felix qui quod amat defendere fortiter audet n fericit

felix qui quod amat defendere fortiter audet n fericit este cel care cuteaz` s` apere cu putere ceea ce iube[te

NR. 43-44 • SERIE NOUĂ • IUNIE – AUGUST 2013

FONDATĂ ÎN 2007 • ISSN 1843-2085 • REVISTĂ EDITATĂ DE ASOCIAȚIA

ITALIENILOR DIN ROMÂNIA RO.AS.IT. CU SPRIJINUL FINANCIAR AL GUVERNULUI

ROMÂNIE I , PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚI I INTERETNICE

Vacanţa de vară s-a sfârşit şi toţi cei care au putut beneficia de ea se îndreaptă acumcătre casă sau către locul de muncă, dacă acestea mai pot fi considerate, în epocanoastră, fixe sau stabile. De multe ori și pentru tot mai mulți dintre noi, casa sau, maibine zis, locul în care te odihneşti se confundă cu locul în care îți desfășori activitatea,unde muncești, întrucât varianta contrară o întâlnim din ce în ce mai rar.

Pentru unii dintre membrii RO.AS.IT., un loc de odihnă propriu-zis aproape cănu mai există; vacanţa s-a transformat şi ea într-un bun prilej de a propune noiproiecte, deoarece în timpul anului, vechile proiecte în derulare, din ce în ce maimulte, nu te lasă să te gândești la „zile de vacanţă” sau „zile de concediu”.

În această ordine de idei, revista noastră, „Siamo di nuovo insieme”, prin tematicași conținutul ei, este un martor aplicat al eforturilor RO.AS.IT. și mereu prezent, careprin articolele și documentele inserate dovedește din plin acest lucru, fiind o cronicăonestă și la zi a demersurilor noastre în slujba comunității pe care avem onoarea să oreprezentăm. Din paginile ei putem observa că suntem cu toţii concentraţi nu numaila ceea ce se realizează în prezent, dar şi la proiecția activității viitoare pe termenmediu și lung. Mă gândesc atât la vizitele primite din partea unor prieteni şi partenericum sunt cei din provincia Trento, care ne-au vizitat de curând din nou, şi care auconstatat și ne-au și confirmat că în ultima perioadă am făcut mari progrese: deorganizare, de prezentare sau de implementare de proiecte, în general.

Poate că sună a provocare, însă îi aşteptăm pe toţi membrii RO.AS.IT, al cărornumăr s-a dublat, numai în ultimul an, fie că ne referim la membri cu drepturidepline sau doar la simpatizanţi, dar pe care noi îi preţuim pe toți în egală măsură,să ne fie aproape și îi invităm să contribuie alături de noi, spiritual, dar şi material, lasusţinerea anumitor proiecte importante, care, credem noi, fac onoare Asociaţiei.

Și acum, la sfârșit de vacanță, ca de altfel în fiecare zi a anului,

Toate gândurile de bine tuturor!

Dep. Mircea GROSARU02

Vacanþa,un bun prilej de amedita la noi proiecte

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IUNIE • AUGUST 13

Interferen]e româno-italiene în epoca modern`/ Interferenze romeno-italiane in epocamoderna: Ion Heliade R`dulescu (I)

Un mare poet italian oferit, în sfâr[it,cititorilor români: Sandro Penna / Un grandepoeta italiano offerto ai lettori romeni: SandroPenna

V` invit`m s` citi]i…

Muzicieni italieni – repere în arta muzical` româneasc` / Musicisti italiani – punti diriferimento nell’arte musicale romena

Palatul Regal din Bucure[ti [i italienii / Il Palazzo Reale di Bucarest e gli italiani

03

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Cop

ertă

: Tab

ula

Peu

tinge

riana

(4, 5

) (C

abin

etul

de

hărț

i al B

.A.R

.) /

Mot

to: O

vidi

o, A

mor

es, 2

–5,

V 9

/ A

ugus

to P

assa

glia

– M

onum

ento

di G

iova

nni B

occa

ccio

, 187

9

F O N D AT Ă Î N 2 0 0 7

I S S N 1 8 4 3 - 2 0 8 5

Revistă editată de Asociația Italienilor dinRomânia RO.AS.IT. cu sprijinul financiar alGuvernului României, prin Departamentulpentru relații interetnice

Președinte fondatorMircea Grosaru

Colectiv redacțional

DirectorGabriela Tarabega

RedactoriRadu Coroamă Ioana GrosaruElena BădescuGregorio PulcherDan Comarnescu

Design & pre-pressSquare Mediawww.squaremedia.ro

NR. 43-44 • SERIE NOUĂ

IUNIE – AUGUST

2013

Asociația Italienilor din RomâniaRO.AS.IT.asociație cu statut de utilitate publică

Str. Lipscani nr. 19, etaj 1030031 BucureștiTel./Fax: 021 313 [email protected]

www.roasit.ro

SOCIETA’ / SOCIAL

O delega]ie din Trento, în vizit` la RO.AS.IT. Vernisaj NED / Una delegazione di Trento, in visitaalla RO.AS.IT. Vernissage NED

44

Carta European` a limbilor regionale sau minoritare/ La Carta Europea delle lingue regionali o delleminoranze

31

Giovanni Magnani, prietenul [i colaboratorul lui AurelVlaicu / Giovanni Magnani, amico e collaboratore diAurel Vlaicu

EVEN

TI /

EVE

NIMEN

TE

47 {tiri / Notizie

28 Cartoline dal Bel Paese / Ilustrate din Bel Paese

36 Invita]ie la „Don Orione” / Invito al „Don Orione”

39 Un incubo diventato un sogno / Un co[mar devenit vis

CULT

URA /

CULT

UR~

04 Giovanni Boccaccio, a 700 anni della nascita / 700 de ani de la na[tere

10 Croa]ia. C`l`torie de documentare

42Il Cimitero italiano di Cataloi / Cimitirul italian din Cataloi

12

16

19

20

26

08

GIUGNO • AGOSTO 13

700

IUNIE • AUGUST 13

A Boccaccio è certamente attribuita la defi ni -zione di «Divina» all’opera di Dante, che quest’ultimointitolò soltanto «Commedia», e ne fu un appassio -nato difensore, anche perché la «Divina Commedia»era scritta nella lingua che Boccaccio prediligeva: ilfiorentino. Detta lingua si imporrà come linguaitaliana proprio grazie a Dante, Boccaccio e Petrarca,quest’ultimo con la sua raccolta di grandiose poesie,scritte in un italiano cristallino, e che va sotto il nomedi «Canzoniere». Tra l’altro, Boccaccio e Petrarcafurono contemporanei e amici, sebbene il primo, conmolta vanità, si ritenesse il più grande letterato delsuo tempo, e preferisse scrivere molto di più inlatino, che era ancora – e lo sarà per almeno i quattrosecoli successivi – la lingua degli intellettuali, deglistudiosi, e dei letterati, quando essi volevano scriveredi temi nobili. Resta il fatto che Dante, Petrarca eBoccaccio furono dai propri contemporanei sopran -nominati «Le tre Corone», a sottolineare il fatto cheerano ritenuti i sommi padri della lingua italiana, chegrazie ad essi si andava diffondendo. Boccaccio morìa Certaldo nel 1375.

L’opera di Boccaccio fu per secoli il modellodella prosa narrativa, in particolare della novella. Lasua opera più famosa e più bella, «Il Decameron»,rac co glie novelle diverse, che hanno dotato la lettera -tura italiana di un linguaggio in prosa ricchissimo,elegante e vivace, come prima non esisteva.

L’ambientazione dell’opera è la seguente: unmartedì di primavera del 1384, mentre a Firenzeinfuria la peste, sette ragazze e tre ragazzi si incon -trano nella chiesa di Santa Maria Novella e deci donodi allontanarsi dagli orrori prodotti dall’epidemia,rifugiandosi in una villa nella campagna circostante:trascorreranno qui le due settimane successive,conversando piacevolmente tra loro. Per dieci giorniesatti (Decameron viene dal greco dèka emeròn, chesignifica appunto «una decina di giorni») raccon -teranno quotidianamente una novella per ciascunosu un tema stabilito dal «re» o dalla «regina» dellagiornata, sorta di animatori che proponevano il temagiornaliero. E i temi – dall’amore alla fortuna,dall’ingegno all’avidità, dalla generosità alla malizia,dall’altruismo al tradimento – verranno dall’osserva -zione attenta della vita umana in tutte le suemanifestazioni, passioni e debolezze, virtù e vizi,intelligenza e ottusità. Non a caso il «Decameron» èstato definito come una «commedia umana», che sioppone e al tempo stesso richiama per grandezzaquella divina di Dante. Come Dante, ancheBoccaccio saggia tutte le possibilità espressive dellalingua materna, adoperando di volta in volta o unfiorentino raffinato che evoca l’eleganza del latino oun fiorentino colloquiale (se non addirittura basso erozzo) che evoca la quotidianità rumorosa e beffardadella piazza e del mercato. 04

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

GIOVAnnIAnnI DALLAnAscITA

La lettura dell’opera è appassionante per la varietàdegli argomenti, a volte drammatici, a voltedivertenti, e per la presenza di una quantità dipersonaggi e situazioni che ci danno un quadrocolorito e realistico della società fiorentina delTrecento. Il massimo dell’eleganza di lingua e di stileBoccaccio lo riserva alla cosiddetta «cornice», cioèal Proemio (prefazione) e alle introduzioni allesingole giornate e novelle, in cui i dieci giovaniconversano tra loro, discutono degli argomenti datrattare e presentano le storie da raccontare. Lacornice è anche la parte del «Decameron» in cuiBoccaccio interviene in un immaginario dialogo conil suo pubblico, per esprimere opinioni e giudizipersonali. È dunque un italiano «latineggiante», dicomplesse e involute costruzioni. La linguacolloquiale è invece riservata alle novelle in cuiagiscono protagonisti che vengono dal popolo e cheovviamente, nei loro dialoghi comici e frizzanti,parlano in modo spontaneo e immediato. Un’operadunque, il «Decameron», scritta su due «registri»linguistici, che la rendono per questo ancora piùinteressante, quanto meno sul piano letterario,storico e filologico.

• Antonio Rizzo

05

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Nacque nel 1313, probabilmente a Certaldo, in provincia di Firenze, da un funzionario e sociodella potentissima impresa finanziaria dei Bardi e da una donna ignota, si pensa di umilecondizione. Figlio illegittimo, venne riconosciuto dal padre e avviato agli studi e a una vitaagiata, quando il padre si trasferì a Napoli alla raffinatissima corte di Roberto d’Angiò. Quiconobbe importanti studiosi e letterati, approfondì le sue conoscenze dell’opera di Dante, lesse leopere giovanili di Francesco Petrarca e cominciò a comporre lui stesso in versi. Nel 1340 fucostretto a ritornare a Firenze dove entrò in contatto con altri intellettuali come lui, e continuò adedicarsi alla letteratura. Nel 1348 si scatenò a Firenze una grave epidemia di peste e Boccacciovisse questa drammatica esperienza, che troveremo riportata nel Decameron, l’opera a cui lavorònegli anni successivi.

BOccAccIO

Andrea del Castagno, Ritrattodi Giovanni Boccaccio (circa1450), Firenze, Galleria degliUffizi

Destra – Ritratto di GiovanniBoccaccio (1313–1375) diRaffaello Sanzio Morghen(1758-1833)

IUNIE • AUGUST 1306

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

În mod cert, lui Boccaccio îi este atribuită definireade „Divina” a operei lui Dante, pe care cel din urmă ointitulase simplu „Comedia”. A fost un apărător pasio -nat al lui Dante, și pentru că „Divina Comedie” erascrisă în limba preferată a lui Boccaccio: florentina.Această limbă se va impune ca italiană literară tocmaidatorită lui Dante, Boccaccio și Petrarca, celui dinurmă, prin culegerea sa de poezii splendide, scrise într-o italiană cristalină, cunoscută sub titlul „Canzoniere”.Printre altele, Boccaccio și Petrarca au fost contem po -rani și prieteni, chiar dacă primul, cu multă vanitate secredea cel mai mare literat al timpului său, deși apreferat să scrie mai mult în latină, limbă care mai era– și va fi fost încă pentru cel puțin patru secolesuccesive – limba intelectualilor, a oamenilor de științăși literaților, când aceștia doreau să scrie despresubiecte nobile. Este de notorietate faptul că Dante,Petrarca și Boccaccio au fost supranumiți de cătrecontemporani „cele trei coroane”, subliniindu-se faptulcă erau considerați părinții limbii italiene, care s-aimpus datorită lor. Boccaccio a murit la Certaldo înanul 1375.

Opera lui Boccaccio a fost secole de-a rândulmodel de proză narativă, în special în povestiri. Ceamai reușită și mai faimoasă operă a sa, „Decame -ronul”, adună diferite povestiri care au înzestratliteratura italiană cu un limbaj al prozei foarte bogat,elegant și spiritual, așa cum nu mai existase vreodată.

Cadrul acțiunii este următorul: într-o zi de marțidin primăvara anului 1384, în timp ce la Florențaizbucnise ciuma, șapte fete și trei băieți se întâlnesc înbiserica Santa Maria Novella și decid să plece departede ororile epidemiei, refugiindu-se într-o vilă de la țarădin împrejurimi; își vor petrece aici următoarele douăsăptămâni, conversând cu plăcere. Timp de exact zecezile (Decameron derivă din grecescul dèka emeròn, careînseamnă tocmai „zece zile”) fiecare dintre ei va spunezilnic câte o poveste, pe o temă stabilită de „regele” saude „regina” din ziua respectivă, un fel de animatori cepropuneau subiectul zilei. Subiectele – de la dragostela noroc, de la inteligență la aviditate, de la generozitatela răutate, de la altruism la trădare – vor fi alese în urmaobservării atente a vieții omenești în toate manifestă -rile ei, pasiuni și slăbiciuni, virtuți și vicii, inteligență șiprostie. Nu întâmplător „Decameronul” a fost definit

GIOVAnnI700AnI DE LAnAŞTERE

07

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Boccaccio s-a născut în anul 1313, probabil la Certaldo, lângă Florenţa, dintr-un funcţionar şi asociat al puternicei firmefinanciare Bardi şi o anonimă, despre care se crede că era de condiţie modestă. Fiu nelegitim, este recunoscut de tată,care îi oferă posibilitatea de a studia şi o viaţă îndestulată, atunci când acesta se transferă la Napoli, la extraordinar derafinata curte a lui Roberto d’Angiò. Aici cunoaşte oameni de ştiinţă şi de litere importanţi, aprofundează cunoaştereaoperei lui Dante, citeşte operele de tinereţe ale lui Francesco Petrarca şi începe el însuşi să compună versuri. În anul 1340este constrâns să se întoarcă la Florenţa, unde are contacte cu alţi intelectuali ca el şi continuă să se dedice literaturii. Înanul 1348 izbucneşte la Florenţa o epidemie puternică de ciumă, iar Boccaccio trăieşte această dramatică experienţă pecare o vom regăsi şi în Decameronul, operă la care a lucrat în anii următori.

ca fiind o „comedie umană”, care respinge și, în acelașitimp, atrage prin grandoare, precum „divina” luiDante. Ca și Dante, Boccaccio încearcă toate modali -tă țile de expresie ale limbii materne, folosind fie olimbă florentină rafinată, care evoca eleganța limbiilatine, fie o limbă florentină simplă (dacă nu chiarvulgară sau primitivă), care evoca cotidianul zgomotosși batjocoritor al străzii și pieței.

Lectura operei este pasionantă datorită diversi tățiisubiectelor, uneori dramatice, alteori distractive,precum și prezenței unui număr mare de personaje șisituații care oferă un tablou colorat și realist al societățiiflorentine din secolul al XIV-lea. Maxi mum-ul deeleganță a limbii și a stilului, Boccaccio îl rezervă așa-numitei „introduceri”, adică prefeței și introducerilor

fiecărei zile și fiecărei povestiri în care cei zece tineridiscută despre subiectele și istorioarele care urmeazăsă fie povestite. Tot în introducerea la „Decameron”,Boccaccio inserează un dialog ima ginar cu cititorul,pentru a exprima păreri și judecăți personale. Elfolosește pe de o parte o limbă italiană latinizată, cuconstrucții complexe și complicate, limba simplă fiind,în schimb, rezervată povestirilor în care apar caprotagoniști oameni din popor, care în dialo gu rile lorcomice, spumoase, folosesc limba într-o manierăspontană și imediată. „Decameronul” este, așadar, ooperă scrisă în două „registre” lingvis ti ce, care o fac șimai interesantă pe plan literar, istoric și filologic.

• Traducere: Mariana Voicu

BOccAccIOGIOVAnnI

În mod neaşteptat, luna iulie,care este, în general, lună deconcedii, a fost o perioadă plină deevenimente interesante la Asocia -ţia Italienilor din România –RO.AS.IT. Printre ele se înscrie șivizita unei importante delegaţiidin Trento, Regiunea Friuli Vene -zia Giulia (zonă din care provinemajoritatea imigranților italienidin România secolelor 19 și 20),conduse de dl Consul MaurizioPasserotti, vechi prieten şi spriji -nitor al activităţilor cultu rale aleAsociaţiei noastre.

Din delegaţie au făcut partefiguri importante ale lumiitrentine, precum: Giorgio Fraca -lossi, preşedinte al Cassa CentraleBanca, al Cassa rurale di Trento, alInformatica Bancaria Trentina şi

vicepreşedinte al FederazioneTren tina della Coope ra zione,Alber to Hertma ier, preşedinte alServizi Informatici Bancari Tren -tini, Mattia de Maninecor, titula -rul fabricii cu acelaşi nume,Stefano Odorizzi, a.d. al TassulloMateriali, Luigi Giuriato, directoral Ercamedia TV și alții.

Primul scop al venirii acesteidelegații în țara noastră a fostvizitarea așezământului părin teluiTănase din satul Valea Plopului, pecare cei din Trento l-au ajutat săreconstruiască bucătăria și sala demese, care fuseseră distruse de unputernic incendiu în decembrie2011, făcând, apoi, pe drumul deîntoarcere, o oprire la mănăstireade la Ciofliceni, Snagov, nouareședință a călugărilor din OrdinulCarmeliților, unde s-au întreținutcu superiorul mănăsti rii, Pr. Ste -fano Conotter ocd. Această acțiu -ne de caritate a fost completată devizitarea unor obiective turistice,traseu din care nu a lipsit Curteade Argeș, care i-a impresionat înmod deosebit pe membrii delega -ției italiene. Călătoria acestora s-aîncheiat cu o vizită la București, laAsociația Italienilor din România– RO.AS.IT., unde au făcut unschimb de păreri cu dl deputatMircea Grosaru, reprezentantulitalienilor în Parlamentul Româ -niei, precum și cu alți membri aiAsociației.

În onoarea oaspeților, RO.AS.IT.a organizat și un vernisaj, cel alexpoziției „Teluric” a artistuluiplastic NED (Ion Nedelcu),membru al Uniunii ArtiștilorPlastici și al Uniunii Cineaştilordin România, precum şi al UniuniiArtiştilor din California.

Pictorul „este puternic obse datde pulsaţiile interioare ale pămân -tului. Disciplinate de «cuţitul» săude paletă, fluviile de magmăţâşnesc triumfător din fabulosulArbore al Genezei. Tehnica sapicturală surprinde misterulCreaţiei primordiale. Dacă te uiţila ele îndeaproape, superbele salecompoziţii îţi absorb privirea într-un abis fără sfârşit. Picturile sale autextura unui torent de lavă”,sublinia criticul Manuela Cernat.

După cum el însuși mărtu ri -sește, NED a început să desenezede la vârsta de 4 ani și a continuatsă se adreseze semenilor, de-alungul întregii vieți, în limbajplastic, formă de exprimare carei-a fost întotdeauna mai la înde -mâ nă, părându-i-se mai cuprin ză -toare și mai sugestivă decât artacuvântului.

A lucrat de la grafică, publi -citară și de carte, la pictură bise -ricească (frescă), la scenografie defilm (peste 20 de filme semnate decei mai importanți regizoriromâni) și TV, până la restaurareși conservare de bu nuri aparținândpatrimoniului național cultural.Dar pictura de șevalet, lucrată înpastă groasă suprapusă, a rămas„son violon d’Ingres”, de care „nuse va lecui până la moarte”. Artistulsupra pune culorile odată cu ideileși sentimentele care-l stăpânesc înmomentul actului de creație. Deaici vine și acel dramatism interioral lucrărilor sale, care sunt pure, auo anume vibrație venită dinadâncuri și care îl impresioneazăputernic pe privitor.

• Gabriela Tarabega

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IUNIE • AUGUST 1308

O delegaþie din Trento, în vizitã la RO.As.IT.Vernisaj nED

Inaspettatamente, il mese diluglio, che e’, in generale, un mesedi ferie, e’ stato un periodo pienod’avvenimenti interessantiall’Asso ciazione degli Italiani inRomania – RO.AS.IT. Tra questic’e’ la visita di un’importantedelegazione di Trento, RegioneFriuli Venezia Giulia (da cuiviene la maggioranza degli immi -grati italiani in Romania neisecoli 19 e 20), diretta dal Con -sole Maurizio Passerotti, vecchioamico e sostenitore dell’attivita’culturale della nostra Associa -zione.

Della dellegazione hannofatto parte figure importanti delmondo trentino, come: GiorgioFracalossi, presidente della CassaCentrale Banca, della Cassa ruraledi Trento, della Informatica Ban -caria Trentina e vicepre sidentedella Federazione Trentina dellaCooperazione, Alberto Hertma -ier, presidente della ServiziInformatici Bancari Trentini,Mattia de Maninecor, titolaredell’omonima fabbrica, StefanoOdorizzi, a.d. della TassulloMateriali, Luigi Giuriato, diret -tore della Ercamedia TV e altri.

Il primo scopo della venuta diquesta delegazione nel nostropaese e’ stato di visitare la siste -mazione del padre Tănase nelvillaggio Valea Plopului, chequelli di Trento hanno aiutatonella ricostruzione della cucina edella sala da pranzo, che furonodistrutti da un grande incendionel dicembre 2011, e poi, sulla viadel ritorno, una fermata al mona -stero Ciofliceni, Snagov, nuovaresidenza dei frati dell’ordine deiCarmelitani, dove si sono intrat -tenuti col superiore del monaste -

ro, padre Stefano Conotter ocd.Questa buona azione e’ statacompletata con la visita di alcuniobiettivi turistici, gita a cui non e’mancata Curtea de Argeș, che haimpressionato in special modo imembri della delegazione ita -liana. Il loro viaggio s’e’ chiusocon una visita a Bucarest, allaAssociazione degli Italiani inRomania - RO.AS.IT., dove sisono scambiati alcuni pareri coldeputato Mircea Grosaru,rappre sentante degli italiani nelParlamento romeno.

In onore degli ospiti, laRO.AS.IT. ha organizzato unvernissage per l’esposizione«Teluric» (Tellurico) dell’artistavisivo Ion Nedelcu, membrodell’Unione degli Artisti Plasticie dell’Unione dei Cineasti in Ro -mania, cosi’ come della Unionedegli Artisti della California.

Il pittore «Ion Nedelcu e’fortemente ossessionato dellepulsazioni interne della terra.Diretti col suo „coltello” spatola,fiumi di magma eromponotrionfanti dal favoloso Alberodella Genesi. La sua tecnicapittorica scopre il mistero dellaCreazione primordiale. Se osserviin dettaglio, le sue superbecomposizioni assorbono il tuosguardo fin dentro un abissosenza fondo. Le sue pitture hannola testura di un torrente di lava»,come sottolinea il criticoManuela Cernat.

In base a quanto lui stessodichiara, NED ha iniziato adisegnare all’eta’ di 4 anni e hacontinuato a esprimersi per tuttala vita in linguaggio visivo, forma

d’espressione che gli fu semprepiu’ congegnale, parendogli piu’completa e suggestiva dellascrittura.

Ha lavorato dalla grafica,pubblicitaria e libraria, allapittura di chiese (affreschi), ascenografie di film (piu’ di 20film firmati dai piu’ importantiregisti romeni) e TV, fino alrestauro e alla conservazione deibeni che appartengono alpatrimonio culturale nazionale.

Ma la pittura al cavalletto,lavorata in pasta spessa sovrap -posta, e’ rimasta il «son violond’Ingres», e dalla quale «nonriuscira’ a guarirsi fino allamorte». L’artista sovrappone icolori ogni volta con le idee e isentimenti che lo dominano almomento dell’atto creativo.Anche da questo viene ildrammatismo interiore dei suoilavori, che sono puri, che hannouna vibrazione che viene dalprofondo, che impressionano lospettatore.

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

09GIUGNO • AGOSTO 13

Una delegazione di Trento, in visita alla RO.As.IT.Vernissage nED

10 IUNIE • AUGUST 13

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Obiectivul principal al vizitei a fost realizareaunui schimb de experiență și de bune practici îndomeniul promovării dialogului intercultural, aldiversității lingvistice, culturale și religioase și alpunerii în valoare a patrimoniului istoric și cultural.

Din delegaţie au făcut parte reprezentanţi aiorganizaţiilor CMN, membri ai Comisiei de Învăţă -mânt şi ai Comisiei de Cultură, reprezentanţi ai DRI.

Călătoria a început cu localitatea Carașova dinjudeţul Caraş Severin, unde, la sediul UniuniiCroaţilor din România, dl preşedinte Mihai Radan,care este totodată şi primarul Carașovei, a prezentat,în moderna sală de conferinţe, istoria minorităţiicroate, precum şi activitatea bogată a acesteicomunităţi bine organizate.

Sosirea în Croaţia a avut loc la o zi după aderareaCroaţiei la Uniunea Europeană, fapt ce a conferit unplus de interes şi semnificaţie acestei vizite.

La Zagreb, au fost organizate întâlniri cu repre -zen tanţi ai Guvernului şi ai minorităţilor din Croaţia,delegaţia noastră fiind prima delegaţie străinăprimită la acest nivel, imediat după aderare.

Centrul vechi, Gradec, al capitalei croate amin -teş te de oraşele transilvane, prin străduțele saleromantice, pietruite, străjuite de lămpi cu gaz șiclădirile vechi. Aici se află una dintre cele mai vechibiserici ale Croației: biserica Sfântul Marcu. Lăcașul

de cult este construit în stil gotic târziu, iar acoperișulde țiglă este cu adevărat spectaculos, mai frumoschiar decât cel al marii catedrale în stil neogotic, alecărei turnuri domină cerul Zagrebului. Pe el suntreprezentate stema Zagrebului şi cea a Regatului Unital Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaţiei.

Tot aici, în Orașul de Sus, se găsesc clădireaParlamentului, Biserica Sfântul Mihail şi Poarta dePiatră, ce datează din secolul al XIII-lea, precum şiAmbasada României, unde delegaţia a fost primităcu amabilitate de către dl ambasador CosminDinescu şi întreg personalul ambasadei.

Călătoria prin Croaţia a fost un minunat prilej decunoaştere a acestui stat, recent intrat în mareafamilie a Uniunii Europene. La întâlnirile oficiale dela Zagreb au participat şi doamnele secretar de statEniko Katalin Lacziko şi Christiane GertrudeCosmatu, subsecretar de stat în cadrul DRI.

Într-una din zile s-a vizitat Parcul NaţionalPlitvice, declarat parc naţional încă din anul 1949,reprezentând cea mai veche rezervaţie naturală dinsud-estul Europei. Acesta reprezintă un sistemcarstic format din 16 lacuri, unite între ele de râulPlitvice, şi prin zeci de cascade spectaculoase. În1979 parcul a fost inclus pe Lista patrimoniuluimondial UNESCO.

O altă întâlnire cu autorităţile locale a avut loc laPrimăria din Split (în italiană Spalato), prilej propicepentru a propune un parteneriat cu Constanţa, oraşport, asemenea Splitului.

Splitul este renumit pentru Palatul lui Diocleţianși Catedrala sa cu faimosul turn cu clopot. De fapt,întemeierea orașului se datorează împăratului romanDioclețian (284-305), care a dispus construireapalatului în anul 300. Splitul a aparţinut o lungăperioadă Serenissimei Republici a Veneţiei (în seco -

Din iniţiativa şi cu sprijinul Uniunii Croaţilor din România, în lunaiulie a.c., o delegaţie a Consiliului Minorităţilor Naţionale (CMN) şi aDirecţiei pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României(DRI) a efectuat o vizită de documentare în Croaţia.

Vedere spre insula Hvar

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


lul XIV şi, din nou, din 1420), până când a căzut subdominaţia Austro-Ungariei, în 1797. ProvinciaDalmaţia s-a reunit cu Croaţia mai târziu, iar Splituleste înglobat în aceasta până în ziua de astăzi.

Următoarea vizită a fost pe insula Hvar, pe carese ajunge din Split după un drum de două ore cuferibotul. Oraşul Hvar (în italiană Lesina) este cen -trul administrativ al insulei şi este situat în partea devest a acesteia, fiind adesea numit „oraşul lavandei”,una din principalele activităţi fiind cultivarealavandei, folosită pentru uleiuri aromatice şi săpu -nuri. Oraşul Hvar oferă un decor idilic într-un golfpresărat cu insule, oraşul vechi întinzându-se pe osuprafaţă acoperită cu pini, cu smocuri de lavandă şiierburi sălbatice, crescând printre palate veneţiene.

Ultima destinaţie pe teritoriul Croaţiei a fostDubrovnik (în italiană Ragusa), port şi una dintrecele mai vestite staţiuni turistice de la MareaAdriatică, în sudul extrem al Croaţiei.

Dubrovnikul a fost fondat prin unirea a două miciorăşele: Ragusa (iniţial Laus, numele venind de lacuvântul latin pentru stâncă), care era doar o micăinsulă inatacabilă pe coasta de sud a Dalmaţiei, ceoferea adăpost refugiaţilor italieni din oraşul Epidau -rum, şi Dubrava (denumit după cuvântul slav dub(stejar), o aşezare târzie a migratorilor slavi. Cutimpul, Dubrava s-a extins spre poarta nordică afortă reţei Ragusa, unindu-se cu aceasta. Bine apărată,Ragusa a rămas mult timp o republică liberă, axatăpe comerţ şi condusă de patricieni. În oraș au fostconstruite, de timpuriu, sisteme de canalizare șispitale, care serveau drept exemplu pentru nume roa -se capitale europene. Ragusa a devenit o mare putereeconomică, ce era capabilă să concureze până şiRepublica Veneţiană. Vechiul steag al oraşului con -ţine cuvântul Libertas (libertate), iar la intrarea înfortăreaţa amplasată în afara zidurilor oraşului, se aflăinscripţia Non bene pro toto libertas venditur auro (Nue bine să fie vândută libertatea, pentru tot aurul).

Întreaga structură a oraşului vechi (Stari Grad),ridicată pe o peninsulă stâncoasă, a fost inclusă, înanul 1979, pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.

O delegaţie reprezentativă din care au făcut partedoamnele: Rodica Precupeţu, şef serviciu programeşi relaţii cu societatea civilă şi organisme interna ţio -nale a DRI, Ioana Grosaru, reprezentata RO.AS.IT.,Serin Turkoglu, preşedinta Comisiei de Cultură,

Vildan Bormambet, preşedinta Comisiei de Învăţă -mânt, precum şi reprezentanta minorităţii germane,a fost primită de primarul oraşului Dubrovnik.

Pe parcursul vizitei, activităţile cuprinse înprogram au prilejuit un dialog deschis şi amical cuinterlocutorii croaţi, iar în contextul integrăriirecente a Croaţiei în Uniunea Europeană, delegaţiaromână a subliniat contribuţia pe care minorităţilenaţionale o au, constituind un adevărat liant, înrelaţiile dintre statele membre.

• Orlanda Solari

O cãlãtorie dedocumentare

cROA

ÞIA

Membri ai delegaţiei românela Primăria oraşuluiDubrovnik

Catedrala din Dubrovnik

Personalitate marcantă a epociimoderne româneşti, întâiul preşe -dinte al Academiei Române şi unuldintre fondatorii prestigiosului for,Ion Heliade Rădulescu a făcut partedin elita culturală românească asecolului al XIX-lea, fiind consideratîntemeietor al culturii prepaşoptiste,fondator al presei din Ţara Româ -nească, prin înfiinţarea şi conducereagazetei Curierul românesc (1829-1859) şi a suplimentului acesteiaCurierul de ambele sexe (1837), spriji -ni tor al teatrului românesc, prinînfiin ţa rea Societăţii Filarmonice(1833), apoi a Gazetei TeatruluiNaţio nal (1835), dar şi om politicimplicat în Revoluţia de la 1848.

Provenit dintr-o familie destul deînstărită, Ion Heliade Rădulescu afost instruit de mic conform uzan -ţelor vremii, studiind printre altele,greaca şi latina, unul dintre dascăliisăi fiind – după unele surse – chiarNaum Râmniceanu, personalitatereligioasă a secolului, călugăr, istoricşi poet.

Prin activitatea culturală şi ştiin -ţi fică desfăşurată sub semnul eru -diţiei sale dobândite printr-o aleasăeducaţie, perfecţionată la celebraȘcoală de la Sf. Sava a lui GheorgheLazăr, Ion Heliade Rădulescu ainsuflat unei generaţii întregi dorinţade instruire şi afirmare, în scopulpropăşirii neamului românesc.

Italia, pe care o asemuia cuRomânia, se afla în inima lui Heliade,cele două ţări-surori fiind tot timpulalăturate în scrierile sale legate deRevoluţia de la 1848.

Despre sentimentele filo-italieneale lui Heliade aveam să aflăm lucruriinteresante urmărind periplul său dinperioada exilului cu nava sub pavi -lion francez Rhamses, reflectat înSuvenire şi impresii ale unui proscris,unde face pentru început o frumoasădescriere a coastelor Siciliei pe careavea să le vadă pentru prima oară îndrumul său spre Constantinopol:„Mă deşteptasem în zorii zilei şi urcaipe punte. Nişte munţi colosali şisolitari, ridicându-se peste ape, sedesenau negri în aerul cenuşiu al di -mi neţii. Erau insulele Egade. Coaste -le Siciliei ieşeau la iveală puternicluminate de întâile licăriri aleaurorei”.

Înfăţişându-ne un moment pe -tre cut în timpul manevrelor efectuatede comandantul vasului pentru aevita izbirea de stâncile care străjuiaucoastele frumoasei insule, atuncicând un barcajola sicilian (pescar)aflat într-o barcă din apropiereanavei, a fost invitat să urce la bord şis-o piloteze, Heliade, privind bonetafrigiană a acestuia (simbol alRevoluţiei Franceze de la 1789) aveasă evoce democraţia franceză pe careacum Parisul părea că o abandonaseîn favoarea autocraţiei.

De asemenea, reacţia promptă -specifică popoarelor latine – a pesca -rului sicilian venit în sprijinul vasuluistrăin aflat într-o oarecare dificultate,avea să-l impresioneze pe fostul

ministru al Guvernului Provizoriu,paşoptist. O descriere a portuluiTrapani ne prezintă o Sicilie revolu -ţionară pe ale cărei coaste se găseauturnuri întărite şi fortăreţe unde„flutura baniera (bandiera) libertăţiisiciliene”- cum exclama cu satisfacţieHeliade.

Nu putem părăsi acest momentfără a reda şi o altă analogie pe careo face revoluţionarul român, legatăde soldaţii italieni şi voluntarii străinicare prin veşmintele şi prin com -porta mentul lor îi aminteau „depandurii lui Vladimirescu pe zidurileBrâncovencei”.

Heliade a schiţat şi portretulregelui „Bomba”, cum îi spune el – defapt, Ferdinand al II-lea de Bourbon(1830-1859) devenit Regele celorDouă Sicilii – despre care afirma căse temea mai mult de libertateaitalienilor, decât de holera şi ciumacare în acel timp îi înspăimântaserăpe locuitorii din Neapole şi Sicilia,supuşii săi.

După acest scurt popas pe coasteitaliene, Rhamses avea să-şi urmezetraseul până la Constantinopol, undefoştii membri ai LocotenenţeiDomneşti, exilaţi din Principate, nuau avut voie să părăsească vasul, fiindnevoiţi să revină în Franţa, via Sicilia,evident.

Înainte de a părăsi portul turcesc,pe când era doar el pe punte, într-unmoment de linişte, Heliade avea sătrăiască – după propria mărturisire –un alt moment emoţionant, auzindde undeva din port răsunând ovioară care interpreta cu virtuozitateo arie din Lucia di Lammermoor deDonizetti: „O bell’ alma inamorata,exprimată în limba lui Donizetti şipurtată silabă cu silabă pe aripilearmoniei, luneca şi pătrundea întoate cutele inimii mele şi deşteptaacolo dureri adormite”.

Întoarcerea exilaţilor paşoptişticătre Franţa a constituit pentru I. H.Rădulescu un motiv de tristeţe, de

Ion Heliade RãdulescuInterferenþe româno-italiene în epoca modernã

12

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IUNIE • AUGUST 13

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

13

frustrare pentru felul în care misiunealor de a obţine sprijinul Porţii eşuase,după intervenţia fermă a Rusiei pelângă turci, dar şi din pricina imagi -nilor dezolante pe care Sicilia – soramai mică a Princi pa telor Române, înaccepţiunea sa – avea să i le înfăţişeze,spulberându-i orice speranţă dereuşită revolu ţionară.

Încă din depărtare, entuziaştilordomni de la bordul lui Rhamses li seprevesteau lucrurile neplăcute pecare aveau să le trăiască mai târziu.

Heliade, care asemuise Etna cu„gura unei făurării nemăsurate” undetitani şi ciclopi imaginari se vânzo -leau în adâncul pământului întru -chipând cumva personalitatealocuitorilor superbei insule, avea săconstate inactivitatea suspectă avulca nului: „Părea că ciclopii se opri -seră spre a auzi zgomotul asurzitor albronzului ce răsuna în porturileSiciliei”.

Înăbuşirea revoluţiei în miculregat sicilian abandonat de Franţa şiAnglia devenise un fapt cert, tot maivizibil, cu cât vasul se apropia decoastele italiene.

Plutind de-a lungul coastelorsiciliene, vasul francez sosea la Malta,după ce navigase o noapte de-alungul acestora, pentru a se feri defurtuna puternică ce se instalase peMarea Mediterană.

Dimineaţa, nava ajunsese laMalta, unde autoritățile îi puseseră încarantină pe cei prezenţi la bordul ei,până la ridicarea ancorei, a doua zi,cu destinaţia Trapani, unde aveau săajungă după încă o zi de navigare.

Evenimentele aflate în derulareîn zona siciliană nu puteau avea decâtun deznodământ: „Toată Siciliaurmase exemplul capitalei: se predaseregelui „Bomba”, ca un miel ceurmează a fi înjunghiat”, constata cuamărăciune Heliade.

Urmând parcă acelaşi scenariu,membrii Guvernului Provizoriusicilian ajunseseră şi ei în final la

bordul lui Rhamses, după ce iniţialfuseseră îmbarcaţi pe nava englezăUdine, care le oferise refugiu pentrua-i duce în Franţa, via Malta.

Prezenţa noilor pasageri la borda necesitat o serie de formalităţi, careau întârziat nava franceză, stârnindnemulţumirea călătorilor şi intensi -ficând starea de tensiune instalatădupă toate imaginile dezolantederulate în faţa lor, care surprindeauultimele clipe ale Revoluţiei siciliene,înecate în sânge.

Aventurile erau însă departe de ase fi încheiat pentru cei aflaţi labordul vasului.

La scurt timp după pornireanavei, în timpul servirii cinei, Rham -ses avea să se izbească de o stâncă,încheind astfel o călătorie presăratăcu umilinţe şi eşecuri de la un capătla altul.

Un ultim moment tensionat aveasă se sfârşească odată cu încheiereanumeroaselor formalităţi, executatecu scrupulozitatea specifică brita -nicilor, la îmbarcarea naufragiaţilorpe aceeaşi navă englezească, Udine,venită acum în ajutorul francezilor.

De la Malta, exilaţii româniaveau să se îmbarce pe un alt vasfrancez, care mergea spre Marsilia.„Iarăşi pe mare, iarăşi coasteleSiciliei, iarăşi Trapani”. Revedereacoastelor italie ne, dar şi a vasuluieşuat pe pericu loasele stânci sicilienei-a stârnit sentimente nostalgice luiHeliade, care afirma edificator:„Inima mi-era demult împietrită şilacrămile ce mă năpădiră în acestmoment mă făcură să mă simt fericit,căci simţeam că aveam o inimă deom”.

Sentimentele fraterne, ca şi îngri -jorarea lui pentru situaţia politică aţării surori, Italia, sunt punctatefrecvent în „Suvenire şi impresii aleunui proscris”, prin utilizarea unorsintagme ca: „Neamul Bourbonilor laNeapole, un papism ipocrit înlăun -trul Romei, Casa de Habsburg la

Nord, Iude cari te vând în Piemont”,...„O, Italie! O, Românie! Veşmintelevoastre sunt împărţite şi pe cămaşavoastră s-au aruncat sorţi. Tiraniivoştri v-au sfâşiat şi v-au adăpat cufiere”.

Stilul lui Heliade merge de laexpresii descriptive, încărcate de otristeţe profundă, de constatare amarii nedreptăţi produse celor douăţări („Iată-ne iarăşi la Marsilia şiMarsilia era plină de trupele Repu -blicii Franceze, care se îmbarcau sprea merge să „salveze” fără îndoială,Republica Romei”,... „NenorocităItalie! Nenorocită Românie! Amân -două împărţite, sfâşiate, dominate deatâţia despoţi”) şi până la celeameninţătoare, încărcate de bleste -mul izvorât din neacceptarea uneisoarte deja pecetluite de un tiran cepoate deveni cândva victima proprieitiranii („să nu vie acei timpi – o,Franţă! – când, sfâşiată şi împărţităca Italia şi România, să simţi înnenorocire cât e de dureros să gemiîn fiare! Să nu vie acei timpi – o,Franţă! – căci atunci, nenorocire ţieşi de trei ori nenorocire omenirii!”)sfârşeşte apocaliptic Heliade.

Franţa era – pe bună dreptate –considerată de Heliade vinovată detrădarea celor două state mai mici:„Sora voastră, Franţa, prăsită dinaceeaşi soartă a Latiumului, v-a uitat,dând mâna teutonului şi cazacului”,încheie Ion Heliade Rădulescu rechi -zitoriul dur, dar corect împotrivaFranţei.

• Bogdan Jugănaru

Ion Heliade RãdulescuInterferenþe româno-italiene în epoca modernã


(I)


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Personalita’ rimarchevole dell’epo -ca moderna romena, primo presidentedell’Accademia Romena e uno deifondatori del prestigioso foro, IonHeliade Rădulescu ha fatto partedell’Elite culturale romena del dician -novesimo secolo, essendo consideratol’iniziatore della cultura pre-48,fondatore della stampa nei RegniRomeni grazie alla creazione e allaconduzione della gazzetta Curierulromânesc (Il Corriere Romeno) (1829-1859) e il suo supplemento Curierul deambele sexe (Il Corriere di ambo i sessi)(1837), sostenitore del teatro romenocon la creazione della Societa’ Filar mo -nica (1833) e poi della GazeteiTeatrului Naţional (La Gazzetta delTeatro Nazionale) (1835) come pureuomo politico coinvolto nella Rivolu -zione del 1848.

Facente parte di una famigliaabbastanza benestante, Ion HeliadeRădulescu da piccolo fu educato se -con do l’uso di quel tempo, studiandotra gli altri, greco e latino, e uno deisuoi precettori fu – secondo alcunefonti – proprio Naum Râmniceanu,personalita’ religiosa del secolo, frate,storico e poeta.

Grazie alle attivita’ culturali escientifiche sviluppate sotto il segnodella sua erudizione ottenuta proprioper la sua educazione speciale, perfe -zio nata alla famosa Scuola St. Sava diGheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădu -lescu ha ispirato in un’intera genera -zione il desiderio d’istruzione e diaffermazione, allo scopo di sviluppareil popolo romeno.

L’Italia, che lui assimilava allaRomania, e’ presente nell’anima diHeliade, e queste due nazioni sorellesono sempre appaiate nei suoi scrittilegati alla Rivoluzione del ‘48.

Sui sentimenti filoitaliani diHeliade avremo trovato delle coseinteressanti seguendo il suo periplonel periodo dell’esilio con la nave sulPadiglione francese Rhamses che siriflette proprio nel suo lavoro Suvenire

şi impresii ale unui proscris (Ricordi eimpressioni di un proscritto), dove fara’all’inizio una bella descrizione dellacoste della Sicilia che avrebbe visto perla prima volta nel suo viaggio perCostantinopoli: «Mi svegliai alleprime luci dell’alba e salii sul ponte.Alcuni monti enormi e solitari,sollevandosi sopra le acque, sidisegnavano neri nell’aria cinerea delmattino. Erano le isole Egadi. Le costedella Sicilia si mostravano potente -mente in evidenza illuminate daiprimi bagliori dell’aurora.»

Si fece vedere per un momentodurante le manovre effettuate dalcomandante del vascello per evitaredi andare contro gli scogli chefacevano la guardia alle coste dellebelle isole, quando un barcajola sici -li ano (pesca tore) appare in una barcache si accosta alla nave, e che fuinvitato a salire a bordo e a pilotare;Heliade, guardando il berretto frigiodi costui (simbolo della RivoluzioneFrancese del 1798) avra’ rievocato lademocrazia francese la quale, a queltempo, Parigi sembrava volesse ab -ban donare in favore dell’auto crazia.

Tanto che la pronta reazione –specifica dei popoli latini – delpescatore siciliano venuto in aiuto delvascello straniero visto in una certadifficolta’, avra’ impressionato ilfuturo ministro del Governo Provvi -sorio, quarantottino.

Una descrizione del porto diTrapani ci presenta una Sicilia rivo -luzio naria sulle cui coste si trovavanotorri di guardia e fortezze dove«sventola baniera (la bandiera) dellaliberta’ siciliana» – esclama consoddis fazione Heliade.

Non possiamo lasciare questomomento senza riportare un’altraanalogia che fa il rivoluzionario ro -meno, a proposito dei soldati italianie dei volontari stranieri il cui abbiglia -men to e comportamento gli ricorda -vano «dei Panduri di Vladimirescusulle mura della Brancoveanca».

Heliade ha fatto anche unoschizzo del ritratto del re «Bomba»,come dice lui – di fatto, FerdinandoII di Borbone (1830-1859) diventatoRe delle Due Sicilie – del qualeaffermava di temerlo di piu’ per laliberta’ degli italiani, che non il colerae la peste che in quel tempo terroriz -zavano gli abitanti di Napoli e Siciliae tutti i suoi sudditi.

Dopo questa breve sosta sullecoste italiane, Rhamses avra’ prose -guito il tragitto fino a Costantinopoli,dove gli ex membri dei Luogotenentidei Principi, esiliati dal Principato,non hanno voluto lasciar partire ilvascello, volendolo obbligare a ritor -na re in Francia, via Sicilia, ovvia -mente.

Prima di partire dal porto turco,quando c’era solo lui in coperta, in unmomento di tranquillita’, Heliadedoveva vivere – secondo la sua testi -mo nianza – un altro momento emo -zio nante, sentendo da qualche partenel porto un violino che inter pre tavacon virtuosismo un’aria della «Luciadi Lammermoor» di Donizetti: «Obell’alma inna mo rata, espressa nellalingua di Donizetti e portata sillabaper sillaba sulle ali dell’armonia, chescivolava e penetrava in tutte lepieghe della mia anima e risvegliavacola’ dolori assopiti».

Il ritorno dei quarantottiniesiliati verso la Francia ha costituitoper I.H. Rădulescu un motivo ditristezza, di frustrazione per come laloro missione di ottenere aiuto della«Porta» fosse fallita, dopo il fermointervento dei Russi a fianco deiturchi, come anche per le immaginidesolanti per cui la Sicilia – sorellaminore dei Principati Romeni, nellasua accezione – gli avra’ fatto vedere,polverizzandogli ogni speranza diriuscita rivoluzionaria.

Gia’ al largo, agli entusiastisignori a bordo del Rhamses si pre -annun ciavano alcune cose spiacevoliche dovevano succedergli piu’ tardi.

Interferenze romeno-italiane în epoca moderna

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Heliade, che paragono’ l’Etna a «labocca di un fornace smisurata» dovetitani e ciclopi immaginari lottano nelfondo della terra forgiando in qualchemodo la personalita’ degli abitantidella superba isola, avra’ constatatol’inattivita’ sospetta del vulcano:«Sembrava che i ciclopi si fermasseroper ascoltare il rumore assordante delbronzo che risuonava alla porte dellaSicilia».

La repressione della rivoluzionenel piccolo regno siciliano abban -donato dalla Francia e dall’Inghilterradivenne un fatto certo, tanto piu’evidente quanto piu’ il vascello siavvicinava alle coste italiane.

Navigando lungo le coste siciliane,il vascello francese arrivava versoMalta, dopo aver bordeggiato unanotte intera lungo le sue coste, perproteggersi da una forte tempesta cheera localizzata sul Mare Mediterraneo.

Al mattino la nave giunge a Maltadove le autorita’ mettono in quaran -tena quelli presenti a bordo, fino allevare dell’ancora, che si fece il giornodopo, con destinazione Trapani, dovedovevano arrivare dopo ancora ungiorno di navigazione.

Cio’ che stava succedendo nellazona siciliana non poteva avere che unepilogo: «Tutta la Sicilia seguel’esempio della capitale: si arrende al re"Bomba", come un agnello che va afarsi sacrificare», constata amaramenteHeliade.

Facendo seguito a uno scenariosimile, i membri del Governo Provvi -so rio siciliano arrivarono infine abordo del Rhamses, e dopo questoprimo passo furono poi imbarcati sullanave inglese Udine, che gli offri’ rifugioper portarli in Francia, via Malta.

La presenza dei nuovi passeggeria borde rese necessaria una nuovaserie di formalita’, che fecero perderetempo alla nave francese, sollevandoscontento nei viaggiatori e intensi fi -cando la tensione che s’era installataper tutte le immagini desolanti che

s’erano succedute davanti a loro, chesorprendevano gli ultimi attimi dellaRivoluzione siciliana, annegata nelsangue.

Le avventure erano pero’ lontanedall’essere finite per quelli a bordo delvascello francese.

Poco tempo dopo la partenzadella nave, durante il servizio di cena,Rhamses colpi’ uno scoglio, chiudendocosi’ un viaggio disseminato di umilia -zioni e sventure da un capo all’altro.

Un ultimo momento di tensionel’ebbe anche lui per risolvere unavolta per tutte le numerose formalita’ese gui te con una tipica scrupolosita’britan nica, che ha precedutol’imbarco dei naufraghi sulla stessanave inglese, l’Udine, arrivata allorain aiuto ai fran cesi e ai suoipasseggeri cosmopoliti.

Da Malta gli esiliati romeniavreb bero dovuto imbarcarsi suun’altra nave francese, che partiva perMarsi glia. «Ancora per mare, ancorale coste siciliane, ancora Trapani».Rivedere le coste italiane, e unvascello incagliato sulle pericoloserocce siciliane fecero sorgere senti -menti nostalgici a Heliade, cheafferma in modo esemplare: «Il cuoreera di molto impietrito e le lacrime adirotto in questo momento mi hannofatto sentire felice, che’ sentivo diavere un cuore umano».

I sentimenti fraterni, cosi’ come lepreoccupazioni avute in rapporto conla situazione politica della terra fra -terna, che Ion Heliade Radulescunutriva per l’Italia, sono riportatifrequentemente nel suo lavoro «Su -venire şi impresii ale unui proscris»,dall’utilizzare un sintagma come: «Lafamiglia dei Borboni a Napoli, unpapismo ipocrita a Roma, CasaAsburgo al Nord, dei Giuda che tivendono in Piemonte»... «Oh Italia,Oh Romania! Le vostre vesti sonostracciate e anche la vostra camicia e’stata tirata a sorte. I tiranni vostri vihanno sfasciati e vi imbevono di fiele».

Lo stile di Heliade procede in stiledescrittivo, carico di una tristezzaprofonda, nel constatare la grandeiniquita’ prodotta da queste duenazioni («Eccoci ancora a Marsiglia, eMarsiglia era piena di truppe dellaRepubblica Francese, che s’imbar -cavano per andare a "salvare" senzaindugio, la Repubblica "di Roma"»,...«Sfortunata Italia! Sfortunata Roma -nia! Entrambe divise, sfasciate,dominate da tanti despoti») sino aquelle minacce cariche di bestemmiesgorgate dalla non accettazione di unasorte gia’ fissata da un tiranno che puo’diventare a un certo momento vittimadella propria tirannia («che nonvengano tali tempi – o Francia! –quando, sfasciata e divisa come l’Italiae la Romania, senti nella malasortequanto sia doloroso gemere in catene!Che non vengano tali tempi – oFrancia! – perche’ allora guai a te e trevolte di piu’ all’umanita’!») termina inmodo apocalittico Heliade.

La Francia era – molto a ragione –considerata da Heliade colpevole diaver tradito quei due stati piu’ piccoli:«Vostra sorella, la Francia, allevatadalla stessa stirpe dei latini, v’hascordato, dando manforte ai teutoni eai cazachi», chiude Ion HeliadeRadulescu la sua requisitoria, dura macorretta, contro la Francia.

• Traducere: Gregorio Pulcher

Interferenze romeno-italiane în epoca moderna


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Sandro Penna este unul dintre poeţii cei mai mari şimai autentici ai Italiei din secolul XX, un secol care în Italiaa dat un număr important de asemenea poeţi, și este,probabil, cel mai instinctiv şi mai accesibil dintre ei. Pânăde curând, acest poet era cunoscut mult prea puţin înRomânia: câteva poezii incluse în frumoasele antologiiîngrijite de Ilie Constantin şi de Marin Mincu şi alte câteva,puţine, publicate în revista clujeană „Steaua”. Iată că acum,editura Humanitas oferă în cunoscuta şi premiata colecţie„Biblioteca italiană”, în ediţie bilingvă, traducerea integralăa corpusului major al poeziilor lui Sandro Penna. (SandroPenna, Poesie/Poezii, Humanitas, 2013). Volumul, decurând lansat într-una din popularele „Seri italiene”, orga -nizate la librăria bucureşteană Humanitas-Kretzulescu, şiprezentat de Mircea Cărtărescu şi de Smaranda BratuElian, de data aceasta nu doar în rol de specialist înliteratura italiană, ci şi de traducător al cărții, oferă pentruprima dată cititorului român versiunea româneascăintegrală a tuturor poeziilor (în jur de 440) asupra cărora,într-un fel sau altul, autorul însuşi şi-a dat acordul. Ca şicelelalte volume din colecţie, şi acesta cuprinde o prefaţăscrisă de un mare specialist italian – în cazul de faţăAlberto Casadei, scriitor, critic şi istoric literar, precum şiprofesor de literatură italiană la Universitatea din Pisa,considerat o autoritate în domeniul poeziei şi prozeiitaliene din secolul XX – şi de o cronologie a vieţii şi opereipoetului Sandro Penna, scrisă de îngrijitoarea întreguluivolum şi semnatara acestor rânduri. Cronologia unei vieţişi a unei cariere lipsite de spectaculozitate, ca cele ale luiPenna, devine interesantă, deoarece este împănată cudeclaraţii privind poezia în general şi poezia proprie,făcute de-a lungul timpului de Penna însuşi, cu opinii aleunor critici sau poeţi care l-au cunoscut personal, culesedin variate surse, care permit, mai bine decât întâmplărilevieţii, urmărirea unui destin creator.

Penna a fost o fiinţă bizară, dacă îl măsurăm dupăcalapodul vieţii celor mai mulţi dintre noi, dar o fiinţăexemplară, dacă îl măsurăm după cel al unor oameni deexcepţie.

Pentru înţelegerea acestei exemplarităţi, volumul oferitde editura Humanitas conţine în addenda o serie demărturii consemnate de mari poeţi ori critici contempo -rani lui, care l-au cunoscut pe om şi i-au pătruns poeziacu inteligenţa acestei cunoaşteri. Este vorba de o culegerede citate aparţinând lui Pier Paolo Pasolini, Mario Luzi,Andrea Zanzotto, Cesare Garboli, Elio Pecora etc. Darpentru lămurire l-aş oferi doar pe cel scris de o marescriitoare şi o inflexibilă conştiinţă morală, NataliaGinsburg: „Trăind el în afara legilor pe care timpul lehotărăşte şi le impune, şi necunoscând el pe lume nici clasesociale, nici construcţii ideologice, şi menţinând neîncetat

Sandro Penna è uno fra i più grandi e più autentici poetidel Novecento italiano, un secolo che di poeti importanti neha dato parecchi, e forse il più istintivo e accessibile. Fino direcente, questo poeta era quasi sconosciuto in Romania:qualche poesia inclusa nelle belle antologie curate da IlieConstantin e da Marin Mincu, e poche altre pubblicate sullarivista «Steaua» di Cluj. Ecco che ora, la casa editriceHumanitas offre ai lettori romeni, nella ben nota e premiatacollana bilingue «Biblioteca italiana», la traduzione integrale(Sandro Penna, Poesie/Poezii, Humanitas, 2013) dellepoesie approvate da Sandro Penna e pubblicate dalla casaeditrice Garzanti nel 1989. Il volume è stato lanciato agiugno in una delle ormai popolari «Serate Italiane»organizzate nella libreria bucarestina Humanitas-Kretzulescu, ed è stato presentato da Mircea Cărtărescu e daSmaranda Bratu Elian, a quell’occasione non solo in veste diitalianista, ma anche di traduttrice e curatrice del libro.

Come gli altri volumi della stessa colla, anche questocomprende una prefazione scritta da un illustre specialistaitaliano – in questo caso, Alberto Casadei, scrittore, criticoe storico letterario, nonché docente di letteratura italianapresso l’Università degli Studi di Pisa, considerato un grandeconoscitore della poesia e della narrativa novecentesca – euna cronologia scritta dalla curatrice del volume. Lacronologia di una vita apparentemente anodina diventa peròinteressante, crediamo, grazie alle varie dichiarazioni(intorno alla poesia in generale e alla poesia propria)dell’autore stesso e di vari suoi amici, critici e poeti, chehanno seguito il suo destino umano e letterario.

Penna è stato un essere bizzarro, se misurato con lostesso metro della maggior parte di noi, ma un essereesemplare, se misurato con il metro delle personalità dieccezione.

Per rendere questa esemplarità, il volume offre inaddenda una serie di testimonianze consegnate da grandipoeti o critici che hanno conosciuto il poeta e hannopenetrato nel suo laboratorio creativo: Pier Paolo Pasolini,Mario Luzi, Andrea Zanzotto, Cesare Garboli, Elio Pecoraetc. Per esemplificare, trascriveremo qui soltanto il giudiziodi un’insigne scrittrice e inflessibile coscienza morale, NataliaGinsburg: «Vivendo egli fuori dalle leggi che il tempodetermina e impone, e non conoscendo egli nel suo mondoné classi sociali, né impalcature ideologiche, e mantenendoe avendo mantenuto sempre una piena e limpidaindifferenza nei confronti del potere, e intrattenendo con ivivi e con i morti, con i potenti e con gli inermi, un rapportodi assoluta semplicità e parità, egli è uno fra gli esseri umanipiù liberi che siano mai esistiti. Mai si è lasciato dominareda un’idea altrui; mai è diventato servo di un’idea checircolasse all’intorno; mai si è piegato a essere o a pensaresecondo un modello fornitogli da altri o fluttuante nell’aria».

Un mare poetitalian oferit,în sfârşit,cititorilorromâni sAnDRO PEnnA

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Eppure, tenendo conto della complessa e aggressivastoria italiana ai tempi di Penna (1906 – 1977), dell’orienta -mento sessuale del poeta sotto il regime fascista checondannava e puniva l’omossessualità, dei conflitti e deidisagi materiali della famiglia, la libertà di cui parla NataliaGinsburg sembra essere stata piuttosto uno stratagemma. Evorrei spigarlo con l’aiuto di un grande intellettuale romeno:Nicola Steinhardt. Ebreo cristianizzato durante ladetenzione nei carceri comunistie morto in odore di santità,questo filosofo, saggista e misticoromeno afferma nel suo così-detto «Testamento politico» che,per liberarsi da un universoobbiettivamente oppressivo econcentrazionario esistono soloe soltanto tre soluzioni laiche:;una di queste, chiamata diAleksandr Zinoviev a causa diun personaggio del celebreromanzo Cime abissali deldissidente russo, è quella difare, completamente e incoscienza, una vita dabarbone, cioè acquistarsi conuna totale emarginazionel’immunità dal sistema. OraPenna è uno che praticaspontaneamente e felice -mente il metodo Zinoviev:nella vita e nella poesia. La sua poesia è incontaminatada contesti storici, da ideologie, persino da idee; essa rendel’autentico della vita, è sensazione diventata parola; e leparole di Penna sono semplici, comuni, denominati oggetticomuni; solo che, nell’incanto della poesia esse diventanomelodia, una melodia sempre diversa, suggerita ora dallarima, ora dalle assonanze, dalle ripetizioni, sempre dal ritmoe dalla musicalità delle parole. La poesia di Penna non èsofisticata, non è una poesia intellettuale, non abbisogna diuna apposita preparazione culturale (come la maggior partedella poesia italiana del Novecento); ciò però non significache, personale e immediata com’è, non è a volte misteriosa,elittica, allusiva ed evocatrice. E per essere così immediata,in genere è anche brevissima, è come un lampo, unframmento, una goccia nella fiumana della vita. Non a casoi critici – nella loro ricerca di possibili fonti o influssi, cheovviamente esistono in lui come in tutti i creatori di valore– l’hanno assomigliata anche alla poesia saffica, all’haikugiapponese o al pantùn-ul indonesiano. Così come osservaCassadei nella sua introduzione, «la creatività di Pennascatta quando la sua fantasia si cristallizza in un’immagine

o deplină şi senină indiferenţă faţă de putere, şi întreţinândcu viii şi cu morţii, cu cei puternici şi cu cei neputincioşi,o relaţie de absolută simplitate şi paritate, el este una dintrefăpturile omeneşti cele mai libere din câte au existat.Nicicând nu s-a lăsat dominat de ideile altora; niciodatănu a devenit sclavul unei idei care circula în jurul lui;niciodată nu s-a înduplecat să fie sau să gândească dupăun model oferit de alţii sau care plutea în aer.”

Cu toate acestea, ţinând seama de complicata şiagresiva istorie a Italiei din timpul vieţii lui (1906 – 1977),ţinând seama de orientarea sa sexuală sub un regim, celfascist, care pedepsea homosexualitatea cu închisoarea,ţinând seama de conflictele şi lipsurile familiale, libertateade care vorbeşte Natalia Ginsburg a fost mai degrabă ostratagemă, pe care aş explica-o, de pildă, cu ajutorul luiNicolae Steinhardt. În aşa numitul său „Testament politic”(ce deschide „Jurnalul fericirii”), Steinhardt afirmă căpentru a scăpa dintr-un univers obiectiv opresiv şiconcentraţionar, există numai trei soluţii laice; una dintreacestea, numită de el – a lui Alexandr Zinoviev, după unpersonaj din celebrul roman Inălţimile găunoase aldizitentului rus, este aceea de a trăi, total şi convins, ca unhomeless, câştigând printr-o totală marginalizare şi un totalanonimat, o totală imunitate faţă de sistem. Estestratagema aplicată, conştient sau instinctiv, de SandroPenna, cea care i-a oferit libertatea de care scrie NataliaGinsburg şi care transpare necontenit şi din versurile sale.Poezia lui este trăirea imediată, neîncadrată într-uncontext istoric, nefiltrată de ideologie, necontaminată deidei, a faptului de viaţă autentic, primar, este senzaţieturnată direct în cuvinte, iar cuvintele sunt simple, suntcele ale vieţii obişnuite, denumind obiectele obşnuite alerealităţii; numai că, prin vraja specifică poeziei, ele sealcătuiesc într-o melodie, mereu diferită de la o poezie laalta, o melodie care vine uneori din rimă (iar rimele suntcele mai simple şi banale), de cele mai multe ori din ritm,din asonanţe, din repetiţii, din vocalitatea cuvintelor etc.Poezia lui Penna nu este o poezie sofisticată, nu e o poezieintelectuală, nu necesită o pregătire culturală deosebită;dar, fiind atât de personală şi de imediată, nu înseamnă cănu e adesea misterioasă, adesea eliptică ori aluzivă şievocatoare. Şi tot nevoia de transcriere directă, face capoezia lui să fie în genere foarte scurtă, ca o străfulgerare,un fragment, o trunchiere din curgerea vieţii. Nuîntâmplător criticii care au căutat (şi găsit) numeroaseecouri culturale în poeziile lui Penna – şi e firesc! Niciunscriitor de valoare nu e cu adevărat autonom şi separat decultura din timpul său ori de dinainte, – nu de puţine oris-au referit şi la poezia greacă antică, la haiku-ul japonezori la pantùn-ul indonezian. Aşa cum observă şi AlbertoCasadei în prefaţa sa, „creativitatea lui Penna se pune în

Un grandepoeta italiano

offerto ailettori romenisAnDRO PEnnA


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

mişcare când fantezia lui se cristalizează într-o imaginelimpede, prin ea însăşi evocatoare: cu sau fără o referireerotică, esenţial este a reconstrui o scenă întrutotul dedorit, în culori aprinse, în gesturi spontane şi pure (ce ţininclusiv de cele mai joase funcţii trupeşti), în prezenţefizice sublimate.”

Profund obiectivă dar totodată şi profund personală,această prezenţă fizică e mereu privită de poet din afară,cumva de la marginea realităţii; ea este a lui şi totodată peel îl exclude. Dumnezeul lui Penna este senzaţia şi totuşiel o descrie (sau o inventează sau şi-o aminteşte sau ovisează) mereu din afară. Iar această exilare din el însuşiînlesneşte nu de puţine ori posibilitatea ca viziunile sale săcapete implicaţii etice ori sapienţiale tulburătoare: Sunt susîn cer stelele nemişcate. / Ceasul de vară-i la fel cu-al altorveri. / Însă copilul ce dinaintea ta păşeşte / de nu îl cheminu va mai fi acelaşi…

Dar n-aş încheia fără a pomeni de tema obsesivă apoeziei lui Penna, cea care, pe de o parte, i-a atras şicontinuă să-i atragă admiratori, pe de alta, constituie„scandalul” acestei poezii: iubirea. La Penna iubirea, temacea mai veche şi mai prezentă în toată poezia lumii, nu este,spre deosebire de majoritatea poeziei universale, iubireapentru o femeie, o femeie anume, ci este iubirea pentru omulţime, anonimă şi mereu primenită, dar ea împărtăşeştecu cea mai sublimă poezie de iubire italiană, și anume ceaa Evului Mediu târziu şi a Renaşterii, cel puţin douăcaracteristici: la Penna, ca şi la Dante, iubirea este poartaspre frumuseţea creaţiei şi mijlocul de înălţare spirituală.Şi măcar prin acestea şi prin cantabilitatea versuluirecunoaştem în poeziile lui Penna aerul Peninsulei.

nitida e di per sé evocativa: che sia presente o meno unaspetto erotico, l’essenziale è che sia ricostruibile una scenaperfettamente desiderabile, con colori accesi, gesti spontaneie puri (persino quelli legati alle più basse funzioni corporee),fisicità sublimate.» Profondamente oggettiva e sensitiva, maprofondamente personale, questa scena è sempre percepitadal poeta dal di fuori, dal margine; essa è sua ma nello stessotempo esclude lui. Il dio di Penna è la sensazione eppure luila sorprende (o la inventa o la ricorda o la sogna) sempredall’esterno. E quest’emarginazione agevola non di rado chele sue visioni acquistino un’implicazione etica o sapienzialeconturbante: Le stelle sono immobili nel cielo. / L’orad’estate è uguale a un’altra estate. / Ma il fanciullo che avantia te cammina / se non lo chiami non sarà più quello.

Ma non concluderei senza ricordare il tema ossessivodella poesia penniana, quello che attira i suoi lettori e checostituisce anche il suo «scandalo»: l’amore. In Penna l’amore– il tema più antico e anche il più presente della poesiauniversale –, a differenza della maggior parte delle poesied’amore di ogni dove e di ogni quando, non è l’amore per unadonna, una specifica donna amata, ma per una moltitudineanonima e sempre rinnovata; eppure essa condivide con lapiù sublime poesia d’amore italiana – quella del tardoMedioevo e del Rinascimento – almeno due caratteristiche:in Penna, come in Dante, l’amore è la porta verso la bellezzadel creato ed è il principale mezzo di elevazione spirituale.E in queste due caratteristiche e nella cantabilità anche inPenna si riconosce, se non altro, l’aria della Penisola.

•Smaranda Bratu Elian

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

19

Mi s-a cerut să facrecenzia acestei cărţi. Atuncimi s-a părut „o treabă“simplă: o citesc, mă gândescpuţin asupra ei şi pe urmăgata: scriu. Dar nu a fost aşa.Începând să citesc aceastăcarte minunată, un ghid, unîndreptar pentru cei ce trăimîn acest secol al violenţei, alurii, al dominării uzurpa -torilor, al celor care au golit desens toate noţiunile şi neîmping spre un drum care nu duce nicăieri...

Această carte ne demostrează că triumful raţiuniinu înseamnă desfiinţarea, anularea credinţei, căcipoţi crede cu mintea, cu sufletul şi cu inima şi poţigăsi răspunsuri la toate problemele omului modern,poţi găsi liniştea şi pacea prin credinţă.

Cartea a apărut ca o sinteză a gândirii ultimilorpapi, Paul al IV-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict alXVI-lea, care au constatat şi analizat necesitatea dea face ceva în noul climat cultural, care într-unanume fel consideră creştinismul ca ceva depăşit şise întreabă dacă mai putem fi astăzi credincioşi înmod raţional?

Catehismul este prefaţat de Benedict al XVI-leaşi a apărut întâi la Editura Pattloch (Germania), încolaborarea a numeroşi prelaţi. În 2012 cartea a fosteditată la Iaşi, de Editura Sapienţia, cuaprobarea PS Petru Gherghel, episcopulromano-catolic al Iaşilor, în traducereafoarte accesibilă, fluentă şi clară apărintelui Mihail Pătraşcu, la un preţ denumai 25 de lei, având 304 pagini format13x21. Volumul este structu rat în patrupărţi, încheiate cu un indice tematicfoarte amplu, cu definiţii şi mulţumiri. Întext sunt reproduse nenumărate foto gra -fii şi în josul sau pe marginea paginilor,desene schematice sugestive, gen Gopo.

Cele patru părţi sunt:I. Ce anume credem II. Celebrarea misterului creştin III. Viaţa lui Hristos IV. Cum trebuie să ne rugăm

Textele însumează răspun -suri la absolut toate problemeleomului modern, iar pe mar -ginile fiecărei pagini sunt citatedin marii filozofi, marii gândi -tori, literaţi şi sfinţi, care augândit şi au scris sau au cuvân -tat de-a lungul secolelor etc.

Limba folosită de tradu că -tor este limpede, stilul cursiv,accesibil atât pentru tineri, câtşi pentru adulţi, constituind

totodată o bază pentru educarea celei maitinere generaţii, a copiilor noştri şcolari şi preşcolari.

Este o carte ce nu trebuie să lipsească din casaniciunui creştin, şi mai ales a celor catolici. Ea neîndeamnă la o viaţă frumoasă, împăcată cuDumnezeu şi cu noi înşine.

Citiţi-o şi meditaţi asupra ei şi faceţi ceea cespunea odată controversatul nostru poet TudorArghezi: „Coborând pe scara sufletului meu/ M-amîntâlnit cu bunul Dumnezeu“ (citat din memorie). Sălăsăm toţi ca Bunul Dumnezeu să locuiască însufletele noastre şi să urmăm CALEA ce duce spreADEVĂR şi LUMINĂ.

Prezentul volum poate fi găsit la EdituraSapienţia şi se poate comanda pe internet la:www.editurasapientia.ro sau www.librariasapienţie.ro

• Emma Maria Moisescu

catehismul bisericii catolice pentru tineri,pentru a cunoaşte şi a trãi credinþa

VÃ In

VITÃM

sÃ cI

TIÞI



SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

La mijlocul secolului, când viaţa culturală prindesă se dezvolte, încep să vină în Ţările Române, cuprecădere în Moldova, care era zona cu cea maidezvoltată activitate culturală, artişti din diverse țăriși domenii. Printre ei şi muzicieni italieni.

Printre primii sosiți este Luigi Ademollo, născutîn 1815. (Era nepotul pictorului florentin LuigiAdemollo, profesor la Academia de Arte Frumoasedin Florenţa, o parte a lucrărilor sale putând fi văzutela Muzeul de la Palatul Pitti). Căsătorit de curând,tată a doi copii mici, tânărul Luigi a fost îngrozit deo revărsare a râului Arno, astfel că şi-a luat familiaşi, în 1844, a ajuns la Galaţi. Stabilit acolo, a devenitimpresarul şi conducătorul Ansamblului de Operădin Galaţi. La urcarea pe tron, Alexandru Ioan Cuzaîl aduce la Iaşi, unde se ocupă în continuare deconducerea Operei, dar este, în acelaşi timp, şiprofesor de muzică la Gimnaziul Naţional dinlocalitate (devenit Liceul Naţional). Dar muzica nua rămas singura sa activitate. A scris o gramaticăitaliano-română, care a primit aprobarea ConsiliuluiScolastic şi a fost tipărită la Iaşi în Tipografia„Buciumul Român”. În 1862, a fost mutat la Bucureştica profesor la Liceul Gheorghe Lazăr şi i-a dedicatDomnitorului, gramatica sa.

A meta’ del secolo, quando la vita culturale iniziaa svilupparsi, cominciano ad arrivare, nelle terreromene, soprattutto in Moldavia che era la zona conla piu’ avanzata attivita’ culturale, artisti di diversotipo. Tra di loro anche musicisti italiani.

Tra i primi venuti c’e’ Luigi Ademollo. Era nipotedel pittore fiorentino Luigi Ademollo, professoreall’Accademia di Belle Arti di Firenze, parte delle cuiopere si trovano al museo di Palazzo Pitti. Il nipote,nato nel 1815, sposato da poco, padre di due piccini,fu terrorizzato dalla piena dell’Arno, prese la famigliae nel 1844 e’ arrivato a Galaţi. Stabilitosi cola’, e’diventato impresario e direttore dell’Ensembledell’Opera di Galaţi. Salito al trono, Alexandru IoanCuza se lo porta a Iaşi, dove continua a occuparsidell’Opera, ma fu pure professore di musica alGinnasio Nazionale (diventato Liceo Nazionale).Questa non e’ rimasta la sua unica attivita’. Ha scrittouna grammatica italiano-romena, che ha ottenutol’approvazione del Consiglio Scolastico e fu stampataa Iaşi dalla Tipografia «Buciumul Român». Nel 1862,si trasferisce a Bucarest come professore al LiceoGheorghe Lazăr e ha dedicato al «Domnitorului» (ilreggente), la sua grammatica.

La passione per la musica l’ha trasmessa ai suoidiscendenti. Sua figlia, Ida, ha avuto come seguaciMansi Barberis, Jules Cazaban, Sorana CoroamăStanca, Costin Cazaban e Alexandra Ioan. Un’altrasua figlia, Eugenia, e’ diventata cantante all’opera delTeatro Nazionale di Iaşi, facendo anche la traduttricedel teatro italiano e francese in lingua romena. Sposatacon l’attore Alexandru P. Marinescu, s’e’ fatta la suaorchestra di operetta e divenne madre di Eleonora(Nora) Marinescu che ha debuttato in scena all’eta’ dicinque anni e divenne un conosciuto membro delteatro di Craiova. Adella, un’altra figlia di LuigiAdemollo, sposata col baritono Theodor Popescu, e’diventata mamma del celebre tenore e attore AchillePopescu, morto a soli 32 anni al vertice del suosuccesso. Infine, Clotilde, la penultima figlia, nata aFirenze durante un viaggio in terra natia, membro diPrima categoria del Teatro Nazionale di Craiova e cheebbe a sua volta una figlia, Adelina Calafoglu, che haseguito le orme della famiglia. Luigi Ademollo s’e’spento nel 1880.

Un altro musicista di origine italiana fu EduardCaudella. Anch’egli faceva parte di una famiglia ben

Muzicieni italienirepere în arta muzicalã româneascã

În secolul al XIX-lea, perioadă în care Ţările Române intrau în epocamodernă, acestea devin ţări de imigraţie. Tot mai mulţi străini vin aicişi se stabilesc definitiv. Această caracteristică de spaţiu de imigraţie sepăstrează pentru România până la Primul Război Mondial.

Nel secolo XIX, periodo in cui le nazioni romene entravano nell’eramoderna, queste divenivano terre d’immigrazione. Percio’ moltistranieri vengono qui e si stabiliscono definitivamente. Questacaratteristica di luogo d’immigrazione si mantiene in Romania fino allaprima guerra mondiale.

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


radicata in Romania. Il primo a venire fu suo nonnoFilippo Caudella. Stabilitosi in Transilvania, hapubblicato, nel 1822, a Sibiu, la prima partitura dicanzoni romene, e nel 1830 ha pubblicato una serie di«motete» (mottetti – composizioni musicali polifo -niche, di solito di tema religioso) da lui composti.Sposato con una donna austriaca, ha avuto un figlio,Francisc Seraphim, anch’egli musicista autodidattache, nel 1830, si stabili’ a Iaşi. Ha suonato comevioloncellista in diverse orchestre, soprattutto francesie tedesche, che venivano a far concerti nella capitaledella Moldavia. S’e’ fatto conoscere come professore dimusica dei figli dei boiardi moldavi, ma soprattuttoper il fatto che, dal 1 ottobre1860, e’ diventato il primodirettore alla Scuola di musica di Iaşi (Conservatorio),prima istituzione d’insegnamento superiore istituitograzie al Podesta’ Al. I. Cuza, e che, nel 1864, e’diventato il Conservatorio di Musica e Declamazione,dismesso nel 1949 dal nuovo regime comunista eripristinato dopo il 1989.

Il nipote Eduard e’ nato a Iaşi, nel 1841. Costuistudio’ con suo padre, dopo di che ha completato glistudi in Germania e in Francia. Tornato a Iaşi nel1861, e’ diventato violinista alla corte del governatore.Come suo padre ha insegnato al Conservatorio e, trail 1892 e il 1901, ne e’ stato anche il rettore. Tra i suoiallievi si contano parecchi nomi conosciuti dellamusica romena. E’ stato il primo professore di GeorgeEnescu, e di altri conosciuti musicisti romeni. MirceaBârsan, Antonin Ciolan e Mansi Barberis sono soloalcuni di questi. L’attivita’ di professore non era l’unicache facesse Caudella. Ha composto musica da teatro,musica sinfonica, musica da camera e musica pervoce, e ha anche diretto molte volte: orchestre di teatroromene, tedesche e, soprattutto, l’opera italiana. Fusempre lui a fondare, all’interno del Conservatorio,un’orchestra sinfonica e, ovvimente, ne fu il primodirettore. E’ morto il 1924, a 83 anni, nella citta’dov’era nato e dov’e’ sepolto, Iaşi.

Pietro Mezzetti e’ nato a Medicina-Bologna,nell’anno 1826. Ha studiato al Liceo Musicale diBologna (1840-1846). Col diploma ha ricevuto anchelo status di membro dell’Accademia Filarmonica diBologna. E’ venuto in Moldavia con una delleorchestre portate in tournee’ e non ne e’ piu’ ripartito.S’e’ stabilito a Iaşi dove, di volta in volta, e’ stato:professore di pianoforte (1863-1864), professore di

Pasiunea pentru muzică a transmis-o șiurmaşilor. Fiica sa, Ida, i-a avut printre descendențipe Mansi Barberis, Jules Cazaban, Sorana CoroamăStanca, pe Costin Cazaban şi Alexandra Ioan. O altăfiică a lui, Eugenia, a devenit cântăreaţă de operă laTeatrul Naţional din Iaşi, fiind şi traducătoare deteatru italian şi francez în limba română. Căsătorităcu actorul Alexandru P. Marinescu, şi-a făcut propriatrupă de operetă şi a devenit mama Eleonorei (Nora)Marinescu, cea care a debutat pe scenă la vârsta decinci ani şi a devenit cunoscuta societară a Teatruluidin Craiova. Adella, altă fiică a lui Luigi Ademollo,căsătorită cu baritonul Theodor Popescu, a fostmama celebrului tenor şi actor Achille Popescu,decedat la numai 32 de ani, pe când era în plinăglorie. În fine, Clotilda, penultima fiică, născută laFlorenţa în timpul unei călătorii în ţara natală, aajuns societară I-a clasă a Teatrului Naţional dinCraiova şi a avut la rândul ei o fată, AdelinaCalafoglu, care a urmat cariera familiei.

Alt muzician de origine italiană a fost EduardCaudella. Şi el a făcut parte dintr-o familie curădăcini adânci în Ţările Române. Primul venit a fostbunicul său, Filip Caudella. Stabilit în Transilvania,acesta a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură decântece româneşti, iar în 1830, o serie de motete(compoziţii muzicale polifonice, de obicei, pe temereligioase) compuse de el. Căsătorit cu o doamnă deorigine austriacă, a avut un fiu, Francisc Seraphim,şi el muzician autodidact care, în 1830, s-a stabilit laIaşi. A cântat ca violoncelist în diferite trupe, mai alesfranceze sau germane, care veneau să concerteze încapitala Moldovei. S-a făcut cunoscut ca profesor demuzică al copiilor boierilor moldoveni, dar mai alesprin faptul că, de la 1 octombrie 1860, a devenitprimul director al Şcolii de Muzică de la Iaşi(Conservatorul), prima instituţie de învăţământsuperior înfiinţată de către Domnitorul Al. I. Cuza(care, din 1864, a devenit Conservatorul de Muzicăşi Declamaţiune, desfiinţat în 1949 de către noulregim, comunist, şi reapărut după 1989).

Nepotul său Eduard, s-a născut la Iaşi, în 1841.Acesta a studiat cu tatăl său, după care şi-a desăvârşitpregătirea în Germania şi Franţa. Întors la Iaşi, în1861, a devenit violonist la curtea domnească. La felca şi tatăl său, a predat la Conservator şi, între 1892şi 1901, a fost rector al acestuia. Nume cunoscute în

Musicisti italianipunti di riferimento nell’arte musicale romena


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

muzica românească s-au numărat printre elevii săi.A fost primul profesor al lui George Enescu, dar şi alaltor cunoscuţi muzicieni români. Mircea Bârsan,Antonin Ciolan şi Mansi Barberis sunt doar câţivadintre aceştia. Activitatea de profesor nu era singuraactivitate a lui Caudella. A compus muzică de teatru,muzică simfonică, de cameră şi vocală, dar a şi dirijatfoarte mult:- orchestrele de teatru românesc, germanşi, cu deosebire, opera italiană. Tot el a înfiinţat, încadrul Conservatorului, o orchestră simfonică şi,desigur, a fost primul ei dirijor. A încetat din viaţă în1924, la 83 de ani, în oraşul unde s-a născut şi undeeste înmormântat, Iaşi.

Pietro Mezzetti s-a născut la Medicina-Bologna,în anul 1826. A studiat la Liceo Musicale di Bologna(1840-1846). Împreună cu diploma de absolvire aprimit şi calitatea de membru al AcademieiFilarmonice din Bologna. A venit în Moldova cu unadin trupele de operă aflate în turneu şi nu a maiplecat. S-a stabilit la Iaşi unde, rând pe rând, a fost:profesor de pian (1859-1863), profesor de muzică laLiceul Naţional (1863-1864), profesor de teorie-solfegii (1864-1870) şi profesor de canto (1868-1876)la Conservatorul din Iaşi, profesor de muzică vocalăla Şcoala Normală (1877-1878 şi 1880-1893) şidirijor al Corului de Meseriaşi din Iaşi (1864-1868).La fel ca şi ceilalţi muzicieni italieni stabiliţi înRomânia, a compus foarte mult, muzică de teatru,muzică de pian, corală, muzică vocală. S-a remarcatprin faptul că a fost unul dintre primii care a cules,

musica al Liceo Nazionale (1863-1864), professore diteoria-solfeggio (1864-1870) e professore di canto(1868-1876) al Conservatorio di Iaşi, professore dimusica vocale alla Scuola Normale (1877-1878 e1880-1893) e direttore del Coro dei Professionisti diIaşi (1864-1868). Come gli altri musicisti italianistabiliti in Romania, ha composto molto, musica diteatro, musica per pianoforte, musica corale e musicaper voce. S’e’ fatto notare perche’ e’ stato uno dei primiche ha raccolto, sistematizzato e pubblicato le melodiepopolari romene. Fu uno strumentista, violinista eviolista nelle formazioni musicali di Iaşi di musica dacamera. E’ morto a Iaşi, nell’anno 1894.

Suo figlio, Enrico, e’ nato a Iaşi nel 1870. Hastudiato musica soprattutto a Iaşi con suo padre, conGavriil Musicescu e con Ionescu-Gros, poi e’ partitoper dove avevano studiato i suoi genitori, Bologna,dove ha fatto il Liceo Musicale (1888-1893) ed e’diventato, proprio come Pietro Mezzetti, membrodell’Accademia Filarmonica di Bologna. Tornato aIaşi, e’ stato per molto tempo (1894-1930) professoredi canto al Conservatorio, e, in parallelo, per un lungoperiodo, professore di pianoforte. Tra i suoi allievi siconta anche Dinu Lipatti. Per sei anni e’ stato rettoredel Conservatorio. Ha anche insegnato pianoforte alLiceo Internat (1905) dov’era professore di musica(1895-1921). Tra il 1899 e il 1914, e’ stato ancheprofessore di musica al Ginnasio Ştefan Cel Mare.

Non ha neppure disdegnato di dirigere, avendodiretto l’Orchestra Filarmonica del Conservatorio, con

Alfonso Castaldi

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


la quale ha fatto numerose tournee’. E poiche’ era unottimo conoscitore del fenomeno musicale, ha pubbli -cato diversi studi, articoli e resoconti musicali.L’attivita’ di compositore s’e’ dispiegata in numerosilavori di musica per teatro, musica vocale-sinfonica,musica da camera, musica corale e musica per voce.Enrico Mezzetti e’ mancato il 1930, a Iaşi.

Alfonso Castaldi e’ nato nel 1874 a Maddalone,alle porte di Napoli. I primi studi musicali li ha fattinella sua citta’ natale, dopo di che ha seguito anche ilConservatorio di Napoli, che ha terminato nel 1889.Come molti musicisti italiani venuti in Romaniaprima di lui, anch’egli sta innanzitutto in Moldavia, aGalati, dove insegna mandolino, chitarra e viola, trail 1896 e il 1901. Da Galati, Castaldi si trasferisce aBucarest, al Conservatorio, dove, tra il 1904 e il 1940e’ stato professore d’armonia, contrappunto, composi -zione e orchestra. Tra i suoi allievi troviamo nomi diprestigio della musica romena: George Georgescu, ifratelli Ion e Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessan -drescu etc. In qualita’ di professore, non poteva nonprodurre anche materiale didattico, tra cui spiccano «Dieci studi per viola» e «Venticinque solfeggi».

Il prestigio acquisito come professore gli procuro’ ilposto di Ispettore Generale della Musica al Ministerodelle Arti (1925-1929). Nel 1914, ha fondato laTinerimea Simfonică (Gioventu’ Sinfonica), ma gia’nel 1920, e’ divenuto membro Fondatore della Societa’dei Compositori Romeni. Persino in Italia ne furiconosciuto il valore, e fu ammesso come membroall’Associazione «Alessandro Scarlatti» di Napoli. Hacomposto: musica da teatro, musica sinfonica, musicada camera, musica corale e musica per voce. Perso na -lita’ speciale, Castaldi ha avuto anche altre occupa -zioni, facendosi notare anche in poesia e in pittura. Hadipinto parecchi paesaggi e ritratti, e nella cerchia deisuoi amici ricordiamo:

Jean Steriadi, Camil Ressu, Ştefan Luchian, IosifIser, Oscar Han e altri artisti plastici.

Per tornare alla musica, bisogna dire che,nell’attivita’ di compositore, s’e’ mosso nella scia dellostile europeo, essendo rimasto legato all’impressio -nismo francese e, percio’, la musica e’ raramentecantata. Tra i suoi lavori il piu’ conosciuto e’ «LaudaBeatricia», un madrigale composto nel 1921, inoccasione del 600mo commemorazione di Dante.Alfonso Castaldi e’ mancato il 1942, a Bucarest.

prelucrat şi publicat melodii populare româneşti. Afost şi instrumentist, violonist şi violist în formaţiiieşene de muzică de cameră.

Fiul său, Enrico, s-a născut la Iaşi, în 1870, undea studiat muzica mai întâi cu tatăl său, apoi cu GavriilMusicescu şi cu Ionescu-Gros, după care a plecatacolo unde studiase şi părintele său, la Bologna, aurmat Liceo Musicale (1888-1893) şi a devenit, la felca Pietro Mezzetti, membru al Academiei Filar -monice din Bologna. Întors la Iaşi, a fost multăvreme (1894-1930) profesor de canto la Conservator,fiind, în paralel, o lungă perioadă (1906-1930) şiprofesor de pian. Printre elevii săi s-a numărat şiDinu Lipatti. Timp de şase ani a fost rectorul Conser -va torului. A mai predat pianul la Liceul Internat(1905), unde a fost şi profesor de muzică (1895-1921). Între 1899 şi 1914, a fost profesor de muzicăşi la Gimnaziul Ştefan Cel Mare. Nu a neglijat nicidirijoratul, fiind conducătorul Orchestrei Filarmo -ni ce a Conservatorului, cu care a întreprins nume -roase turnee. Şi, pentru că era un bun cunoscător alfenomenului muzical, a publicat numeroase studii,articole şi cronici muzicale. Activitatea componisticăs-a manifestat prin numeroase lucrări de muzică deteatru, muzică vocal-simfonică, muzică simfonică,muzică de cameră, muzică corală şi muzică vocală.

Alfonso Castaldi s-a născut în anul 1874, laMaddalone. Primele studii muzicale le-a făcut înoraşul natal, după care a urmat şi Conservatorul dinNeapole, pe care l-a absolvit în 1889. La fel camuzicienii italieni veniţi în România înaintea lui, şiel merge mai întâi în Moldova, la Galaţi, unde apredat mandolina, chitara şi vioara între 1896 şi1901. De la Galaţi, Castaldi s-a mutat la Bucureşti, laConservator, unde, între 1904 şi 1940, a fost profesorde armonie, contrapunct, compoziţie şi orchestră.Printre elevii săi s-au numărat nume de prestigiu înmuzica românească: George Georgescu, fraţii Ion şiGheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu etc. Caprofesor, nu putea să nu realizeze şi lucrări didactice,printre ele remarcându-se „Zece Studii pentruVioară” şi „Douăzeci şi cinci de Solfegii”.

Prestigiul câştigat ca profesor l-a dus în postul deInspector General al Muzicii în Ministerul Artelor(1925-1929).

În anul 1914, a înfiinţat Tinerimea Simfonică, iarîn 1920, a devenit Membru Fondator al Societăţii


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Compozitorilor Români. Dar şi în Italia i-a fostrecunoscută valoarea şi a fost admis ca membru alAsociaţiei „Alessandro Scarlatti” din Neapole. Acompus: muzică de teatru, muzică simfonică, muzicăde cameră, corală şi vocală. Personalitate specială,Castaldi a avut şi alte preocupări, remarcându-se înpoezie şi pictură. A pictat numeroase portrete şipeisaje, în cercul său de prieteni numărându-se: JeanSteriadi, Camil Ressu, Ştefan Luchian, Iosif Iser,Oscar Han şi alţi artişti plastici. Revenind la muzică,trebuie spus că, în activitatea componistică, a merspe stilul european, fiind ataşat de impresioniştiifrancezi şi, din acest motiv, muzica sa este rareoricântată. Dintre lucrările sale, cea mai cunoscută este„Lauda Beatricia”, un madrigal compus în 1921, cuocazia celei de a 600-a comemorări a lui Dante.

Egizio Massini, aşa cum ne spune şi prenumelesău, s-a născut în Egipt, în anul 1894. Trupa italianăde cântăreţi de operă din care făceau parte părinţiisăi şi care era condusă de tatăl său, avea turnee înzona Mediteranei şi, în Egipt, s-a născut noulmembru al familei. Naşterea, se pare, că a avut locchiar în timpul unui spectacol, chiar în fosa dinmijlocul orchestrei. Pe când avea 13 ani, şi-a pierduttatăl şi, cu mare hotărâre şi curaj, în 1909, a preluatconducerea trupei şi, timp de patru ani, a făcutturnee în zona Balcanilor şi în Ungaria. În anul 1912,trupa Castellano a ajuns în România şi tânăruluiMassini i-a plăcut ţara aşa de mult, încât a hotărât săse stabilească aici.

În 1915, Italia a intrat în Primul Război Mondialşi cum el era cetăţean italian, a plecat acolo, s-aînrolat, a participat la război şi a fost ofiţer al armateiitaliene. Nu dorea însă să rupă legătura cu muzica şia devenit dirijor de fanfară militară. Fire liberă şinovatoare, în 1921, participă la înfiinţarea LigiiNaţiunilor, precursoarea Organizaţiei NaţiunilorUnite. Revine în România, dar îşi păstrează şi gradulde ofiţer al armatei italiene. Înfiinţarea OpereiRomâne este, în general, atribuită lui GeorgeStephănescu în 1885, sub numele de CompaniaOpera Română dar, ca instituţie de sine stătătoarefinanţată de la buget, Opera se înfiinţează în 1921.Concertul inaugural, cu „Lohengrin” în premierăabsolută, a fost dirijat de George Enescu.

Egizio Massini face parte din trupa Operei şinumele lui este, desigur, cel al unuia din întemeietori.

Egizio Massini, cosi’ come dice il suo nome, e’ natoin Egitto, nell’anno 1894. L’orchestra italiana dicantanti d’opera di cui facevano parte i suoi genitori eche era diretta da suo padre, aveva una tournee’nell’area mediterranea e, in Egitto, e’ nato il nuovomembro della famiglia. Pare che il parto sia avvenutoproprio durante uno spettacolo, proprio nella fossa inmezzo all’orchestra. Quando aveva 13 anni ha perdutoil papa’, e con grande determinazione e coraggio, nel1909, ha iniziato a dirigere lui l’orchesta, e nel giro diquattro anni ha fatto tournee’ nella zona balcanica ein Ungheria. Nel 1912, l’orchestra Castellano e’ giuntain Romania e al giovane Massini piacque il paese cosi’tanto da decidere di rimanerci.

Nel 1915 l’Italia entra nella Prima GuerraMondiale e siccome era cittadino italiano, e’ partitoper andar la’, s’e’ arruolato, ha partecipato alla guerraed e’ diventato ufficiale dell’esercito italiano. Nonvoleva rompere i legami con la musica cosi’ e’ diventatodirettore della fanfara militare. Tempera mento liberoe innovatore, nel 1921 partecipa alla creazione dellaLega delle Nazioni, precursore della Organizzazionedella Nazioni Unite (ONU). Ritorna in Romania, mamantenendo il grado di ufficiale dell’esercito italiano.La creazione dell’Opera Romena e’, solitamente,attribuita a George Stephănescu nel 1885, sotto ilnome di Compania Opera Română ma, comeistituzione vera e propria finanziata pubblicamente,l’Opera nasce nel 1921. Il concerto inaugurale, con«Lohengrin» in prima assoluta, fu diretta da GeorgeEnescu.

Egizio Massini fece parte dell’orchestra dell’Operae il suo nome e’, certamente, tra quelli dei fondatori.E’ stato un direttore autoritario che ha portato sullascena dell’Opera romena il vero spirito di Verdi,Puccini e Mascagni. Ha diretto per 40 anni i destinidell’Opera, ha tradotto numerosi libretti e, dopo il1945, ha messo in scena, soprattutto, i compositorirussi, e sicuramente ha imparato la lingua russa. Dopoil 1960, ha registrato stereo in «Electrecord» «Ilbarbiere di Siviglia» e «Il Trovatore», cantati inoriginale. Nel 1954, ha diretto lo spettacolo inaugurale,in occasione dell’inaugurazione del nuovo edificiodell’Opera Romena, con «La dama di Picche» diTchaikovskj.

Massini non si occupo’ solo di opera; ha posto lebasi della prima Scuola Militare di Musica e ha diretto

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


la musica sinfonica e la Fanfara del Battaglione dellaGuardia Reale e, diventato Luogotenente dell’EsercitoRomeno, ha creato l’unica rivista del genere fino adallora: La Rivista dei Musicisti dell’Esercito. Haricevuto un Premio di Stato, e’ stato Artista del Popoloe Maestro Emerito dell’Arte.

Nel periodo intrabellico ha creato il Conservatorioprivato «Egizio Massini». Ha diretto l’Ensembledell’Opera Romena in molti paesi e fu invitato adirigere orchestre d’opera in altre nazioni, special mentein Italia. Oltre ai titoli onorifici summenzionati, ilregime comunista l’ha promosso a diversi ordini emedaglie. Il compromesso fatto con le autorita’comuniste sovietiche e romene, non gli ha guadagnatola stima di molte persone, ma e’ rimasto indiscuti -bilmente una tra le grandi personalita’ dell’Opera inRomania.


A fost un dirjor autoritar care a adus pe scena OpereiRomâne adevăratul spirit al lui Verdi, Puccini sauMascagni. A condus timp de 40 de ani destinulOperei, a tradus numeroase librete şi, după 1945, apus în scenă, cu precădere, compozitori ruşi, ba chiara învăţat şi limba rusă. După 1960, a înregistratstereo la Electrecord „Bărbierul din Sevilla” şi„Trubadurul”, cântate în original. În 1954, a dirijatspectacolul inaugural, cu ocazia edificării noii clădiria Operei Române, cu „Dama de Pică“ a luiCeaikovski.

Massini nu a fost preocupat doar de operă; a pusbazele primei Şcoli Militare de Muzică şi a condusOrchestra simfonică şi Fanfara Batalionului deGardă Regală, și, devenind locotenent-colonel alArmatei Române, a înfiinţat singura revistă de profilde până acum: Revista Muzicilor Armatei. A primitPremiul de Stat, a fost Artist al Poporului şi MaestruEmerit al Artei.

În perioada interbelică a înfiinţat Conservatorulparticular „Egizio Massini”. A condus ansamblulOperei Române în numeroase turnee în străinătateşi a fost invitat să dirijeze trupe de operă din alte ţări,în special din Italia. În afara titlurilor onorificemenţionate mai sus, regimul comunist l-a gratulat cunumeroase ordine şi medalii. Compromisul făcut cuautorităţile comuniste sovietice şi române nu i-a adusstima multor oameni, dar a rămas indiscutabil unadintre marile personalităţi ale Operei în România.

• Radu Coroamă

În 1882 Ministerul Agriculturii și Domeniilor organi -zează o licitație publică pentru construirea corpului centralal Palatului Regal din București. În iunie 1882 se încheiecontractul de execuție cu arh. Paul Gottereau și antre pre -norul Maximilian (Max) Tonolla.

Același Max Tonolla se ocupase și de construcțiaBisericii Antim din București în 1859, iar în 1865 înființaseo fabrică de cărămidă – a doua din București –, unde sefabrica de la cărămida presată, găurită, până la cărămidarefractară sau ornamentală.

Fabrica se afla undeva „dincolo de marginea de norda orașului”, astăzi Șoseaua Ștefan cel Mare. Locul a rămasîn memoria bucureștenilor sub numele de „groapaTonolla”, care luase naștere prin escavarea pământuluipentru cărămizi, iar apoi de Parcul Tonolla. Fabrica va fidemolată prin anii `60 pentru a se construi Circul de Stat.

Astfel, documentele menționează că pentru construi -rea Palatului Regal „cărămida presată, varul hidraulic «deprima qualitate» și cimentul au fost procurate din depo zitulFabricii sistematice de cărămizi Maximilian Tonolla”.

Printre cei aleși să execute „decorațiile interioare dincorpul central – Palatul cel nou, lucrările de ipsoserie,stuca tură, zugraveală, auritură etc.” s-a numărat și Antre -priza Giovanni Axerio și Frații, după cum reiese din„Devisul pentru marmorirea de artă la Palatul Regal dincapitală”. Sala Tronului, sufrageria, scările Palatului poartăsemnătura fraților Axerio.

Aproape 40 de ani mai târziu, în decembrie 1926, uncumplit incendiu distruge corpul central al Palatului Regal.Se impunea executarea urgentă a unor lucrări de protejarea clădirii rămase. Cu acea ocazie s-a regândit întreg ansam -blul Palatului, au avut loc refaceri atât la aripa Kretzulescu,ce adăpostea locuința M.S. Regelui, cât și la aripa dinspre

Nel 1882 il Ministero dell’’Agricoltura e dei Domini (letenute dei Principi) organizza un bando pubblico alicitazione per la costruzione del corpo centrale del PalazzoReale a Bucarest. Nel giugno 1882 si chiude il contrattoesecutivo con l’architetto Paul Gottereau e l’imprenditoreMaximilian (Max) Tonolla.

Lo stesso Max Tonolla si era occupato della costruzionedella Chiesa Antim a Bucarest nel 1859, e gia’ nel 1865 avevacreato una fabbrica di mattoni – la seconda a Bucarest –,dove si facevano mattoni pressati, forati, fino ai mattonirefrattari o ornamentali.

La fabbrica si trovava "oltre il margine nord della citta’",oggi Șoseaua Ștefan cel Mare. Il posto e’ rimasto nella memo -ria dei romeni sotto il nome di «groapa Tonolla» (la cavaTonolla), che nacque sugli scavi della terra per mattoni, inseguito Parcul Tonolla. La fabbrica sara’ demolita negli anni‘60 per costruire il Circolo di Stato.

E cosi’, i documenti menzionano che per costruire ilPalazzo Reale «il mattone pressato, la calce idraulica "diprima qualita’" e il cemento furono procurati dal depositoFabbrica di produzione di mattoni Maximilian Tonolla».

Tra quelli scelti per eseguire «le decorazioni interiori delcorpo centrale – del Palazzo nuovo, i fregi in gesso, lestuccature, le decorazioni, le dorature etc.» si trova anchel’Impresa Giovanni Axerio e Fratelli, secondo quantoriporta il «Devisul (calcolo estimativo) per la posa di marmoartistico al Palazzo Reale della capitale». La Sala del Trono,il salotto, le scale del Palazzo portano la firma dei fratelliAxerio.

Circa 40 anni piu’ tardi, nel dicembre 1926, un terribileincendio distrugge il corpo centrale del Palazzo Reale.S’imponeva una ricostruzione veloce dei lavori a protezionedegli edifici rimasti. Con l’occasione si e’ ripensato l’interocomplesso del Palazzo, ed ebbe luogo il rifacimento puredell’ala Kretzulescu, dov’era collocata la residenza di S.M. ilRe, come l’ala verso l’Ateneo, occupata dal Corpo di Guardia.Per la realizzazione del progetto fu istituito un UfficioTecnico di Studi composto dagli architetti Ion Ernest,Constantin Dobrescu, Mario Stoppa e L. Zumino (probab.orig. Zunino n.d.t.) sotto la guida dell’architetto KarelLiman (l’architetto del Palazzo) e N. Nenciulescu da partedel Ministero dell’Agricoltura e dei Domini. L’esecuzione deilavori fu assegnata, sulla base della «offerta approvata», aGiovanni Axerio, imprenditore del Palazzo.

Ai tempi, la carica di Prefetto del Palazzo era detenutadal Colonnello italiano Drosso.

Dopo la morte del Re Ferdinando avvenuta nel luglio1927, nell’estate del 1928, inizia un’altra tappa nella storiadella costruzione del Palazzo Reale.

Alla licitazione pubblica partecipano, senza successo,anche le ditte di Carlo Pedrazzoli e di G.M. Santalena

Palatul Regal din Bucureşti şi italienii Il Palazzo Reale di Bucarest e gli italiani

26

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IUNIE • AUGUST 13

Scările Palatului Regalexecutate de AntreprizaGiovanni Axerio şi Fraţii. Le scale del Palazzo Realeeseguite dall’ImpressaGiovanni Axerio e Fratelli

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Atheneu, ocupată de Corpul de Gardă. În vederea întoc -mirii proiectului, a fost înființat un Birou Tehnic de Studiicompus din arhitecții Ion Ernest, Constantin Dobrescu,Mario Stoppa și L. Zumino, sub conducerea arh. KarelLiman (arhitectul Palatului) și N. Nenciulescu din parteaMinisterului Agriculturii și Domeniilor. Execuțialucrărilor a fost încredințată, pe bază de „ofertă aprobată”,lui Giovanni Axerio, antreprenorul Palatului.

Pe atunci, sarcina de Prefect al Palatului o dețineacolonelul italian Drosso.

După moartea Regelui Ferdinand petrecută în iulie1927, în vara lui 1928, începe o altă etapă în istoriaconstrucției Palatului Regal.

La licitațiile publice participă, fără succes, și firmeleCarlo Pedrazzoli și G.M. Santalena, cel care realizaseArcul de Triumf din Capitală. În final, însă, licitația esteadjudecată Antreprizei ing. Emil Prager. De lucrările debeton armat se va ocupa ing. Luigi Cora, un foarte apreciatcolaborator al lui Prager. Emil Prager va placa exterioarelecu piatră naturală – piatră de talie provenită de la carierelede la Baschioi – Tulcea, unde, se știe, cioplitorii în piatrăerau de origine italiană.

Palatul Regal a fost astfel primul mare monument dințară unde s-a folosit masiv piatra românească (cca 4.500metri cubi), tăiată și cioplită de italieni.

În perioada 1932-1939 au loc alte lucrări ample detransformare și reconstrucție a Palatului Regal. DinProcesul verbal de recepție spicuim din nou nume italiene:

– F. Rocca și Armando Ricordini – lucrări de bronzcizelat;

– G.M. Santalena – marmura; sculptorul italian arealizat jocurile de marmura galbenă și neagră din Sala deargintărie și de la garderobă;

– Ottone și Marchetti au executat zugrăveli decora -tive, reparații și zidărie.

De asemenea, în 1938, Întreprinderea G. Barusco, dinstr. Antim 43, realizează un puț de mare adâncime, lucraredificilă și complexă.

Așadar, deși la începutul secolului XX începuseră să seridice și dintre români arhitecți importanți, la marileedificii ale Bucureștilor au continuat să lucreze, alături deaceștia, arhitecți, antreprinze și meșteri italieni.

• Anca Filoteanu

quella che aveva realizzato l’Arco di Trionfo della Capitale.Alla fine, pero’, la gara viene aggiudicata all’Impresa dell’ing.Emil Prager. Dei lavori di cemento armato se ne occupera’l’ing. Luigi Cora, un colla boratore molto apprezato dalPrager. Emil Prager placchera’ l’esterno con pietra naturale– pietra da tagli provenienti dalle cave di Baschioi –Tulcea, dove, si sa, gli scalpellini in pietra erano di origineitaliana.

Il Palazzo Reale divenne quindi il primo grande monu -mento della nazione dove si utilizzo’ massicciamente lapietra romena (circa 4.500 metri cubi), tagliata e scolpita daitaliani.

Nel periodo 1932-39 hanno luogo altri ampi lavori pertrasformare e ricostruire il Palazzo Reale. Dal verbale diricevuta ripeschiamo di nuovo nomi italiani:

– F. Rocca e Armando Ricordini – lavori in bronzocesellato;

– G.M. Santalena – marmo; lo scultore italiano harealizzato i giochi di marmo giallo e nero della Sala delleargenterie e del guardaroba;

– Ottone e Marchetti hanno eseguito le pitture decora -tive, le riparazioni e le opere di muratura.

Similmente, nel 1938, l’impresa G. Barusco, della viaAntim 43, realizza un pozzo di grandi dimensioni, lavorodifficile e complesso.

Quindi, nonostante all’inizio del secolo XX iniziano afarsi conoscere degli architetti romeni importanti, ma neigrandi edifici hanno continuato a lavorare, al loro fianco,architetti, ditte e operai italiani.

•Traducere: Gregorio Pulcher

Palatul Regal din Bucureşti şi italienii Il Palazzo Reale di Bucarest e gli italiani

1, 3 – Feronerie executată de Rocca şiRicordiniFerramento eseguito di Rocca e Ricordini

2 – Palatul Regal – vedere aeriană Palazzo Reale – veduta aerea

1 2

3


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Essendo sconosciuti gli anni esatti in cui fu scrittaogni Cantica della Divina Commedia, secondo alcunila scrittura del Purgatorio si accavallò con l’ultimaparte dell’Inferno e in ogni caso non contiene riferi -menti a fatti accaduti dopo il 1313. Bene: è semprestata mia opinione che fin dal 1200 gli italiani sianoingovernabili, da quando inventammo le città-Stato.Dante era stato preveggente. La Storia si è occupata didimostrarlo. Anche oggi, per molti che ci osservano,Italia è sinonimo di ingovernabilità. Ma non solo. Neltempo siamo stati definiti: mafiosi, poveracci, vigliac -chi, suonatori di mandolino, mangiatori di spaghettie di pizza, irriguardosi per tutte le donne ad eccezionedella mamma, della moglie e della sorella, tragicomici,e via dicendo, essendo convinto che qualche defini -zione l’ho dimenticata. Il tutto secondo tutte le

Nu se cunosc cu precizie anii în care a fost scrisfiecare Cânt al Divinei Comedii; după unii, scriereaPurgatoriului s-a suprapus cu scrierea ultimei părția Infernului, dar în nici un caz nu conține referiri laevenimente care au avut loc după anul 1313. Sigur,întotdeauna am fost de părere că încă din anul 1200italienii au fost neguvernabili, de când au inventatorașele-stat. Dante a fost prudent. Istoria a demon -strat-o. Chiar și astăzi, pentru mulți care ne observă,Italia este sinonimă cu neguvernabilitatea. Dar nunumai. În timp, am fost definiți ca: mafioți, sărăntoci,lași, cântăreți la mandolină, mâncători de spagheteși pizza, nerespectuoși cu femeile, în afară de mamă,soție și soră, tragicomici și așa mai departe, fiindconvins că am uitat unele caracterizări. Am fostcategorisiți în toate felurile, de la cele mai rele pânăla cele mai ironice. De curând, la puțină vreme dupăalegerea noului Papă, Francisc, un cunoscut mode -rator de la televiziunea germană a spus următoareainepție: „Știți de ce Papa Francisc vorbește numai înitaliană? Pentru că este limba săracilor”. Făcea glumaasta pentru că acest papă s-a declarat mereu ca fiindde partea celor mai săraci, a „ultimilor” din lumeaasta. Așa cum, evident, Germania consideră Italia,datorită guvernanților ei. Ce să mai spunem?… șisuntem în anul 2013. Este adevărat că, noi italienii,suferim de unele plăgi, de care suferă și alte stateeuropene sau nu, poate chiar și Germania. Corupție,cinism, vulgaritate, sărăcirea poporului, teama deviitor. Toate semnele, pe care observatorii cei maiîngrijorați le numesc „sălbăticire”.

A fost poate o sclipire de orgoliu, condimentatăcu o ironie arogantă, atunci când cineva a avut ideeade a-și imprima pe T-shirt „da, sunt italian, dar nucânt la mandolină”. Ei bine, nemaivorbind de faptulcă mandolina este un instrument dintre cele mainobile, capabil să acompanieze minunate melodiipopulare, dar și opere lirice sau simfonice (îi putemcita dintre mulții compozitori pe Vivaldi și Mozart?).

Acum nu o să înșir toate calitățile italienilor șimăreția Italiei; nu este scopul acestei „ilustrate”.Numai un om fără cultură ar putea să ignorecalitățile italienilor și măreția Italiei. Dar că italieniisunt un popor neguvernabil – ca să ne întoarcem latema noastră – este un fapt. Așa cum este adevăratși că, de puține ori, a fost cineva preocupat să știe cegândesc italienii despre Italia. A făcut asta, în 2010,

cARTOLInE DALDante nel Purgatorio, al Canto VI, verso 76, scrive la celebre invettiva,una delle tante di cui è disseminata la Divina Commedia:Ahi serva Italia, di dolore ostello, nave sanza nocchiere in gran tempesta, non donna di province, ma bordello! Parafrasando: «Ahi povera Italia ridotta in sudditanza, rifugio didolore, come una nave che procede in una grande tempesta senza iltimoniere, non dominatrice e signora di territori, ma bordello!»

Dante, în Purgatoriu, Cântul VI, versul 76, scrie celebra diatribă, unadintre multele cu care este presărată Divina Comedie:Ahi serva Italia, di dolore ostello, nave sanza nocchiere in gran tempesta, non donna di province, ma bordello! Parafrazând: „Ah, biată Italie redusă la supuşenie, refugiu al durerii,ca o navă care navighează pe timp de furtună fără timonier,nedominatoare, dar doamnă a teritoriilor, şi totuşi bordel!”

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


o prestigioasă revistă italiană de geopolitică, Limes(Frontiere) subliniind, dacă mai era necesar, că existămai multe „Italii”. Iată unele aprecieri simpatice:

„Italia este ca pizza. Nu găsești două pizzenapolitane identice în două cuptoare din Neapole, șicu toate acestea ambele sunt preparate după rețeteoriginale”.

„Italienii au în comun numai limba și fusul orar”„Ne refugiem într-un fel de tribalitate modernă…

de fapt, ai impresia că Italia a fost, în realitate,dintotdeauna, o țară în care fiecare cetățean a încercatsă se delimiteze de ceilalți, mai ales de libertateacelorlalți”.

Ce să mai vorbim despre diversele mișcări șidespre impulsurile de independență sau de secesiunecare-i animă pe mulți italieni? Un exemplu, făcândo precizare. Sardinia, cea mai mare insulă din MareaMediterană după Sicilia, este împărțită în diversezone cu puternice conotații etnice și chiar cudiferențe lingvistice. Iată ce scrie cu mult umor unlocuitor al acelei insule și al uneia dintre acele zone:

„Eu sunt pentru secesiune, pentru că noi sarzii,avem o lungă și glorioasă istorie. În mod obiectiv, nuavem nimic în comun cu voi, descendenții acelororașe-stat meschine. Noi suntem un popor unit, unicși totalmente diferit de voi. Dacă mă gândesc bine, eunici măcar nu sunt sard. Cer deci independența fațăde Gallura care, așa cum știu toți, are o istorie proprielegată de cea a Corsicii. Mai mult. Cer independențăfață de Gallura de Sus asuprită de decenii de cătrehoții din Gallura de Jos, care-i fură toți turiștii dinCoasta de Smarald. Mai mult. Nu-i suport pe locui -torii din Tempio Pausania, care-i satul vecin cu satulmeu. Cer, deci, independență față de Bortigiadas (800de locuitori). Vreau independența satului meu și fațăde sătucul Tisiennari, care ne e ca un pietroi legat depicior”.

Spiritual și nu prea, dacă ne gândim că în Italiaexistă, la câțiva kilometri de orașul Sanremo dinLiguria (vă amintiți de Festivalul cântecului italian?),un sătuc foarte frumos care se numește Seborga –puteți să mergeți să vă convingeți – care s-aautoproclamat „Principatul de Seborga”. Este foartecurios faptul că acolo se bate monedă (Luiginul, carese poate cheltui numai pe teritoriul care aparține deSeborga), are un drapel, un guvern (9 miniștri) și un

declinazioni e le sfumature, dalle più malevoli alle piùironiche. Recentemente, poco dopo l’elezione del nuovopontefice Francesco, un noto intrattenitore della TVtedesca ha detto la seguente idiozia: «Sapete perché ilpapa Francesco parla solo in italiano? Perché è lalingua dei poveri». Giocava la sua battuta sul fatto chequesto papa si è sempre dichiarato dalla parte dei piùpoveri, degli «ultimi» del mondo. Come evidentementela Germania considera l’Italia, che con i suoigovernanti forse tale si fa considerare. Questo tantoper dire…e siamo nel 2013. E’ pur vero che soffriamo,noi italiani, di alcune piaghe che affliggono anche altriStati europei e non, forse Germania compresa.Corruzione, cinismo, volgarità, impoverimento, ansiadel futuro. Tutti segnali che gli osservatori piùpreoccupati chiamano di «imbarbarimento».

E’ stato forse in un guizzo di orgoglio condito dispavalda ironia, che qualcuno ha avuto l’idea di farsistampare sulla T-shirt: «si, sono italiano, ma nonsuono il mandolino». Bene. A parte il fatto che ilmandolino è uno strumento nobilissimo, capace diaccompagnare meravigliose melodie popolari maanche grandi opere liriche e sinfoniche (vogliamo citarefra tutti gli autori Vivaldi e Mozart?). Ora, non diròdi tutti i pregi degli italiani e della grandezzadell’Italia; non è lo scopo di questa «Cartolina». Soloun uomo povero di cultura potrebbe ignorare i primie la seconda. Ma che gli italiani siano un popoloingovernabile – per tornare al tema – è un fatto. Cosìcome è vero, tuttavia, che ben poche volte qualcuno sisia preoccupato di sapere cosa pensano gli italianidell’Italia. Lo ha fatto, nel 2010, una prestigiosa rivistaitaliana di geopolitica, Limes sottolineando, se mai cene fosse stato bisogno, che esistono molte «Italie». Eccoalcune simpatiche esternazioni:

«L’Italia è come la pizza. Non troverete due pizzenapoletane identiche in due forni di Napoli eppuretutte e due sono preparate con ricette originali».

«Gli italiani hanno in comune solo la lingua e ilfuso orario…»

«Ci si rifugia in una sorta di modernotribalismo… si ha l’impressione che l’Italia in realtàsia sempre stato un paese nel quale ogni cittadinocerca di prendere le distanze dagli altri, soprattuttodalla libertà degli altri».

Che dire poi dei vari movimenti e delle più diversepulsioni separatiste, indipendentiste o secessioniste che

cARTOLInE DALBEL PAEsE

ILUsT

RATE

DIn


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

principe ales de popor (acum, „suveran”, esteMarcello I). Totul este fără valoare legală.Deocamdată. În viitor, poți să știi? Și turiștii mergsă-l viziteze și se distrează cumpărând suveniruri dinmagazinașele locului, alimentând bunăstareaeconomică și dându-le locuitorilor iluzia că sunt un„regat” independent. Statul și guvernul regionalitalian închid ochii și îi lasă cu iluzia lor. Afacerilesunt afaceri.


animano molti italiani? Un esempio per tutti, con unapremessa. La Sardegna, la più grande isola delMediterraneo seconda solo alla Sicilia, è suddivisa inaree diverse con forti connotazioni etniche e anche condifferenze di lingua. Ecco cosa scrive spiritosamenteun abitante di quell’isola e di una di quelle aree:

«Io sono per la secessione, perché noi sardiabbiamo una lunga e gloriosa storia. Obiettivamentenon abbiamo niente in comune con voi discendentidi quelle meschine città-Stato. Noi siamo un popolocoeso, unito, unico e totalmente diverso da voi. Orache ci penso: io non sono proprio sardo. Chiedodunque l’indipendenza della sola Gallura che cometutti sanno ha una propria storia legata a quella dellaCorsica. Anzi. Chiedo l’indipendenza dell’altaGallura vessata da decenni da quei ladroni dellabassa Gallura che si fregano tutti i turisti della CostaSmeralda. Anzi. Non sopporto gli abitanti di TempioPausania, il paese vicino al mio. Chiedo quindil’indipendenza di Bortigiadas (800 abitanti). Vogliol’indipendenza del paese anche da quella palla alpiede che è la frazione di Tisiennari».

Spiritoso ma non tanto, se pensiamo che in Italiaesiste, a pochi chilometri dalla città di Sanremo inLiguria (vi ricorda qualcosa il festival della canzoneitaliana?) un paesino, peraltro molto bello, di nomeSeborga – provare ad andarci per credere - che si èautoproclamato «Principato di Seborga». Il curioso èche batte moneta (il Luigino, spendibile nel territorioattinente Seborga), ha una bandiera, un governatorato(9 ministri) e un principe eletto dal popolo(attualmente «regnante» Marcello I). Tutto senzavalore legale. Per ora. In futuro: hai visto mai? E ituristi vanno a visitarlo divertendosi a fare shoppingdi souvenir nei negozietti del luogo, alimentando ilbenessere economico e dando agli abitanti l’illusionedi essere un «regno» indipendente. Lo Stato e ilgoverno regionale italiano chiudono un occhio elasciano fare. Gli affari sono affari.

• Antonio Rizzo

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


În acest an, în ziua de 13 septembrie, se împlinesc 100de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu, pionier al aviaţieimondiale.

A fost un inginer extrem de capabil, a cărui ambiţieera zborul. S-a născut în 1882 la Binţinţi, lângă Orăştie, înImperiul Austro-Ungar. Şi-a început studiile la Politehnicadin Budapesta (unde a rămas doar un an), după care le-acontinuat şi finalizat la Politehnica din München. În 1907şi-a făcut stagiul militar în armata austro-ungară, lamarină, în baza navală de la Pola, Marea Adriatică, apoi alucrat ca inginer la fabrica de maşini Opel din Rüssels -heim. În 1908 s-a întors în Transilvania, iar în 1909 arealizat primul planor numit Gândacul, care era lansat depe Dealul Pomului de lângă Orăştie, și era tras de trei cai.În acest planor a zburat şi Valeria, sora mai mică a luiVlaicu, devenind astfel, prima femeie din lume ce s-a aflatîn aer, la bordul unui planor.

Dorind să construiască un avion, dar lipsit de sprijinmaterial, în octombrie 1909 Vlaicu este convins de cătreOctavian Goga să vină la Bucureşti şi, după demonstraţiicu machete în faţa unei comisii conduse de Spiru Haret,capătă ajutorul necesar. A fost angajat ca inginer la Ar se -nalul Armatei şi, beneficiind de posibilităţile tehnice aleArsenalului, a început să construiască aparatul Vlaicu I.

Datorită experienţelor prin care trecuse în ImperiulAustro-Ungar, încrederea lui în oameni era limitată. LaArsenal, ducea zilnic schiţe ale diferitelor componente aleaparatului de zbor, dar nu arăta aproape nimănui planurilecomplete ale avionului. Erau, totuşi, trei persoane în careviitorul aviator, cel care a devenit primul român care azburat pe teritoriul românesc cu un avion construit înRomânia, avea încredere deplină. Cei trei erau: Ion, fratelesău mai mic, inginerul Constantin Silişteanu şi inginerulGiovanni Magnani.

Acesta din urmă, venit în România, ca mulţi alţiitalieni, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a cerut şi a primitcetăţenia română. Se stabilise în Bucureşti şi deveniseproprietarul unui mic atelier de reparat biciclete. Darbicicletele nu erau, nici pe departe, singura sa preocupare.În acei ani de început ai secolului al XX-lea, în Româniaerau câteva persoane preocupate să construiască aparatede zbor. Printre ei, Traian Vuia, Henri Coandă, RodrigGoliescu, Tache Brumărescu, Teodor Dobrescu, GiovanniMagnani. Cel al lui Giovanni Magnani se numeaOrnitopter şi, așa cum îi spune şi numele, avea aripibatante, care imitau zborul păsărilor.

Quest’anno, il 13 settembre, cade il centenario dellamorte di Aurel Vlaicu, pioniere dell’aviazione mondiale.Era un ingegnere eccellente, la cui passione era il volo.Nacque nel 1882 a Binţinţi, vicino a Orăştie, nell’ImperioAustro-Ungarico. Inizio’ poi gli studi al Politecnico diBudapest (dove studio’ solo per un anno), per continuare eterminare il Politecnico di Monaco di Baviera. Nel 1907, hafatto l’Accademia militare nell’esercito austro-ungarico, inmarina, nella base navale di Pola, nel Mare Adriatico, dopodi che ha lavorato come ingegnere alla fabbrica d’automobiliOPEL a Rüsselsheim. Nel 1908, e’ tornato in Transilvania, enel 1909 ha realizzato il suo primo aeroplano chiamatoGândacul (lo scarafaggio) veniva lanciato dalla collinaDealul Pomului, vicino a Orăştie, trainato da tre cavalli. Inquesto aereo ha volato Valeria, sorella minore di Vlaicu, chee’ cosi’ diventata la prima donna al mondo a librarsi in ariaa bordo di un aereo.

Volendo costruirsi un aeroplano, ma mancandogli ifondi, nell’ottobre 1909 Vlaicu viene convinto da OctavianGoga a venire a Bucarest e, dopo una dimostrazione con unmodellino di fronte a una commissione presieduta da SpiruHaret, riceve l’aiuto necessario.

GIOVAnnI MAGnAnIPrietenul şi colaboratorul lui Aurel Vlaicu

Amico e collaboratore di Aurel Vlaicu

Avionul Vlaicu II la unmeetingL’aereo Vlaicu II a un raduno(M.N.I.R.)


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Pentru a fi aproape de Vlaicu, Magnani, îşi construiseun mic hangar lângă Arsenal. Acolo şi-a realizat şi a păstrataparatul său de zbor.

Încrederea lui Vlaicu în Magnani şi în cunoştiinţele luiau făcut să-i încredinţeze acestuia realizarea elicelor,singurele componente care, împreună cu motorul, au fostconstruite în altă parte decât în Arsenalul Armatei.

În ziua de 17 iunie 1910, în prezenţa multor bucu -reşteni, printre care erau şi prietenii săi, Vlaicu a zburat pecâmpul de la Cotroceni. După mai multe evoluţii aerieneîn Bucureşti şi în alte localităţi, el a început, la 1 decembrie1910, să construiască un nou aparat, Vlaicu II, avion la careconstrucţia elicelor i-a fost încredinţată aceluiaşi bunprieten, Giovanni Magnani. Acest aparat a fost întreţinutdin punct de vedere tehnic de către Giovanni Magnaniîmpreună cu un român, Miron Măieraş, vărul lui Vlaicu.Cei doi au rămas mecanicii lui Aurel Vlaicu până lasfârşitul vieţii acestuia.

Cu acest avion, Vlaicu a făcut nenumărate zboruri înţară şi în străinătate. Desigur că cel mai cunoscut a fost celde la Aspern-Viena, unde, cu ocazia concursului interna -ţional la care au participat cei mai cunoscuţi aviatori aivremii, precum Roland Garros şi Michel Molla, Vlaicu aobţinut cinci premii şi, astfel, România, reprezentată doarde el, a ocupat locul trei din şapte ţări, după Franţa cu 12piloţi şi Austria cu 17 piloţi. În ţară, Vlaicu a încântatpublicul cu evoluţiile sale la Iaşi, Ploieşti, Cernăuţi, Braşov,Târgu Mureş etc. Aproape peste tot era însoţit de cătreGiovanni Magnani, care era omul principal în întreţinereaaparatului de zbor. Aceasta este şi perioada în care AurelVlaicu îşi face încă un prieten, pe locotenentul Gheorghe

Fu assunto come ingegnere all’Arsenale Militare epotendo approfittare delle possibilita’ tecniche dell’Arsenale,ha iniziato a costruire l’apparecchio Vlaicu I.

Grazie all’esperienza che aveva maturato nell’ImperoAustro-ungarico, aveva poca fiducia nelle persone. All’Arse -nale, portava giornalmente schizzi e diversi componentidell’apparecchio, ma non faceva vedere praticamente a nessunoi piani completi dell’aereo. C’erano, in tutto, tre per sone di cuiil futuro aviatore, che e’ diventato il primo romeno che havolato in territorio romeno con un aereo costruito in Romania,aveva piena fiducia. Questi erano: Ion, fratello minore, l’inge -gner Constantin Silişteanu e l’ingegner Giovanni Magnani.Quest’ultimo, venuto in Romania, come molti italiani, alla finedell’800, ha richiesto e ottenuto la cittadinanza romena. Sistabili’ a Bucarest e divenne proprietario di un piccololaboratorio di riparazioni di biciclette. Ma le biciclette nonerano affatto la sua unica occupazione. In quegli anni d’iniziodel secolo ventesimo, in Romania c’erano diverse persone conin mente di costruire delle macchine volanti. Traian Vuia,Henri Coandă, Rodrig Goliescu, Tache Brumărescu, TeodorDobrescu, Giovanni Magnani e altri costruirono diversiapparecchi per volare. Quello di Giovanni Magnani, sichiamava Ornitopter e, cosi’ come dice il nome, aveva la’ alibattenti, che imitavano il volo degli uccelli.

Magnani, per stare vicino a Vlaicu, si costruisce unpiccolo hangar vicino all’Arsenale. Li’ ha realizzato e tenutoil suo apparecchio da volo.

La fiducia di Vlaicu in Magnani e nei suoi conoscentigli fece affidare la realizzazione delle eliche, le unichecomponenti, assieme al motore, che furono costruite al difuori dell’Arsenale Militare.

Aurel Vlaicu, primul dindreapta, lângă el GiovanniMagnani, aşezat pe jos, Ion Vlaicu. În fundal dreapta,I.L. Caragiale în ultimul lui ande viaţăAurel Vlaicu, primo e destra,con vicino Giovani Magnani,seduto in terra, Ion Vlaicu.Sul fondo, a destra, I.L. Caragiale nel suo ultimoanno di vita (M.N.I.R.)

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Negrescu, cel care a fost singurul pilot în avionul căruias-a urcat vreodată Aurel Vlaicu.

În lunile iunie-iulie 1913, are loc cel de al DoileaRăzboi Balcanic. Neutră în primul război, cel din 1912,România participă la această conflagraţie datorită neres -pec tă rii de către Bulgaria a promisiunilor făcute înschimbul neutralităţii. Datorită armatei române, europeniivăd că aviaţia poate fi folosită în război şi, astfel, Româniadevine prima ţară care trimite avioane pe câmpul deluptă. Este drept că ele aveau doar rol de observare amişcărilor armatei adverse. Şase aviatori participă larăzboi, patru locotenenţi: Ştefan Protopescu (brevet dezbor nr. 1), Mircea Zorileanu (brevet de zbor nr. 2), Gheor -ghe Negrescu (brevet de zbor nr. 3), Nicolae Capşa (brevetde zbor nr. 4) şi doi căpitani: Eugeniu Adamovici (brevetde zbor nr. 7) şi Aurel Vlaicu, care a fost asimilat cu gradşi soldă de căpitan. În tot acest timp, piloţii au efectuatzboruri deasupra Bulgariei pentru a putea informa StatulMajor asupra mişcărilor armatei adverse. La întoarcere,avioanele trebuiau verificate pentru a fi remediate eventua -lele defecte. În mod evident, la avionul lui Vlaicu, care erasingurul ce zbura cu avion personal, întreţinerea era făcutăde către acesta și de prietenul său, Magnani.

La terminarea războiului, Vlaicu planifică alt drum cuavionul său. În 14 septembrie 1913, la Orăştie, se ţineaufestivităţile organizate de ASTRA (Asociaţia Transilvanăpentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român).Până atunci, la diferitele demonstraţii de zbor, dacă acesteaerau prea departe de Bucureşti, Vlaicu și Magnani,împreună cu alte ajutoare, demontau avionul, îl duceau cutrenul şi îl montau la loc. Acum, Vlaicu a luat hotărârea sătreacă în zbor Carpații şi să aterizeze la Orăştie. În 13septembrie 1913, Vlaicu i-a cerut lui Magnani să-şi punămaşina la punct, să-l ia pe Silişteanu, să încarce canistre cubenzină şi, la ora 14.00, să plece spre Braşov, dar mai întâisă oprească la 14 kilometri de Ploieşti, unde va ateriza şi el(care urma să plece la ora 15.00 din Bucureşti) pentru aface plinul avionului. Urma ca un alt automobil, în care seaflau profesorul Constantin Nedelcu şi vărul MironMăieraş, să-l urmeze, să oprească şi ei la locul de ali men -tare, iar apoi, cu toţii, Vlaicu pe sus, iar ceilalţi pe şosea, săajungă la Braşov şi să se întâlnească acolo.

Magnani şi Silişteanu au plecat din Bucureşti la ora14.30, au găsit un loc de aterizare la kilometrul 73 şi,imediat, a aterizat şi Vlaicu. În grabă şi de emoţie, Magnaniuitase să ia o pâlnie, dar spre norocul (?) lor pe Şoseatrecea, venind de la Peleş, Generalul Alexandru Hartel,însoţit de un locotenent. Aceştia au oprit, le-au împru -mutat o pâlnie şi plinul avionului a fost făcut. A douamaşină, cea care trebuia să-l urmărească pe şosea, nu sevedea, Vlaicu se grăbea, aşa că, la ora 16.30, Magnani a

Il giorno 17 luglio 1910, alla presenza di molti cittadinidi Bucarest, tra cui c’erano anche i suoi amici, Vlaicu havolato per i campi di Cotroceni. Dopo molte evoluzioni aereesu Bucarest e altre localita’, Vlaicu ha iniziato, il primodicembre 1910, a costruire un nuovo apparecchio, Vlaicu II,aereo la cui costruzione delle eliche fu affidata al suo buonamico, Giovanni Magnani. Questo aereo fu affidato, perl’aspetto tecnico, alla cura di Giovanni Magnani assieme aun romeno, Miron Măieraş, cugino di Vlaicu. Loro duerimasero i meccanici di Aurel Vlaicu per tutta la vita.

Con questo aereo Vlaicu ha fatto nomerosi voli in patriae all’estero. Sicuramente il piu’ famoso e’ stato quello Aspern-Vienna, dove, in occasione del concorso internazionale a cuihanno partecipato i piu’ conosciuti aviatori dei tempi comeRoland Garros e Michel Molla, Vlaicu ha ottenuto cinquepremi e, inoltre, la Romania, rappresentata solo da lui, haconquistato il terzo posto su sette nazioni, dopo la Franciacon 12 piloti, e l’Austria con 17 piloti. Nel nostro Paese,Vlaicu ha incantato il pubblico con le sue evoluzioni a Iaşi,Ploieşti, Cernăuţi, Braşov, Târgu Mureş etc. Praticamentedappertutto era accompagnato da Giovanni Magnani cheera l’uomo principale nella gestione dell’apparecchio volante.Questo e’ stato il periodo in cui Vlaicu si fece anche unamico, il luogotenente Gheorghe Negrescu, che sarebbediventato l’unico pilota nell’aereo del quale sarebbe mai salitoAurel Vlaicu.

Nei mesi giugno-luglio 1913, inizia la Seconda GuerraBalcanica. Neutra nella prima guerra, quella del 1912, laRomania partecipa a questo conflitto a causa della rotturada parte della Bulgaria delle promesse fatte in cambio dellaneutralita’. Grazie all’esempio dell’esercito romeno, glieuropei si rendono conto che l’aviazione puo’ essere usata inguerra, e, quindi, la Romania diventa la prima nazioneche manda gli aerei sul campo di battaglia. E’ vero che essiavevano solo il ruolo di osservatori dei movimenti delletruppe nemiche. Sei aviatori partecipano alla guerra,quattro luogotenenti: Ştefan Protopescu (brevetto di volonr.1), Mircea Zorileanu (brevetto di volo nr.2), GheorgheNegrescu (brevetto di volo nr.3), Nicolae Capşa (brevetto divolo nr.4) e i due capitani: Eugeniu Adamovici (brevetto divolo nr.7) e Aurel Vlaicu che fu assimilato con grado e pagadi capitano. In tutto questo periodo, i piloti effettuarono volisulla Bulgaria per poter informare lo Stato Maggiore suimovimenti delle truppe nemiche. Al ritorno, gli aereidovevano essere revisionati per rimediare a eventuali difetti.Era chiaro che per l’aereo di Vlaicu, che era l’unico a volarecon l’aereo personale, la manutenzione era fatta dai dueamici, Vlaicu e Magnani.

Al termine della guerra, Vlaicu pianifica un altropercorso col suo aereo. Il 14 settembre, a Orăştie, si tiene lamanifestazione organizzata da ASTRA (Associazione


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

învârtit elicea avionului, Vlaicu i-a strigat că se vor vedeala Hotel Continental la Braşov şi a decolat. Magnani şiSilişteanu au urmărit cât au putut avionul, dar, după ocurbă a şoselei, nu l-au mai văzut. După 14-15 kilometri,conform aprecierii lui Magnani, au văzut o maşină înmijlocul şoselei şi un bărbat făcând semne de oprire. Maitârziu, au aflat că era prefectul de Buzău, Pik Ferechide.Acesta i-a întrebat dacă ei îl urmăreau pe Vlaicu şi le-aspus: Nu-l mai urmăriţi, căci a căzut cu aparatul şi e mort.

Magnani a băgat automobilul în şanţ şi, împreună cuSilişteanu, au fugit către rămăşiţele avionului. Iată cum adescris Magnani momentul: Vlaicu zăcea mort pe ruineleaparatului său. Înmărmuriţi de intensitatea nenorocirii, neuitam năuci şi nu ne venea să credem. Silişteanu se apleacăasupra lui, îl îmbrăţişează, îl strigă pe nume, zadarnic.Vlaicu nu răspundea, el nu mai era printre cei vii. Dupăvreo zece minute ne-am mai dezmeticit; vedem că de faţăera şi primarul satului Băneşti, şi câţiva ţărani, care,întâmplător, se găseau pe câmp. Sosind lumea, am hotărâtsă se ducă (primarul) la Câmpina, să anunţe autorităţile,apoi să cumpere o candelă şi lumânări. Aşa cum se găseau,după aceea, am examinat toate cablurile, să vedem nucumva a fost vreunul rupt, dar nici un cablu, nici o sârmănu erau rupte.

Autorităţile au declanşat o anchetă, comisia fiindcondusă de locotenentul (viitorul general) GheorgheNegrescu, mai noul prieten al lui Vlaicu. Acesta fusesesingurul aviator care mai zburase în ziua aceea şi ştia maibine decât alţii codiţiile atmosferice ale zilei. Raportul,foarte serios, confirma ce spusese şi Magnani, şi anume cănu era niciun cablu rupt, altele erau cauzele întoarcerii lui

Transilvana per la Letteratura Romena e della Cultura delPopolo Romeno). Fino ad allora, alle diverse dimostrazionidi volo, nel caso fossero troppo lontane da Bucarest, Vlaicucon Magnani e con altri aiutanti, smontano l’aereo, lotrasportano in treno e lo rimontano sul posto. Ora Vlaicudecide di traversare i Carpazi in volo e di atterrare a Orăştie.Il 13 settembre 1913, Vlaicu chiede a Magnani di mettere apunto la macchina, di prendere Silişteanu, di caricare unatanica di benzina e, alle 14:00 che parta per Braşov, ma chepoi si fermi a 14 chilometri da Ploieşti, dove dovra’ atterrareanche lui (che doveva partire da Bucarest alle 15:00) per fareil pieno all’aereo. Inoltre un’altra automobile, in cui c’eranoil professore Constantin Nedelcu e il cugino Miron Măieraş,doveva venire dietro, e doveva fermarsi nel luogo dirifornimento, e poi, tutti assieme, Vlaicu in alto, e gli altriper strada, raggiungessero Braşov e s’incontrassero cola’.

Magnani e Silişteanu sono partiti da Bucarest alle 14:30,hanno trovato un posto per atterrare al chilometro 73 e,subito dopo, e’ atterrato anche Vlaicu. Per la fretta el’emozione Magnani aveva dimenticato l’imbuto, ma perfortuna (?) passava per di li, in arrivo da Peleş, il GeneraleAlexandru Hartel, accompagnato da un luogotenente.Questi si fermano, prestano loro un imbuto e il pienodell’aereo e’ fatto. La seconda macchina, che doveva seguireper strada, non si vedeva, Vlaicu aveva fretta, cosicche’, alle16:30, Magnagni fa girare l’elica dell’aereo, Vlaicu grida chesi vedranno all’Hotel Continental a Braşov e decolla.Magnani e Silişteanu hanno seguito l’aereo fin che hanpotuto, ma, dopo una curva della strada, non l’hanno piu’visto. Dopo il chilometro14-15, secondo la stima di Magnani,hanno visto una macchina ferma in mezzo alla strada e unuomo che faceva grandi segni di fermarsi. Piu’ tardi, sepperoche era il prefetto di Buzău, Pik Ferechide. Questi chiese seloro seguissero Vlaicu e gli disse: «Non lo seguite piu’, che e’caduto con l’aereo ed e’ morto».

Magnani mise l’auto sul bordo della strada e assieme aSilişteanu, e’ corso verso i resti dell’aereo. Ecco come Magnaniha descritto il momento: «Vlaicu giaceva morto nelle rovinedel suo aereo. Pietrificati dell’intensita’ della tragedia,eravamo storditi e non potevamo crederci. Silişteanu simette su di lui, lo abbraccia, lo chiama forte per nome,invano. Vlaicu non rispondeva, non era piu’ tra i vivi.Dopo almeno dieci minuti siamo tornati in noi; abbiamovisto davanti a noi il sindaco del paese di Băneşti, e alcunicontadini, che, per caso, si trovavano nei campi. Arrivandodella gente, abbiamo deciso che andasse (il sindaco) aCâmpina, a dare l’annuncio alle autorita’, e poi di comprareun lume a olio e delle candele. Cosi’ come si trovava, dopodi questo, ho esaminato tutti i cavi, per vedere se ce nefosse qualcuno rotto, ma neppure un cavo, neanche untirante era rotto».

Aurel Vlaicu

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Vlaicu (cu adevărat se întorcea, de unde ajunsese, nu se ştiepână unde, dar la Băneşti era pe drumul de întors spremaşina în care erau Magnani şi Silişteanu) şi nu despre eleeste vorba acum. Oricum, la căderea avionului a contribuitşi nerăbdarea lui Vlaicu de a trece Carpaţii şi de a ajunge laOrăştie, fără să aştepte noul motor de 80 C.P. care urma să-i parvină şi care trebuia să înlocuiască motorul de 50 C.P.

În timp ce zbura cu acest Vlaicu II, Aurel Vlaicuîncepuse să construiască un nou aparat, Vlaicu III.

După moartea lui, cei doi prieteni, Giovanni Magnanişi Constantin Silişteanu au luat hotărârea să termine deconstruit acel aparat. Au reuşit aceasta în mai 1914 şipilotul Petre Macavei (brevet de zbor nr. 18) l-a încercat.Era primul aviator care pilota un avion conceput de Vlaicu,în afara acestuia, desigur. La al treilea zbor, surprins dedurata scurtă de rulaj şi de desprinderea rapidă de sol, aavariat uşor aparatul. Avionul avariat a fost depozitat laCotroceni, într-un hangar, în vederea reparaţiilor, de undea dispărut în timpul ocupaţiei germane asupraBucureştiului.

În ceea ce îl priveşte pe Giovanni Magnani, acesta fiindcetăţean român, a rămas în ţară, în timp ce, în 1915,italienii din România, care nu aveau cetăţenie română, auplecat în Italia, care intrase în războiul mondial de parteaAntantei, adică a taberei în care avea să intre şi Româniaîn anul următor. Practic, el a rămas în aviaţia militarăromână, alături de celălalt prieten al lui Aurel Vlaicu,Constantin Silişteanu.

Până la intrarea ţării, la 15 august 1916, în război,aviaţia militară română avea numai patru tehnicieni şi treimaiştri mecanici pentru toate avioanele militare, din caretrei erau străini, unul dintre ei devenit român: GiovanniMagnani. Ceilalţi doi erau Nichita Pasev şi Charles Vialard.

În anul 2000, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de laprimul zbor al lui Aurel Vlaicu, Poşta Română a scos unplic ilustrat din seria de aerofilatelie cu timbru fix (repre -zentând portretul lui Aurel Vlaicu). Ilustraţia de pe plic îireprezintă pe cei doi prieteni, inginerii Aurel Vlaicu şiGiovanni Magnani, fotografiaţi în faţa avionului Vlaicu II.

• Radu Coroamă

Le autorita’ hanno aperto un’inchiesta, e la commissionefu presieduta dal luogotenente (futuro generale) ) GheorgheNegrescu, il recente amico di Vlaicu. Questo era l’unicoaviatore che volo’ in quei giorni e conosceva meglio degli altrile condizioni atmosferiche di quel giorno. Il rapporto, moltodettagliato, conferma quanto detto da Magnani, e cioe’ chenon c’era alcun cavo rotto, e altri dovevano essere i motiviper cui Vlaicu tornava indietro (realmente stava tornandoda dove era arrivato, non si sa fino a dove, ma a Băneşti erasulla via del ritorno verso la macchina su cui c’eranoMagnani e Silişteanu) ma non di questi parliamo ora.Comunque, alla caduta dell’aereo ha contribuito anche lafretta di Vlaicu di superare i Carpazi e di arrivare a Orăştie,senza aspettare il nuovo motore da 80 HP che era in arrivoe doveva sostituire quello da 50 cavalli.

Mentre volava col Vlaicu II, Aurel Vlaicu inizio’ acostruire un nuovo apparecchio, Vlaicu III. Dopo la suamorte, i suoi due amici, Giovanni Magnani e ConstantinSilişteanu decisero di portare a termine la costruzionedell’aereo. Riuscirono a terminarlo nel maggio 1914 e ilpilota Petre Macavei (brevetto di volo nr.18) lo collaudo’. Erail primo pilota che portasse un aereo concepito da Vlaicu, aparte lui stesso, ovviamente. Al terzo volo, sorpreso dallabreve fase di rullaggio e dal rapido decollo, ha rovinatoleggermente l’apparecchio. L’aereo fu depositato a Cotroceni,in un hangar, in previsione della riparazione, da dove e’scomparso durante l’occupazione tedesca di Bucarest.

Per quanto riguarda Giovanni Magnani, essendo luicittadino romeno, e’ rimasto nel paese, mentre, nel 1915, gliitaliani in Romania che non avevano la cittadinanzaromena, sono partiti per l’Italia che era entrata in guerradalla parte degli Alleati, cioe’ nel raggruppamento in cuidoveva entrare anche la Romania l’anno successivo. Inpratica, egli rimase nell’aviazione militare romena, a fiancodell’altro amico di Aurel Vlaicu, Constantin Silişteanu.

Fino all’entrata in guerra della nazione, il 15 agosto1916, l’aviazione romena non ha avuto che quattro tecnici etre esperti meccanici per tutta l’aviazione militare, di cui treerano stranieri, uno dei quali divenne romeno: GiovanniMagnani. Gli altri due erano Nichita Pasev e CharlesVialard.

Nell’anno 2000, nell’anniversario dei 90 anni del primovolo di Aurel Vlaicu, la Posta Romena ha edito una bustaillustrata della serie della aerofilatelia con francobollo fisso(che rappresentava il ritratto di Aurel Vlaicu). L’illustrazionesulla busta mostra i due amici, l’ingegner Aurel Vlaicu eGiovanni Magnani, fotografati davanti all’aereo Vlaicu II.


Aurel Vlaicu & Giovanni Magnani (M.N.I.R.)


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Am revăzut Centrul, răspunzând invitaţieiAdrianei De Serio, specialista în meloterapie sositădin Italia, de a participa la o mică serbare pe care opregătise cu ocazia zilei de 1 iunie. S-a nimerit a fi ozi anostă, ploioasă, de început de vară, dar care aveasă mă impresioneze puternic prin tot ce aveam săvăd. Nu mai vizitasem aşezământul de mult timp,aproape de la inaugurarea lui, şi aveam să constat, cuplăcută surprindere, progresul realizat.

Încă de la intrarea pe poarta principală, teîntâmpină plăcut curtea largă, asfaltată, cu peluzeîngrijite, ornate cu flori, dar şi bisericuţa, tencuită înalb, aflată în stânga curţii. În dreapta se văd corpuladministrativ şi o sală mare pentru diverse activităţi.Corpul principal de clădiri este situat în centrulcurţii şi are trei nivele, fiecare destinat unei anumitecategorii de asistaţi. La parter – copiii cei mai mici şipersoanele cu dizabilităţi severe, la etajul I persoanelevârstnice, iar la ultimul nivel, tinerii. Fiecare palierare dotări speciale, camere de locuit (pentru douăpersoane) cu baie proprie, sală de mese, sală deactivităţi zilnice, chiar şi sală de lectură. Nu lipsesc

Ho risposto all’invito di Adriana De Serio, laspecialista in meloterapia venuta dall’Italia, perpartecipare a una festicciola che ha preparato inoccasione del primo giugno. E’ capitato che fosse unagiornata uggiosa, piovosa, d’inizio d’estate, che miavrebbe impressionato fortemente per quello che avreivisto. Non avevo piu’ visitato la fondazione da moltotempo, piu’ o meno dalla sua inaugurazione, e avro’da constatare, con una piacevole sorpresa, il progressofatto.

Fin dall’ingresso della porta principale t’impres -siona favorevolmente il cortile ampio, asfaltato, conprati curati, ornati di fiori, cosi’ come la chiesetta,dipinta di bianco, disposta sulla sinistra del cortile.Sulla destra si vede l’ala amministrativa e una grandesala per diverse attivita’. Il corpo principale dell’edificioe’ al centro del cortile e ha tre piani, ognunoorganizzato per una certa categoria di assistiti. Alpianterreno i bimbi piu’ piccoli e le persone condisabilita’ gravi, al primo piano le persone anziane, eall’ultimo piano, i giovani. Ogni livello ha delledotazioni specifiche, camere da abitare (per duepersone) con bagno proprio, sala da pranzo, sala perle attivita’ quotidiane, e certamente la sala di lettura.Non mancano sale per fisioterapia, sale di lavoro, diconsiglio, ma persino una mini serra, dove i giovaniimparano a invasare diversi tipi di piante ornamentalie aromatiche. Il centro cura oltre 100 persone, di cui60 sono anziani, 27 bambini interni e 40 esterni, a cuise ne aggiungeranno altri 12.

Adriana De Serio, nuova amica dell’Associazionedi Italiani in Romania - RO.AS.IT., e’ un’anima grandeche dedica ogni giorno amore e abilita’ a quei moltiper cui la sorte e’ stata impietosa. Viene perio -dicamente dall’Italia per lavorare coi «pensionati»della Don Orione e, ogni volta, e’ aspettata con gioia esperanza.

Questa volta, Adriana ha preparato una piccolafesta dedicata alla Giornata Mondiale del Bambino, acui hanno partecipato dai piu’ piccoli ai piu’ grandi«pensionati» del Centro di assistenza sociale.

Beninteso che i piu’ talentati tra gli assistiti hannotenuto dei momenti artistici nel programma, concanzoni, poesie e balli, preparati da Adriana De Serio,che li ha pure accompagnati al pianoforte. Specializ -zata in meloterapia, fa dell’arte musicale, un’arte perdare speranza e un goccio di gioia alle anime e ai corpi

InVITAÞIE LACentrul „Don Orione” este un aşezământ de asistenţă socială caregăzduieşte orfani, bătrâni şi persoane cu handicap. Părintele RobertoPolimeni, directorul Centrului, conduce această instituţie caritabilă cumultă dăruire, îngrijindu-se să asigure condiţii dintre cele mai bune,conforme ultimelor standarde în domeniu, pentru persoanele cudizabilităţi sau aflate în situaţii speciale, ca de exemplu, oameni învârstă şi singuri, care au găsit aici un adăpost sau, chiar mai mult, unadevărat cămin.

sofferenti. Una causa generosa per cui ci vuole moltaabnegazione.

Il mini spettacolo e’ stato ambientato conmeravigliosi paesaggi proiettati sul fondale della scena,realizzati dal prof. Donato Forenza, esperto in progettiambientali, membro della Federazione Internazionaledegli Architetti Paesaggisti, nient’altro che il maritodella musicista Adriana De Serio. L’assistenza haavuto, in questo modo, parte alla terapia completa cheha combinato felicemente la musica con lo spettacolovisivo. E cosi’, mentre una venerabile signora, membrodell’istituto, come una vera diva sciorinava una voceda soprano, incredibilmente piacevole e, sullo schermo,passavano di volta in volta, immagini di giardinimeravigliosi, tramonti di sole o vasti mari in cui sispecchiava la regina della notte - la luna.

Allo stesso modo, ogni protagonista s’e’ impegnatoal massimo per far vedere al meglio quello che avevaimparato, tanto che il tempo passato in compagniadegli istruttori e dei «pensionati» del Don Orione s’e’rivelato essere una rara lezione di buona creanza e disensibilita’.

La visita al Don Orione s’e’ chiusa con unapreghiera di ringraziamento a Dio per quelli chehanno trovato qui il calore di un focolare, condizionidi vita tra le piu’ civili e di educazione, come per quelliche, con molta buona volonta’, li curano: «Signoreaiuta noi che siamo in forze e sani a essere piu’ attentia tutto cio’ che ci sta intorno, alle piccole gioie della

Il centro „Don Orione” e’ un’organizzazione di assistenza che ospitaorfani, anziani e persone con handicap. Padre Roberto Polimeni,direttore del Centro, conduce questa istituzione caritatevole con moltabuona volonta’, preoccupandosi di assicurare le migliori possibilicondizioni, secondo gli ultimi standard del settore, per le personedisabili o che si trovano in situazioni particolari, come ad esempiopersone sole in eta’, che hanno trovato qui il loro rifugio o, piu’ spesso,proprio il focolare.

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


sălile de fizioterapie, sala de lucru, de consiliere, bachiar şi o miniseră, unde tinerii învaţă să sădească înghivece diferite specii de plante ornamentale sauaromate.

Centrul are în îngrijire peste 100 de persoane,dintre care 60 sunt vârstnici, 27 copii interni şi 40externi, la care se vor adăuga încă 12 copii.

Adriana De Serio, noua amică a AsociaţieiItalienilor din România - RO.AS.IT., este un sufletmare, care dăruieşte zilnic iubire şi artă multoradintre cei cu care soarta a fost nemiloasă.Vineperiodic din Italia pentru a lucra cu „pensionarii” dela „Don Orione”, de fiecare dată, este aşteptată aicicu bucurie şi speranţă.

Pentru această întâlnire, Adriana a pregătit omică „festa” dedicată „Zilei Mondiale a Copilului”, lacare au participat de la cei mai mici, până la cei maimari „pensionari” ai Centrului de asistenţă socială.

Bineînţeles că cei mai talentaţi dintre asistaţi aususţinut momentele artistice ale programului, cucântece, poezie şi dans, pregătiţi de Adriana de Serio,care i-a şi acompaniat la pian, și care ne-ademonstrat că se poate face din arta muzicală, artade a da speranţă şi un strop de bucurie sufletelor şitrupurilor suferinde. O cauză generoasă pentru careîţi trebuie multă dăruire.

Mini-spectacolul a fost însoțit de minunatepeisaje proiectate pe fundalul scenei, realizate deprof. ing. Donato Forenza, expert în protecțieambientală, membru al Federației Internaționale aArhitecților Peisagiști, nimeni altul, decât soţulmuzicienei Adriana De Serio. Asistenţa a avut parteașadar, de o terapie completă, care a îmbinat în modfericit muzica cu spectacolul vizual.

Astfel, în timp ce o venerabilă doamnă, membrăa aşezământului, ca o adevărată divă îşi etala voceade soprană, incredibil de plăcută, pe ecran seperindau rând pe rând, imagini cu grădini minunate,apusuri de soare sau mări nemărginite în care seoglindea regina nopţii - luna.

De altfel, fiecare protagonist s-a străduit să aratecât mai bine ce învăţase şi ce ştia să facă, iar timpulpetrecut în compania instructorilor şi a „pensio -narilor” de la „Don Orione” s-a dovedit a fi o lecţierară de omenie şi sensibilitate.

Vizita la „Don Orione” s-a încheiat cu orugăciune de mulţumire către Dumnezeu pentru cei

InVITAÞIE LA DOn ORIOnE

InVI

TO A

L


Prof. dr. Adriana De Serio este membră a Asociaţiei Naţionale a Criticilor Muzicali din Italia, predăpianul la Conservatorul „N. Piccini” din Bari şi susţine cursuri academice de practică aacompaniamentului şi de colaborare pianistică. În palmares are numeroase diplome academice pentrupianoforte, didactica muzicii, orgă şi compoziţie pentru orgă, precum şi muzică de cameră. Printremultiplele sale specializări se numără şi cea de meloterapie. Colaborează cu Departamentul de ŞtiinţeNeurologice şi Psihiatrie al Facultăţii de Medicină şi Chirurgie din cadrul Universităţii din Bari ca

cercetător ştiinţific în domeniul meloterapiei, muzicologiei, pedagogiei şi sociologiei muzicale, participând calector la colocvii naţionale şi internaţionale. De curând, prof. dr. Adriana de Serio a contribuit la înfiinţareaCentrului Naţional de Meloterapie „Don Orione”, pe care-l prezidează.

La professoressa Adriana De Serio e’ membro dell’Associazione Nazionale dei Critici Musicali in Italia,insegna pianoforte al Conservatorio «N. Piccini» di Bari e tiene corsi accademici di pratica diaccompagnamento e di collaborazione pianistica. Nel suo palmares ci sono numerosi diplomi accademici perpianoforte, didattica musicale, organo e composizione per organo, come anche musica da camera. Tra le suemolte specializzazioni si trova quella per meloterapia. Collabora col Dipartimento di Scienze Neurologiche ePsichiatria alla Facolta’ di Medicina e Chirurgia all’interno dell’Universita’ di Bari come ricercatorescientifico nel campo della meloterapia, musicologia, pedagogia e sociologia musicale, partecipando comelettrice a incontri nazionali e internazionali. Recentemente, la professoressa Adriana De Serio ha contribuitoall’apertura del Centro Nazionale di Meloterapia «Don Orione» a cui presiede.

vita e dacci una nuova fede e consapevolezza che portii nostri passi per un cammino diretto solo verso cosebuone. Risvegliaci quando lo dimentichiamo e cioccupiamo delle nostre piccole preoccupazioni quoti -diane e fa’ che ci ricordiamo che dobbiamo dedicare diquando in quando, un po’ del nostro troppo, anche aquelli meno fortunati».


care au găsit aici căldura unui cămin, condiţii dintrecele mai civilizate de trai şi educaţie, dar şi pentru ceicare, cu multă dăruire, îi îngrijesc: „Doamne ajută-ne pe noi cei în puteri şi sănătoşi să fim mai atenţi latot ce ne înconjoară, la micile bucurii ale vieţii şidă-ne nouă credinţa şi înţelepciunea care să necălăuzească paşii numai spre fapte bune.

Trezeşte-ne când uităm şi ne luăm cu măruntelenoastre preocupări cotidiene şi fă să ne amintim cătrebuie să mai dăruim din când în când, un pic dinpreaplinul nostru şi celor nevoiţi de soartă”.

• Ioana Grosaru

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


Stanotte alle 4, nel cuore del buio, tra i due mondi diieri e di domani, ho avuto un incubo e mi s’e’ strettolo stomaco.Ho sognato 20 anni di crisi globale senza via d’uscita. Ho sognato... che nel corso della mia vita la popolazionemondiale sia cresciuta da 2 a 7 miliardi di persone econtinui a crescere esponenzialmente;... che dopo una vita di lavoro i miei clienti non mipagavano piu’ e perdevo tutto, il lavoro, la casa, lafamiglia, e mi trovavo con le tasse e i tribunali ainseguirmi per avere qualcosa che non avevo piu’;... che i climatologi preconizzavano la fine del mondocon la CO2 oltre le 350 ppm, e che eravamo arrivatioltre le 400 e l’indice schizzava ogni giorno piu’ insu’;... che a Pechino e Shanghai l’aria tra i grattacieli enelle periferie era irrespirabile;... che gli allevatori, gli agricoltori, i commercianti dilegname, i palazzinari, le societa’ minerarie e ipetrolieri avevano spolpato e desertificato il suolo ecercavano ogni giorno una nuova "opportunita’ dibusiness" in ogni angolo del pianeta;... che si continuavano a fare centrali elettriche acarbone e nucleari, in spregio a ogni regola sanitariae di buon senso, nonostante le fonti rinnovabili sifossero dimostrate piu’ economiche e assolutamenteinnocue;... che le macchine producevano tutto quello di cuiavevamo bisogno e intanto miliardi di poveri senzafuturo chiedevano inutilmente di condividere ilpane, per sentirsi rispondere che potevano averlosolo lavorando;... che i cinesi producevano i nostri beni in dellemega-fabbriche segrete e sotterranee e in America ein Europa si viveva dei soldi che loro ci avevanoprestato, ma che adesso li volevano tutti indietro enoi non li avevamo;... che i pochi ricchissimi erano sempre piu’ ricchi epiu’ potenti e il divario con gli altri era diventato unabisso;... che la societa’ della comunicazione di massaentrava in una nube fosforescente e si allontanavasempre piu’ dalla vita reale;

Azi-noapte pe la 4, în plină beznă, între două lumi,între ieri și mâine, am avut un coșmar care a făcut sămi se strângă stomacul.Am visat 20 de ani de criză, fără ieșire.Am visat:…că în timpul vieții mele populația mondialăcrescuse de la 2 la 7 miliarde de persoane și continuasă crească exponențial;…că după o viață de muncă, clienții mei nu-mi maiplăteau și pierdeam totul: munca, casa, familia șirămâneam și cu taxele și tribunalele care măurmăreau ca să-mi ia ceva ce nu mai aveam;…că unii climatologi prevesteau sfârșitul lumii cuCO2 și celelalte 350 ppm, (părți per milion,cantitatea de substanţă chimică sau de contaminantaflată într-o cantitate de apă, n.t.) care ajunseseră lapeste 400, iar indicele sărea în fiecare zi tot mai sus;…că la Beijing și Shanghai, între zgârie nori și laperiferie, aerul era irespirabil; …că agricultorii, crescătorii de animale, negustoriide lemn, speculatorii edilitari, societățile miniere șipetroliere secătuiseră și deșertificaseră solul,încercând în fiecare zi o nouă „oportunitate deafaceri” în orice colț al planetei;…că se continua construirea de centrale electrice cucărbuni sau nucleare în disprețul oricăror regulisanitare și de bun simț, cu toate că resurselereciclabile se dovediseră mai economice și absolutnevătămătoare;…că utilajele produceau absolut tot ce ne era necesar,și totuși, când miliardele de săraci fără viitor cereauinutil împărțirea pâinii, li se răspundea că puteau săo obțină muncind; …că muncitorii chinezi produceau mărfurile noastreîn mega fabrici secrete subterane, iar în America șiîn Europa se trăia din banii pentru care aceștiamunciseră, și pe care acum îi vroiau pe toți înapoi,iar noi nu îi aveam; …că puținii bogați erau din ce în ce mai bogați și maiputernici și distanța dintre ei și ceilalți deveniseabisală;…că societățile de comunicare în masă intrauîntr-un nor fosforescent și se îndepărtau tot mai multde viața reală;

Un incubo diventatoun sogno


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

... che al supermercato c’erano pesci freschi arrivatidal Vietnam, pomodori dal Cile e aglio dalla Cina;... che soltanto in Belgio le trivellazioni per il gasprovocavano 500 terremoti sulla terraferma in pochimesi, e nonostante questo le trivellazionicontinuavano a ritmo sempre piu’ sostenuto in tuttoil mondo;... che l’Egitto e l’Etiopia iniziavano la seconda guerraper il controllo dell’acqua dopo quella Tibet-Cina;... che le grosse societa’ finanziarie, imitate da tuttele altre, speculavano sui paesi in crescita, sui paesi incrisi, sulle guerre, sulle abbondanze e sulle carenze;... che potenti con teste di Furie e unghie di Arpie,pervertiti da un’abitudine secolare d’incesto colpotere politico e militare, finanziavano ecorrompevano governatori deboli e giornalisti peraizzare guerre fratricide e "preventive" in nome didiversi dei, terreni e celesti;... che i militari riuscivano a trovare sempre qualcunodisposto a fare il gioco della guerra, ben pagato emolto rischioso, rischioso soprattutto per i "nemicidella democrazia e del nostro popolo";... che tutto questo si faceva in nome delle Aziende,Totem dedicato al dio Profitto, cioe’ avere indietro dipiu’ di quello che si da’.

Poi mi sono svegliato, mi sono fatto un caffe’, eguardandomi intorno ho visto delle cose. Ho visto. ... che i consumi delle famiglie occidentali sono scesie continuano a scendere;... che il consumo di carne nei paesi occidentali e’ inpicchiata; ... che i consumi di energia, nei paesi occidentali,sono in costante discesa;... che la disoccupazione sale incessantemente;... che il mercato dell’automobile scende ogni giornodi piu’;... che i politici che dicono di rappresentare la gentenon sanno piu’ cosa stanno facendo ne’ perche’ sonoli’, tranne il gestire il loro limitato potere fin chepossono;... alcuni uomini che usano l’informazione persvelare agli altri i segreti inconfessabili dei potenti, arischio della loro stessa vita;... che in Italia si vendono piu’ biciclette cheautomobili;

…că în supermarketuri găseai pește proaspăt adusdin Vietnam, roșii din Chile și usturoi din China;…că numai în Belgia, exploatarea gazelor provoca îndoar câteva luni 500 de cutremure în partea conti -nentală, și cu toate acestea, exploatările continuau înritm tot mai susținut în toată lumea; …că Egiptul și Etiopia au început cel de-al doilearăzboi pentru sursele de apă, după cel tibetano-chinez;…că marile societăți financiare, imitate de toatecelelalte, speculau în țările în curs de dezvoltare, înțările aflate în criză sau război, atât abundența, cât șidificultățile;…că preaputernicii zilei cu capete de Furii și unghiide Harpii, pervertiți de obiceiul secular al incestuluicu puterea politică și militară, finanțau și corupeauguvernanți slabi și ziariști să instige la războaiefratricide și „preventive”, în numele unor zeipământeni sau cerești;…că militarii reușeau să găsească întotdeauna pecineva dispus să le facă jocul de-a războiul, bine plătitși întotdeauna riscant, riscant mai ales pentru„dușmanii democrației și ai poporului nostru”; …că toate acestea se făceau în numele unor Societăți,Totem dedicat zeului Profit, adică agoniseau maimult decât li se cuvenea;

Apoi, m-am trezit, mi-am făcut o cafea, și privind înjurul meu am mai văzut și altceva.Am văzut:…că familiile occidentale consumă mai puțin șiconsumul continua să scadă;…că în țările occidentale consumul de carne este înpicaj brusc;…că în țările occidentale consumul de energie scadeconstant;…că șomajul crește neîncetat;…că piața de automobile scade cu fiecare zi tot maimult;…că politicienii, care spun că-i reprezintă peoameni, nu știu ce fac, nici pentru ce sunt acolo, înafară de gestionarea puterii lor limitate, atât timp câtvor putea;…câțiva oameni care își folosesc informațiile pentrua devoala secretele de nemărturisit ale puternicilorzilei, cu riscul propriei vieți;…că în Italia se vând mai multe biciclete decât mașini;

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


... che in Norvegia le vendite di auto elettriche di uncerto modello hanno superato le vendite di quelle amotore a scoppio;... molti giovani, non trovando spazio pubblicodisponibile, che pensano, parlano, fanno e creano aldi sotto del mondo visibile superficiale;... che in molti paesi la gente scende in piazza e sfidala morte solo per gridare la propria disperazione, inmodi diversi e in lingue diverse;... che in alcuni paesi le turbolenze climatiche stannospaventando a morte le popolazioni;... milioni di ciclisti che scendono in strada perrivendicare tutti assieme un nuovo modo di spostarsie un modo nuovo di vedere le citta’ e la vita.

Allora ho cominciato a sperare. Sperare che il frutto del lavoro delle macchine vengacondiviso tra tutti, che le citta’ diventino un luogopiu’ umano, che l’organizzazione sociale siaequamente concordata e non diretta dall’alto dapochi o pochissimi, che i consumi siano parchi,salubri e consapevoli, che il lavoro sia piu’ leggero eaccessibile a tutti, che l’informazione sia libera evariegata, che la Natura, il suolo, l’acqua e gli animalivengano rispettati, amati e protetti come il bene piu’prezioso. Che le aziende non nascano con una logica di rapina,ma che siano un mezzo di sussistenza per chi cilavora e di produzione di beni per i suoi clienti, chela politica sia un servizio pubblico per regolamentareuna buona distribuzione delle risorse, in un sistematrasparente e accessibile a tutti.

Ho ricominciato a sorridere; potenza del caffe’. Credoche me ne faro’ un altro.

• Gregorio Pulcher

…că în Norvegia vânzarea unui anume tip de auto -mobile electrice a întrecut vânzarea celor cu motorcu combustie internă; …mulți tineri, negăsind spațiu public disponibilpentru a gândi și a vorbi, își desfășoară activitatea șicrează dedesubtul lumii vizibile artificiale;…că în multe țări oamenii ies în piață și sfideazămoartea numai pentru a-și striga disperarea îndiferite moduri și în diferite limbi;…că în unele țări turbulențele climatice înspăimântăde moarte populația;…milioane de bicicliști care ies în stradă pentru arevendica toți împreună o nouă modalitate de acircula și un nou mod de a vedea orașul și viața.

Atunci am început din nou să sper.Să sper că roadele muncii mecanizate vor fi împărțiteîn mod egal între toți, că orașele vor deveni niștelocuri mai umane, că organizarea socială va fiechilibrat convenită și nu direcționată de sus de ceipuțini sau foarte puțini, că și consumul va fiparcimonios, salubru și conștient, că munca va fi maiușoară și accesibilă tuturor, că informația va fi liberăși multicoloră, că Natura, solul, apa și animalele vorfi respectate, iubite și protejate ca bunul cel mai depreț.Că firmele/societățile nu vor lua naștere numai dinlogica jafului, ci ca mijloc de subzistență pentru ceice muncesc și de producere de bunuri pentru cliențiilor, că politica va fi un serviciu public de regle -mentare a unei bune distribuții a resurselor într-unsistem transparent și accesibil tuturor.

Am reînceput să zâmbesc; puterea cafelei. Cred căam să-mi mai fac una.

• Traducere: G. Tarabega

Un coşmar devenit vis

Alcuni cimiteri raccontano. Enon perché siano luoghi di ricordi edemozioni individuali: questa èun’altra cosa. Parlo di cimiteri cheserbano memorie storiche collettive.In questo caso i cimiteri – piccoli ograndi che siano – raccontano lastoria. Se poi si tratta di «schegge» distoria, o di «grande Storia», poco

importa. Tralascio la trasfigu razionepoetica descritta nella «Antologia diSpoon River», di Edgar Lee Masters(non così irreale tuttavia, se penso al«cimitero allegro» di Sapanta, inRomania), ma mi riferisco al cimi -tero monumentale di Staglieno, aGenova, o a quello di Milano. In essi,e con monumenti anche di pregevolearte, si legge «la grande Storia». E ciòvale anche per il ben noto Cimetièredu Père – Lachaise, a Parigi o, volen -do, per le ben più celebri necropolietrusche e romane. Ma non elevia -moci tanto. Anche limitandoci acimiteri, per così dire, «comuni»(valgano per tutti il cimitero delVerano a Roma, o il Cimitero Bellu aBucarest) oppure a più o meno noticimiteri di guerra, dove le lapidi

funerarie, tutte uguali e bene alli -neate, esprimono lo schieramentomarziale e disciplinato dei soldati,fedeli loro malgrado fino alla morte,ebbene, i cimiteri, dicevo, raccontanostoria e storie. Anche i minuscolicimiteri.

Appunto uno di questi cimiteri,minuscolo e difficile da rintracciare,è nel villaggio di Cataloi, villaggioche troviamo 12 km prima di Tulcea.Bisogna percorrere una pessimastrada in terra battuta – via degliItaliani – che si perde quasi impercet -tibilmente nei campi. Là il terrenosale leggermente, e verso sinistra,guidati da un’alta stele a croce, fra lepannocchie di granturco, trovate ilpiccolissimo cimitero degli italiani,in un’area di circa 16 metri quadrati.Attorno regna il silenzio e, nelpiccolo cimitero assediato dalleerbacce, il più totale abbandono. E agiudicare da alcune lapidi abbattuteè evidente che vi regni anche ilvandalico dileggio degli uomini. Unaiscrizione in lettere capitali incisasulla stele recita (forse in un romenoincerto, e quindi riporto letteral -mente ciò è scritto, mancanza dipunteg giatura compresa): «ACIODIHNESTE DECEDATII DINFOSTA COLONIA ITALIANA DINCATALOI II ROG SE FIEPASTRATA ÂN AMINTIREA LORAMIN» (tradotto): «QUI (in questoluogo) RIPOSANO I MORTI DIQUELLA CHE FU LA COLONIAITALIANA DI CATALOI. PREGOCHE SIA PROTETTO (il luogo) INLORO MEMORIA. AMEN». Latomba più antica risale alla finedell’ottocento, ma altre iscrizionialtrettanto antiche potrebbero essereinteressanti, sebbene siano da deci -fra re, avendo più del tempo a dispo -sizione di quanto ne abbia avuto iodurante la mia breve visita.

Ma come accadde che questi«piccoli Ulisse» siano giunti inquesto villaggio, carichi di speranze,

sacrifici, nostalgia, paure, insommacon le loro personali odisee? Unacolonia di italiani lavorava per unlatifondista – Angelo Grecchi – inlocalità Cornesti. Cito dall’ottimostudio del prof. Nicolae Luca «L’emi -gra zione storica dei friulani inRomania», alla pagina 57: «FallitoAngelo Grecchi, tutta la storia ebbe unbuon esito nel 1888. In seguito aicontatti diplomatici che il consoleitaliano a Galatz ebbe col governoromeno e con l’accordo dei coloni,questi furono trasferiti a Cataloi, inDobrugia, dove ebbero in conces sioneda parte dello Stato romeno 1080ettari di terreno boschivo per 25 anni.A grandi sforzi riuscirono a dissodarloe a renderlo fertile per coltivarlo concereali e vigneti. Il villaggio aveva 88casette allineate ai lati di un largoviale alberato di tigli, una chiesacattolica e una scuola italiana». Glistudi successivi hanno dimostratoche vi fossero all’epoca circa 70famiglie, dedite all’agricol tura. Succe -s si vamente, dopo molti anni, e peraltre vicende storiche che nonstaremo qui a richiamare, la comu -nità si trasferì in gran parte a Greci,dove vi sono ancora alcuni discen -denti di essa. Ma a Cataloi altri vimorirono, e la «scheggia» di storiadel cimitero degli italiani continua aparlarci di questa comunità.

Tutto mi fa concludere che citroviamo dunque di fronte ad unautentico, seppur minuscolo, cimi -tero memoriale, la cui esistenzadovrebbe seriamente essere preser va -ta dall’assalto del tempo. La memoriadi questi «piccoli Ulisse» val bene 10steli di mais e un maggiore rispettolocale che tenga le loro povere pietretombali al riparo dal vandalismo.

• Antonio RIZZO


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IL cIMITEROITALIAnO DI cATALOI

Unele cimitire povestesc. Și astanu numai pentru că sunt locuri plinecu amintiri și emoții individuale; estevorba despre cu totul altceva. Mărefer la cimitirele care păstreazăamintiri istorice colective. Are preapuțină importanță dacă ne referim la„crâmpeie” de istorie sau la „mareaistorie”. Las de-o parte transfigurareapoetică descrisă în „Antologia dinSpoon River” de Edgar Lee Masters(totuși nu chiar atât de ireală dacă măgândesc la „cimitirul vesel” de laSăpânța, din România), mă refer,însă, la Cimitirul monumentalStaglieno din Genova sau la cel dinMilano. În acestea, și datorită valo -roaselor monumente cu adevăratartistice, se citește „marea istorie”.Acest lucru este valabil atât pentruvestitul Cimitir Père Lachaise de laParis, cât și pentru celebrele necro -pole etrusce sau romane. Dar să numergem atât de departe. Chiar dacăne limităm la cimitire, așa zise „co -mune” (cum sunt Cimitirul Veranodin Roma sau Cimitirul Bellu dinBucurești) sau la cimitirele celorcăzuți în război, mai mult sau maipuțin cunoscute, unde pietreletombale, toate la fel și perfect aliniate,exprimă parcă desfășurarea marțialăși disciplinată a soldaților în ciudacredinței lor până la moarte, ei bine,spunem că cimitirele povestescistoria, dar spun și povești. Chiar șicimitirele mici o fac.

Tocmai un astfel de cimitir,minuscul și greu de localizat, se aflăîn satul Cataloi, un sat la 12 km deTulcea. În Cataloi trebuie să mergi peo stradă foarte proastă, cu pământbătătorit, care se numește și acumStrada Italienilor, și care se pierde încâmp, aproape fără să-ți dai seama.Acolo, terenul se ridică ușor sprestânga, apoi ghidați de o coloană depiatră în formă de cruce, prin lanulde grâu, veți găsi micuțul cimitir alitalienilor, cu o suprafață de circa 16metri pătrați. De jur împrejur dom -

nește liniștea și, în micul cimitirnăpădit de buruieni, abandonul estetotal. Judecănd după unele pietrecăzute de pe morminte, este evidentcă aici domnește și vandalismuldisprețuitor al oamenilor. Oinscripție săpată cu litere mari pe opiatră funerară spune (poate într-olimbă română incertă, dar transcriuexact ceea ce este scris pe aceasta,inclusiv lipsa punctu a ției): „ACIODIHNESTE(SC) DECE DAȚIIDIN FOSTA COLONIA ITALIANADIN CATALOI II ROG SE FIEPASTRATA ÂN AMIN TIREA LORAMIN”. Cel mai vechi mormânt dinacest cimitir datează de la sfârșitulsecolului al XIX-lea, însă și alteinscripții, la fel de vechi, ar putea fiinteresante dacă ar fi descifrate,având la dispoziție mai mult timpdecât am avut eu în timpul viziteimele foarte scurte.

Dar cum or fi ajuns acești „miciUlisse” în acest sat, plini de speranțe,sacrificii, nostalgie, temeri, în sfârșit,cu toate odiseele lor personale? Ocolonie de italieni muncea pentru unlatifundiar – Angelo Grecchi – dinlocalitatea Cornești. Citez din prețio -sul studiu al profesorului NicolaeLuca „Emigrația istorică a friula -nilor în România”, de la pagina 57:„Angelo Grecchi a dat faliment, dartoată povestea asta a avut un sfârșitbun în 1888. În urma contactelordiplomatice pe care consulul italian dela Galați le-a avut cu guvernul românși cu acordul colonilor, aceștia au fosttransferați în satul Cataloi dinDobrogea, unde au primit în conce -siune din partea Statului Român,1080 de hectare de teren acoperit cupăduri, pentru o perioada de 25 deani. Cu mari eforturi au reușit să-ldesțelenească și să-l facă fertil pentrua cultiva cereale și viță de vie. Satulavea 88 de căsuțe aliniate pe laturileunei străzi largi, mărginite de tei, obiserică catolică și o școală italiană”.Studii succesive au demonstrat ca în

acea epocă existau în sat 70 de familiicare se ocupau cu agricultura. Dupămulți ani, și din cauza unor eveni -mente istorice pe care nu le discutămacum, comunitatea s-a transferat înmare parte în comuna Greci, undeexistă încă și astăzi descendenți aiacesteia. Unii însă au murit laCataloi, iar fragmentele din cimitircontinuă să ne vorbească despreistoria vechii comunități.

Totul mă face să conchid că neaflăm, categoric, în fața unui autentic,chiar dacă minuscul, cimitir memo -rial a cărui existență ar trebuiconservată în mod serios, pentru aîmpiedica asaltul timpului. Memoriaacestor „mici Ulisse” valorează multmai mult decât zece știuleți adunațidin porumbul care a invadat micuțulcimitir și cred că este nevoie de maimult respect local pentru salvarea dela vandalizare a bietelor pietrefunerare.


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


cIMITIRUL ITALIAn DE LAcATALOI

Progrese înregistrate în utilizarea limbii italieneîn România

carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare


SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

Pentru îndeplinirea idealurilor sale democraticeși din dorința de a realiza o unitate mai strânsă întremembrii săi, Uniunea Europeană elaborează docu -mente specifice, adevărate instrumente de lucrupentru domeniile vizate.

Astfel, în anul 1992 se adoptă, iar la 1 martie1998, intră în vigoare, Carta limbilor regionale sauminoritare, ca document ce recunoaște și protejeazăbogăția de valori culturale și lingvistice pe careEuropa o moștenește.

Carta a fost întocmită cu scopul de a sprijinivalorificarea interculturalității și a pluralismuluilimbilor europene, de a susține dreptul inalienabil alcetățenilor de a utiliza propria limbă majoritară sauminoritară.

Carta respectă prevederile cuprinse în Convențiainternațională a ONU privind drepturile civile şi po -litice, fiind concepută în spiritul Convenției pentruApă rarea Drepturilor Omului, a Libertăților Funda -mentale, stabilite de Consiliul Europei, și a CarteiDrepturilor Fundamentale, a Uniunii Europene.

Limba italiană se află şi ea pe lista limbilor pre -văzute în Cartă (Partea II), alături de: albaneză,armeană, greacă, idiș, macedoneană, polonă, romani,ruteană și tătară.

Statele semnatare au obligația să respecte regle -men tările propuse prin Cartă, Comisia UniuniiEuropene monitorizând periodic, o dată la trei ani,modul de aplicare și respectare a acestora. Monito -rizarea este realizată de o Comisie de experți, care dupăvizite, discuții și analize făcute în teritoriu, întocmeșteun Raport. În ce priveşte România, primul Raport dețară pe această temă a fost întocmit în anul 2011 și acuprins și recomandări privind luarea unor măsuri încazurile în care s-au înregistrat unele disfuncții.

Anul acesta s-a încheiat o a doua etapă de moni -torizare pentru țara noastră, prilej cu care Comisiade experți a solicitat, pe baza unui chestionar,răspunsuri sau lămuriri pentru unele problemelegate de aplicarea Cartei limbilor în România, învederea întocmirii celui de-al doilea Raport de țară.

Ca forum care gestionează activitatea organiza -țiilor minorităților naționale, Departamentul pentruRelații Interetnice din cadrul Guvernului Românieia fost instituția care a „supervizat” și, după caz, acompletat răspunsurile la chestionar, formulate deorganizaţiile celor 20 de minorități naționale din

Per realizzare i suoi ideali democratici e il desi de -rio di formare un’unita’ piu’ stretta tra i suoi membri,l’Unione Europea ha elaborato alcuni documentispecifici, veri strumenti di lavoro verso obiettivi mirati.

Pertanto, nell’anno 1992 si adotta, ma entra invigore nel marzo 1998, la Carta europea delle lingueregionali o delle minoranze, come documento chericonosce e protegge la ricchezza culturale e linguisticache l’Europa ha ereditato.

La Carta fu redatta con lo scopo di sostenere lavalo ri z zazione interculturale e il pluralismo dellelingue europee, di sostenere il diritto inalienabile deicittadini di utili zzare la propria lingua, maggioritariao di minoranza.

La Carta rispetta i dettami contenuti nella Con ven -zione internazionale dell’ONU per quanto riguarda idiritti civili e politici, essendo stata conce pita nello spiritodella Convenzione per i Diritti dell’Uomo, delle Liberta’Fondamentali, stabilita dal Consiglio Europeo, e dallaCarta dei Diritti Fondamentali dell’Unione Europea.

La lingua italiana si trova pur’essa nel novero dellelingue previste nella Carta (Parte II), a fianco di:albanese, armeno, greco, iddish, macedone, polacco,romeno, ruteno e tartaro.

Gli stati firmatari s’impegnano a rispettare ilregolamento proposto nella Carta, con una verificaperiodica della Commissione Europea, una volta ognitre anni, cosi’ da farla applicare e rispettare.

La verifica e’ fatta da una Commissione di esperti,che dopo le visite, discussioni e analisi fatte sul territorio,redigono un Rapporto. Per quanto riguarda la Romania,il primo Rapporto nazionale su questo tema fu prodottonel 2011 e ha previsto e raccoman dato di prenderealcune misure nel caso si fossero riscontrate disfunzioni.

Quest’anno s’e’ concluso il secondo periodo di verificaper il nostro paese, per la quale la Commis sione di espertiha sollecitato, in base a un questio nario, risposte ochiarimenti su alcuni problemi legati all’applicazionedella Carta delle lingue in Romania, nell’ottica diprodurre il secondo Rapporto della nazione.

Come un forum che gestisce le attivita’ degli orga niz -zazioni delle minoranze nazionali, il Diparti mento perle Relazioni Interetniche nel quadro del Governo romenoe’ stata un’istituzione che ha «supervisionato» e, dopecaso, ha completato le risposte ai questionari, formulatidalle organizzazioni delle 20 minoranze nazionali nellaRepubblica, trasmet tendole, poi, alla Commissione di

Progrese înregistrate în utilizarea limbii italieneîn România

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E


ţară, transmițându-le, apoi, Comisiei de experți aUniunii Europene.

Privitor la situaţia limbii italiene în România,considerăm că sunt create condiţii pentru toţi cei carenu vorbesc limba italiană, dar doresc să o studieze, iarprin activitatea desfășurată și prin proiectele realizate,Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT., acontribuit semnificativ la obținerea unor rezultatepozitive în câteva dintre cele mai importante domenii:învățământ, presă scrisă, audio şi vizual, precum şi prinmanifestări artistice tradiționale.

Astfel, în ultimii ani, RO.AS.IT. a promovat, cuprioritate, politici de dezvoltare a formelor deînvăţare a limbii şi civilizaţiei italiene în şcoli, la toatenivelurile, începând cu clasa 0, clasa pregătitoare.

De exemplu, la Liceul „Dante Alighieri” dinBucureşti, unde limba italiană este studiată ca limbămaternă, au fost admişi şi copiii care aparţin altorgrupuri etnice minoritare, precum şi grupuluimajoritar, ceea ce exprimă deschiderea minorităţiietnice italiene de a se integra majorităţii, prin toatemijloacele avute la îndemână. Tot la acest liceu,Ministerul Educației a aprobat, la cererea părinților,ca în noul an școlar 2013-2014 să funcționeze, patruclase 0, clase pregătitoare, față de numai două în anulșcolar ce s-a încheiat.

De asemenea, s-au luat măsuri organizatoricesupli mentare în vederea promovării prin şcoli a limbii,culturii şi civilizaţiei italiene. În urma demer su rilorRO.AS.IT. și ale Liceului „Dante Alighieri”, MinisterulEducației a aprobat ca începând cu anul școlar urmă -tor, elevii de la licee cu limba de predare italiană calimbă maternă, să poată participa și la faza națională aOlimpiadei școlare pentru limbi străine (până înprezent elevii erau acceptați numai până la faza pemuni cipii), iar patru dintre locurile subvenționate destat pentru admiterea la secțiile universitare de limbăitaliană, vor fi rezervate pentru tineri de etnie italiană.Şi tot începând cu anul şcolar viitor, pentru Comuni -tatea de italieni din comuna Greci (judeţul Tulcea), s-aobținut acordul autorităților ca la şcoala gimnazialălocală să se studieze limba italiană, ca limbă maternă.

Limba italiană este frecvent utilizată atât în viaţapublică din România, cât și în cea privată, iar uşurinţaînvăţării ei facilitează accesul multor tineri spreobținerea unor competențe lingvistice bune și într-untimp relativ scurt. În ultimii trei ani s-a consta tat o

esperti dell’Unione Europea. Riguardo la situazione dellalingua italiana in Romania, consideriamo che si sianocreate le condizioni per tutti quelli che non parlanol’italiano, ma desidererebbero conoscerlo o studiarlo, eper l’attivita’ svolta e per i progetti realizzati, chel’Associa zione degli Italiani in Romania – RO.AS.IT.,abbia contribuito significativa mente a ottenere deirisutalti positivi in alcuni tra i piu’ importatni settori:insegna mento, stampa scritta, audio, visual, come per lemanifestazioni artistiche tradizionali.

La RO.AS.IT. negli ultimi anni ha pure promosso,dandone la priorita’, politiche di sviluppo allaformazione dell’insegnamento della lingua e dellacivilta’ italiane nelle scuole, a tutti i livelli, iniziandodalla classe preparatoria prescolastica.

Ad esempio il Liceo «Dante Alighieri» di Bucarest,dove l’italiano e’ studiato come lingua madre, sonostati ammessi anche bambini appartenenti sia ad altreminoranze etniche come a gruppi maggioritari, il cheesprime un’apertura della minoranza etnica italiana aintegrarsi con la maggioranza, con tutti i mezzidisponibili. Sempre in questo liceo, il Ministerodell’Educazione ha approvato, su richiesta dei genitori,che nel nuovo anno scolastico 2013-2014 funzionino4 classi 0, o classi prescolastiche, invece di 2 comenell’anno scolastico che s’e’ chiuso.

Allo stesso modo, si sono prese misure organiz zativesupplementari in ottica di promozione nelle scuole dilingua, cultura e civilta’ italiane. Dopo gli interventi dellaRO.AS.IT. e del liceo «Dante Alighieri», il Ministerodell’Educazione ha approvato il fatto che a iniziare conil prossimo anno scolastico, gli allievi dei licei conl’insegnamento dell’italiano come lingua materna,possano partecipare alla fase nazionale delle Olimpiadiscolastiche per le lingue straniere - fino ad ora gli allievierano accettati solo fino alla fase comu na le. Nello stessotempo, 4 dei posti sovvenzionati dallo stato perl’ammissione alla sezione universitaria di lingua italiana,saranno riservati ai giovani di etnia italiana.

E sempre a iniziare col prossimo anno scolastico, perla Comunita’ italiana di Greci (regione Tulcea), s’e’ottenuto un accordo con le autorita’ che nella scuolaginnasiale locale si studi l’italiano, come lingua madre.

L’italiano e’ spesso usato in Romania nella vitapubblica come in quella privata, e la sua facilita’nell’essere appresa aiuta l’accesso a molti giovani aottenere una buona competenza linguistica in un tempo

46

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

IUNIE • AUGUST 13

creştere a numărului de persoane care doresc săstudieze această limbă. Ne referim, în primul rând, lanoile generații de tineri de origine italiană, ai cărorpărinți au fost obligați să-și uite sau să nu mai practicelimba maternă, în perioada comunistă.

Tot în spiritul prevederilor Cartei, RO.AS.IT. arealizat proiecte comune cu majoritatea grupuriloraltor etnii din ţară (expoziții, târguri de carte, festiva -luri de artă tradițională, carnavaluri, întâlniri aletineretului etc.), dar și cu mass-media, asigurându-și,astfel, o mai bună vizibilitate.

Expoziţia itinerantă organizată de RO.AS.IT.,intitulată „De la emigrare la integrare”, cu texteexplicative în limbile română, italiană și engleză, aavut ca scop promovarea limbii, culturii şi civilizaţieiitaliene în România, precum și a istoriei imigraţieiitaliene în țara noastră. Expoziția a fost itinerată într-o serie de oraşe: Bucureşti, Roma (Italia), Oradea,Tulcea, Rm. Vâlcea, Brezoi, Suceava, dar și încomuna Greci, județul Tulcea, unde se află oimportantă comunitate de etnici italieni, și din 21septembrie a.c. la Geneva (Elveția).

Publicațiile periodice și cărțile pe care le editeazăRO.AS.IT. au texte bilingve, prin aceasta, sprijinindatât învățământul, cât și pe cei care vor să-și per -fecțio neze cunoștințele de limbă, cultură și civilizațieitaliană, promovând în același timp, activitateaasociației și a comunităților de italieni.

Observația critică din chestionarul Comisiei deexperți referitoare la volatilitatea orelor de transmi -tere a emisiunii în limba italiană de către postul deRadio România Actualități – Timișoara, partener alRO.AS.IT, a fost rezolvată imediat după semnalareaei. Emisiunea poate fi acum ascultată pe unde medii– AM 630 Hz, în fiecare duminică, de la ora 20.00.

Considerăm Carta limbilor regionale sau minori -tare un instrument care vine în întâmpinareanevoilor de dezvoltare a drepturilor cetățenești, desusținere a propriei identități culturale și, după cumam mai precizat, de protejare și dezvoltare a valorilorculturale pe care Europa le deține. Carta este undocument, care vine și în întâmpinarea legislațieiinterne, de multe ori instabilă sau incompletă,asigurând astfel o dublă protecție legislativă, prinsprijin european.

• Ioana Grosaru

relativamente breve. Negli ultimi 3 anni s’e’ constatatauna crescita nel numero di persone che desideranostudiare questa lingua. Ci riferiamo, prima di tutto, allenuove generazioni di giovani di etnia italiana, e i cuigenitori furono obbligati a dimenticarla e a non praticarela lingua materna, nel periodo comunista.

Sempre nello spririto normativo della Carta,RO.AS.IT. ha realizzato un progetto comune con deglialtri gruppi etnici della nazione (esposizioni, mercatidi libri, festival di arte tradizionale, carnevali, incontridi gioventu’ etc.), ma anche coi mass-media, assicu -randosi cosi’, quindi, una migliore visibilita’.

L’esposizione itinerante RO.AS.IT intitolata«Dall’emi grazione all’integrazione», con testi esplicativiin romeno, italiano e inglese, ha avuto lo scopo di pro -muovere lingua, cultura e civilta’ italiane in Romania,cosi’ come la storia dell’immigrazione italiana nellanostra terra. L’esposizione ha girato in una serie di citta’:Bucarest, Roma, Oradea, Tulcea, Rm Vâlcea, Brezoi,Suceava, come nel comune di Greci, regione Tulcea, dovesi trova un’importante comunta’ etnica italiana, e dal 21settembre a Ginevra in Svizzera.

Le pubblicazioni periodiche e i libri che pubblicala RO.AS.IT. hanno testi bilingui, ragion per cui vienesostenuto sia l’insegnamento come quelli che voglionoperfezionare la conoscenza della lingua, della culturae della civilta’ italiana, promuovendo allo stesso tempol’attivita’ delle associazioni e delle comunita’ d’italiani.

L’osservazione critica nel questionario della Com mis -sione di esperti riguardo la volatilita’ delle ore ditrasmissione di programmi in italiano circa l’emittenteRa dio România Actualități – Timișoara, partnerRO.AS.IT, e’ stata prontamente risolta come da loro seg -na lazione. La trasmissione puo’ essere ascoltata in ondemedie – AM 630 Hz, ogni domenica, dalle ore 20.00.

Consideriamo la Carta Europea delle lingueregionali o delle minoranze uno strumento che vienea far fronte a un desiderio di sviluppo dei diritti delcittadino, di sostenere la propria identita’ culturale e,come ho gia’ precisato, di proteggere i valori culturaliche l’Europa detiene.

La Carta e’ un documento che viene a far frontealla legislazione interna, molte volte instabile oincompleta, assicurando inoltre una doppia protezionelegislativa, con un supporto europeo.


La carta Europea delle lingue regionali o delle minoranzeProgressi rilevati nell’uso della linguaitaliana in Romania

SIAMO

DI NU

OVO I

NSIEM

E

47

Adrian spirescu. Între Vicenza şi MogoşoaiaÎn lunile iunie-iulie publicul bucureștean a avutprivilegiul să participe la Anuala de Arhitectură 2013„Joia sub portic”, în cadrul căreia a fost organizat unciclu de manifestări culturale de înaltă ținută, care adebutat cu vernisajul expoziției intitulate „ÎntreVicenza și Mogoșoaia”, aparținând arhitectului AdrianSpirescu. Profesor dr. la Universitatea de Arhitectură„Ion Mincu” din București, cu numeroase lucrăriproiectate și executate, cu cărți și articole publicate înperioada 2001-2012, arhitectul-artist a prezentat înaceastă expoziție, 26 de crochiuri/desene de călătorie,studiu şi concept. „Titlul este relevant – după cumapreciază curatorul expoziției – nu numai pentru căpunctează două destinaţii, ambele legate de punctearhitecturale importante ale Europei; – apropierea ar fişi mai evidentă, dacă ne vom aminti că ambele reperegeografice se definesc ca patrimoniu arhitecturalbaroc, cam în aceeaşi perioadă: Guarini definitiveazăspre 1680 Santa Maria in Araceli, în vreme ce subBrâncoveanu se începe, aproximativ în aceeaşi peri -oadă, lucrul la Palatul Mogoşoaia. Ambele edificii suntastăzi bunuri de Patrimoniu. Sugestia principală anumirii este cea de traseu, de jurnal de călătoriedocumentat „artistic”, dacă ne dorim, dublat obliga -toriu de un contact diferit, variat, cu toate locurile saumonumentele descoperite în drum. Esenţialul acestor„note de călătorie” este conţinutul de sensibilitate, deestetic pe care îl conţin imaginile expuse”.

Radu Mihãileanu, distins cu Premiul Ventod’Europa la Festivalul deFilm de la Ventotene

Desfășurat în perioada 25 iulie - 2 august, Festivalul deFilm de la Ventotene a fost organizat cu sprijinulMIBAC – Ministero per i Beni e le Attività Culturali,având printre parteneri și Accademia di Romania de laRoma. Festivalul aduce din nou în prim-plancinematografia internațională, o atenţie deosebităîndreptându-se către filmele de autor, în cadrul uneisăptămâni de proiecţii, după cum informeazăInstitutul Cultural Român. Evenimentul a cuprins ogamă largă de subiecte, evitând, în mod deliberat,axarea pe o singură temă, în scopul de a face cunoscuţiautori, actori şi lucrări diferite. Anul 2013 a adus înFestival şi o noutate importantă. Premiul Ventod’Europa a fost acordat, pentru prima dată, unui artistcare, prin lucrările sale, a promovat ideea unei culturieuropene. Un omagiu trebuie adus lui Ernesto Rossi şiAltiero Spinelli, cei care, în urmă cu șaptezeci de ani,au scris „Manifesto di Ventotene”, dorind să subliniezeideea că cinematografia este o artă care faceîntotdeauna posibilă construirea de poveşti înţelese detoţi. Premiul Vento d’Europa 2013 a fost acordat anulacesta lui Radu Mihăileanu, regizor, producător șiscenarist român naturalizat francez, care a realizatfilme de o extraordinară intensitate printre care: Trainde vie/Trenul vieţii (1998), Va, vis et deviens/Trăiește!(2005), Le concert/Concertul (2009), câstigătoare anumeroase premii. Accademia di Romania de la Romaa fost partener al evenimentului.

s-a deschis Reprezentanþacamerei de comerþ şiIndustrie a României în ItaliaÎn ziua de 3 iulie s-adeschis Repre zen -tanţa Camerei deComerţ şi Industrie aRomâniei în Italia.Eveni men tul a fostorganizat de Camerade Comerţ şi Indus -trie a României (CCIR) şi Asociaţia Românilor dinItalia (ARI), sub patronajul Ministerului DezvoltăriiEconomice din Roma şi al Ministerului Economiei dinBucureşti, preşedintele noii structuri camerale fiindEugen Terteleac, care este şi preşedintele ARI. Acesta amenționat că înfiinţarea Reprezentanţei a fostprevăzută de statutul ARI încă din 2003. Acum, oasemenea structură este indispen sa bilă, pentruprotejarea intereselor întreprinzătorilor români dinItalia. „Această prelungire a Camerei de Comerţ dinRomânia va constitui un sprijin pentru cei 70.000 deromâni care au afaceri în Italia şi pentru cei 35.000 deitalieni cu afaceri în România”, a adăugat președinteleCCIR, Mihail M. Vlasov. Noua reprezentanţă, a douadin străinătate după cea din Bruxelles, a primitdrapelul Camerei Naţionale, iar preşedintele său aprimit insigna de aur a Camerei, în semn derecunoaştere. Prezent la eveniment a fost și ministruldelegat pentru românii de pretutindeni, CristianDavid, care a aplaudat iniţiativa, anunţând că vasprijini înfiinţarea unor reprezentanţe similare în toateţările din Comunitatea Europeană şi din America deNord, în care se află mari comunităţi de români.

spectacolul „Dor de casã“la como Asociația social-culturală „Burebista” din Como, Italia,în colaborare cu Associazione delle Donne Romene inItalia – ADRI a organizat în 14 iulie, spectacolul desuflet pentru români „Dor de casă”, transmite SilviaDumitrache pentru Romanian Global News. Vedeteleacestui spectacol au fost Irina Staver, binecunoscutajurnalistă de la Chişinău şi cantautorul OctavianMândruţă care i-au încântat pe participanţi cu muzicăpopulară şi modernă în atmosfera selectă a Yacht ClubComo.

GIUGNO • AGOSTO 13Grupaj de Dan Comarnescu

ASOCIAȚIA ITALIENILOR DIN ROMÂNIA RO.AS.IT. STR. LIPSCANI NR. 19, etaj 1, 030031 BUCUREȘTI

TEL./FAX: 021 313 3064

WWW.ROASIT.RO

Documents

felix qui quod amat defendere fortiter audet n fericit