Upload
mocanu-bianca
View
95
Download
8
Embed Size (px)
DESCRIPTION
6
Citation preview
CURS 5 + 6
Universitatea Ovidius ConstanţaFacultatea de Farmacie
Farmacologie F III 2015-2016
FARMACODINAMIE
FARMACODINAMIA GENERALĂ. ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ. ASPECTE GENERALE
• Farmacodinamia generală este o ramură fundamentală a
farmacologiei generale, ce studiază faza farmacodinamică şi rezultatul
acestei faze - acţiunea farmacodinamică.
• Medicamentul acţionează asupra organismului
• Acţiunea farmacodinamică este rezultatul contactului medicament-
organism, concretizat prin modificarea unei funcţii fiziologice (în sens
stimulator sau inhibitor) sau/şi diminuarea sau înlăturarea unei
tulburări a unei funcţii fiziologice.
FARMACORECEPTORII
Receptorii pot fi situati:la suprafata membranei celulare;in citoplasma;in nucleu.
Functiile receptorilor:
enzimatice: Fizostigmina blocheaza colinesteraza;pot interveni ca mecanisme transportoare din
membrane: ATP-aza Na/K pentru digitalice (Dioxin);pot intra in structura celulelor: acizii nucleici
pentru agentii alchilanti (Ciclofosfamida)
Tipuri de receptori:
A. Receptori in serpentina;B. Receptori formati dintr-o proteina care include
un canal membranar;C. Receptori membranari cu functie enzimatica;D. Receptori intracelulari (nucleari).
Farmacoreceptori - terminologie
Afinitatea = capacitatea M de a forma un complex MR;Activitatea intrinseca = capacitatea M de
activare a sistemului receptor asociat lui;Potenta = cantitatea de M necesara pentru a
aproduce 50% din efectul maxim.
FARMACODINAMIA GENERALĂ.
• Etapele farmacodinamice
• Legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea complexului
medicament/receptor (MR) – etapa desfasurata la locul de actiune
• Aparitia unor modificari locale (actiune primara) care se traduce prin
aparitia efectului farmacodinamic (Ef)
M = R↔ MR→ Ef• Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea medicamentului de a
se lega şi forma complexul cu receptorul.• Activitatea intrinsecă = capacitatea medicamentului de a produce un
efect.
Bound Free Free Bound
LOCUS OF ACTION“RECEPTORS”
TISSUE RESERVOIRS
SYSTEMIC CIRCULATION
Free Drug
Bound Drug
ABSORPTION EXCRETION
BIOTRANSFORMATION
Cell Membrane
Unbound Endogenous Activator (Agonist) of Receptor
Inactive Cell Surface Receptor
Extracellular Compartment
Intracellular Compartment
Cell Membrane
Bound Endogenous Activator (Agonist) of Receptor
Active Cell Surface Receptor
Extracellular Compartment
Intracellular Compartment
Cellular Response
Cell Membrane
Displaced Endogenous Activator (Agonist) of Receptor
Inactive Cell Surface Receptor Upon being Bound
Extracellular Compartment
Intracellular Compartment
Bound Antagonist of Receptor (Drug)
Curs Noţiuni de farmacologie AF II 2013-2014
PARAMETRII DEFINITORII AI ACŢIUNII FARMACODINAMICE
1. Sensul2. Selectivitatea
3. Potenţa 4. Eficacitatea maximă
5. Latenţa 6. Timpul efectului maxim
7. Durata
1. SENSUL acţiunii farmacodinamice poate fi:
Stimulator sau excitant (prin stimularea unei funcţii sau prin deprimarea unei funcţii antagoniste);
Inhibitor sau deprimant (prin inhibiţia unei funcţii sau prin stimularea excesivă a funcţiei respective, până la epuizarea ei).
Aceeaşi funcţie poate fi influenţată în ambele sensuri (stimulator sau inhibitor) de acelaşi medicament, funcţie de doză şi teritoriu (Efect bisens).
M fata de receptori pot fi: Agonisti (deplini/partiali); Antagonisti (competitivi/necompetitivi, reversibili/ireversibili).
Ex: adrenalina în doze mici produce vasodilataţie iar în doze medii si
mari, produce vasoconstricţie; aspirina în doze mici este antiagregant
plachetar iar în doze mari efectul devine proagregant plachetar.
2. SELECTIVITATEA este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din organism şi de a avea un număr cât mai limitat de acţiuni farmacodinamice.
Acţiunea predominantă şi selectivă este consecinţa:• realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv;
• existenţei de subtipuri de receptori specifici.
Seriile noi de medicamente au selectivitate pentru anumite subtipuri de substraturi receptoare:
• antihistaminicele H2 – antiulceroase
Din punct de vedere clinic, selectivitatea este proprietatea unui medicament de a manifesta efect benefic, terapeutic, fără efecte secundare, nedorite.
2. SELECTIVITATEA
• SELECTIVE – Beta adrenomimeticele - antiastmatice
• SALBUTAMOL• FENOTEROL
– Antihistaminicele H2 – antiulceroase• RANITIDINA• FAMOTIDINA
2. SELECTIVITATEA
• NESELECTIVE– Acetazolamina
• Inhiba exclusiv enzima anhidraza carbonica, dar mai are si alte efecte:
• Diuretic• Antiulceros• Sedativ central• Anticonvulsivant• Scade presiunea intraoculară (efect util în glaucom)
3. POTENŢA este capacitatea unei substanţe de a avea activitate biologică. Ea se exprimă prin dozele eficace 50 (DE50). Cu cât DE50 sunt mai mici cu atât potenţa este mai mare.Acţiunile farmacodinamice ale aceluiaşi medicament au potenţe diferite (apar la doze diferite):
– acţiunile sedativă şi anticonvulsivantă ale fenobarbitalului au potenţă mai mare decât acţiunea hipnotică;
– acţiunea antiagregantă plachetară a aspirinei are o potenţă mult mai mare decât acţiunea antiinflamatoare;
– acţiunea laxativă a cruşinului are potenţă mai mare decât acţiunea purgativă.
Drug effect
5
10
EC50
Emax
Drug dose
3. POTENŢA • Potenta este dependenta de:
– Proprietatile substantei• Farmaceutice• Farmacodinamice• Afinitatea pentru substrat (numarul de receptori
ocupati de substanta)– Organism
Indicele terapeutic
DL50 - doza letala 50%
IT = ------------ DE50 - doza eficace 50%
Daca IT < 10 M toxic IT > 10 M lipsit de toxicitate
Indice terapeutic – Indice de siguranţă
4. EFICACITATEA maximă (intensitatea) este capacitatea unei
substanţe medicamentoase de a avea activitate biologică cu un
anumit efect maxim posibil. Ea se exprimă prin efectul maxim
(Ef.max.).
Atingerea eficacităţii maxime este limitată, la unele substanţe
medicamentoase, de posibilitatea apariţiei efectelor adverse la doze
mari.
4. EFICACITATEA • Exemplu: eficacitati maxime diferite se inregistreaza in grupa
analgezicelor morfinomimetice.• Receptorii opioizi sunt de mai multe tipuri: μ, K, δ, σ
– Morfina– Petidina – agonisti fata de receptori: μ si K– Metadona– Naloxonul este antagonist total cu receptorii : μ, K si σ– Pentazocina este:
• antagonist pentru receptorii: μ• agonist al receptorilor K si σ
– Nalorfina:• antagonist pentru μ• agonist al receptorilor σ
5. LATENŢA (timpul de debut al efectului) este timpul scurs de la
administrarea substanţei medicamentoase până la apariţia efectului
şi se exprimă prin formula:
L = A + T + D + B,
unde: A = timpul necesar absorbţiei, T = timpul necesar
transportului, D = timpul necesar distribuţiei, B = timpul necesar
apariţiei efectelor biologice
Factorii de care depinde latenţa unui medicament sunt: calea de
administrare, factori biofarmaceutici, factori farmacocinetici, dar şi
factori farmacodinamici.
Latenţa - exemple:• În administrarea i.v., latenţa este mai mică:
L = T + D + B, pentru că A = 0;• Formele farmaceutice retard au latenţă mai mare decât cele cu cedare
rapidă;• Pentru substanţele care acţionează printr-un metabolit activ, latenţa
creşte, pentru că apare şi timpul de metabolizare (M): L = A + T + D + M + B;
• Medicam. cu mecanism indirect au latenţa mare pentru că B creşte.• În aceeaşi grupă farmacodinamică de medicamente, latenţa poate fi
diferită:– în grupa barbituricelor se face o clasificare terapeutică după latenţă şi durată:
lungă (fenobarbital); medie (ciclobarbital); scurtă (tiopental);– în grupa heterozidelor cardiotonice se face aceeaşi clasificare terapeutică după
latenţă şi durată: lungă (digitoxina); medie (digoxina); scurtă (strofantina).
Cunoaşterea latenţei are importanţă terapeutică în alegerea medicamentelor de urgenţă, în aceste cazuri alegându-se medicamente cu latenţă scurtă şi foarte scurtă.
Exemplu:
-Digoxina nu poate reprezenta un cardiotonic de urgenţă, în edemul pulmonar acut, deoarece are latenţă lungă, indiferent de calea de administrare, ca urmare a legării de proteinele plasmatice într-un procent de 95%. În acest caz se va alege calea i.v., strofantina (0,25 mg/fiola).
6. TIMPUL EFECTULUI MAXIM (T ef. max.) este important când se administrează medicamente de urgenţă (cardiotonice, anticoagulante).
7. DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE (D) este
intervalul de timp în care se menţine efectul. Ea se exprimă printr-
un parametru farmacocinetic: timpul de înjumătăţire (T 1/2).
Cunoaşterea T 1/2 este importantă în terapeutică pentru reglarea
intervalului dintre prize, în sensul realizării şi menţinerii efectului
terapeutic în stare staţionară, precum şi în sensul evitării cumulării
şi incidenţei efectelor adverse şi toxicităţii.
7. DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE
T ½ prezinta o mare variabilitate individuala mai ales in
urmatoarele situatii:
Stări fiziologice particulare
La nou nascut T ½ pentru cloramfenicol este mult mai lung faţă de
adult, deoarece nou născutul nu are enzime de metabolizare.
T ½ prezinta variabilitate in cazul insuficienţei căilor de epurare
Ex., T 1/2 al antibioticelor aminoglicozide creste foarte mult în
insuficienţa renală, aceste substante fiind nefrotoxice (gentamicina,
streptomicina)
FARMACODINAMIA GENERALĂ. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ
• Sunt dependenti de:– substanţa medicamentoasă– organism– mediu– asocierea medicamentelor
Factori dependenţi de substanţa
DozaStructura chimicăProprietăţile fizico-chimiceCalea şi viteza de administrare Interacţiuni
Factori dependenţi de substanţa
DozaPentru majoritatea medicamentelor există
o proporţionalitate între doză şi efect între anumite limite
Doza medie eficace (DE50)
Indice terapeutic – Indice de siguranţă
Factori dependenţi de substanţa
Structura chimicăEfectul biologicRezultatul interacţiunii medicament-moleculă ţintăQSAR
Starea de oxidare: H3PO4<H3PO3<H3P<P
Factori dependenţi de substanţa
Structura chimicăStereoizomeriaDetermină variaţii în intesitatea şi tipul de acţiuneReceptorii sunt optic activi Izomerii optici Izomerii geometrici
Factori dependenţi de substanţaStructura chimică Nucleul de baza – confera afinitate selectiva
pentru un anumit tip de receptori Gruparile functionale “farmacofore”:
Grupari farmacofore “accesorii” influenteaza:
profilul farmacodinamic afinitatea pentru receptori activitatea intrinseca
Factori dependenţi de substanţaStructura chimică Gruparile functionale “farmacofore”:Grupări farmacofore “distribuitoare” influenteaza:
profilul farmacocinetic distributia în organism modificarea
caracterului polar al moleculelor ceficientul de partaj lipide/apa (L/A)
Factori dependenţi de substanţa
Structura chimicăDistribuţia şi conformaţia electronică Influenţează acţiuneaElectronii activi biologici – electronii πConformaţia electronică determină un anumit tip
de activitate
Factori dependenţi de substanţa
Proprietăţi fizico-chimiceStarea de agregare (calea de pătrundere)Dimensiunea moleculei (absorbţia)PolimorfismulLipo- şi hidro-solubilitateaGradul de ionizare
Factori dependenţi de substanţa
Calea şi viteza de administrareCalea de pătrundere: i.v., respirator, s.c., i.m.,
oral, cutanatRapiditatea administrăriiConcentraţia
Factori dependenţi de substanţa
Interacţiuni medicamentoaseAbsorbţie, distribuţie, metabolizare, eliminare,
receptoriAsocierea cu alte substanţeEfect sinergicEfect aditivEfect de potenţareEfect antagonist
Factori dependenţi de organism
SpeciaRasaSexul, starea hormonală şi gestaţiaVârsta Factorii geneticiStarea patologicăEfortul fizic şi starea de obosealăBioritmul
Factori dependenţi de organism
SpeciaActivitatea unei substanţe diferă de la o
specie la alta, datorită în general, diferenţelor de farmacocinetică.
Uneori activitatea depinde şi de factori fiziologici
TalidomidaTeratogenă la om şi iepure, nu la hamster
Factori dependenţi de organism
RasaAsiaticii şi amerindienii sunt mai puţin
sensibili la acţiunea izoniazidei, deoarece o detoxifică (prin acetilare) mai rapid decât albii şi negrii
Factori dependenţi de organism
Sexul, starea hormonală, gestaţiaŞobolanii masculi metabolizează mai rapid
xenobioticele decât femeleleUnele dezechilibre hormonale modifică
răspunsul la acţiunea medicamentelorStarea de gestaţie creşte în general
sensibilitatea la substanţele medicamentoase
Factori dependenţi de organism
VârstaNou-născuţii, copii şi bătrânii sunt mai
sensibili la acţiunea medicamentelor
Factori dependenţi de organism
Factorii geneticiPriveşte echipamentul enzimatic care
intervine în procesul de biotransformareEnzimopatiiPolimorfismul enzimatic
Factori dependenţi de organism
Factorii geneticiGlucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6-PD) Deficitul afectează 3% din populaţia globului
Alcool dehidrogenaza (AlDH)Existenţa polimorfismului enzimatic la om
Factori dependenţi de organism
Starea patologicăAfecţiunile hepatice (cloramfenicol)Afecţiunile renale (antibiotice, digitalice)Afecţiunile cardiaceAfecţiunile aparatului respirator
Factori dependenţi de organism
Efortul fizic şi starea de obosealăEfortul fizicCreşte volumul respirator
Starea de obosealăMăreşte sensibilitatea la substanţele
medicamentoase
Factori dependenţi de organism
BioritmulCronofarmacologie Activităţile biologice ale organismului
oscilează ritmic între valori maxime şi minime, dirijate de factori externi şi interni
Ritmuri ultradiene (peste 24h), circadiene (24h) şi infradiene (sub 24h)
Ritmurile ultradieneSăptămânale, lunare, anuale
Factori dependenţi de mediu
Regimul alimentar Lumina TemperaturaPresiunea atmosfericăPrezenţa unor poluanţiRadiaţiile ionizante