FAPTELE SUNT CREDINŢA EXPRIMATĂSAU

LUCRĂRILE SUNT EXPRIMAREA CREDINŢEI

WORKS IS FAITH EXPRESSED_ SHREVEPORT LA V-7 N-1 FRIDAY_ 65-1126

1. Mulţumesc. Este bine să fiu aici, în seara aceasta, din nou. Eu nu am ştiut cum au aflat ei vreodată că eu urma să mă rog pentru bolnavi. Fiecare venea înăuntru să ne rugăm pentru el. Ştiţi, eu cred că dacă urmaţi conducerea Duhului, totul este în ordine. Acela-i cel mai bun lucru, acela-i un Mesaj care nu greşeşte niciodată.

Acum, eu stăteam în cameră astăzi, după ce un predicator care este foarte drag inimii mele (trei dintre ei), trei dintre adevăraţii prieteni buni ai mei, ei mi-au spus că vor veni să meargă la prânz cu mine. Şi eu m-am gândit, “Ei bine, aceea era doar bine,” voi ştiţi.

3. Deci, eu--eu am mâncat puţin din dejun, pentru că am fost sigur că ei se vor ruga pentru el, (Vedeţi voi?), şi eu aş fi avut o cină bună completă. Deci ora 12:00 a venit, şi ora 1:00 a venit, şi ora 2:00 a venit, nimeni nu era acolo încă. Astfel acolo era... Poliţia urmărea un criminal, acolo jos în curte, şi astfel am plecat jos să văd episodul acela. Eu nu l-am putut găsi pe Fratele Jack de fel. Astfel, am venit să caut, pentru că omul de la hotel i-a dat numărul greşit; şi el suna la uşa greşită, tot timpul, unde eu--eu nu am fost. Eu îl voi lăsa să se roage pentru mine, odată din nou, totuşi, uneori. Pe el şi pe Fratele Tracy, am fost foarte bucuros să-i văd pe ei şi pe Fratele Brown în seara aceasta. Aceea doar se pare ca şi cum noi ar trebui să mergem înapoi în Arizona din nou.

4. Îmi pot aminti venind prin deşert zilele trecute. I-am spus soţiei mele, acolo în spate, am zis, “Aici este unde Fratele Jack a stat în spatele micuţului lui Chevrolet, Fratele Brown şi cu el s-au certat despre totul cu privire la creaţia originală, dacă aceea a fost făcută în şase zile sau dacă a fost făcută în şase milioane.” Aceea a fost una bună.

1

Ei au ajuns să se certe aşa de tare, încât au ieşit afară şi au luat o mână de pietre, şi unul s-a dus în spatele unui stâlp, şi unul a altuia, şi au aruncat pietre unul la altul cât de tare au putut. Ei nu au putut să o stabileastă în acel fel, zicând, “Eu te pot depăşi.” Ei au mers jos pe stradă; Fratele Jack, un ins mic scund, cât de tare se putea învărti; şi Fratele Young cu picioarele acelea lungi, voi ştiţi. Eu nu am râs aşa de mult în viaţa mea!

Apoi Fratele Jack a intrat înapoi în maşină şi şi-a scos pantofii. Fratele Sharritt ne-a dat un sac plin cu portocale, şi el jumătate le-a curăţat înainte de a ajunge la Shreveport.

7. Ştiţi, în acele zile de aur, totuşi. Da, domnule, ele sunt zile de aur. Ştiu că sună ca o glumă, hazliu, dar acela-i adevărul. Dar noi... există ceva despre aceea, aşa cum deveniţi mai bătrâni şi începeţi să rămâneţi (să stăruiţi) pe gândurile voastre. Vă gândiţi la zilele acelea în care aţi fi dorit să trăiţi din nou, aceea este corect, zilele tinereţei noastre. Şi aşa cum îmbătrânim, toate acelea devin poze (imagini amintiri). Eu sunt aşa de bucuros că aceea a fost aşa de curată şi sfântă, şi părtăşie frăţească, în dragoste, ştiind că mergem într-o ţară unde niciodată nu vom ajunge bătrâni, unde-- acea Ţară mare, de acolo, unde niciodată nu vom îmbătrâni sau să murim cândva.

8. Unu dintre fraţii noştri scumpi, atăt de scump pentru noi toţi, el doar a trecut dincolo în acea Ţară. Şi de fiecare dată când eu vin la această platformă, eu--eu cred că mă voi gândi la Fratele Lyle. M-am uitat dincolo seara trecută şi am văzut-o pe micuţa Judy stând pe acolo, şi inima mea doar bătea, gândindu-mă la um s-a simţit ea. Şi eu ştiu când tata a murit cum... Dar noi a trebuit să trecem prin aceste şcoli de suferinţe să ştim cum se simt ceilalţi inşi.

9. Eu cred că mă uit la un predicator bătrân prieten care stă aici. Eu nu-l pot numi pe nume. Este aceea corect? Voi obişnuiaţi să vă rugaţi pentru bolnavi aici, tot timpul, cu ani în urmă? Gerholtzer, acel--acel nume German, eu--eu nu l-am putut reţine niciodată corect. Fratele Tracy l-a întâlnit acolo. Şi eu l-am cunoscut de vreo zece ani, şi am zis, “Tu nu ai îmbătrânit cu şase luni în acei zece ani.” Noi trăim într-o lume care trebuie să înceteze într-o zi.

10. Acum, în seara aceasta, eu am fost...V-am ţinut foarte târziu seara trecută, eu voi încerca să nu mai fac aceea în seara aceasta. Să-mi termin

2

povestea mea; eu mă mă gândeam în seara aceasta, predicând despre un--un subiect de Răpire, către biserică. Cum sunt situaţiile aşa cum le văd eu în Scriptură, în ce situaţii va trebui să fie Biserica pentru Răpire, şi ce se va întâmpla chiar înainte de Răpire, şi cum se va întâmpla. Şi noi toţi credem în Răpire, nu-i aşa? Noi credem în Ea. Şi apoi, deodată, Ceva doar a zis, “Roagă-te pentru bolnavi, în seara aceasta.” Şi eu doar mâncam cina cu un mic Frate Mexican acolo, eu am mers şi l-am luat de pe stradă. Eu cred că el este aici în seara aceasta, el şi soţia lui.

Şi apoi cineva a venit, mi-a dat o mărturie. Zicea, “Dacă... Pe terenurile bisericii,” ea a zis, “există un bărbat acolo care, eu cred că a fost cu aproape un an în urmă, care a venit în linia de discernământ.” Şi eu doar m-am gândit, în seara aceasta, despre a avea o linie de rugăciune de modă veche, ca Fratele Jack şi Fratele...

12. Fratele Young Brown obişnuia să dea cartonaşe de rugăciune pentru mine. Şi eu l-am găsit cinstit adevărat şi niciodată nu l-am găsit vânzând un bilet sau făcând ceva greşit; Fratele este foarte corect. Şi noi i-am prins încercând să facă aceea, ştiţi. Astfel aceea--astfel noi... Fratele Young, el a fost corect la slujbă tot timpul, şi credincios. Şi îmi amintesc, el obişnuia să stea şi să ia cartonaşele, şi să îi aducă (pe oameni) prin linie. Eu mă rugam pentru ei şi ei mergeau pe acolo, doar credinţa aceea nealterată (corectă) care o aveau acei oameni, dacă ei doar se puteau apropia de voi ei primeau vindecarea. Şi mă gândesc că erau douăzeci de vindecări la una, la ceea ce avem noi acuma.

13. Apoi, această poveste a venit în această dupămasă despre un bărbat, el este probabil aici acum. Că el era în linia de rugăciune, cu un an în urmă, pe undeva, şi--şi el avea... Zicea, în discernământ i-a fost spus că are oreon. Şi doctorii i-au spus, după ce a trecut oreonul, că el nu putea avea o fetiţă, şi el întotdeauna a vrut una. Cred că el are un băiat. Dar viziunea de la Domnul, i-a spus, “Dar tu vei avea fetiţa aceea.”

14. Şi el a zis că are fetiţa aceea aici în seara aceasta. Eu nu cunosc bărbatul, poate... S-ar--ar putea fi el în adunare, sau--persoana despre care vorbesc? Pe undeva? Eu nu ştiu, cineva doar mi-a spus despre aceea afară. Oh, iată bebeluşul atărnând chiar--chiar aici, stând chiar …. Aceea este minunată. Ea este foarte frumoasă. Ce insişor dulce. Nu a fost atât de departe să păşească peste toată lumea spre... Foarte drăguţă, bebeluşa, mi-ar

3

place să vină aici şi să dea mărturia. Poate va fi mâine, sau cândva sau când vom avea serviciile noastre.

Acum, mâine dimineaţă este Dejunul Oamenilor de Afaceri. L-aţi anunţat voi până acum cred eu că totul… Aceea este bine.

16. Şi acum haideţi să avem o mică--o mică lecţie despre vindecare Divină. Câţi credeţi în aceea? Oh, vai, va fi o seara mare, când aveţi o astfel de credinţă. Oamenii care cred în aceea, este ceea ce este nevoie. Aceea este pentru credincios.

Acum, apoi, mi-am luat un creion şi am început să scriu ceva text şi aşa mai departe, şi... şi apoi Billy a bătut la uşă şi a zis, “Tati?”

Eu am zis, “Aşteaptă doar puţin, eu încă nu am terminat-o.”El a zis, “Dar, Fratele Jack te aşteaptă.” Deci, eu--eu a trebuit să

vin. Eu am agăţat, nu am avut agrafă pentru hârtie, am avut una (o agrafă) a lui Meda sau un fel de agrafă aici ceea ce numesc ei un “bobby pin.” Aceea este ceea ce a fost, “bobby pin,” doar un fel de ac cu gămălie. Şi--şi eu nu ştiu mult despre lucrurile acelea, voi ştiţi, şi doar am văzut că aceea zăcea acolo. Astfel, acum să fac o agrafă pentru hârtie aici, să separ ce eu am făcut... am avut ceva notiţe pentru dimineaţă; să le separ, una de cealaltă.

20. Şi aşa cum tu îmbătrâneşti... de obicei eu puteam să-mi amintesc acele Scripturi şi lucruri doar atît de uşor. Dar, voi ştiţi, este cam greu să o faci. Aţi aflat necazul acela, Frate Jack, deja? Aceea este corect, da. I-am spus Fratelui Jack, aici, nu de mult timp, am zis, “Ştiţi, Frate Jack,” am zis, “Am ajuns în aşa fel că nu mai pot să-mi amintesc.” Am zis, “Îmcep să spun ceva, şi trebuie să aştept.”

El a zis, “Este--este aceea atăt de departe căt tu ai ajuns?”Şi am zis, “Ei bine, nu este aceea suficient?”El a zis, “Nu.” A zis, “Am sunat pe cineva la telefon şi am zis ‘Ce

vrei?’” Am gândit că tu glumeşti cu mine atunci Frate Jack, am aflat că era chiar adevărat.

Da, domnule. Doamne, cum poţi tu uita. Dar haideţi să avem toate faptele noastre făcute corect, că ele sunt într-o carte, o înregistrare care este pentru a fi auzită în ziua judecăţii.

23. Acum, noi suntem ca o familie mare. Şi eu nu presupun că suntem conectaţi în seara aceasta, prin ţară, aşa cum am predicat mesajul meu seara trecută. Eu cred că este doar poate adunarea locală de aici. Astfel, seara trecută, desigur apreciez politeţea voastră de a sta în picioare... eu nu

4

încerc... eu nu încerc să profit de Fratele Jack. Dar el întotdeauna mi-a spus, “Zi-i ce vrei.” Şi astfel doar vin aici... platformă şi predic o doctrină mică. Dar... astfel doar o... noi… este doar... Unii dintre fraţii mei denominaţionali...

24. Am avut un vis, dimineaţa trecută. Eu nu visez prea des, eu nu sunt un visător. Dar eu--eu am visat că am văzut un bărbat, un ins tânăr în lanţuri, el încerca să scape, şi--şi eu am zis...Cineva mi-a spus, zicea, “Aceia sunt oameni oribili, să nu ai nimic de a face cu ei.”

Şi am văzut acest ins tânăr ieşind din lanţurile lui astfel eu l-am lăsat în pace. M-am gândit, “Eu voi vedea doar ce face.” Astfel el a ieşit, şi el era un ins tânăr. Şi am văzut alţii încercând să scape.

26. Acum, acesta este numai un vis. Şi am trecut peste aceasta o vreme şi am văzut un--un Frate, Roy Borders, un prieten foarte bun al meu, care trăieşte în California. Se părea că acolo este ceva greşit, ochii lui erau pe jumătate închişi, şi mari... poate cancer sau ceva peste ochii lui. Acum, cineva încerca să mă tragă deoparte de la el. Eu am strigat, “Frate Borders! În Numele Domnului Jesus, ieşi brusc (smuceşte-te) din aceea!”

27. Şi el doar abea putea vorbi, zicând, “Frate Banham, eu trebuie să iau ceva mai mult decât aceasta. Eu doar nu o pot apuca, Frate Brnham. Eu doar nu o pot apuca.”

Am zis, “O Frate Borders.” Eu îl iubesc.

29. Şi cineva m-a tras la o parte, şi am privit, şi era o doamnă stând aici. Când am fost un băieţel, eu--eu transportam alimente de la alimentară la oameni. Şi numele ei era D-na Fenton, ea trăieşte în Jeffersonville încă, un prieten personal al soţiei şi al meu.

Şi ea a zis, “Frate Branham, eliberează-ne de aceasta.” Zicea, “Aceasta este o casă a iadului.” Şi a zis, “Tu ai fost înţeles greşit.” Şi a zis, “Aceşti oameni… Şi tu ai înţeles greşit aceşti oameni deasemenea” A zis, “Aceştia sunt oameni buni dar…” Şi am privit acolo, şi un beci mare imens, sau--sau pereţi mari, jos sub o peşteră mare; şi bare mari de fier, opt sau zece ţoli grosime. Şi oamenii, ieşiţi din minte, cu braţele sucite şi picioarele, îşi băteau capul în acel fel. Şi ea plângea, zicând, “Eliberează oamenii, Frate Branham.” Zicea--zicea, “Ajută-ne, noi suntem în necaz.” Pe ea însăşi, eu o cunosc, ea aparţine la... cred că la Biserica lui Christos, sau Biserica Creştină, numită Biserica Fraţilor. Astfel ea...

5

31. M-am uitat în jur, şi am zis, “Aş dori să pot.” Şi m-am dus să privesc în jur; şi eu... Trupuşorul meu micuţ, şi--şi acele mari, bare mari de fier; şi acei oameni sărmani de acolo, şi tu nu puteai să ajungi la ei, barele acelea de fier erau puse aproape împreună. Şi am privit, şi ei băteau cu capul lor ca şi cum şi-au ieşit din minţi.

Şi am văzut ceva lumini licărind pe acolo în jur. Şi m-am uitat sus, şi acolo stătea Domnul Jesus cu o--o--o lumină a unui curcubeu în jurul Lui. El se uita drept la mine, zicea, “Eliberează oamenii aceia.” Şi El a plecat.

Şi m-am gândit, “Ei bine, cum aş putea eu să-i eliberez? Eu--eu nu am tărie suficientă în braţele mele să rup barele acelea.”

Şi astfel am zis, “Casă a iadului, eliberează-i pentru Numele lui Jesus Christos.”

Şi toate trosnelile şi pocniturile, şi--şi pietrele se rostogoleau, şi--şi barele cădeau; şi oamenii alergau strigând, “Eliberat!” şi strigau cât puteau de tare, şi toţi erau eliberaţi.

36. Şi eu strigam atunci, “Frate Roy Borders, unde eşti? Unde eşti? Dumnezeu eliberează poporul Lui! Unde eşti, Frate Borders?” Eu m-am întrebat referitor la aceea.

Voi ştiţi, Fratele Borders este foarte speriat. Ştiţi profeţia, (toţi... mulţi dintre voi faceţi, voi luaţi benzile şi aşa mai departe), despre Coasta de Vest.

38. Există un bărbat care stă chiar aici, în seara aceasta, care a fost acolo când s-a întâmplat aceea (când am stat acolo, într-o călătorie de vânătoare) un predicator care asculta înăuntru seara trecută. Cu un ochi orb, el doar a venit acolo sus şi a zis--s-a prezentat. El avea ochelari coloraţi sus în munte. El a zis, “Frate Branham,” a zis, “Eu sunt Fratele McHughes.” El a zis, “Eu--eu am ajutat sponsorizând una din adunările tale odată în California.

Am zis, “Mă bucur să te cunosc, Frate McHughes.”

40. Astfel acolo erau vreo douăzeci de oameni stând acolo. Noi eram la vânătoare de mistreţi tineri. Şi am zis… cu o zi înainte de a merge pe munte, am zis Fratelui Banks Wood...Voi toţi îl cunoaşteţi, un prieten personal. Am zis, “Frate Wood,...”Am luat o piatră şi am aruncat-o în aer,

6

şi aceea a venit jos. Şi am zis, “AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‘Ceva urmează să se întâmple.’”

Astfel el a zis, “Ce este aceea, Frate Branham?”Am zis, “Nu ştiu, dar în douăzeci şi patru de ore vei vedea. Ceva

este stabilit să se întâmple. Aceea este un semn mare.”

43. Şi ziua următoare... aceea a fost târziu după-masa. Ziua următoare, pe la ora zece, noi am stabilit să ne retragem. Fiecare avea misteţii lui tineri, şi noi stăteam acolo. Şi Fratele Mac Knelly, voi ştiţi, şi toţi aceia, ei îi pregăteau, şi--şi Fratele Borders şi eu, şi Fratele Roy Roberson, un veteran olog, un foarte drag prieten al meu, scump, şi el stătea acolo. Şi am privit sus şi Fratele McHughes a zis, “Frate Branham, a apărut cândva Îngerul Domnului la tine când ai fost în aceste excursii de vânătoare?”

Am zis, “Frate McHughes, da. Aceea este corect. Dar, eu vin aici afară cumva să mă odihnesc.

El a zis, “Bine, Frate Branham,” zicea, “Eu nu vreau să te conturb.”Am zis, “Tu nu mă conturbi.”

47. Şi eu doar am privit în jur, şi am văzut un doctor uitându-se la ochiul lui. Acum, eu nu l-am cunoscut, el avea ochelari negri, că este foarte strălucitor şi însorit aici în Arizona. Şi m-am uitat la el, şi am văzut un doctor spunându-i, zicea, “Domnule, eu ţi-am doctorit ochiul acela de ani de zile, doi ani, ceva de felul acela.” Zicea, “Alergia care o ai în ochiul tău, tu îţi vei pierde ochiul. Ea îţi mănâncă în spatele vederii, şi nu este cale ca eu să o pot opri.”

Şi am zis, “Pentru ce m-ai întrebat, este din cauza ochiului tău. Ochelarii aceia de soare sunt numai pentru că ai un ochi bolnav.”

El a spus, “Aceea este corect.”Am zis, “Doctorul tău,” (i l-am descris) “el ţi-a spus, cu câteva zile

în urmă, că, ‘Tu vei pierde ochiul acela, din cauză că alergia mănâncă vederea ochiului.’ Şi el te doctoreşte de câţiva ani, şi nu o poate opri.”

El a zis, “Frate Branham, acela-i adevărul.”

52. Şi am început să mă întorc în jur şi să privesc, şi am văzut o--o femeie mai bătrână decât el, într-un fel de complex întunecat. Ei sunt original de undeva aici sus în Arkansas. Şi astfel ea şi-a ridicat fusta şi i-a arătat piciorul fiului ei, şi a zis, “Fiule, dacă-l vezi pe Fratele Branham, spune-i să se roage pentru piciorul meu.” Şi avea tumori lungi atârnând între degetele picioarelor ei şi lucruri.

7

Am zis, “Mama ta o femeie cu părul cărunt, şi ea şi-a ridicat fusta ei, şi-a tras înapoi a ei--ciorapii ei şi ţi-a arătat piciorul, şi a zis dacă mă vezi să-mi spui să mă rog pentru ea.

Şi el a zis, “Oh, milă.”M-am uitat înapoi şi l-am văzut stând acolo fără ochelari puşi, în

viziune, eu am zis, “AŞA VORBEŞTE DOMNUL, Dumnezeu ţi-a vindecat ochiul, şi îţi vindecă şi mama de asemenea.”

56. Cam pe la timpul acela, m-am întors înapoi... Acum, există un bărbat care stă aici, care stătea acolo. Am zis Fratelui Roy Borders--sau Fratelui Roy Roberson, mi-am pus mâna pe umărul lui, că el este un veteran, am zis, “Frate Roy, intră sub ceva, foarte repede, ceva se va întâmpla.”

El a zis, “Ce vrei să spui, Frate Branham?”Eu am zis, “Nu vorbi! Intră sub ceva, repede!” Şi m-am întors şi am

luat o lopată, aceea era alături de locul acela, şi am plecat de la ei că ştiam că aceea va veni la locul unde eram eu.

59. Chiar lângă un mare canion, de opt sau zece ori mai înalt decât această clădire aceasta, doar un canion cutie, ca un foc venind din Ceruri, ca un vârtej de vânt, doar câteva picioare deasupra de locul unde stăteam, şi a cules (a dislocat) pietrele de pe munte, a mers pe acolo tăind jos vârfurile pomilor de mesquite, pe o sută de yarzi. Fiecare alerga, şi încerca să intre sub camioane şi orice altceva. Aceea a mers înapoi din nou şi a bătut ca un tunet mare, a mers sus în cer din nou, şi a venit jos din nou, şi a făcut aceea de trei ori. Şi când s-a terminat, ei au venit pe acolo şi au întrebat, “Ce înseamnă aceea?”

Eu am zis, “Eu nu aş vrea să vă spun vouă, acela era un semn de judecată. În câteva zile un mare cutremur de pământ va lovi Vestul. Şi aceea nu se va opri. California, Los Angeles se va scufunda. Ea va merge jos. Ea va aluneca chiar în ocean.” Şi două zile după aceea, cutremurul din Alaska a scuturat Alaska.

61. Şi apoi, ultima adunare ce eu am avut-o în California, în timp ce vorbeam, şi nu ştiam nimic ce s-a întâmplat până cănd nu am ieşit pe stradă. Acela a spus California, zicea--a zis, “Capernaum, Capernaum, oraş care este numit cu nume de îngeri,” (acela-i Los Angelesul) “tu te-ai înălţat însuţi în cer, dar vei fi aruncat jos în iad. Căci dacă lucrările puternice care

8

s-au făcut în tine s-ar fi făcut în Sodoma, aceea ar fi stat în picioare până în această zi.”

62. Acum, în ultimele câteva zile vuietul mare şi scuturătura. Apoi, aici a venit o revistă de ştiinţă, zicea, “Ea este toată ciuruită, trebuie să se scufunde sub.” Ei doar o ştiu.

Şi vedeţi, apa va veni drept înapoi până în Marea Salton, Los Angeles este condamnată pentru judecată. Eu vă spun înainte de a se întâmpla, că voi să puteţi să ştiţi când aceea se întâmplă. Eu nu am vorbit-o de la mine niciodată. Şi El nu mi-a spus nimic altceva decât ceea ce s-a întâmplat. Şi voi puteţi să daţi mărturie despre aceea. Aceea este corect. Când? Eu nu ştiu.

64. Am ieşit, şi ei mi-au spus ce am zis. Şi eu am ascultat, am mers înapoi şi am cercetat Scripturile. Voi ştiţi, Jesus a zis, aproape în aceleaşi cuvinte, despre Capernaum; şi Sodoma şi Gomora era--erau în fundul Mării Moarte, presupun că erau atunci. Şi mai târziu, după vreo sută de ani mai târziu, Capernaum a alunecat în mare, şi este în mare. Acelaşi Dumnezeu care a scufundat Sodoma în mare pentru păcatele ei, acelaşi Dumnezeu care a pus Capernaumul în mare pentru păcatele lui, acelaşi Dumnezeu va pune Los Angelesul în mare pentru păcatele lui, oraşul acela al--al corupţiei.

Fratele Roy Borders este speriat de moarte. Eu nu ştiu dacă la--ce însemna aceea, sau ce. Eu nu ştiu.

Să ne rugăm:

66. Doamne, este aşa de bine să mărturisim la adevăraţi ascultători. Noi credem, Doamne, ajută necredinţei noastre. Şi noi ne dăm seama că mergem drept în jos pe drum acum spre sfârşitul lumii. Doar ce timp, noi nu ştim. Dar acea apucare deoparte secretă a Miresei; într-una din aceste zile, Doamne, noi vom fi--vom fi răpiţi, luaţi sus cu El. Şi noi aşteptăm pentru ziua aceea. Pregăteşte inimile noastre, Doamne.

Există mulţi, priviţi, zăcând aici pe aceste paturi de campanie şi tărgi, bărbaţi şi femei care sunt legaţi de vrăjmaş. Există oameni care stau acolo, poate, dacă Tu nu-i atingi, ei vor muri de un atac de inimă. Poate unii dintre ei sunt mâncaţi de cancer.

Şi Tată, Tu cunoşti inima fiecărui om. Tu ştii dacă este adevărată sau nu este adevărată. Şi noi spunem aceste lucruri deoarece ştim că Tu ai făcut, puterea Ta mare a eliberat aşa de mulţi. Noi suntem martori a aceleia,

9

deşi ei încearcă să ne spună că “lucrurile acelea nu se întâmplă.” Dar ele se întămplă Doamne. Noi suntem martori.

69. Mă rog în seara aceasta, Doamne, ca cumva Tu să zideşti credinţa în inimile acestor oameni, ca fiecare din ei să fie eliberaţi, toţi aceşti bolnavi şi oameni suferinzi. Fie ca aceea să fie aşa de simplă, Doamne, doar lasă-ne, aşa cum încercăm să învăţam Cuvântul. Lasă ca Duhul Sfânt să ia greşelile mele, Doamne, şi să le corecteze în inimile oamenilor. Şi să facă o reală, adevărată noapte ca--ca El să poată să se aşeze Însuşi în inima fiecărui credincios de aici. Noi stăm în seara aceasta pentru acel scop, Doamne. Lasă ca acei care nu sunt salvaţi, deasupra tuturor lucrurilor, să fie gata acum, să se pregătească să fie gata acum, în timp ce uşile Harului sunt încă deschise. Ţi-o cerem în Numele lui Jesus. Amin.

70. Acum vom deschide Scripturile, cu care să începem, şi în...Cineva a lăsat o--o notiţă aici pe catedră, şi a zis că ei au luat o

ofertă pentru mine în seara aceasta. Aceea nu era necesară, să nu faceţi aceea. Eu nu o pot lua. Îmi amintesc odată, în Calgary, Canada, ei au luat o... această ofertă a fost luată. Fratele Jack încerca să-mi spună... Soţia mea stătea acolo în spate; ea, copiii au avut două camere vechi în care locuiam noi, ea a trebuit să pună pătura în uşă să ţină uşa--uşa închisă ca să nu facă copiii pneumonie. Şi ea a zis... El mi-a zis, a zis, “Frate Branham, nu este corect să o tratezi în acel fel.” Deci, vă amintiţi cazul. Ei au luat, nu mai ştiu câte mii de dolari.

Şi eu am zis, “Oh, ia-i înapoi Frate Jack.”El a zis, “Acum, cum o să facem aceasta?” Astfel, eu am cumpărat

locul şi acela este acolo. Deci, pentru gloria şi onoarea lui Dumnezeu... Noi am păstrat-o pentru câţiva ani, soţia şi eu, ca un dar de la biserică, de la oamenii din biserică.

Şi apoi m-am gândit.”Aceea nu sună corect. Eu nu am adus nimic în lumea aceasta, este sigur că nu voi lua nimic afară.” Deci eu am întors-o şi am destinat-o, şi am cedat-o înapoi la Tabernacul. Pentru ca atunci când eu sunt terminat, ei bine, vreun alt slujitor al lui Dumnezeu, dacă va mai fi un mâine, să o folosească atunci. Vedeţi? Astfel, vă mulţumesc foarte frumos, prieteni. Dumnezeu să vă binecuvânteze, pentru aceea.

75. Acum, în Iacov, Cartea lui Iacov, al 2-lea capitol. Vrem să citim, începând cu al 21-lea verset.

10

Şi acum, eu doar vreo... Puţin timp să învăţ, şi apoi vom începe să ne rugăm pentru bolnavi cât de repede putem, şi să luăm cât de mulţi oameni se poate prin această linie de rugăciune cât este posibil. Şi tot la fel, noi să ne amintim de asemenea... Eu nu vreau să uit de Sora Anna Jean şi Fratele Don, şi ei, eu cred că ei sunt prin Thailanda pe undeva. Nu-i aşa? Unde? Bangkok, şi în câmpurile de misiune. Există aşa de multe lucruri la care vă gândiţi în timpul zilei, voi vreţi să le menţionaţi înaintea oamenilor. Apoi când veniţi aici, voi--voi nu vă puteţi gândi la aceea, voi citiţii drept mai adânc în lecţia aceea.

77. Şi acum, în Iacov aici, al 2-lea capitol. Şi vom începe cu al 21-lea verset din capitolul al 2-lea din Sfântul Iacov, şi citim o--o porţiune din El. Al 21-lea verset al 2-lea capitol:

Nu a fost Abraham tatăl nostru socotit neprihănit prin fapte, când a oferit pe Isaac fiul său pe un... .altar?

Vedeţi cum credinţa lucrează împreună cu faptele lui, şi prin fapte... credinţa a fost făcută perfectă?

Şi scriptura a fost împlinită care zice, Abraham l-a crezut pe Dumnezeu, şi i-a fost socotită neprihănire: şi el a fost numit Prietenul lui Dumnezeu.

78. Acum, subiectul meu în seara aceasta... Şi ţineţi Bibliile voastre acum, pentru că eu am câteva Scripturi scrise aici jos. Dacă nu se face prea târziu, mă voi referi la multe din ele. Subiectul meu este: “Faptele sunt credinţa exprimată”. Acum, amintiţi-vă: “Faptele sunt credinţa exprimată”. Faptele arată căci credinţa deja a prins, (este fixată) Vedeţi? Vedeţi? Acum, noi am ales aceasta din cauză că noi... Eu cred că poate să ne ajute să înţelegem. Acum ascultaţi foarte atenţi, şi vom merge în aceea ca într-o lecţie de şcoală duminicală.

Aici Iacov exprimă în învăţătura lui, din Geneza 22:1-9, ce om a fost văzut în Abraham.

80. Să mergem doar înapoi, eu am Scripturile într-un fel marcate aici afară în Geneza, al 22-lea capitol, şi de la primul verset la al 9-lea:

După aceste lucruri, Dumnezeu l-a încercat pe Abraham, şi i-a zis, Abram...

11

Abraham: şi el a zis, Iată-mă, aici sunt .

Şi el a zis, Ia acum pe fiul tău, singurul tău fiu Isaac, pe care-l iubeşti, şi du-te în ţara Moria; şi oferă-l... ca o jertfă ardere de tot peunul din munţii care îţi voi spune eu. (Vedeţi, El nici nu i-a spus pe care era. Tu doar mergi înainte când Dumnezeu vorbeşte, tu mergi înainte mişcându-te. Vedeţi?)

Şi Abraham s-a sculat dis de dimineaţă, şi a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el doi dintre tinerii lui, şi pe fiul său Isaac, şi au tăiat lemne pentru jertfa arderii de tot, şi s-au sculat, şi au mers în locul... despre care Dumnezeu i-a spus… i-a spus.

Şi în a treia zi Abraham şi-a ridicat ochii, şi a văzut locul departe.

Şi Abraham a zis tinerilor lui, Rămâneţi aici cu măgarul; şi eu cu flăcăul voi merge acolo să mă închin, şi vom veni înapoi din nou la voi.

81. Acum, el avea în mintea lui acum, că el urmează să-şi omoare propriul lui fiu, pentru că Dumnezeu i-a spus să o facă. Dar priviţi la Scriptură aici:

...Eu şi flăcăul vom merge acolo să ne închinăm, şi vom veni din nou la voi. (el şi flăcăul)

Şi Abraham a luat lemnele şi jertfa arderii de tot, şi a pus-o pe Isaac fiul său; şi a luat focul în mâna lui, şi cuţitul; şi au plecat amândoi...ei împreună.

Şi Isaac a vorbit lui Abraham tatăl său, şi a zis, Tată: şi el i-a zis, Iată-mă, fiul meu. Şi el i-a zis, Iată focul şi lemnele: dar unde este mielul pentru arderea de tot?

Şi Abraham a zis, Fiul meu, Dumnezeu va rândui însuşi un miel pentru arderea de tot: astfel ei au mers amândoi împreună.

Şi ei au venit la locul pe care Dumnezeu.... despre care i-a spus; şi Abraham a zidit un altar acolo, şi a pus lemnele în ordine, şi a legat pe fiu săul... Isaac fiul lui, şi l-a pus pe altar peste lemne.

Şi Abraham şi-a întins mâna, şi a luat cuţitul să-şi junghie fiul.

Şi îngerul DOMNULUI l-a chemat din cer, şi a zis, Abraham, Abraham: şi el a zis, Iată-mă.

12

Şi el i-a zis, “Să nu-ţi pui mâna pe flăcău, şi să nu-i faci nimic: că acum ştiu că tu te temi de Dumnezeu, văzând că tu nu ai cruţat pe fiul tău, al tău….de mine... singurul tău fiu pentru mine. (ce lucrare!)

Acum, noi aflăm aici că Iacov îl justifică pe Abraham prin faptele lui.

83. Dar acum, în Pavel, în Romani, Cartea Romanilor, al 8-lea--al 4-lea capitol; 4:1 la 8. Eu nu o să-l citesc tot, dar, doar să citim o parte din acela:

Şi ce vom zice dar că a căpătat prin puterea lui, strămoşul nostru Abraham ?

Dacă Abraham a fostsocotit neprihănit... (vă amintiţi, noi am luat cuvântul seara trecută, “neprihănit”)….

prin fapte, el are cu ce să se laude; dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Că ce spune Scriptura? “Abraham l-a crezut pe Dumnezeu, şi aceea i-a fost socotită ca neprihănire”.

Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui nu i se socoteşte ca un har, ci ceva datorat.

Acum--acum la ce se referă aici Pavel, este ceea ce a văzut Dumnezeu în Abraham.

85. Acum să... dacă voi... dacă noi nu ne întoarcem prea mult, noi vom merge înapoi la Geneza, al 15-lea capitol şi al 6-lea verset; 15:6, eu cred că este corect. Vom începe la al 5-lea:

Şi după ce l-a dus afară, şi i-a zis, “Priveşte spre ceruri, şi spune stelele, dacă eşti în stare să le numeri: şi el

i-a zis, Aşa va fi sămânţa ta.

Şi el a crezut în DOMNUL; şi el i-a socotit-o neprihănire.

86. Acum, cei doi bărbaţi despre care vorbim de credinţă: Pavel l-a îndreptăţit pe Abraham prin ce a văzut Dumnezeu în Abraham; dar Iacov l-a îndreptăţit pe Abraham prin ce a văzut omul în--în Abraham.

Vedeţi, acum, Iacov a zis, “El este neprihănit prin faptele lui.”Pavel a zis, “El este neprihănit (justificat) prin credinţă.”

13

Dar vedeţi, Abraham L-a crezut pe Dumnezeu, aceea este ceea ce a văzut Dumnezeu în el; el L-a crezut. Dar apoi el a mers să acţioneze ca şi cum aceea era deja făcută, aceea este ceea ce a văzut omul în el.

Şi aceea este la fel cum este cu noi, că faptele noastre exprimă ce fel de credinţă avem. Dar dacă ne temem să ne comportăm aşa cum credem, atunci nu Îl credem. Vedeţi, voi trebuie să Îl credeţi.

91. Faptele lui Abraham exprimau credinţa lui pe care o avea în promisiunea lui Dumnezeu. Acum, Abraham, amintiţi-vă, el era de nouăzeci de ani--de o sută de ani, şi Sarah era de nouăzeci de ani. Şi acum ei erau bine trecuţi de vârstă, au trecut de naşterea copiilor, au trecut mulţi, mulţi ani. Şi ei au trăit împreună ca soţ şi soţie de când erau tineri, şi nu aveau copii. Dar încă, Dumnezeu i-a spus când el avea şaptezeci şi cinci de ani, şi Sara şaizeci şi cinci, “Tu vei avea un copil.” Şi el a crezut promisiunea lui Dumnezeu. El a crezut Aceea. Acum, vedeţi, el s-a pregătit cu orice lucru pentru bebeluşul acesta. Vedeţi, aceea este ceea ce a văzut Dumnezeu, când el L-a crezut pe Dumnezeu; şi omul a văzut ceea ce a făcut să exprime ceea ce a crezut el. Şi acela este acelaşi lucru care lucrează în seara aceasta, tot la fel este cu noi.

Aceea i-a fost descoperită lui. Vedeţi, aceea i-a fost descoperită lui, astfel el a crezut-o aşa, şi a acţionat ca şi cum aceea ar fi fost deja împlinită.

Acum, haideţi să ne oprim acolo, doar un minut. Uneori noi înţelegem greşit aceasta. Oamenii primesc emoţii, şi ei încearcă să lucreze (bazaţi) pe emoţii. Aceea nu va merge.

93. Acum, eu sunt ca Fratele Gerholtzer de aici, noi suntem--noi suntem oameni bătrâni, şi am fost în--aceasta mult timp, şi am văzut lucruri pro şi contra, şi--şi orice lucru. Şi rugăciuni pentru bolnavi, în jurul lumii, şi văzând dezamăgirile oamenilor şi văzând “Aleluia-uri” din fiecare parte. Apoi, prin toate acestea am învăţat. Acum, când ca băieţi, şi noi am început să predicăm aceasta, Fratele Gerholtzer, ca şi cum am fi început să înnotăm. Primul lucru, voi ştiţi, de obicei era că ieşeam afară, şi eram... Ca Fratele Jack, l-am avut pe Fratele Brown să meargă cu mine pe stradă, seară de seară, să încerce să mă adum în jurul meu însuşi. Eu stăteam acolo, ca un copilaş, lovind apa, văzând viziuni, ştiţi. Şi eu doar stăteam acolo până când Fratele Brown...

94. Îmi amintesc într-o seară, eu niciodată nu o voi uita, sus în San Jose sau undeva. El a venit să mă trezească, eu nu am dormit de câteva zile şi nu

14

ştiam că am vorbit cu omul, dar a zis că eu i-am spus lui. A început să plângă, zicea, “Eu merg acasă.” Vedeţi?

“Păi,” el a zis, “tu nu poţi merge acasă.” Există o adunare care continuă acolo jos.

Am zis, “Ei bine, eu voi fi gata în câteva minute să merg acasă. Vedeţi, doar dincolo, să-mi ies din fire, aproape. Vedeţi, atunci eram un băiat.

97. Ca şi cum învăţaţi să înnotaţi, voi ştiţi, să loviţi apa şi să treceţi bazinul, şi “huhhh, huhhh, huhhh, eu am făcut-o!” Acum, după ce aţi învăţat să înnotaţi, lovirea este mai graţioasă, şi ea nu te va “epuiza” aşa de mult. Vedeţi, aceea este, voi învăţaţi cum să o faceţi; şi tăiaţi orice colţ şi o faceţi mai bună, şi aceea este mult mai uşoară. Vedeţi?

Un băieţel care nu a umblat niciodată, va încerca să umble jos pe acest interval aici, el va cădea de multe ori şi va fi “epuizat” înainte de a ajunge acolo. Dar oricine care ştie cum să umble, un atlet, el ar merge drept în jos pe acel interval şi nici să observe că o face. Ei bine, el avea aceasta de la început, aceea este ce este el acum.

99. Ei bine, aceea este acelaş lucru cu predicarea vindecării Divine sau orice altceva. Aşa cum mergeţi înainte, voi începeţi să învăţaţi. Dacă nu învăţaţi, acolo este ceva greşit. Vedeţi? Voi trebuie să învăţaţi, şi voi trebuie să învăţaţi cum să-l acceptaţi pe Dumnezeu şi ce înseamnă de fapt.

Noi permitem aceasta, câteodată noi spunem, „Ei bine, acest tip nu are destulă credinţă; acest tip nu a făcut aceasta şi aceea. Acolo este un motiv pentru aceea; acolo este un motiv. Câteodată este un păcat nemărturisit. Tu poţi să torni un bidon de ulei pe o persoană, şi să strigi până când tu răguşeşti; aceea nu va muta acel diavol. Nu domnule. Tu trebuie să mărturiseşti aceea. Aceea este ceea ce face discernământul, spune, „Du-te şi îndreaptă aceea, scoate aceea afară”

Dar se face atât de încet aceea. Vedeţi voi? Şi atunci--atunci, restul din ei (ceilalţi) se impacientează, şi ei spun, „Oh, pentru mine nu va ajunge să se roage.” Dar noi dorim să găsim o cale acum, care--ceea ce se întâmplă, baza reală a vindecării Divine.

102. Acum, un dar, doar cum am zis seara trecută, “Un dar este minunat, dar voi nu vă puteţi baza destinaţia voastră Eternă pe daruri.” Voi nu puteţi majora un lucru minor, şi un--un dar este unul minor. Şi Satan poate imita

15

orice dar ce-l are Dumnezeu, el poate face ceva chiar exact ca el, (Vedeţi?), exact. De aceea, noi trebuie să veghem la aceasta.

Aşa cum mă exprim uneori despre strigare; eu am văzut demoni strigând, Vedeţi.? Vorbind în limbi, eu am văzut demoni vorbind în limbi. Sigur, el imită Aceea. Aceea nu este originală, dar O imită, Vedeţi voi?, o face să arate ca şi cum ar fi reală. Şi oamenii uneori, care nu cunosc deosebirea, declară aceasta de a fi “reală” când ea nu este reală.

Şi acelaşi lucru fac ei cu vindecarea Divină. Ei se gândesc, “Ei bine, este un hocus-pocus, sau ceva în acel fel.” Aceea nu este. Ea este originală, credintă neadulterată în ceea ce a spus Dumnezeu de a fi Adevărul. Şi aceea ancorează! Şi când ancorează, nimic nu o va mişca. Ea va sta acolo. Şi de aceea, tăind aceste colţuri,...

105. Acum, “credinţa” este o “descoperire de la Dumnezeu.” Acum, “credinţa” este o “descoperire.” Acolo vreau să stau, acolo doar un moment. Ea este o descoperire. El v-a descoperit-o prin harul Lui. Nu este nimic ce aţi făcut. Voi nu vă zidiţi înşivă în credinţă, ea vă este dată prin harul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu v-o descoperă, de aceea credinţa este o descoperire. Şi întrega Biserica a lui Dumnezeu este zidită pe descoperire!

106. Un slujitor Baptist mi-a spus, nu de mult timp, el a zis, “Eu doar nu pot accepta descoperire.”

Am zis, “Atunci tu nu poţi accepta Biblia. Tu nu-L poţi accepta pe Christos, că El este Descoperirea lui Dumnezeu. El este Dumnezeu descoperit în carne.” De aceea, toată Biserica este zidită pe descoperire Divină.

Jesus a zis către (cred că acela a fost Petru)...zicea, El a zis, “Cine zic oamenii că sunt Eu Fiul Omului?”

El vorbea cu ucenicii Lui. “Şi unii au zis că Tu eşti Ilie, şi Moise, sau Unul dintre profeţi, şi Ieremia. ”

El a zis, “Dar voi, cine ziceţi?”El a zis, “Tu eşti Christosul, Fiul viului Dumnezeu.

112. Acum biserica Romano Catolică zice că El vorbea lui Petru, “Pe această piatră voi zidi Biserica mea”

Protestanţii zic, “El O zideşte pe El însuşi.”Acum, ei ar putea fi corecţi. Dar, pentru mine, amândoi sunt greşiţi.

Aceea a fost zidită pe descoperirea spirituală despre Cine era El. “Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit aceasta, Petru. Ci Tatăl Meu care este în

16

Ceruri, ţi-a descoperit-o. Şi pe această piatră, (descoperirea despre cine era El. Pe această descoperire: El este Cuvântul, şi întregul)... Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu pot birui împotriva ei.” Aceea arăta că porţile iadului vor fi împotriva Ei.

115. Abel, prin credinţă, descoperire (nu era Biblie scrisă în zilele acelea)... dar Abel, prin credinţă, a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât cea a lui Cain. Despre care Dumnezeu a mărturisit, “El era neprihănit.” Cum? Prin credinţă. Cum? Prin descoperire! Prin descoperire, Abel a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai excelentă, că i-a fost descoperit că nu erau fructele de pe câmp, acela era sângele.

De aceea unii oameni pot să O creadă, unii nu o pot crede, unii încearcă se fac că O cred.

117. Într-o adunare de oameni, unde o linie de rugăciune trece prin adunare, veţi găsi unii... şi ei erau toţi oameni buni, vom zice noi. Există unii care încearcă tare să O creadă, încercând să lucreze înşişi în Aceea. Unii doar nu pot să o facă de fapt. Şi alţii, este doar prin har, ea doar le este dată lor. Acum, acolo este diferenţa. Vedeţi? Aceea o face. Aceea este adevărata descoperire, căci credinţa, este o descoperire de la Dumnezeu. Ea trebuie să fie descoperită mai întâi.

118. Jesus clar a exprimat aceasta când El a zis, “Nimeni nu poate veni la Mine numai dacă-l atrage Tatăl Meu întâi, sau Mă descopere lui întâi.” Voi ar trebui să citiţi aceea. Ea este în Sf. Iacov--sau Sf. Ioan 6:44 şi la 46. Ei nu au ştiut Cine era El. Ei au gândit că El era doar un om obişnuit. Ei s-au gândit că El era doar trebuia să fie, aşa cum fac oamenii şi astăzi, ceva profet. El era Profetul, El era un om obişnuit, dar acolo era mai mult decât aceea.

119. Chiar aşa cum am vorbit seara trecută... Când primiţi cartea, voi veţi vedea poate o mică confuzie acolo despre ce am zis eu, “Cele două cărţi ale Vieţii.” Este aceeaşi Carte, dar una dintre ele era naşterea voastră naturală, cealaltă este naşterea voastră spirituală. Una conduce la cealaltă, ca şi un pai de grâu. Oricând voi vorbiţi cu mine, voi vorbţi cu mine ca şi cu o persoană vie. Dar acolo există o parte din mine, aici este persoana aceea, care trebuie să piară. Aceea este Cartea din care iese numele. Dar cei Eterni, cei Predestinaţi, cei Aleşi, numele niciodată nu pot ieşi de acolo pentru că acela a fost întotdeauna în Ea. El niciodată nu poate fi scos. Voi

17

veţi observa aceasta în carte, deci în felul acesta, noi rezolvăm confuzia voastră. Voi veţi aflaaceea în acel fel. Pentru că eu cred, Fratele Vayle, care a pus gramatica corectă la aceea, mi-a amintit de aceea astăzi. Eu am zis, “Este corect.”

120. Baptiştii cred că există două cărţi separate. Şi într-o parte sunt două cărţi separate, şi în alt fel nu sunt două cărţi separate. Eu sunt doi oameni separaţi...Eu sunt trup şi suflet, trei oameni separaţi, dar sunt...numai unul mă face ca o fiinţă.

Există numai o Carte a Vieţii reală. Ca şi cum acolo a existat un germen de--de grâu care vine sus prin tulpină, şi a mers prin spic, şi iese prin pleavă, şi intră în bob; peste tot drumul acolo… Voi ziceţi, “Acum, acela-i grâu care zace acolo.” Acela nu-i grâul, aceea nu este tulpină, dar împreună el este grâul. Vedeţi, este grâu pentru că este o singură tulpină, dar grâul este acela despre care voi vorbiţi, şi bobul este la capătul ei. Celelalte erau purtătoarele, ele trebuie să piară. Şi acela este un--un loc care sună ca şi cum voi aveţi numele scos afară din Cartea Vieţii Mielului, şi celălalt loc voi nu puteţi să o faceţi. Astfel, aceea este unde este. Este totul în acea mare descoperire de acolo, care a fost făcută cunoscută în timpul celor Şapte Peceţi. De ce--este că unii oameni nu pot să O creadă.

122. Jesus a spus că “Nimeni nu poate veni la Mine numai dacă-l atrage Tatăl Meu întâi. Şi toţi acei pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni la Mine.” Nimeni nu poate înţelege Cine este El, sau cum este Aceea, numai dacă vă este descoperită prin descoperirea lui Dumnezeu. Şi apoi credinţa în aceea, voi acţionaţi conform cu ea. Vedeţi? Aici noi vedem clar că Dumnezeu este descoperit în Jesus, şi numai aceia care au fost rânduiţi mai înainte să o vadă, o vor vedea. Fiţi siguri să citiţi această Scriptură, eu am omis-o atunci, că era Sf. Ioan 6:44 la 46. Am omis-o că am gândit poate vom avea... poate nu suficient timp să trec prin ea, pentru că ceasul acela de acolo sus continuă să se mişte mai departe.

Şi astfel noi... Voi observaţi, “Nimeni, nimeni nu poate veni numai dacă-l atrage Tatăl întâi. Şi toţi aceia pe care Tatăl Mi i-a dat, ei vor veni.” Ei O vor recunoaşte. Nici un alt om nu o poate face, nici o altă persoană, nu contează cât sunt de buni, cine sunteţi, Aceea trebuie să vă fie descoperită. Atunci voi vedeţi cine este Jesus Christos.

124. Acum, aici, planul predestinat este în vedere deschisă. Doar chiar ca cealaltă sămânţă, Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă şi trebuie să aibe

18

terenul pregătit mai dinainte. Dacă aţi semănat sămânţa, doar aţi aruncat-o acolo pe teren, aceea nu ar face bine, păsările ar lua-o. Dacă o aruncaţi între pălămizi şi spini, ea se va sufoca (înăbuşi) foarte repede. Pilda lui Jesus a spus aşa. Deci, terenul (pământul) trebuie să fie pregătit mai întâi. Astfel, Dumnezeu, în harul Lui suveran, pregăteşte inima mai întâi. El v-a pregătit pe voi mai înainte de întemeierea lumii, să-L primiţi în această epocă. El v-a cunoscut prin cunoştinţa Lui mai dinainte, şi va rânduit la Viaţă Eternă. El v-a cunoscut, de aceea v-a pregătit.

125. Acela-i motivul că voi aţi ieşit nesiguri (bălăbănind) afară din acele lucruri, şi aţi intrat nesiguri în ceea ce sânteţi acum. Dumnezeu era Cel care vă conducea la locul în care El l-a rânduit pentru voi să fiţi. El... Sau dacă—dacă acest teren (pământ) nu este pregătit mai dinainte, aceea nu poate creşte. Acela-i motivul că sămânţa credinţei, când voi predicaţi credinţa, aţi văzut discernământul Domnului, şi vedeţi ce se întâmplă, şi toate darurile Bibliei lucrând; oamenii lucrează zicând, “Oh, aleluia, eu O cred.” Şi vin sus, şi se află înşişi dezamîgiţi. Vedeţi, terenul trebuie să fie rânduit mai dinainte. Şi voi ştiţi când aceea îl atinge.

126. Ca vulturaşul meu, seara trecută. El ştia când a auzit strigătul acela a acelei mame vultur, “este o mare diferenţă între aceea şi cloncănitul de găină.” Vedeţi, pentru că el era un vultur din ou. Nu... El nu era făcut un vultur chiar atunci, el a fost un vultur întotdeauna. Şi un Creştin a fost întotdeauna. Acela-i motivul divorţului, când divorţaţi, că voi aţi fost înşelaţi (prinşi în aceea), (Vedeţi?), prin primul vostru părinte, Adam şi Eva. Voi aţi devenit un păcătos prin natură. Voi nu aţi vrut să fiţi, dar acum aţi auzit Evanghelia, şi credinţa vine prin auzire, descoperirea vine prin auzire. Există un mic Ceva în interiorul vostru.

Un alt bărbat care stă chiar alături de voi, zice, “Ah, eu nu cred în astfel de chestii. Fără sens. Eu nu cred în aceea. Nu este nimic de ea!”

128. Aşa cum au făcut în Ziua Cincizecimii, ei au râs şi au zis, “Aceşti oameni sunt plini de vin nou.” Ei ştiau că era... Acela era un lucru mare că la aceia s-a întâmplat aşa. De ce? Era Dumnezeu descoperindu-Se Însuşi către fiecare individual. În timp ce alţii au râs, aceştia s-au bucurat. Aceea era o descoperire individuală, care este credinţă; credinţa este aceea ce este revelată. Dacă aceea nu era credinţă, atunci ea nici nu ar fi fost acolo. Aceea era credinţa.

19

129. Doar seminţele trebuie să aibe pâmântul pregătit mai întâi. “De aceea, pe toţi pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a predestinat. Pe toţi care I-a chemat... Pe toţi pe care I-a cunoscut mai dinainte, El i-a predestinat.” Dacă vreţi să citiţi aceea, Romani 8: 28-34, şi de asemenea Efeseni 1:1-5. Vedeţi, pe toţi pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat. Şi pe toţi pe care El i-a chemat, El i-a îndreptăţit. Şi pe toţi care i-a îndreptăţit, El i-a glorificat deja. Nu există nimic afară din ordine. Noi gândim că există, dar priviţi în Scripturi. Aceea doar atinge exact calea cum a zis Cuvântul lui Dumnezeu că o va face. Noi vedem că Mesajul este respins, astăzi. Nu-i aşa chiar ce a zis Scriptura că vor face ei? Sigur, toate aceste lucruri sunt rânduite de Dumnezeu.130. Oh, Aceea ar trebui să vă facă să umblaţi fericiţi. Acela este necazul cu noi astăzi, aşa de multă diferenţă faţă de Creştinii din trecut. Când descoperirea reală, adevărată a lui Jesus Christos fiind Emanuel locuind în inimile oamenilor acelora, ei erau oameni duri. Dar astăzi noi ne-am şablonat după culte, cu “Oh, îţi spun, ei nu au Descoperirea. Voi veniţi aici (la noi)” Voi depindeţi de descoperirea lor. Dacă descoperirea lor nu este conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci este greşită; a mea sau a oricui, acolo este unde vine demonstrarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune care este corectă şi care este greşită!

131. Orice sămânţă trebuie să-şi aibe terenul, desigur. “De aceea, pe toţi acei pe care El i-a cunoscut mai dinainte...” Vedeţi, El deja ştia ce urma să se întâmple. Observaţi, Jesus a zis din nou, despre Sămânţă, “Unele au căzut pe stâncă, altele în teren amestecat.” Vedeţi, pe unde există spini, scăieţi, şi orice altceva, Aceea nu ar putea creşte. Şi altele în pământ bun, pământ bun, sol bun, care a fost deja pregătit, deja pregătit.

132. Tot la fel ca omul de afară de aici, el este ca un pui, el priveşte pe acolo, încercând să afle. El atinge în aceasta, şi atinge în aceea, dar după un timp acolo vine un Strigăt deodată din Cer. El Îl recunoaşte foarte repede, “Acela-i Cuvântul lui Dumnezeu!” Vedeţi, el Îl cunoaşte că există ceva în inima lui care i-a spus, i-a descoperit despre Acela.

133. Observaţi, profetul Isaia a zis, “O fecioară va rămânea însărcinată.” Ce zicală ciudată. Cum un--un bărbat în mintea lui corectă poate spune aceea? Nciodată nu a zămislit o fecioară. “O fecioară va zămisli!” Acum, el nu s-a îngrijorat să O spună. Cum o va face ea? Aceea nu era treaba lui!

20

El… doar să spună ce a spus Dumnezeu că El va face. Dumnezeu i-a descoperit-o, i-a arătat viziunea; i-a descoperit-o, şi aceea era corectă.

134. Chiar acelaşi Dumnezeu care mi-a spus că bebeluşul acela va fi născut printr-un bărbat care nu putea avea un… copil sau să aibe o fetiţă. La fel ca şi altele şi lucruri, cum sună de ciudat când doctorul zice, că aceea nu poate să se întâmple!

Dar când Dumnezeu zice, că aceea se va întâmpla, aceea depinde de ce fel de cuvânt cade înăuntru. Amintiţi-vă, profetul s-a ridicat acolo sus şi Cuvântul Lui a ieşit înainte.

136. Aşa ca Dumnezeu în Geneza 1, El a zis, “Să fie lumină. Să fie aceasta. Să fie aceea.” A creat Omul în chipul Lui Propriu, în chipul lui Dumnezeu i-a creat El, parte bărbătească şi parte femeiască, şi acolo nu era nimic încă pe pământ. Apoi, noi aflăm în Geneza 2, aici, El a făcut omul în chipul Lui Propriu. Nu era om să lucreze pământul, după restul creaţiei. Ce era aceea? Acelea sunt Cuvintele Lui, El Îl vorbea. Şi când El a vorbit, El a zis, “Să fie lumină.” Poate nu a fost lumină după aceea timp de opt sute de ani, poate nu a fost nici o lumină, dar El a zis-O! Şi din moment ce El a zis-O, “Să fie un palmier. Să fie un stejar. Să fie aceasta,” acele seminţe se formau jos sub apa aceea. Aceea este corect. Şi la vremea lor, în timp, la timpul lor, acelea au rodit! Aceea nu poate greşi, acela-i Cuvântul lui Dumnezeu. Acela doar nu poate greşi, acela a fost exprimat.

137. Acum, într-o zi, Dumnezeu a vorbit cu omul, faţă în faţă. Dar în timpul lui Moise, când focul cădea, ei au zis, “Dumnezeu să... Moise să vorbească; nu Dumnezeu, noi am putea pieri.”

De aceea, El a zis, “Eu nu le voi mai vorbi în acel fel. Le voi ridica un profet.” Acela-i felul sistemului lui Dumnezeu cum a fost întotdeauna.

Acum, iată aici s-a ridicat un profet; acum, el este sub inspiraţie; el nu se gândea la intelectul lui, “Acum, aşteptaţi un minut. Dacă aş spune aceea, ei bine, ştiţi, oamenii vor gândi că sunt nebun.” Vedeţi acela-i intelectul lui; acolo el ascultă de Satan, tot aşa cum a ascultat Eva.

140. Şi atât timp cât doctorul spune că voi nu puteţi trăi, tu nu te poţi face bine, tu nu poţi face aceasta sau aceea… Atâta timp cât voi ascultaţi la aceea, acea Sămânţă nu va cădea niciodată în acel fel de pământ şi nu va face nici un bine. Ea nu poate. Dar când ceva taie toată aceea la o parte, şi

21

Ea cade în acel pământ pregătit, acolo nu există nimic ce poate să O scoată afară.

Acum, nu contează cât de mult durează, aceea se va întâmpla. Acum, El a zis, “O fecioară va zămisli.” Ştiţi voi că aceea era cu opt sute de ani înainte de a se întâmpla? Dumnezeu a cunoscut mai dinainte femeia, cine va fi ea, care era numele ei, în ce va cădea Sămânţa aceea. Credeţi voi aceea? Sigur, El a ştiut! Şi dintr-un pântece literar va ieşi acest mare miracol. Dumnezeu ştia despre acela, El doar l-a descoperit profetului Său care a fost credincios şi a vorbit Cuvântul. Fără să se gândească măcar la ceea ce este Acela, el doar L-a zis. El nu a încercat să raţioneze referitor la Acela.

142. Dacă încerci să raţionezi... Cum era dacă aces om, această femeie, sau acest bărbat care stă aici, sau cineva ar încerca să raţioneze, “Şi eu am fost olog toţi anii acesţia. Doctorul zice, “Nu este nici o şansă posibilă’”? Ei bine, acolo nu ar putea fi din câte ştia el şi acela era adevărul.

Dar dacă cineva poate să taie acele buruieni, dacă Dumnezeu prin harul Lui; nu predicatorul, nimeni altul, ci Dumnezeu poate să pună în inima voastră o descoperire care va trage, “Tu vei fi bine!” Acolo nu va fi nimic ce te va ţine să stai acolo. Nimic nu te poate ţine acolo, tu vei fi bine! Dar până când aceea se întâmplă, tu vei sta chiar acolo unde doctorul zice că sunteţi stabiliţi; până când aceea se întâmplă. Aceea trebuie să vă fie descoperită. Acela-i harul lui Dumnezeu care o descopere.

144. Acum, observaţi, Dumnezeu cunoştea femeia la care ar urma să vină El. Observaţi Isaia, acolo nu era nici o întrebare. Isaia nu a zis, “Aşteaptă un minut, Doamne! Aşteaptă--aşteaptă doar un minut! Ce mi-ai spus? O fecioară va zămisli? Oh! acum, acum aşteaptă, Tată, acolo--acolo--acolo niciodată nu a fost un astfel de lucru ca acela făcut.”

El nu a ezitat, el doar a zis, “O fecioară va zămisli!” Corect.

146. Observaţi Maria: “Acum, Doamne, aşteaptă un minut. Tu ştii că eu--eu nu am cunoscut bărbat. Aceasta este imposibilă! Nimic ca aceasta nu s-a întâmplat cândva! Ohhh, oh, nu, nimic ca aceasta nu s-a întâmplat vreodată. Cum voi avea eu acest bebeluş? Eu nu cunosc nici un bărbat, astfel aceea nu se poate întâmpla! Uh, Îngerule, tu doar ai greşit. Eu am avut o iluzie optică. Ştiţi, biserica mea zice, “Aceste zile au trecut.’” Nu! Aceea nu ar fi căzut într-un astfel de loc ca acela. Maria nu a pus nici o întrebare.

22

Ea a zis, “Cum poate aceea să fie? Eu nu cunosc bărbat.”El a zis, “Duhul Sfânt te va preaumbri. Aceea este cum se va

întâmpla.”Ea a zis, “Iată, roaba Domnului!” Nu a fost întrebare.

150. Vedeţi, Isaia, când Dumnezeu a produs (manifestat) Cuvântul prin gând (descoperire) în inima lui Isaia, Acela a căzut în pământ corect, acela era un profet. Profetului acela nu-i păsa de înţelepciunea vreunui om. Lui nu-i păsa de persoană sau cineva. El era canalul dedicat al lui Dumnezeu, şi Dumnezeu vorbea şi el vorbea. Aceea era tot. Indiferent dacă acea rănea, dacă aceea nu rănea; dacă suna ca o nebunie, dacă nu suna ca o nebunie; nu conta pentru el. Acela era Dumnezeu, nu omul.

151. Şi când acel Cuvânt ieşea înainte, acum El devine o Sămânţă, El trebuie să cadă undeva. Dacă Dumnezeu a zis Aceea, acolo trebuie să fie destinat un pântece pentru El în care să cadă. Chiar aşa cum a zis El, “Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Dacă spuneţi acestui munte, ‘Mută-te,’ şi nu vă îndoiţi în inima voastră, voi puteţi avea ceea ce aţi zis.” Vedeţi, acolo trebuie să fie undeva aceea este corectă!

Observaţi. Acum, noi aflăm că Isaia aici L-a vorbit.

153. Fecioara Maria, imediat ce...Terenurile au fost deja arate. Ea era o fecioară. Ea nu a alergat în jur. Terenurile au fost deja pregătite, sau predestinate prin cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu.

Chiar a zis, “Ea era o fecioară.” Chiar atunci Dumnezeu a ştiut care era numele ei. Numele ei era în Cartea Vieţii în Cer.

Apoi, acela a fost dovedit. Bărbaţii --atunci bărbatul a văzut exprmarea Aceluia prin lucrare, când aceea a fost deja făcută (împlinită). Acum, noi privim înapoi şi zicem, “Sigur, Aceea a fost făcută,” pentru că noi vedem lucrările ce au fost făcute.

156. Faptele lui Noe au exprimat omului, care era credinţa lui în promisiunea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu l-a întâlnit pe Noe, şi El a zis, “Noe, va ploua. Eu voi distruge tot pământul cu apă.” Acum, niciodată nu a plouat, aceea era imposibilitatea. Ei bine, acum, Noe a... A zis, “Pregăteşte o arcă de dimensiunile care ţi le voi spune.” Şi el fiind un tâmplar, şi el a plecat să lucreze şi a început să-şi ia toporul, şi orice lucru să taie scândurile, şi să le fixeze acolo sus cu lemn de gofer, şi pune smoala

23

în el chiar aşa cum El a zis. Şi vă imaginaţi voi ce au gândit oamenii despre omul acela?

Ei au zis, “Omul acela este de fapt nebun, că el zice, ‘Se va aduce apă din cer’, şi acolo sus nu este apă.” Dar, vedeţi, Noe nu s-a gândit la aceea. Faptele lui exprimau pentru oameni care era credinţa lui şi ce a zis Dumnezeu că se va întâmpla.

Acela-i motivul că adevăratul Creştin se separă de orice lucru în afară de Cuvântul lui Dumnezeu, nu contează ce gândesc oamenii, ce spune oricine altcineva. El este despărţit pentru că... El nu numai că o spune; dacă este aşa, nu va trece mult până când faptele lui vor fi făcute cunoscute. El va cădea înapoi şi va aluneca în acest fel, şi se va ataşa de aceasta, aceasta, va începe... El--el va arăta ceea ce este. Dar dacă el este un original, dacă Cuvântul lui Dumnezeu s-a aşezat în el, atunci Acela va aduce roadă după soiul Lui, veţi vedea omul acela pregătindu-se pentru ora aceea mare. Vedeţi, acela-i felul cum a făcut Noe.

159. Moise, cu un băţ în mână, a venit să ia poporul de la Faraon. Acum, vă puteţi imagina... Moise, Biblia a zis că el era învăţat în toată înţelepciunea Egiptenilor. El era deştept, el putea învăţa lucrurile lor intelectuale. El a fost învăţat toată înţelepciunea lor. El nu avea nevoie să se ţină de învăţătura lui. Acum, vă gândiţi la un om de acolo din pustie, cu toată acea educaţie a lui, şi apoi Dumnezeu arătându-i-se şi a zis, “Moise, ia acest băţ în mâna ta şi mergi jos acolo în Egipt, şi adu copiii mei afară cu acest baston care îl ai în mâna ta. Doar bate întreaga lucrarea cu acest baston.”

Acum, cum ar fi fost dacă Moise ar fi zis, “Aici, doar un moment, m-am gândit că vorbesc cu o fiinţă inteligentă, acest mare ‘EU SUNT’ care spui că eşti. Acum, cum se poate să iau eu acest beţişor noduros pe care-l am în mână, şi să biruiesc o armată de un milion de oameni, înarmaţi cu suliţe, luptători? Şi eu nu sunt un luptător, eu sunt un cioban. Cum aş putea eu vreodată să o fac?”

Acolo nu era întrebare. De ce? De ce? Terenul din inima lui, el era o persoană predestinată. “Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă.” Dumnezeu i-a spus lui Abraham că El va face aceea, şi acolo era terenul pregătit.

162. Şi Moise şi-a luat băţul şi a plecat jos acolo şi a scos naţiunea aceea afară dintr-o naţiune. Când el a venit cu un băţ în mână, şi i-a spus lui Faraon, “Lasă-i să plece”… Faraon a văzut în Moise faptele, că el avea

24

credinţă în ceea ce urma să facă, sau încerca să facă. El avea credinţă în promisiunea lui Dumnezeul care a făcut promisiunea, el a mers jos să-i biruiască. Nici un alt bărbat nu ar fi făcut-o, şi nici un alt bărbat nu ar fi putut-o face, el era rânduit să o facă. Dumnezeu, înainte de vreme, i-a spus lui Abraham că aceea este chiar ce se va întâmpla. Şi când s-a apropiat timpul promisiunii, aici a venit un băieţel născut, un copil frumos. Şi părinţii, Amram şi Iochebed, lor nu le era teamă de porunca regelui. Vedeţi, acolo era ceva, terenurile erau deja pregătite.

O Dumnezeule, eu sper că vorbesc la pământ pregătit, în seara aceasta, în care Sămânţa poate cădea în locul corect, şi va fi ceva-... Dacă nu este, aceea nu se va întâmpla.

Acela este acelaşi lucru. Ei bine, spuneţi voi, “Frate Branham, aceea într-un fel o ia de la noi. Dacă o face, ea o ia de la Creştinism, de asemenea. Vedeţi, voi puteţi imita orice lucru. Dar dacă... dacă într-adevăr cade înăuntru, Cuvântul lui Dumnezeu cade în pământ bun, va rodi după felul lui. El trebuie să rodească, pentru că El este o Sămânţă.

165. Noe... Moise, faptele lui, au exprimat credinţa în promisiunea lui Dumnezeu că el a crezut. Faraon, omul, putea să vadă ce era… Nu... el nu putea vedea cum o va face Moise, dar el ştia că Moise a crezut lucrul despre care vorbea sau el nu ar fi stat în palat acolo cu băţul acela în mână. Zicea, “Prin acest băţ, eu îi voi scoate de la tine.” Un om bătrân, de optzeci de ani, nu un atlet; bătrân, cu umerii aplecaţi, şi perciuni atârnând pe a lui... probabil până la brâu; şi cu păr cărunt, dacă mai avea ceva. Şi acolo cu băţul acela în mâna lui, zicea, “Eu îi voi scoate, lasă poporul să plece, AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Şi dacă nu o faci, Dumnezeu te va judeca.” Amin! De ce? Aceea este... Vedeţi, ea... I-a fost lui teamă? Păi, numai o suliţă, orice altceva putea să o sfârşească. El era neînfricat! El ştia exact unde stătea el; zicea, “Dumnezeu te va lovi, Faraon.” Da, domnule.

Pentru că Dumnezeu i-a spus. “Voi veţi veni pe acest munte din nou,” şi el ştia că va merge acolo. Aleluia! Noi ştim unde mergem, deasemenea, la capătul acestei călătorii. Dumnezeu a promis-o! Există o Ţară dincolo de râu. Fiţi fără teamă în mărturisirea voastră. Amin. Dacă aceea vă este descoperită, voi sunteţi fără teamă. Vouă nu vă pasă dacă toată lumea... ce spun ei; voi sunteţi fără teamă. Când vă este descoperită, “Acesta este adevărul venind de la Dumnezeu,” atunci voi puteţi fi neînfricaţi. Dacă nu, voi nu puteţi fi.

25

168. David cu o praştie de cioban, a arătat (exprimat) la toată oastea lui Israel, credinţa care a avut-o el în Dumnezeul lor. Acum, acolo era Goliat de cealaltă parte, şi el s-a ridicat acolo şi s-a lăudat: de multe ori mai mare decât David; el avea degetele lungi de patrusprezece ţoli. Şi el era un mamut, un ins mare, imens, un uriaş Filistean. Şi observaţi voi, David, cel mic, el era chiar prea mic să fie în armată, prea mult ca un mic, ei nu-l puteau folosi. Astfel, fraţii lui erau acolo afară în armată. Şi apoi, Goliat îşi aducea (producea) laudele lui.

Dar David, acum amintiţi-vă, Aceea i-a fost descoperită lui David. El s-a gândit, “Aici sunt armatele Dumnezeului celui viu, stând în ţara lor, şi acolo este un Filistean netăiat împrejur lăudându-se.” Ei bine numiţi-l “cancer” în seara aceasta, noi îl vom numi “paralitic.”

Păi, David nu era felul să se potrivească cu el, cu nici un fel de armă; el nu se potrivea. Umerii omului acela era probabil zece, doisprezece picioare de-a latul; el era probabil de patrusprezece, cinsprezece picioare înălţime stând în picioare, o suluţă ca un fus, probabil de douăzeci de picioare lungime, cu o lamă pe ea de probabil patru picioare de-a lungul.

171. Şi un David mic stând acolo cu o bucăţică mică de piele, piele de capră sau de oaie, cu două bucăţi de curea legate de ea. Dar lui i-a fost descoperit. Descoperirea l-a atins. Amin! El a zis, “Dumnezeu care m-a scos din labele ursului, care m-a scos din labele leului, cu atât mai mult îl va da El pe acest Filistean netăiat împrejur în mâna mea!”

Fraţii lui, cu mult mai în stare să o facă. Saul, cu capul şi umerii deasupra armatei lui. Dar, vedeţi voi, aceea nu le-a fost descoperită lor. Amin. Acolo este aceea: ei au crezut că aceea poate fi făcută, ei au crezut că Dumnezeu putea să o facă, dar aceea nu le-a fost descoperită lor; dar i-a fost descoperită lui David. Deci, acolo este diferenţa, chiar acolo. Dacă aceea vă este absolut descoperit că Dumnezeu te va vindeca, tu vei--tu o vei primi. [Loc gol pe bandă--Ed.] Tu o vei avea. Nu contează ce este rău cu tine, cât de ciudat, poate să fie mai rău decât David şi Goliat. Dar dacă aceea vă este descoperită...

173. Şi observaţi, când aceea este descoperită, David a devenit neînfricat. El a zis, “Astăzi îţi voi tăia capul!” Amin. Acela-I Dumnezeul nostru, prin har, în momentul acela crucial când decizia a trebuit să fie făcută, acelaşi Dumnezeu care a produs harul în ziua aceea, şi a lăsat să cadă acea sămânţă a credinţei în acel băiat cu o arătare cocoşată, văzând în inima lui; că acelaşi Dumnezeu, în momentul acesta crucial, putea să ia

26

femeia aceea din cărucior, bărbatul acela de acolo care a venit la…?... problemă de inimă. Când bobuleţul acela de credinţă vă este descoperit… Şi mie nu-mi pasă cât durează…

174. Acum observaţi uriaşul, de partea cealaltă, nu credea aceea; nici cancerul nu va crede. El a râs, el a zis, “Eu sunt câine? Voi aţi trimis un copil să se lupte cu mine?” Zicea, “Eu te voi ridica, în vârful suliţei mele, şi voi lăsa păsările să-ţi mănânce carnea.” Păi, el avea toată--totul, orice lucru de partea lui.

Dar, vedeţi, aceea nu l-a mişcat pe David de loc. De ce? Aceea i-a fost descoperită. El avea credinţă în ceea ce făcea. El ştia că o va face. Şi el a făcut-o, este pentru că aceea i-a fost descoperită şi el ştia unde stă.

Şi dacă Dumnezeu doar a vorbit aceea, drept jos în inima voastră în seara aceasta, a zis, “Tu nu vei zace în patul acela. Tu nu vei mai sta în scaunul acela. Tu vei fi sănătos,” acolo nu va fi nimic să-ţi schimbe mintea în aceea.

Dar până când aceea s-a întâmplat, orice predicator din lume ar putea să se roage,... Eu nu o spun că aceea nu vă va ajuta; aceea ar face-o, aceea vă va încuraja. Dar până când acea credinţă... Vedeţi, puterea de vindecare este în voi. Ea nu vine de la predicator. Ea vine la voi prin descoperire, prin credinţă. “Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu,” zice Domnul. “Duhul Meu, prin har, vă descopere aceasta vouă.” Şi acolo nu este nimic ce o poate lua la o parte: prin credinţă, descoperire!

178. Apoi, David să dovedească lucrările lui,... Acum, unii dintre ei au zis, “Ştiu că tu eşti neascultător.” Fratele lui a zis, “Tu ai urcat aici să vezi lupta. Acum, fugi înapoi acolo unde erau oile acelea.”

El a zis, “Lăsaţi-mă să vorbesc cu Saul, generalul.” Vedeţi voi?Şi Saul a zis, “Acum, fiule, eu admir curajul tău, dar, tu vezi, tu nu

eşti nimic altceva decât un tânăr. Şi el este un luptător din tinereţea lui, tu nu eşti potrivit pentru el.”

El a zis, “Eu păstoream turma tatălui meu....” El putea să se bizuiască pe ceva. Amin. O frate! Şi Dumnezeu care ţi-a salvat sufletul, nu poate El să-ţi vindece trupul? Este doar acelaşi, care ţi-e descoperit, El este Vindecătorul tău aşa cum El a fost Salvatorul tău. Vedeţi? Dar aceea trebuie să vă fie descoperită întâi, aceea este diferenţa. El avea ceva pe ce să-şi bazeze credinţa.

A zis,”Acum, aceasta nu s-a întâmplat niciodată mai înainte.”

27

Dar a zis, “Acelaşi Dumnezeu care m-a scăpat de labele leului, mă va scăpa de acel Filistean netăiat împrejur.”

“Cum o ştii tu David?”“Eu o cred.”“De ce?”“Ea mi-a fost descoperită.” Şi el a zis,...El ştia despre ce vorbea, pentru că atunci când uriaşul a zis, “Eu te

voi da hrană păsărilor”; el a zis “Eu îţi voi tăia capul.” Acolo este diferenţa. Vedeţi? Şi el a făcut-o!

185. Samson, fiind prins afară într-o zi (fără gardă) într-o câmpie, şi aici au venit o mie de Filisteni peste el. Şi el a privit jos pe pământ, şi acolo era locul unde a murit un măgar, şi el a luat falca veche, osul de falcă, cât de uscat putea fi, şi a luat-o după Filistenii aceia, bătându-i în cap cu această falcă uscată de măgar, şi din câte ştiu, nici un dinte nu a căzut din ea. Şi coifurile Filistenilor acelora erau probabil de un ţol grosime (că ei se luptau în zilele acelea cu ciomege de război), ca să protejeze omul de loviturile în cap. Dar el a luat falca de la măgarul acela şi a bătut o mie de Filisteni, şi falca nu s-a rupt. El doar a continuat să-i bată, în felul acela, aşa cum ei veneau sus. Restul dintre ei au fugit în stânci, (Vedeţi?), ei plecau de la el. De ce? El a crezut-o!

Uneori, …?... Eu vreau să vă spun altceva. Lucraţi la pulsul acela, acea rezervă a momentului, aşa cum a făcut Iosua, cum a făcut Maria Magdalena, toţi aceia. Doar acel moment când ceva vă este descoperit, prindeţi-l. Ţineţi-vă de acela, acea rezervă a momentului.

187. Da, aceea i-a fost descoperită. El a plecat să întâlnească aceste mii de Filisteni. Acum ce vă gândiţi când Filistenii au spus, “Acum, uitaţi, venind acolo, acel prichindel; numai cam de patru picioare şi jumătate înălţime, dacă e să începem cu aceasta; cu şapte şuviţe mici atârnând pe spatele lui, ca şi desmierdatul mamei, (Vedeţi?); a venit pe acolo cu o falcă de măgar. Şi uită-te la noi, ce armată mare suntem. Nu este acela ridicol?” Dar ce făcea el? El exprima către acei Filisteni ceea ce i-a fost descoperit de Dumnezeu. El a apucat falca şi a plecat, pentru că aceea El i-a pus-o lui în mână; El i-a pus aceea în mână, aşa a crezut el: el o putea face! Şi făcând aşa, el exprima acelor Filisteni ceea ce i-a pus Dumnezeu în inima lui să facă.

28

188. Ioan Botezătorul şi-a exprimat credinţa prin faptele lui, şi când a zis, “Acolo stă Unul acum, între voi...” Doar gândiţi-vă la aceea. Sf. Ioan, eu am Scriptura, Sf. Ioan 1:26, vedeţi. El a zis...

Ei au zis, “Voi ziceţi, Mesia vine? Păi,” zicea, ‘omule, care este problema cu tine? Noi L-am aşteptat de patru mii de ani.”

El a zis, “El stă chiar între voi acum,” Aleluia! Deci, aşa este El în seara aceasta! (uh--uh)

El şi-a exprimat credinţa lui prin descoperirea lui, pentru că aceea i-a fost descoperită că el ştia că Îl va boteza pe Mesia. El era un bărbat, de treizeci de ani. El ştia că El trebuie să fie pe acolo pe undeva; el niciodată nu a ştiut cine era El, şi acolo El stătea chiar printre ei. El a zis, “Există Unul care stă între voi acum, pe Care voi nu-l cunoaşteţi, şi eu nu sunt vrednic să-i desleg curelele încălţămintelor lui, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt. Şi El este chiar între voi acum.” El a exprimat-o, credinţa lui, pentru că el ştia în ziua lui, că el trebuia să vadă şi să boteze pe Mesia lui Dumnezeu. Astfel, vedeţi voi, oameii puteau vedea expresia peste el, în felul cum predica el şi în felul cum se comporta, exprima că el avea o descoperire adevărată de la Dumnezeu.

192. Acum, pentru a dovedi că aceea era adevărată, mergând drept afară din mulţime a venit Mesia; doar un Om tânăr, obişnuit, mergând jos pe acolo, îmbrăcat ca oricare alt bărbat. Ioan a zis, “Iată, acolo este Mielul lui Dumnezeu care ia păcatul lumii.”

“De unde îl cunoşti?”El a zis, “Cel ce mi-a zis, în pustie, ‘Acela peste care vei vedea

Duhul coborând, Acela-i Cel ce vă va boteza cu Duhul Sfânt.’” Vedeţi?Vedeţi, el îl cunoştea pe El, pentru că acolo trebuia să fie un semn

pentru acel timp. (O prindeţi voi?) Ioan cunoştea chiar ceasul, pentru că el era un profet. Aceea i-a fost descoperită, că el ştia că acela va fi cam timpul acela în care el va vedea un semn. Şi când el a văzut semnul acela, el a zis, “El stă între voi.” El ştia că Acela era acolo.

Oh, eu văd semnul că timpul sfârşitului este aici. Eu văd lucrurile care sunt promise, pentru acest Mesaj al timpului sfârşitului, venind la împlinire (desvăluindu-se) chiar exact aşa cum a zis Scriptura. Şi eu ştiu că timpul este aproape! Eu o spun fără ezitare. Eu cred că aceea este chiar aproape, pentru că eu văd semnele care El a spus că se vor întâmpla chiar înainte de timpul acela. Este gata să se întâmple acum.

29

197. Ioan a exprimat credinţa lui în ceea ce Dumnezeu i-a descoperit. De aceea, faptele sunt mărturia credinţei. Când ei vă vor vedea că vă comportaţi ca şi cum aţi fi vindecaţi, atunci ei vor şti că aveţi credinţă să fiţi vindecaţi.

Ce spune mărturia? Spune aceasta: “Eu o am acum, pentru că am primit promisiunea lui Dumnezeu. Ea lucrează acum în mine. Eu mă pregătesc pentru ca ea să se întâmple.” Vedeţi, aceea este ce mărt-...fac faptele voastre. Ei bine, sigur!

199. Aici cu un timp în urmă, următoarea după ultima mea călătorie în Africa; am fost acolo în această primăvară, dar cu o călătorie înainte de aceea. Acolo era un copilaş care avea picioarele strânse, şi un picior... picior mai scurt decât celălalt. El niciodată nu a purtat încălţăminte în viaţa lui. Oh, acela era aproape oribil de deformat. Şi eu m-am rugat pentru copil în seara aceea, ei au privit şi au văzut lucrurile acelea făcute, ei s-au rugat pentru copil. Şi în dimineaţa următoare am plecat jos, am mers pe la un magazin de pantofi. Şi am intrat acolo, şi acolo era omul cumpărând copilului o pereche de pantofi să poarte. El a crezut-o!

Ca şi omul acesta de aici, care a crezut că Dumnezeu îi va da copilul. Sigur, el a crezut că aceea se va întâmpla, s-a pregătit pentru aceea. “Eu mă pregătesc.” Deşi nu erau rezultate fizice văzute până acum, dar aceea nu i-a făcut o mică diferenţă. El a crezut-o, ca şi Abraham, el a numit orice lucru contrar cu aceea ca şi cum nu ar fi aşa. Iat-o! Acolo este.

201. De aceea, dacă intelectul vostru vă spune,... Ohhh, aici este ţepuşul acum. Dacă intelectele voastre vă spun că Acesta este Adevărul, Dumnezeu este vindecătorul bolii, mintea voastră poate să o mărturisească că Acela este Adevărul, dar dacă acolo nu este terenul pregătit în inima voastră, credinţa, să cadă în el să o exprime, aceea nu se va întâmpla. Deşi mult... nu contează cât de mult acest om din exterior poate să raţioneze aceea cu Scripturile, şi să zică, că este corect, aceea încă nu o face corectă.

Câţi dintre voi aţi luat benzile? Aţi luat voi predica mea, nu de mult, „Unşii din timpul sfârşitului” Credeţi voi aceea? Vedeţi, zice, „Acolo vor fi anticrişti. Anticriştii vor înşela aproape chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi posibil”. Poate prin... Nu poate, pentru că este imposibil; ei sânt aleşi. Vedeţi? În regulă.

Dar El spune, „Unşii”.. Vedeţi, „Christos” înseamnă „uns”, dar aceştia erau anti. Ei erau unşi, dar anti, împotriva lui Christos în învăţătura lor. Acum, ei puteau face orice ce puteau face şi restul din ei.

30

204. Acum, amintiţi-vă, voi sunteţi într-un ciclu de trei, dar voi sunteţi o singură persoană. Ca Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt, ciclu de trei, dar o singură Persoană. Trei atribute ale aceluiaşi Dumnezeu; de tată... Trei slujbe ca: tată, de fiu, şi Duh Sfânt. Şi voi sunteţi: trup, duh, şi suflet.

Acum, trupul exterior are cinci intrări (conexiuni) să contacteze casa voastră pământească: văz, gust, pipăit, miros, şi auz. Cel din interior, care este un duh, are cinci simţuri: conştiinţa, şi dragostea, şi aşa mai departe. Dar în interiorul aceluia, sufletul, are un (singur) lucru. Acela este unde trăiţi voi.

206. Duhul poate veni aici să vă ungă să faceţi un lucru anume, şi voi îl faceţi, dar aceea nu înseamnă că sunteţi salvat. Gândiţi-vă la aceea. Caiafa a profeţit. Iuda a scos draci. Vedeţi, Duhul l-a uns. Ploaia aceasta cade peste drepţi şi nedrepţi, buruienile se bucură cu grâul. Dar aceea este ceea ce este în miez (în mijloc). Acolo este unde puteţi, intelectele pot să accepte şi să spună, “Oh, sigur, aceea arată bine. Eu o cred.” Aceea încă nu o face. Nu, domnule. Şi duhul poate de fapt să mărturisească despre aceea, şi încă aceea nu este aşa. Pentru că dacă sufletul acela nu a venit de la Dumnezeu, el poate face toate imitaţiile acolo afară, dar el nu poate fi real. Voi puteţi lucra vindecarea, voi puteţi lucra ca şi cum o aveţi. Vă puteţi comporta ca şi cum aţi primit-o. Creştinii pot acţiona ca şi cum ei sunt Creştini, şi să acţioneze să fie cândva aşa de buni cu aceea, dar aceea nu înseamnă că sunt salvaţi. Aceea este exact corectă. Vedeţi? Duhul poate fi acolo, real, Duhul original. Duhul Sfânt vă poate unge, dar încă nu înseamnă că sunteţi salvaţi. Este acel suflet din interior care nu moare niciodată, el are Viaţă Eternă. El a fost întotdeauna Viaţă Eternă. Vedeţi? El a venit de la Dumnezeu, el merge la Dumnezeu, acela-i sufeltul.

207. Acum, observaţi aceea, ea trebuie să fie. Cinci, f-a-i-t-h [credinţă--Trans.], în exterior; duh, J-e-s-u-s; în interior, v-o-i. Vedeţi? Aşa este cum stăm aici, privind la voi, eu nu vă cunosc pe nici unul. Duhul mă poate unge, încă eu nu cunosc nici unul din voi. Dar când acel interior din interior intră înăuntru, acela-i Dumnezeu.

Acolo este unde cel din exterior poate raţiona. Puteţi lua un om, zice, “Ei bine, ştiţi, eu--eu ştiu că nu trebuie să comit adulter. Dar, ştiţi, atunci duhul îmi spune că eu nu ar trebui să comit adulter. Dar, vedeţi voi, acolo jos adânc înăuntru acolo, mai există acel lucru înăuntru acolo.” Vedeţi, acela va guverna într-un fel în jur, şi mai bine să aveţi grijă.

31

Dar când este dirijat din interior, acela aruncă tot restul din aceea împreună. Acela este vegheatorul. Acela este turnul de control, interiorul interiorului. Sfletul controlează duhul, duhul controlează trupul.

Deci, un văruit exterior nu foloseşte la nimic. Oamenii aceia religioşi de acolo din urmă, pe care Pavel i-a numit “pereţi văruiţi.” şi aşa mai departe, ei erau (în exterior) chiar în orice fel-- un credincios, şi ei aveau profeţii între ei, şi orice altceva dar, în interiorul interiorului… “Sufletul care nu crede….”

Acela-i motivul că eu spun că oamenii pot sări sus şi jos, şi să vorbească în limbi, oamenii pot striga, să-şi pună mâinile peste bolnavi, şi să vindece bolnavii şi aşa mai departe, prin credinţă; toate aceste lucruri mari acolo prin Duh, şi totuşi să fie pierduţi. Cei unşi…

212. Observaţi Jesus a zis, “Crede numai, pentru că toate lucrurile sunt posibile celor ce cred.” Credinţa şi faptele sunt soţ şi soţie, ele lucrează împreună. Soţul lucrează cu soţia, şi soţia cu soţul; ei se indentifică unul pe celălalt.

Aşa cum spune un bărbat că el este “căsătorit” şi încă el nu poate dovedi şi să arate că el are o soţie, voi vă îndoiţi de pretenţia lui. Vedeţi? Un bărbat zice, “Eu sunt căsătorit.”

“Unde este soţia ta?”“Oh, oh, eu--eu nu ştiu despre aceea.” Vedeţi, vedeţi? Ar fi un lucru

cam greu pentru mine să-l cred.Eu spun, “Ei bine, unde îţi este soţia?”“Ei bine, eu nu ştiu,” Eu-eu nu voi crede aceea.Deci, vedeţi voi, dacă voi aveţi ceea ce ziceţi că aveţi, “Eu am

credinţă.” Cum îmi vei arăta că ai credinţă? Prin fapta ta. Vedeţi?“Sunt căsătorit.”“De unde ştiu că eşti căsătorit?”“Aceasta este soţia mea.” Vedeţi? Acolo sunteţi.“Eu sunt căsătorită, acesta este soţul meu.”“Sunt vindecat.”“De unde ştii?”“Faptele mele arată credinţa mea.” Vedeţi? Vedeţi?

215. Acum, ce--despre ce vorbiţ voii: credinţa voastră este ceea ce vede Dumnezeu în voi, faptele voastre sunt ceea ce văd alţi oameni în voi.

32

Aceea este diferenţa între Iacov şi Pavel aici, explicând despre Abraham. Ei niciodată nu se contrazic reciproc, ei sunt amândoi la fel; căsătoriţi.

Aşa este credinţa care nu produce fapte, oricine are un drept să se îndoiască de mărturisirea voastră. Acum o auziţi voi, înainte de a începe linia de rugăciune? Dacă credinţa voastră nu produc fapte cu ea, voi nu puteţi face pe nimeni să vă creadă că sunteţi vindecaţi. Tu zici, “Ei bine, eu nu ştiu.” Vedeţi? “Păi, da, sigur, eu am toată credinţa din lume.” Tu nu o ai. Pentru că, dacă eşti--ai credinţă, faptele sunt căsătorite de credinţă. Ele sunt soţ şi soţie, una--una o indentifică pe cealaltă.

218. Să ne gândim la Abraham doar pentru câteva minute. Abraham a primit acea uniune sfântă completă, (Vedeţi?), el avea întregul lucrul împreună. El a numit lucrurile, contrare cu credinţa lui, ca şi cum acelea nu erau; şi a acţionat pe acelaşi principiu. Eu îmi pot imagina, după vreo douăzeci de ani, cineva a trecut pe acolo şi a zis, “Tatăl naţiunilor? Abram, tu ai zis că numele tău este ‘Abraham,’ care înseamnă tatăl naţiunilor. Doar câţi copii ai chiar acum, Abraham?” Vedeţi?

Aceea nu l-a clătinat nici un pic. Biblia a zis, “El nu s-a clătinat (îndoit) de Cuvântul lui Dumnezeu prin necredinţă.” El a mers drept înainte pregătindu-se, ţinând toţi papuceii pregătiţi şi ochiul de pasăre şi orice lucru, el urma “să aibe copilul.” Aceea-i tot.

220. Chiar şi Sara a zis, “Tu ştii ce se va întâmpla? Tu vei avea copilul, dar îţi spun eu felul în care îl vom avea. Agar acum este roaba mea, eu ţi-o voi da.” (pentru că poligamia era legală atunci) “Şi ea va avea copilul, şi eu voi lua copilul pentru mine.” Dar Abraham nu a crezut aceea. Nu, el nu ar fi făcut-o. Dar Sara a fost inspirată să o facă.

Astfel Dumnezeu i-a spus lui Abraham, “Mergi înainte şi ascultă de ea,” dar El a zis, “acesta încă nu este ceea ce ţi-am promis Eu. Aceasta nu este calea cum Eu am promis-o.”

222. Acum priviţi, el a numit orice “contrar,” şi trupul lui atunci mort, şi pântecele Sarei la fel. Acum, el era un om bătrân, de o sută de ani. Sara era de nouăzeci de ani. Acum observaţi! Neputinţa pântecelui Sarei sau neputinţa trupului lui nici nu au fost luate în considerare. Ascultaţi la aceasta:

33

Pentru că promisiunea că el va fi moştenitorul lumii, nu era pentru Abraham, sau pentru sămânţa lui, prin lege, ci prin neprihănirea credinţei.

Căci dacă aceea era prin lege... era prin lege să fii moştenitor, credinţa este făcută zadarnică, şi promisiunea este… fără nici un efect:

Pentru că legea lucrează mânie: şi unde nu este lege, nu este încălcare de lege.

Ascultaţi la aceasta acum:

Care împotriva speranţei.... (împotriva speranţei, toate speranţele erau duse! Oh, de fiecare dată eu simt puţin “albastru,” iată capitolul la care eu deschid, la Romani 4, Vedeţi?)

(Aşa cum este scris, Eu te-am făcut tatăl... naţiunilor,) inaintea celui ce l-a crezut, chiar Dumnezeu, care înviază morţii, şi a numit lucrurile acelea care nu erau ca şi cum ar fi. (“Dumnezeu a zis aşa!” Vedeţi)

Care împotriva speranţei a crezut în speranţă, că poate să devină tatăl... naţiunilor; conform cu ceea ce a fost vorbit, În felul acesta va fi Sămânţa ta.

Acum ascultaţi, al 19-lea verset:

Şi nefiind slab în credinţă, el nu şi-a considerat trupul lui acum mort, când era aproape de o sută de ani, nici... neputinţa pântecelui Sarei:

El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă; ci era tare… dând slavă lui Dumnezeu;

226. La o sută de ani? Priviţi, trupul lui acum mort, bărbăţia lui, şi pântecele Sarei mort… El este... Dacă Aceea nu era măcar considerată. Când aceea i-a fost descoperită lui, acea moarte nu era considerată. Tu eşti un paralitic, sau orice eşti, aceea nu este luată în considerare. Cărucioarele nu sunt luate în considerare. Sau băieţelul, poate paralizat, orice este (eu nu ştiu), nu este luată în considerare. Nici măcar să nu o consideraţi.

“Dar doctorul a zis. ‘El nu va ieşi de aici niciodată.’ Doctorul a zis, ‘Ea nu va veni niciodată...” Aceea nici măcar nu este considerată.

“Ei bine, priviţi, eu sunt o persoană bătrână, eu ajung de vârstă mijlocie.” Nu, nici măcar un o consder.

34

229. Şi noi suntem copiii lui Abraham (Aleluia), nu aşa cum era Isaac, ci Sămânţa Roială (prin Jesus Christos) prin credinţa care a avut-o el. Sămânţa lui Abraham vine înainte în zilele din urmă să strălucească ca stelele. Copiii lui Abraham! “Nu şi-a considerat trupul acum mort…” Nici măcar nu a considerat-o. Aceea nici nu a fost adusă în întrebare dacă Dumnezeu ar face aceea sau nu, Dumnezeu a zis că o va face! De ce? Aceea i-a fost descoperită. Este aceea corect?

Când aceea vă este descoperită, când într-adevăr… ceva... Voi nu o puteţi face să se întâmple, ea trebuie să vă fie descoperită. Atunci voi nici nu luaţi în considerare nimic altceva: cât este de imposibilă, nu consideraţi ce a spus doctorul, voi nu consideraţi ce a spus mama, ce a spus tata, ce a spus predicatorul, ce a spus oricine altcineva. Voi doar consideraţi numai ce a spus Dumnezeu!

231. “El nu a considerat trupul lui propriu acum mort, nici neputinţa pântecelui Sarei.. El nici nu a fost luat în considerare. Oh, vai, aceea doar mă zguduie. Trup mort, nici neputinţa pântecelui Sarei, nici măcar luat în consideare.

Nici împrejurările nu vor fi luate în considerare când credinţa îşi găseşte terenul fertilizat! Când un embrion genă de la un bărbat află--oul din femeie si amândouă sunt fertile, ceva se va întâmpla. Aleluia! Doctorul poate spune, “Tu nu vei avea copilul. Eu pot dovedi că al tău--genele tale sunt moarte în trupul tău, şi ouăle ei niciodată nu ar fi fertile.” Dar lăsaţi ca oul acela fertil, lăsaţi ca germenul acela să se învărtă spre oul acela odată, priviţi ce se întâmplă; acel băieţel sau fetiţă vine pe scenă. De ce? Credinţa a găsit terenul ei fertil. Faptele merg la lucru, celulă peste celulă, şi iată ca vine micuţul ins. Amin. Dumnezeule, ai milă de noi. O Dumnezeule, să fim creştini robuşti (sinceri) aşa cum ar trebui să fim! Dacă am fi bărbaţi şi femei, L-aţi putea lua pe Dumnezeu pe cuvântul Său. Voi nu o puteţi face până când aceasta nu vă este descoperită vouă. (Eu trebuie să mă grăbesc).

233. Observaţi, sfânta credinţă a lui Dumnezeu s-a unit cu faptele sfinte al e profetului Lui. Amintiţi-vă, credinţa sfântă a lui Dumnezeu i-a fost descoperită lui Abraham. El a primit-o, şi de acolo el a început cu faptele lui sfinte, prin a crede. Sămânţa promisiunii a avut un loc ca să crească. Cum ar fi fost dacă el ar fi zis, “Abraham…?... “Ei bine, tu ştii, Sara, până la urmă, au trecut douăzeci şi cinci de ani de când Dumnezeu a făcut promisiunea aceea”? Oh, oh! “Dacă ceva ar fi putut să se întâmple...” Vedeţi? Dar aceea nu a fost. Dumnezeu ştia că aceea nu a fost

35

Ce ar fi fost dacă fecioara Maria ar fi zis, “Ei bine, acum, aşteptaţi un minut, eu un…O--o fecioară să zămislească? Ei bine, ei mă vor arunca din biserica mea dacă voi intra şi voi spune un astfel de lucru ca acela”? Acum, ea s-ar fi gândit acele gânduri dacă nu avea (un era) acel teren fertilizat pregătit.

Când profetul acela a zis, “O fecioară va zămisli,” aceea a stabilit-o. Vedeţi?

“Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Dacă un teren fertilizat stă acolo când Cuvântul acela cade acolo, acela se prinde. Acolo un este nimic care să o oprească..

237. Acum, repede, în timp ce terminăm. Vedeţi, Sămânţa are un loc să se ascundă. Dumnezeu cunoştea aceasta, sau El niciodată nu ar fi dat promisiunea lui Abraham. Acum ascultaţi, foarte atenţi acum. Dumnezeu ştia unde mergea promisiunea aceea; El nici măcar nu l-a chemat pe Abraham până când el avea şaptezeci şi cinci de ani, dar el era slujitorul Lui predestinat de la început, aşa era şi Sara.

Observaţi, amintiţi-vă, el nu avea Biblie din ce să citească. El nu o avea aşa de uşoară cum o avem noi astăzi, să citim Cuvântul Lui şi să vedem pe alţii care L-au luat. Amintiţi-vă, el L-a avut numai prin descoperire, şi acela-i lucrul real. La fel a fost cu Iosif, în Geneza, acolo nu era Biblie. Amintiţi-vă, Moise a scris Geneza, Exodul, Leviticul, şi Deuteronomul. Nici unul dintre acele personaje de acolo nu a avut vreo Biblie să o citească până după Moise. Este corect? Ei nu au avut o Biblie cum avem noi, să ne ajute în starea noastră oloagă. Ei erau bărbaţi duri care... lor le-a fost descoperit de Dumnezeu, şi ei au stat chiar acolo. Nimic nu i-a mişcat. Acum, credeţi că noi mai putem încă să avem credinţa acea solidă? Dacă vă este descoperită!

239. Scuzaţi expresia, sau mărturia la timpul acesta, doar înainte de încheiere. Îmi amintesc că acolo sus în “Twin City,” cred că fratele Brown şi ei erau cu mine; şi eu am luat viaţa lui Iosif din Biblie. Şi am citit Bilbia aceea, acolo era un bărbat împotriva căruia nu era nimic împotrivă! Abraham, Isaac, Iacob, şi toţi aceia, era ceva împotriva lor, dar nu Iosif. Ce bărbat, un om perfect, un simbol perfect al lui Christos!

Când am citit-o, eu doar am ajuns să plâng, într-o zi, în holul hotelului meu. Şi am mers acolo în cămăruţa unde aveam hainele mele agăţate, am închis uşa, şi am zis, “Dumnezeule, aş vrea să-ţi mulţumesc pentru un astfel de bărbat ca Iosif, un bărbat care a trăit odată pe pământ,

36

un--un bărbat în carne cum sunt eu, un bărbat care Te-a putut crede şi să ia Cuvântul tău.” El a fost urât de fraţii lui. El nu se putea abţine de a fi spiritual. El a văzut viziuni. El putea interpreta visuri. Toţi aceia l-au urât pentru aceea. El un putea face nimic în legătură cu aceea, aceea este doar ceea ce era el.

241. Vedeţi, aceea doar nu era pentru ceilalţi. Ei ar fi trebuit să-l iubească, dar în loc de aceea... Când el le-a spus uneori lucruri care sunt împotriva lor, “Oh,” ei spun, “oh iată visătorul acela.” Vedeţi? Şi ei l-au urât fără vre-un motiv.

Eu am zis, “De ce au făcut-o ei?” Şi totuşi bărbatul nu s-a clintit, el a stat chiar drept acolo. Vedeţi? Eu am zis, “Îţi mulţumesc Doamne. O Dumnezeule, Îţi mulţumesc pentru un astfel de bărbat.”

Chiar atunci Duhul Sfânt mi-a descoperit mie, zicea, “Tu vei avea un fiu, şi-i vei pune numele ‘Iosif.’” Eu m-am trezit de acolo şi i-am mulţumit Domnului.

244. Becky, stând acolo, doar era născută de vreo... ea avea cam un an. Ea a fost cu cezariană, aşa a intrat în familia soţiei mele să fie cezariană; pentru că ele nu puteau împinge aşa cum ar face femeile, oasele sunt solide ca la un bărbat, şi ea trebuia să fie tăiată de la mama ei. Şi doctorul mi-a spus, el a zis, “Frate Branham, să nu mai ai alt copil cu această femeie.” Zicea, “Pântecele ei este aşa de subţire ca un balon.” El a zis, “Mai bine ai lăsa să leg trompele acelea.”

Eu am zis, “Nu, eu nu aş... să nu te gândeşti să faci aceea, ‘Doc.’”El a zis, “Ei bine, tu--tu--tu vei... Ea nu ar trebui să mai aibe alt

copil.” A zis, “Tu o vei ruina,” zicea, “ea va muri.” A zis, “Noi am avut un timp îngrozitor acolo,” zicea, “tu doar... Ea abia a trecut prin aceea.”

Şi apoi Domnul mi-a spus că eu “voi avea un fiu” şi numele lui va fi “Iosif.” Eu nu m-am temut de aceea. Voi toţi... mulţi dintre voi vă amintiţi de aceea.

248. Eu am mers să o anunţ, “Eu voi avea un bebeluş, şi numele lui va fi Iosif.” Câţi vă amintiţi de aceea? Desigur! Peste tot, prin ţară, peste tot, spuneam oamenilor, “Voi avea un fiu, numele lui va fi Iosif.”

Doar la fel cum copilaşul a înviat în Finlanda, din morţi. Fratele Jack era chiar acolo când s-a întâmplat. V-am spus cu doi sau trei ani înainte de a se întâmpla, “Acolo va fi un băieţel,” cum va fi îmbrăcat, unde va zăcea. “Dumnezeu a zis aşa!”

37

“Cum va fi aceea?”“Eu nu ştiu! Dar mi-a fost descoperită că ea se va întâmpla!”

252. Aceea mi-a fost descoperită, “Eu mergeam în Arizona, şi acolo am întâlnit şapte Îngeri. Şi ei mi-au spus atunci ce... un Mesaj care urma eu să-l predic.” Şi acelea erau cele Şapte Peceţi. Aceea s-a întâmplat! Câţi vă amintiţi că eu am spus-o, benzile şi lucrurile înainte de a se întâmpla aceea. Şi aceea s-a întâmplat! Revistele, şi orice altceva, au luat poza Lui. Lumina Aceea de acolo din văzduh, ei nici măcar nu pot să o înţeleagă încă. Acolo a fost aceea.

Îmi amintesc că l-am chemat pe fratele Jack şi l-am întrebat despre aceea, Christos stând acolo, şi fratele Jack a zis, “Aceea este în starea Lui glorificată Vedeţi? Îl iubesc pe fratele Jack. El este unul dintre cei mai buni teologi pe care-i cunosc, dar eu nu o puteam atinge chiar corect.

Eu stăteam acolo, am zis, “Doamne, cum este aceasta? Bărbat tânăr aici” am zis, “cu părul alb ca lâna.”

Şi El a zis, “El este cu perucă.” Priveşte în Carte, înainte ca aceea să se întâmple, eu am zis aceea. Şi în ziua aceea când aceea s-a întâmplat, aceea a mers sus. Şi apoi să întoarceţi poza lateral, dacă aveţi Revista Luck sau Revista Life. Întoarceţi-o într-o parte. Acolo este El, doar perfect, Capul lui Christos de Hoffman, privind chiar acolo jos unde stăteam eu; acolo este El, în revistă! Câţi L-aţi văzut cândva? Desigur, voi toţi aţi văzut. Acolo, privind chiar înapoi, dovedea exact că descoperirea a fost corectă.

256. De ce este cu perucă? De ce, judecătorii Englezi din vechime, judecătorii Evrei, obişnuiau să poarte o perucă, ei încă o poartă în Anglia; când el este... Aceea este autoritatea supremă, el poartă o perucă. Şi aceea a arătat că El stătea acolo, cu perucă de aripi de Îngeri, El este Alfa şi Omega. El este Judecătorul Suprem, şi nimeni altul decât El. El trebuie să fie privit ca Alfa şi Omega. Şi acolo El era un Om tânăr, nu mai era… de treizeci şi trei de ani, purtând o perucă albă, arătând că El era Suprem, Dumnezeu, “Tatăl a încredinţat toată judecata în mâinile Fiului.” Aleluia! Descoperirea nu greşeşte niciodată! Vorbiţi-o oricum, nu contează cum pare: ea merge chiardrept cu Cuvântul.

257. Acum amintiţi-vă, după patru ani, soţia mea, noi ştiam că vom avea un copil. Oricine zicea, “Este acesta Iosif care vine?”

Eu am zis, “Eu presupun că este, nu ştiu, dar eu voi avea un Iosif.”

38

Când a fost născută, aceea era Sara. Apoi un bărbat m-a chemat, şi mi-a râs în faţă, el a zis, “Hei, ştii ce? Tu ai vrut să spui Iosefina!” (Omul a murit. Omul a murit.)

Am zis, “domnule, am zis, ‘Dumnezeu mi-a spus că “voi avea un fiu” şi eu îl voi numi ‘Iosif’”!’”

Acolo erau trei oameni care au părăsit o anume biserică denominaţională, care au venit la biserica noastră, şi m-au auzit zicând aceea. Când Sara a fost născută, ei au zis, “Păi, el este un profet fals.”

Eu am zis, “Aşteaptă un minut, doamnă, eu nu am spus, eu nu am spus când, nici Dumnezeu nu a spus când. El mi-a spus, că ‘voi avea un... el urma să... i-a spus lui Abraham, ei vor ‘avea un Isaac,’ dar Isamel a fost născut între timp; acela, dar aceea nu l-a luat la o parte.” Am zis, “Dumnezeu a zis că eu voi avea băiatul acesta şi-i vom pune numele ‘Iosif,’”

263 Doctorul a zis, când a venit sus; el a zis, “Reverend, Eu voi lega trompele acelea acum.” A zis, “Eu...”

Eu am zis, “Să nu o faci!” Am zis...El a zis, “Ei bine, tu te poţi căsători din nou şi să ai băiatul acela

totuşi.”Am zis, “Eu voi avea copilul acela cu ea! Dumnezeu a zis aşa!” Eu

nu am putut citi aceea din Biblie dar a fost scrisă în inima mea prin descoperire, prin credinţă; Dumnezeu a zis aşa! Nu am vrut să mă clatin la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă.

Unii dintre ei au zis, “Tu ai vrut să spui ‘Iosefina.’”Eu am zis, “Am vrut să spun Iosif.’”Doctorul a zis, “Ea nu mai poate avea alt copil.”Eu am zis, “Ea va avea alt copil.”Au trecut patru ani, în final ea urma să fie mamă din nou.

268. Apoi o femeie, (o profeţie falsă trimisă înainte prin ţară) cu cuvinte scrise, a zis, “Acum Meda va muri, în timpul acesta, că eu am fost trimisă să-l conduc pe Bill.” Şi a zis că “El nu vrea să mă asculte pentru că sunt o femeie, şi Dumnezeu se va răzbuna pe el prin faptul că-i va omorâ soţia.”

Am zis, “Dumnezeu L-a trimis pe Jesus Christos să mă călăuzească.” Vedeţi? Şi am zis, “Eu sunt condus prin Duhul.”

Sărmana mica Meda. Noi aveam o soră de spital care a fost vindecată acolo în adunări, voi toţi ştiţi, D-na Morgan, (şi una dintre surorile lui Mayo, cele mai grave cazuri de…). Ei bine, ea este înregistrată,

39

“moartă,” cu vreo douăzeci de ani în urmă, cu cancer. “cancer sarcom,” în Louisville, înregistrată chiar la spitalul Baptist. Ea lucrează ca soră în--în Jeffersonville, în spital, acum. Ea a fost acolo în toţi anii aceştia, pentru că Dumnezeu a zis că “Ea va trăi.”

Şi, astfel, Meda a iubit-o, şi ea a zis, “Aş vrea ca Margie să vină cu mine, Bill, eu nu simt să merg la spital.”

272. Am zis, nu face... Noi o iubim pe Margie, dar Margie nu este Dumnezeul nostru, Margie este sora noastră.” Şi am pornit spre Green’s Mill. Ea m-a dat cu totul peste cap, desigur că eu o iubesc. Eu am plecat la Green-s Mill. Şi eu...

Şi ea a zis, “Bill, crezi că voi muri?”Şi am zis,”Eu nu ştiu, dar bebeluşul va fi născut oricum. Tu vei

avea un Iosif.”Ea a zis, “Este acesta el?”Am zis, “Eu nu ştiu, Dragă. Eu nu pot spune, dar Dumnezeu a zis că

noi vom ‘avea un Iosif,” şi îl vom avea pe Iosif. Nu contează ce spune altcineva, noi îl vom avea pe Iosif. Apoi acelaşi Dumnezeu care mi-a spus toate aceste descoperiri, mi-a spus aceea, El niciodată nu a greşit la altele şi El nu va greşi la aceea.”

M-am dus sus la moară să mă rog. Şi am început pe acolo, am văzut Lumina aceea atârnând între doi pomi, zicea,”Mergi înapoi la lucrul tău, şi la cartea ta.” Am mers înapoi la aceasta...

278. Biblia şi era... Şi stătea în maşina mea. Şi când am lăsat-o, vântul a suflat-o acolo unde Natan stătea, şi David; a zis, “Mergi spune slujitorului Meu David; Eu l-am luat de la stâna de oi, de la păstorirea acelor căteva oi ale tatălui lui, şi I-am făcut un nume mare ca al oamenilor mari.” (nu toţi--cele mai mari nume, dar ca oamenii mari; nu l-a făcut un Billy Graham, ci un...i-a dat un nume, voi ştiţi) Zicea, “Ei bine, eu am făcut aceea, dar” zicea, “Eu nu pot să-l las să-mi zidească Templul, ci fiul lui...” Şi imediat cum a fost aceea spusă, “Fiii lui,”oh, vai, acolo era.

Am zis, “Iosif?” Aceea este corect.Chiar acolo, am plecat în casă. Şi acolo era micuţul, aşa de mare

ea... ea are un băieţel mare, ea aproape putea să umble, mergând prin câmp. Am alergat, mi-am aruncat braţele în jurul ei, şi am zis, “Dragă! Iosif vine. Iosif este pe drum.”

40

281. Oricine ştie, cu cezariană, voi nu puteţi să lăsaţi copilul să iasă. În noaptea aceea copilul a ieşit. [Log gol pe bandă--Ed.] ... a spart, orice altceva.

În dimineaţa următoare, la ora şapte, am mers pe acolo la spital, doctorul a zis, “Oh, milă, bunătate.”

Am sărutat-o la revedere, ziceam, “Dragă, nu va dura mult, Iosif va fi aici.” Am mers sus pe trepte, ea a mers în acel fel pe masa de operaţie.

După câteva minute, o soră a venit înapoi, şi a zis, “Rev. Branham?”

Am zis, “Da, doamnă.”Ea a zis, “Tu ai un băiat frumos de şapte livre, şi trei uncii.Eu am zis, “Iosif, fiule, bine ai venit.” Da, domnule! De ce? De ce?

Ce este aceea? Aceea nu era scrisă în Biblie că se va întâmpla, dar acelaşi Dumnezeu al Bibliei care a descoperit-o lui Abraham, noi nu considerăm neputinţa pântecelui ei, imposibilitatea de a fi în acel fel. Voi nu vă clătinaţi la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci voi daţi slavă lui Dumnezeu, ştiţi că aceea se va întâmpla! Mie nu-mi pasă ce spune doctorul, orice altceva va veni în tot felul de căi,. dar voi nu o credeţi, este o minciună a Diavolului. Da, domnule, adevărat. Credinţa merge pe acolo (despre aceea), împreună cu faptele, să creeze promisiunea. (Să ne grăbim)

288. Chiar exact cum a fost spusă, “Rahav curva,” Iacov a zis, “a fost îndreptăţită prin fapte.” Dar cum? Prin Credinţa ei!

Ea a zis, “Eu am auzit că Dumnezeu este cu voi.” Ea nu vroia să vadă cum îşi purta Iosua părul, sau cum îşi purta hainele. Ea a zis, “Eu înţeleg că Dumnezeu este cu voi.” Aceea este tot ce era necesar, ea s-a pregătit.

Aşa cum este o viziune adevărată astăzi, (eu închei doar într-un moment) adevăratele viziuni de la Dumnezeu astăzi, este un Cuvânt promis pentru ziua de astăzi. Voi ziceţi, “Aceste viziuni, frate Branham, de unde le primeşti?” Oamenii se poticnesc la acelea. Nu a zis Fapte 2:17, “Se va întâmpla în zilele din urmă că tinerii voştrii vor vedea viziuni, bătrânii voştrii vor visa visuri”? Nu este corect? Aceea este ce a spus Biblia.

291. Bine, acum dacă aceea este aşa, de asemenea priviţi la Maleahi, al 4-lea capitol, şi aflaţi dacă aceasta nu este promisă astăzi. Cum puteţi avea credinţă în Aceea? Biblia a zis aşa!

Acum, luaţi Luca 17:30 şi citiţi-o. Jesus a zis, “Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi la venirea Fiului omului. Tot la fel cum a fost în

41

Sodoma. Acum, priviţi la poziţia lumii astăzi: Sodomiţii. Priviţi la Billy Graham şi Oral Roberts, cei doi martori, acolo jos mărturisesc bisericilor denominaţionale. Unul la Metodişti, Baptişti, şi Prezbiterieni; celălalt la Penticostali. Acesta, acela, şi celălalt.

293. Dar amintiţi-vă, Abraham nu a fost în Sodoma, el era deja chemat afară. Şi acolo era Unul care stătea şi vorbea cu el! Şi Cel ce sta şi vorbea cu el, i-a arătat un semn. Cu spatele Lui întors, El a zis că Sara va avea copilul pe care ei l-au aşteptat. Amin. Cu spatele Lui întors… Şi el L-a numit, “Dumnezeu, Elohim.”

Acum, acea aduce la îndeplinire astăzi, că noi avem credinţă. Şi eu ştiu că aceasta este a lui Dumnezeu, este pentru că aceasta şi alte Scripturi indică spre ora (timpul) aceasta. Apocalipsa 10, a zis că, “în ora când Mesajul îngerului al şaptelea, când el începe să sune înainte Mesajul lui,” nu în serviciul de vindecare, ci Mesajul care urmează serviciilor de vindecare…

295. Jesus a mers înainte şi a predicat; el a zis, “El a vindecat bolnavii, şi orice lucru. O Rabinul acela tânăr, profetul acela, El este un ins mare. Noi Îl vrem în biserica noastră.”

Dar într-o zi El s-a ridicat, a zis, “Eu şi Tatăl Meu suntem Unul.” Oh, vai. Ei nu L-au mai vrut atunci. Da. Oh!

“Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi nu beţi sângele Lui!” El nu a explicat-O. A zis, “Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi nu-I beţi Sângele, voi nu aveţi Viaţă în voi.”

Pâi, îmi imaginez, doctorii aceia şi surorile au zis, “Acest ins este un vampir, încercând să ne dea să-i bem Sângele Lui.” Vedeţi, ei nu au înţeles-O. El o ştia.

Dar ucenicii aceia, poate ei nu erau în stare să o explice, dar ei au stat acolo şi au crezut-O oricum, amin, pentru că aceea le-a fost descoperită lor. Da, domnule. Ei au ştiut-O, Scripturile au declarat-O.

300. Ar putea să mă întrebe atunci, aceasta voi aţi putea spune, “De ce ai credinţă să crezi în aceste viziuni, când--când sunt aşa de multe imitaţii false care merg înainte?”

Eu voi vorbi ceva puţin, tare, doar pentru un minut acum. Când sunt aşa de multe imitaţii false în jur, amintiţi-vă, fratele meu, despre ei a fost vorbit de asemenea că vor fi aici la acest timp. Aceea este exact. Doar tot la fel cum a fost în timpul lui Moise… Moise a plecat jos să înfăptuiască

42

lucrările lui Dumnezeu înaintea oamenilor, şi acolo era Jambre şi Janne stând acolo. Dar cine a fost primul care a făcut? Atunci ceilalţi erau imitatori, că acolo trebuia să fie întâi un original pentru ei să-l imite. Dacă acela ar fi originalul... (Uh-huh). Nu, noi--noi nu suntem--nu suntem pierduţi, noi ştim unde ne aflăm. Vedeţi? Vedeţi, prin Scripturi şi prin revelaţia lui Dumnezeu, de aceea voi încă staţi în picioare.

302. “De ce, acest bărbat, el vede viziuni şi aşa mai departe. El face aceasta, şi aleargă în jur cu soţia acestui bărbat. El crede în--în trei dumnezei, şi toate aceste lucruri.” Aceea nu o clinteşte nici un pic. Şi aici este un lucru pe care ei nu-l pot imita: Cuvântul! Nu. Ei pot avea toate lucrurile acestea, ei pot vorbi în limbi, ei pot striga, dansa în Duh, şi încă să fie diavoli (aha). Aceea este corect. Este corect. Dar acest Cuvânt îi măsoară. Vedeţi? Aceea este exact corect. Aici este unde se ajunge cu aceea. Ca Moise, şi Iambrii...

Şi amintiţi-vă, El a zis, “Aşa cum Iambri şi Ianii s-au împotrivit lui Moise, în zilele din urmă aceşti imitatori se vor ridica pe pământ din nou.” A zis-o El? [Adunarea răspunde,”Amin.”--Ed.] Ei bine, noi îi avem.

303. Dar aceea nu l-a clătinat pe Moise. Când Moise s-a întors în jur şi a făcut o minune în Numele Domnului, şi aici s-a ridicat aceşti imitatori, au făcut acelaşi lucru. Acela nu l-a oprit, zicând, “Ei bine, cred că mai bine aş înceta şi să merg în câmp.” El a stat chiar acolo. Pentru ce? Aceea i-a fost descoperită. Aleluia! El ştia prin Cuvântul lui Dumnezeu. El ştia căci Cuvântul îi va prinde în final. El ştia că va veni un timp când Cuvântul se va manifesta Însuşi, şi ei nu vor putea merge mai departe.

Aşa am cunoscut eu aceasta, în toţi anii acesţia. Vedeţi? Aceea este corect, că timpul va veni. Când orice minune pe care o trimite Dumnezeu, o minune adevărată, acolo există întotdeauna o schimbare în tot sistemul. Dacă Dumnezeu trimite ceva în biserică, şi sistemul vechi nu este schimbat, El o trimite în zadar. Când un mesaj merge înainte în semne şi minuni, există un Mesaj care urmează aceea. Când Jesus a mers vindecând bolnavii, apoi a venit Mesajul Lui, “Eu şi Tatăl suntem Unul. Eu sunt Acela.” Vedeţi? Vedeţi, ei--ei nu au crezut Aceea. Ei I-au crezut minunile. A zis, “Dacă nu Mă puteţi crede, credeţi minunile acelea.” Zicea, “Ele mărturisesc, cine sunt Eu.” Oh, vai. Glorie!

43

305. Cine a fost primul? Moise! Apoi ei l-au imitat. Dar marile adevăruri încă rămân aceleaşi între corect şi greşit, ei nu pot accepta Mesajul! Ei nu pot accepta Mesajul care este neadulterat, din Cuvântul lui Dumnezeu.

Mie un-mi pasă, Iuda putea să facă tot felul de semne şi minuni; dar, când el a venit să primească Duhul Sfânt la Ziua Cincizecimii, el şi-a arătat culorile. Diavolul acela poate veni chiar sus şi să imite chiar lucrul acela, până când aceea vine la acest Cuvânt, dar el nu poate lua tot Cuvântul acela. El poate aduce toată aceea sus, poate chiar la un Cuvânt cum a făcut Eva, Diavolul a făcut la Eva, dar el nu-l poate traversa tot. Pentru că singurul... Toată lucrarea este Trupul lui Christos. Vedeţi, Cuvântul acum…

Nici nu poate... Ei nu pot, nu pot lua Mesajul acum, nici Iambre şi Ianne nu puteau lua Mesajul lui Moise. Ei nu o puteau face. Faptele lor de imitare au fost făcute cunoscute, că ei nu puteau fi în stare să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu dovedit prin profetul Lui uns. Vedeţi?

306. Ei nu au putut să urmeze Israelul afară. De ce? Ei erau bebeluşi denominaţionali Egipteni! Ei nu puteau urma Cuvântul acela. Dacă o făceau, ei trebuiau să părăsească Egiptul, să nege tot ceea ce era bun pentru ei, şi ei nu o puteau face. Deşi ei puteau imita lucrările, şi să facă ce făcea Moise, dar nebunia lor a fost arătată când a venit timpul să plece. Atunci Dumnezeu de fapt a turnat-o afară, pe ei.

La fel acum! Ei pot face tot felul de imitaţii false şi lucruri, aceea nu face nimic decât să mărească lucrul corect. Şi orice copil credincios ştie că acela este Adevărul. Aici vedeţi în vedere clară, atunci, faptele nebuniei lor a imitaţiei lor. Dacă veţi... dacă lucrarea voastră este adevăratul Cuvânt şi dovedită prin El, prin credinţa voastră, acela va manifesta şi--şi promisiunea lui Dumnezeu în Cuvântul Lui original scris.

308. Jesus a zis, “Dacă Eu nu fac faptele...” (Ascultaţi atenţi!) “Dacă Eu nu fac faptele...” (Lăsaţi-mă să adaug aceasta la Ea.) “Aceea este, dacă nu fac faptele pe care Scripturile le spun că le voi face, atunci--fac aceea în epoca Mea, când Eu vin, ce trebuia să facă Mesia când vine El. Dacă lucrurile care Eu le fac, dacă Dumnezeu nu dovedeşte Cuvântul acela care El a zis că se va întâmpla, dacă viaţa Mea nu face Cuvântul acela să trăiască chiar exact ce a spus El că va face...” Să nu o pierdeţi aceasta! Jesus zicând, “Voi ştiţi ce trebuia să facă Mesia. Atunci dacă Cuvântul acela care este scris, şi apoi dacă El nu se manifestă Însuşi prin Mine, atunci Eu nu sunt Acela.” (Amin!) “Apoi ziua despre care vorbesc este

44

greşită, ceea ce a spus Ioan despre Mine este greşit. Şi apoi dacă Eu nu sunt acel Mesia, dacă lucrările acelea pe care trebuia să le facă Mesia... El trebuie să fie ‘Domnul Dumnezeul vostru va ridica un profet ca mine,’ şi voi nu aţi mai avut un profet de sute de ani. Şi dacă lucrările acelea pe care le fac, pe care le-a promis Dumnezeu, dacă ele nu sunt manifestate în viaţa mea prezentă, atunci eu nu sunt Acela. Dar dacă Cuvântul promis al acestei epoci este dovedit în Mine, atunci Eu sunt Acela şi promisiunea a venit la voi.” (Oh, vai, nu puteţi vedea cât de clar poate fi El!) “Dacă promisiunea nu este...” (Oh!)

309. “Atunci dacă promisiunea acelei zile este manifestată în slujba Mea,” a zis Jesus, “atunci Eu sunt Acela. Deci, dacă abia puteţi crede Cine sunt Eu, atunci priviţi la lucrările care sunt promise pentru ziua aceasta.” (Amin!) “Priviţi la lucrările care sunt promise. Dacă acele lucrări nu sunt împlinite, fiecare din ele în Mine, atunci să nu Mă credeţi, că Eu v-am spus greşit. Dacă nu Mă puteţi crede, doar luaţi ce a spus Biblia că se va întâmpla în această zi. Dacă aceea nu se întâmplă, atunci aceea nu este corectă. Dacă aceste lucruri false nu sunt aici, şi toate aceste alte lucruri, şi lucruri care trebuie să se împlinească; dacă acelea nu sunt aici, atunci Eu sunt greşit. Dar dacă aceea este,” a spus Jesus,”atunci Eu sunt Acela.” (Amin!) “Eu sunt Acela care a fost promis să vină.” Oh, vai, aceleaşi lucrări care a fost promise, în ziua Lui, L-au dovedit să fie acel Mesia. Nu o credeţi voi?

310 Ei bine, acum, frate, dacă lucrarea din Luca, al 17-lea capitol şi al 30-lea verset, promisiunea lui Jesus Christos, chiar înainte de venirea Lui, că lumea se va întoarce înapoi la Sodoma şi mesagerii vor merge afară, şi lucrurile vor fi făcute chiar exact; dacă aceea nu se petrece, atunci să nu mă credeţi că v-am spus Adevărul. Dar dacă aceea se întâmplă, atunci credeţi că Acela este El, “În ziua aceea Fiul omului va fi descoperit.” Amin! Fiul omului va fi descoperit într-un trup de carne, voi oamenii Biserica, chiar exact cum a fost înainte de zilele Sodomei, un grup chemat afară dintre toate acelea, stând afară, crezând promisiunea lui Dumnezeu. Glorie!

311. Apoi, lucrările pe care le face Duhul Sfânt astăzi, prin aceste viziuni care nu greşesc niciodată, promisiuni care nu greşesc niciodată, toate semnele apostolice promise în Biblie, la Maleahi 4, şi, oh, Apocalipsa 10:7, toate acelea fiind împlinite; şi dovedite stiinţific, şi prin fiecare altă cale. Şi dacă eu nu v-am spus Adevărul, aceste lucruri nu se vor întâmpla. Dar dacă

45

v-am spus Adevărul, ele mărturisesc că v-am spus Adevărul. El încă este acelaşi, ieri, astăzi, şi în veci, şi fiecare manifestare a Duhului Lui, prinde deoparte o Mireasă. Lăsaţi ca acea credinţă (descoperire) să cadă în inima voastră, că “Aceasta este ora.”

312. Acum, să ne rugăm: Dumnezeule drag, Care ai fost manifestat în trupul Persoanei lui Jesus Christos, care a înviat din morţi, a treia zi, după Scripturi, şi s-a înălţat în Înălţime, şi a trimis ucenicii să facă ucenici din toată lumea, şi a zis, “Aceste semne vor urma celor ce cred.”…

Dumnezeule, pentru biserica Penticostală a acestei zile, reaşezarea darurilor; fă, Doamne, oamenii aceia, poate unii dintre ei prezenti aici, unii dintre ei aud banda în jurul lumii, fie ca ei să-şi dea seama că aceasta este chemarea Miresei, nu un mesaj Penticostal. Mesajul Penticostal a fost reaşezarea darurilor înapoi în Biserică. Dar acesta este chemarea înainte a Miresei, un alt Mesaj care urma să vină chiar înainte ca Sodoma să fie arsă. Lasă-i să înţeleagă, Dumnezeule drag. Credinţa, eu cred aceasta, pentru că este descoperit Prin Duhul Tău prin Cuvântul lui Dumnezeu şi a fost dovedit şi manifestat la toată lumea. Cu siguranţă, Doamne, în minoritate, întotdeauna grupurile voastre sunt în acel fel. Dar Tu ai zis, “Nu te teme turmă mică, este voia bună a Tatălui tău să-ţi dea Împărăţia.”

314. Astfel, mă rog, Dumnezeule, ca bărbaţii să nu privească din intelectul lor, să privească din ce pot ei gândi că este corect, şi să privească în Scriptură. Aşa cum a fost vorbit seara trecută, lasă ca oamenii de aici să gândească ca regina în zilele mari ale distrugerii Babilonului, ea a zis, “Există un bărbat între voi numit Daniel, era în împărăţia tatălui vostru. Tatăl Penticostal era în împărăţia lui, şi El dă laoparte toată îndoiala.”

Şi acum, Doamne, lasă ca Duhul Sfânt care era în împărăţia Penticostală, împărăţia care era în a lui Martin Luther, care era într-a lui John Wesley, şi--şi peste tot la John Smith şi Alexander Campbell, şi jos prin veacuri. El este un dizolvator, El a desluşit gândurile. Şi oamenii în zilele lui Luther, omul acela, “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Metodiştii, El a dizolvat toate îndoielile, că “Ei ar trebui--trebuie să fie sfinţiţi.” Şi în zilele Penticostale, ei au vorbit în limbi, au dat manifestările Duhului prin vindecare Divină şi aşa mai departe, Aceea a dizolvat toate îndoielile din inima penticostalilor. Dar, O Dumnezeule, ei s-au denominat. Ei au mers drept înapoi să ia ideile umane. De aceea, acum când Mireasa este chemată aşa cum ai promis-o aici în Scriptură, citind-O înaintea lumii, seară de seară, şi noi O vedem cu ochii noştrii, Dumnezeule, fie ca aceea să

46

dizolve toate îndoielile din inima oamenilor. Fie ca ei să fugă repede la Fiul deschis, să fie copţi, să fie luaţi în grânar şi să nu fie lăsaţi în tulpină să fie arşi, şi fie ca ei să meargă în grânar în seara aceasta. În Numele lui Jesus Christos. Amin.

316. Vă mulţumesc pentru atenţie. Lăsaţi ca Dumnezeu să lucreze cu inima voastră. Acum voi... Noi am dat bilete de rugăciune să fie împărţite. Acum, vom lua cam douăzeci de minute acum, pentru o linie de rugăciune. Vrem să ne aliniem foarte repede, şi să venim la platformă să ne rugăm. Şi acum, eu nu ştiu câte bilete de rugăciune au fost date. Eu nici nu l-am întrebat pe Billy un lucru. Eu doar am zis, “Ai dat tu... Ai mers acolo jos să dai ceva bilete de rugăciune.” Şi el a venit înapoi şi a luat-o pe mama lui şi eu şi ei sus, doar cu puţin timp în urmă.

Acum, eu… Ce am.. Ce.. Aţi făcut voi cu o sută, sau 1 sau 1 la 100 sau ce? 1 la 50.[Fratele Branham vorbeşte cu Billy Paul despre biletele de rugăciune--Ed.]

318. Bine, să luăm biletul de rugăciune numărul unu. Dacă tu îl ai, ţine mâna ta sus să o pot vedea. Dacă nu poţi... Dacă te poţi ridica... dacă nu poţi, te vom lua. Bilet de rugăciune numărul unu, chiar repede. Cine îl are? Ce spuneţi? A, numărul unu. (scuzaţi-mă) A, numărul... Această doamnă de aici, aveţi biletul acela? Vino chiar aici, vrei tu doamnă? A, numărul doi. Îl aveţi cineva? Ridicaţi mâna repede. Chiar aici, doamnă, vino. Numărul trei. Ai un bilet? Tu ai un bilet? Voi toţi nu aveţi nici un bilet nici unul din voi? În acest.. în... Bine, voi nu trebuie să le aveţi. Trei, patru, cinci. A, unu, doi, trei, patru, cinci. Să vedem, acolo este unul, doi, trei, patru, cinci. A... Bine, aici ei... Cinci şase, şapte, opt, nouă, zece. Bine, doar aliniaţi-vă, doar începeţi să vă aliniaţi.

319. Acum, dacă nu puteţi veni, mişcaţi mâna voastră în acest fel ca ei să vă poată ajuta. Eu am cerut oamenilor acestora de aici, care nu au bilete... Nu trebuie să aibe, eu doar vă cer. Acum, priviţi voi--voi oamenii ologi de aici. Eu cred că voi a trebuit să veniţi devreme că voi doar... Eu i-am spus devreme. Acum, voi care nu trebuie să aveţi un bilet, dacă aveţi credinţa aceea aşa cum am învăţat. Vedeţi, dacă aceea vă este descoperită, bine. Dacă ea nu vă este descoperită, nu contează dacă aţi fi într-o duzină de rânduri de rugăciune, aceea nu vă va ajuta la nimic. Voi ştiţi aceea? Voi o credeţi? Vedeţi? Eu mă pot ruga, să fac tot ce pot, să mă aplec pe genunchii mei, să-mi pun mâinile peste voi, să vă ung cu ulei, orice vreţi să vă fac, şi

47

să mă rog... Până când Dumnezeu, prin har, v-o descopere în inimă, că “Aceea s-a terminat,” atunci este făcută. Voi nici măcar nu trebuie să fiţi în linie sau nicăieri, ea este făcută oricum..

320. Bine, patru... Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece. Bine, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci. Este cineva pe care l-am chemat care are un bilet şi nu se poate ridica? Ridicaţi mâna, are un bilet şi nu se poate ridica, Bine.

...crede numai,

Eu pot să o văd pe sărmana Anna Jean stând, cântând în seara aceea, aproape, uneori. Aş vrea ca fiecare foarte liniştit şi respectos aici)...crede numai; (Acum, biletele de rugăciune de la unu la cncisprezece, cred că au fost)

...crede numai,

(Ei s-au înghesuit puţin aici aşa să--să doar să începem. Ce spuneţi?)

...posibil...

(unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece)

321. Acum voi sânteţi prea mulţi, aceia sunt mai mulţi decât am chemat. Aceea este în ordine. Staţi liniştiţi, doar unde sunteţi. Nici unu să nu... Doar... voi veţi... voi v-aţi rugat pentru... doar numai... Vedeţi, doar aşteptaţi până când ei vor chema numărul vostru şi apoi, voi ştiţi, voi nu aveţi prea mulţi stând în picioare aici. Dacă Domnul va face ceva, voi o veţi desprinde de la oameni şi ei nu o pot vedea, vedeţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

322. Acum să ne rugăm pentru aceste batiste, în timp ce ei se pregătesc: Dumnezeule drag, iată batistele stând aici care vin de la bolnavi şi

suferinzi. Această credinţă despre care tocmai am vorbit, Doamne; îmi amintesc că Tu ai zis, în Biblie, în Cartea lui Iuda, “Preocupat în mod serios de credinţa care a fost dată odată sfinţilor.” Şi de pe trupul sfinţilor ei au luat batiste, nu pentru că ei erau oameni speciali, ci din cauză că ei erau oameni credincioşi. Ei erau bărbaţi cu aceleaşi slăbiciuni cum suntem noi. Ei au zis, “Ilie” era în acel fel şi el “s-a rugat serios să nu ploaie.” Şi, Dumnezeule, el s-a rugat pentru ca oamenii să se pocăiască. Tu i-ai descoperit să se roage pentru ei, să se roage în aşa fel ca să-ţi împlineşti

48

Cuvântul Tău. Fără îndoială că tu i-ai arătat profetului o viziune. Şi, Doamne, în seara aceasta mă rog pentru aceşti oameni să fie vindecaţi. Eu nu sunt Ilie, el a fost luat la Cer, dar Viaţa lui şi Duhul încă merg înainte, trăiesc. Astfel ne rugăm, Dumnezeule drag, ca Tu să onorezi rugăciunile poporului Tău. Şi onorează-ne pe noi toţi aşa cum ne rugăm pentru aceste batiste, ca atunci când vor fi puse peste bolnavi ei să se însănătoşeze.

323. Ne dăm seama, Tată, că noi suntem o--o generaţie de oameni muribunzi. Noi ne suim... facem--sântem faţă în faţă cu Eternitatea. Lumea a devenit bolnavă mintal. Crime; fetiţe fiind tăiate în bucăţi şi violate. Oameni, bărbaţi purtându-şi părul ca femeile, femeile ca bărbaţii, ei sunt doar pervertiţi. Rasa este pe moarte. Lumea moare. Orice lucru moare. Biserica moare.

O Dumnezeule, adu Viaţă. adu Viaţă, O Dumnezeule, Viaţă de credinţă. Descopere acestor oameni, Doamne. Eu pot să mă rog numai şi să-mi pun mâinile peste ei. Dar Tu eşti Acela care-i poţi vindeca, şi Tu singur poţi să-i vindeci. Mă rog ca Tu să o faci, Tată, la fiecare din ei. Acordă aceea, cu mâinile mele peste ei, şi cerând cu toată inima mea; în Numele lui Jesus Christos, vindecă aceşti oameni. Amin.

325. Acum, merge acest microfon, frate? Acum puteţi auzi aceea bine? Fiecare aude aceea? Ridicaţi mâna. Acum, cumva, altul, inima mea merge pentru aceşti oameni de aici, stând în acest--acest scaun, pat de campanie şi tărgi... ei “nici nu au avut măcar un bilet de rugăciune.” Vedeţi? Dar ascultă, frate, (Vedeţi?), aceşti oameni au bilete de rugăciune, dar aceea nu înseamnă că ei vor fi vindecaţi. Există oameni care vor fi în adunare, poate fi... Aceea--aceea--aceea nu înseamnă că ei--ei--ei vor fi vindecaţi. Aceea--aceea nu spune că--că ei vor fi sau nu vindecaţi. Aceea depinde totul de credinţa lor în Dumnezeu. Câţi ştiu că acela este adevărul? Aceea este tot, doar credinţa voastră în Dumnezeu.

Ei bine, acum câţi ştiu că acela-i adevărul? Nu contează cât de religios sunteţi, cât de buni sau cât de rău sunteţi, numai dacă harul lui Dumnezeu un cade în inima voastră, tu niciodată nu te vindeci. Acum, câţi ştiţi că Dumnezeu a făcut-o, a făcut peste tot, mari miracole, semne şi minuni? Şi acum, voi veniţi în seara aceasta, stând în această linie, nu pentru că voi aţi fost aleşi să staţi în această linie prin Dumnezeu, aceea nu este; voi doar aveţi un bilet de rugăciune, doar s-a întâmplat să fiţi la a... [Loc gol pe bandă--Ed.]

49

326. Exact ca şi a onorabilului meu Frate Gerholtzer de aici, cum şi-a început slujba cu mulţi ani în urmă... [Loc gol pe bandă--Ed.]... cu credinţă în Dumnezeu, crezându-L pe Dumnezeu, crezând că Dumnezeu a vindecat bolnavii prin credinţă. Şi aceea nu s-a schimbat niciodată, dar Dumnezeu a adăugat în această zi din urmă, daruri, darurile pe care le-a promis El. Dumnezeu a făcut-o că-... nu pentru că El trebuia, ci pentru că a promis-o să o facă. Şi dacă El a promis-o, atunci El trebuie să o facă; că El trebuie să-şi ţină Cuvântul.

Şi el a promis pentru voi acelaşi lucru, că este, “Dacă puteţi crede că aceea se va întâmpla…” Dacă un o puteţi crede, doar nu se va întâmpla. Acum, eu nu vă pot face pe voi să credeţi, nici voi nu vă puteţi face să credeţi. Dumnezeu trebuie să v-o dea. Este un dar de la Dumnezeu, să credeţi. Nu credinţa voastră, credinţa lui Dumnezeu. Credinţa voastră intelectuală poate să o creadă frumos, dar până când credinţa lui Dumnezeu nu este jos în inima voastră... Vedeţi, credinţa voastră intelectuală poate accepta, să facă aceea. Şi doar să continuaţi să o credeţi cu toată inima voastră până când Dumnezeu v-o descopere. Vedeţi? Doar continuaţi să o credeţi până când Dumnezeu o descopere. Dar până când El o descopere...

328. Voi ziceţi,”Frate Branham, ce spui acolo?”“Da, domnule!” Dumnezeu a trimis un profet la Ezechia şi i-a spus,

”Tu nu te vei ridica din patul acela,’ AŞA VORBEŞTE DOMNUL. ‘Tu vei muri acolo pe pat.’” Este corect?

Dar profetul acela s-a întors... sau regele acela şi-a întors faţa spre perete, şi a plâns cu lacrimi amare, şi a zis, “Doamne, mai am nevoie încă de cinsprezece ani. Te rog, Doamne, ascultă-mă.” Acum, regele era cel mai mare om din lume, în politică; dar, profetul era, în vederea lui Dumnezeu. Acela era regele lui Dumnezeu; dar acela era profetul lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu a descoperit profetului să ia ceva... să fiarbă ceva... [Loc gol pe bandă--Ed.] Ştiţi? Înţelegeţi?

331. Acum, pentru ca voi să puteţi înţelege acum, pentru că eu v-am predicat Scripturile aici, “Aşa cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi la venirea Fiului omului.” În zilele acelea când biserica va fi descoperită? Nu! “În zilele când Fiul omului este descoperit.” Ce înseamnă “descoperit”? Făcut cunoscut! Este corect? Descoperit. În zilele în care Fiul omului va fi descoperit. va fi o zi ca Sodoma şi Gomora. Este aceea corect?

Acum, priviţi ce s-a întâmplat. Ei au avut doi mesageri principali, jos la Sodoma şi Gomora, că acolo era un grup de Creştini căldicei acolo

50

jos. Este aceea corect? Şi ei aveau doi mesageri principali (Acum ascultaţi atenţi) jos în Sodoma şi Gomora, predicau. Dar unul din ei care a stat aici cu grupul lui Abraham. Este corect?

333. Acum priviţi! Noi nu am avut niciodată, în toată istoria bisericii, nu am avut cândva un mesager universal către biserică ca numele lui să se termine cu h-a-m, până acum: G-r-a-h-a-m, care este şase litere. G-r-a-h-a-m. Dar numele lui Abraham a fost silabisit: A-b-r-a-h-a-m, şapte litere. Vedeţi? Astfel biserica universală, fiind litera omului (şase, organizaţia făcută de om), încă şi-au primit mesagerul. Ei au avut un Sankey, Moody, Finney, Knox, Calvin, şi aşa mai departe, dar niciodată un “h-a-m.” Nu este aceea corectă? Dar ei l-au primit, şi aici este un mesager, trimis de la Dumnezeu, şi el bate în zidurile acelea cât poate de tare, “Ieşiţi de aici! Pocăiţi-vă sau pieriţi!”

Dar amintiţi-vă, cei Aleşi, predestinaţi, legământul rânduit mai dinainte, Abraham şi grupul lui aveau un Mesager, la fel (Vedeţi?). Priviţi ce a făcut El. El le-a dat lor un semn că timpul era aproape ca focul să cadă. Acum, este foc acum ceea ce aşteptăm, foc atomic, mânia lui Dumnezeu.

335. Acum, Mesagerul acela a făcut ceva. El a vorbit despre o femeie când avea spatele întors la fel, şi i-a spus--şi i-a spus, că ea se îndoia la ce spunea El, i-a spus starea ei şi ceea ce se va întâmpla. Este corect? A spus El că Fiul omului se va descoperi Însuşi în acelaşi fel în ziua aceea? Ei bine, credeţi că acela-i Adevărul?

Ei bine, aici stă o femeie,...Şi în unirea invizibilă a Bisericii, Mireasa cu Christos, Mesagerul

acela este aici acum, care este Jesus Christos, acelaşi ieri, astăzi, şi în veci.Acum, El vorbeşte numai prin profeţii lui. Biblia a zis aşa! “El nu

face niciodată ceva numai după ce mai întâi o face cunoscută profeţilor lui,” Amos 3:7. El întotdeauna a făcut-o. El niciodată nu-şi schimbă şablonul Său. Vedeţi? Şi profetul poate să vorbească numai, dacă El este adevărat, ceea ce Dumnezeu îi spune. Este corect? Acela-i adevărul.

338. Acum, credeţi voi că El poate să-mi spună care este problema cu această femeie înainte chiar de a mă uita la ea? O credeţi? Păi, ea suferă cu cancer. Aceea este corect. Acela-i la sânul ei. Ea are un băiat în gândul ei, el suferă cu un fel de boală mintală, condiţie nervoasă şi complicaţii. Este corect. Voi credeţi aceea? Şi acela-i adevărul, nu-i aşa? Credeţi voi acum căci credinţa voastră a zis aceea, a ancorat, că tu o ai, tu o vei avea? Atunci

51

mergi, şi Domnul Jesus te va face bine. Vedeţi? Vedeţi? Credeţi? Cu toată inima voastră?

Acum, credeţi voi, fără să mă uit la această femeie, că Domnul Jesus poate să-mi spună care este necazul ei? Câţi o credeţi? Acum, ştiţi... şi eu niciodată măcar... Eu... singurul lucru, eu doar am văzut o fustă. Eu nu ştiu, nu pot să spun dacă aceea era bărbat sau femeie; dar stă numai acolo. Aş vrea ca ea să creadă. Crezi tu, doamnă? Aici, pacientul, crezi tu? Ridică-ţi mâna dacă crezi. Dacă crezi cu toată inima, tu poţi avea bebeluşul acela care-l ceri de la Dumnezeu. Crezi tu?

Tu ai credinţă în Dumnezeu? Acum, aceea nu va vindeca, aceea doar a indentificat. Acelea sunt faptele care indentifică credinţa Prezenţei lui Dumnezeu, Cuvântul Lui făcut manifest.

340. Şi această femeie vrea un lucru mare deasemenea. Acela nu este un bebeluş, dar ea vrea botezul Duhului Sfânt. Eu îţi spun ce să faci. Dacă te vei scăpa de ţigările acelea, Dumnezeu îţi va da Botezul Duhului Sfânt. Mergi, crede-L. Vedeţi? O crezi? Aveţi credinţă în Dumnezeu?

Acest bărbat care stă aici, este un bărbat pe care niciodată nu l-am văzut în viaţa mea. Eu nu-l cunosc, dar el suferă de ceva rău în pieptul lui. El a avut o cădere care a făcut aceea, nu de mult timp. El nu este de aici, el vine din Arkansas. El este un predicator. Mergi acasă şi predică Evanghelia. Vedeţi? Eu niciodată nu am văzut omul în faţă.

342. Aici stă o femeie, eu nu cunosc femeia, nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Dumnezeu o cunoaşte. Dacă El poate să descopere care este necazul ei, sau ceva despre aceea, o veţi crede? Voi toţi? Aceasta este doar o lucrare de indentificare a credinţei pe care a trebuit să o predic despre ceea ce v-am spus, în seara aceasta. Aceea este ceea ce a descoperit Dumnezeu, şi acestea sunt lucrările care Îl dovedesc. Acum, voi trebuie să aveţi credinţă să vă faceţi sănătoşi.

Această femeie de aici, eu nu--nu cred că o cunosc. Da, eu nu o cunosc dar ştiu căci cineva o cunoaşte, că îl văd stând aici înaintea mea. Ea suferă cu o durere de cap. Nu este aceea corect, doamnă? Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Sora lui Pearry Green. Este corect, şi eu niciodată nu am văzut-o în viaţa mea. Este corect. L-am văzut pe Pearry Green stând aici, privind la mine, mergând în acel fel. Este corect. Eu nu ştiu unde este Pearry Green.

O credeţi? Cât de mult credeţi? Dacă puteţi crede, toate lucrurile sunt posibile. Dacă nu puteţi crede, nimic nu se poate întâmpla.

52

345. Acea domniţă cu păr cărunt, stând acolo privind la mine, chiar aici, îl crezi tu pe Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere la ce te gândeşti acolo? Tu ai o tumoare la sân. Crezi că Dumnezeu poate să o ia de la tine? Da. Ai credinţă şi crede. Acum, ce a atins ea?

Femeia a atins marginea hainei Lui, a zis Biblia... Voi care vreţi să luaţi Biblia, El a zis, “El este un Mare Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre.” Nu este aceea corectă? Este acel Mare Preot El stă chiar aici, acum oamenii Îl ating.

Aici este o micuţă, femeie slabă, care şi-a ridicat mâna, stând chiar aici. Eu niciodată nu am văzut-o în viaţa mea, dar ea chiar atunci a atins ceva. Aici este ceea ce a fost. Ea se roagă lui Dumnezeu. Ea are o boală în pieptul ei, ea de asemenea are o boală de stomac. Dumnezeu te-a vindecat, dacă Îl vei crede. Tu trebuie să crezi. “Toate lucrurile sunt posibile celor ce cred.”

348. Acolo este un bărbat care stă departe în spate, privind în partea aceasta (pe la al doilea rând, venind în partea aceasta), suferă cu astmă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca, domnule? Dacă Îl crezi, Dumnezeu te va face bine. Tu poţi avea ceea ce ai cerut, dacă crezi aceea.

Acolo este o femeie care stă chiar aici, privind la mine, pe aici, cu părul cărunt. Dacă crezi cu toată inima ta... Tu Îl crezi? Bine, hemoragia de la fiere te va părăsi atunci, dacă-L vei crede.

350. Ce crezi tu despre aceastal, stând acolo pe pat? Crezi că Dumnezeu poate să te vindece? Dacă Dumnezeu îmi va spune necazul tău, Îl vei crede? Dacă crezi, cancerul acela te va părăsi şi tu vei merge acasă. De ce nu te ridici, şi să-ţi iei patul, şi să mergi acasă?

Crezi tu? Vreţi să credeţi cu toţii? Ei bine, acum, ce spuneţi să o faceţi chiar acum? A pus Dumnezeu credinţa aceea în inima voastră? Fiecare de aici, ridicaţi mâna. Dacă Dumnezeu a pus credinţa aceea în inima voastră, să puneţi mâinile voatre unul pe celălalt chiar peste linie aici. Puneţi-vă mâinile pe... Chiar acum, repede, în timp ce Duhul Sfânt se mişcă, puneţi mâinile unii pe alţii. Bărbatul s-a ridicat, aleargă jos pe linie, se roagă pentru alţii.

351. Să ne ridicăm în picioare şi să dăm slavă lui Dumnezeu, fiecare. Nu este nevoie să mergem mai departe. Indentifică că Jesus Christos este

53

acelaşi ieri, astăzi, şi în veci; voi, oricare ar fi durerile voastre, orice este. Dacă-L credeţi, ridicaţi-vă în picioare, chiar acum, şi credeţi.

Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeul lui Abrahamm Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob, trimite puterea Ta şi vindecă acest grup de oameni chiar acum, în Numele lui Jesus Christos. Amin.

Glorie fie lui Dumnezeu! Dumnezeu să vă binecuvânteze.

…………………………………………………………….

54