Filosofiepolitica

•Politologie = stiinta (din gr. logos) care studiaza politica (gr. Polis, i.e. cetate, stat).

• In calitate de stiinta este descriptiva

•Are insa si o componenta prescriptiva saunormativa

•Politologia implica studiul:• Teoriilor politice. Exemplu: anarhism, socialism,

liberalism, fascism, etc.

•Valorilor politice: libertate, egalitate, dreptate etc.

• Tipurilor de organizare politica: monarhie, monarhie constitutionala, democratie, republica parlamentara, federatie etc.

• Structurilor politice: sisteme de vot, partide politice, constitutii etc.

• Tipuri de organizare economica: capitalism, socialism economic, economia firewall etc.

•Conexiuni intre politica si mediu, religie, cultura, etc.

•Politologie = stiinta (din gr. logos) care studiaza politica (gr. Polis, i.e. cetate, stat).

• In calitate de stiinta este descriptiva

•Are insa si o componenta prescriptiva saunormativa

•Politologia implica studiul:• Teoriilor politice. Exemplu: anarhism, socialism,

liberalism, fascism, etc.

•Valorilor politice: libertate, egalitate, dreptate etc.

• Tipurilor de organizare politica: monarhie, monarhie constitutionala, democratie, republica parlamentara, federatie etc.

• Structurilor politice: sisteme de vot, partide politice, constitutii etc.

• Tipuri de organizare economica: capitalism, socialism economic, economia firewall etc.

•Conexiuni intre politica si mediu, religie, cultura, etc.

11

Cum ar trebui să fie organizată societatea? Este statul ceva necesar? Care ar trebui sa fie scopul unei societati: dreptatea sau fericirea? Trebuie cei bogati sa plateasca taxe mai mari decat cei saraci? Ar trebui să fie scopul unei societăți virtutea sau pentru toți sau libertatea (sa faci orice dorești atâta timp cât nu îi rănești pe alții)? Rezultă dintr-o teorie etică și o teorie politică? Avem datoria să îi ajutăm pe alții într-o societate sau numai să nu-i rănim? Acestea sunt întrebări ce țin de polis, de viața în societate. Sunt întrebări cu o miză mare deoarece legile din societatea noastră, taxele, instituțiile etc. sunt stabilite/construite in funcție de răspunsurile la aceste întrebări. Harta de mai jos prezintă intuitiv principalele opțiuni:

Toate libertatile pot fi promovate sau negate adoptând ori o perspectivă utilitaristă (pentru ca au consecințe pozitive sau negative pentru grup/majoritate) ori apelând la demnitatea umana sau drepturile umane. Drepturile pot fi interpretate pozitiv sau negativ. Interpretare pozitiva implica obligații. Libertatea de exprimare, ca exemplu, poate fi înțeleasă ca un drept ce aduce cu sine si obligația altcuiva de a asigura efectiv posibilitatea cuiva de a se exprima (poate prin asigurarea accesului la TV, ziare si internet). Daca am dreptul pozitiv la libera exprimare atunci cineva are obligatia de a ma ajuta sa ma bucur efectiv de acel drept. Interpretarea negativa nu implica obligatii pozitive (ajutorul) din partea celorlalti. Implica doar obligatia de a nu interzice cuiva sa calatoreasca unde vrea in mod arbitrar. Dreptul negativ la libera miscare nu implica, de exemplu, faptul ca cineva trebuie sa-mi asigure posibilitatea de a calatori prin reduceri sau gratuitati la CFR. Anarhismul (etimologic: „fără archon“, fără stăpân): statul nu este nici necesar si nici justificat moral. Anarhismul poate fi de stânga sau de dreapta. Anarhism de stanga: accent pe drepturi interpretate pozitiv,, anti proprietate, anti-capitalism, anti-individualism. Anarhism de dreapta: dreptul absolut la proprietate si auto-proprietate, individualism.

12

Libertarianism: axioma non-agresiunii: drepturile de proprietate (inclusiv asupra propriei persoane) trebuie sistematic respectate. Adesea implică susținerea ideii de stat minimal = justitie + politie. Libertatea este înțeleasă radical ca dreptul de a face orice dorești atâta timp cât nu rănești pe nimeni. Nu există obligația de a ajuta. Robert Nozick (în Anarhie, Stat și Utopie, 1974) argumenteaza impotriva unui stat mare în care impozitul este mai mare pentru cei care câștigă mai mult: Sclavia este imorala pentru ca incalca dreptul la auto-proprietate. Taxarea progresiva este echivalenta cu munca fortata sau slavia partiala. Deci dreptatea redistributiva este imorala. Viziunea sa este kantiana: indivizii nu trebuie folosiți, nu trebuie tratați ca mijloace pentru a construi societatea ideală. Principiile sale ale dreptăţii (ca îndreptățire): 1. Un individ care dobândește o proprietate conform principiului dreptății in achiziție este indreptățit la acea proprietate. 2. Un individ care dobândește o proprietate conform principiului dreptății in transfer, de la altcineva indreptățit la acea proprietate, este indreptățit la acea proprietate. 3. Nimeni nu este indreptățit la o proprietate decât prin aplicări (repetate) ale 1 si 2. Liberalism: centrat pe libertatea individuala (drepturile negative), initiativa privata (increderea in virtutile “mainii invizibile” care regleaza relatiile dintre oameni fara interventia inoportuna a statului), limitarea puterii statului, constituționalism, democrație, drepturile omului… Liberali-democrati (liberali egalitarieni): ca și mai sus, cu diferența că unele drepturile sunt interpretate adesea pozitiv. Pentru a fi cu adevarat liber, se argumenteaza uneori, trebuie sa existe niște precondiții. Trebuie să mi se ofere o educație, servicii medicale, un loc de muncă etc. Statul este mai mare (mai multe institutii), are un rol activ în economie și in gestionarea/interpretarea/asigurarea libertatilor personale. J. Rawls, în O teorie a dreptatii (1971), susține că toate bunurile sociale, incluzând libertatea și oportunitățile, trebuie să fie distribuite în mod egal, cu excepția cazului în care distribuția inegală a unora sau a tuturor acestor valori este în avantajul tututor. Rawls consideră că orice individ rațional, care vrea să-și maximizeze câștigul și să-și minimizeze pierderile, va accepta următoarele principii ale dreptății (ca echitate) pentru o societate ideală, dacă va fi complet obiectiv: 1. Fiecare individ va avea cea mai mare libertate posibilă, compatibilă cu un drept egal al celorlalţi. 2. Inegalităţile sociale şi economice sunt justificate dacă:

• -posturile şi poziţiile sunt deschise tuturor, în condiţiile unei egalităţi corecte a oportunităţilor

• -sunt spre cel mai mare beneficiu al celor mai puţin avantajaţi membrii ai societăţii. Fascism si Nazism: naționalism radical, stat totalitar cu un singur partid. Urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, educație fizică și politici familiale, eugenism. Antiindividualist, antiliberal, antidemocratic, susține o piață reglementată. Comunism (socialism radical): De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități. Suntem obligați să îi ajutăm pe ceilalți cât putem de mult și trebuie să fim ajutați în functie de nevoile noastre. In socialismul moderat acest principiu justifică un impozit progresiv: dacă avem obligația de a ne ajuta reciproc, atunci cei care pot ajuta mai mult trebuie sa ajute mai mult. Ca atare, cine câștigă mai mult poate trebuie să plătească un impozit mai mare. Fara alienare (instrainare). Fara proprietate. Fara clase sociale. Drepturi pozitive. Egalitate in privinta drepturilor si bunăstării materiale. Scopul scuză mijloacele, iar scopul principal este asigurarea bunăstării materiale care va duce la eliberarea omului. Obligativitatea muncii, ca forma de întrajutorare și ca o modalitate de împlinire umană. În capitalism muncitorii nu mai detin mijloacele de productie. Ca atare, vor lucra pentru alții și își vor vinde munca (prostituție socială). Munca nu mai poate duce la împlinire (la fel cum dragostea vândută nu duce la împlinire). Efortul generalizat pentru acumularea bunurilor materiale/proprietății, numit

13

competiție în capitalism, duce la exploatare și la tratarea semenilor ca mijloace. Relațiile dintre oameni devin relații de putere, nu relații între egali. Conservatorismul pune accent pe valorile morale ale comunității, pe religie, tradiții, națiune și familie. Accentul este pus pe obligații, nu pe drepturi. Instituțiile tradiționale apărate deoarece au trecut cu succes testul timpului. Conțin experiența generațiilor trecute și reprezintă adaptări sociale optime la problemele perene ale societății. Chiar dacă uneori ni se pare că au la bază niște prejudecăti (exemplu: căsătoria monogamă heterosexuală), ar trebui să le acordăm mult mai mult credit și să încercăm mult mai mult să înțelegem logica lor. Ele asigura stabilitatea unei societăți, iar această stabilitate se poate pierde foarte ușor. “Ştim că noi nu am făcut noi descoperiri”, scrie Burke, ”şi credem că nici nu sunt de făcut descoperiri în morală, nici în marile principii ale artei guvernării şi nici în ideile despre libertate, lucruri care au fost înţelese cu mult înainte ca noi să ne fi născut și care vor fi înțelese la fel de bine și după ce pământul ne va acoperi împreună cu speculațiile noastre […].” (281-182, Reflecții asupra Revoluției din Franța, 1790). Religia este necesară pentru a controla pasiunile omenești; oamenii nu pot fi controlați „decît de o putere din afara lor şi care să nu fie, în exerciţiul funcțiunii sale, supusă voinței şi pasiunilor pe care datoria să le stârnească şi să le stăpanească." (p. 151) Conservatorii susțin adesea piața liberă deoarece cred ca statutul nu poate gestiona interesele și nevoile tuturor indivizilor. Societatea este extrem de complexa economic si nu poate fi gestionată centralizat. Un stat mic asigură, ca atare, cea mai mare eficiență. Luxul şi risipa trebuie tolerate, „nu pentru că le-am iubi [în sine], ci de frica de ce este mai rău [decît acestea]. Le tolerăm, pentru că proprietatea şi libertatea, într-o anumită măsură, cer [ele însele] această toleranţă." (p. 273) Conservatorii privesc cu suspiciune orice propuneri revoluționare, mai ales dacă au la bază principii filosofice generale. “Ştim că noi nu am făcut noi descoperiri şi credem că nici nu sunt de făcut descoperiri în morală, nici în marile principii ale artei givenării şi nici în ideile despre libertate, lucruri care au fost înţelese cu mult înainte ca noi să ne fi născut și care vor fi înțelese la fel de bine și după ce pamântul ne va acoperi împreună cu speculațiile noastre […].” (281-182).

Politologie - curs

State, republici, monarhii, federatii, confederatii

Constitutiile

Capitalism - A Love story, Michael Moore

Statele

• Natiune – populatie cu o constiinta istorica de sine.

• Stat – structura de guvernamant independenta care isi poate pune in aplicare deciziile cu forta in anumite cazuri.

• Structurile de guvernamant sunt formate din institutii.

• Institutiile au autoritatea de a formula si impune reguli

• Statele sunt eficiente, slabe si esuate.

Cele 6 tipuri de guvernamant - Aristotel

• Forme legitime

Conducere in interesul tuturor

• Monarhie

• Aristocratie

• Regimconstitutional

Cine guverneaza:

Unul

Cativa

Multi

• Forme ilegitime

Conducere in interesul propriu

• Tiranie

• Oligarhie

• Democratie

Monarhii

• Monarhia este un sistem politic în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh.

• Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă.

• În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh iar 16 din Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept șef al statului lor.

Monarhia absolută

• În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolutăîn stat.

• Parlamentul are rol formal (daca există), iar puterea executivă esteexercitată în totalitate de monarh.

• În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland, Arabia Saudită, cele din Asia.

Monarhia constituțională

• În statele cu regim monarhic constituțional (Regatul Unit al MariiBritanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șefulstatului este monarhul, care deține, de regulă, puteri limitate.

• Puterea executivă este deținută de Guvern prin prim-ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al RepubliciiParlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitateade alegere al acestuia.

• Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptată a atribuțiilor lor, mai ales după anul 1945, rolul acestora fiind mai multsimbolic. Cu toate acestea, există „puteri de rezervă” pe care aceștiale pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă acest lucru ar puteaduce la o criză puternică în statul respectiv.

• Această formă de guvernământ este considerată stabilă, întrucât șefulstatului, deși nu este ales direct de către cetățeni, este imparțial din punct de vedere politic și nici nu se implică la nivel public în politicastatului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodată afirmațiipublice referitoare la politicile Guvernului, însă are o întâlniresăptămânală cu prim-ministrul în care își exprimă punctul de vederelegat de acțiunile acestuia).

Monarhiile elective

• Papa, suveranul Vaticanului este ales de către Colegiul Cardinalilor)

Sistem unitar vs. Federalism

• Sistemele unitare acorda regiunilor componente putina autoritate sauchiar deloc.

• Au o politie nationala si un sistem juridic unic.

• Problema: regionalismul. Exemplu Marea Britanie in anii 70. A intratintr-un proces de devolutiune in privinta Scotiei, Tarii galilor si Irlandeide Nord.

• Devolutiune – delegare a unor puteri de la guvernul central la unitatile componente.

Marea Britanie

• Parlamentul scotian are puterea de a mari taxele si de a administraeducatia, serviciile medicale, sistemul judiciar

• Rezulta ca Marea Britanie este un sistem cvasifederal.

• descentralizare – transfer al unor functii administrative de la guvernulcentral spre nivelurile inferioare. Tansfer mult mai limitat decat in cazul devolutiunii.

Spania

• Regionalismul a aparut pregnant in nordul Spaniei, in regiunea Bascasi cea catalana.

• Exista 17 autonomias, guvernari regionale. Au parlament, putere de impozitare, drepturi de impozitare, drepturi de limba si control asuprachestiunilor locale.

Republicile

• Res publica – tara este considerate o chestiune publica, nu proprietatea conducatorilor. Puterea nu se mosteneste. Exista alegeri, domnia legii, separarea puterilor in stat, o constitutie.

• 2017> 159 din 206 state suverane se declarau republici

Romania

1859 - 1862 (Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei)

1862 - 1866 (Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei)

1866 - 1947 (România)

1947 - 1953 (Republica Populară Română)

1953 - 1964 (Republica Populară Romînă)

1965 - 1989 (Republica Socialistă România)

Din 1989 (România)

Republica semi-prezidențială

Constitutia Romaniei stabileste prin art. 1 ca Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

Art 81(1) Președintele României este ales prin vot universal (...)

Art 85(1) Președintele României (...) numește Guvernul (...)

Art 109(1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga saactivitate.

Președintele nu poate demite guvernul când vrea el și poate dizolva parlamentuldoar în conditii extrem de explicite și greu de îndeplinit.

Potrivit Constitutiei Romaniei, presedintele poate dizolva Parlamentul"dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilorgrupurilor parlamentare (...) daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura".

Constitutia mai prevede ca, in cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data si nu poate fi dizolvat "in ultimele 6 luni ale mandatului presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta".

Republica parlamentară

• Prim-ministrul este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat

• Președinte are doar funcții simbolice

• Președintele este ales de parlament

Republica prezidențială

• Președintele este atât șeful statului cât și șeful guvernului

• Președintele este ales de popor

• Executivul exista separat de legislativ, fata de care nu este responsabilși care în conditii normale, nu poate fi demis de acesta.

• Ex> SUA, Cipru

Stat unitar - avantaje si dezavantaje

• Centralizarea produce alienare politica.

• Capitala poate reuni resursele economice si sa coordonezeplanificarea si dezvoltarea

• Impozitarea uniforma descurajeaza migrarea economica.

Sisteme federale

• In sistemele federale subdiviziunile civile au multa autonomie. Guvernul central controleaza politica externa, cea de aparare si ceamonetara. Statele controleaza de regula educatia, politia, drumurile sialte probleme locale.

• De ce apar federatiile? Securitatea nationala si prosperitateaeconomica.

• Uneori unitatea nationala nu poate fi mentinuta decat prinfederalism. Exemplu: India, Argentina, Brazilia, Mexic. Belgia a trecutin 1993 la federalism pentru a acorda spatiu celor 2 limbi vorbite, feancezza si flamanda.

Sistemul federal

• Statele, intr-o federatie, pot fi laboratoare de democratie.

• Statele pot gestiona educatia, asistena sociala, dreptul civil, impozitele de proprietati si autorizarea profesiilor etc.

• SUA, Germania, India, Argentina, Mexic, Brazilia, Belgia etc.

Confederatiile

• In cadrul unei confederatii stale pot ignora centrul. UE este o confederatie care tinde sa devina federatie din cauza unitatii din ce in ce mai mari economice, monetare si juridice.

• Confederatiile sunt instabile, ajung fie federatii, fie se descompun in state separate.

Alegerile și sistemele de vot

• Enigma alegerilor: de ce unele tari au o prezenta mare la vot si altele o prezenta scazuta? • SUA: 63% in 1960

• Suedia, Italia, Germania: 90%

• 1 american din 20 se duce l ao intalnire politica, doneaza bani sau face propaganda intr-un cartier

Alegatorii sunt destul de satisfacuti astfel incat sa nu fie motivati sa schimbe ceva sau sunt asa de nesatisfacuti si alienati incat nu voteaza?

• Data? Marțea in SUA, duminicile in Europa...

• Procesul? Inscrierea este automată în Europa, personală în SUA...

• Limitarea publicității electorale in Europa?

• Tineri?

• Fară educație?

• Muncitori?

• Cu educație?

• Săraci?

• Cu venit mare?

• Femei sau barbati?

Sisteme electorale

Circumscriptiile uninominale – sistemul anglo saxon

• Un membru al Congresului sau Parlamentului este ales pentru a reprezenta intreaga circumscriptie.

• Scrutin uninominal majoritar cu un tur

• Tendinta spre sisteme bipartidiste

Avantaje si dezavantaje

• Inhiba extremismul

• Probleme: partidele cu multi simpatizanti distribuiti uniform in multe regiuni pot pierde usor alegerile.

• Majoritatea poate fi creata artificial, victoria se amplifica. Partidul care obtine 49% din voturi nu este reprezentat. Dezechilibru in decizii.

• Asemanarea politicilor duce la indiferenta.

Franta

• Doua tururi de strutin

• Circumscriptii uninominale cu balotaj. In al doilea tur se urmarestemajoritatea, astfel incat sa se depaseasca 50% din voturi de catre un candidat.

Germania• Combina circumscriptiile uninominale cu strutin majoritar uninominal

cu reprezentarea proportionala. Voteaza pe doua coloane.

• O coloana: voteaza un candidat care va fi ales cu majoritate simpla.

• Cealata coloana: voteaza un partid

• Reprezentarea in Bundestag se stabilileste proportional cu voturileacordate partidelor. Jumatate din locurile din Parlament (328) sunt rezervate invingatorilor pe circumscriptii.

Reprezentarea proportionala

• Fiecare regiune trimite in Parlament un numar de reprezentantiporportional cu populatia regiunii.

• Daca un judet are dreptul la 10 locuri, atunci fiecare partid propune alegatorilor o lista cu 10 candidati. 30 % din voturi = 3 parlamentari pentru partidul X

Pragurile electorale

• Sunt menite sa minimizeze scinziunile sau partidele extremist

• praguri: Germania, Romania si Polonia 5%, Suedia si Italia 4%. Israel 2%

Avantaje si dezavantaje – reprezentarea proportionala• Opinia publica este reprezentata corect. Minoritatile nu sunt trecute

cu vederea usor.

• Poate duce la instabilitate. Multe partide in parlament = dificultate in a forma guverne stabile care iau masuri dificile in perioade grele.

Romania

Alegerile generale din România au loc la fiecare patru ani, când se alegmembrii Parlamentului din Camera Deputaților și Senat. Mandatulacestora durează patru ani.

Candidații, aleși printr-un sistem de liste proporționale, sunt încompetiție pentru unul din cele 345 de locuri din Camera Deputaților(un deputat la 70.000 locuitori) și 140 în Senat (un senator la 160.000 locuitori).

Parlamentul

• Are in grija elaborarea, dezbaterea şi votarea legilor. Fiecare propunere iniţiată de parlamentari, Guvern sau cetăţeni se discută prima oară în comisiile de specialitate și apoi se votează în plen.

• Dacă un proiect legislativ s-a votat prima oară la Camera Deputaţilor, el urmează aceeaşi procedură în Senat. Şi invers. Deputaţii au ultimul cuvânt când vine vorba despre legislaţia muncii, mediu, ajutoare sociale. Senatul decide regulile din educaţie sau administraţie locală.

• În şedinţe reunite, parlamentarii votează conducerea serviciilor secrete sau a diverselor instituţii din subrodine: Autoritatea de Supraveghere Financiară, televiziunea publică, Avocatul Poporului.

• Tot împreună, aleşii primesc mesajul preşedintelui României sau rapoartele de activitate ale Consiliului Suprem de apărare a ţării. În situaţie de criză, Parlamentul poate declara starea de război, mobilizarea şi încetarea ostilităţilor militare.

• Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, chiar când nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate înParlament, au totuși dreptul la câte un loc de deputat, putând fi reprezentate de o singură organizație.

• Oricine este cetățean român, are domiciliul stabil în România și a împlinitpână în ziua alegerilor inclusiv vârsta de 23 de ani pentru Camera Deputaților sau respectiv 33 de ani pentru Senat, poate deveni membrual Parlamentului României. Excepție fac debilii și alienații mintali pușisub interdicție precum și persoanele condamnate care prin hotărârejudecătorească definitivă și-au pierdut drepturile electorale. Cetățeniiromâni din străinătate sunt și ei eligibili.

Alegerile Parlamentare europene