FAMILIARudenia, familia, casatoriaRolul pe carerudenial-a jucat n viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca n societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau ntr-o masura foarte mare ntreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, n societatile industriale si postindustriale, rolul lor tinde sa scada.Studiile sociologice dovedesc ca n aceste societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ dect relatiile de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ n ansamblul relatiilor sociale.Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta ntre individzii umani.1Rudenia biologica poate ficonsancvina, avnd la baza legaturi de snge sauafina, avnd la baza casatoria.Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea poate reglementa att raporturile sociale ct si raporturile biologice. De exemplu, ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba dect cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).Elementul cheie al rudeniei este familia.Familiaeste un grup relativ permanent de indivizi legati ntre ei prin origine, casatorie sau adoptie.Murdock, n 1949, facea distinctia ntre familia nucleu si familia extinsa. El preciza ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus mpreuna cu copiii lor naturali - sau 353i82d adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune n discutie pertinenta acestei definitii.Familia nucleara poate mbraca doua forme :a)familia de orientare (n care ne nastem si avem statutul de copil, frate etc.) ;b)familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, n care avem statutul de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.Cei mai multi oameni sunt, n acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente, mentalitati, ndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor ndatoriri ce deriva din dubla lor calitate de copii ai batrnilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor ndatoriri sa devina o problema sciala tot mai mare, determinndu-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie adulta ca "generatie sandvis".2Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de snge care exista ntre membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate- acceptata social - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).10.2.O viziune multiculturala asupra familiei10.2.1Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere a parteneruluiFamilia este o institutie sociala universala, nsa regulile de constituire a familiei si de alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de reglementare maritala :endogamiesiexogamie.Endogamiastabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se pot casatori ntre ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si ncurajata casatoria. Roul ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a ratei casatoriilor ntre grupuri diferite. n acelasi context, constatam ca, n multe societati granita endogama se confunda cu granita societatii.Exogamiastabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicnd relatiile sexuale ntre rude de snge proclamnd tabuul incestului. Exceptie de la aceasta regula au facutfamiliile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale Inca. De regula, n toata lumea, prohibitia incestului este nsotita si de reactii de aversiune, dispret, dezgust. n viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului drept tabuu ntareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele ntre familii, ncurajeaza diversitatea culturala si sociala.Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem, totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru cstigarea partenerului marital la urmatoarele patru :3a)casatoria prin raptconsta, asa cum se subntelege si din denumirea ei n rapirea stiei si este utilizata n acele societati n care femeile sunt n numar mai mic dect barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea dezechilibrului numeric care exista ntre cele doua genuri ;b)casatoria prin cumparareeste o practica mai frecventa. n societatile care practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie de barbati, fie de femeie. n unele cazuri, se stabileste un "pret" pentru mireasa (sau un serviciu), n altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o "zestre" din partea femeii sau a familiei ei.c)casatoria prin aranjamenteste o metoda de alegere a partenerului destul de raspndita n lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem de importanta att pentru individ, ct si pentru societate si de aceea considera ca ea trebuie "aranjata" si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de maturitate.n lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliadene povesteste ca "fecioarele indiene nu au nici o initiativa n faptul casatorei . ntr-o familie traditionala, fecioara este vestita cu cteva zile nainte de nunta, iar pe sot nu l vede dect n mijlocul ceremoniei, dupa ce casatoria a fost legata si juruita".d)casatoria prin consensul partiloreste cea mai cunoscuta practica de realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta n mod exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, n Romnia, ca si n foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.10.2.2. Tipuri de casatorieCasatoria poate avea multe forme :a)monogamia, respectiv casatoria unui sot cu o singura sotie. Din punct de vedere statistic este cea mai raspndita forma la nivelul mondial, fiind practicata n toate societatile;a)poligamia, respectiv casatoria unui sot cu doua sau mai multe stoii. Ea a fost raspndita n societatile traditionale n 83% din cele 862 de societati analizate de Murdock (1967);c)poliandria,care consta n casatoria a doi sau mai multi barbati cu o singura sotie. Ea este o forma de casatorie relativ rara si, de regula, se concretizeaza n dreptul fratelui mai mic de a ntretine relatii sexuale cu sotia fratelui mai mare, n cazul n care nu se pot asigura sotii pentru toti fratii;d)casatoria n grup. Aceasta este considerata de majoritatea specialistilor ca un mod de casatorie marginal. n legatura cu acest tip de casatorie (ce consta n casatoria a doi trei barbati cu doua trei femei), trebuie sa precizam ca cercetarea domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca norma sociala.Murdock(1949) arata ca, desi monogamia este forma de casatorie cea mai frecventa din lume, ea nu este si cea mai preferata, aceasta din urma fiind poligama. E drept nsa ca restrictiile economice au mai temperat nclinatiile frenetice catre poligamie : un numar relativ mic de barbati pot ntretine mai multe femei, gospodarii etc.10.2.3. Modele de descendenta, de resedinta si autoritate n familieSocietatile raspund diferit la interogatii de genul : cum ne determinam genealogia? Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Exista mai multe modalitati prin care poate fi stabilita descendenta si anume :a)Descendenta uniliniara, care ia n considerare doar o linie parinteasca, fie ea masculina, si atunci vorbim de descendenta patriliniara, fie pe cea feminina, si atunci vorbim de descendenta matriliniara. Cea mai raspndita forma n lume este descendenta patriliniara si ea stabileste ca numele, proprietatile, bunurile sunt transmise de la tata la fiu.Tipul de descendenta a fost impus de marimea contributiei economice a celor doi membrii ai cuplului. n societatile horticole, n care femeile asigurau o mai mare parte din bunurile economice necesare familiei, cel mai frecvent ntlnim descendenta matriliniara. n societatile agrare si pastorale, barbatii erau cei care contribuiau mai mult la asigurarea bunurilor necesare familiei si, ca atare, s-a impus descendenta patriliniara.b)Descendenta bilaterala,care stabileste descendenta (mostenirea) n mod egal att pe linia masculina a familie ct si pe cea feminina. Acest tip de descendenta l ntlnim n majoritatea societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor si cresterea contributiei femeii n realizarea veniturilor familiei.Resedintafamiliei nou create se stabileste n mod diferit de la o societate la alta, n functie de modul n care este repartizata puterea ntre barbati si femei.Normele privind stabilirea resedintei au n vedere asigurarea securitatii economice si protectia membrilor noii familii (n special a copiilor).Cercetarile antropologice au evidentiat existenta a patru modele de resedinta. Cel mai obisnuit model l constituie resedintapatrilocala, atunci cnd cuplul si stabileste resedinta lnga sau n interiorul resedintei barbatului. Resedintamatrilocalastabileste ca tinerii casatoriti sa locuiasca lnga familia femeii sau mpreuna cu aceasta. Resedintabilocalapermite noului cuplu sa aleaga ntre a locui ori cu/sau lna familia barbatului ori cu/sau lnga familia femeii. Astazi, cel mai raspndit model este resedintaneolocala, n care, noul cuplu si ntemeiaza propriul camin, cstignd astfel un mai mare grad de independenta fata de familiile de orientare.Societatile se deosebesc nu numai n privinta normelor care stabilesc resedinta noului cuplu ci si n pivinta modului n care puterea si autoritatea sunt repartizate n familie.Patriarhatuleste cel mai frecvent model ; el consfinteste autoritatea barbatului n familie. n opozitie cu el, se aflamatriarhatul, sistem n cadrul caruia autoritatea n familie i revine femii. l ntlnim n mai putine societati comparativ cu patriarhatul.Sistemulegalitarconsfinteste faptul ca autoritatea n familie apartine deopotriva femeii si barbatului.Cu privire la modelele de casatorie, resedinta si autoritate analizate pna acum se cuvine sa tragem urmatoarea concluzie : pe de o parte, ele fac parte din cultura unei societati iar pe de alta parte, ele influenteaza valorile si normele respectivei societati.10.3.Functiile familiein linii mari, majoritatea sociologilor converg catre recunoasterea acelorasi functii ale familiei ca grup social. Trebuie sa remacam, totusi, ca ntre opiniile lor exista si diferente semnificative de accente.n viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss, familia prezinta urmatoarele atribute principale :a)si are originea n casatorie ;b) consta din sot, sotie si copiii nascuti din uniunea lor, cu toate ca, uneori, acestui grup restrns i se mai alatura si alte rude ;c) grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.Deducem de aici ca principalele functii ale familiei sunt functiilebiologica, economica, de solidaritatesimorala.G. P. Murdock apreciaza ca familia nucleara (ce se caracterizeaza prin universalitate) ndeplineste n esenta patru functii :sexuala, reproductiva, economica si socializatoare. n acelasi context, W.F. Ogburn precizeaza ca principalele functii ale familiei traditionale sunt :functia de reproducere, economica, educationala, recreationala, religioasasisocial psihologica.Functia biologicase refera n special la satisfacerea cerintelor sexuale ale partenerilor si procreeare a copiilor. Ea trebuie sa asigure mecanismul nlocuirii membrilor societatii de la o generatie la alta. Familia si societatea reglementeaza activitatea sexuala, impunnd anumite restrictii. Restrictiile se refera, de regula, la limitarea activitatii sexuale la sistemul marital si la tabuul incestului.Functia socializatoareconsta n "reproducerea" mostenirii sociale si culturale. Familia asigura educatia copiilor, i nvata limba, c) valorile, normele. Procesul socializarii copiilor ncepe n familie continund, mai apoi, n scoala, grupul de prieteni etc.Functia de plasare socialase refera la faptul ca pentru fiecare individ, familia constituie contextul social initial si i asigura o identitate sociala initiala. Pozitia, statutul derivat din familie i influenteaza n mod semnificativ viitoarele experiente de viata. Nu este totuna sa te nasti ntr-o familie bogata sau saraca, ntr-o familie de intelectuali sau analfabeti etc.n literatura sociologica, exista numeroase controverse privind caracterul pozitiv sau negativ al efectelor acestor functii asupra indivizilor si societatii.Teoria functionalista(Murdock 1949, Parsons si Bales, 1955) evidentiaza functiile pozitive ale familiei. Ei considera ca familia este o institutie sociala principala, care ofera societatii posibilitatea de a si rezolva problemele importante.Teoria conflictualistasustine ca prin functiile ei, familia asigura perpetuarea sistemului existent, limiteaza mobilitatea sociala. Din aceasta cauza, familiile din clasa de sus si cea mijlocie tind sa obtina mai multa educatie, slujbe mai bune, standarde de viata mai nalte dectcopiii din familiile clasei muncitoare.Functia economicaconsta n acumularea unor venituri suficiente pentru toti membrii familiei si alcatuirea unui buget comun.Functia de solidaritatese refera la rolul familie n statisfacerea nevoilor de afectiune, caldura, respect si ajutor reciproc ntre cei doi parteneri si ntre toti membrii familiei (parinti, copii, frati, surori).n sociologia romneasca, Henri H. Stahl surprinde complexitatea functiilor familiei clasificndu-le n doua mari categorii : functiiinternesi functiiexterne.Dupa spusele sale, n prima categorie sunt incluse urmatoarele functii : a) biologica si sanitara ; b) economica ;de solidaritate familiala ; d) pedagogico-educativa si morala.Functiile externe asigura socializarea si integrarea sociala precum si dezvoltarea individualitatii, a personalitatii fiecarui membru al familiei.Distinctia ntre functiile interne si externe nu este absoluta. ntre ele exista conexiuni, interferente, determinari.Caracteristicile societatii (regimul politic, legislatia, standardele educationale generale, politicile sociale, nivelul dezvoltarii economice ) si pun amprenta asupra modului n care familiile si exercita respectivele functii.n literatura de specialitate ntlnim si teorii care sustin ca sunt mai semnificativedisfunctiiledect functiile familiei. Includem aici, n primul rnd,teoria conflictualista. n conceptia reprezentantilor acestei teorii, familia este o unitate sociala ce reproduce la scara redusa conflictele interclasiale (K. Marx, Fr. Engels ).Randall Collins(1975) considera ca n raporturile de familie, sotul se comporta ca un proprietar, ca un gangster, n timp ce femeia este victima permanenta. n aceeasi ordine de idei,Jetse Sprey(1979) sustine ca membrii familiei se confrunta cu doua solicitari conflictuale : sotii concureaza ntre ei pentru autonomie, autoritate si privilegii si, n acelasi timp, coopereaza pentru a putea supravietui.n opozitie cu teoria conflictualista,viziunea interactionistaaccentueaza asupra efortului realizat de membri familie n vederea construirii unei existente de grup, a unei sub-lumi a cuplului. Pentru aceasta, ei si remodeleaza definitiile despre ei nsisi si despre ceilalti, despre viata cotidiana, despre experienta trecuta si viitor. Raporturile cu rudele si prietenii sunt redefinite n consens cu asteptarile partenerului. Fiecare si modeleaza actiunile n raport cu celalalt. Astfel, cuplul construieste o biografie comuna, o memorie coordonata n comun.Nasterea copiilor va impune o noua remodelare a relatiilor dintre parteneri.10.4.Familia contemporanan cadrul familiei nucleare traditionale, sotul este principala sursa de venituri si autoritate a familiei. Sotia se ocupa de problemele gospodaresti si de cresterea copiilor depinznd din punct de vedere economic de sot. Vrsta partenerilor la casatorie era relativ scazuta, numarul de copii asigura cresterea demografica iar rata divorturilor era relativ redusa. Acestea au fost, n linii mari, caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX si pna n deceniul 7 al secolului XX. Dupa aceasta data, acest tip de familie a cunoscut un continuu si rapid declin. n multe din societatile occidentale ea nu mai reprezinta azi dect 7-10% din totalul grupurilor familiale. Principala cauza a acestui regres se presupune a fi cresterea ponderii femeilor ocupate profesional. Acest fapt a dus la cresterea independentei economice a femeilor, a satisfactiei lor psiho-sociale si a posibilitatii de egalizare n raport cu partenerul - a pozitiilor sale de autoritate si putere.Pe de alta parte, nsa, se presupune ca ocuparea femeilor n activitati extrafamiliale a dus la diminuarea functiilor familiei, ngrijirii si supravegherii copiilor.Cercetarile sociologice dovedesc ca rata casatoriilor (sanctionate legal) a scazut dupa 1970 si mai drastic dupa 1990 (tarile scandinavice, SUA etc.). Romnia prezinta una dintre cele mai nalte rate ale casatoriilor legale din Europa cu oate ca ea a scazut comparativ cu anii '70-'80. Vrsta la prima casatorie a crescut concomitent cu cresterea ratei divorturilor. Casatoriile se ncheie deci, mai trziu si se destrama mai repede. Ne ndreptateste acest lucru sa spunem ca familia este o institutie sociala pe cale de disparitie? Consideram ca ngrijorarea celor care cred acest lucru este nendreptatita pentru ca odata cu cresterea ratei divorturilor, creste si rata casatoriilor.Alte caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scaderea ratei natalitatii si a numarului de copii, cresterea ponderii nasterilor n afara casatoriilor legale, amnarea fertilitatii cuplului pna la demararea activitatii profesionale, cresterea ponderii cuplurilor n care partenerii au relatii extraconjugale si cresterea gradului de acceptanta fata de aceste comportamente si schimbarea diviziunii rolurilor n cadrul familiei.Ne ntrebam daca astazi iubirea romantica mai reprezinta un criteriu esential n luarea deciziei de a se casatori a tinerilor? Studiile realizate deTurnersiHelmsn SUA (1988) confirma acest lucru. Ei sustin ca iubirea romantica se concretizeaza n pasiune si o anumita forma a grijii. Pasiunea se refera la "fascinatia", sentimentul de exclusivitate pe care ndragostitii l au unul fata de celaalt, precum si la dorinta intimitatii n doi. Grija se refera la puterea de sacrificiu a unuia fata de celalalt si la ocrotirea celuilalt.Goode(1959) preciza ca iubirea romantica este foarte importanta, att pentru ca asigura sprijinul afectiv, ct si pentru ca ajuta cuplurile tinere sa slabeasca legaturile cu parintii.Cu privire la rata nalta a divorturilor, numeroase studii realizate de sociologi americani evidentiaza faptul ca ea nu afecteaza n aceeasi masura toate categoriile socio-profesionale. S-a constata ca cei care se casatoresc mai devreme n adolescenta divorteaza ntr-un procent mai mare dect cei care se casatoresc mai trziu. De asemenea, rata divorturilor este mai ridicata n rndul clasei muncitoare dect al clasei de mijloc, probabil si datorita tensiunilor financiare care o macina.doi parteneri sunt mai mari, cu att creste rata divorturilor.Aceleasi studii evidentiaza o mai mare vulnerabilitate la divort a celor care sunt mai mobili din punct de vedere geografic.n concluzie, principalele cauze care provoaca destramarea familiilor contemporane sunt :a)Cresterea mobilitatii geografice si sociale ce au determinat slabirea legaturilor comunitare si au contribuit la schimbarea mentalitatilor privind familia si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.b)n multe din societatile contemporane au fost simplificate legile privind divortul si a fost instituit divortul "fara vina", fapt ce a jucat si el un rol important n cresterea divorturilor.Relativ la consecintele divorturilor,Spanier, ThompsonsiWeitzman(1984, 1985) sustin ca acesta poate genera sentimente de esec personal, singuratate si dificultati de ordin economic-financiar.Divorturile n familiile cu copii sunt mai complicate, ridicnd problema evaluarii corecte a situatiei, astfel nct decizia privind ngrijirea ulterioara a copiilor, fie de catre unul dintre parinti, fie de catre ambii, sa fie favorabila celor dinti.n trecut, se considera ca divorturile erau foarte nocive pentru copii, ducnd la insuccese scolare si cresterea delincventei. Cercetarile actuale realizate de Spanier si Thompson par sa indice ca este preferabil un divort, atunci cnd atmosfera n familie devine insuportabila, se caracterizeaza prin ura, violenta verbala, fizica, psihologica.Cu privire la violenta n familie, se constata ca aceasta este n crestere n multe din societatile contemporane. Initial s-a considerat ca violenta este un fenomen tipic clasei muncitoare. n realitate nsa, ea apare n toate clasele sociale, dar posibilitatea ei creste n conditii de somaj si dificultati financiare.Victimele violentei n familie sunt (de regula) femeile si copii. Multe dintre femei se complac n situatii si nu divorteaza pentru ca nu au nici o alternativa economica, nu-si pot ntertine singure copiii.Agresivitatea fata de copii creeaza conditiile perpetuarii ciclului de violente : n multe cazuri cei care maltrateaza au fost maltratati n copilarie.n SUA n fiecare an sunt maltratate doua milioane de femei si cam tot pe att copii. Astazi, exista multe organizatii care au ca obiect de activitate, monitorizarea, prentmpinarea actelor de violenta n familie si ocrotirea victimelor mentalitatilor privind familia si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.10.5.Viitorul familiei. Forme alternative la casatorieCele mai raspndite modele alternative de viata care s-au raspndit mai ales dupa anii '70 sunt : coabitarea consensuala, celibatul, casatoriile fara copii si menajele monoparentale.Coabitarea consensualaeste o forma de cuplu familial care seamana cu familia nucleara avnd aceleasi functii si confruntndu-se cu aceleasi probleme, diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria.Este o forma de cuplu ntlnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii.n ultimii '30 de ani, concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate ca azi el nu reprezinta mai mult de 5% din familiile americane. A crescut totodata si acceptanta sociala fata de cuplurile consensuale. Tinerele generatii le percep ca pe o posibilitate care le ofera sanse mai mari de alegere a partenerului potrivit. Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori, nsa, concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv.Studiile de sociologie au aratat ca n SUA concubinajul este mai frecvent printre studenti, printre cei care locuiesc n zonele metropolitane importante si mai putin frecvent printre cei care se declara profund religiosi.Celibatul.Jean Bacher constata ca celibatul se refera att la persoanele care nu au relatii intime cu alte persoane, ct si la partenerii care locuiesc n menaje separate. El a devenit astazi o optiune de viata sau o perioada de asteptare ntre doua legaturi sau o adevarata sihastrie. O alta categorie de celibatari o constituie vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc.Celibatul apare fie ca rezultat al optiunii personale, fie ca rezultat al unor constrngeri extraindividuale, ca de exemplu, din cauza factorilor demografici : numarul mic al partenerilor din categoria de vrsta socialmente adecvata. Astazi, optiunea personala are o frecventa mai mare n determinarea celibatului comparativ cu celelalte cauze.Toleranta sociala fata de celibatari este n continua crestere.Aproximativ 25% din americani locuiesc singuri.Ca si cuplul consensual, celibatul poate fi o etapa temporara n viata indivizilor sau poate fi stilul de viata preferat.Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, n majoritatea societatilor se ncearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat, impozite mai mari dect ale celor casatoriti, restrictii n obtinerea de credite pentr locuinte etc.Menajele monoparentale.Cresterea frecventei familiilor cu un singur parinte este evidenta n toate societatile dar mai ales n SUA si Europa de Vest. Norman Goodman precizeaza ca n timp ce n 1960 doar 8% din familiile americane erau compuse dintr-un singur parinte si copii, astazi 20% se afla n aceasta situatie.Majoritatea acestor familii sunt fomate din mama si copii minori. Menajele alcatuite din tata si copii detin o pondere relativ mica, ele reprezentnd doar 10% din totalul menajelor monoparentale n Europa de Vest si SUA.Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorturilor si doar un numar mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soti sau de nasterea copiilor n afara casatoriei.Standardele lor de viata sunt mai scazute si dificultatile cu care se confrunta sunt mai mari dect n cazul familei nucleare. Se constata, de asemenea, gradul scazut de satisfactie al parintilor singuri n raport cu viata de familie comparativ cu cel al cuplurilor.Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut n a doua jumatate a secolului XX. n unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amnarea fertilitatii ; n altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii. Aproximativ 5% din femeile casatorite din SUA nu doresc sa aibe copii. Tehnologia contraceptiva este utilizata pe scara din ce n ce mai larga n majoritatea societatilor de aceasta categorie de femei.Cercetarile actuale (desi insuficiente) evidentiaza ca familiile care nu doresc copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de educatie. O parte semnificativa din aceste cupluri sunt formate din primii nascuti ai familiilor de orientare (originare).Pe lnga dorinta de a se afirma profesional n general, argumentele invocate de cei care nu-si doresc copii sunt : nepriceperea de a fi parinti, lipsa vocatiei parentale, preferinta pentru un mod de viata, caracterizat prin mai multa libertate, intimitate, loisir.n tarile cu o economie slab dezvoltata, unul din principalele argumente ale dorintei de a nu avea copii a familiilor ce apartin clasei de jos, l constituie absenta posibilitatii materiale (este si cazul Romniei).Cei care nu-si doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau, n ultima instanta, la avort.Daca utilizarea mijloacelor contraceptive se bucura de o larga acceptanta sociala, problema avortului a nascut serioase controverse.Cu mici exceptii (de exemplu starea de sanatate extrem de precara a mamei) avortul a fost ilegal n Romnia pna n 1990 si n SUA pna n 1973.n SUA, gruparile care sustin dreptul femeii la avort au ncheiat o alianta autointitulndu-se miscarea "pro-choice". n opozitie cu acestea, exista grupari care se opun avortului, considerndu-l un act imoral si inuman si care, la rndul lor, s-au organizat n ceea ce ei numesc miscarea "pro-life".Cuplurile de homosexuali si lesbiene.Cu unele exceptii (de ex., San Francisco) cuplurile de homosexuali si lesbiene au o frecventa relativ scazuta n majoritatea societatilor. Asistam azi la o crestere temperata a tolerantei sociale vis a vis de aceste forme alternative de viata.