este ales deputat în Sfatul Þãrii (parlamen-tul Republicii Democratice Moldoveneºti). În aceastãperioadã, concepþia lui Ion Inculeþ era orientatã cãtre oMoldovã cu un mare grad de independenþã în cadrulRusiei. Evenimentele din Petrograd, care au dus lainstaurarea comunismului în Rusia, ºi situaþia dinMoldova l-au fãcut sã-ºi schimbe pãrerile, devenindastfel susþinãtor al unirii cu România. De altfel,alegerea lui ca preºedinte al Sfatului Þãrii, la 21noiembrie 1917, este legatã de atitudinea iniþialã, maiconciliantã decît a altora (în speþã a lui Ion Pelivan),atitudine care îl fãcea acceptabil ºi de locuitoriiRepublicii Democratice Moldoveneºti care nu erau deorigine românã. Tot atunci, Ion Inculeþ a devenitpreºedintele Republicii Democratice Moldoveneºti.Sub conducerea lui, Sfatul Þãrii votazã, la 24 ianuarie1918, independenþa faþã de Rusia, în condiþiile în careabia fusese anihilatã o încercare a comuniºtilor de aprelua prin forþã puterea la Chiºinãu. Evenimentele sesucced cu iuþealã, deºi nu fãrã sinuozitãþi, ºi, la 27martie, tot sub preºedinþia lui, Sfatul Þãrii voteazãalipirea la Regatul României. Hotãrîrea Sfatului Þãriipoartã semnãtura lui Ion Inculeþ. Unirea este cons-finþitã, la 9 aprilie, prin decretul Regelui Ferdinand I.

Ca o recunoaºtere a meritelor sale ºtiinþifice ºi,probabil, ºi politice, în acelaºi an, la 10 octombrie, IonInculeþ este ales, la propunerea geologului IonSimionescu, membru al Academiei Române, ocupîndastfel locul rãmas liber prin moartea lui Nicolae Teclu.Discursul de recepþie, publicat sub formã de carte în1920, care a avut ca temã: Spaþiul ºi timpul în noualuminã ºtiinþificã, tratezã, probabil pentru prima datãîn România, o problemã foarte actualã în epocã,anume teoria relativitãþii a lui Einstein.

În 1919 se cãsãtoreºte cu principesa RuxandraCantacuzino, nepoatã a lui Gheorghe Brãtianu. Au doi


IIOONN IINNCCUULLEEÞÞ –– UUNN SSAAVVAANNTT MMIILLIITTAANNTT

Radu STRATULAT Radu STRATULAT

AA MM FF II TT EE AA TT RR UU

copii, Ion ºi Georgel. Fiul Ion a dus mai departe pasi-unea pentru ºtiinþã devenind inginer ºi Doctor HonorisCausa al Universitãþii Western Ontario, membru deonoare al Academiei Române ºi director al centruluide electrostaticã aplicatã al Universitãþii WesternOntario.

Pe Ion Constantin Inculeþ rãspunderile politice l-auîndepãrtat de fizicã. În perioada dintre rãzboaie a fostmembru al Partidului Naþional Liberal ºi a ocupatdiferite funcþii ministeriale, inclusiv vice-preºedinte alConsiliului de miniºtri în Guvernul condus de I.Gh.Duca. Viaþa nu-l scuteºte de lovituri ºi Ion Inculeþ areocazia sã vadã din nou Moldova dintre Prut ºi Nistrurãpitã, de astã datã de Uniunea Sovieticã. La scurt timpdupã acest eveniment tragic moare, fiind înmormîntatla Bellu în Bucureºti ºi apoi, dupã moartea soþiei, în1942, amîndoi sunt reînhumaþi în marginea Iaºului, laBîrnova, în biserica „Sfîntul Ioan Botezãtorul”, con-struitã de cei doi fii pe proprietatea Ruxandrei.Problemele politice pentru care a luptat întraga sa viaþãl-au urmãrit ºi dupã moarte, trupele sovietice care auocupat Iaºul în 1944 profanîndu-i mormîntul.

Rãmîne în istoria agitatã a românilor ca un savantmilitant care a luptat consecvent pentru idealurilepoporului sãu.

Bibliografie:1. Enciclopedia marilor personalitãþi, Editura Geneze,

Bucureºti 2000;2. Þarãlungã, Ecaterina, Enciclopedia identitãþii româneºti,

Editura Litera, Bucureºti 2011;3. Pelivan, Adrian, „Transilvania”, nr. 3-4 din 2008;4. www.en.academic.ru;5. www.parohiabarnova.tripod.com;6. www.razeni.md;7. www.istoria.md;8. www.enciclopediaromaniei.ro;9. www.old.bmms.ro;10. http://ro.wikipedia.org;11. www.mediapublic.md;12. www.timpul.md.Fotografiile aparþin autorului.


Casa familiei Inculeþ de la Bîrnova. Casa familiei Inculeþ de la Bîrnova. În aceastã casã, restauratã ºi extinsã, funcþioneazã astãziÎn aceastã casã, restauratã ºi extinsã, funcþioneazã astãzi

Centrul multifuncþional de prevenire a abandonuluiCentrul multifuncþional de prevenire a abandonuluiºcolar ºi a excluziunii socialeºcolar ºi a excluziunii sociale

Statuia lui Inculeþ din faþa casei de la BîrnovaStatuia lui Inculeþ din faþa casei de la Bîrnova

Mormîntul lui Ion InculeþMormîntul lui Ion InculeþBiserica "Sfîntul Ioan Botezãtorul", Biserica "Sfîntul Ioan Botezãtorul",

iniþial capela familiei Inculeþiniþial capela familiei Inculeþ

Profesorul ANDREIBÂRSEANU (1858-1922) s-a nãscut în

Dîrstele Braºovului într-oînstãritã ºi veche familie deromâni. Nume emblematic pen-tru intelectualitatea din oraºul dela poalele Tîmpei, AndreiBârseanu a fost un ilustru pada-gog, poet, publicist ºi folclorist,un cãrturar neobosit, valoros omde culturã izvorit din sînulromânilor ardeleni, redutabilmilitant social pentru afirmareaºi respectarea drepturilor acesto-ra. A urmat liceul în Braºov ºicursurile Facultãþii de filosofie la Viena ºiMünchen. La Viena ia parte la viaþa culturalã astudenþilor români, devenind preºedinte alcomisiei literare a Societãþii „România Junã”. Deacolo, el va trimite poezii ce se vor publica înrevistele „Albina Carpaþilor”, „Familia” sau„Convorbiri literare”. Sub influenþa poetuluiVasile Alecsandri, scrie poezia Pe-al nostrusteag care va deveni „Imnul Unirii”, pe muzicalui Ciprian Porumbescu. Prin hazardul sorþii,astãzi aceastã mobilizatoare melodie patrioticã aajuns Imnul naþional al... Albaniei!

Între anii 1881 ºi 1886 Andrei Bârseanufuncþioneazã ca profesor la liceul român dinBraºov, iar din 1886 la ªcoala Comercialã dinaceeaºi localitate, devenitã ceva mai tîrziuªcoala Superioarã de Comerþ „AndreiBârseanu”, iar azi ºcoala poartã numele deColegiul Naþional Economic „Andrei Bârseanu”.Andrei Bârseanu ºi-a exercitat cariera profeso-ralã timp de mai bine de 30 de ani, începînd din1881. Sute de elevi s-au format sub cuvîntul sãu,iar îndemnurile lui au fost minunate cãlãuze îndrumul lor. Ca dascãl, a ºtiut sã înfãþiseze fig-

urile mari ale istoriei în toatãlumina lor, pentru ca sã fie vred-nice de urmat. A ºtiut sãumbreascã figurile josnice aletrãdãtorilor, pentru ca sã fie dis-preþuite de aceia care aveau sãdevinã îndrumãtorii poporului.Un fost elev îl caracteriza peBârseanu astfel: „A nu ºtirãspunde lui Bârseanu la lecþiiera o ruºine pentru elevi. Nudojenea Andrei Bârseanu, ci seuita cu ochii sãi buni ºi blînzi,încît ai fi intrat în pãmînt deruºine. Îi era ruºine de ruºinea ta.Ca sã nu jigneºti pe omul acesta

de aur, îþi dãdeai toate silinþele sã-þi îndrepþigreºeala”.

Din 1912 a primit sarcina grea de Directorregional al învãþãmîntului secundar în circum-scripþia IV Sibiu, calitate în care a rãmas pîna lasfîrºitul vieþii. De asemenea Bârseanu a fost ºimembru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei.A scris mai multe manuale ºcolare, iar împreunãcu Ioan Popea (1839-1903) continuã editarearevistei pedagogice „ªcoala ºi familia” (Anul II).Cercetãtor neobosit al literaturii noastre popu-lare, în colaborare cu învãþãtorul filolog ceh J.Urban-Jarnik, publicã colecþia de Doine ºistrigãturi din Ardeal (Bucureºti, 1885). AndreiBârseanu este autorul monografiei Istoriaºcoalelor centrale româneºti greco-ortodoxe dinBraºov (1902), lucrare premiatã de cãtreAcademia Românã. A mai publicat de asemenea:Cincizeci de colinde (1890), O sutã ºi una minci-uni popoarele din Þara Ardealului (1890), Dintraista lui Moº Stoica (1891) etc. AndreiBârseanu e autorul versurilor la Imnul ASTREI,pe muzica lui Iacob Mureºanu: „Pe cerul nostruînnourat/ Stea mîndrã s-a ivit/ ªi, iatã, s-a în-


Miklos LEVENTEMiklos LEVENTE

PPEERRSSOONNAALLIITTAATTEEAA PPEERRSSOONNAALLIITTAATTEEAA LLUUII AANNDDRREEII BBÂÂRRSSEEAANNUULLUUII AANNDDRREEII BBÂÂRRSSEEAANNUU

viorat/ Apus ºi Rãsãrit”. Andrei Bârseanu a desfãºurat, pînã la sfîrºitul

vieþii lui, o bogatã activitate pe tãrîmul propagãriiºi propãºirii culturii naþionale româneºti. A cola-borat asiduu la publicaþiile „GazetaTransilvaniei” (Braºov) ºi „Transilvania” (Sibiu),al cãrui redactor ºi director a fost între anii 1914-1919. O intensã activitate a depus în cadrulASTRA (înfiinþatã la Sibiu în 1861), fiind unuldintre stîlpii ei de bazã. Preºedinte alDespãrþãmîntului Braºov (1898-1908), membruîn Comitetul Central, Vicepreºedinte (1905-1910) ºi Preºedinte ales la Adunarea GeneralãJubiliarã de la Blaj (1911-1922). Este unul dintrecoordonatorii colecþiei „Bibliotecii Poporale” aAsociaþiunii ASTRA ºi colaborator laEnciclopedia Românã a lui Cornel Diaconovici(Sibiu, 1898-1904). La 3 aprilie 1902, AndreiBârseanu devine Membru corespondent, iar la 1aprilie 1908 Membru titular al AcademieiRomâne. În perioada 8 iunie 1922 – 19 august1922 ocupã înalta funcþie de Vicepreºedinte alAcademiei Române. Pentru meritele sale incon-testabile pe tãrîmul cercetãrii ºtiinþifice ºi peda-gogice a primit douã premii ale Academiei, iarfilosoful ºi psihologul Constantin Rãdulescu-Motru (1868-1957) ºi-a ales ca subiect al discur-sului sãu de recepþie, la primirea în AcademiaRomânã (1923), Andrei Bârseanu ºi naþionalis-mul.

În semn de preþuire, autoritãþile locale, laînceputul anilor ’90, au numit o stradã „AndreiBârseanu”, care se aflã la nici 50 de metri de casanatalã a marelui profesor, poet ºi folclorist. Înanul 1997, conducerea Colegiului NaþionalEconomic „Andrei Bârseanu” a montat o placãde marmurã la intarea principalã, cu urmãtorultext: „160 de ani de învãþãmînt comercialbraºovean. ANDREI BÂRSEANU (1858-1922),poet, folclorist, fost profesor al ºcolii”. Iar înanul 1998, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de lanaºterea lui Andrei Bârseanu, conducereaDespãrþãmîntului Central ASTRA Braºov a fixato placã pe casa în care s-a nãscut, aflatã încartierul Dîrste, Calea Bucureºti, nr. 269. Dinpãcate, la scurt timp aceastã placã a fost vanda-lizatã de niºte rãufãcãtori! Cred cã este o datorie

de onoare ca Primãria Municipiului Braºov,împreunã cu conducerea Colegiului NaþionalEconomic „Andrei Bârseanu”, sã repunã aceastãmãrturie a existenþei acestui mare înaintaº al cul-turii noastre naþionale ºi sã vegheze asupradãinuirii ei pe acest edificu.

Andrei Bârseanu a lãsat generaþiilor de astãziºi viitoare un mobilizator testament, care trebuieurmat de toþi cei care îºi iubesc þara: „A nemulþumi cu rezultatele de pînã acum, oricît destrãlucitoare ar fi ele, ºi a ne odihni pe laurii biru-inþei, crezîndu-ne dispensaþi de orice ostenealãpentru viitor, ar fi cea mai mare greºealã pe caream putea-o face”. Acest testament trebuie trans-mis din generaþie în generaþie, dar cu deosebirede cãtre generaþiile tinere din zilele noastre.

Mormîntul lui Andrei Bârseanu se aflã lavechea bisericã a românilor din Cetatea veche aBraºovului, la Biserica „Sfînta Parascheva” dinGroaveri.

(Bibliografie: Macavei Elena, Asociaþiunea ASTRA ºiAcademia Românã, Editura Asociaþiunii ASTRA, Sibiu,2013, pag. 209; Moruº Ilie, coordonator, Cãrturaribraºoveni sec. XV-XX. Ghid bibliografic, ÎntreprindereaPoligraficã Braºov, Braºov, 1972, pag. 40-41).


În demersul de faþã încercãm sã ne ocupãm deunele momente din viaþa ºi activitatea pra-hoveanului din Nucºoara, Eufrosin Poteca.

Acesta s-a nãscut în noiembrie 1786, într-o familie depotecaºi. La botez a primit numele Radu, iar Eufrosineste numele de cãlugãrie. Tatãl sãu, DumitruPotecaºu, a îndeplinit o vreme funcþia de vameº ºipaznic la vama Corduna, trecãtoare în Ardeal, înapropiere de Chiciura. Bun cunoscãtor al potecilor ºitrecãtorilor spre Þara Bîrsei, el cãlãuzea mocanii îndrumul lor spre iernat în bãlþile Dunãrii.

În perioada de redeºteptare a conºtiinþei naþionaleare loc un reviriment al dezvoltãrii învãþãmîntuluiautohton. Un rol important l-a avut „inginerul” tran-silvãnean Gheorghe Lazãr, care în 1818 a dat un spi-rit nou ºcolii româneºti prin înfiinþarea Colegiului dela Sfîntul Sava, în concurenþã – zdrobitoare – cu ceagreceascã, pe atunci „cea dintîi din tot Rãsãritul”.Gheorghe Lazãr a fost „însufleþitorul cel dintîi alconºtiinþei naþionale”, dupã fericita expresie a luiNicolae Iorga.

Printre cei dintîi elevi pe care i-a format GheorgheLazãr se numãrã ºi cei patru bursieri aleºi (aceastãalegere îºi avea semnificaþia ei) sã-ºi continue studi-ile la Universitatea din Pisa: I. Pandele, C. Moroiu, I.Heliade Rãdulescu (acesta va fi înlocuit în curînd cuSimion Marcovici) ºi Eufrosin Poteca. E. Poteca,înainte de a pleca la studii la Universitatea italianã, îlajutase pe Gh. Lazãr la Sfîntul Sava ºi promovase ºistudiul limbii greceºti, în paralel cu cea românã.

Mitropolitul Dionisie Lupu, sprijinitor al lui Gh.Lazãr ºi reformator al clerului ºi al învãþãmîntului înMuntenia, a stãruit ºi el pentru trimiterea de bursieriromâni (stipendiºti) în Apusul Latin „pentru a pregãtiastfel profesorii români la ºcoala naþionalãromâneascã din Bucureºti”.

Cel care va avea iniþial sarcina sã-i supraveghezepe cei patru bursieri la Pisa, în Toscana, era Ignatie,fost Mitropolit al Þãrii Româneºti din 1810, grec dinMitilene, erudit, care ca urmã durabilã a trecerii salepe la noi va dona Colegiului „Sfîntul Sava” ºiMitropoliei bogata bibliotecã a lui Sonnini deManoncurt, pe care o cumpãrase.

Trimiterea celor patru bursieri la Pisa era ºi un actde rãzvrãtire contra grecismului ºi totodatã o dorinþãde afirmare a romanitãþii noastre, prin revenirea lamatca italicã. În primãvara anului 1820, cei patrubursieri români au plecat la Pisa, dupã care unii vorajunge la Paris „pentru studii mai înalte”. Bursa erade 3500 lei (2000 taleri) anual, care era plãtitã nere-gulat, din cauza evenimentelor revoluþionare de la1821 în Muntenia.

Deoarece Eufrosin Poteca era cel mai vîrsnic, afost însãrcinat de Eforia ªcoalelor cu supraveghereaºi cãlãuzirea celor trei colegi mai tineri, urmînd a-iþine pe efori la curent cu activitatea lor universitarãatît la Pisa cît ºi la Paris. Cauzele pentru care a fostdesemnat acesta de cãtre Efori au fost acela cã acestaavea 34 ani, era preot – cãlugãr ºi fusese colegul luiGh. Lazãr ºi poseda profunde cunoºtinþe de limbagreacã veche ºi modernã, latinã, italianã ºi francezã.

La Universitatea din Pisa, Eufrosin Poteca studi-ase ºi aprofundase limba ºi literatura italianã, latina,filosofia, teologia, istoria ºi fizica experimentalã.Totodatã va audia ºi cursuri de drept roman istorienaturalã ºi botanica.

În toamna anului 1823 Poteca îºi va continuastudiile la Paris dupã ce obþinuse aprobarea Eforiei înacest sens, audiind acolo chiar cursurile deastronomie ale lui Arago, cu care ulterior va întreþineºi o corespondenþã.

În vara anului 1825 se va întoarce în þarã, chematde Eforie, deoarece murise Gh. Lazãr1 ºi urma sã-lînlocuiascã la „Sfîntul Sava”, unde va preda filosofia.Între timp ºcoala greceascã se desfiinþase. Acesta nuva ezita sã-l roage pe domnul Dimitrie Ghica „sãbinevoiascã a întemeia ºcoli româneºti… pentru cãnumai ºcoala putea aduce la tot norodul Valahiei feri-cirea”, cãci numai astfel se putea „arãta la toatãlumea cît poate românii”.

Patriot convins, Poteca refuzã propunerile de amerge ca profesor la „ºcoalele de limba greacã, ceaveche ºi cea nouã”, de la Paris, Petersburg ºi Londra,deºi i se oferea „o grasã platã ºi oficii bisericeºti”.

Influenþat de ideile liberale ale Apusului,impunîndu-se de la început printre cãrturarii de frunte


Constantin DOBRESCU, Carmen BÃJENARUConstantin DOBRESCU, Carmen BÃJENARU

EUFROSIN POTECAEUFROSIN POTECA, UN CÃRUN CÃRTURAR PRAHOVEAN REVENDICATURAR PRAHOVEAN REVENDICATT

AATÎT DE ªCOALÃ CÎT ªI DE BISERICÃTÎT DE ªCOALÃ CÎT ªI DE BISERICÃ

ai þãrii, va desfãºura ulterior o rodnicã activitatedidacticã ºi publicisticã, din care vom reþine traducer-ile: Elementele filozofiei ale lui Heiheccius (1681-1741), profesor la Halle, adept al lui Leibniz, dar maiales din opera moraliºtilor ºi clasicilor francezi:Discours sur l’histoire universelle a lui Bossuet sauPetit carêne a lui Massilon, fapt pentru careortodocºii contemporani îl denumeau în mod ironic„filozoful nostru cel de la Franþa”.

În perioada cît îl gãsim la conducerea Colegiului„Sfîntul Sava”, Poteca întocmeºte programeanalitice, primele în care învãþãmîntul religios îºigãseºte locul binemeritat. La 1 octombrie 1825 el vainaugura cursul de Istoria Filosofiei.

În timpul ciumei din 1828, Poteca va pleca laPesta, unde va sta un an, pentru a tipãri o lucrare.Drumul de la Bucureºti pînã la Sibiu prin Turnu Roºuîl va face cu cãruþa, însoþit de Theodor Diamant, carese ducea la studii în Bavaria ºi peste cîþiva ani va înfi-inþa la Scãieni-Prahova Falansterul sau SocietateaSoþilor Agronomi. La Sibiu se întîlneºte cu I.H.Rãdulescu ºi cu principele Gh. Bibescu, care îl vainvita în cîteva rînduri la masã.

Trimiterea la Pesta avea ca scop sã-l salveze deacuzaþiile episcopului Neofit ºi ale unor boieri de a fipropovãduit necredinþa în ºcoalã.

La întoarcerea de la Pesta, în 1829, Poteca estenumit Arhimandrit.

Spiritul sãu naþionalist nu era pe placulautoritãþilor ruseºti de ocupaþie ºi mai ales a gene-ralului Pavel Kiseleff, care-l va transfera pe Potecatocmai la Mãnãstirea Gura Motrului, ca egumen, larecomandarea Mitropolitului Grigore, în 1832, careera ºi el ostil lui Poteca, acuzîndu-l de „ateism”,deoarece „nu suferea lumina filozofiei ºi nici cele-lalte ºtiinþe”. „Stareþul gîndului” cum îl defineºteEmanoil Bucuþa în Legãtura roºie, ia drumulpribegiei, dar pãstreazã legãturile cu Bucureºtiul ºicultura naþionalã.

Paralel cu funcþia de egumen, îndeplinea ºi funcþiade cenzor al editurii Mitropoliei. De menþionat cãmãnãstirea la care a fost practic surghiunit era înparaginã ºi pãrãsitã de aproape un veac. Lui EufrosinPoteca îi va reveni sarcina grea de a o reface. Aici varãmîne pînã la sfîrºitul vieþii, în tovãrãºia cãrþilor,sprijinind cu sfaturi ºi bani pe necãjiþii zonei.

A fost ºi filantrop, astfel cu ocazia sinistrului dinmartie 1848, care a mistuit sute de case din Bucureºti,Eufrosin Poteca va contribui financiar la ajutorareacelor în suferinþã, arãtînd cã „am fãcut ºi ajutoarepentru cei nenorociþi ºi de obºte”. De menþionat cãincendiul pornise de la un foc de armã „tras de un

coconaº de boier pe un vînt furios”. Pe cheltuiala sava construi în 1852 un pod peste apa Motrului, decifãcea des danii pentru cei sãraci.

Apoi a fost acuzat pe nedrept de neglijenþã prinfurtul a 5.000 de galbeni care erau pãstraþi în arhivaMitropoliei. Dupã dovedirea hoþului (Isaia, economulMitropoliei), Poteca va dãrui aceºti bani prinþeseiElisabeta ªtirbei, pentru un pension de fete. Datoritãspiritului sãu de dreptate, a avut ºi numeroºi duºmanicare îi vor pune piedici în 1850 în numirea ca episcopla una din eparhiile vacante din Rîmnic, Argeº sauBuzãu.

Eufrosin Poteca moare de „boala nãdufului” la 10decembrie 1858 la Gura Motrului, unde va fi ºi înhu-mat.

Datoritã activitãþii sale deosebite, atît ºcoala cît ºibiserica ºi-l revendicã deopotrivã.

Poteca a fost una din „florile cele frumoase” careau alcãtuit cununa de cãrturari patrioþi în perioadapaºoptistã. De la Mãnãstirea Gura Motrului dinOltenia, fiul plecat din plaiul Nucºoarei prahovene vatrimite banii necesari pentru construcþia ºcolii ºi bi-sericii, în 1841, în satul natal. Prin testament lasãcãrþile sale Colegiului „Sfîntul Sava”, iar banii – pen-tru întreþinerea bursierilor ºi plata suplimentarã pe 10ani a învãþãtorilor din Gura Motrului ºi Nucºoara(100de galbeni) precum ºi o sumã de bani pentruinstrucþia fetelor.

Bibliografie:1. Gh. Dem. Dobrescu, Viaþa lui Eufrosin Poteca,

Bucureºti, 1883;2. Alex. Marcu, Un student la Pisa ºi Paris cãtre 1820

Simion Marcovici, Cuget clar, martie 1929;3. Gh.N. Mihãilã, Monografia comunei Poseºti;

Contribuþii documente ºi adãugiri, Ediþia I, 2001;4. C. Dobrescu, Memoria documentelor. Publicisticã

istoricã, Ploieºti, Editura Etopis, 201;5. Frasin Munteanu Rîmnic, Primii elevi ai lui Gh.

Lazãr, în „România literarã” din 11 aprilie 1974;6. Constantin M. Boncu, ªcoala Prahoveanã secolele

X-XIX, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1976.

Notã:1. Gh. Lazãr a avut legãturi cu Prahova, fiind dascãlul

copiilor familiei boierului Bãrcãnescu (Scarlat ºi Raliþa). Deasemenea a elaborat ºi planul topografic al moºiei de pe apaCricovului (cf. Emil Vîrtosu, O lucrare de inginerie înPrahova a lui Gh.Lazãr, un document inedit, în „CunoaºtereaPrahovei”, 1939, Ploieºti, Tipografia „Unirea”


Istoriografia noastrã a ocolit abordareapoliticii autoritãþilor ºi a poziþiei cetãþe-nilor României faþã de românii din sudul

Dunãrii în perioada 1940-1944. Înainte de 1989,dar ºi dupã aceea, blamul politic intern ºi inter-naþional pus asupra regimului antonescian a des-curajat aprofundarea cercetãrilor în domeniu.Treptat, istoria concretã, realitãþile decantate depovara lor doctrinarã (ideologicã) intrã în atenþiacercetãtorilor ºi sunt relatate publicului.

La 6 februarie 1942, ministrul economieinaþionale, I. Marinescu ºi ministrul finanþelor,gen. de brigadã N. Stoenescu, îi înaintauConducãtorului Statului, mareºalul IonAntonescu, un raport asupra situaþiei românilor(aromânilor) din Grecia (Monitorul Oficial nr.34/10 februarie 1942, p. 2-3). Se preciza cã înnordul Greciei, pe o suprafaþã de circa 32000km2, cuprinsã între Vardar, graniþa greco-bul-garã, greco-albanezã (din acel timp) ºi o liniecare ar uni portul Arta, de la Marea Adriaticã cuportul Volos (de la Marea Egee), se gãsesc peste350 comune cu mai multe sute de mii dearomâni.

România întreþinea în aceastã regiune maimulte ºcoli secundare (la Salonic, un liceu com-ercial, o ºcoalã profesionalã de fete, la Grebenaun liceu ºi la Ianina un gimnaziu), cu aproape500 elevi, ºi mai multe ºcoli primare.

Regiunea muntoasã era neproductivã, iar pop-ulaþia trãia în lipsuri ºi sãrãcie, chiar ºi în vre-muri normale. Rãzboiul greco-italian (octombrie1940 – mai 1941) a agravat situaþia aromânilordin aceastã regiune. Operaþiunile militare au dusla distrugerea aºezãrilor ºi au afectat populaþiaprin rechiziþii, confiscarea averilor, jafuri ºiincendii. Autoritãþile greceºti au procedat laarestãri ºi deportãri în masã. Persecuþiile eraujustificate, probabil, prin neîncrederea

autoritãþilor în fidelitatea aromânilor, bãnuiþi cãsimpatizeazã cu italienii.

Distrugerile provocate de rãzboi nu au fostreparate, întrucît autoritãþile greceºti au exclussistematic elementul românesc de la orice asis-tenþã, cu scopul de a-l deznaþionaliza. Populaþiaromâneascã era exclusã de la aprovizionare decãtre autoritãþile greceºti ºi era cuprinsã defoamete adîncã ºi mizerie, ca urmare a lipsei dealimente ºi a scumpirii traiului. Din pricina lipseide alimente, ºcolile româneºti din Grecia,îndeosebi ºcolile secundare cu cele patru inter-nate, nu erau în stare sã funcþioneze. Pentru aju-torarea populaþiei româneºti din Grecia cu ali-mente ºi pentru aprovizionarea ºcolilorromâneºti de acolo, cei doi miniºtri au alcãtuit undecret lege pe care l-au înaintat spre aprobareConducãtorului Statului.

Decretul Lege 424/ 9 februarie 1942 a fostpromulgat de Ion Antonescu în aceeaºi zi caLegea nr. 111 (Ibidem, p. 2). Aceastã lege autor-iza exportul în Grecia a 2900 tone porumb „pen-tru aprovizionarea populaþiei româneºti”.Institutul Naþional al Cooperaþiei era autorizat sãachiziþioneze ºi sã exporte cantitatea menþionatãde porumb. Societatea de Culturã Macedo-Românã urma sã distribuie porumbul, iar con-travaloarea lui se rambursa Institutului Naþionalal Cooperaþiei, pe mãsura încasãrii, pînã la 30septembrie 1942.

Legea mai prevedea achiziþionarea de cãtreInstitutul Naþional al Cooperaþiei a unor articolede consumaþie pentru „aprovizionarea inter-natelor ºcolilor secundare ºi elevilor de la ºcolileprimare române” ºi a personalului român „activºi pensionar de toate categoriile de la MinisterulCulturii Naþionale ºi al Cultelor din Grecia”.Erau enumerate urmãtoarele produse ºi cantitãþi:100 t porumb, 20 t fãinã de grîu, 10 t paste fãi-


Traian D. LAZÃRTraian D. LAZÃR

RROOMMÂÂNNII PPEENNTTRRUU AARROOMMÂÂNNII,, RROOMMÂÂNNII PPEENNTTRRUU AARROOMMÂÂNNII,, LLAA 11994422LLAA 11994422

noase, 7 t fasole, 3 t linte, 3 t mazãre, 6 t carneafumatã, 3 t grãsimi, 135 t ulei comestibil, 7 tzahãr, 3 t marmeladã, 4 t sare, 1 t petrol lampant,1 t sãpun, ½ t sodã de bucãtãrie. Aceste produsetrebuiau distribuite prin delegatul MinisteruluiCulturii ºi Cultelor din România, trimis în acestscop la faþa locului, ºi potrivit tabelelor întocmitede Direcþia învãþãmîntului românesc de pestehotare. Contravaloarea acestor produse ºi can-titãþi va fi vãrsatã Institutului Naþional alCooperaþiei de cãtre ministerul Culturii dinRomânia din creditele destinate subvenþionãriiinternatelor ºcolilor româneºti din Grecia.

Întreaga operaþiune se fãcea pe contul ºi periscul statului român, prin Institutul Naþional alCooperaþiei. Banca Naþionalã a României credi-ta Institutul Naþional al Cooperaþiei cu suma de50 milioane lei, iar acesta restituia treptat credit-ul, în termen de 6 luni. Creditul era garantat deMinisterul finanþelor. Dacã Institutul nu-l achita,soldul trebuia înscris în bugetul de cheltuieli alanului 1943 ºi restituit în primele 2 luni ale anu-lui.

Rãzboiul ºi perecuþiile afectaserã ºi situaþia

altor comunitãþi româneºti din PeninsulaBalcanicã.

Pentru susþinerea populaþiei româneºti dinPind – Macedonia a intervenit Societatea debinefacere „Baiasa”. În raportul întocmit la 5februarie 1942 pentru motivarea DL 423, gen.Stoenescu scria cã societatea „Baiasa” a adunat20 tone grîu ºi solicita Conducãtorului Statuluisã permitã exportul acestei cantitãþi, întrucît prinDecretul Regal 1394/20 aprilie 1940 se instituiseprohibiþia. Mareºalul Ion Antonescu a promulgatDecretul Lege 423 ca Legea nr. 110, la 9 febru-arie 1942.

Legea prevedea exceptarea de la prohibiþie ºilãsarea liberã la export a cantitãþii de 20 t grîu.„Exportul se va efectua prin Societatea de bine-faceri «Baiasa» pentru ajutorarea populaþieiromâneºti din Pind-Macedonia, fãrã cedare dedevize ºi cu scutire de taxe vamale” (Ibidem).

Iatã cîteva documente care probeazã cã, aflatãîn rãzboi cu URSS, România ºi cetãþenii ei nuezitau sã-ºi ajute conaþionalii din PeninsulaBalcanicã.


TAINA DIN RANÃGingaº sã fiu ca blînda înserareE firea mea ce firea lumii catã;Vremea nemiloasã arde într-o floareVeºmîntul sfînt al vorbei înstelatã?

Bate-un cocor în geamuri ºi îmi spuneImpactul dur din irizãri ardente;Toate în iubire sunt înþelepciuneªi nu mai pot dormi în sentimente...

Destul cã apa malurilor furãFurtuna mare dintre jurãminte;Nu mai admir divina ta fãpturãDe ce-i rãscoalã iarna în cuvinte?

Precum un flutur care îmi rãpuneSoarta grea ivitã în privire;Efect de serã-i aripa minunePopor ascuns de frunze-n strãlucire...

Nu pot sã spun acuma ce mã doareCum sã-ndepãrtez de forma diafanã;Omenirea-ntreagã prinsã în visareRodeºte adînc în taina dintr-o ranã?

CÎTE CUVINTECîte cuvinte sã-i mai spun eu lumii?Pleacã-n depãrtare timpul pe un zar;M-au miruit adesea marginile humiiSau un cocor pierdut în zare la hotar…

Viseazã-un munte stele arãmiiAceeaºi soartã în secunde reci;

Un trandafir timid în dreptul inimiiA luminat izvorul astrelor pe veci?

Cum sã locuiesc în lucruri ca-naintePãsãrile cîntã pe un trunchi de os;Bãtrînul soare ars de patimi sfintePe cer cînd suie pare cã-i întors?

A fost pãdurea teilor de-o varãBlîndã, primitoare-n culmea unui deal;Un spiriduº în scoarþã a refuzat sã moarãÎn apa mãrii rãstignit în val?

Stoluri de fluturi ocolind un grindMetanii bat ºi cad în rugãciune;Vãd sîngele albastru-n zare ºerpuindCatarg înalt urcat ca prin minune…

Cîte cuvinte sã-i mai spun eu lumii?Cînd de la semeni nu cer îndurare;Dormind în scorburi, steagul SemiluniiE un semn lãsat de pãsãri cãlãtoare…

CRUCEA ÎNSÎNGERATÃCãldura verii risipeºte criniiAprig uciºi de foc mistuitor;De panicã ºi florile grãdiniiAu înflorit în orele de dor...

Topit vãzduhul roºu la culoareÎnalþã temple pline de luminã;Nu mai e loc la umbrã de visareBlestem devine ziua cea seninã...

Unde sã plec pe timp nemãsurat?Canicula dominã pe pãmînt;


PP OO EE SS II SS

PP OO EE TT UU LL LL AA 66 55 DD EE AA NN II

CONSTANTIN MÃNUÞÃCONSTANTIN MÃNUÞÃConstantin MÃNUÞÃ, nãscut la 21 decembrie 1948 în comuna Mogoºeºti –

Iaºi. Absolvent al Facultãþii de Filologie, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi, a slujit ºcoalaromâneascã timp de peste 40 de ani. Este profesor de limba ºi literatura românã, poet ºipublicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Debuteazã în cotidianul „Flacãra Iaºului”, în 1967, cu poezia Dorul meu.Cãrþi publicate - versuri: Din toate rãnile sufletului, 1997; Orele umbrei, 1998; La

rãsãrit de cuvînt, 1999; Steaua de cucutã, 2001; Instanþã grea, 2003; Zidit în zbor,2004; Înzãpezit sihastru, 2006; Melancolie de stea, 2007; Cocor de fum, 2008; Tainadin ranã, 2010; Fior tîrziu, 2011. Prozã – Microeseuri filosofice: Crucea Viscolitã,

2004. Prozã – Micromonografie literarã (în colaborare cu Magdalena Mãnuþã): Vasile Filip – Vîrful cu dor al poezieiromâneºti, 2004.

Colaborãri la reviste: „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ginta latinã”, „Neamul Românesc”, „Convorbiri Literare”,„Opinia”, „Opinia Moldovei”, „Flacãra Iaºului”, „Revista românã”, „Coloana Infinitului”, „Dor de dor” etc.;

Alte activitãþi: Îndrumãtor de reviste literare. Membru în juriul concursului TINERE CONDEIE (1990-2005), orga-nizat de I.S.J. Iaºi. Conducãtor de cercuri ºi cenacluri literare ºcolare, membru în redacþiile revistelor literare: „NeamulRomânesc”, „Ginta latinã”, „Coloana Infinitului”, „Dor de dor”. Colaborator la Radio Iaºi, Radio Trinitas, Postul TV.

TELE M Iaºi.

De am rãmas ºi nu aº fi plecatMai încãpea durerea în cuvînt?

Ceru-i rãpus în irizãri de soareMã ademeneºte plaja unui vis;Cad stelele în pãsãri cãlãtoareNu mai pot sã mã apuc de scris...

Cãldura verii retopeºte criniiTot imitînd iubirea înstelatã;Adînc mã-nþeapã rãnile luminiiªi port în suflet crucea-nsîngeratã...

DEZLEGAT DE ITEMINimic nu mai vreauTotu-i efemer;Cãlãtoria meaSe rupe de cer?

Lumii i-am datTot ce-am avut;Libertatea cuvîntuluiSoarele cãzut?

Oriunde pe pãmîntVisez fericit;De mii de aniPe cruci rãstignit...

Trecînd ca un astruUºor peste vremi;Precum ZoroastruDezlegat de itemi?

Nimic nu mai vreauStelele-s stinse;Pe altã PlanetãMi-i viaþã de vise...

DOUÃ STELERãmîi seninã cum ai fost odatãFrumoasa mea, în zori ca o grãdinã;Tremurã-n frig o stea întîrziatãPe flori de aur, blînde de luminã...

Freamãtã-n zare un copac rîvnitSã-ºi lase frunza verde pe rãcoare,

Pasãre ai fost zburînd în infinitRoua îþi cade noaptea pe picioare?

În care vremuri oare te-am sedus?Îngeri sã culegi presãrînd himere;Nu voi uita cã soarele s-a smulsDin boabe dulci ºi pleoape de tãcere...

A fost, n-a fost iubirea o întîmplareEu ºtiu prea bine cã aºa a fost;Sã fiu în umbra virgulei mirareIar tu un punct închipuind un rost...

Culmea domoalã a tristului halouÎmi furã gîndul priveghind cireºii;Cu braþe largi te vor iubi din nouPe garduri scunde aprig mãcieºii...

În con de umbre corul de aeziTrece spre searã ca un vis bizar;Cîrduri de pãsãri adormind liveziApune visul dintr-o toamnã iar...

Natura-n sine va rãmîne-ntreagãÎn zboruri vara a plecat demult;Doi heruvimi fiind, am luat în ºagãViaþa discretã care a trecut?

Nu primãveri de aur ºi smaraldeNe-au ocrotit seraficele ploi;Aceleaºi basme de iubire caldeAu tot plecat ºi s-au întors în noi...

Ingrata soartã dur, surîzãtoareN-a-ngãduit s-opreascã-n depãrtãri;Atîtea stele rãsãrite-n zareÎn lupii tineri plini de remuºcãri...

Ai vrea sã ascunzi în vãile cereºtiVorbe frumoase-nscrise-n calendare;Puterea lor te duce în poveºtiÎn chip de demoni retopiþi în soare...

Rãmîi seninã cum ai fost cîndvaFrumoasa mea, grãdinã înmiresmatã;În douã stele dacã voi plecaRãmîne cerul simplu o eratã?


REFERINÞE CRITICE:Poetul nu-ºi mai declinã, decît aparent, propria condiþie,

dominatã de realitãþile concrete ale unei vieþi contorsionate; el seface purtãtor de cuvînt – unul avizat – ºi vorbeºte despre sufe-rinþele lumii, care îi este pãrtaºã ºi cãreia îi este parte componen-tã. Fãrã a separa omul concret de omul poet, autorul catã a se des-curca în hãþiºul metaforic al ninsorilor ºi al singurãtãþii. Îºicerceteazã universul, emite întrebãri, foarte multe întrebãri, poatechiar prea multe, din formularea cãrora reies, de cele mai multeori, ºi rãspunsurile. (Vasile Filip)

Poezia sa e penetrantã, spontanã, cu reverberaþii prelungi, lastadiul problematicului existenþial, oficiat cu gesturi grave,

repezi, mãrturisit prin metafore surprinzãtoare convocatesolemn, din cele mai disparate contradictorii unghere ale cosmo-sului. (Lucian Dumbravã)

Constantin Mãnuþã stãpîneºte bine tehnica unui vers clar,încifrarea fiindu-i strãinã, din acest punct de vedere linia roman-ticã a poeziei sale rãmîne în zona poeziei tradiþionale. (IonHurjui)

Liric, melancolic pînã aproape de tristeþea bacovianã, atent latrecerea timpului în care se descoperã zidit, Constantin Mãnuþãconcepe poeme de largã respiraþie, fiind un poet autentic, care,deºi excesiv de discret, reuºeºte sã devinã un nume important înlirica româneascã. (Emilian Marcu)

Adoua zi des de dimineaþã, sunetul clopotelorsfinte înãlþa smerite rugi cãtre cer.Credincioºii se îndreptau spre sfîntul locaº.

Intrãm în bisericã. Ascultãm slujba pe ruseºte. Decîte ori se auzea ºi cîte un „Doamne miluieºte“ peromâneºte, semnul crucii, fãcut de toþi credincioºii, maimãrea atmosfera de smerenie ºi de înãlþare sufleteascã!Aproape toþi erau moldoveni!...

...Mai într-un tîrziu, un preot tînãr, de o frumuseþeidealã, cu o figurã ca a lui Crist, începu a citi evanghe-lia pe ruseºte, deºi el însuºi moldovan. Îºi purtaîmbrãcãmintea cu o eleganþã clasicã, care ar fi fãcutgelos pe artistul cel mai desãvîrºit!

Toatã lumea a îngenuncheat ºi asculta. Lîngã mine,un bãtrîn, pe cînd preotul citea, îºi spunea rugãciunearugãciunilor, cu ochii cãtre Dumnezeul omenirii, înmoldoveneºte, încet, dupã obiceiul bãtrînilor noºtri:

„Tatãl nostru, carele eºti în ceriu, sfinþeascã-senumele Tãu; vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta; precumîn ceriu, aºa ºi pe pãmînt Pînea noastrã, cea de toatezilele, dã-ne-o nouã astãzi, ºi ne iartã nouã greºelilenoastre, precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri, ºi nu neduce pe noi în ispitã ºi ne izbãveºte de cel Rãu. Amin.“

Aceastã voce, care se pãrea cã vine din alte lumi, eraprotestul cel mai energic al unei conºtiinþi care-ºi cereaÎnãlþarea la viaþa care ºi ei i se cuvine. Preotul pare cãamuþise; ºi nu se mai auzea, în bisericã, decît glasul sim-bolic, ca din mormînt, al batrînului, care pãrea apostolulunui neam întreg.

Dupã ieºirea din bisericã, toate magaziile se deschid.Ele stau închise în tot timpul slujbei bisericeºti.Oamenii se împrãºtie prin piaþã, prin dugheni, prin cîr-ciumi. Toþi îºi cautã de nevoile lor. E vremea muncii.Toate satele de prin împrejurimi, pãnã la 40 de verstedepãrtare, la Reni vin de-ºi îndestuleazã lipsurile. Toatãpiaþa mare, ca ºi uliþile care se desfac ºi se-mprãºtie întoate pãrþile tîrgului, foiesc de lume. Costumul unorþãrani moldoveni, pentru zile de sãrbãtori, cînd vin latîrg, a suferit influenþã ruseascã. Ei poartã botfori, pan-taloni, cãmaºã coloratã ºi ºapcã; în sat însã, ca ºi lamuncã, pe cîmp, din haina lui toatã albã, compusã diniþari, opinci ºi cãmeºã, nu iese. Ei nu grãiesc altã limbãdecît moldoveneasca. O grãiesc foarte frumos ºi foartedulce. Þãranul nostru de pe aici e cel mai curat ºi mai deseamã pãstrãtor al limbii strãmoºeºti. Nu ºtie un cuvînt

strãin. Din convorbirile pe care le ai cu unul poþiconchide asupra chipului de a gîndi, simþi ºi voi a tutu-ror.

Nu este deosebire mare între sufletul þãranuluimoldovean din Basarabia ºi cel din Moldova. Este odeosebire pe care a inculcat-o în sufletul þãranului de lanoi ºcolile sãteºti, prin urmare, cultura, mare, micã, pecare a cãpãtat-o prin ajutorul lor. Aºadar, cel dinRomânia liberã are un orizont mai mare, o minte maideschisã. Atît; încolo, el este aidoma þãranului nostru.El se roagã, cîntã, joacã, jeleºte, ca ºi cel de la noi; aremai puþine cunoºtinþi decît al nostru; e mai naiv ºi maisimplu.

„Din ce sat eºti, bade?“„De la Brînza“. „Cum o duceþi cu sãnãtatea?“„Cînd mai rãu, cînd mai bine. O ducem ºi noi cum

putem!“Bãtrînul cu care vorbeam era slab ºi tuºea din greu.Era însoþit de-o bãtrînã, nevasta lui, ºi de un om

tînãr, sã fi tot avut treizeci de ani!„O ducem greu cu sãnãtatea! Parale nu prea avem cu

ce ne cãuta la doftor, c-aici, la Reni, îi foc de scump sãte cauþi cu unul. Babe care sã se priceapã în leacuri, caaltãdatã, nu mai avem ºi uite, ia aºa ne uscãm pepicioare“.

„Nu vin doftori prin sat, pe la d-voastrã?“„Da’ nu mai vin, cucoane; ia murim cu zile! Dacã n-

am mai avea ºi pe Cuconaº G., zãu cã nu ºtim ce-amface. El e priceput ºi ne-nvaþã de bine“.

„Apoi bine, el nu-i doftor!“„ª-apoi, dacã ne-nvaþã bine ºi ne dã ºi doftorii ief-

tine! Unii îmi zic sã mã duc la Galaþi. D-apoi, de undeparale?“

„Cum, nu aveþi pãmînt? ...nu aveþi avere?... vite?...“„Pãmînt avem, d-apoi, dacã l-am tot îmbucãtãþit ºi

acum ne-a rãmas numai cîte un petic. Mie, un petic; laalþi doi feciori ai mei iarãºi le-am mai dat; am sã-i las ºiistuia, dupã ce oi muri, bucãþica mea de pãmînt. Asta cesã le ajungã?...

Cînd mai dã ºi cîte un an bun, e mai bine de noi; darºi cînd dã un an rãu, ne-ngloadã în datorii ºi ajungem iarnevoieºi!...“

„De cînd aveþi pãmîntul?“.„Apoi, din timpul Moldovei, de cînd ni s-a împãrþit“.


MMMM EEEE MMMM OOOO RRRR IIII AAAA PPPP ÃÃÃÃ MMMM ÎÎÎÎ NNNN TTTT UUUU LLLL UUUU IIII RRRR OOOO MMMM ÂÂÂÂ NNNN EEEE SSSS CCCC

RREENNII ((IIII))RREENNII ((IIII))State DRAGOMIRState DRAGOMIR

„Dar cu ruºii, cum o duceþi?...“„Da’ cine-i mai vede?... Dacã n-ar fi grãnicerii, cari

se plimbã ca niºte cocostîrci pe malul Prutului, ºi cor-donul unde stau, nici n-am ºti cã sînt!”

„Cum? în sat n-aveþi?“„Da’ nu mai avem!“„Pe cine aveþi primar?“„Ia pe un moldovan de al nostru.“„Dar notar?“„El cicã-i rus, dar numai scrie ruseºte, cã de grãit,

grãieºte moldoveneºte“.„La muscali vã ia copiii?...“„Ia, da’ nu aºa mulþi! Din sat dacã pleacã cinci ori

ºase flecãi; ceilalþi rãmîn pe lîngã casã...“„Cu birurile vã-ngãduie?“„De asta, n-avem de ce ne plînge... Cînd n-avem, nu

ne ia sufletul!“„Vasãzicã, vã-mpãcaþi bine?“„Cum sã nu, cucoane?“„Aveþi ºcoalã în sat?“„Amu de vro doi ani“.„Vasãzicã, vã-nvaþã copii pe ruseºte?...“„Da’ nu mai învaþã ei ruseºte, fereascã sfîntul! Tot

moldoveni rãmîn!... Nici învãþãtorul nu mai ºtie acumruseasca, tot pe moldoveneºte îi învaþã întãi, ca sã poatãprinde ºi copii puþinã ruseascã!...“

„Ce credeþi dvs, e bine la Moldova?“„Apoi, unii români zic cã-i bine, alþii zic cã nu“.„Cum, în ce fel, zic cã-i bine? Cum îi bine?...“„Apoi, cicã ºi acolo sînt mai bine îngrijiþi.Cicã cei mari ºi cei cari se pricep se gîndesc tot tim-

pul la dînºii; cã le fac tot soiul de înlesniri; cã îngrijescde sãnãtatea lor; cã le dau învãþãturã; cã ucitelii îi învaþãcum sã-ºi îngrijeascã de gospodãrie!...“

„Da, de asta-i adevãrat!“ „La noi, dã, dacã nu ne-ngrijim noi de noi, alþii nu

mai îngrijesc!...“

În zi de sãrbãtoare, cînd Renii e plin cu oameni deprin satele de prin împrejurimi, e mai românesc decîtmulte alte tîrguri din Þarã. Lasã cã numai în centrul lui,chiar ºi în celealalte zile, el nu-þi dã impresia cã ar faceparte dintr-o þarã strãinã de limba ºi obiceiurile noastre.Tîrgoveþii ºtiu ceva mai mult ºi mai bine despre noi,cãci au o pãrere admirabilã. Sînt entuziasmaþi; nedoresc; ne iubesc, ºi ne iubesc în chip sincer, cu dorulsufletului unui om, care într-adevãr ar dori sã-ºischimbe chipul sufletesc de-a trãi

Dacã intri în viaþa de toate zilele a acestor tîrgoveþi,ea e aidoma vieþii din Þarã. Ei cîntã româneºte, jelescromâneºte, petrecerile pe care le fac între dînºii au car-acter românesc. Înspre searã, în celealalte localuri depetrecere, cînd sînt deschise, în afarã de cazin, precumºi în petrecerile intime familiale, în limba româneascã

se vorbeºte ºi se cîntã.Aci au loc convorbiri aprinse; aci resimþi regretul

adînc al unor vremi de aur, pe cari ei cautã sã le ajungã.Aci gãseºti tineri, cari îþi spun cã au fost în România, cãatmosfera sufleteascã de la noi le place; cã nicãiri nu sesimt mai la dînºii casã!... Tot aci, întîlneºti femei tinereºi mai în vrîstã, care, cu reminiscenþa vremurilorromâneºti, cîntã romanþe vechi, ba chiar ºi din cele mainoi, acompaniindu-se din ghitarã. Ele întoneazã cu atîtadrag: „Tu, care eºti pierdutã în neagra vecinie” deAlecsandri, Cu Niniþa-n gondoletã de acelaºi; iar dincele mai noi, pe acele pe care le aduc ºi le popularizeazãlãutarii români, cari-ºi gãsesc un debuºeu prin toatãRusia, dar mai cu seama în Basarabia!...

Aci, rãzleþ, într-un colþ al odãiei, întîlneºti un tînãrstudent, care, cu ochii înlãcrãmaþi ºi cu sufletul îngîn-durat, îþi spune toate doleanþele pe care el, om cuconºtiinþa luminatã, le simte pentru toþi, le gîndeºte pen-tru toþi. E1 vede unde sînt rãnile; el ºtie ce ar trebui sãse facã; el are vederi sãnãtoase; el þi-o spune cã nu estealtã cale de urmat decît aceea pe care þi-o spune, deºi peºoptitele, pare cã i-ar fi fricã. Resimþi, din ceea ce-þispune, drumul pe care trebuie sã-l urmãm, ca sã neajungem idealul!...

„Noi ar trebui sã fim mai energici!... Asta ne lipseºtenouã, moldovenilor de aici. E un pãcat mare, pe care-lsãvîrºim faþã de conºtiinþa întregului neam românesc.

Acum, ruºii au început, ºi au sã reuºeascã, sã neademeneascã pe toþi ai noºtri, cãrora nu ne refuzã nimi-ca. Ne fac toate înlesnirile economice, toate înlesnirilemateriale. ªtii cum se poate conrupe ºi pierde sufletulpe calea aceasta!... Îngrijind perfect de partea noastrãmaterialã, ei izbutesc, cu-ncetul, nici de vorbit, sã nefacã sã uitãm de partea noastrã sufleteascã naþionalã.Am început, noi orãºenii, cari, în chip fatal, trebuie sãne facem o parte din educaþie în ruseºte, sã uitãm cã sîn-tem români. Zic, o parte, cãci tocmai aceastã jumãtatede educaþie intelectualã, care se dã prin ºcolile urbaneprimare, e mijlocul cel mai bun de-a întuneca ºi de-apierde, cu încetul, conºtiinþa orãºenilor noºtri. Desprenoi, ceºtialalþi, cari trecem mai departe, la studiile maiînalte ruseºti, nu-i pericol. Noi, în loc sã ne uitãm deorigine, aceastã mai înaltã culturalã [culturã?] a spiritu-lui nostru ne deºteaptã conºtiinþa, ne face sã ne amintimde ea. Se-nþelege cã nu toþi îºi mai amintesc de aceasta,dar o parte cu siguranþã cã-ºi resimte sufletu-i tresãrindla ideea naþionalã“.

Trist tablou al viitorului orãºenilor de prin tîrgurilemoldoveneºti din Basarabia!...

Mãhãlãlile, pe care ruºii au încercat sã le rusifice,întroducînd în sînul lor o mulþime de haholi, cu gîndulcã le-or rusifica, au rãmas tot moldoveneºti!... N-auizbutit sã ajungã la alt rezultat decît la acela cã toþihaholii s-au moldovenizat.


Te rãtãceºti, de pildã, într-o zi, prin aceste suburbii,ca sã zicem aºa, ale Renilor ºi te-ntîlneºti cu o biatãfemeie sau c-un biet om, ºi-i întrebi pe moldoveneºte:

„Ce eºti d-ta?...“ „Eu? rus!“...„Cum rus? eu vãd cã grãieºti tare frumos

moldoveneºte“.„Apoi, dã, cum sã nu grãiesc, dacã eu numai

moldoveneºte grãiesc de cînd am venit aici. Ei!... erammic!“

„Da, ruseºte ºtii, nu-i aºa?...“ „Da’ nu mai ºtiu nimica, cucoane!... Acum, am

uitat!... ªtiam...“„Vã-mpãcaþi bine cu moldovenii?“„Tare bine, cucoane... Ei îs oameni cuminþi, blajini,

ca ºi noi!...“............................................................................Eram curios sã cunosc sentimentul public asupra

României.El se poate manifesta numai în mulþime, acolo unde

nu ai pãrerea rãzleaþã a unuia sau a altuia, dar unde, cutoþi într-un glas, îºi manifesteazã expresiv adînculcugetãrii ºi simþimintelor lor. – N-am putut avea aceastãocaziune, deoarece nu mi-a fost dat ca, prin mine însu-mi, sã-mi dau seamã. Ar fi trebuit sã asist fie la oreprezentaþie datã de vro trupã românescã, fie la vroocaziune, cînd, de pildã, dintr-o momentanã pornire,mulþimea se manifesteazã. Dacã nu mi-a fost dat sãasist, în schimb, am auzit.

De cîte ori vro trupã româneascã de teatru serãtãceºte pe-aici, oricum ºi din orice elemente ar fi com-pusã, lumea sã nãpuseºte s-o vadã ºi s-o audã.

„Mai dãunãzi, a fost pe-aici trupa lui Bãrcãnescu.O! ce multã lume a fost ºi ce bine au jucat!... De-aici

actorii au plecat la Ismail.ªi acolo le-a mers bine! Numai se zice cã ar fi izbuc-

nit o neînþelegere între dînºii ºi s-au desfãcut. Pãcat!...Dacã mai dãunãzi, seara, ar fi jucat trupa româneascã,ne-am fi suit ºi noi, sus, la cazin; dar aºa, ce sã cãutam?Ah ! ce bine joacã actorii români ºi cît de mult neplac...“

„Ce trupe de teatru românesc au mai fost pe aici?“„Apoi, am mai avut, acum cîþiva ani, o trupã de la

dv., de la Iaºi!...“„Care?“„A lui Bobescu ºi Alexandrescu“. „Ce v-au jucat trupele acestea?“„Operete!“„Bine, bine... dar din piesele româneºti?...“„Baba Hîrca... Iosif in Egipt... Lipitorile satelor...“„V-au plãcut?“„Cum sã nu, dacã erau pe moldoveneºte... Lumea

venea nebunã!... Pãcat numai de-un lucru, zãu aºa!“„De ce anume?“

„Cã nu vin mai des actori români pe la noi!... Tarene plac!“

............................................................................Sînt funcþionari cari, încã din timpul României, îºi

pãstreazã slujbele. Ei le fac cu credinþã. Se-mpacã binecu ruºii, fiindcã sînt oameni acãtãri. Cînd nu ºtiu eiruseºte, învaþã, ºi cînd nu ºtiu ruºii moldoveneºte,învaþã, Ei se duc unii 1a alþii. Ruºii sînt în relaþiunistrînse, familiare, cu moldovenii. Fetele românce semãritã dupã ruºi ºi moldovenii iau în cãsãtorie ruºte!Sînt totdeauna împreunã. Ei se-mpacã foarte bine uniicu alþii.

„Bine, dar aceastã amestecãturã n-ar sã aducã dupãdînsa, ca sã uitaþi, cu vremea, cã sînteþi moldoveni?“întrebai eu pe conlocutorul meu, cu care, înspre searã,mãsurãm împreunã, încet ºi gînditori, malurile Dunãrii.

„Dã... ce sã facem, dacã de amu, pentru noi, eaºa!...“

„Cum adicã, dv. nu sînteþi de pãrere cã trebuie sãtrãiþi ca moldoveni?“

„Ba da, noi moldoveni sîntem, moldoveni trãim ºimoldoveni vroim sã murim, decît...“

„Decît, ce ?...“„Nu prea se-ngrijesc ai noºtri de noi!...“„Care ai noºtri?“„Ai noºtri, dintre moldoveni! Ei sînt nepãsãtori la

viaþa noastrã! Dacã s-ar îngriji ºi ar cere, ei pentru noi,ºcoalã moldoveneascã, ei, cari au trecere, socot c-arrãuºi... Cum le dã voie grecilor ºi altor naþionalitãþi sãaibã ºcolile lor în Rusia, ele, care nu sînt de baºtinã de-aci?...

Socot cã ne-ar da voie ºi nouã, dar vezi cã deputaþiinoºtri din Dumã se mulþumesc cu aceea cã... sînt dep-utaþi! Apoi, sã spunem drept... noi înºine am cãzut înmoliciune ºi nepãsare, fiindcã ruºii au gãsit mijlocul sãne astupe gura! Prin faptul cã sîntem creºtini ca ºi dînºii,ei speculeazã creºtinismul! Moldovenii fiind credincioºipravoslavnici, ei nu fac nicio deosebire între ei ºi noi, ºicu vremea, ce-i dreptul, o sã dispãrem în mijlocul ele-mentului slav. Aici e pericolul cel mare! Am prefera sãse poarte cu noi cum se poartã ungurii cu românii dinArdeal!...

Atunci, ar fi sacrificate, ce-i dreptul, cîteva vieþimoldoveneºti, dar, în schimb, ar izbucni oarecare viaþãnaþionalã, conºtiinþã. Eu nu am încrederea perdutã. Uite,astã-varã, cînd Regele României a fãcut plimbarea peDunãre!

Þãrmul ista era plin de-o mare de capete. Însufleþireaera colosalã!... Am trãit cîteva clipe de viaþã entuziastã.Tot Reniul era pe aici. Toate capetele s-au descoperit,iar vaporul pe care cãlãtorea Regele, în mintea multora,lua proporþiile unui mare mîntuitor!

Sã avem încredere!“ Aceste din urmã cuvinte ale lui îmi dãdurã putere.


Ne reîntoarsem în tîrg, pe amurgite, cînd cele din urmãraze ale soarelui de-abia mai mijeau, de dupã dealurileîndepãrtate, pe vîrfurile cãrora se lãsau nori de fum.Noaptea înainta, ºi înainta cu greu ºi încet, aducînd cudînsa toate gîndurile negre ºi apãsãtoare. Cîtã vremepãnã-n zorii zilei! Cîtã vreme pîn’ la ziua dãtãtoare deluminã ºi conºtiinþã!... Ce-aducea ziua vãzusem, trebuiasã mã mulþumesc ºi cu asta! Dacã nu era nici atît?...Descurajare-durere, mare mulþumire ºi mareîncredere!... Cînd începurãm, pe cînd ne reîntorceam, sãne perindãm în minte ceea ce încercasem ºi ceea ce erasã mai încercãm; cînd tocmai descurajãrii îi veni locul,dintr-un foiºor se auzea, de la un gramofon, Marselieza;iar cînd trecurãm pe lîngã cazin, muzica militarã ruse-ascã întona, pentru plãcerea celor cari iubesc muzicanaþionalã: o horã; pe cînd de la grãdina lui Chiriac seauzea, cînd din gramofon, cînd de la niºte lãutari, cîn-tece româneºti, iar de peste drum, de pe prispaprimãriei, un deseaþchi (sergent), cum cînta aºa cîntã pemoldoveneºte ce cîntau ºi lãutarii de la Chiriac!... Mi-arevenit în minte vorba tînãrului „Sã avem încredere“.Cînd îmi rezumam impresiile încercate, de cîndintrasem în Basarabia ºi pãn-acum, ele nu erau dintreacele care sã-mi aducã neîncredere ºi deznãdejde.Dimpotrivã, cumpãnind atmosfera sufleteascã generalãde-acum, cu alta de mai înainte, era mult mai aducã-toare de liniºte cea din prezent. Concluzia la careajungeam, dupã toate, era cã atît timp cît mulþimea,marea mulþime, care stã pozderie între Nistru ºi Prut,rãzleþitã pe toate vãile ºi dealurile; þãrãnimea ceea toatã,care, inconºtient, ne pãstreazã conºtiinþa; precum ºiconºtiinþa asta de neam, aºa de rãzleaþã de-altfel, caaceea a studenþilor pe cari-i întîlnisem ºi cu care vor-bisem, stau de pazã hotarelor gîndului nostru, neamulromânesc mai poate-nfrunta viforniþile timpurilor!Viitorul se aratã-n zori, ca ºi dorinþa ce o are cineva,cãrui i s-a pãrut c-a stat multã vreme în întunericulnopþei ºi doreºte zorile zilei!

............................................................................A doua zi, înspre searã, pe un cer plin de nouri, eram

pe drumul dinspre Cahul! Credeam cã vîntul ce se por-nise îi va-mprãºtia; în loc de aceasta, el îi aduse de-asupra-mi ºi... ploaia se porni. Pe podiºul dinspre Reni,pe unde odinioarã, copil, simþeam fiorii necunoscutului,precum ºi ai plãcerii, în tovãrãºia acelor douã trãsuri ºia lunii aºa de fãþarnice ºi schimbãtoare, ºi sub impresiatuturor minunãþiilor pe care cei doi prieteni ai mei mi letot puneau în faþa, acum, mã gãseam, singur, în lumeagîndurilor mele de-acum, care se distanþa cu veacuri delumea de-atunci. Ploaia torenþialã; cerul întunecat demulþimea norilor, cari se rotocoleau; caii, cari înotaupîn’ la piept în ºiroaie de ploaie; românul, care-ºi mîna,din greu, cei trei cai de la cãruþa-i, ale cãreia roþi se-nfundau din ce în ce în noroiul de pe drumul dintre

lanurile cu popuºoi... ºi...Cãruþa... mergea mai anevoie; caii se luptau amar-

nic... ºi þãranul, tot potrivindu-ºi hãþurile ºi îndreptîndu-ºi sumanul ºi cãciula, cînd cu ochii înspre cer... cîndcãutînd, în depãrtare, o zare de luminã!... ofta din greu.

ªi ploaia curgea!.... Într-un tîrziu, îmi zise:Ei! de-acuma ... s-avem încredere!...Scãpãm.............................................................................Aºa ºi neamul nostru, îmi zisei în gînd, merge greu,

deocamdatã, dar, dupã cum lumina, care acum se vedeîn depãrtare, semn al scãpãrii... tot aºa, trebuie sã zãrimodatã ºi lumina salvãrii lui!.. Trece prin multe ºi pringrele peripeþii; merge cu anevoie înspre luminã, care sevede în depãrtãri, dar, odatã ºi odatã, trebuie sã ajungem– s-avem încredere!...

.... Cînd s-a înnoptat, coboram într-un sat: laColibaºi!... Cerul se luminase; niciun nor nu-l maiîntuneca, iar luna se ridicase de-o suliþã pe cer ºi, dindeal, lumina ei dulce ºi binefãcãtoare aducea încredereºi nãdejde!...

Începînd de la Giurgiuleºti ºi trecînd prin toatesatele pînã la Colibaºi, ºi de aci pînã la Cahul, þãraniitrãiesc bine, cã mai au încã pãmînt. Unii din ei au pînãla 20 de deseatine, însã mulþi ºi l-au îmbucãtãþit ºi pier-dut. N-au cãutare medicalã deloc. Se îngrijesc ca-n tim-puri primitive. Fatalismul e în explicaþiunea tuturorcauzelor, care-i fac sã-ndure orice boalã cu o resemnare,demnã într-adevãr numai de o înapoietã stare culturalã!

„Aºa a fost sã fie!“ „Dacã o da Dumnezeu, s-o facebine...“ „Cum o vrea Cel de sus!“...

Acest chip de a fi ºi de a explica toate efectele,numai printr-aceastã cauzã simplistã, îi fac de cad înaceastã indolenþã. Acei cari mai contribuiesc încã laaceastã stare de înapoiare sufleteascã mai sînt ºi preoþii,cari, pravoslavnici cum sînt, infiltreazã în sufletul lor,aceastã simplistã cauzã a tuturor cauzelor ºi efectelor.Preoþii tineri, cari au început sã vie ºi sã preschimbe pecei bãtrîni, lucreazã, cît pot, la desrãdãcinarea acestuifatalism, într-adevãr dãunãtor. Pe lîngã preoþi, ºi uniiînvãþãtori, pe unde sînt, contribuiesc în limitele puter-ilor lor, la emanciparea conºtiinþii din aceastã întunec-ime în care zace.

Bieþii oameni îþi fac milã. Îi compãtimeºti, cãci altmijloc de îndreptare a stãrii lor de suferinþã nu au.Cuvînt de evanghelie pentru ei e numai Dumnezeu ºiÎmpãratu’.

Despre noi, cei din þarã, ei au o pãrere bunã ºi ne rîv-nesc în multe. De altfel, despre aceasta am mai arãtat.Mai tîrziu, o sã mai citez convorbiri cu unii din ei, dincare reiese simpatia ºi pãrerea pe care o au despre noi.

(Text îngrijit de Victor DURNEA)


În mod evident, cele mai recente expoziþii colec-tive de artã vizualã deschise în Iaºi au fost ani-mate de dorinþa filialei locale a UAPR-ului de a

contribui, ca în fiecare octombrie, cu ce are mai bun lasãrbãtorile (culturale) ale Iaºului. Nu mã îndoiesc cã ºide speranþa secretã de a reduce din deficitul de acre-ditare identitarã care, din pãcate, încã i se maireproºeazã urbei. Ceea ce explicã ºi miza identitarã,macro-!, pe care manifestãrile cu pricina ºi-au asumat-o, de data aceasta fãþiº.

Astfel, atît din perspectiva artiºtilor participanþi, cîtºi a publicului interesat, Identitãþi ieºene, ediþia a II-a(gãzduitã în perioada 14-31 octombrie 2013 deGaleriile de Artã „Ion Neagoe” – Casa CorpuluiDidactic „Spiru Haret”, Iaºi), a constituit un substanþialprilej de reflecþie pe marginea unor teme identitare din-tre cele mai actuale: dinamica raportului alteritate-iden-titate, respectiv central-marginal/ periferic, relaþia glo-

bal-naþional-regional, mecanica transferului identitaretc. etc. Expoziþia a ºi purtat un titlu emblematic, princare sã atragã atenþia asupra dominantei identitare anumeroaselor demersuri creatoare reunite cu aceastãocazie – în totul, peste 50 de artiºti români ºi inter-naþionali au expus pe simezele Casei Corpului Didacticdin Iaºi lucrãri de picturã, graficã, artã textilã, cera-micã, sticlã, artã fotograficã, sculpturã ºi artã digitalã.Dar sã vedem lista expozanþilor: Adrian Adochiþei,Ecaterina Ajder, Felix Aftene, Demetriad Bãlãnescu,Zamfira Bîrzu, Iulian Bordianu, Smaranda Bostan,Mariea Boz, Ram-Lãcrãmioara Boz, EleonoraBrigalda, Marcela-Isabela Cãlin, Mihaela Carp, AngelaCrengãniº, Lee Ann Davenport, Meriºor Dominte,Tudor ªerban, Georgiana Florariu, Adrian Grigore,Miruna Haºegan, Raluca Hreniuc, Ofelia Huþul, Mihai-Cosmin Iaþeºen, Daniela Isache, Diana Ivanov,Andrews Kelly, Ilie Krasovschi, Ionela Luca-Penelea,Crenguþa-Corina Macarie, Bogdan Marcu, Mihaela


MONOGRAME ARMONOGRAME ARTISTICETISTICEªI IDENTITÃÞI IEªENEªI IDENTITÃÞI IEªENE

Emanuela ILIE

CCCC UUUU RRRR CCCC UUUU BBBB EEEE UUUU LLLL AAAA RRRR TTTT EEEE LLLL OOOO RRRR

Foto: Simona SînzianuFoto: Simona Sînzianu

Marcu, Oana Moraru, ªtefan-Cãtãlin Munteanu-Vodã,Paula Neagu, Gabriel Obreja, Stelian Onica, IoanaPalamar, Gabriela Popa-Benescu, ªtefan Popa, Elena-Cristina Potop, Andreea Rus, Valentin Sava, Atena-Elena Simionescu, Mihaela ªtirbu, Constantin Tofan,Viorica Toporaº, Luminiþa Avãdãnii Trofin, IoanTudor, Daniela Ungureanu, Nicoleta ªurubaru-Bida ºiMãdãlina Vieriu.

Nu numai cunoscãtorilor celor mai rafinaþi le va fiuºor sã asocieze numelor din aceastã listã manierestilistice, abordãri tematice ºi perspective auctorialediverse, adesea divergente. De bunã seamã, formulasinteticã prin care s-ar putea defini cel mai bine aceastãvarietate sau pluralitate artisticã este melting pot. Deregulã, sociologii utilizeazã sintagma cînd se referã laun creuzet în care coabiteazã, se confruntã ºi uneorichiar fuzioneazã populaþii sau grupuri de indivizi difer-iþi ca origine familialã, socialã ºi etnicã sau ca nivel cul-tural. Este evident, pe de o parte, faptul cã autoriilucrãrilor sînt nu doar de vîrstã ori formaþie culturalã, ciºi de origine etnicã diferitã. La fel de evidentã, pe dealtã parte, este natura aparte a fiecãreia dintre ofertelede lume artisticã proiectate ºi finalizate de aceºtia. Dinfericire, însã, pe simezele CCD-ului, toate au coabitat(fireºte, paºnic!), s-au confruntat ideologic (fireºte,fecund!), pentru a fuziona în spirit ºi în intenþionalitateade adîncime a artiºtilor. Anume, aceea de a-ºi exploraidentitatea urbanã, aºa cum se oglindeºte ea în identi-tatea artisticã. Cîteva titluri de lucrãri au vorbit de lasine despre reperele culturale ieºene, fie ele monu-mente sau evenimente majore asociate lor, ca ºi despreatitudinea reverenþioasã a artiºtilor în faþa acestor poliidentitari: Sfîntul Nicolae Domnesc, Cînteculpelerinilor, Muzeu, Turnul de la Cetãþuia, Rugãciunepentru Cetatea Iaºilor etc. Altele au stabilit raporturiinedite între embleme citadine gemelare în spirit:Veneþia Iaºului. O altã serie substanþialã de lucrãri apolarizat expresii, atitudini, meditaþii pe margineamodalitãþilor distincte de raportare a identitãþii person-ale la identitatea colectivã ºi/ sau cea urbanã. Ceea ceimplicã, bunãoarã: varii portrete, arlechini, paparude,proiecte de zbor, pledoarii pentru dezvoltarea simþuluitactil (nu mai vorbim de cel vizual!), într-un cuvînt,identitãþi particulare sau, dacã vreþi, monograme artis-tice graþie cãrora diversitatea fertilã a Iaºului – ºi, prinextensie, a oricãrui centru cultural – este mai vizibilã caoricînd.

Cea de-a doua expoziþie colectivã la care mã refer,Simeza artei ieºene, a avut o dublã ºansã. În primulrînd, ea a fost deschisã, cu fast îndreptãþit, pe 16octombrie a.c. în Galeriile Fundaþiei Regale din cadrulBibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”,abia inaugurate. Un spaþiu întins pe trei niveluri, exce-lent ca luminozitate ºi atmosferã, în care se respirã un

aer cultural... efectiv ozonat! Impresie întãritã de va-loarea expozanþilor, toþi membri ai UAPR-ului ieºean:Felix Aftene, Gabriela Agafiþei, Alina Avram, JenöBartos, Ramona Biciuºcã, Zamfira Bîrzu, Mariea Boz,Radu Carnariu, Doru Cernea, Claudiu Ciobanu,Neculai Ciochinã, Dan Covãtaru, Simion Cristea,Adrian Crîºmaru, Ciprian Croitoru, Leonard Curpãn,Cristian Diaconescu, Gabriela Drînceanu, SabinDrînceanu, Valentina Druþu, Bogdan Gavrilean,Liliana Gonceariuc, Valeriu Gonceariuc, MirunaHaºegan, Ofelia Huþul, Petronela Iacob, Mihai-CosminIaþeºen, Gheorghe Lungu, Adriana Micu, FlorinMorun, Sorin Otînjac, Mihai Pamfil, Leontin Pãun,Dragoº Pãtraºcu, Elena Potop, Sorin Purcaru, VioletaRadu, Valentin Sava, Mãdãlina Sãbãºanu, Atena-ElenaSimionescu, Lucian Smãu, Constantin Tofan, CristianUngureanu, Mãdãlina Vieriu, Ioan Vînãu, MihaiVoicu. Cum expoziþia a purtat un titlu nerestrictiv tem-atic, artiºtii ºi-au putut expune cîte o lucrare cu ade-vãrat reprezentativã pentru orizontul artistic ºi, impli-cit, pentru weltanchauung-ul propriu. Din nou, cuvîntulde ordine a fost (ºi nici nu putea fi altfel decît) diversi-tatea. I.e.: materiale, modalitãþi stilistice, perspectiveauctoriale ºi opþiuni tematice dintre cele mai variate,spre bucuria ochiului exersat. Invitaþii s-au putut delec-ta cu numeroase Naturi statice ºi Compoziþii, peisajeNocturne sau diurne cu Nimfe, Castele, Copaci, Plaje;apoi cu Pagini de jurnal plastic, avînd ca pretexte sãr-bãtorile, nu numai în sens strict religios, ale fiinþei indi-viduale: Between Love Letters, Aºteptare, Amor sacru/Amor profan, dar ºi Dezlegare la peºte, Zodiac cu peºtietc.; cu reflecþii pe marginea vîrstelor, a idealurilor aut-entice, de puls clasic, dar ºi a tarelor societãþii de azi –Genesis, Copilãrie, Angel for Christmas, Old Script,Cãrturarul, Scribul, I will never be a star, Troienire,Cumpãr, deci exist, Dracolax + Hellcome; în sfîrºit, cusculpturi cu Venerã, Eminescu (sic!), Centaureasã curoata, Înger pãzitor, Pietà...

Cea de-a doua ºansã a expoziþiei a fost plusul depromovare mediaticã pe care i l-a asigurat, zece zilemai tîrziu, lansarea în acelaºi cadru rafinat a Anuarului,Catalog 2013- Uniunea Artiºtilor Plastici din România– Filiala Iaºi, coordonat de Felix Aftene, preºedintelecelei din urmã. Nota bene: sub egida FestivaluluiInternaþional de Literaturã ºi Traduceri, adevãratã sãr-bãtoare a culturii, organizatã la Iaºi între 23 ºi 27octombrie 2013. În ciuda mefienþilor, întîlnirea artelorcuvîntului cu artele vizuale a priit ambelor forme demanifestare a spiritului creator. În condiþiile în careIaºul rîvneºte, mai mult ca oricînd, la eticheta de „cap-italã culturalã europeanã”, dialogul autentic între gen-eraþiile ºi tipurile diferite de artiºti care i-o pot real-mente facilita trebuie sã capete, în ceea ce mã priveºte,regim de urgenþã.


Un condei mlãdios ºi penetrant – Nicolae Mecu

De o nefireascã modestie, date fiind însuºirilecare îl disting, Nicolae Mecu s-a dedicat, laînceputurile carierei, alcãtuirii de ediþii, fãcînddovada unei acribii fãrã cusur, susþinutã de undevotament care se întîlneºte tot mai rar.Colaborãrile lui (cu zeci ºi zeci de articole) la oseamã de importante dicþionare literare con-tureazã, la fel ca studiile, întotdeauna consistente,pe care le-a elaborat, aºa cum se vede în volumelesemnate de el, aºa cum se poate auzi în intervenþi-ile sale radiofonice, profilul unui istoric literar cuun condei mlãdios ºi penetrant, de un rafinamentevghenisit ºi o mãsurã sub semnul cãreia îºi daumîna logica suplã, orientatã cãtre profunzimiletextului supus exegezei, ºi bunul simþ, care are, înretractilitatea lui, ceva cuceritor. Nimic ostentativîn maniera criticã a lui Nicolae Mecu, în… vade-mecurile sale hermeneutice. O manierã atrãgã-toare, prietenoasã, cu un ton ºi sobru ºi surîzãtor,familiar ºi catedratic, reþinut uneori, tranºant cînde nevoie, în care semnele înzestrãrii îºi profileazãrelieful lor aparte. Dincolo de revelaþiile la care neînlesneºte accesul, scrisul criticului bucureºtean eataºant prin aliajul care îl particularizeazã: intu-itiv, dar ºi cu bosa teoretizãrilor, analitic dar ºisintetic, presãrat cu formule inspirate. Cu discreþialui, care este o „mascã” a profunzimii, cu acelcalm care-i un sigiliu al decenþei, Nicolae Mecu,om de carte veche ºi de lecturi moderne, e un ana-list – paradox aparent –, deopotrivã, la obiect ºiingenios.

O ambiþie de calitate – Adina Hulubaº-Ciubotariu

Ceea ce o caracterizeazã pe Adina Hulubaº-Ciubotariu în activitatea ei ºtiinþificã este lucidi-tatea, dublatã de o capacitate speculativã cu aju-torul cãreia poate valorifica sumedenia de infor-

maþii culese dintr-o vastã arie þinînd de antropolo-gia culturalã. Preocupatã asiduu de teme care, de-alungul vremii, au atras-o devenind obsesive, eatrece uneori prin filtru cãrturãresc, prin grila decare nu se desparte, chiar ºi fapte de viaþã carenouã, vieþuind în afara acestui univers, ni se potpãrea lipsite de trepidante semnificaþii. Depinde,însã, cum le priveºti. Percepþia cercetãtoarei e unaflexibilã, denotînd o intuiþie finã a unor esenþecamuflate dincolo de ceea ce se vede. În orice caz,acest stil de abordare, integrat unui spirit de sistem,vãdind acuitãþi hermeneutice, se desparte de inves-tigaþiile de tip tradiþionalist ºi imprimã un certaccent de personalitate studiilor pe care AdinaHulubaº le întreprinde.

Nu stãruim asupra diferitor colaborãri ce i-auapãrut în reviste de specialitate. Dar nu putem sãnu pomenim surprinzãtoarea ei tezã de doctorat,intitulatã Trasee iniþiatice în folclorul literarromânesc, o cercetare interdisciplinarã emanînd nudoar ambiþie, o ambiþie de calitate, dar ºiprospeþime a interpretãrii, precum ºi temeritateanaliticã.

În claustrul biroului de studiu, Adina Hulubaº-Ciubotariu îºi manifestã puterea de muncã, devota-mentul, sub semnul credinþei în ceea ce face. Dar,fãrã îndoialã, ea are nevoie sã-ºi lãrgeascã orizon-tul. Noi, cei mai vechi, care am avut parte de„binefacerile” unui sistem ce ne-a menþinut într-onefastã izolare, nu ne-am întîlnit, decît – în cazulunora – cu preþul unor regretabile concesii, cuºansa unor documentãri în strãinãtate. Cei maitineri, acum, o pot face. Printre aceºtia, AdinaHulubaº-Ciubotariu. Ea ºi-a propus sã elaborezelucrãri care se anunþã a fi contribuþii în domeniuletnologiei. ªi-a propus ºi ºi-a þinut, pînã acum,cuvîntul. Între timp, i s-au deschis ºi zãrilestrãinãtãþii, oportunitate de care a ºtiut sã profite.Londra a fost un prim pas, fãcut cu siguranþã desine ºi cu euforia lucidã a celui care îºi cunoaºtedrumul.


LLIINNIIII DDEE PPOORRTTRREETTLLIINNIIII DDEE PPOORRTTRREETTFlorin FAIFERFlorin FAIFER

Definiþia visului Florile gândului le-am udat cu psalmii lui Davidºi au înflorit veºnic în trupul soareluice se izbeºte de imensitatea vãzduhului.De atunci am vãzut cerul cum lãcrimape faþa sacrã a melancoliei...ºi tot ce-am cules din bogãþia naturii,azi am fãcut iubire de stele.Apoi am sãpat cu unchiile de cromîn þãrâna pietroasã,de unde am scos visele dulciºi le-am înºirat pe bolta cereascã...Iar când mã apucã plictiseala îmi cresc aripi de dorºi-mi iau zborul înspre vãzduhde unde îmi aleg vise perfecteºi uit sã mai trãiesc.

Clipã de scrumScrumul amar al clipelor tainicenãscute din fragilitatea florilor de maiazi zace în noroiuldin faþa templuluisingurãtãþii.Cu degetele oarbe de uitare,parcã încep sã aleg molecule din fumul toxicca sã le metamorfozezcu ajutorul inimii tale suaveîn clipe fragrante ºi exotice,dar absenþa ta radioasã îmi spune sã caut neantulîn sufletul seminþelor fãrã suflarede pe altarul încãrcat al uitãrii.Îl întreb ºi pe zeul albastru înconjurat de ofrande bogatede ce toamna aceastavrea sã fie mizerabilã ºi senilã.

Luna Luna de titan urcã-n cosmosdin adâncul pãmântuluica sã ne-aducã lumina de tãmâie a serii.

Ca o floare grea de lotus,strivitã de ploaia de steleluna sângereazãîn apa laculuice murmurã-n tãcereuitarea.

Apoi, un gând aspru îmi apasã inimace arde în neant...ºi mã întreb:„De ce zeii nopþii tremurã închiºi în pietre negre de fier?”

Mã întunec ca un tãciune ºi strig fãrã cuvinteîn mlaºtina unde luna începe sã se-afunde:„De ce mi-au crescut aripi de amurgpânã la cer?”

(B)arca lui NoeDe pe (b)arca prostiei lui Noe,se sinucideau lexeme istovite de indiferenþãîn marea (p)linã de neuroni ce plutesc inconºtienþiºi-n tãcere de mormânt.Eu, ca un poet, scindat între substantive cu terminaþii duioase(silva, silvae, silvae, silvam, silva, silva,sivae, silvarum,silvis, silvas,silvis, silvae)ºi potcoave de unghii de gel...scormonesc nu foarte departe,în gândurile altora... ºi descopãr uimitdulcea prostie cum radiazãca un înger cãzut din soarele edenic.

De atunci „lumina altora” m-a fãcut sã credcã aceastã corolã mundanã e un fluviu nesecatde prostie,unde factorul sistematic al faneziei creatoaree în ce în ce mai ridicat.O, zei ai cunoaºterii, invoc spiritele strãmoºilorsã curãþ lipsa de culturãcu muncã intelectualã suplimentarã la bibliotecã.Amin!


PPPP OOOO EEEE ZZZZ IIII AAAA TTTT ÎÎÎÎ NNNN ÃÃÃÃ RRRR ÃÃÃÃ

MARIAN HOTCAMARIAN HOTCA

Mã numesc Hotca Marian ºi sunt student la Facultatea de Litere, specializarea Limba ºiliteratura românã, anul II la Centrul Universitar Nord din Baia Mare.

Scriu poezii încã de mic copil. Acum am 20 de ani.

Oglinditã într-o carte apãrutã recent laEditura „Junimea” (O istorie vie. CarteaAstrei ieºene, Iaºi, 2013), „istoria vie” a

ASTREI ieºene înseamnã, în viziunea autorilor ei,Iulian Pruteanu-Isãcescu ºi Mircea-CristianGhenghea, cu o sintagmã împrumutatã se pare de lapoetul Nicolae Turtureanu, dincolo de circumstanþelestrict locale, „o istorie vie a românismului ºi a ideiide românism, afirmatã în sens integrator ºi emina-mente cultural-educativ”, un deziderat generalurmãrit consecvent ºi stãruitor de noua filialã sau,prin pãstrarea termenului, cu uºorul lui iz regional-arhaic, noul „despãrþãmînt” al vechii ºi prestigioaseiAsociaþiuni Transilvane. De la înfiinþarea lui, la Iaºi,sub patronajul simbolic al marelui scriitor ºi istoricpaºoptist Mihail Kogãlniceanu (1817-1891), în 17noiembrie 1994, aproape concomitent cu resus-citarea, dupã bune decenii, a Astrei basarabene, autrecut, iatã, aproape douã decenii, un bun prilej debilanþ ºi reconstituire documentarã a traseului par-curs, cu împlinirile evidente ºi inerentele dificultãþi.Ele sînt legate, cum atîtea fapte concrete o dovedesc,de viaþa ºi destinul profesoarei Areta Moºu, iniþia-torul ºi preºedintele ASTREI ieºene chiar de la edifi-carea ei, un model de energie, dãruire, perseverenþã,unind în una ºi aceeaºi persoanã un vizionar visãtorromantic cu un aplicat ºi meticulos spirit practic real-ist. Nu exagerez, cred, cînd afirm cã aceastã „istorievie” se împleteºte de asemenea, cel puþin în ultimuldeceniu, cu biografia celor doi tineri istorici ieºeni,autori ai volumului de faþã, fericite descopeririri aledoamnei Areta Moºu ºi, alãturi de Liviu Papuc,redactorul ºef al „Revistei române”, providenþialitovarãºi de drum ai acesteia. Lãsînd pe seama dom-niei-sale povara orientãrii în complicatul ºi dificilulhãþiº de relaþii ºi colaborãri intra ºi extranaþionale ºipe aceea a organizãrii unor manifestãri mai de suflet,precum, ca sã dãm doar cîteva exemple, cunoscutele„Denii eminesciene” ori deplasãrile cãtre toatepunctele cardinale ale zecilor de soliºti ºi formaþiiartistice naþionale, cei doi tineri astriºti sînt profundimplicaþi în viaþa asociaþiunii ieºene, aducînd împre-

unã, dar fiecare pãstrîndu-ºi propria-i personalitate,unul, cu o mai evidentã aplecare cãtre cercetareastrict ºtiinþificã, celãlalt, cu o mai decisã deschidere,nu fãrã accente polemice, spre actualitate, un suflumodern, revigorant, un mai decis apel, cum citim înpaginile introductive ale cãrþii..., la plierea pe „nece-sitãþile momentului” ºi, nu în ultimul rînd, fãrãrenunþarea la fapte ºi adevãruri istorice, la aban-donarea unui „naþionalism edulcorat”, responsabilde „popularizarea mitizatã ºi exageratã a unor sim-boluri naþionale”, a „sentimentalismului exaltat”, înfavoarea unui „discurs pragmatic, sobru ºi echili-brat”, în acord cu interesele ºi opþiunile externe aleRomâniei de azi. Sînt deziderate logice (ºi de bunsimþ) la care subscriem fãrã rezerve.

Trecutul, tradiþia, nu sînt puse, însã, între paran-teze, dovadã, tot în secþiunea introductivã a noii cãrþi,caldele pagini de evocare semnate de trei dintremembrii fondatori, Gavril Istrati, Al. Husar, AretaMoºu. Dovadã, de asemenea, numeroasele studii,articole ºi recenzii gãzduite de publicaþiile periodice(„Revista românã”, „Chronos”, „Constelaþii ieºene”,„Sud-Vest”), antologiile (Cartea „Revistei române”)ºi volumele individuale (Mircea-Cristian Ghenghea,Cu ºi despre români. Reflecþii publicistice astriste)sau colective (între altele, Românii din afaragraniþelor þãrii, ajuns la al optulea volum) editate dedespãrþãmîntul ieºean, numeroasele simposioane ºiconferinþe, locale sau itinerante, desfãºurate subegida acestuia, dedicate reconstituirii ºi reevaluãriitrecutului nostru naþional, cinstirii ºi valorificãriimoºtenirii noastre culturale, literare, artistice, toateconsemnate cu rigurozitate în volumul de faþã. Ele seadaugã, desigur, la numeroasele contribuþii înprezentarea unor personalitãþi, evenimente, idei ºi ati-tudini din stringenta actualitate, propunîndu-ne astfel,cum spun autorii, ºi „o paginã din istoria zilelor noas-tre”. Sã remarcãm, la acest capitol, numãrul imens decolaboratori ai publicaþiilor menþionate, de cele maidiverse vîrste, profesii, preocupãri, din þarã ºi dinstrãinãtate, de la simpli þãrani din Bugeac pînã la uni-versitari ºi academicieni ieºeni ori bucureºteni. Cele


CARTEA ASTREI IEªENE CARTEA ASTREI IEªENE – O CRONICÃ VIE A UNEI INSTITUÞII DE EXCEPÞIE– O CRONICÃ VIE A UNEI INSTITUÞII DE EXCEPÞIE

Doru SCÃRLÃTESCUDoru SCÃRLÃTESCU

DDDD IIII NNNN GGGG RRRR ÃÃÃÃ DDDD IIII NNNN AAAA EEEE DDDD IIII TTTT OOOO RRRR IIII AAAA LLLL ÃÃÃÃ

ºaptesprezece pagini ale Indicilor de la sfîrºitul volu-mului îi înregistreazã cu exactitate.

Cum e ºi firesc, conform rolului asumat prin statu-tul sãu de despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu”(„promovarea intereselor de propãºire a naþiuniiromâne de pretutindeni”), capitolul intitulatActivitãþi, programe, proiecte se deschide cu o amplãsecþiune privind activitãþile de popularizare ºirãspîndire a culturii naþionale în România ºi încadrul comunitãþilor româneºti din jurul României.Avînd ca punct de plecare vechea capitalã aMoldovei ºi iradiind cãtre þinuturi din România ºi dinvecinãtate, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria,Serbia, Ungaria, Macedonia, aceste activitãþi sînt deun numãr ºi de o varietate de-a dreptul impresio-nante: itinerarul folcloric „Se-ntîlneºte dor cu dor”,ajuns anul acesta la 40 de ediþii, itinerarul cultural„Denii eminesciene”, cu 19 ediþii, tabãra de culturã ºicivilizaþie „Acasã la noi”, cu 17 ediþii, itinerarul cul-tural „Razã de bucurie”, 7 ediþii, ªcoala europeanã devarã „ASTRA”, 3 ediþii, începînd cu 2010... La ele seadaugã donaþii sistematice de carte, concursurianuale internaþionale pentru copii ºi tineret, expoziþiitematice, deplasãri cultural-ºtiinþifice, înfiinþarea ºisprijinirea unor cercuri ºi despãrþãminte ASTRA, înþarã ºi în afara graniþelor ei, în special în RepublicaMoldova, Ucraina ºi Serbia.

Ecourile tuturor acestor activitãþi au fost urmãriteºi înregistrate în bogate note de subsol cu acribieºtiinþificã, exhaustiv, de cei doi coautori: simple sem-nalãri, notiþe, recenzii, articole, studii, interviuri,amintiri ºi note de drum, broºuri ºi volume... O între-prindere nu tocmai lesnicioasã, cerînd pe alocuri, amzice, pasiune ºi abilitãþi detectivistice, avînd învedere numãrul mare de periodice consultate, apãruteîn cele mai diverse locaþii, din þarã, de la „Ani deliceu” ºi „Adevãrul de Cluj”, „Informaþia de Aiud”,„Plaiuri nãsãudene”, „Mesagerul de Covasna”,„Cuibul visurilor” din Maieru, „Dãscãliþa” sau „Grairomânesc” de la Miercurea Ciuc, „Foaia poporului”din Sibiu, „Anotimpuri” din Piatra Neamþ, „CraiNou” ºi „Bucovina literarã” din Suceava, „Momentulmunicipiului Dorohoi”, „Surâsul” ieºean,„Clepsidra” vasluianã, ºi pînã la „Românul” ºi„Curierul românesc” din Bucureºti, „Ploieºtii”,„Gazeta Oltului” slãtineanã, „Expresul de sud”craiovean, „Coloana infinitului” sau „Vest Matinal”,din Timiºoara... Sînt consemnate de asemenea cca 40de publicaþii din statele învecinate, cele mai multe,desigur, din Republica Moldova. Nu e omis nici„Curentul internaþional”, Sterling Heights, StateleUnite ale Americii. Cu prilejul consultãrii acestor

trimiteri bibliografice am fãcut, însã, o constatare cene-a lãsat un gust destul de amar: cu excepþia unorperiodice din tîrgul Ieºilor, „Cronica”, „Convorbiriliterare”, „Timpul”, dar ºi acestea într-un mod cutotul sporadic, principalele nostre publicaþii literare ºide culturã, din capitalã ori din alte mari centre aleþãrii, au rãmas insensibile la activitãþile ASTREIieºene, ceea ce pune într-o luminã nu tocmai favora-bilã scriitorimea ºi, în general, intelectualitateadunãrean-carpatinã. Nici publicaþiile nostre acade-mice nu s-au oprit asupra unor simpozioane inter-naþionale de prestigiu, precum, de exemplu, Româniidin afara graniþelor þãrii, fapt cu atît mai curios cu cîtele au generat texte de o realã þinutã ºtiinþificã, sem-nate, unele, de academicieni, universitari ºi cercetã-tori de prestigiu, români sau strãini. Este, desigur, unaspect la care ar trebui sã mai meditãm.

Privitã în ansamblu, Cartea ASTREI ieºene, rezul-tat al strãdaniei a doi tineri cercetãtori de formaþieistoricã, se adaugã la palmaresul publicistic ºi ºtiinþi-fic notabil al autorilor ei, constituindu-se într-o cro-nicã vie a unei instituþii culturale de excepþie, cu oprofundã marcã de nobleþe, abnegaþie ºi civism, carese numeºte Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu”.


„Grãdina inimii trebuie cultivatã cuAdevãr, Iubire ºi Frumuseþe. Ni se

întîmplã sã închidem ochii ºi sã gîndim laceva frumos… Apoi deschidem ochii,frumuseþea gîndurilor reflectatã în ochipleacã ºi ajunge în sufletele altor fiinþe…«Frumuseþea este promisiunea fericirii»,scria Stendhal. Ea dã strãlucire iubirii,adevãrului.

Dacã vom folosi mai mult inima decîtcîntarul minþii, vor intra cu uºurinþã ºiAdevãrul ºi Iubirea ºi Frumuseþea”.

Preluate din finalul eseului Adevãrul,Iubirea ºi Frumuseþea, cele douã alineatesunt înfãþiºate cititorului ºi pe coperta apatra a celui de al treilea volum deArticole, Eseuri, publicate de Vavila Popovici înAmerica, acolo unde scriitoarea din Piteºti trãieºte de nuprea mulþi ani. Am luat-o de la sfîrºitul cãrþii nu dintr-ohachiþã de comentator ce se vrea cu orice preþ spectacu-los, ci dintr-un motiv cu mult mai serios, mai justificat ºimai credibil în demersul meu. Acela de a prezenta cît maiargumentat o carte care împlineºte în chip admirabil olungã ºi rodnicã muncã literarã, o carierã care se aflã înplinã desfãºurare. În opinia mea, fragmentul de mai suspoate fi interpretat ca o sinteticã concluzie a textelorcuprinse în volum, dar ºi – mai ales – ca o mãrturisire decredinþã. Vavila Popovici – spirit amplu instruit, profund,delicat ºi franc – îºi defineºte portretul de om creatoradãugînd desenului de pînã acum tuºe noi, cu nuanþe ºimai bine definite ºi cu adaosuri de culoare perenã. Ea aatins altitudinea maturitãþii creatoare deopotrivã îndimensiune ºi substanþã, notorietatea de care se bucurã, înþarã ºi dincolo de fruntarii, dovedindu-se dreaptãapreciere ºi bunã rãsplatã. Plata venitã dinspre partea citi-torilor – alãturi de cea a exegeþilor – fiindu-i supremã sa-tisfacþie.

Judecat în complexa lui alcãtuire tematicã, volumulArticole, Eseuri ilustreazã un interesant periplu ideaticprin universul în egalã mãsurã cultural, filosofic, reli-gios, social, moral, artistic, geografic etc., carealcãtuieºte substanþa ºi temelia lumii, de cînd (ºi pînãcînd) existã ea pe acest pãmînt dãruit cu de toate. Fie ºio lecturã a titlurilor materialelor este mult susþinãtoare aafirmaþiei anterioare.

Focul pãcatului ºi apa curatã a virtuþii, Obrãznicie ºi

cinism, Despre toleranþã, Decenþã sauvulgaritate, Mai sunt oameni buni º.a. auîn vedere aspecte care þin de latura moralãa omului, cele douã extreme – binele ºirãul – fiind puse în balanþa drepteijudecãþi. Dragobetele, ÎnviereaDomnului! (Tristeþe ºi speranþã) ne intro-duc în vechi tradiþii ale culturii popularesau în sfera religioasã a practicii creºtine.„Tradiþii înseamnã trecut, o minã de val-ori, concepþii, obiceiuri sau credinþe carese pãstreazã la un popor sau la nivelulîntregii umanitãþi, concentrate fiind înjurul unui Adevãr” – îºi justificã autoareademersul. Alte titluri îl poartã pe cititorprin oraºul Baltimore – „frumosul ºi

interesantul oraº Baltimore, una dintre cele patru aglom-erãri urbane ale megalopolisului american” – sau te iaupãrtaº la furtuni de zãpadã. Apartenenþa la rãdãcinile ºila izvoarele baºtinei se afirmã ºi în aceastã carte, VavilaPopovici purtînd în memorie ºi în inimã evenimente careau marcat benefic istoria poporului român – Unireaprincipatelor – sau imaginea unor mari personalitãþi –Of, Doamne, Doamne! (163 de ani de la naºterea luiEminescu), eseul cu acest titlu avînd ca moto chiarcuvintele poetului nepereche: „Suntem români, vrem sãrãmînem români ºi cerem egalã îndreptãþire a naþiuniinoastre”. Nici de aceastã datã, iubirea pentru muzicã nurãmîne dincolo de paginile cãrþii: Corul „Tenebrae”(Tenebrae Choir), Master Corale – 2012, Bach ºiDebussy în interpretarea pianistei Angela Hewitt. La felºi admiraþia pentru dansul modern sau clasic: Festivalulde Dans American – 2012 (în trei abordãri).

Parcurgerea textelor, însã, oferã cititorului nu numaio surprinzãtoare bogãþie de informaþii, nu doar perti-nente comentarii, ci ºi o viziune de un echilibru intelec-tual ºi artistic menite sã încurajeze conºtiinþa ºi sãîntãreascã caracterul uman. Vavila Popovici ni seînfãþiºeazã ºi în paginile acestei cãrþi ca o fiinþã delicatãºi raþionalã, cu un suflet cald ºi înþelegãtor, cu o gîndireesenþial echilibratã în raporturile ei cu lumea ºi cu întîm-plãrile vieþii. Patima ei este una a perceperii tolerante, nuuna a înverºunãrii neiertãtoare. Cu sau fãrã voia ei,autoarea impune un model de comportament uman, cre-atorul situîndu-se în permanenþã în mîngîierea aripeidivine, cea care oferã omului luminã clarvãzãtoare ºi


Vasile FILIPVasile FILIP

MÃRTURISIRI ÎNTRU SINCERITATEMÃRTURISIRI ÎNTRU SINCERITATE

speranþã întru împlinirea menirii sale. Acesta estedemersul fundamental pe care Vavila Popovici ºi-l prop-une ºi ni-l propune: binele divin, ferit de rãul satanic.

„Eu cred cã omul e fãcut de Dumnezeu ºi cred cãDumnezeu n-a instalat nici un drac în el” – apeleazãVavila Popovici la ajutorul lui Petre Þuþea în moto-ul laeseul intitulat Binele ºi Rãul. Dupã care îºi exprimã pro-priile opinii, în concordanþã cu ale cunoscutului gînditor,dar similare ºi cu ale altor mari cãrturari ai lumii: „Bine ºirãul, Sacrul ºi profanul, viaþa religioasã ºi cea laicã seopun ºi coexistã în cadrul culturii ºi spiritualitãþii umane.Omul religios este acela care crede în originea sacrã alumii ºi a vieþii, nu doreºte distrugerea vieþii ci evoluþia ei,cu ajutorul Binelui. Renunþînd la sacru, la religie, omulmodern îºi asumã, voit sau inconºtient, o existenþã trag-icã”.

Aºa cum cititorii ei statornici cunosc, VavilaPopovici este ºi poet. Pasiunea pentru arta versului fiin-du-i parte a fiinþei, ce nu poate evita „ispita”. Aºa seexplicã faptul cã, în unele eseuri sau articole, autoarea neîncîntã ºi cu cîte o strofã - douã sau chiar cu cîte un poemîntreg. Dragobetele, de pildã, se încheie astfel: „Copaciisãrutã statornic vãzduhul./ Foame de sãruturi, foame de-mbrãþiºãri…/ Pãsãrile, inoculate cu virusul dragostei,/ secautã fîlfîind din aripi,/ dansînd printre crengilecopacilor./ Iubirea mea respirã/ prin vers ºi rugãciune”.Sau poemul dedicat morþii lui Iisus: „Vinerea Mare aPatimilor lui Hristos./ Se-aude toaca./ Credincioºii se-ndreaptã spre biserici./ Încep slujbele religioase. Îngeriicoboarã blînd din cer,/ întind aripile deasupra capetelornoastre./ Îºi pregãtesc glasurile,/ Preoþii-nalþã rugãciuni./Se-aud cîntãri de cinstire, se-nfioreazã întreaga fire./ Se-aprind lumînãri,/ se lumineazã inimile ºi gîndurile noas-tre./ Se cîntã Prohodul…/ Îngerii triºti cîntã cu noi!Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungaþi de vînt./ Pãsãritresar din somn speriate./ Printre foºnet de aripi ºi undesonore,/ lumînãrile noastre,/ unite-ntr-o singurã luminãmare./ Învãluiþi în propria lor luminã/ Îngerii sunt print-re noi!/ Înconjurãm biserica împreunã cu preoþii,/ purtã-tori ai sfîntului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ ºi ne hrãn-im sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf…/Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plinã./ În jur roiescenoriaºii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos! Îngeriise aflã printre noi!”. Dar poetul Vavila Popovici esteprezent ºi în alte texte ale acestei cãrþi: Încurcaþi însocoteli. Eseul Mai sunt oameni buni se încheie ºi el cuversuri ale autoarei cãrþii: „Ce bine este sã ai o cheie ata,/ sã o porþi în buzunar sau poºetã,/ sã-i auzi zgomotulcald cînd o rãsuceºti în broascã./ Ce bine este sã ai o casãa ta,/ sã pleci oriunde ºi sã te poþi întoarce în ea/ Sã aler-gi prin odãile-i toate,/ sã deschizi ferestrele,/ sã-þi arunciprivirea protectoare peste lucruri/ ºi sã asculþi cum cea-sul secunde bate./ Ce bine este sã ai un pat al tãu,/ sã-lgãseºti ºi pe-ntuneric,/ sã te arunci în el ca într-un hãu,/sã-þi afunzi capul în pernã/ ºi sã visezi, sã visezi toatã

dragostea de peste zi”. Citind – cu inima ºi cu mintea –aceste versuri, o întrebare mi se înfãþiºeazã, ca ºi cum eumie mi-aº pune-o: sã fie dorul de acasa ei din Piteºti,oraº din România? Sã fie dorul amplu ºi profund, parte afiinþei, pe care orice român îl poartã cu sine atunci cîndacasa lui este departe? În orice caz, un simplu alint poet-ic nu e!…

În cartea ei de Articole, eseuri, scriitoarea VavilaPopovici se dovedeºte ºi un foarte bun jurnalist. Dar nuunul din cei pe care îi citim, îi auzim sau îi vedem zi dezi, ceas de ceas ºi în proporþie de masã pe toate dru-murile, ba chiar ºi cãrãrile þãrii noastre. Harul scriitoru-lui îl „obligã pe ziarist” sã scrie corect în limba românãºi sã ofere cititorului cît mai multe ºi cît mai interesanteinformaþii, indiferent de genul gazetãresc adoptat:relatare, reportaj, analizã, comentariu. Ba chiar ºicronicar – de muzicã, de dans, de arte plastice – sedovedeºte a fi Vavila Popovici. Dar, mai ales, eadezvãluie, ºi de aceastã datã, un vast orizont cultural.Desele ºi sugestivele citate din mari gînditori ai istorieiomenirii pe care le foloseºte fac mãrturisire cã aºa este.Precum în alte rînduri, ºi acum autoarea nu face paradãde cunoºtinþele sale; ea le pune, discret ºi convingãtor, înslujba propriilor idei, tocmai pentru ca totul sã intre însfera de interes a cititorului. Aceasta fiind, de fapt ºi dedrept, þinta principalã.

Stãpînã pe tehnicile scrisului frumos, VavilaPopovici îºi pune în valoare calitãþile ºi prin ºtiinþafolosirii mijloacelor de expresie. Acolo unde subiectul îipermite, ea apeleazã la redactarea strict literarã, cuexprimãri poetice chiar. Comentariile ºi analizele oîndreaptã cãtre arsenalul criticului (literar sau de artã).Bogãþia de informaþii ºi impresii îi impune manierareportericeascã. Predominã stilul direct ºi limpede, pre-cis ºi concis, fraza antrenantã ºi consistentã. „În aceadupã-amiazã soarele se ascunsese de-a binelea, ceruldevenise cenuºiu ºi începuse sã ningã frumos, cu fulgimari. Ningea ca-n poveºti, aºa cum vãzusem în aniicopilãriei, în nordul Þãrii noastre – România. Cerulplumburiu îºi revãrsa lacrimile; fulgii mari cãdeaugrãbiþi, în linii drepte, perpendicular pe pãmînt. În cîtevaminute totul s-a acoperit cu o mantie albã de zãpadã”.

Consemnînd ºi faptul cã articolele ºi eseurile adunateîn aceastã carte de Vavila Popovici au apãrut în publicaþiidin România, S.U.A., Canada, Danemarca, Spania,Belgia, Israel, Germania, se mai cuvine o prezentare,menitã sã împlineascã întreaga alcãtuire a acestui volum:datele personale ale autoarei, dar, mai ales, parcursul ei lit-erar, alcãtuit din colaborãri la reviste ºi ziare din Româniaºi din strãinãtate, participãri la volume colective, premii,prezenþa în dicþionare, titlurile editate pînã în prezent (anul2012). De asemenea, un capitol de Referinþe critice (selec-tive ºi rezumative), referitoare la poezie ºi prozã, segmentcare ocupã 79 de pagini. Evident, doar o parte din tot ce s-a scris despre cãrþile sale.


Dupã ºase volume de prozã – Surîsullacrimii, 2006, Bucurii spulberate, 2008,Vetre strãmoºeºti. Ropcea un sat din

Bucovina la 560-a aniversare (coautor DragoºOlaru), 2010, Destine bucovinene, Ed. 2010,Amprente pe timp, 2011) – Emanoil Rei se impune caun prozator autentic în literatura regionalã.

Cartea Tablouri memorabile, Editura „GeorgeTofan”, Suceava, 2012, redã aspecte semnificativedin viaþa oamenilor, trãite în etape diferite ale uneiexistenþe profunde ºi dilematice. Cunoscutul publi-cist ºi istoric literar Liviu Papuc, în Prefaþa la carteade faþã, intitulatã Cîteva opinii, stabileºte nota defin-itorie a scrisului prozatorului, afirmînd: „Fãrã a aveao producþie editorialã extrem de bogatã, Emanoil Reini se relevã ºi în acest volum a fi din stirpea celorînzestraþi cu talentul necesar pentru a face sãpãtrundã din nou viaþã, evenimente, sã retrãiascã per-sonaje, sã aducã în contemporaneitate aburul inefabilal trecutului. Prin crochiurile sale Bucovina ºi-acîºtigat un cronicar-artist, care ºtie sã-i instruiascã darºi, în acelaºi timp, sã-i delecteze pe cititorii de toatevîrstele ºi de toate profesiile, printr-o prozã sensibilãde înaltã þinutã”.

Analizînd grosso-modo schiþele din prezentulvolum ºi fãrã a repeta cele spuse de alþi comentatori,putem afirma cã proza lui Emanoil Rei prezintã prob-leme ºi teme de viaþã dintre douã praguri: („douãepoci”, spune Liviu Papuc), concretizate prin timpulambivalent de trecut ºi prezent.

Huþulii, schiþa care deschide volumul, aminteºtede neamul mîndru al huþulilor, urmaºii dacilor liberi,prin doi eroi reprezentativi, Trifãnel ºi Mãlina.

Duºmanii poporului are în centrul acþiunii chipulcãpitanului criminal, poliþist ºi securist, care bagãgroaza în locuitorii satelor, de pe vremea cînd tre-buiau plãtite cotele cãtre U.R.S.S., chipurile cadespãgubire de rãzboi, cã am fost eliberaþi.

Portretul parlamentarului hidos, demagog ºicorupt din vremea noastrã, apare în schiþa Necazurimajore, iar în Culturnicii se cultivã paradoxul insuluifãrã nici o culturã, înainte de 1989.

Lumea haiducilor este ilustratã prin schiþa cuacelaºi nume prin douã personaje vestite: Polonic zisHaiducu ºi Motrescu. Alãturi de lumea haiducilor, a

oamenilor viteji ºi curajoºi, apar ºi cei din tagmacerºetorilor, a zdrenþãroºilor care nu muncesc, darfug la mormîntãri dupã pomeni, însã Frosa ºi Zãdelºi-au gãsit „naºul” la decesul unui om bogat.

În fine, Amanþii ºi Capcanele iubirii prezintã iubirieºuate, nerealiste, uneori ºi cu iz poliþist, iar înDestãinuiri se dezvãluie racolarea ºi semnarea angaja-mentelor la securitate prin personajul Viorica Pascaru.

Respectînd proporþiile ºi diferenþele de rigoare,Fãuritorii prezintã o temã universal-valabilã, a jertfeiºi sacrificiului pentru fãurirea unor opere durabile,eterne. Desigur ne reamintim de balada popularãMãnãstirea Argeºului ºi de drama Meºterul Manolede Lucian Blaga.

Credem cã bine l-a surprins ºi comentat poetul ºiprozatorul Emilian Marcu: „Fiecare om din prozelelui Emanoil Rei e, în parte, un univers, ºi toþi la un locformeazã o lume, care este prezentatã în realitatea ei,la limita dintre concret ºi ficþiune”.


Titu MIHAILTitu MIHAIL

PROZATORUL AUTENTICPROZATORUL AUTENTIC

Un dicþionar, la fel ca oenciclopedie, este o operãcontinuã, care trãieºte

prin ediþiile succesive ce-i asigurãactualitatea. El presupune un volummare de muncã de documentare ºi decercetare ºtiinþificã, de confruntare asurselor, pînã la ºlefuirea ultimã afiecãrei definiþii. În parametrii aces-tei sisifice munci de dãruire ºi deabnegaþie se înscrie ºi dicþionarul depersonalitãþi Oameni de ieri ºi de aziai Blajului ([Editura Eventus, Blaj,1994], Ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012), realizat de profesoaraAna Hinescu, ani în ºir directoareaBibliotecii Municipale Blaj, ºi regretatul ei soþ,inginerul Arcadie Hinescu. Lucrarea a apãrut cuocazia împlinirii a 275 de ani de la întemeiereaBlajului românesc de cãtre episcopul InochentieMicu-Klein.

„Urbe scolasticã”, „orãºel de ºcoli”, „micãRomã”, timp de secole capitala culturii transilvane,Blajul a fascinat ºi continuã sã fascineze prin put-erea sa de iradiere a culturii ºi de întemeiere aconºtiinþei naþionale româneºti. Aºadar, nu este demirare cã primul dicþionar consacrat personalitãþilorculturale blãjene a apãrut în anul 1911, Dascãliinoºtri, alcãtuit de istoricul literar blãjean Ioan Raþiu.Model ºi totodatã îndemn, lucrarea va fi reluatã ºiîmbogãþitã de Nicolae Comºa, care în 1943 a alcã-tuit un amplu dicþionar biobibliografic, DascãliiBlajului, structurat într-o serie cronologicã de laîntemeierea ºcolilor Blajului, 1754, pînã la MareaUnire, 1918. Munca sa avea sã fie continuatã de uncoleg de generaþie, profesorul Teodor Seiceanu,care a consemnat numele ºi activitatea dascãlilorBlajului din perioada 1918-1948. În 1994, laîmplinirea a 240 de ani de la întemeierea ºcolilorBlajului, cele douã „dicþionare” au fost editate într-

un singur volum, în care „schiþabiograficã a fiecãrui dascãl reprezin-tã o adevãratã fiºã de roman istoric,amplu, adeseori dramatic, foartebogat în semnificaþii” (Ion Brad).Indiscutabil, faima Blajului sedatoreazã înainte de toate ºcolilorsale, aºa cum rezuma interogativcanonicul Timotei Cipariu la cente-narul acestora: „Care loc în naþiunearomânã, care ºcoalã între toate ºcol-ile româneºti poate sã arate atîþiabãrbaþi mari ieºiþi din sînul lor…?”.

Cu dicþionarul soþilor Hinescu,Oameni de ieri ºi de azi ai Blajului,se face trecerea la un orizont mailarg al cuprinderii ºi definirii spiritu-

alitãþii blãjene, ce depãºeºte limitele oamenilorºcolii, prezentînd personalitãþi care se exprimã îndomeniile vieþii culturale, sociale, economice, alecercetãrii ºtiinþifice, artei ºi învãþãmîntului.Reactualizate, fiºele de dicþionar îmbogãþesc cudate noi cercetãrile rezumate în dicþionarele ante-rioare ºi, în acelaºi timp, adaugã fiºe noi, ce repre-zintã personalitaþi locale din varii domenii, afirmateîn context naþional ºi internaþional. Fiecare din celecinci sute de fiºe, ce corespund la tot atîtea perso-nalitãþi, cuprinde date biografice, referiri la studii,activitatea ºtiinþificã, cãrþi ºi referinþe bibilografice,ceea ce face din dicþionar un instrument de lucrufolositor pentru cei interesaþi de fizionomia cultur-alã a Blajului, în general, cît ºi pentru cercetãtori.Gestul profesoarei Ana Hinescu de a dedica nouaediþie (2012), revãzutã ºi adãugitã, memoriei soþuluiei, se constituie într-un pios omagiu adus celui cucare a zãmislit o Operã culturalã majorã ºi împre-unã cu care a ridicat un pantheon spiritului atît debogat al Blajului, componentã emblematicã a cul-turii române.


Ion Onuc NEMEªIon Onuc NEMEª

UUNN DDIICCÞÞIIOONNAARR BBLLÃÃJJEEAANN UUNN DDIICCÞÞIIOONNAARR BBLLÃÃJJEEAANN DDEE RREEFFEERRIINNÞÞÃÃDDEE RREEFFEERRIINNÞÞÃÃ


Sub titlul Fire rãzleþe din viaþa bisericeascãºi laicã a ,,Epocii de aur”. Note biograficeºi autobiografice (Editura Universitas XXI,

Iaºi, 2012, 536 p.), regretatul preot ºi cãrturar MihaiMocanu a adunat o serie de gînduri ºi materiale cecompun ultimul sãu volum, apãrut postum.

Acesta beneficiazã de un tabel cronologic, încadrul cãruia sunt prezentate principalele repere bio-bibliografice referitoare la autor, precum ºi de o pre-faþã semnatã de Claudia Costin, unde aceasta ana-lizeazã lucrarea din punct de vedere structural ºiinformaþional, ºi de un cuvânt înainte, semnat deNicu Ioniþã, care evocã personalitatea pãrintelui,cãruia i-a fost apropiat.

Urmeazã apoi cuvîntul autorului, care motiveazãapariþia lucrãrii astfel: Cu aceastã ultimã carte vreausã mã liniºtesc, sã mã retrag spre mai multã liniºte,reculegere ºi doar forþat de ceva urgent sã mai inter-vin printr-un articol (p. 25).

Opera este, aºadar, una complexã, o sintezã care-i încununeazã pãrintelui activitatea editorialã ºi princare, dupã cum însuºi spune, doreºte sã-ºipregãteascã retragerea din rîndul publiciºtilor. Eaeste structuratã pe ºase capitole, materialele dincuprinsul fiecãruia dintre ele fiind înlãnþuite crono-logic ºi unite prin cadrul tematic comun.

Cel dintîi dintre ele este compus dintr-o serie denote autobiografice, în cadrul cãrora pãrintele descrieparcursul vieþii sale, aratã cum s-a manifestat la dîn-sul vocaþia preoþeascã, cum a reuºit sã materialiezeaceastã vocaþie, dar ºi cum a ajuns sã fie îndrãgit dereputatul profesor ºi teolog Petru Rezuº, cu care apurtat o amplã corespondenþã, sau cum a trecut prinanumite momente care i-au marcat cariera ºi viaþa.

Urmeazã capitolul intitulat Epoca de aur, încadrul cãruia sunt descrise evenimente circumscrisecronologic perioadei enunþatã în titlu. O mulþime decrochiuri ºi evocãri ale unor personalitãþi precumConstantin Galeriu, Mina Dobzeu, Teodor M.Popescu sau Radu Gyr împodobesc tabloul prezen-tãrilor realizate cu mult profesionalism ºi mãiestrie.

Cel de-al treilea capitol cuprinde o serie de mate-riale privitoare la marele cleric Visarion Puiu, la

viaþa ºi activitatea lui patrioticã ºi bisericeascã ºi lalegãturile cu Paºcaniul. Acesta este urmat apoi de uncapitol diferit ca structurã ºi abordare faþã de celeprecedente, în cadrul cãruia autorul analizeazã, prinprisma trãirii Ortodoxiei ºi a adevãrurilor ei, un marebeletrist al secolului trecut, Mihail Sadoveanu, ºi omare eruditã a literaturii aceluiaºi veac, ZoeDumitrescu Buºulenga. Autorul dovedeºte aici atîtcalitatea sa de cunoscãtor al vieþii ºi operei celor doi,cît ºi capacitatea de a problematiza cu privire la anu-mite aspecte ale acestora.

Urmeazã apoi un capitol ce cuprinde notebiografice, în cadrul cãruia sunt prezentate vieþileunor patriarhi ai Bisericii noastre (Justin, Teoctist ºiDaniel), ale unor stareþi ºi stareþe, ºi sunt descrise,din punct de vedere al itinerarului transtemporal, oserie de lãcaºuri monahale cu care pãrintele a intratîn contact.

Cel din urmã capitol este alcãtuit din douã medi-taþii, cea dintîi cu privire la corupþie ºi concepþia bib-licã cu privire la însemnãtatea ei ºi cea din urmã cuprivire la dilemele antropologice ale societãþii con-temporane.

Volumul este însoþit de o serie de anexe, în cadrulcãrora sunt prezentate în facsimil informaþii privi-toare la personalitãþile evidenþiate în paginile lui.

Opera pãrintelui, o antologie a materialelor rezul-tate în urma activitãþii sale cãrturãreºti ºi publicistice,se prezintã astfel ca o adevãratã enciclopedie, dinpaginile cãreia cititorul poate lesne extrage infor-maþii privitoare la istoria patriei, a marilor personal-itãþi ale secolului trecut, la viaþa ºi activitateaBisericii, la afinitãþile existente între marii literaþi ºicredinþã, la problemele ce macinã lumea de astãzi,dar ºi la viaþa ºi activitatea autorului, un vrednic slu-jitor al altarului divin, fapt pentru care o reco-mandãm atît cititorilor dornici de a afla lucruri noi cuprivire la istoria þãrii ºi a Bisericii, cît ºi doritorilor delecturã care vor sã-ºi delecteze simþul vizual cu real-izãrile unui mare iubitor de slovã, a cãrui memorie seva perpetua cu certitudine în veºnicie, prin prisma ei.

Iuliu-Marius MORARIUIuliu-Marius MORARIU

VOLUM TESTAMENTARVOLUM TESTAMENTAR

Rãul ireversibil se instaleazã ca efect alîntîmplãrilor nedemne din lumea noas-trã anormalã. Nerespectarea unor prin-

cipii ºi reguli de convieþuire paºnicã, lãcomiaunora care încalcã orice moralã, ideal ºi dreptul laviaþã duc la întãrirea rãului între oameni, de undeºi întrebarea: oare rãul nu se localizeazã în chiarinima omului? Cinismul ºi alienarea manifestateîn dispreþul convenþiilor între naþii pînã laînstrãinarea de sine a individului sunt termeniicare oglindesc pe spaþii din ce în ce mai largi pro-cese psihosociale ºi politice care n-au fãcut ºi nufac cinste epocii moderne. Destinele þãrilor mici ºiale oamenilor lor prea stau la îndemîna istorieifrãmîntate ºi prea mult sunt supuse calvaruluivieþii. Cu asemenea gînduri am rãmas dupã lecturacãrþii lui Vasile Filip Victima îºi iartã cãlãul (Iaºi,2005), una dintre multele, tulburãtoarele ºi intere-santele scrieri ale înzestratului prozator ieºean.

La prima vedere, cele aproape 500 de paginiale volumului, cu un corp mic de literã, nu preapar a avea menirea sã ne atragã la citit, acum secautã, atît cît se mai cautã, cãrþi de mici dimensi-uni ºi esenþiale ca substanþã textualã. Numai cãvolumul despre care facem vorbire, odatã începutnu-l mai poþi lãsa la o parte. Cele douã mari capi-tole: Duhul Siberiei ºi Moartea procurorului neintroduc succesiv în lanþul evenimentelor, trãitepînã la limita suportabilitãþii omeneºti, de care aavut parte eroina cãrþii-document. Dar iatã, dupãmãrturisirea autorului, cum a luat naºtere aceastãscriere: „Pe parcursul mai multor întîlniri,Nadejda (Teodora) mi-a povestit zbuciumata eiviaþã ºi mi-a pus la îndemînã un voluminos mate-rial documentar. Însemnãri proprii ºi documenteoficiale. Mie nu mi-a rãmas decît sã le studiez, sãrãscolesc mica mea arhivã, în care am gãsit impor-tante date ce þin de istoria cuprinsã în carte, apoisã meditez, sã cîntãresc, sã mãsor, sã selectez ºi sãadaug, dupã care sã încep scrierea”.

Citeºti, citeºti, întorci paginã dupã paginã, par-ticipi cu toate simþurile la cele întîmplate, începechiar sã te doarã pãrþi ale corpului, mintea îþi esterãvãºitã, suferinþa altuia intrã în suferinþa ta.Personajele cãrþii, din mijlocul cãrora cea maibãtutã de soartã are parte pe mãsurã de „atenþiacuvenitã”, dau contur construcþiei narative într-oîmpletire cu dialogul viu, firesc ºi simplu, un dia-log care e un fel de model de reacþie la mistificãriºi accentueazã valorile morale în numele cãrora artrebui sã aparã respectul pentru adevãr, adevãrulmult cãutat. Cînd Nadejda (cu precizarea cã ea nu-i alta decît fosta asistentã a academicianului pro-fesor ieºean Vasile Pavelcu) îºi deruleazã pove-stirea cu însufleþire ºi durere dar ºi cu un fel deiertare a rãului nãpustit asupra oamenilor din prea-jma ei, mi-aduc aminte un scurt pasaj descris deDumitru Crihan, fiul celebrului unionist AntonCrihan, într-un interviu din volumul Oglinzilecetãþii – dialoguri la Chiºinãu: „Basarabenii nupot uita uºor de genocidul la care a fost supusãaceastã frînturã de neam românesc, de gropilecomune, de deportãrile în masã în Siberia, defoametea organizatã, de toate ororile comise ºi defaptul cã din 2,5 milioane am pierdut un milion desemeni de-ai noºtri”.

Mult timp dupã lectura cãrþii lui Vasile Filipm-a urmãrit imaginea de pe prima copertã – obãtrînicã ce priveºte lumina de dincolo de cruceaunei ferestre. „Doamne, seamãnã cu mine”, îitrece prin minte. Da, Nadejda (Teodora) mai areputerea sã priveascã spre un undeva în zare, dar nucred cã poate uita trecutul, nici nu trebuie uitat. Eltrebuie amintit pentru ca urmaºii urmaºilor ei sãnu ignore istoria potrivnicã, tocmai pentru a le fimai bun viitorul. Aceastã idee este, în fapt,obsesia care revine mai în toate cãrþile cunoscutu-lui scriitor ieºean. Asemenea cãrþi pot fi mãcarsperanþe într-un zbor spre o realã potenþare abinelui ºi dreptãþii.


SSUUBB DDEESSTTIINNUULL SSUUBB DDEESSTTIINNUULL UUNNEEII IISSTTOORRIIII ZZBBUUCCIIUUMMAATTEEUUNNEEII IISSTTOORRIIII ZZBBUUCCIIUUMMAATTEE

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC

Tudor Iordãchescu, Hagi Curda (Camîºovca).Un sat din Basarabia istoricã, Ed. Prometeu,Chiºinãu, 2011, 191 p.

Deºi autorul ne avertizeazã înCuvînt înainte cã nu avem în faþã „olucrare ºtiinþificã, nici istoricã”,lucrarea lui Tudor Iordãchescu este opledoarie pentru cunoaº-tere, pentruadevãr, pentru ca momente istoricesemnificative din viaþa neamuluiromânesc sã nu rãmînã necunoscuteori ignorate.

Fiu al satului Hagi Curda, situat însudul Basarabiei (localitatea aparþineUcrainei din anul 1940, anul tragicelorpierderi teritoriale pentru România),autorul ne oferã o temeinicã ºi reuºitã

monografie („o carte a satului, scrisã cu dragoste ºi sinceritate,cu bucurie ºi durere“). Divizatã în cinci pãrþi (File de istorie;Fiii satului; Precizãri necesare; Tradiþii ºi obiceiuri;Iconografie – remarcãm deosebita bogãþie ºi frumuseþe a aces-teia), lucrarea dedicatã satului Hagi Curda scoate în evidenþãevoluþia, realizãrile, dar mai ales suferinþele românilor dintr-ozonã în care „a te declara român este, în Europa secolului XXI,un act de curaj vecin cu nebunia“ (p. 10).

Documente de arhivã, presã, diverse opinii ale unor rep-utaþi cãrturari sunt reunite pentru a ilustra starea extrem denegativã în care se aflã comunitatea româneascã din sudulBasarabiei istorice. Actul de curaj al autorului a fost susþinutde numeroºi patrioþi români, de la cei din redacþia ziarului„Concordia“ din Cernãuþi, unde, între 2006-2008, s-a publicato parte din materialul ce a stat la baza cãrþii, la Vasileªoimaru, coordonatorul ºi susþinãtorul financiar al proiectuluieditorial, ori Vadim Bacinschi, incisiv gazetar ºi aprigsusþinãtor al drepturilor românilor din regiunea Odessa.

În Postfaþã istoricul Alexandru Moraru apreciazã mono-grafia lui Tudor Iordãchescu drept o „realizare indiscutabilã“,considerînd, totodatã, cã „aceastã frumoasã încercare demonografie trebuie sã fie un model demn de urmat pentru altesute de localitãþi româneºti înstrãinate“ (p. 171).Reprezentînd, în expresia lui Vadim Bacinschi, „o necesitatea sufletului autorului”, monografia satului Hagi Curda, rede-numit Camîºovca în timpul stãpînirii sovietice, reprezintã unstrigãt al conºtiinþei româneºti, un îndemn la cunoaºtereacorectã a istoriei, precum ºi a realitãþilor de astãzi. Româniidin sudul Basarabiei istorice au, de acum înainte, un nou repermoral, atît de necesar astãzi, în condiþiile unei existenþenaþionale extrem de vitregite, lucru datorat, nu ne ferim sã ospunem, politicii de deznaþionalizare agresive exercitatã destatul ucrainean.

Dacoromania, Nr. 63, Alba-Iulia, 2013.Editatã de Fundaþia „Alba-Iulia 1918, pentru unitatea ºi

integritatea României“, începînd cu anul 1999, noul numãr al

revistei prezintã un sumar deosebitde bogat ºi divers, axat pe articole/texte istorice ori pe materialelegate de actualitatea social-politicã a þãrii.

Prin rîvna neobositului directoral publicaþiei, Ioan Strãjan, aniver-sat la 80 de viaþã, publicaþia îºimenþine înaltul nivel ºtiinþific,îndeplinind însã ºi rolul de a facecunoscute diverse evenimente saupersonalitãþi din cultura românã. Înacest numãr remarcãm prezentareadocumentatã a unor fapte eroiceale generaþiei din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza(1859-1866), precum ºi restituirea personalitãþii enciclopedis-tului B.P. Hasdeu, evocare semnatã de cadre didactice ºicercetãtori de la Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu“ dinCahul, Republica Moldova, cu prilejul împlinirii a 175 de anide la naºtere.

Publicaþie de elitã în peisajul cultural al þãrii,„Dacoromania” beneficiazã de colaborarea unui grup deistorici, literaþi etc. de renume, care, împreunã cu harniculcolectiv de redacþie din Alba-Iulia, conferã revistei pecetealucrului bine fãcut, pus în slujba consolidãrii spiritului naþion-al românesc.

Familia, Nr. 5-6 (septembrie-octombrie 2012);Nr 7-8 (noiembrie-decembrie 2012).

Fondatã în anul 1994 în localitatea Petrovasîla-Vladimirovaþ din Serbia de cãtre neobositul ºi entuziastulinginer Traian Trifu Cãta, revista „Familia” este editatã deBiserica Ortodoxã din localitatea mai sus-menþionatã, locuitãmajoritar de români.

Tipãritã în condiþii foarte bune la Timiºoara (hîrtie ºireproduceri foto excepþionale), publicaþia include, ºi în acestenumere la care facem referire, numeroase informaþii din viaþacomunitãþii din Petrovasîla-Vladimirovaþ, despre tradiþiileromânilor din Banatul sîrbesc, tuturor acestora adãugîndu-li-se numeroase fotografii, mesaje, texte literare aparþinîndmembrilor comunitãþii, dintre care unii sunt de multã vremestabiliþi pe alte meridiane ale globului.

Trimisã în 20 de þãri ale lumii, revista „Familia” dinSerbia se constituie într-o publicaþie de suflet a românilor dinzonã, menþinînd conºtiinþa de neam la un nivel deosebit deridicat, lucru posibil prin perseverenþa, energia ºi pasiuneainiþiatorului, Traian Trifu Cãta, precum ºi a entuziaºtilor sãicolaboratori.

(Gheorghe IUTIª)


HHAAGGII CCUURRDDAA –– AALLBBAA IIUULLIIAA –– PPEETTRROOVVAASSÎÎLLAA-VVLLAADDIIMMIIRROOVVAAÞÞHHAAGGII CCUURRDDAA –– AALLBBAA IIUULLIIAA –– PPEETTRROOVVAASSÎÎLLAA-VVLLAADDIIMMIIRROOVVAAÞÞ

Corneliu Filip, Dosarul Transnistriei (istoriaunui conflict îngheþat), Iaºi, Editura Timpul, 2011,312 p.

Volumul se deschide cu odefinire a teritoriuluitransnistrean drept loc detrecere, din vremuri imemo-riale, cãtre centrul continen-tului nostru. Justeþea com-partimentãrii materialului înopt capitole, fiecare cu maimulte subtitluri, se explicãprin criteriul urmat, acelacronologic, fãcîndu-se oistorie a locurilor cu specialeaplicaþii pentru cititorul

român, prea puþin familiarizat cu durerile conaþion-alilor de la rãsãrit de Nistru. Ultimele patru capitolepun accentul pe factorul politic contemporan, sublini-ind situaþia dramaticã a luptãtorilor în rãzboiul din1992, trãdaþi chiar de conducerea de la Chiºinãu, încondiþiile unei prestaþii neconvingãtoare a Românieiproaspãt „democratizate”. Lucrarea îºi justificã titlulde „dosar” prin prezentarea de documente, statistici,declaraþii politice ale unei dramatice pagini de istorienaþionalã. Ar fi fost binevenite ºi cîteva elemente car-tografice, dar ºi aºa lucrarea face deja parte din bibli-ografia de bazã a subiectului.

(Ioan RÃDUCEA)

Dacia literarã (Iaºi), Revistã de reconstituiri cul-turale, An. XXIV (serie nouã din 1990), nr. 122-123(11-12/2013), 148 p.

Aºa cum am fost obiºnuiþideja, „bãtrîna” revistãieºeanã este densã, elegantã,atractivã, în numãrul dubluactual putîndu-ne îmbogãþispiritual cu Nordul Moldoveiºi Imperiul Austriac, textulinedit al Jurãmîntului depusîn 1777, publicat ºi comentatde Anghel Popa, cuÎnvãþãmîntul secundar înBucovina dupã 1918, de

Traian D. Lazãr, cu rãspunsurile lui Romulus Rusan,Cassian Maria Spiridon ºi Vasile Tãrâþeanu laancheta iniþiatã de Lucian Vasiliu, cu epistolele expe-

diate de C. Sãteanu lui C. Meissner, împãrtãºite nouãcu generozitate de istoricul ºi criticul literar NicolaeScurtu, sau cu, de ce nu, Metafora crucificãrii laMatei Viºniec, de Daniel Paneº.

Aurora Stef, Tãceri, Editura Pim, Iaºi, 2013, 76 p.Sensibile poeme de

dragoste, nu mai puþin pro-funde meditaþii asupra vieþii,ne aduce, într-un limbajpoeticesc de aleasã þinutã,care probeazã o realãmãiestrie artisticã, noulvolum al Aurorei Stef, dincare alegem, spre ilustrare,poezia Poetul: „Cu paºii greide rouã/ ºi fruntea de visare,/rãnit de luna nouã/ închis înîntîmplare,/ îndrãgostit de-albastru/ se mistuie-ncerneala/ unui destin sihastru/ ce-i minte îndoiala./Clepsidrã rãsucitã/ care aºteaptã-n noapte/ ca ziua-iostenitã/ sã se transforme-n ºoapte,/ bolnav de pasi-une,/ rãtãcitor prin rime/ aºteaptã în neunde/ un semnde nemurire...”.

Bucovina literarã (Suceava), Revistã a SocietãþiiScriitorilor Bucovineni, Serie nouã, An. XXIV, nr. 1-7 (263-269), ian.-iul. 2013, 116 p.

Mare bucurie ne aduceaceastã apariþie editorialã,dupã o mult prea lungãperioadã de absenþã, pentrucã þinem la continuitatea uneitradiþii, mai ales atunci cîndprodusul finit (în speþãnumãrul de revistã) estecompetitiv, aduce ceva nou,se defineºte ca un pilon alculturii actuale. Publicaþiadiriguitã de CarmenVeronica Steiciuc (director) ºi Alexandru OvidiuVintilã (redactor-ºef) ne prilejuieºte reîntîlnirea cutexte semnate de Magda Ursache (Un diagnosticianliterar), Nicolae Cârlan (Nicolae Labiº – inedit.Fragmentarium), Ion Filipciuc (Cel din urmãrãmãºag al prof. Graþian Jucan), sau Marius Chelaru(Crimeea privitã dinspre azi, cãtre ieri ºi mîine).

(Liviu PAPUC)


FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH

În perioada 15-20 octombrie a.c., în localitãþileIaºi, Alba Iulia, Bor (Serbia) ºi Vidin (Bulgaria)s-au desfãºurat lucrãrile Simpozionului

Internaþional cu tema „Românii din afara graniþelorþãrii. Perspective culturale europene”, manifestarepatrioticã ºi ºtiinþificã, ajunsã la cea de a XV-a ediþie,organizatã de Despãrþãmîntul Iaºi al AsociaþiuniiTransilvane pentru Literatura Românã ºi CulturaPoporului Român – ASTRA.

Demnã de toatã lauda este perseverenþa preºedin-telui acestui despãrþãmînt, profesoara Areta Moºu, de ase dedica unei cauze înalte, aceea de a redeºtepta laromânii aflaþi dincolo de fruntariile þãrii interesul pen-tru limba românã, pentru redefinirea identitãþii lor cul-turale într-un context politic ostil. Efortul ºi persev-erenþa sa întrec adeseori implicarea statului român însusþinerea propriilor conaþionali, fie din raþiuni denaturã diplomaticã ori statalã, fie din comoditate saudezinteres. De la Cernãuþi la Chiºinãu, de acolo însudul Ucrainei, apoi în sudul Dunãrii, ori pe ValeaTimocului, profesoara Areta Moºu parcurge anual,adeseori de mai multe ori pe an, aceste drumuri aleredescoperirii ºi regãsirii conºtiinþei de sine aromânilor, construind, cu vocaþia de jertfã a Meºteru-lui Manole, mãnãstiri ale Limbii Române acolo undeea este interzisã ori a fost uitatã. În fiecare drum al eieste însoþitã de un ansamblu folcloric cu care prezintãspectacole de cîntece ºi dansuri româneºti, duce carteromâneascã, întemeiazã biblioteci de limbã românã,ridicã busturi, dezveleºte plãci memoriale – adevãrateborne ale spiritualitãþii româneºti, dãruieºte clopotepentru biserici ori veºminte pentru preoþi, organizeazãconferinþe, simpozioane, expoziþii, mediazã întîlniri cuoameni din mediul academic, cu creatori de artã, cujurnaliºti, editeazã publicaþii periodice sau ajutã laapariþia lor, depune flori la monumente, pomeneºteprin servicii religioase pe cei care s-au jertfit pentru ºiîn numele Limbii Române, aduce în ?arã copii dinzonele menþionate în Tabãra de culturã ºi civilizaþieromâneascã „Acasa la noi”, gireazã proiectul edu-caþional „?coala europeanã de vara ASTRA”, constru-ind mereu ºi mereu noi punþi pentru regãsirea noastrãsub semnul Limbii.

Preºedintele Despãrþãmîntului Iaºi al ASTREI, pro-

fesoara Areta Moºu duce peste tot speranþã ºiîncredere, îndemnîndu-i pe români, în spiritul curat alProgramului istoric ºi actual al ASTREI, sã fie cetãþeniloiali patriei în care trãiesc, ajutîndu-i sã-ºi cunoascãlimba ºi cultura, sporind astfel zestrea multicultural-itãþii pãmîntului pe care îl muncesc. Este primitã ºiaºteptatã de români ca un adevãrat ambasador alRomâniei, substituind statul acolo unde acesta nu estesau nu poate fi prezent din raþiuni multiple. În ciudafragilitãþii sale, ea nu cunoaºte oboseala. Este un carac-ter puternic, pe care nu îl sperie nici obstacolele, niciameninþãrile care se ridicã în faþa sa, nici greutãþilemateriale, nici vorbele rãutãcioase ale celor incapabilide curaj ºi generozitate. Areta Moºu face parte din cat-egoria rarã a oamenilor-instituþie.

Ediþia din acest an a simpozionului a avut dreptparteneri: Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi, AcademiaRomânã, Filiala Iaºi, Consiliul Judeþean Iaºi, ColegiulNaþional „Garabet Ibrãileanu” Iaºi, Universitatea „1Decembrie” Alba Iulia, Consiliul Judeþean Alba,Fundaþia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea ºi integri-tatea României”, Despãrþãmîntul Covasna-Harghita alASTREI, Fundaþia „Asociaþia pentru Culturã aRomânilor-Vlahilor din Serbia”, Bor, UniuneaEtnicilor Români din Bulgaria – AVE, Vidin.

În cadrul temei generale „Românii din afaragraniþelor þãrii”, inauguratã în 2006, s-au succedatanual subteme, fiecare din acestea evidenþiind, din per-spectivã istoricã, lingvisticã, geograficã, politicã,demograficã etc. aspecte comune, evoluþii diferite alepopulaþiei româneºti din afara graniþelor þãrii:„Evoluþie istoricã ºi situaþie prezentã în contextul inte-grãrii României în Uniunea Europeanã”: Iaºi-Chiºinãu,2006; „Coordonate istorice ºi naþionale în cadrul euro-pean”: Iaºi-Cahul-Chiºinãu, 2007; „Iaºi-Chiºinãu:legãturi istorice – 90 de ani de la Unirea Basarabiei cuRomânia”: Iaºi-Chiºinãu, 2008; „Europa de lîngã noi.Identitate ºi multiculturalitate în Bucovina istoricã.Familia Hurmuzachi – emblemã a istoriei naþionale”:Iaºi, 2009; „Istorie, culturã, spiritualitate”: Iaºi-Chiºinãu, 2010; „Împreunã spre Europa”: Iaºi-Cahul-Ismail-Odesa, 2011; „Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice”:Iaºi-Cernãuþi-Herþa-Edineþ, 2012; „Perspective cultur-ale europene”: Iaºi-Alba Iulia-Bor-Vidin, 2013.


AAAA SSSS TTTT RRRR AAAA ÎÎÎÎ NNNN EEEE XXXX PPPP AAAA NNNN SSSS IIII UUUU NNNN EEEE

SIMPOZIONUL INTERNAÞIONAL„ROMÂNII DIN AFARA GRANIÞELOR ÞÃRII.

PERSPECTIVE CULTURALE EUROPENE”

Un inventar complex ºi complet al activitãþii impre-sionante desfãºurate de Despãrþãmîntul Iaºi alASTREI în rãstimpul celor 19 ani este cuprins în volu-mul O istorie vie. Cartea ASTREI ieºene, lansat încadrul simpozionului la Alba Iulia ºi la Bor. Este unmodel-sintezã de rigoare ºi de respect faþã de felul încare ASTRA ieºeanã a înþeles ºi înþelege lucrarea sa deslujire a neamului românesc.

Ion Onuc NEMEª

8DE LA ROMÂNII TIMOCENI UITAÞI

În Serbia, românii trãiesc compact în douã spaþii:în Voivodina sau Banatul sîrbesc (circa 35.000-38.000) ºi în Serbia de est sau Valea Timocului

(circa 400.000, dupã unii cercetãtori chiar 800.000-1milion). Dacã cei din Voivodina se bucurã de toatedrepturile conferite de statul sîrb, pentru cã ei reprezin-tã minoritatea românilor ºi sunt recunoscuþi ca atare,celor din Timoc li se aplicã dublul standard. ªi aceastaîn mare parte datoritã lor, pentru cã nu se declarã, înstatisticile oficiale, în totalitate, români, parte dintre eiconsiderîndu-se vlahi, din ignoranþã sau din diversi-une, pe care o practicã chiar unii din aºa-ziºii lor lideri.Unii români din Timocul sîrbesc sau bulgãresc sedeclarã, în þara lor, vlahi, iar cînd vin în România se batcu pumnul în piept cã-s români ºi cã-i intereseazã pãs-trarea identitãþii naþionale, pentru a obþine fondurifinanciare de la Departamentul românilor de pretutin-deni sau de la alte instituþii ale statului român. AreAdrian Pãunescu o poezie, Capul de la Torda: „Numai acuzaþi strãinii cã neomoarã domnitorii”, al cãreimesaj se poate aplica ºiromânilor din jurul României.

Termenul vlah a fostfolosit de popoarele neroman-ice (germani, maghiari,albanezi, slavi, turci, greci) ºiel este echivalent cu termenulromân. Domnii români aveauîn titulaturã „domn al ÞãriiRomâneºti” ºi nu „domn alVlahiei”, la Iaºi, s-a editat, în1643, Carte româneascã [ºinu moldoveneascã sau vlahã]de învãþãturã. În AtlasulLimbilor Europei, vol. I, fasci-cola VI, editat de UNESCO în2002, nu sunt cuprinse „lim-

bile” moldoveneascã sau vlahã. Stalin poate dormiliniºtit: „învãþãturile” sale din „propria” lucrare, Cuprivire la marxism-leninism în lingvisticã, sunt apli-cate cu succes de urmaºii sãi, în Basarabia ºi Bucovina,în sudul Dunãrii.

În Timoc (atît cel sîrbesc, cît ºi cel bulgãresc) sevorbeºte un grai combinat între graiul oltenesc ºi celbãnãþean, iar timocenii sunt urmaºii romanitãþii bal-canice, la care s-au adãugat, în decursul istoriei,românii din Þara Româneascã („þerani”) sau dinTransilvania sau Banat („ungureni”). De unde teamacã aceastã populaþie româneascã din Timoc sã nuconºtientizeze cã sunt români (vlahii fiind tot români)?

Eminescu argumenta cu deplin temei: „Nu unireacu România o vrea cineva, ci concordia deplinã”(„Timpul”, nr. 100, 5 mai 1883), dar atrãgea atenþiadecidenþilor politici cã în mozaicul acestor popoarebalcanice „credem cã e loc ºi pentru români” (TudorNedelcea, Eminescu, apãrãtorul românilor de pre-tutindeni, Craiova, 1995).

De ce sunt necesare asemenea prolegomene, azi, înmileniul trei? Pentru cã faptele sunt aceleaºi, proble-matica românilor sud-dunãreni a devenit acutã. AreRomânia o strategie în privinþa acestor români? seîntreba, recent, la un simpozion Pedrag Balaºevici.

Recent, am fost din nou în Timocul sîrbesc. Întîi laZãicear, unde s-a inaugurat Casa de culturãromâneascã (17 octombrie 2013) sub egida Asociaþiei„Unlimited connections” din Bacãu (se mai aplicã„Legea Pruteanu”?) prin grija d-rei Oana Elena Radu ºia lui Daniel Murariu, în parteneriat cu DepartamentulPolitici pentru Relaþia cu Românii de Pretutindeni ºiInstitutul „Eudoxiu Hurmuzachi”. Este o iniþiativãlãudabilã, întrucît pe lîngã cele cîteva sute de cãrþi


donate de Institutul „Hurmuzachi”, asociaþia din Bacãuorganizeazã, în perioada 1 septembrie – 10 decembrie(ºi dupã aceastã datã?), la sfîrºit de sãptãmînã, cursuricu tinerii timoceni, sub genericul „Vorbeºte româneºtedespre istorie, comunicare, limba românã, religie,fotografie, geografie ºi educaþia civicã”. Cu acestprilej, Florian Copcea a donat revista românilor dinBalcani, „Vorba noastrã”, editatã de Fundaþia culturalã„Lumina” din Drobeta Tr. Severin; a fost donat ºi„Jurnalul românesc”, editat de Asociaþia Forum pentruculturã ºi identitate pentru românii timoceni (director:Romeo Crîºmaru).

Deschiderea bibliotecii s-a fãcut în prezenþa consul-ului român, Iulian Niþu, ºi a unor personalitãþi dinTimoc sau din Þarã: preotul vicar Boian Alexandrovici(invitat doar de asociaþia din Bacãu), SvetlanaPreoteasa ºi pr. N. Brînzã de la Institutul„Hurmuzachi”, deputaþii liberali de Bacãu (LucianCiobotari ºi Viorica Marcu), deputatul Viorel Badea,Alex. Petruþ (ataºatul cultural al Ambasadei noastre dela Belgrad), Duºan Pîrvulici, Barbucici, Boico, elevi ºistudenþi din Timoc, România ºi Basarabia, lipsind alþilideri ai comunitãþilor din Timoc. Am auzit un comen-tariu trist: consulul împarte liderii în „români buni” ºi„români rãi”. S-a spus, în cuvîntãrile oficiale, cã laZãicear s-a deschis prima bibliotecã româneascã. Fals.La Negotin, în clãdirea donatã de Patriarhia OrtodoxãRomânã pentru vicariatul preotului BoianAlexandrovici, funcþioneazã deja prima bibliotecãromâneascã, ca filialã a Bibliotecii judeþene„Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova, graþiepreºedintelui Consiliului Judeþean Dolj, Ion Prioteasa,a directorului L. Dindiricã ºi la iniþiativa subsemnatu-lui. La Negotin, faþã de Zãicear, existã o comunitateromâneascã numeroasã ºi compactã. De ce se neagãaceastã realitate? Pentru cã este implicat pãrinteleBoian? De altfel, într-un interviu, pr. Boian se plîngemai mult de sabotarea unor români din Þarã sau dinTimoc decît de autoritãþile sîrbe. Trist, înfiorãtor detrist!

Zãicearul este „un oraº cu o mare istorie bi-sericeascã” a spus preotul Boian, dar în care azi, în se-colul 21 „n-avem nicio bisericã sau paraclis”, deºiprimul preot otodox care a venit aici, pe la 1700,Barbu, cum e menþionat în documente, a venit din ÞaraRomâneascã. „Dacã în 200 de ani de stãpînireturceascã am reuºit sã ne pãstrãm ca români, ar fi pãcatsã ne pierdem identitatea. De aceea, e nevoie sã lucrãmcu toþii împreunã pentru biserica româneascã ºi înZãicear, iar Institutul Hurmuzachi sã pãtrundã în toatelocurile timocene”, a conchis pãrintele.

Asociaþiunea ASTRA, prin despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” de la Iaºi, sub rodnica conducere a

prof. Areta Moºu, a organizat ediþia a XV-a a sim-pozionului internaþional itinerant „Românii din afaragraniþelor þãrii. Perspective culturale europene”, între15-20 octombrie 2013, pe ruta Iaºi (unde au susþinutcomunicãri acad. Al. Zub, Gh. Cliveti, DoruScãrlãtescu, Ioana Repciuc, Ioan Rãducea, Mircea-Cristian Ghenghea, Lilia Rufanda din Grecia, IurieLevcic din Cernãuþi, Traian Tr. Cepoiu, NicolaeCiobanu ºi Ludmila Balþatu din Republica Moldova,Dragoº-ªtefan Petrescu, Liliana Scãrlãtescu,Emanuela Ilie), Alba Iulia (cu participarea OtilieiHedeºan, Eugeniei Guzun, Viorel Hodiº, Ioan Morar,Dorel Man, Vlad Popovici, Iulian Cãtãlin Dãnilã, IuliuMarius Morariu, Luminiþa Cornea), Bor, Serbia(Slovoliub Gaþovici, Zaviºa Jurz, Tudor Nedelcea,Boian Alexandrovici, Predrag Balaºevici, EugenPopescu, Jasmina Gliºici), ºi Vidin, Bulgaria (IvoGheorghiev, Ivan Alexandrov etc.).

ASTRA, în bunã tradiþie cãrturãreascã ºi patrioticã,a lansat o serie de cãrþi valoroase (Iulian Pruteanu-Isãcescu, Mircea-Cristian Gehnghea, O istorie vie.Cartea Astrei ieºene; Românii din afara graniþelorþãrii. Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice, „Revistaromânã”, nr. 3(73), septembrie 2013, „Sud-Vest”.Almanah istorico-cultural în limba românã pentru citi-torii din sudul Basarabiei, anul II, nr. 10(15),octombrie 2013), au fãcut instructive vizite de docu-mentare ºi slujbe de pomenire, a donat cãrþi româneºtiºi odãjdii preoþeºti, a organizat spectacolul de real suc-ces „Se-ntîlneºte dor cu dor” în satele Slatina (Serbia)ºi Topolovãþ (Bulgaria) etc.

Masa rotundã de la Bor, Identitatea românilor ti-moceni din perspectivã culturalã europeanã, a dezbã-tut probleme deosebit de acute pentru comunitatearomâneascã din Timoc, din care consemnãm: situaþiapredãrii limbii române în ºcoli cu elemente de culturãromâneascã este îngreunatã de autoritãþile locale, delipsa cadrelor didactice care sã predea acest obiect,cetãþenia românã pentru aceºti consîngeni e un vis preaîndepãrtat, trebuie mai multã determinare din parteaorganizaþiilor româneºti din Timoc, reacþia diplomaþieiromâneºti faþã de atacurile unor organizaþii sîrbeºti sauale bisericii sîrbeºti este anemicã ºi sporadicã (patri-arhul Daniel n-a fost invitat la aniversarea a 1700 deani de la edictul Sf. Constantin cel Mare din 313, fiindsingurul dintre patriarhii ortodocºi neinvitat. Motivul îlexplicã pr. Boian în cuvîntul sãu). Are România ostrategie faþã de românii din Timoc? se întreba ºi între-ba Predrag Balaºevici, o întrebare durã, care necesitãun rãspuns concret. Limba vlahã (unii o numescscrierea vlahã) aproape s-a oficializat în Timoc; laBelgrad, la Facultatea de filosofie, ea se predã stu-denþilor, s-au editat cãrþi de poveºti, folclor în „limba”


vlahã. Academia Sîrbã n-a dat girul ºtiinþific pentru oasemenea gogomãnie, spre cinstea ei, însã AcademiaRomânã, prin Institutul de lingvisticã, întîrzie sã sepronunþe. Este necesarã reluarea dialogului bisericescîntre cele douã patriarhii, pentru ca EpiscopiaOrtodoxã Românã cu sediul în Deta (România) sã aibãjurisdicþie canonicã asupra tuturor românilor ortodocºidin Serbia, aºa cum are deja Episcopia Ortodoxã Sîrbãde la Timiºoara. Este necesarã editarea de cãrþi bil-ingve româno-sîrbe pentru uºurinþa citirii în alfabetullatin, iar organizaþiile româneºti din Timoc sã ia dreptmodel UDMR, fiindcã numai unirea face puterea, ºinumai astfel vor reuºi introducerea limbii materne înbisericã, ºcoalã, mass-media. Este necesarã dezavuareapublicã a acelor lideri politici sau unor organizaþii cul-turale care în þãrile lor (Serbia, Bulgaria) se declarãsîrbi, vlahi, iar în România sunt cei mai buni „români”pentru a accede la fonduri financiare, pe care le ºiobþin, ceea ce duce la o dezbinare în rîndul comunitãþiiromâneºti sud-dunãrene. Ipocrizia acestora este cunos-cutã în Þarã, dar ei continuã sã fie invitaþi la diversemanifestãri culturale panromâneºti ºi sã fie finanþaþi.

Preotul martir Boian Alexandrovici, ctitorul primeibiserici cu slujbã în limba românã, dupã 170 de ani detãcere, este cel mai îndreptãþit sã fie ascultat.

Cuvîntul sãu este dur uneori, dar drept, cãci nedrep-tãþile pe care le îndurã pr. Boian îl fac mai dîrz, maiînverºunat în apãrarea valorilor moral-creºtine. Esterevoltat ºi revolta ºi-o strigã-n gura mare de ce n-a fostinvitat patriarhul Daniel al BOR la aniversarea celor1700 de ani de la Edictul de la Milano dat de Sf.Împãrat Constantin cel Mare, originar din localitateasîrbã Niº. „Au fost invitaþi toþi întîistãtãtorii Bisericilorcreºtine, chiar ºi catolici sau anglicani. Problema gravãeste cã n-a fost invitat patriarhul României. De ce?” seîntreabã cu temei pr. Boian, ºi rãspunsul primit de lareprezentanþii Bisericii Ortodoxe Sîrbe este dezarmant:„Din cauza activitãþii B.O.R. în Valea Timocului”.Într-adevãr, B.O.R. a cumpãrat un mobil pentru vi-cariatul din Timoc, îl sprijinã creºtineºte pe pãrinte ºipe enoriaºii români, dar acelaºi lucru îl face ºi B.O.S.pentru Episcopia Sîrbã din România ºi enoriaºii sãi. „Efoarte trist!, spune cu amãrãciune pr. Boian. ÎmpãratulConstantin a dat libertate bisericii creºtine, iar urmaºiiÎmpãratului care trãiesc în teritoriul în care s-a nãscutel, dupã 1700 de ani sunt persecutaþi, n-au voie sã seroage în limba lor ºi sã aparþinã Bisericii neamuluiromânesc”. Fãcînd o racursiune istoricã ºi bisericeascã,pr. Boian constatã dureros intoleranþa bisericii sîrbe,care contravine flagrant înseºi preceptelor biblice,punînd degetul pe ranã: „Prea mult tãcem, prea multrãbdãm, ca sã nu se supere fraþii noºtri sîrbi, Europa.Noi suntem cetãþeni loiali statului sîrb, dar trebuie sã

avem ºi drepturi. Ei spun cã vlahii sunt una, româniialta, cã vlahii n-au þarã-mamã, iar dacã n-au þarã-mamãe ca un copil care nu are mamã ºi merge la azil, unde evai de mama lui! Noi avem mamã ºi nu o dãm nimãnui,ºi nimenea nu ne poate rupe legãturile cu Þara-mamã”.Dupã accente patetice, dar dureroase prin realismul lor,pr. Boian trece la problemele comunitãþii româneºti,unde constatã lipsa de unitate a românilor, chiar desubminare a vicariatului sãu de proprii consîngeni(„cineva care vine cu o slujbã de 3-4 ani, aici, nu-i dauvoie sã dividã comunitatea ºi organizarea bis-ericeascã”), accentuînd rolul B.O.R. („singura insti-tuþie a poporului român care nu are graniþe teritoriale”)în medierea ºi aplanarea oricãror conflicte, în mode-rarea asprimii vieþii cotidiene, fiind un reper moral(„Omul trebuie sã aibã înaintea lui un om ca tip de per-fecþiune dupã care sã-ºi modeleze caracterul ºifaptele”, scria în „Timpul”, 2 aprilie 1881, Eminescu).

Simpozionul itinerant al Despãrþãmîntului ASTRA„Mihail Kogãlniceanu” Iaºi ºi-a atins obiectivul cultu-ral: starea actualã a românismului în Þarã ºi în jurul ei,ºi cu bune ºi cu rele.

Tudor NEDELCEA

8LACRIMILE UNEI BISERICI

Motto: „Am durat ºi am îndurat, sperînd” I.D. Sîrbu

Am trecut Dunãrea. Fluviu care desparte þãri,popoare. Desparte ºi fraþi, ca atîtea alte ape.Sunt în Serbia. Multe am tot auzit despre

românii din Valea Timocului. Oricît de multe auzidespre cineva sau ceva, nu-þi dai seama de situaþia realãdecît dacã vezi cu ochii tãi. Acum sunt la românii dinValea Timocului sîrbesc. Plecãciune ASTREI din Iaºi!Sunt în regiunea Timoc – Serbia, ca participantã laSimpozionul Internaþional „Românii din afaragraniþelor þãrii”, organizat de despãrþãmîntul ASTRA„Mihail Kogãlniceanu” din Iaºi.

Vizitã de documentare la mãnãstirea Lapuºnea.Dupã-amiaza. Mã bucur. Îmi plac mãnãstirile. Mi separe programul foarte... zgîrcit. Doar o jumãtate de orãla Lãpuºna! La mãnãstiri se cuvine sã stai mai mult. Sãte reculegi în bisericã. Sã afli istoria locului. Sã simþiatmosfera duhovniceascã. În sfîrºit, programul esteîncãrcat. Bine cã vom vedea Lapuºnea, chiar dacã vomsta puþin.

Plecãm din Bor – fost oraº minier. Dealurile pe carele vedem în împrejurimi sunt golaºe, de culoare gri. Da,gri, fãrã niciun fel de vegetaþie. Ciudat pentru noi, care


venim de la dealuri ºi munþi împãduriþi, plini de vege-taþie, unde verdele – în bogate nuanþe – îþi încîntãprivirea.

Autocarul opreºte la intrarea într-un drum lateral.Suntem rugaþi sã coborîm. Vom avea de mers pe joscam douãzeci de minute. Drum de þarã. Vreme fru-moasã. Nu prea cald. E totuºi octombrie. Plecãmgrupuri-grupuri. Cîþiva dintre noi rãmîn la autocar. I-asperiat mersul pe jos? Suntem conduºi de Pãrintele?tefan, originar din România, cãsãtorit cu o româncãdin Timoc.

Dupã zece minute de mers, crezînd cã ne apropiem,întreb în ce parte sã mã uit ca sã vãd mãnãstirea. Mãaºteptam sã vãd, ca la noi, în Þarã, turnurile bisericiimãnãstirii. Mi se rãspunde cã mai avem puþin de mers.Drum greu de þarã, în multe locuri, noroi, trebuie sãocolim. Grupurile în mers, la distanþe mai mari sau maimici. De-o parte ºi de alta a drumului, plante mari,buruieni, printre care recunosc ºi coada-ºoricelului.Toate înnegrite. Mi se spune cã din cauza brumei.Totuºi, negrul acesta atît de accentuat... n-o fi ºi polu-area de la minele de cupru? Îi mulþumesc în gînd luiDumnezeu cã locuiesc pe meleaguri curate.

Coborîm, urcãm. La un moment dat vedem grupuldin faþã cã o ia peste cîmp, lãsînd drumul de þarã.Cineva mã atenþioneazã sã privesc în stînga, pestecîmp, în jos, între copaci la o margine de pãdure. Sevede turnul... Privesc. Da, vãd... turnul. De fapt, ruineleunui turn. Auzim lãtrãturi puternice de cîini dindirecþia... turnului. Îi latrã desigur pe primii dintre noi,care probabil au ajuns.

Pãrintele ªtefan ne spune cã ei, preoþii români (aflaþiîn subordinea Bisericii Ortodoxe Române) au þinut oslujbã, anul trecut, între ruinele bisericii. Dupã puþintimp, au aflat cã reprezentanþi ai Bisericii Sîrbe au puso uºã cu lacãt la intrarea în interiorul ruinelor bisericii.

Ajungem ºi noi. Ruine! Doamne, ce vinã are biseri-ca aflatã aproape de hotarul dintre douã state? Ruineleunei biserici care, se vede, a fost odinioarã impunã-toare. Zidurile par solide. Deodatã... Cum se poate?! Denecrezut! Picuri de ploaie. Plouã? Doamna Areta în-treabã dacã avem umbrele... Nu e nevoie de umbrele.Doar picãturi de ploaie. Lacrimi ale cerului sau lacri-mile bisericii în ruine? Mã uit în sus. Senin. Doar cîþivanori sunt deasupra ruinelor, dar albi, frumoºi, nu de ploaie.

Lacrimi! Plînge biserica! Plînsul ruinelor mã întris-teazã. Cum sã nu-l întristeze pe orice creºtin?

Mã uit la uºa nouã din lemn masiv îmbrãcatã pe la-terale în fier. Lacãt – nu ºtiu de ce mã sperie. Se uitã ºiceilalþi din grup. Uºa ferecatã ne îndurereazã mai mult.Nu putem vedea ruinele din interior. Poate pereþii inte-riori mai pãstreazã vreo urmã de picturã. Poate e vreourmã din tabloul votiv, al ctitorului... Radu cel Mare,domn al Þãrii Româneºti de la începutul secolului alXVI-lea. Rãsunã în sufletul meu glasul voievodului dinziua sfinþirii ctitoriei sale Lapuºnea... Ce impunãtor era!Cîtã mulþime! Oameni îmbrãcaþi de sãrbãtoare.

Oare voievodul Radu, acolo unde se aflã acum, segîndeºte la ctitoriile sale? De dincolo ºi de dincoace deDunãre? Lapuºnea aflatã dincolo de luciul de apã alDunãrii! Lapuºnea construitã nu departe de locul undeCarpaþii se întîlnesc cu Balcanii!

De ce, Doamne, încerci credinþaºi iubirea oamenilor? Iubireaaproapelui!

Dãruieºte-ne, Doamne, iubire casã nu gîndim rãu despre aproapelenostru! Sã nu-l acuzãm! Nu, nu estenepãsarea noastrã. Dar neputinþa?Da, neputinþa de a acþiona pemeleaguri unde vieþuiesc români dinzorii naºterii lor, însã nu se simt la eiacasã.

Biserica ta, Doamne, a plîns înfaþa noastrã! Ne-ai arãtat cã plînge.Îºi plînge trecerea? Sigur nu-ºi plîngetrecutul. Dacã ar putea, între zidurileei, la sfintele slujbe, ºi-ar pomeni,întru vecie, ctitorul. Dar cum sã-lpomeneascã, cînd este ferecatã?

Luminiþa CORNEA


Ajunsã la a XVII-a ediþie, Tabãra de culturã ºicivilizaþie româneascã „Acasã la noi” reprezin-tã, pentru Asociaþiunea ASTRA, pentru

susþinãtorii programului ºi mai ales pentru participanþi, unprilej de mare emoþie româneascã. Cu aceastã ocazie, copi-ii ºi tinerii români din teritoriile româneºti aflate în prezentîn afara graniþelor României se bucurã de activitãþile iniþi-ate ºi organizate de despãrþãmintele Astrei din România ºide organizatorii din localitãþile-gazdã. Pentru mulþi dintrebeneficiari, taberele organizate în diferite zone aleRomâniei constituie o ocazie unicã de a se bucura de fru-museþile naturale ºi valorile spirituale ale unei þãri pe careo simt aproape, vorbindu-i graiul, dar pe care nu au avutprilejul sã o viziteze. Invitaþii se bucurã de toatã grija orga-nizatorilor, interesaþi sã le îmbogãþeascã cunoºtinþele deistorie, de geografie, de culturã ºi de civilizaþieromâneascã, sã-i sprijine în perfecþionarea limbii române,prin itinerarii culturale specifice.

Iniþiatã la Iaºi, în anul 1997, sub înaltul patronaj alGuvernului României, prin Ministerul Educaþiei ºiCercetãrii ºi al Asociaþiunii Astra, prima ediþie a Tabereis-a desfãºurat la Dezna, în judeþul Arad. Din 1998, încondiþiile în care nu a mai primit susþinere financiarã dinpartea organismelor guvernamentale, Asociaþiunea a sta-bilit propria strategie pentru continuarea ºi desfãºurareaacestei activitãþi. Astfel cã, din acel an, grupurile de copiiºi tineri sosite din afara þãrii au devenit oaspeþi ai familiilorastriste din localitãþile unde s-a desfãºurat tabãra. O impor-tantã contribuþie au avut-o despãrþãmintele dinTransilvania care, la fiecare ediþie, au primit sute de copiiºi tineri români însoþiþi de dascãlii lor. Putem enumera aicidespãrþãmintele Nãsãud, Alba Iulia, Blaj, Covasna-Harghita, Sibiu, Sebiº, Fãget, Buteni, Sãcele, Braºov,Bacãu, Baia Mare, ªomcuta Mare, Seini, Satu Mare, Tg.Lãpuº, Cluj, Dej, Orãºtie, Cîmpeni, Aiud, Beclean,Botoºani, Arad etc.

O bunã impresie au fãcut oficialitãþile locale, dar ºifamiliile care i-au gãzduit pe copii, prin implicarea activãîn susþinerea programului ºi donaþiile de rechizite ºcolare,manuale, cãrþi, dicþionare, sume de bani ºi calculatoare.

Toþi cei care au luat parte la activitãþile Taberei de cul-turã ºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi” au avut capunct de plecare, pe teritoriul României, capitala culturalãa Moldovei, Iaºul, despre care Nicolae Iorga spunea cã„este înainte de toate o bisericã, biserica bisericilor pentrutrecutul nostru”. Pentru vizitatori, Iaºul rãmîne un vestitloc de pelerinaj, oraº al culturii ºi al renaºterii naþionale.

Grupurile invitate anul acesta la Tabãra „Acasã la noi”au însumat 390 de invitaþi originari din: Chiºinãu, Strãºeni,

Cãuºeni, Ialoveni, Criuleni, Oniþcani, Mãgdãceºti (raionulCriuleni), ªtefan Vodã, Anenii Noi, Grigoriopol,Bãhrineºti (raionul Floreºti), (Republica Moldova),Cernãuþi, Herþa (Ucraina).

Tabãra asigurã acestor tineri posibilitatea de a vizitaRomânia, de a conºtientiza faptul cã de o parte ºi de alta aPrutului ºi în jurul graniþelor României trãieºte aceeaºinaþiune, de a cunoaºte istoria naþionalã, de a-ºi perfecþionalimba românã, de a comunica cu tinerii din alte zone, pre-cum ºi cu gazdele, de a participa la diferite activitãþi cul-tural-educative (festivaluri, hramuri, drumeþii, hore, nunþi,reuniuni, conferinþe etc.).

Ediþia a XVII-a a Taberei „Acasã la noi” a fost coordo-natã de preºedintele despãrþãmîntului ieºean, prof. AretaMoºu.

Despãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºimulþumeºte tuturor susþinãtorilor celei de-a XVII-a ediþii aTaberei de Culturã ºi Civilizaþie Româneascã „Acasã lanoi”:

Botoºani: Susþinãtori: Primãria Municipiului Botoºani(primar Ovidiu Iulian Portariuc), Colegiul Naþional „A.T.Laurian”, Consiliul Judeþean, Teatrul „Mihai Eminescu”.Persoane implicate: prof. Ioan Onofrei (director ColegiulNaþional „A.T. Laurian”, prof. Corneliu Filip (preºedinteDespãrþãmîntul „A.T. Laurian”), prof. Sorin Nistoricã(Despãrþãmîntul „A.T. Laurian”), prof. Mariana Mîþu(preºedinte Despãrþãmîntul ASTRA Oniþcani).

Dorohoi: Susþinãtori: Seminarul Teologic Ortodox„Sfîntul Ioan Iacob” (director pr. prof. Constantin Muha),Primãria Municipiului Dorohoi. Persoane implicate: prof.Titus Tomiuc (preºedinte Cercul ASTRA „DumitruFurtunã”), prof. Valuþa Murariu (director Casa Municipalãde Culturã), prof. Mihaela Þuca, prof. Mihail Cerneleanu,Nicole Vasilcovschi (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi), prof. Eleonora Cercavschi (directorLiceul Teoretic „ªtefan cel Mare ºi Sfînt” Grigoriopol).

Vatra Dornei: Susþinãtori: Primãria MunicipiuluiVatra Dornei, Primãria Comunei Poiana Stampei,Consilier ing. Gicã Apetrii, Liceul „Vasile Deac” (directorprof. Iulia Usatiuc), pãrinþii elevilor din ªcoala Gimnazialãnr. 4, Vatra Dornei. Coordonatori: prof. Ancuþa Voivod(director al ªcolii cu cl. I-VIII nr. 4), înv. Anica Facina(coordonator al Cercului ASTRA Vatra Dornei), prof.Alina Dupu-Leonte, înv. Viorica Afloarei, prof. DoinaMoroºan, înv. Florentina Bighiu (ªcoala cu cl. I-VIII nr.1), prof. Irimie Bighiu, Mãdãlina Condrea; prof. ClaudiaNestor (preºedinte Despãrþãmîntul ASTRA „Mihail


TABÃRA DE CULTURÃ ªI CIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ „ACASÃ LA NOI”

eeddiiþþiiaa aa XXVVIIII-aa,, iiuulliiee-aauugguusstt 22001133 ((IIII))

Eminescu” Strãºeni).Bucureºti: Susþinãtori: Primãria Sectorului 5 (primar

Daniel Marian Vanghelie), Colegiul Tehnic de IndustrieAlimentarã „Dumitru Moþoc”, ªcoala Centralã Bucureºti.

Persoane implicate: Prof. Dia Daria Stoicescu(preºedinte Cercul ASTRA), Prof. Maria NorocicaCojescu (secretar ºtiinþific Cercul ASTRA), Prof. MonicaAncuþa, Prof. Oana Soare, Prof. Ileana Oproiu, Prof.Mihaela Bratu, Prof. Diana Hãrtescu; Lidia Jubea(preºedinte Despãrþãmîntul „Valul lui Traian” Tighina).

Arieºeni (jud. Alba): Susþinãtori: Consiliul JudeþeanAlba (preºedinte Ion Dumitrel).

Persoane implicate: prof. Oliviu Iacob (PreºedinteDespãrþãmîntul „Eugen Hulea”), prof. Ioan Bîscã (consili-er Consiliul Judeþean), Radu Neag (secretarDespãrþãmîntul „Eugen Hulea”), Vera Balan(Despãrþãmîntul ASTRA „Petre ªtefãnucã” Ialoveni).

Sîncel-Pãnade (jud. Alba): Susþinãtori: Primãria ºiConsiliul Local Sîncel. Persoane implicate: prof. LenuþaBloj (director al ªcolii Gimnaziale „Ion Pop Reteganul”Sîncel), prof. Silvia Pop (preºedinte DespãrþãmîntulASTRA „Timotei Cipariu” Blaj), Feodosia Bunescu (pri-mar Bãhrineºti, raionul Floreºti).

Bisoca (jud. Buzãu): Organizator ºi susþinãtor:Fundaþia pentru copii „Sfîntul Sava” Buzãu. Persoaneimplicate: Preot Mihail Milea, secretar Ionuþ Butea(Fundaþia pentru copii „Sfîntul Sava” Buzãu); VladTalpalaru, Cãtãlin Tarhon (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi), Nicolae Tudoreanu (preºedinteDespãrþãmîntul ASTRA „Vasile Moga” Feºteliþa),Octavian Zelinski (preºedinte Despãrþãmîntul ASTRAAnenii Noi).

Zlatna (jud. Alba): Organizatori ºi susþinãtori:Primãria Zlatna (primar Silviu Ponoran), DespãrþãmîntulASTRA „Ampeia”, Fundaþia „Alba Iulia 1 Decembrie1918 pentru unitatea ºi integritatea României”. Persoaneimplicate: ec. Melania Forosigan (preºedinteDespãrþãmîntul ASTRA „Ampeia”), Adrian Puiuleþ, ec.Ioan Strãjan (Fundaþia „Alba Iulia 1 Decembrie 1918),prof. Ana Gheorghiþã (director Liceul Teoretic „PrincipesaNatalia Dadiani” Chiºinãu), prof. Areta Moºu(vicepreºedinte ASTRA), prof. Vica Þuþurman, MarianHariuc, Cristian Beþivu (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi).

Roman (jud. Neamþ): Susþinãtori: PrimãriaMunicipiului Roman (primar Dan Laurenþiu Leoreanu),Colegiul Naþional „Roman-Vodã”, Asociaþia „Muºatinii”.Persoane implicate: prof. Mihaela Tanovici (directorColegiul Naþional „Roman-Vodã”), prof. Ovidiu Albert(preºedinte Asociaþia „Muºatinii”), prof. Eugenia Ciutac(preºedinte Cercul ASTRA Mãgdãceºti).

Gledin (jud. Bistriþa-Nãsãud): Susþinãtori: ConsiliulJudeþean Bistriþa-Nãsãud, Primãria Municipiului Reghin,Despãrþãmîntul ASTRA Nãsãud, Despãrþãmîntul ASTRAReghin. Persoane implicate: Prof. Ioan Seni (preºedinteleDespãrþãmîntul Central Nãsãud), preot Ioan Titieni(Gledin), Remus Lungu (consilier CJ Bistriþa-Nãsãud), I.

Neagoº, Florin Sãsãrman, V. Duda, T. Pampa, DãnuþArchiudean, M. Avram, C. Ardelean, D. Podobea, R.Ciuta, D. Cîrcu, M. Pop, Cristi Nicula, Nelia Nicula;Cornel Cotuþiu; Victor Cãpãþînã (primar Cojuºna, raionulStrãºeni); Nicolae Robu (vicepreºedinte DespãrþãmîntulASTRA „Mihail Eminescu” Strãºeni).

Botiza – Poiana Izei (jud. Maramureº): Organizatoriºi susþinãtori: Parohia Botiza, Parohia Poiana Izei.Persoane implicate: Preot Ioan Pop (Parohia Poiana Izei);Preot Isidor Berbecar (Parohia Botiza), prof. Valeria Bilþ(preºedinte ASTRA Lãpuºanã), Irina Achiri (CerculASTRA „Gh. Asachi” Herþa), Vasile Bîcu (Societatea„Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi).

Colegilor din cadrul Despãrþãmîntului ASTRA „MihailKogãlniceanu” Iaºi, coordonatori ai grupurilor de copii:Vica Þuþurman, Nicole Vasilcosvchi, Marian Hariuc, VladTalpalaru, Cãtãlin Tarhon, Cristian Beþivu.

În perioada 22-28 august 2013, la Sf. Gheorghe ºi laÎntorsura Buzãului (jud. Covasna), la invitaþia ºi cu sprijin-ul direct al familiei ing. Ioan ºi Teodora Bãlan, un grup de20 de tineri din regiunea Cernãuþi (coordonator: IurieLevcic) a participat la un program cu caracter multicultur-al (coorganizator: Despãrþãmîntul ASTRA Covasna-Harghita – preºedinte prof. dr. Luminiþa Cornea).

5ASTRA ne aduce acasã!

„Bine aþi venit acasã!” – cu aceste cuvinte au fostîntîmpinaþi în România cei mai bine de douãzeci de tineridin raionul Anenii Noi, participanþi la ediþia a XVII-a aTaberei de culturã ºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi”.Înainte îi aºteptau ºase zile pline de aventuri, descoperiri ºiemoþii pozitive – toate încununate de ospitalitatea gazdelorºi de un puternic sentiment de apartenenþã la spiritualitatearomâneascã.

Iniþiat ºi coordonat de asociaþiunea ASTRA,Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, tabãra reprez-intã un frumos prilej de trãire a unei mari emoþii româneºti,familiarizînd tinerii români din afara graniþelor þãrii cutezaurul natural ºi spiritual al României. Deja al ºaselea alconsecutiv, datoritã asociaþiei de culturã ºi tineret ASTRA– Anenii Noi (preºedinte – Octavian Zelinski), ºi tinerii dinraionul nostru beneficiazã de o astfel de oportunitate. Iardacã în alþi ani au fost vizitate mari centre culturale ºiistorice ale þãrii (Alba-Iulia, Botoºani etc.), în cadrul aces-tei ediþii, obiectivul de bazã al sejurului a fost vizitareapeisajelor carpatine unice din localitatea Bisoca, judeþulBuzãu.

Localizat la o altitudine de cca. 1000 de metri, cam-pusul pentru copii „Sfîntul Sava” din comuna Bisoca agãzduit, pe lîngã tinerii din Anenii Noi, ºi un grup din satulFeºteliþa, raionul ªtefan Vodã. Cu niºte monumente natu-rale de o rarã frumuseþe, cu povîrniºuri ºi dealuri cu înãlþi-



mi provocatoare, staþionarea în comunã s-a dovedit a fi oexperienþã unicã pentru tinerii împãtimiþi de aventurã ºi deodihnã activã. Principalul component al acestui sejur aufost drumeþiile, majoritatea deplasãrilor spre obiectiveleturistice ale comunei fiind fãcute pe jos, în condiþii, pealocuri, de-a dreptul riscante. Priveliºti ºi experienþe deneuitat au cãpãtat tinerii vizitînd Mãnãstirea PoianaMãrului (schit de lemn datat cu anul 1780), Muntele deSare (rezervaþie naturalã), rezervaþia de pin negru„Lacurile” ºi vulcanii noroioºi situaþi la cîteva zeci de kilo-metri de Bisoca. O adevãratã aventurã a fost vizita laMãnãstirea Gãvanu ºi ridicarea Subcarpaþilor de Curburã.Din cauza drumului greu accesibil, drumeþia per pedesapostolorum a solicitat mult efort, încununîndu-se, însã, cusatisfacþia vizitãrii unei mãnãstiri vechi din 1707. Cincidintre participanþi, cei mai temerari, au escaladatpovîrniºurile din apropiere, ajungînd la înãlþimi impunã-toare.

Dincolo de drumeþii în regiunea Bisocãi, în ultima zi ataberei tinerii au vizitata ºi oraºul Buzãu, ArhiepiscopiaBuzãului ºi Vrancei ºi muzeul bisericesc al acesteia. Pelîngã acestea, pe tot parcursul sejurului s-a fãcut foc detabãrã, activitãþi sportive ºi s-a menþinut un tradiþional pro-gram liturgic.

Toate aceste activitãþi nu ar fi fost posibile fãrã nemi-jlocita contribuþie a Fundaþiei „Sfîntul Sava” Buzãu(preºedinte – preot Mihail Milea), fundaþia care a asiguratcazarea tinerilor ºi respectarea întocmai a programului detabãrã. O impresie deosebitã aspra tinerilor au lãsat-o vo-

luntarii veniþi la campusul ºcolar de la Bisoca, dãruireaneremuneratã a acestora ºi puternicul accent ce se pune pevoluntariat (accent atît de necesar Republicii Moldova).

Preotul Mihail Milea a conchis: „Crezul nostru este înbucurie. Bucuria de a trãi, de a visa ºi de-a iubi. Sperãm cãîn cadrul acestei excursii-expediþii aveþi doar emoþii debucurie ºi împlinire”.

Unii participanþi au obiectat lipsa unei informãri bine-structurate asupra locurilor din jur ºi regiunea oarecumizolatã. Izolare care, mai mult ca orice, a alimentat aceapace lãuntricã ºi armonie a omului cu natura.

Odatã descoperite de temerarii din Anenii Noi, celemai înalte ºi mai atractive peisaje ale Buzãului nu-ºischimbã locul, iar casa noastrã comunã, spiritualã ºinaþionalã, aºteaptã sã ne spunã „Bine aþi venit!” de fiecaredatã. Or, ASTRA ne aduce acasã, acasã la noi, ºi ne facesã simþim mai clar ca niciodatã aerul proaspãt al libertãþiiºi spiritualitãþii româneºti.

Artiom RADU

5În Munþii Buzãului

În zilele de 17-23 iulie 2013, la Bisoca, judeþul Buzãu,tabãra de culturã ºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi”i-a avut ca invitaþi pe membrii despãrþãmintelor ASTRAdin Anenii Noi ºi Feºteliþa, raionul ªtefan Vodã.

Se face amiazã. Pe la orele 15:00, dupã lungi bãtãliipurtate cu aceste poteci, care mai degrabã par menite aapãra acest colþ de þarã de privirile nevoite, decît sã îl pre-zinte cu fast, ajungem în sfîrºit la destinaþie. Zona esteminunatã. Aerul curat ne inundã simþul olfactiv de laprimul pas fãcut în afara maºinii, pe cînd priveliºtea nerãpeºte capacitatea de a ne miºca pînã nu ne îmbãtãm ochiiºi inima cu minunãþia ce o avem în faþã.

Totuºi, aceastã clipã de rãgaz nu dureazã mult,deoarece suntem imediat invitaþi la masã de doamnele,domnii ºi cele douã domniºoare ce îºi petreceau mare partea verii fãcînd voluntariat la complexul pãstorit de preotulMihai Milea. Trebuie menþionat neapãrat cã aici am fostprimiþi în adevãratul sens al ospitalitãþii româneºti ºicreºtineºti. Cu braþele deschise ºi cu o vorbã bunã mereu,cei de acolo cãutau sã ne facã ºederea cît mai plãcutã ºi sãse asigure cã nimic nu lipseºte. Masa era întotdeaunaîmbelºugatã, iar de era nevoie cumva de o lingurã de cior-bã sau de pilaf în plus, aceasta nu întîrzia sã aparã.Bineînþeles, doar dupã rostirea rugãciunii, dupã orînduialalocului.

În acel loc, zilele pãreau sã zboare pe nesimþite, para-doxal acest lucru era combinat ºi cu un sentiment al imo-bilitãþii timpului. Excursia la Muntele de Sare, laMãnãstirea Poiana Mãrului, Vulcanii Noroioºi ºi nunumai, au oferit plãcute experienþe, au format memorii fru-moase de pãstrat ºi amintit în anii ce vor veni, posibilitateaexerciþiului fizic necesar sãnãtãþii, dar ºi o desprindere de

tehnologie ºi tumultul societãþii citadine, ce sunt bucurossã spun cã nu au fost simþite cîtuºi de puþin. Prezenþa unuitelefon modern sau a unui aparat foto s-a fãcut simþitã, însãnu destul cît sã perturbe aceastã perioadã de explorare,reculegere ºi reînnoire.

Pe lîngã programul zilnic de excursii, clipele libere aufost umplute cu discuþii informative pe variate subiecte,cîþiva dintre copii dînd dovadã de o perspicacitate supe-rioarã ºi un bagaj de cunoºtinþe extraordinar de vast pentruvîrsta lor. Totuºi, am încercat sã lãsãm liber ºi la distracþianecesarã vîrstei, serile fiind petrecute lîngã focuri detabarã, întunericul ºi frigul fiind alungate de cîntece la chi-tarã ºi ocazionala poveste de dragoste, toate astea pînã laretragerea în camere, unde ghiduºiile ºi jocurile nu s-auoprit decît atunci cînd somnul ne îmbia la odihnã pentru apurcede a doua zi într-o nouã aventurã.

S-au legat prietenii, s-au adunat amintiri plãcute, s-arîs, iar singurele momente de tristeþe s-au simþit abia la ple-care, deoarece se terminase timpul alocat acestei tabere,însã fãrã a-ºi face loc prea mult în sufletele noastre,deoarece zîmbetele au reapãrut odatã cu promisiunearevederii ºi comunicãrii în continuare, pînã cînd drumurileni se vor intersecta iarãºi.

Vlad TALPALARU

5În inima þãrii

Organizatã de Asociaþiunea ASTRA, Tabãra de culturãºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi” a gãzduit ºi anulacesta în jur de 400 de tineri ºi cadre didactice din comu-nitãþile româneºti din afara graniþelor þãrii. DespãrþãmîntulASTRA din Nãsãud a fost gazda unui grup de elevi aiªcolii de Artã din satul Cojuºna, raionul Strãºeni(Republica Moldova), coordonaþi de doamna DirectorTatiana Jereghi, ºi un grup de tineri profesori ºi studenþicoordonaþi de catre doamna Eleonora Cercavschi, Directoral Liceului Teoretic „ªtefan cel Mare ºi Sfînt” din oraºulGrigoriopol ºi de cãtre doamna Raisa Pãdurean, Directoradjunct al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din oraºulTiraspol. Aceºtia au fost cazaþi la Centrul Parohial dinsatul Gledin, comuna Monor, centru condus de cãtre preo-tul Ioan Titieni.

Pe parcursul celor ºapte zile, participanþii la Tabãra deculturã ºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi” au avutocazia de a vizita oraºele Bistriþa, Nãsãud, Reghin, Tg.Mureº, de a vizita muzeele ºi centrele culturale din oraºelerespective, de a se întîlni ºi a discuta cu personalitãþi dinzonã, dar ºi cu reprezentanþii Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud ºi ai primãriilor din oraºele vizitate.

Deschiderea Taberei a avut loc în spaþiul oferit de cãtreMuzeul de istorie din Bistriþa, în prezenþa preºedinteluiConsiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud, domnul Emil RaduMoldovan, a doamnei Areta Moºu, preºedinteleDespãrþãmîntului Astra „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, adomnului Ioan Seni, preºedintele DespãrþãmîntuluiCentral Nãsãud, dar ºi în prezenþa altor funcþionari publici

ai judeþului Bistriþa-Nãsãud. Dupã vizitarea muzeului deistorie, tinerii au avut ocazia sã viziteze oraºul Bistriþa, iarspre searã sã asiste la o reprezentaþie de dansuri naþionalela Cercul Militar din acelaºi oraº.

Programul a continuat a doua zi în oraºul Nãsãud, ziuaîncepînd prin vizitarea Muzeului „Liviu Rebreanu” ºi acomunei Rebriºoara, unde a avut loc ºi schimbul de expe-rienþã dintre Ansamblul de copii „Izvoraºul” al ªcoliiGenerale „Iacob ºi Ioachim Mureºanu” din Rebriºoara –director Rodovica Ciuta, director adjunct Domnica Cîrcu,consilier educativ Leon Buzilã, instructor Doruþ Podobea –ºi elevii ªcolii de Arte din Cojuºna. Tot aici au mai fostvizitate ºi Biserica de lemn din Grui ºi Muzeul sãtesc. Ziuas-a încheiat în localitatea Runcul Salvei, în compania pri-marului Anchidim Pavelea, care a pregãtit pentru oaspeþiidin Republica Moldova tradiþionalul balmoº ardelenesc. Înzilele care au urmat, oaspeþii au fost primiþi de cãtre doam-na primar al oraºului Reghin, Maria Precup, au poposit înoraºul Beclean, unde au avut ocazia de a vizita Hergheliade cai ºi Bãile Figa. În acelaºi timp oaspeþii au putut sã-ºiîmpãrtãºeascã ideile ºi experienþele profesionale ºi chiarpersonale în ceea ce priveºte viaþa cotidianã. Totodatã, ele-vii ?colii de artã din Cojuºna au încîntat gazdele prin por-tul lor, dar mai ales prin talentul de care au dat dovadã lafiecare vizitã oficialã. ªi cum fiecare muncã este rãsplãtitã,la sfîrºitul ºederii în judeþul Bistriþa-Nãsãud, tinerii auprimit din partea Clubului Rotary din Reghin – preºedinteing. Schuller Peter, ºi din partea directorului Fabricii deviori „Hora” din Reghin, Nicolae Bîzgan, mai multeinstrumente (viori, chitare, naiuri ºi muzicuþe), destinate sãdoteze ºcoala de arte unde aceºtia îºi desfãºoarã activi-tatea.

Tot în timpul ºederii la Gledin, tinerii au fost iniþiaþi întainele picturii pe sticlã ºi ale „lucrului manual” de cãtrefamilia Daniela ºi Stelian Friciu din Reghin. Pe parcursultaberei, au fost alãturi de aceºti tineri prof. Ioan Neagoº dela Societatea „România pentru o Dezvoltare Durabilã”,prof. Cornel Cotuþiu de la Uniunea Scriitorilor, inspectoriºcolari de la IªJ Bistriþa-Nãsãud, prof. Romulus Berceni,reprezentant al CJC Bistriþa-Nãsãud ºi, nu în ultimul rînd,preotul Ioan Titieni, care s-a ocupat ºi de cele mai micidetalii pentru ca ºederea acestor tineri în România sã fieuna de neuitat.

Mihaela GHEORGHIU

5Jurnal de vacanþã

Vestea posibilitãþii de a face o excursie în România, încadrul taberei de culturã ºi civilizaþie româneascã „Acasãla noi”, a fost pentru mine ºi familia mea o adevãratã sur-prizã. Un drum lung, anevoios, deoarece rãmîneam tot maiîncîntaþi de cele vãzute ºi de cele ce urma sã le vedem.Deºi era o orã tîrzie, cînd am ajuns în Sîncel, jud. Alba,oamenii locului ne aºteptau cu mare drag. Am fost reparti-zaþi pe la case de oameni gospodari. Eu, împreunã cu doi


bãieþi, am mers la familia Florea, o familie deosebitã dintoate punctele de vedere: ospitalierã ºi grijulie, poate chiarmai mult ca cei de acasã. Dimineaþa am rãmas surprinºiplãcut de localitatea în care am ajuns. Curat, totul amena-jat cu gust deosebit. A urmat prima întîlnire, la primãrie,unde am aflat lucruri foarte interesante. Mi-a plãcut foartemult ºcoala din sat. Clase frumos amenajate, echipamenteperformante, totul la un nivel european. A urmat vizita lafabrica de vinuri din oraºul Jidvei, însoþiþi de d-na SilviaPop, preºedintele ASTREI blãjene. Mãrinimosul directorne-a oferit o atenþie cu totul specialã. Cei maturi au fostserviþi cu vin din enormele butoaie, noi, cei mici, ne-amîndulcit cu suc ºi dulciuri. Seara am avut o discuþie intere-santã cu familia-gazdã. Nu mã puteam despãrþi. Eraufoarte convingãtori ºi dulci în cele ce se întîmpla. Înfiecare zi am fost îndulciþi cu extraordinare concerte alecopiilor ºi tinerilor din România, dar le-am rãspuns ºi noicu dansuri basarabene în interpretarea ansamblului„Cununa de pe Bãhrin” ºi cu cîntece de dincoace de Prutale ansamblului „Moºtenitorii”. Cel mai mult m-a uimitpatriotismul ºi dragostea românilor pentru pãstrareatradiþiilor. Acestea erau demonstrate prin faptul cã înfiecare comunitate era cîte un muzeu, ceea ce la noi mai rarse întîmplã. În acest context am fost ºi pe CîmpiaLibertãþii. Mãnãstirile din preajma munþilor ni se pãreau debasm. Am vizitat Sibiul ºi conducerea centralã aAsociaþiunii ASTRA. Ne numeam fraþi ºi acest lucru s-adovedit a fi adevãrat cînd primarii ne-au oferit, dreptcadou, carburanþi pentru a reuºi sã vizitãm cele mai fru-moase locuri. Au trecut repede zilele vacanþei la munte,dar au rãmas pentru totdeauna relaþiile cu cei de acolo ºiamintirile irepetabile. Ne-au binecuvîntat la întoarcere, aufost chiar ºi lacrimi, dar n-am uitat sã le propunem vizitade rãspuns, care urma sã fie în aceeaºi varã minunatã.

Igor BUÞÃ(elev în clasa a IX-a, satul Bãhrineºti, raionul Floreºti,

Republica Moldova)

5La Roman, ne-am simþit ca acasã...

În perioada 27 iulie-3 august 2013 au sosit la Romanoaspeþi dragi din Mãgdãceºti, raionul Criuleni (RepublicaMoldova), în cadrul tradiþionalei Tabere de culturã ºi civi-lizaþie româneascã „Acasã la noi”, organizatã deDespãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi.Grupul din Republica Moldova, format din 21 de copii ºi4 profesori, a sosit la Roman sîmbãtã, 27 iulie, iar copiii aufost cazaþi în familii din oraºul muºatin.

A doua zi a fost dedicatã activitãþilor spirituale. Corulde copii „Balada” din Mãgdãceºti a fost gãzduit de ParohiaSfinþii Voievozi din Sãvineºti, judeþul Neamþ. PãrintelePetru Munteanu împreunã cu credincioºii au avut bucuriade a asculta corul atît în timpul liturghiei, cît ºi dupã aceas-ta, la Centrul Social „Popasul Iubirii Milostive”, din

aceeaºi localitate. „Perla Moldovei”, oraºul Piatra Neamþ,s-a dezvãluit copiilor de la înãlþimea telegondolei. MariaNistor, unul dintre copiii veniþi din Republica Moldova,ne-a împãrtãºit primele ei impresii: „Niciodatã nu m-amgîndit cã voi merge cu telegondola. Familia gazdã m-a aju-tat sã mã integrez uºor. Oamenii de aici sunt foarte cãl-duroºi, mãrinimoºi ºi generoºi”. La rîndul ei, doamna pro-fesoarã Eugenia Ciutac s-a declarat entuziasmatã deaceastã experienþã: „De fiecare datã cînd revenim înRomânia ne simþim ca acasã, pentru cã suntem de acelaºineam, acelaºi sînge, aceiaºi strãmoºi, iar activitatea noas-trã, a profesorilor, conteazã foarte mult pentru copiiibasarabeni. Încercãm sã se atingã de izvoarele istorice aut-entice, pentru a construi aceastã conºtiinþã de neam.Activitatea desfãºuratã la Sãvineºti a fost extraordinarã ºivã suntem foarte recunoscãtori cã aþi oferit ºansa coruluinostru sã cînte în bisericã. Este o premierã pentru noi. Ne-am bucurat foarte mult ºi am fost impresionaþi de cum amfost primiþi de credincioºii din comunitate. Pãrintele PetruMunteanu ne-a întîmpinat cu atîta simplitate, bunãvoinþã,prietenie duhovniceascã. O cooperare cu pãrintele estenecesarã, pentru cã o sã ne îmbogãþim sufleteºte ºi o sãîntãrim aceste legãturi, care o sã fie benefice de ambelepãrþi”. De altfel, aceastã colaborare s-a materializat în scurttimp prin prezenþa copiilor talentaþi din Mãgdãceºti la ceade-a VIII-a ediþie a Taberei internaþionale de creaþie „Aripide înger”, desfãºuratã în aceeaºi localitate între 17 ºi 26august 2013.

Luni, 29 iulie, delegaþia a vizitat capitala Moldovei,Iaºi. Printre obiectivele vizitate s-au numãrat: ParculCopou, Grãdina Botanicã ºi „Muzeul Mihail Sadoveanu”.Vizita s-a încheiat la Complexul Palas, unde corul dinMãgdãceºti a þinut un concert în aer liber. Bucuria a fost cuatît mai mare cu cît am avut prilejul de a o reîntîlni pe„sufletul” acestei tabere, doamna Areta Moºu!

Pe 30 iulie, copiii au fãcut sã rãsune zidurile CetãþiiNeamþului de cîntece dedicate domnitorilor moldoveni.Audienþa, reprezentatã din turiºti, a fost surprinsã plãcut deconcertul extraordinar oferit de corul din Mãgdãceºti. Înaceeaºi zi, traseul a inclus ºi o vizitã la celebrul muzeu„Nicolae Popa” din Tîrpeºti ºi casa memorialã „IonCreangã” din Humuleºti. Autocarul ne-a purtat apoi paºiila Mãnãstirea Neamþului ºi la Parcului Natural VînãtoriNeamþ. Prin bunãvoinþa domnului Sebastian Cãtãnoiu,directorul instituþiei, copiii au avut acces la un univers ve-getal ºi animalier unic în aceastã zonã a Europei. Înîncheierea vizitei, corul de copii a delectat personalul insti-tuþiei cu un nou miniconcert cu muzicã tradiþionalãromâneascã.

Ziua de 31 iulie a fost dedicatã zonei Sucevei. LaMuzeul de Istorie copiii s-au reîntîlnit cu ªtefan cel Mare.Sceneta prezentatã a fost una de efect ºi a bucurat inimiletuturor. Locaºurile de cult din centrul Sucevei ne-au oferito imagine asupra universului spiritual medieval. Pe drumulde întoarcere am intrat ºi în prima capitalã a Moldovei,Baia.

Ziua de 1 august a fost una specialã, corul fiind primit


de cãtre Preasfinþitul Pãrinte Ioachim Bãcãuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului. ÎnCatedrala Arhiepiscopalã „Sf. Cuv. Parascheva” dinRoman au rãsunat frumoase cîntãri religioase, precum ºicele patriotice româneºti. Preasfinþitul a întîmpinat oaspeþiicu bucurie, i-a felicitat pentru miniconcertul oferit,adresîndu-le ºi un cuvînt de învãþãturã. De asemenea, corula fost primit ºi de doamna director al Colegiului Naþional„Roman-Vodã”, prof. Mihaela Tanovici, iniþiatoarea anumeroase evenimente dedicate Basarabiei. Întîlnirea acoincis cu serbarea zilei de naºtere a Mariei Nistor dinMãgdãceºti, cãreia grupul i-a pregãtit o frumoasã surprizã.

Concertul în aer liber susþinut pe 2 august în Piaþa„Roman-Vodã” a fost o premierã pentru urbea muºatinã.Locaþia aleasã – esplanada din faþa Primãriei Roman – aprilejuit întîlnirea cu un înfocat susþinãtor al fraþilor depeste Prut: primarul Dan Laurenþiu Leoreanu. Copiii aufost felicitaþi ºi încurajaþi de cãtre edilul oraºului ºi, lafinal, au primit o micã amintire din partea comunitãþiilocale. Oaspeþii au oferit primarului Romanului, la rîndullor, un covor cu chipul lui Mihai Eminescu. Spectacoluloferit de ei la finalul taberei „Acasã la noi” s-a bucurat desucces în rîndul romaºcanilor. La finalul concertului, copi-ii basarabeni au împãrþit celor prezenþi bomboane ºi cãrþidespre istoria Basarabiei. Prof. Diana Ciutac Maxim, diri-joarea corului „Balada”, conchide: „Am fost invitaþi aici înjudeþul Neamþ de cãtre dl. Ovidiu Albert, preºedinteleAsociaþiei Muºatinii ºi de cãtre toþi care îl susþin. A fost osuprizã pentru noi. Am ajuns aici cu gînduri, cu pre-supuneri, dar aºteptãrile sunt mai mult decît mulþumitoare.Ne-au întîmpinat oameni cãlduroºi, am fost ascultaþi cuplãcere, am plîns împreunã. Ne-am simþit ca acasã. Sperãmsã mai venim ºi altã datã ºi sã învãþãm lucruri frumoaseunii de la alþii”.

Ovidiu ALBERT

5Tabãra de varã de la Arieºeni

La invitaþia Consiliului Judeþean Alba (preºedinte IonDumitrel) ºi a Despãrþãmîntului ASTRA „MihailKogãlniceanu” Iaºi, un grup de elevi din raionul Ialoveni aavut posibilitatea sã participe la o tabãra de culturã ºi ci-vilizaþie româneascã „Acasã la noi”, organizatã în MunþiiApuseni, în localitatea Arieºeni.

Primul popas în deplasarea lungã spre judeþul Alba afost la Iaºi, în vechea capitalã a Moldovei. În primãriaoraºului eram asteptaþi de gazde ºi de dna Areta Moºu,preºedintele Despãþãmîntului ASTRA „MihailKogãlniceanu” Iaºi, pentru deschiderea oficialã a celei de-a XVII-a ediþii a taberei de culturã ºi civilizaþieromâneascã „Acasã la noi”. Mai întîi am cunoscut istoriaPalatului Rosetti-Roznovanu, clãdirea care adãposteºteactualul sediu al primãriei Iaºi, monument de arhitecturãconstruit în deceniile 7-10 ale secolului XVIII-lea ºi

restaurat între anii 1830 ºi 1833, impresionant prin somp-tuozitate ºi prin fastul interioarelor. Apoi, salutaþi degazde, primind în dar volumul Academicienii Iaºului, amcontinuat drumul spre Arieºeni.

Am ajuns în plinã noapte, aºteptaþi cu emoþii de dom-nii consilieri Ioan Bîscã ºi Radu Neag de la ConsiliulJudeþean Alba, dar ºi de proprietarul vilei Vank, domnulAdrian Nicola Belu, de altfel descendentul lui Horea(Ursu), organizatorul rãscoalei din 1784. Chiar din ziuaurmãtoare, ghidaþi de prietenii noºtri, am început sãexplorãm zona Munþilor Apuseni, care este foarte fru-moasã, plinã de monumente naturale. Programul a inclusvizite la Peºtera Urºilor, unde am fost fascinaþi de real-izãrile minunate ale naturii – stalactitele ºi stalagmitele;Gheþarul Scãriºoara – cel mai mare gheþar subteran dinRomânia; cascada Vîrciorog; cascada ºi satulPãtrãhãiþeºti, Cascada Piºoaia, Dealul cu Melci; GroapaRuginoasa, care reprezintã un fenomen special de eroziunefoarte activã, o groapã imensã cu o adîncime de peste 100m ºi un diametru de peste 600 m; Mãnãstirea Sf. Ilie dinAlbac. Am vizitat muzeul etnografic din comuna Vidra ºicasele memoriale „Avram Iancu” din comuna AvramIancu ºi „Horia” de pe muntele Fericet. Sîmbãtã, pe datade 20 iulie, grupul nostru a participat la festivalul concurs„Culturã pentru Culturã” organizat tradiþional pe munteleGãina, unde timp de secole se organiza „Tîrgul de fete”.La concurs au participat reprezentanþi din diverse localitãþidin Þara Moþilor, evoluînd cu cîntece ºi dansuri populare,prezentînd în expoziþii nu doar bucãtãria caracteristicãzonei, ci ºi obiceiurile ºi tradiþiile moþeºti.

Un eveniment special a fost întîlnirea cu Cartea. În viz-itã la tinerii din tabãrã au venit scriitorul Cornel Nistea ºidirectorul Bibliotecii Judeþene „Lucian Blaga” Alba,doamna Mioara Pop. În cadrul acestei întîlniri, CornelNistea a prezentat cartea Întîlnirile mele cu Orlando, iarIoan Bîscã a prezentat cartea scrisã de domnia sa,Chestiunea zilei. Mioara Pop a fãcut prezentarea donaþieide carte oferitã de Consiliul Judeþean Alba bibliotecilorºcolare de unde vin elevii. Toþi copiii au primit în darcartea domnului Cornel Nistea, cu autograful autorului,dar ºi CD-ul „Istoria judeþului Alba”. Serata a continuat cuun recital de poezie ºi cîntece oferit de elevii din Ialoveniºi cu un concert nemaipomenit oferit de gazde cu muzicãºi dans caracteristic zonei. Þinem sã mulþumim gazdei,proprietarului vilei Vank, domnului Nicola, pentru iiletradiþionale pe care ni le-a oferit în seara de neuitat, la întîl-nirea cu oaspeþii din Alba Iulia.

Focul de tabãrã din ultima searã de la Arieºeni a fost ºiun moment poetic, unde s-a citit poezie ºi s-au cîntat cîn-tece naþionale. Cina de pe malul rîului Arieº a fost una spe-cialã, plinã de emoþii pozitive ºi clipe de neuitat.

Sfîrºitul taberei a fost deosebit. Grupul de elevi dinIaloveni a avut o întîlnire cu conducerea judeþului, cu dom-nul preºedinte Ion Dumitrel ºi domnii vicepreºedinþi Alin-Florin Cucui ºi Florin-Claudiu Roman. Aici s-a discutatdespre importanþa organizãrii unor astfel de tabere, careoferã posibilitatea cunoaºterii aprofundate a tradiþiilor ºi


obiceiurilor neamului românesc.Apoi am vizitat cetatea bastionarã Alba Iulia, unde am

putut urmãri ceremonia de schimbare a gãrzilor, care areloc tradiþional în ultimii aproximativ 300 ani, la ora 12.00.Elevii au mers la Muzeul de Istorie, Sala Unirii ºi catedralaReîntregirii Neamului.

Tabãra a oferit elevilor o posibilitate unicã de acunoaºte locuri pitoreºti, monumente arhitecturale, obi-ceiuri strãmoºeºti, preparate ºi produse tradiþionale moþeºtiºi oamenii minunaþi din România. Aducem sincere mul-tumiri organizatorilor taberei pentru posibilitatea de acunoaºte zona Munþilor Apuseni, dar ºi pentru donaþia decarte oferitã.

Vera BALAN

5Tineri basarabeni în Þara Moþilor

Cea de-a XVII-a ediþie a Taberei de culturã ºi civiliza-þie româneascã ASTRA „Acasã la noi” a oferit unui grupde tineri de la Liceul Teoretic „Principesa NataliaDadiani” din Chiºinãu un prilej unic de a petrece o sãp-tãmînã într-una dintre zonele cele mai bogate ºi, totodatã,cele mai profunde ale sufletului românesc.

Zlatna, un orãºel locuit de doar cîteva mii de oameni,înzestrat cu un peisaj mirific, a fost locul unde grupul debasarabeni, însoþit de profesori ºi îndrumãtori, a realizat cãa trebuit sã treacã o graniþã ºi apoi sã meargã încã 500 dekilometri pentru a vorbi aceeaºi dulce limbã românã celeagã Apusenii de Nistru. Nu departe de locul natal al luiAvram Iancu, de mormîntul sãu de la Þebea ºi de cetateade la Alba Iulia, simbol al unitãþii româneºti, oraºul Zlatnaare parte de oameni minunaþi, de la primarul localitãþii ºipînã la bãtrînii simpatici ce se plimbã pe aleile îngrijite ºicare sunt dornici sã poarte discuþii savuroase ºi construc-tive cu tinerii, mai ales dacã aceºtia vin dintr-o regiuneromânescã al cãrei destin nu i-a oferit un curs firesc.

Ca în orice tabãrã, fie cã aceasta este una de odihnã saude cunoaºtere, gazda ºi mai ales condiþiile oferite de aceas-ta deþin un rol esenþial în atmosfera grupului. În acest sens,coordonatorii grupului sportiv din Zlatna au avut grijã sãstrecoare în programul deja foarte încãrcat al taberei ºi oparte interactivã, gest întîmpinat cu entuziasm de cãtretinerii din Basarabia. Sub directa supraveghere a domnuluiprimar Silviu Ponoran ºi a domnului viceprimar DanielNegrea, grupul condus de doamna director AnaGheorghiþã a beneficiat de un regim special.

Dacã mai sus am pomenit de acei bãtrînei care au inter-acþionat cu tinerii, poate cel mai fascinant dintre ei a fostchiar îndrumãtorul principal ºi totodatã organizatorul aces-tei tabere. Doamna Melania Forosigan, la o vîrstãrespectabilã, a depus un efort admirabil pentru a cãlãuzigrupul din Basarabia pe cãrãrile ce duc spre Þebea sau spreRoºia Montanã. Mai mult decît atît, relatãrile încãrcate deemoþie ºi luciditate au atras un interes aparte, fapt pentrucare coordonatorii ºi tinerii de la liceul „Principesa Natalia

Dadiani” au þinut sã-i mulþumeascã doamnei MelaniaForosigan ºi domnului Ioan Strãjan, pentru cãldura ºi maiales pentru devotamentul pe care îl dovedesc faþã de va-lorile identitare româneºti. Astfel de persoane, deºi sunt totmai rare în aceastã þarã, încã reuºesc sã ofere un model deverticalitate pentru neamul românesc ºi reuºesc sã con-tribuie la consolidarea patrimoniului cultural ºi spiritualatît de necesar pentru fiinþa acestui popor. Totuºi, nicitinerii nu au fost mai prejos. Înaintea despãrþirii de Zlatna,aceºtia au pregãtit un program artistic special dedicat tutu-ror locuitorilor oraºului, gest apreciat mai ales de aripatînãrã.

Zilele petrecute în inima Apusenilor, vizitele înlocurile cu importanþã culturalã sau contactul cu oamenidornici sã ofere un exemplu de viaþã tinerilor au demon-strat cît de importante sunt diferenþele dintre generaþii, darcã acestea pot fi diminuate, atît timp cît existã o deschidereºi o înþelegere reciprocã. Dacã generaþiile anterioare s-auformat sub blestemul unui regim totalitar care a dereglatconºtientizarea valorilor perene ale poporului român, gen-eraþia actualã suferã, în mod inevitabil, consecinþele ce aucondus la construirea unei societãþi dominate de imaturi-tate ºi care nu izbuteºte sã descopere reperele esenþiale înbuna sa existenþã.

Trecînd peste neregulile minore care au urmãrit bunadispoziþie a grupului de tineri, precum ºi peste reacþiilespecifice vîrstei, ne exprimãm speranþa cã experienþa viz-itãrii locurilor memoriei, a Muzeului Aurului din Brad saua cetãþii Deva, vor însemna un pretext important înmaturizarea tinerilor din Basarabia ºi îndeosebi pentrumanifestarea interesului acestora în conºtientizarea roluluipe care îl deþine limba românã în cadrul unei comunitãþi.

Marian HARIUC


La sfîrºitul lunii septembrie, o delegaþie formatãdin Areta Moºu, preºedinte ASTRA Iaºi, sculp-torul Mircea ªtefãnescu din Iaºi ºi preotul parohIoan Titieni din Gledin, jud. Bistriþa-Nãsãud, a datcurs invitaþiilor primite de a participa la festivalurifolclorice organizate de cercurile ASTRA dinBasarabia. Pe 27 septembrie 2013 ne-am oprit laprimãria oraºului Orhei. O întîlnire de lucru atît laprimãrie (primar Vitalie Colun) cît ºi la bibliotecaraionalã „Alexandru Donici”, director Lidia Sitari.Noul despãrþãmînt ASTRA va pregãti DeniileEminesciene, ediþia a XX-a, pentru anul 2014. Cuaceastã ocazie se va realiza ºi bustul poetuluiMihai Eminescu. Înainte de a ne continua activi-tatea, ne-am întîlnit cu pãrintele Sergiu Aga, carene-a invitat sã vedem noua bisericã în construcþieºi atelierele de lucru ale copiilor din oraº. Spresearã ne aºteptau la Cojuºna, raionul Strãºeni, ele-vii care au participat la Tabãra „Acasã la noi” de laGledin, jud. Bistriþa-Nãsãud, împreunã cu pãrinþiilor. Aceastã reîntîlnire a avut loc în cadrul unuirecital dat de elevii ªcolii de Artã din localitate, încinstea oaspeþilor.

În dimineaþa zilei de 28 septembrie am vizitatmai multe obiective culturale din Chiºinãu ºi ne-am îndreptat spre Bãhrineºti (satul cu miros debusuioc) din raionul Floreºti, la prima ediþie aFestivalului folcloric „Busuiocul”. Ne aºtepta aiciAnsamblul folcloric „Cordãreanca” din Cordãreni,jud. Botoºani, director Cristi Dumitraº, care a datcurs invitaþiei ASTREI Iaºi de a participa la acestfestival ce s-a desfãºurat în Casa de Culturã, recentrenovatã cu fonduri europene de cãtre primarullocalitãþii, doamna Feodosia Bunescu. Tot la invi-taþia ASTREI Iaºi a luat parte ºi Ansamblul fol-cloric „Firicel de Busuioc” de la ªcoala de Arte dinStrãºeni, conducãtor artistic Doina Sîrbu, prinbunãvoinþa doamnei prof. Claudia Nestor,preºedintele Despãrþãmîntului ASTRA „MihailEminescu” Strãºeni. S-au respectat tradiþiile local-

itãþii legate de busuioc, planta binecuvîntatã, carevindecã bolile, alungã durerea ºi duhurile rele etc.Parada portului ºi tîrgul bucatelor cu miros debusuioc s-au încheiat cu un mare spectacol la careau mai participat ºi ansamblurile din raioaneleDrochia ºi Rezina ºi Ansamblul „Busuioc” dinBãhrineºti. Tot în acestã perioadã s-a desfãºurat ºiFestivalul „Bostaniada” din localitatea Lozova,raionul Strãºeni, organizat de doamna primarMaria Ursachi, preºedintele Cercului ASTRALozova.

Mesajul nostru a încîntat miile de participanþi,care s-au delectat cu cîntece ºi jocuri româneºti ºialese bucate, din care nu au lipsit cele tradiþionale.Ambele festivaluri au fost susþinute financiar deMinisterul Culturii din Republica Moldova.


AGENDA ASTREIAGENDA ASTREIDE LA ORHEI LA COJUªNA, DE LA ORHEI LA COJUªNA,

LA BÃHRÎNEªTI ªI LOZOVA...LA BÃHRÎNEªTI ªI LOZOVA...

Smaranda CORNULEÞSmaranda CORNULEÞ

Lacrimi ºi sînge se scaldã în Nistru, e atîtde rece în jur, încît parcã simt tot plîn-sul acestor oameni, e varã, iar apusul ne

aduce umbre ºi noaptea învãluie Nistrul…Tabãra de culturã ºi civilizaþie româneascã

„Acasã la noi” i-a adus, în vara lui 2013, încã odatã acasã pe copilaºii români de peste Nistru.I-am întîlnit la Dorohoi ºi am vizitat împreunãîmprejurimile, ajungînd de acolo ºi la ªtefan celMare, la Putna, ºi la Cetatea de Scaun, laSuceava. Copilaºii ºi dascãlii lor au vizitat pentruprima oarã un Planetariu, ObservatorulAstronomic din Suceava, participînd la observaþiiastronomice ºi învãþînd ce înseamnã galaxiile ºicare sunt cele mai cunoscute astre. Colegii mei dela Societatea ªtiinþificã „Cygnus” ne-au ajutat sãle facem o surprizã distinºilor oaspeþi ºi sã-iaducem mai aproape, întorcîndu-le vizita.

Doamna învãþãtoare Doina ne-a arãtat cît demult se dedicã dascãlii pentru ca aceºti tineri sãstudieze în limba românã. La prima noastrã întîl-nire, în Sala de Festivitãþi a Seminarului Teologicdin Dorohoi, am recitat împreunã versuri emine-sciene ºi am cîntat cu lacrimi în ochi „Eminescu”.

Aceºti copilaºi parcurg în fiecare zi, împreunãcu dascãlii lor, 40 de km de la Grigoriopol laDoroþcaia, pentru a studia în limba românã. Eitrec graniþa, creatã între Moldova ºi Transnistria,pentru a studia în Moldova. În Grigoriopol, oclãdire care a fost construitã pentru a fi ºcoalãeste lãsatã de autoritãþile transnistrene sã sedãrîme, dar nu este lãsatã pentru aceºti copilaºi sãstudieze. M-a impresionat atît de mult povestealor, încît, dupã revenirea din tabãrã, am golitjumãtate de bibliotecã, am pus cãrþile în rucsac, ºiam pornit la drum, spre Chiºinãu, iar apoi spreGrigoriopol.

Vama dintre România ºi Moldova am trecut-o

dupã jumãtate de orã de aºteptare ºi am ajunsdestul de repede în Chiºinãu, Mica Elveþie, oraºulverde al bomboanelor Bucuria. De aici aºteptamcu nerãbdare drumul spre Grigoriopol, nu ºtiamînsã cã mai avem de trecut o graniþã. Aflînd de ladoamna Doina cã trecerea în Grigoriopol se vaface la o altã vamã, care este între Transnistria ºiMoldova, am hotãrît sã vizitãm mai întîi ºcoalaaflatã în Moldova, la Doroþcaia, sã lãsãm acolocãrþile ºi apoi sã mergem la Grigoriopol.

Dupã trecerea graniþei, am aflat cã în urmã-toarele ore trebuie sã ajungem la Grigoriopol sãne înregistrãm la Serviciul Paºapoarte, sã prezen-tãm detaliile vizitei, durata ºi scopul. Ni s-a cerutsã scriem numele noastre în limba rusã.

Deºi Transnistria are mai multe limbi oficiale:moldoveneasca (eu aº numi-o româna),ucraineana ºi rusa, peste tot se vorbeºte doar înlimba rusã ºi eºti obligat sã cunoºti aceastã limbã,dacã vrei sã comunici sau dacã vrei sã þi serãspundã la salut. Transnistria se considerã un te-ritoriu independent, dispune de propriul guvern,propriul preºedinte, ministere, miniºtri, fonduridin Rusia, statuia lui Lenin în faþa principalelorinstituþii ºi Compania Sheriff, care controleazãîntreaga economie, de la producþia de vin ºi decereale, pînã la stadioane ºi benzinãrii.

Vizitîndu-i pe cîþiva dintre membrii comu-nitãþii româneºti din Transnistria, ne-am bucuratde momente unice trãite împreunã, dincolo degreutãþile cotidiene prin care trec aceºti oameni,am putut vedea bucuria purã ºi respectul faþã devechile tradiþii: versul, cîntecul ºi jocul, bucatelealese ºi vinul dulce moldovenesc.

Am ajuns în locurile în care Ilie Ilaºcu a fostînchis pentru cã ºi-a cerut drepturile, am cunos-cut-o pe doamna profesoarã care a fost închisãpentru cã a cerut sã se studieze în limba românã,


DINCOLO DE HOTARELEDINCOLO DE HOTARELEREALITÃÞII INTERNAÞIONALE:REALITÃÞII INTERNAÞIONALE:

TURIªTI ÎNTR-OO ÞARÃ DE LA NISTRUTURIªTI ÎNTR-OO ÞARÃ DE LA NISTRU

Nicole VASILCOVSCHINicole VASILCOVSCHI


l-am cunoscut pe domnul profesor de istorie, careprintre lacrimi ne-a descris istoria scrisã cu sîngepe strãzile transnistrene, acolo unde tancurile stausemeþe, iar urmele tranºeelor de pe Nistru seobservã ºi acum.

În Tiraspol am vizitat sediul ziarului„Drepturile omului”, aflat într-o cãmarã cu pereþiimîncaþi de timp, cu lut pe jos ºi scînduri care caddin clãdire în jur. Locul aratã, fãrã a fi nevoie denicio altã explicaþie, cã drepturile omului suntuneori atît de mult cãlcate în picioare, încît nicimãcar cei care scriu despre ele nu au dreptul la unloc decent de muncã.

Cetatea Tighinei este încercuitã de armatã,însã am avut noroc ca anul acesta sã fieredeschisã publicului. Am reuºit sã ajungem sãvedem cetatea, iar doamna profesor Svetlana ºidomnul profesor Alexei, oameni cu suflet nobil,care niciodatã nu s-au dat în lãturi sã spunã cãsunt români, se aflau, ca ºi noi, pentru prima oarãla cetatea Tighinei. Cetatea a fost închisã publicu-lui larg, inscripþiile în limba rusã nu spun nimicdespre Cetatea Moldoveneascã, construitã de

ªtefan cel Mare în secolul XIV, reîntemeiatã dePetru Rareº pe malul Nistrului. Cetatea a fostcuceritã de Imperiul Otoman, iar de la mijloculsecolului al XIX-lea, ruºii ºi-au instalat cazãrmilesoldãþeºti în cetate. Forþele separatistetransnistriene se aflã la fiecare punct de intrare înstatul artificial, care dovedeºte cã A fi ºi a nu fi înacelaºi timp este o certitudine pentru Transnistria.Aºadar, la nivel internaþional, Transnistria nuexistã ca þarã, paºapoartele transnistriene nu aunicio valoare peste graniþa transnistreanã. Lanivel intern, Transnistria este un stat de sine stãtã-tor, cu resurse ºi oameni destoinici, cu viitorînfloritor ºi minciuni gogonate servite pe tavã laora de istorie.

Pe tot parcursul vizitei m-am întrebat custupoare în ce secol trãim, ce fac instituþiile inter-naþionale, ce fac factorii de decizie la nivel inter-naþional, cui îi pasã în realitate de problematransnistreanã?


ªtiind cã, în Þarã, omagierea LimbiiRomâne este o realitate pe care o con-sumãm, cu sau fãrã sos picant, în fiece zi,

am gãsit potrivit sã poposesc, la sfîrºit de august, înspaþiul nord-bucovinean pentru a mistui, alãturi defraþii de acelaºi neam, miracolul simþirii cuvîntuluivalah.

Conectaþi la trãirea româneascã a limbii mater-ne – materializatã ºi în Þarã prin legiferarea zilei de31 august ca Ziua Limbii Române – semenii dinnordul Bucovinei, asemenea celor din RepublicaMoldova, au realizat la final de varã Conferinþa„Limba Românã – azi”, în cadrul cãreia s-a elabo-rat „proiectul de rezoluþie pentru Limba noastrãcea românã”, eveniment organizat pe 8 septembrie2013 de cãtre Societatea pentru CulturaRomâneascã „Mihai Eminescu” Cernãuþi, aflat la aXXIV-a ediþie.

Deºi popularizatã în mass-media întreguluispaþiu cultural românesc, conferinþa a adunat doarcîteva zeci de persoane. Unul dintre motiveleslabei amprentãri umane a fost determinat de fap-tul cã, la ora cînd fusese anunþatã manifestarea,printr-o bãtãtoritã ironie a destinului, era petrecutpe ultimul drum Ilie Ioneþ, unul dintre lideriiromânilor din Nordul Bucovinei. Totuºi, sub sem-nul unor „respirãri” – ca un „preludiu” la Limbanoastrã cea românã – iniþiate ºi coordonate descriitoarea Doina Cernica, disertaþiile ºi prelegerileîntru rostire româneascã au dobîndit consistentãconcreteþe prin oameni adînc ancoraþi în viaþa cul-turalã a Bucovinei.

Astfel, de la Mãnãstirea Voroneþ, MonahiaElena Simionovici, în disertaþia Fascinaþia cuvîn-tului rostit în limba maternã, ne-a introdus senin înuniversul logosului care alinã sau agreseazã, careconstruieºte ori surpã, cuvinte care rãnesc mai pro-fund decît lama de oþel a cuþitului sau cuvinte bal-sam pentru suflet ºi trup; cu eleganþa sobrã a omu-lui care îºi coboarã spre lumea laicã învãþãturile

etern cãlãuzitoare, reprezentanta obºtii MãnãstiriiVoroneþ, cunoscãtoare a multor limbi strãine, ne-adezvãluit cã, mai ales pentru occidentalul aflat înpelerinaj, nu e mai mare stupefacþie decît sã-lîntîmpini ºi sã-i tãlmãceºti în limba lui realitatea pecare, aici la noi, o consumã. (Sã fie, aºadar, ºi unîndemn discret întru studierea meticuloasã a lim-bilor strãine, ca o garanþie a schimbãrii percepþieiEuropei Apusene despre locuitorii strãvechiiDacii?! Nu ºtiu, poate cã, în ceea ce ne priveºte,dacã ªcolii româneºti i s-ar retroceda demnitateapîngãritã de diverºi decidenþi – traseiºtii de cartonai ultimelor decenii! – sugestia ar prinde ceva con-tur...)

La rîndul sãu, o altã reprezentantã a obºtiivechii mãnãstiri, Monahia Doctor Gabriela Platon,în prelegerea Sfinþii Pãrinþi ºi Înþelepþii antici înpictura exterioarã a Bisericii Sfintei MãnãstiriVoroneþ, uzînd cu naturaleþe de mijloacele tehniciimoderne a momentului, ne-a introdus – accentuîndrevelarea tainelor picturii exterioare a Voroneþului– în întreaga salbã de mãnãstiri care, încã dinEpoca Medievalã, aureoleazã în temeiurile sacra-litãþii Þara pãdurilor de fag.

Inclus în programul conferinþei, discursulistoricului literar ªtefan Hostiuc a constituit o veri-tabilã recenzie a douã volume – Societatea pentruCulturã Românã în Bucovina (1862-2012) la 150de ani – ale scriitorului Mircea Irimescu dinRãdãuþi, judeþul Suceava; la rîndul sãu, autorul aþinut sã reliefeze efervescenþa culturalã a Bucovineiultimului secol ºi jumãtate, stãruind pe ideea cãlimba românã a fost coloana vertebralã a identitãþiiîn aceastã provincie, cu precãdere în cea de nord.

Rînd pe rînd, jurnaliºti redutabili precumNicolae ªapcã sau Vasile Bîcu, preºedinteleSocietãþii pentru Culturã Româneascã ,,MihaiEminescu”, dar ºi cadre didactice cernãuþene aurevelat problematica fiinþãrii ºi consolidãrii limbiiromâne în Nordul Bucovinei, insistînd pe necesi-

FÃRÃ ZIDURI FÃRÃ ZIDURI ÎN PATRIA LIMBII ROMÂNEÎN PATRIA LIMBII ROMÂNE

Gruia COJOCARUGruia COJOCARU

tatea pãstrãrii ºcolilor româneºti din Ucraina.Vorbitorii au recunoscut cã, în condiþiile existenþeiunui personal didactic insuficient instruit în limbaromânã, coroborat cu perspectivele limitate de pepiaþa muncii pentru cunoscãtorii acesteia, limba luiEminescu nu mai e suficient de atractivã pentru oparte a noii generaþii. De aceea ar fi nevoie, pe deo parte, de identificarea în fiecare comunitate aunor personalitãþi care, cu argumente veridice, sãconvingã populaþia româneascã de însemnãtateastudierii limbii materne în ºcolile de profil. Dar, pede altã parte, dupã opinia tuturor, teama cu privirela folosirea limbii române în ºcoalã ar trebuidepãºitã, mai ales în contextul progresului atestatde Ucraina în crearea condiþiilor de semnare aAcordului de Asociere cu Uniunea Europeanã; alã-turi de aceasta, ar trebui eliminatã comoditateaunor cadre didactice din ºcolile româneºti care,,,dupã ce au scris trei patru ani în limba ucraineanã,le e lene sã traducã în limba românã materia pre-datã”, dupã cum remarca jurnalistul Nicolae ªapcã.

În opinia aceluiaºi ziarist, realizarea unuidicþionar româno-ucrainean sau ucraineano-român,corespunzãtor necesitãþilor momentului, care sãevidenþieze evoluþia limbii române de mai bine dejumãtate de veac – ultimul dicþionar de acest tip s-a editat în 1962, fiind tradus relativ recent, fãrã

modificãri – ar fi un pas important în consolidareagraiului strãbun în Nordul Bucovinei. Mergînd maideparte, jurnalistul cernãuþean, redactor-ºef alcotidianului ,,Monitorul de Hliboca”, considera cão limbã românã cu un caracter unitar se poatecristaliza în spaþiul românilor din lãuntrul ºi dinafara României doar folosind vectorii colaborãriiinterstatale din vîrful piramidelor socio-politice,astfel încît, la nivelul ºcolii româneºti dinBucureºti, Chiºinãu, Cernãuþi, Odesa ºi Slatina(Transcarpatia) sã funcþioneze aceeaºi programãºcolarã de limba românã, care sã genereze man-uale comune în ,,limba vechilor cazanii”. Cuobiectivitate însã a nuanþat subiectul, luînd în cal-cul ºi reciproca, pentru comunitãþile ucrainene dinspaþiul carpato-danubian.

ªi pentru cã, furat de amãnuntele zilei, m-amtransformat uºor într-un arhivar cu reguli proprii –bîntuit de rezonanþe stranii, similare celor dinToate numele lui Saramago – cred cã meritã apre-ciat efortul participãrii active ºi inspirate a DeniseiGabor, viceconsulul României la Cernãuþi, ºi, nu înultimul rînd, mesajul echilibrat al omului de spiritVasile Bîcu, amfitrionul conferinþei desfãºurate lasediul Societãþii pentru Cultura Româneascã„Mihai Eminescu” Cernãuþi.


„... Sãrutare, umbrã veche, priimeºte-nchinãciune de la fiii României care tu o ai cinstit ...”

Grigore Alexandrescu

Fãrã îndoialã, Orãºtie este un nume curezonanþã de simbol ºi de identitate pen-tru toþi românii. Aici, încã de la anul

1582, ªerban – fiul lui Coresi – tipãrea în limbaneamului Palia de la Orãºtie, monument delimbã literarã româneascã cu litere slavone, iarfetele frumoase din zonã sunt lãudate în versurileunor melodii nelipsite pe la petrecerile românilorla ceas de sãrbãtoare. E recunoscut faptul cã laOrãºtie sunt confecþionate celebrele cojoace ºi totaici întreaga fire respirã prin duhul lui AurelVlaicu, aviatorul ºi inventatorul, inginerul ºcolitîn Vest, eroul ce s-a înãlþat la ceruri ºi a fost rãpusodatã cu pasãrea lui mãiastrã (Vlaicu II) într-unzbor legendar, în luptã cu înãlþimea Carpaþilor,faptã pe care poetul Octavian Goga, prietenapropiat, o considera un semn profetic al jertfeidepuse pe altarul Unirii Ardealului cu Patria-Mamã – România. Acum o sutã de ani (Ce repedezboarã timpul!), la Orãºtie îºi þinea lucrãrile ceade a 54-a Adunare Generalã a AsociaþiuniiASTRA, în zilele de 14 ºi 15 septembrie 1913. Afost invitat atunci, cu onoruri deosebite, ºi AurelVlaicu, fiu îndrãgit al locului, cu aeroplanulcreaþiei sale, care vrãjise deja lumea prin demon-straþiile, nemaivãzute încã pînã atunci, de laOrãºtie, Haþeg, Lugoj, Braºov, Arad, Sibiu, Blaj,Bucureºti sau Tg. Mureº. Peste tot ovaþii, pestetot laude ºi mîndrie naþionalã. În ajun însã (vai,cifra „13”!), o veste nãprasnicã a îndoliat reuni-unea astristã. Tãcere. Aurel Vlaicu s-a prãbuºit laBãneºti, lîngã Cîmpina, încercînd sã treacã pestemunþi pentru a-ºi îmbrãþiºa fraþii de acasã, dinTransilvania rãmasã încã puþin timp sub stãpînirestrãinã. Era preludiul marºului... Treceþi, batal-

ioane române, Carpaþii? Poate... Acum, exactcînd s-a împlinit un secol de la moartea martiricãa cutezãtorului de la Binþinþi, în aceleaºi zile detristã aducere aminte, în 14 ºi 15 septembrie,Despãrþãmîntul „Aurel Vlaicu” de la Orãºtie aorganizat cea de 108-a Adunare Generalã cutema „Aurel Vlaicu ºi Asociaþiunea ASTRA –comemorarea centenarului morþii aviatorului”.De remarcat cã actuala conducere aDespãrþãmîntului (veche ºi valoroasã ºi ea, pemãsurã) împreunã cu forurile locale, inclusiv celeale judeþului Hunedoara, au acordat atenþiacuvenitã acestui eveniment, din pãcate trecut subtãcere de media ºi de unele autoritãþi de la centru!Pentru acest lucru, tuturor celor care s-au impli-cat, se cuvin alese felicitãri!

S-au strîns la Orãºtie în jur de vreo sutã deastriºti, delegaþi veniþi de pe Mureº ºi Tîrnave,din nordul ºi sudul Ardealului, din Apuseni, dinþinutul Covasnei ºi al Harghitei ºi chiar o impor-tantã delegaþie de la Iaºi, în componenþa cãreias-a aflat ºi un „lot” de astriºti din RepublicaMoldova, sosiþi de-acolo tot „via” Iaºi, graþieunor oameni de suflet care nu pot ocoli valorileromâneºti. Spre cinstea lor, au fost prezente laacest eveniment de importanþã naþionalã perso-nalitãþi de marcã din conducerea AcademieiRomâne, reprezentaþi ai Guvernului, Senatului ºiCamerei Deputaþilor. Mi-am promis cã-nrelatarea de faþã nu voi da niciun nume, pentru cãîn acele zile ne-a marcat unul sigur: cel al luiAurel Vlaicu, a cãrui reputaþie a acoperit inimileºi conºtiinþele de o plãcutã aducere aminte, ºiaceasta pentru mine este un omagiu în plus.

Vremea începutului de toamnã a fost schimbã-toare, sucitã chiar. Un soare suficient de zgîrcit aalternat cu nori ameninþãtori care, mai apoi, aupicurat „lacrimi” întru pomenirea în veci a lui


100 DE ANI DE NEUITARE PENTRU100 DE ANI DE NEUITARE PENTRUASTRAASTRA

„„UUMMBBRRAA LLUUII VVLLAAIICCUU.. LLAA OORRÃÃªªTTIIEE””–– CCOONNSSEEMMNNÃÃRRII LLAA FFAAÞÞAA LLOOCCUULLUUII ––

Liviu DÎRJANLiviu DÎRJAN

Vlaicu, feciorul de þãrani români din BinþinþiiOrãºtiei care s-a înãlþat la demnitatea de inventa-tor ºi pilot, izvoditor ºi apãrãtor al mîndriei deromân ºi, lucru important, ne-a arãtat cã poþi faceceva în folosul umanitãþii, dar ºi al neamului tãu.S-au depus multe coroane de flori la cele cîtevabusturi ale lui Vlaicu. Ceremoniile s-audesfãºurat dupã un solemn protocol: în faþasuperbei Catedrale Ortodoxe din centrulmunicipiului Orãºtiei, la Colegiul Naþional„Aurel Vlaicu”, în faþa casei pãrinteºti de laBinþinþi.

Ne-au atras atenþia în mod cu totul deosebitelevii liceului. Ce cor minunat! Ce costumemajestuoase! Instituþiile locale au fost laînãlþime. Alãturi de ele ASTRA, ªCOALA ºiBISERICA. Aºa este firesc. Aºa ar trebui sã fiemai peste tot pe la noi. Primirile de la Colegiu ºide la Muzeul de Etnografie ºi Artã Popularã auatins elogiul eleganþei ºi al bunului simþ. Nu voiuita curînd acel rãscolitor bocet interpretat mag-nific de o elevã din clasa a X-a (mi se pare) carear merita, fãrã sã fie examinatã prin „fiºele deportofoliu”, nota „10” nu numai la muzicã, dar ºila literatura românã, istorie, educaþie cetãþe-neascã ºi mai ales la purtare. Asemenea elevifrumoºi ºi talentaþi, educaþi de dascãli cu vocaþieºi ataºament recunoscut, învaþã la Orãºtie într-oclãdire monumentalã, cumpãratã pe la 1928 decãtre Primãrie de la un proprietar pe nume Kuun.Bravo! Oare acel primar de-atunci a fost declaratEL „Cetãþean de onoare”, post-mortem, almunicipiului Orãºtie? O idee... Ne-a impresionat,de asemenea, nobleþea ºi cãldura cu care condu-cerea liceului ne-a întîmpinat. Un exemplu deospitalitate ºi de îndeletnicire cu adevãrat intelec-tualã ºi civicã.

Deplasarea la Binþinþi, în miezul zilei de 14septembrie, a atins cote setimentale de excepþie.În acea zi, satul „Aurel Vlaicu”, azi un cartier alorãºelului Geoagiu, staþiune turisticã renumitãprin bãile sale termale, fremãta de importanþaevenimentului. Foarte multã lume a umplut uliþaprincipalã a aºezãrii, care a devenit în scurt timpo imensã scenã a recunoºtinþei. Era comemoratdoar „Cel mai iubit dintre pãmînteni”, emblemasatului ºi a zonei respective. La bisericã se oficiaslujba religioasã, cã doar la acea datã, din nou

simbolic, se prãznuia Ziua Sfintei Cruci.Rãstignirea lui Aurel Vlaicu, în urmã cu 100 deani, vibra încã puternic în inima consãtenilor sãi.În frunte cu preotul ºi primarul localitãþii, începeslujba parastasului de pomenire. Tînãra doamnãpreoteasã (originarã din Slãnicul Prahovei)poartã cu eleganþã ºi respect un minunat costumpopular avînd o vechime de mai bine de o sutã deani, adicã din vremea tinereþii lui Vlaicu. Cerulînnourat bine e brãzdat, în dese reprize, de cîtevaplanoare cu motor asemenea unor libelule, careau conferit momentului onorul ºi solemnitateacuvenitã.

Se viziteazã micul ºi elegantul muzeu ridicatalãturi de casa pãrinteascã. Fratele ºi nepoata luiVlaicu (pe care i-am cunoscut personal în anul1968) nu mai sunt în viaþã. Oficialii ºi cîþiva din-tre cei prezenþi rostesc scurte alocuþiuni. Acipicurã, aci se însenineazã iarãºi. Vremea dã defurcã serios organizatorilor. În cele din urmãdomnul primar rãsuflã uºurat: Totul a decurs nor-mal! La Orãºtie, în acea dupã-amiazã, are loc ºinelipsitul simpozion cu unele comunicãri intere-sante. Spre searã din nou plouã, plouã în toatãregula. Suntem doar în septembrie, la început detoamnã, iar în popor luna aceasta bogatã mai edenumitã „rãpciune” sau „vinicer”. Pentru mine„Vinicerul 2013” a fost unul îndoliat, dar recon-fortant. Aici, la Orãºtie, unde am prieteni ºivieþuiesc încã oameni minunaþi, buni români,iubitori ai artei ºi ai culturii, ai ºtiinþei ºi creaþieiautentice, m-am simþit excelent. Voi încheia cuaceste gînduri, ce mi-au marcat prezenþa laOrãºtie, gîndindu-mã ulterior la destinul luiVlaicu: „Ploaie rece-a curs din cer/ La mijloc devinicer/ Razele de se-arãtau/ Nori negri nenãpãdeau/ L-au jelit copii cuminþi/ Plîns-a cerulºi-n Binþinþi/ Aripi frînte româneºti/ Lacrimi ºi pela Bãneºti/ Aurel aviatorul, maistoraºul ºi oºtea-nul/ Azi l-a plîns întreg Ardealul/ Doamne, cîndtot „13” spunem/ Noi ca neam nu vrem s-apunem!/ Aripi frînte româneºti?!/ Nicidecum.Sã nu gîndeºti!/ Vlaicule, EROU învingãtor peveci ne eºti!”.


În ciuda nobleþei sale, statutul de cadrudidactic nu este unul tocmai confortabil,mai ales în societatea zilelor noastre. Sigur,

aruncînd o privire în trecut, fie ea ºi fugarã, estelesne de observat cã dintotdeauna profesia dedascãl a avut de înfruntat obstacole mai mari saumai mici, începînd cu privaþiunile materiale dinsistemul de educaþie ºi sfîrºind cu înregimentareaideologicã, aºa cum s-a întîmplat pînã nu demult,în epoca de tristã amintire a comunismului.

Astãzi însã, a educa este cu atît mai dificil, cucît democraþia fie este înþeleasã rãu, fie nu esteînþeleasã. Dupã cum se constatã în cotidianul ime-diat, pentru foarte mulþi încã aceasta se identificãnu cu libertatea (acea libertate care numai ea poateoferi fiinþei umane putinþa de a-ºi fi), ci doar cu osumã de libertãþi, care nu întîrzie sã se transformeîntr-un veritabil atentat la libertatea celorlalþi sauchiar la propria libertate.

Soluþia la o asemenea stare de fapt nu este unamiraculoasã ºi nici nu trebuie cãutatã în altã parte,ci tot înlãuntrul actului de educaþie ºi aceasta arputea avea nume ca implicare, responsabilitate,dedicare, pasiune, creativitate, perseverenþã…Desigur cã se vor auzi imediat voci cum cã aces-tea sunt desuetudini într-o societate precum ceaactualã, în care banul a fost întronat zeul supremºi în care, se ºtie, profesia de dascãl este departede a fi compatibilã cu conceptul de confort mate-rial. Acestor voci li se poate da un singur rãspuns,anume cã, pentru cine nu are chemare, pentru cinenu are vocaþia dãruirii, profesiunea de dascãl nueste o opþiune.

Pentru profesorul de limba ºi literatura românãdificultatea de a-ºi împlini menirea instructiv-educativã este dublã, deoarece, pe lîngã efecteledeterminate de contextul social actual (care paresã ignore proverbul „Ai carte, ai parte”), acestaare de înlãturat un inamic redutabil: inapetenþatinerilor pentru lecturã. Dacã la acestea se adaugã

ºi dependenþa de calculator, rezultatul nu poate finicicum unul pozitiv.

Pentru a nu fi greºit înþeles prezentul mesaj,trebuie fãcutã rãspicat afirmaþia cã nimeni nudoreºte sã facã un proces de intenþie ordinatorului.Ideea ce se doreºte a fi reliefatã este cã elevul nutrebuie sã se îndepãrteze de carte, privitã atît însens material, cît ºi în sens spiritual, ºtiut fiind cã,de la apariþia sa, cãrþii i-a revenit un rol fundamen-tal în procesul lung ºi dificil al modelãrii fiinþeiumane.

Beneficiile lecturii nu pot fi echivalate denimic altceva, de aceea catedra de limba românãdin ºcoala noastrã, Colegiul Tehnic de Electronicãºi Telecomunicaþii Iaºi, a cãutat soluþii sã-i deter-mine pe elevi sã se întoarcã iarãºi la carte ºi sã(re)descopere plãcerea lecturii, în speranþa cã, întimp, aceasta va deveni o deprindere care îi vaînsoþi pe tot parcursul vieþii.

Astfel s-a conturat proiectul intitulat Recitin-du-i pe marii clasici, proiect complex, ce seadreseazã deopotrivã elevilor de gimnaziu ºielevilor aflaþi la început de liceu. Complexitateaproiectului rezidã atît în forma de realizare (unconcurs desfãºurat pe trei secþiuni – Arta inter-pretãrii dramatice/Arta recitãrii, Creaþie plasticãºi Culturã generalã), cît ºi în obiectivele urmãrite.Obiectivului principal amintit mai sus, respectivredescoperirea bucuriei lecturii, i se alãturã culti-varea aptitudinilor artistice, promovarea tinerelortalente, implicarea elevilor în activitãþi care cul-tivã deschiderea cãtre creativitate, dezvoltareaspiritului de competiþie, a competenþelor derelaþionare ºi, nu în ultimul rînd, dinamizareainteracþiunii dintre instituþii culturale, ºcoli, cadredidactice, elevi ºi comunitate.

Încã de la început, proiectul s-a bucurat detutela competentã a Ateneului Popular Tãtãraºi,iar din anul 2012, cînd a devenit judeþean, concur-sul se desfãºoarã în parteneriat ºi cu Inspectoratul


DDEESSPPRREE BBUUCCUURRIIAADDEESSPPRREE BBUUCCUURRIIAA((RREE))DDEESSCCOOPPEERRIITTÃÃ AA LLEECCTTUURRIIII((RREE))DDEESSCCOOPPEERRIITTÃÃ AA LLEECCTTUURRIIII

Sandina GROZASandina GROZA


ªcolar Judeþean Iaºi, fiind integrat în Calendaruljudeþean al activitãþilor educative.

Pornit timid la prima ediþie (2011), desfãºuratdoar cu ºcoli partenere din municipiul Iaºi, la adoua ediþie (2012) proiectul s-a dezvoltat atît caarie de cuprindere, cît ºi ca numãr de parteneri,reunind aproape o sutã de participanþi proveniþidin mai multe ºcoli din judeþ ºi din municipiulIaºi.

Acest fapt este mai mult decît îmbucurãtor,fiecare elev atras spre lumea infinitã ºi miracu-loasã a cãrþii putînd fi considerat un mic triumf înconfruntarea cu tendinþa tot mai accentuatã atinerei generaþii de astãzi de a refuza actul de lec-turã.

Aflat în prezent la cea de-a treia ediþie, proiec-tul se bucurã de tot mai multã popularitate, în anul2013 fiind cooptate în derularea acestuia ºapteºcoli partenere situate în municipiu ºi în judeþ.

Conceput astfel încît, anual, la fiecare ediþie, sãaducã în atenþia participanþilor, într-o abordareinterdisciplinarã, viaþa ºi opera unui scriitorreprezentativ din perioada Marilor Clasici, în celedouã ediþii anterioare concursul a avut ca temãviaþa ºi opera Poetului Naþional, Mihai Eminescu(2011) ºi, cum era firesc pentru anul 2012 – AnulCaragiale, viaþa ºi operamarelui dramaturg.

Anul acesta i-a venit rîn-dul povestitorului humuleº-tean sã fie recitit, nu doarpentru cã numele sãu se iden-tificã, de generaþii încoace,cu tot ce are copilãria maivesel ºi mai nevinovat, cipentru totalitatea sa, întrucît,aºa cum remarca G.Cãlinescu în încheiereamonografiei Ion Creangã(Viaþa ºi opera), scriitorulmoldovean „este o expresiemonumentalã a naturiiumane în ipostaza ei istoricãce se numeºte poporulromân, sau, mai simplu, epoporul român însuºi, sur-prins într-un moment degenialã expansiune”.

Echipa coordonatoare a

proiectului, formatã din membrii catedrei delimba românã de la Colegiul Tehnic deElectronicã ºi Telecomunicaþii Iaºi, respectiv pro-fesorii Adina Maria Baibarac, Sandina Groza ºiOtilia Ursache, are bucuria ºi onoarea ca, începînddin acest an, sã semnaleze prezenþa în rîndulpartenerilor a Asociaþiunii ASTRA –Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi. Neexprimãm pe aceastã cale vii ºi calde mulþumiricãtre conducerea despãrþãmîntului ieºean pentrusprijinul acordat în realizarea ediþiei din acest an –ediþie care s-a remarcat prin participarea a peste osutã de elevi ºi prin aprecierile pentru buna orga-nizare. Mulþumim însã Asociaþiunii ASTRA –Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi maiales pentru generozitatea de a ne fi primit în mareafamilie a românilor de pretutindeni, primire princare ne-a oferit un neaºteptat, dar binevenit prilejde a face cunoscut proiectul nostru educativ într-un spaþiu larg cuprinzãtor, dincolo mult degraniþele judeþului.

Pentru liceul nostru va fi o deosebitã bucuriedacã ediþia urmãtoare a concursului ar deveni,dintr-o plãcutã ºi folositoare zãbavã a citituluicãrþilor, vorba cronicarului, ºi un prilej de întîlnireîntre fraþi români!

Participanþii la lucrãrile Simpozionului Simpozionului internaþional „Românii dinafara graniþelor þãrii. Perspective culturale europene”, la biserica româneascã de la

Malainiþa


În data de 11 octombrie 2013, la invitaþia pri-marului municipiului Bãlþi, Vasile Panciuc,dl. Cristian Adomniþei, Preºedintele

Consiliului Judeþean Iaºi, a efectuat o vizitã la maimulte obiective de interes economic din Bãlþi. Dindelegaþia Iaºului au mai fãcut parte Victorel Lupu,vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Iaºi, FlorinMihai, consilier judeþean PNL, Vasile Lupaºcu,consilier judeþean PSD, Gabriel Bulgaru, consilierjudeþean PDL, Alin Aivãnoaiei, consilier judeþeanPPDD, Tudor Jijie, director executiv al AsociaþieiSiret-Prut-Nistru ºi Petru Movilã, deputat PDL.

Consiliul Municipiului Bãlþi a aprobat, recent,aderarea la Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Este orealizare importantã, în condiþiile în careMunicipiul Bãlþi este al treilea centru urban camãrime ºi populaþie din Republica Moldova, dupãChiºinãu ºi Tiraspol.

În prima parte, delegaþia Iaºului a avut o întîl-nire cu conducerea municipiului Bãlþi, la sediulPrimãriei, care a durat aproximativ 40 min. Încadrul acesteia s-a discutat cu reprezentanþiimunicipalitãþii despre proiectele ºi investiþiile pub-lice iniþiate ºi demarate de administraþia municipi-ului Bãlþi, pe de o parte, ºi Consiliul Judeþean Iaºi,pe de altã parte. A fost pus accentul îndeosebi peexperienþa administraþiei judeþene în procesul deabsorbþie a fondurilor europene.

Cristian Adomniþei: „Am subliniat relevanþa ºiimpactul pe care le au în comunitatea noastrãproiectele implementate prin fonduri de la UniuneaEuropeanã. Am fãcut o scurtã prezentare a celormai mari dintre aceste proiecte, respectiv proiectulcare vizeazã extinderea ºi reabilitarea infrastruc-turii de apã ºi canalizare în judeþul Iaºi ºi proiectu-lui care vizeazã implementarea Sistemului deManagement Integrat al Deºeurilor”.

A urmat o vizitã la Zona Economicã LiberãBãlþi.

Cristian ADOMNIÞEI: „Am rãmas plãcut sur-prins de valoarea mare a investiþiilor ºi numãrulmare de locuri de muncã pe care le-a creat acestãplatformã investiþionalã. Practic, aceastã platformã

dispune de un cadru juridic orientat spre dez-voltarea întreprinderilor private prin acordarea defacilitãþi fiscale ºi vamale. Scopul acestui proiect,de a genera creºtere economicã prin atragerea deinvestiþii strãine, se dovedeºte a fi unul viabil. La 1ianuarie 2010, volumul total al investiþiilor înzonele economice libere a constituit 124,7 mil-ioane dolari, iar acum, în 2013, acesta aproape s-atriplat”.

A urmat vizita la cea mai mare întreprindere deproducere a uleiului de floarea soarelui dinRepublica Moldova: SA Floarea Soarelui. Curent,întreprinderea este capabilã sã prelucreze 300 miitone de materie primã pe an ºi sã producã 50 miitone de ulei rafinat ºi ambalat pe an. 80% din pro-ducþia acestei companii este exportatã în circa 25de þãri ale lumii.

A urmat o vizitã la SA Incomlac, una din celemai mari fabrici de prelucrare a laptelui din sud-estul Europei. Aceastã companie urmeazã sã îºideschidã un punct de lucru la Braºov ºi reprezen-tanþii sãi s-au arãtat interesaþi sã investeascã înferme în zona noastrã pentru a putea producematerie primã.

Ultima oprire a fost la Barza Albã. În prezent,Barza Albã este unul dintre cei mai mari producã-tori de Divinuri (cognac) din Republica Moldova,cu o cifrã de afacere anualã de aproximativ 10 mil.dolari SUA ºi cu aproximativ 300 de angajaþi.

„Aceastã vizitã în municipiul Bãlþi mi-a întãritconvingerea cã Iaºul trebuie sã devinã o poartã spreVest pentru cei din Republica Moldova, fie cã nereferim la mediul privat sau administraþia publicã.Faptul cã am intensificat relaþiile ºi dialogul curaioane din Republica Moldova care eraurefractare la ideea de a face parte din EuroregiuneaSiret-Prut-Nistru este o dovadã cã, dincolo dediferenþele ideologice, existã cîþiva factori care neaduc împreunã: Europa, dorinþa de a face schimbde bunuri, produse ºi servicii ºi idealul de prosper-itate”, a declarat Cristian Adomniþei, PreºedinteleConsiliului Judeþean Iaºi.

„IAªUL TREBUIE SÃ DEVINÃ O POARTÃ SPRE VESTPENTRU CEI DIN REPUBLICA MOLDOVA”

Revista românã nr. 4 (74) / 2013

S U M A RS U M A R

EDITORIALFabian MÃRIUÞ – Fericitul Vladimir Ghika, omul tainelor lui Dumnezeu

ºi al dragostei fraterne / 1

IN MEMORIAMVictor V. GRECU – Amintirea profesorului Gheorghe I. Jernovei / 4Elena COJOCARU – In memoriam Petru Ursache / 6Constantin MÃNUÞÃ – Ion Chiriac a plecat la ªcoala din Cer / 8

Interviu cu Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Melchisedec VELNIC – Stareþul Mãnãstirii Putna (II) / 9

– interviu de Stelian GOMBOª

AMFITEATRURadu STRATULAT – Ion Inculeþ – un savant militant / 14Miklos LEVENTE – Personalitatea lui Andrei Bârseanu / 16Constantin DOBRESCU, Carmen BÃJENARU – Eufrosin Poteca, un cãrturar

prahovean revendicat atît de ºcoalã cît ºi de bisericã / 18Traian D. LAZÃR – Români pentru aromâni, la 1942 / 20

POESIS: Constantin MÃNUÞÃ / 22

MEMORIA PÃMÎNTULUI ROMÂNESCState DRAGOMIR (text îngrijit de Victor DURNEA) – Reni (II) / 24

CURCUBEUL ARTELOREmanuela ILIE – Monograme artistice ºi identitãþi ieºene / 28FLORIN FAIFER – Linii de portret / 30

POEZIA TÎNÃRÃ: Marian HOTCA / 31

DIN GRÃDINA EDITORIALÃDoru SCÃRLÃTESCU – Cartea ASTREI ieºene

– o cronicã vie a unei instituþii culturale de excepþie / 32Vasile FILIP – Mãrturisiri întru sinceritate / 34Titu MIHAIL – Prozatorul autentic / 36Ion Onuc NEMEª – Un dicþionar blãjean de referinþã / 37Iulian-Marius MORARIU – Volum testamentar / 38Nicolae BUSUIOC – Sub destinul unei istorii zbuciumate / 39De trei ori... Gheorghe Iutiº / 40

FLASH / 41

ASTRA ÎN EXPANSIUNESimpozionul Internaþional „Românii din afara graniþelor þãrii.

Perspective culturale europene” / 42Tabãra de Culturã ºi Civilizaþie Româneascã „Acasã la noi”,

ediþia a XVII-a, iulie-august 2013 (II) / 47Smaranda CORNULEÞ – Agenda Astrei de la Orhei la Cojuºna,

la Bãhrîneºti ºi Lozova... / 54Nicole VASILCOVSCHI – Dincolo de hotarele realitãþii internaþionale:

turiºti într-o þarã de la Nistru / 55Gruia COJOCARU – Fãrã ziduri în patria limbii române / 57Liviu DÎRJAN – 100 de ani de neuitare pentru Astra. „Umbra lui Vlaicu. La Orãºtie”

– consemnãri la faþa locului / 59Sandina GROZA – Despre bucuria (re)descoperitã a lecturii / 61„Iaºul trebuie sã devinã o poartã spre Vest pentru cei din Republica Moldova” / 63

Editor: ASTRADirector: Areta Moºu

vicepreºedinte al ASTREI,preºedinte al Despãrþãmîntului„Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi

Redactor-ºef:Liviu Papuc

[email protected]

Colegiul de redacþie:Ion Agrigoroaieiªtefania BejanDumitru BuneaIoan CaproºuBogdan CreþuVictor DurneaFlorin Faifer

Mircea-Cristian GhengheaEmanuela Ilie

Iulian Pruteanu-IsãcescuValentin Talpalaru

Radu ÞuþuianuBogdan Ulmu

Vadim Bacinschi (Odesa)Vasile Barbu (Uzdin)

Maria Danilov (Chiºinãu)Vitalie Zâgrea (Cernãuþi)

Director economic:ec. Costel Moga

Culegere computerizatã:Elena Þîrdea

DTP: Doina BuciuleacWebmaster: ªtefan Fulea

Banca Comercialã RomânãSucursala „Al.I. Cuza” Iaºi

cont lei:RO07RNCB0178011093390001

Redacþia:Iaºi, str. Titu Maiorescu nr.2,

Bl. B, ap. 43, cod poºtal 700460

Telefon: 0232/219213e-mail:

[email protected] Despãrþãmîntului:

http://astraculturalaiasi.wordpress.com„Revista românã” online:

http://astra.iasi.roedu.net/revistaromana

Coperta I –Coperta I – Monseniorul Vladimir GHIKAMonseniorul Vladimir GHIKAISSN 1224-2454

Documents

Fabian MÃRIUÞ FERICITUL VLADIMIR GHIKA, · PDF file1 U n moment de vîrf din istoria recentã a României s-a consumat la sfîrºit de mileniu al doilea, în perioada 7-9 mai 1999,