Upload
ngominh
View
228
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Articol realizat de Cristina Duciuc
În numărul anterior am discutat despre ținuta şi comportamentul nostru în diverse situații din viața zilnică. În acest număr vom aborda două aspecte: salutul şi alte situații în care trebuie să demonstrăm un comportament civilizat.
Suntem siguri că aceste informații vă vor fi de un real folos.
SALUTUL. REGULI DE BAZĂ Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Deşi formulele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are în mimică, în poziția corpului sau în ținută o infinitate de nuanțe care‐I modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, dacă ştii să‐i adaugi un mic gest. Orice salut este o formă de politețe, dar nu implică acelaşi grad de cordialitate. Nici un om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut din partea noastră. Cei care aşteaptă cu privirea fixă, cu buzele strânse şi cu o grimasă pe față să fie salutați – ca eventual să răspundă – sunt şi prost crescuți şi de rea‐credință. Numai snobii pot crede că e sub demnitatea lor să salute primii. Iată câteva din regulile de bază: bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă aceasta este mai tânără decât el; tânărul sau tânăra îl salută pe cel mult mai în vârstă; nou‐venitul pe cei care sunt deja adunați; inferiorul, pe superior (dacă inferiorul e femeie, primul va saluta tot bărbatul). Este obligatoriu să răspunzi la orice salut; a refuza să răspunzi înseamnă a‐l jigni grav pe cel care ți s‐a adresat. Dacă totuşi nu răspunzi la salut înseamnă că eşti supărat rău pe persoana respectivă.
Cel care intră într‐un lift, compartiment de tren sau magazin salută primul; se salută tot grupul din care face parte o cunoştință.
STRÂNGEREA MÂINII Ne strângem mâinile mai ales când ne oprim să stăm puțin de vorbă. Este o formă de salut care datează din Antichitate şi care este încărcată de un simbolism profund. Să saluți pe cineva strângându‐i mâna este un semn de mare stimă. Cel care întinde primul mâna este doamna, persoana mai în vârstă sau superiorul. Tot persoanei de rang superior îi revine inițiativa acestei forme de salut. Să refuzi o mână întinsă este o ofensă gravă pe care n‐ai dreptul să o aduci cuiva decât în ultimă instanță. Celui mai ocupat dintre oamenii de stat nu‐i este permis să refuze să strângă mâna celui mai pisălog dintre solicitanți. Să refuzi o mână întinsă este fie o sancțiune de o gravitate excepțională, fie o neglijență de neiertat. Se spune, pe drept cuvânt, că modul în care strângi mâna cuiva îți dezvăluie firea. Să evităm să avem o mână moale (aşa ceva se cheamă ”peşte mort”) sau una care o zdrobeşte pe a celuilalt. Ne vom feri, de asemenea, să apucăm doar vârfurile degetelor. Vom strânge mâinile pe rând, urmând ordinea firească a priorităților: 1. doamnele între ele, 2. doamnele şi domnii, 3. domnii între ei. Mâna pe care o întindem este în mod tradițional dreapta. Strângerea mâinii poate însemna şi altceva decât salutul. Se strânge mâna şi pentru a marca încheierea unei afaceri, pentru a sublinia condoleanțele, felicitările, o rugăminte, o mulțumire sau o scuză. Este un semn de camaraderie, de prietenie sau chiar de dragoste.
Codul bunelor maniere… astăzi
18
O ştire care a câştigat Premiul Pulitzer: “În metrou, un tânăr i‐a oferit locul său unei doamne în etate. De emoție, doamna a leşinat. Când s‐a trezit din leşin, doamna i‐a mulțumit tânărului. De emoție, tânărul a leşinat.” Ideea? În zilele noastre nu mai întâlneşti aşa de uşor oameni cu adevărat manierați...
Articol realizat de Cristina Duciuc
CUM NE PURTĂM PE STRADĂ Când ieşim din casă, este obligatoriu să avem un aspect îngrijit. Să fim curați, pieptănați şi îmbrăcați
decent. Nu este permisă nici o excepție de la această regulă, chiar dacă ne ducem doar până la colț să luăm pâine.
Să nu alergăm îmbrâncind trecătorii, să nu îi lovim cu pachetele sau cu umbrela. Dacă din întâmplare am atins pe cineva, ne vom cere scuze. Să nu privim fix, curioşi o persoană care ne trezeşte interesul, cum ar fi un infirm sau o femeie însărcinată. Să nu intervenim în discuția a două persoane, chiar dacă subiectul ne interesează. Să ne abținem să facem remarci cu glas tare, chiar dacă îmbrăcămintea cuiva este mai excentrică. Dacă la o fereastră vedem o persoană cunoscută, nu ne angajăm într‐o conversație cu ea, ci ne mulțumim să o salutăm cu un gest amical.
Există anumite gesturi pe care oamenii civilizați nu ar trebui să le facă în public. NU trebuie să: o aruncăm hârtii sau resturi de mâncare pe stradă, ci să căutăm un coş de gunoi. o ne ridicăm ciorapii în văzul lumii. o ne pieptănăm, ne ştergem pantofii, ne curățăm unghiile în public. o mâncăm pe stradă. CÂND MERGEM ÎNSOȚIȚI PE STRADĂ
Când mergem pe stradă alături de cineva şi trotuarul se îngustează la un moment dat, când apare un pasaj sau când fluxul mare de pietoni ne obligă să ne despărțim de însoțitor, femeia trece înaintea bărbatului, vârstnicul înaintea tânărului, superiorul înaintea subalternului. Există şi excepții, când procedăm invers: la o traversare periculoasă, bărbatul îşi protejează însoțitoarea şi trece în fața ei.
De regulă, locul doamnei este în partea dreaptă a bărbatului. Dacă merg pe trotuar, din dorința de a o proteja, bărbatul se aşează întotdeauna spre bordură. Pe munte sau la urcarea unei scări înguste, bărbatul trece primul, aruncând mereu o privire în spate spre însoțitoarea sa.
Dacă suntem în grup, să avem grijă să nu ocupăm tot trotuarul ca şi cum ne‐ar aparține în exclusivitate. Se înțelege că nu vom vorbi cu toții în cor, nici nu vom râde în hohote.
CONVERSAȚIILE PE STRADĂ Strada nu prea este un loc potrivit pentru o conversație. Cu toate acestea, ni se întâmplă tuturor să
ne întâlnim cu o cunoştință şi să schimbăm câteva cuvinte. Dacă interesele noastre o cer, discuția se poate prelungi. Să nu rămânem însă în mijlocul drumului, ci să ne retragem lângă o clădire, de exemplu.
Dacă ne întâlnim cu două persoane, una fiind o cunoştință apropiată, le salutăm; dacă cei doi doar răspund, fără să se oprească, este semn că o discuție ar fi inoportună.
TRANSPORTUL ÎN COMUN ŞI POLITEȚEA
În stația de autobuz ar trebui să se stea la rând. Urcarea se face prin spate şi pe jumătatea din stânga a uşii de la mijloc. Coborârea se face pe cealaltă jumătate şi prin față. Excepție fac femeile însărcinate, cele cu copii, bătrânii şi infirmii, care pot urca şi prin față; de asemenea, aceştia au prioritate la urcare. Dacă este aglomerație, ne pregătim din timp să coborâm.
Dacă toate scaunele sunt ocupate, este obligatoriu să cedăm locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau persoanelor cu copii în brațe, infirmilor sau bolnavilor. Din gentilețe, putem oferi locul şi altor persoane, în general doamnelor. Persoana căreia i s‐a cedat locul trebuie să mulțumească. Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul şi‐i va oferi locul de lângă geam. Dacă nu există decât un loc liber, domnul va rămâne lângă ea în picioare şi nu o va părăsi, repezindu‐se la un scaun când se iveşte ocazia. Când discutăm cu o persoană cunoscută, nu ridicăm glasul.
(Preluat din “Codul bunelor maniere astăzi” de Aurelia Marinescu)
19