Anul XII—No. 16. " М І И | , K " - 1Э Б Д Д І ll\ T U T A Ţ A K A Lunî. 18 (30) Aprile)'1894.

£â t»1 firicel de ВоівіІІоіі î na iu tea I e r u s a l i m u l u i . - (Yeni f i c a ţ i » )

Universul Li terar No. Hi. Lunî, 18 Aprile 1894.

Christos a înviat!,., Din slăvirea cea cerească Fiul Domnului cel sfânt Pogorîtu-s'a în lume, Pătimit-a pe pâment !...

Chinuit a fost de lumea Cea 'neeată în păcat, Pentru care cu răbdare S'a jertfit neîncetat...

Fariseii, cărturarii Prigonitu-Tau cumplit. Şi în chinuri ne 'ndurate Corpu'î sfânt î-aii răstignit...

Dar Christos, murind pe cruce, Ertător, ca un sărac, Zis-a: «Iartă-î, Doamne sfinte «Că nu ştiu nici eî ce fac !»

Şi a treia zi de moarte Fiul Domnului cel sfânt Dintre morţi, călcând pre moarte, A j iviat din sfînt mormêntl. . .

Şi adusé lumeî pace Şi ertare de păcat, Fericire şi dreptate De la domnul îndurat...

Mila pentru sărăcime. Ajutarea în nevoi, A 'nviat odat' cu densul Şi d'atuneî există 'n noi...

Azi, de ziua de 'nviere Şi er tare de păcat, Cuicersul vă salută Cu: Christos а înviat.'...

Universal.

C R O N I C A Vecinie vor fi măreţe şi sfinte învă­

ţămintele pe care ni le dă viaţa şi fap­tele fundatorului Creştinismului.

Acela care-şî zicea sieşi : «Fiul Omu­lui» , a voit să arate unei omeniri plină de păcate cum trebue în adevăr să fie adevăratul om şi cum pacea şi ferici­rea, prin exemplul cel bun, se poţ sta­tornici pe pâment.

A arătat prin exemplul söü de subli­mă abnegaţie că fericirea stă în iubi­rea aproapelui, iar nu în prigonirea lui, în a lui ajutare, iar nu în jaf şi ne­dreptate, căci pămentul este destul de marc pentru toţi şi, cum a zis Mântu­itorul : «Toţi suntem fraţi, fii aceluiaşi D-zeü.»

Sublima înveţătură a prins repede rădăcini ; căc'i şi atunci, ca şi azi, mulţi' nenorociţi ascultau vorba cea bună ca un fel de leac al durerilor lor.

învăţătorul, însă, de şi a luptat pen­tru împăciuire, a fost prigonit şi t rage­dia a căreia amintire am serbat-o în sëptëmâna patimilor e cea mai sublimă din viaţa omenirii.

Isus, pîrît, vend ut.şi părăsit de ai sei, a fost supus la munci grele şi omorît pe cruce.

Doctrina, prin aceasta a cäpetat bo­tezul ei de sânge şi s'a întins ca fulge­rul în lumea toată, sguduind din teme­lie şi dărâmând colosala clădire a im­periului roman.

Astă-zî, zicem cu toţii «Christos a în­viat !» Simbolul dreptăţii, al adevëru-luï nu putea să fie înăbuşit.

Puterea «Cuvêntuluï» n'o poate zdro­bi nici o putere materială, iar crucea, semnul suferinţei pent ru dreptate, a re­nias legată de doctrina Mântuitorului.

învierea Cuvêntuluï t rebue să fie o serbătoare pentru tot omul.

O serbătoare la aceia pentru carî dreptatea în adevër a înviat o speranţă pentru oamenii şi popoarele care mai zac sub jugul asupritorilor.

Căci, Cuvêntul n'a aj uns încă la re­alizarea scopului său.

Şi acum, dupe aproape XX de vea­curi, sunt apesaţî, sunt muritori de foa­me şi sunt şi îmbuibaţi, iubitori de vër-sare de lacrimi şi de sânge.

Christos a înviat ! strigăm celor d'întîiu cu nădejdea că le va veni rîndul să guste din bunătăţile pe cari na tura le dă cu atâta prisosinţă omenirii.

Acestora le urăm ca speranţele s ă l i se realizeze cât mai curênd.

Christos a înviat ! zicem şi celor bo gaţi, aducêndu-le aminte că Mântuito­rul a zis : «Din prisosul teii să dai celui în lipsă!»

Christos a înviat ! le zicem şi popoa­relor cari se zbuciuma ca să'şî păstre­

ze limba şi neamul.—urându-lc să aibă voinţă nestrămutată ca să-.şî ajungă ţelul. X'Ciaii.

Î N V I E R E Pe patu'i de durere Nicu zace... Se

chinueşte de luni de zile în cele mai grozave suferinţe...

Şi boala lui e îndoit de mare : pe lângă boala trupească e şi boala su­fletească....

Suferă cumplit în suflet, pentru că din pricina boalei a perdut slujba, a lăsat fără pâine pe iubita lui. nevastă, pe dragii lui copilaşi...

Oh!... ce ângerî de copii!... Un băiat şi o fetiţa, frumoşi ca frumuseţea, dră­gălaşi ca minunea...

Băeţelul are trei ani, fetiţa doui... Numai farmecul vorbireî lor, numai bu­curia şi veselia jocurilor lor copilăreşti mai alină durerea bietului tată... ;

Oh... doamne şi dacă s'ar duce el, ce-o să se facă copilaşii, biata lui ne vastă, fără sprijin, fără nici o nian-gâere pe pâment ?... . '•

Gândul acesta îl chinueşte mai rëti de cât boala de care zace.

Gândul, acesta o, s a l repue, dacă D-zeu, în nesfârşita-î bunătate, nu va avea milă de dênsul, de sërmana fe meie, de dragii copilaşi...

Sërmana Smaranda!.. . Se topise pe picioare îngrijind de bărbat, vëzénd de copii.

Vai !... Zadarnice sforţări !... Zadar­nice lupte !...

Sărăcia care intrase neîmblânzită în casa lor mărea boala lui Nicu, slăbea curagiul şi micşora puterile nenorocitei femei...

Ce nu făcuse ea ca să cumpere doc­toriile, bărbatului, ca s ă d e a pâine copi­laşilor sëï.

In nopţile tăcute şi lungi de iarnă, veghindu'ş'i bărbatul şi copii, muncise cu acul, muncise pentru streini, până în zori de zi când începea o noue muncă, munca casei, îngrijirea dc toate zilele!...

Dar ori cât se trudea, orî-cât se prăpădia câştigul ei era prea mic ca să ajungă la toate nevoile casei...

Cu lacrămî în ochi, vînduse una câte una, toate lucruşoarele eï, cumpërate cu multă anevoinţa, agonisite cu multă caznă...

In sărăcăcioasa odaie nu maî rămă-sese de cât patul pe care bolia Nicu, patul în care se odihneau copii şi ea, o masă veche şi un biet scaun de pae..'

Era o sărăcie grozavă, o sărăcie cum numai ceî ce nu pot cerşi şi-o pot în­chipui...

Şi Pastele venea... Se apropia tot mai mult...

E în Vinerea mare... Nicu, băgat cu capul între perne,

adêncit în gândurile ' i triste, par 'că doarme...

Zmaranda plecată pe lucrul ei lăcră­mează în tăcere....

Copilaşii se joacă la poalele mumei.. — Şi vine Pastele, mamă !... zice bă­

iatul de odată tragend pe mumă de rochie...

— Da, băiatul mamei !... Vine !... Fetiţa bate din pălmuţe bucuroasă şi

sare în sus voioasă : — Pacele!... Pacele strigă ea cu

vocea-'i drăgălaşe. — Şi Pastele mamiţo ne aduce haine

riouï, nu e aşa ?... Zmaranda d'abia îşî poate stăpâni un

suspin de durere.. . — Da, mămiţo, v 'aduce !... — Ce buculiel... strigă fetiţa... Şi mie

lochiţă, mămiţo ? — Da, şi ţie rochiţă, mămiţo... -— Ce bine 'mî pale!... Şi fetiţa se plimbă cu mândrie prin

casă ca şi cum ar avea deja rochiţa pe densa...

— Dar ghetuţe ?.. întreabă băiatul..., O să ne cumperi ghetuţe'?...

— Şi pililie !.. strigă fetiţa alergând la masa şi luându-î genuchiî în bră-ţişoare...

— Da, da... îngână muma... Şi ghe­tuţe şi pălărie... O să vë iaü...

Şi lacrămile o podidesc, pe când un gemet sfâşietor eşia din peptul luî Nicu..

— Şi când o să zicem tăticului şi matale Christos a 'nviat !... O să ne dai ouë roşii?

—- Ouë lofii !... Ouë losiï !.... striga fe­tiţa... Mie 'mi pace... Să'm'i dai, mămiţo, şi mie....

— O să'ţî daţi fetiţa mamitei. — Ce buculie !... Vine ouë losiï cu

Pace şi cu lochiţă!... Şi în culmea bucuriei îşi rostogoleşte

capul pc genuchiî mă-sei...

Din ochii mumei picurau lacrămî a-mare, din sînul tatălui ies oftări crude...

O lacrimă cade pe obrăjorul fetiţei... Ea ridică capul îndată şi se uită la

densa mirată : — Ce ?... Plângi, mamă ?... zice ea cu

o mutră tristă. Şi îndată începu şi ea a se scânci şi

din ochii ei frumoşi a scoate lăcră­mioare cristaline...

Muma îşi şterge lacrămile în fugă, îşî înăbuşe suspinele :

— Nu plâng fetiţa mamèï, nu... Dar ca să ai rochiţă şi ouë roşii de Paşte, trebuie să te rogi luî D-zeü să ţi le dea...

— Şi eü, mămicuţo ?...întrebă băiatul... — Da şi tu, băiatul mamei... Cei doui copilaşi îngenuchie la icoana

Fecioarei cu Domnu Christos în braţe, aşezată de perete la capëtul patului...

— Maica Domnului !... zice băiatul împreunându'şî mâinele în semn de ru­găciune, şi tu aï un băieţel ca mine... dă'mî şi mie cum îî dai lui, hăinuţe.:.

— Şi mie lochiţă!... se roagă fata... — Dă dar şi ouë loşiî... — Dă-ne maica Domnului, dä-де... — Dă-ne, mămiţo, dă-ne...

O bătaie în uşe... — Iată-î... zise Smaranda îndreptân-

du-se spre uşă şi ştergându-şî lacră­mile...

Uşa s'a deschis, un poştaş intră. — D. Nicu Strâmbeanu !... zise poş­

taşul... —• Aci, d-le... — O scrisoare recomandată... Copiii s'aîi sculat şi se uitau miraţi

la uniforma poştaşului... Nicu a întors şi el capul şi se uita cu o privire în­trebătoare...

Zmaranda a iscălit recipisa şi a 'na-poiat'o poştaşului care pleacă...

—• De la cine să fie? întrebă Zma­randa desfăcend scrisoarea...

—• De la Maica Domnuluî! zise fe­tiţa.

Zmaranda a desfăcut scrisoarea. Din ea pică doue hârtii albastre, doue hâr­tii de câte o sută...

.Copilaşii le prind din zbor... Părinţii rëmân uimiţi şi se întreabă :

— Ce minune e as ta? Zmaranda citeşte !

«O mumă nenorocită, cunoscându-vë «suferinţele, vë trimite acest slab aju-«tor de sfintele Paşti, pe carî să le pe-«treceţ'i cu bine. Plângeţi-o !...»...

— Bine-cuventată, fii !... Orî-cine vei fi !... zice muma luând hârtiile din ma­nile copilaşilor, cari admiră figurile de pe ele.

— D-zeu uşureze-ţî durerea, cum mi-aï uşurat 'o mie !... zice Nicu cu chipul maî înviorat...

— Iar voi, copiiî mamei, mulţumiţî cu mine maiceî Domnuluî că v 'a dat haine şi ouë roşii de Paşte...

Şi muma şi cei doui copiî îngenuchie în faţa icoanei şi aduc mulţumiri prea sfintei Fecioare, pe când din ochiî luî Nicu curg lacrămî de bucurie, lacrămî de uşurare.

Marion.

OüE ROSU^Sl^COZONACT De ce nu'î obiceiul ca, dupe înviere, In loc de ouë roşii, ce 'ntr'una tot ciocnim, S'avem deplină'voie a strînge dulcea miere Pe husele acelei pe care o iubim.'?

De ce nu'î obiceiul ca, dupe înviere, In löc de cozonacii calzi, proaspeţi, ce mâncăm, S'avem deplină voie, cu farmec, cu plăcere, Pe-un sân alb şi fierbinte, amorul să gustăm •'?

Aceste obiceiuri de s'ar schimba odată, Iubirea 'ţi inse, dragă, să fie neschimbată, Iar amândoi tot tineri şi iubitori să fim, ~

Să ne 'mbătăm, ca astă-zi, de-o dulce poésie,— Aşi vrea in toM'a-una fot Pastele să vie, Şi sfinta înviere, cu drag s'o prăsnuim'.'

Aprilie 1894, Koman. CAROL SCROB.

Şl Basm de Pastî

Toamna murind, lăsase ?> copilaşi: Seamën, Mugur şi Frunziş. Cu îngrijirea acestora se însărcinase bëtrâna ci soră, Iarna, care, neştiind cum să'î ocrotea­scă mai bine de rëutatea fiilor eî, Ge­rul şi Viscolul, îi ascunsese într 'un co­joc alb.

Pc când fiii eî colindau pămentul, făccncl să trosnească lemnele şi petrele, să îngheţe rîurile şi mările, să zguduie pădurile şi stâncile, însoţiţi în colinda-rea lor de haite de lupi şi stoluri de corbi, bëtrâna mătuşă aprindea focul în vatră, scotea din cojoc pc ceî trei ne­poţi şi îi lăsa să se joace la dogoarea învietoare, iar ea se uita cu drag la denşiî cum se jucaţi şi se iubiati, ca nişte copilaşi cuminte ce eraii.

îndată ce auzia trosnind pădurile, rësunând văile, urlând lupii şi croncă­nind corbii, iute 'şî lua nepoţii' şi "i as­cundea în cojocul lor, sfătuindu-î să tacă ca mormêntul, căci cumpliţii ei fiî se întorceau acasă, şi marc'î ova groaza să nu'î afle, căci i-ar fi ucis şi spulberat îndată, cum ucideau şi spul­berau tot ce aflaţi viü în calea lor.

Dar n 'apuca (ierul şi Viscolul să se apropie bine căcî focul amorţia în va­tră, iar uşa se deschidea isbindu-se de perete. Cum intrai), solzi de ghiaţă se grămădea pe pereţi şi un vértej de zăpadă năvălia ca hora ielelor fioróse. Bëtrâna mamă sta încremenită într 'un colţ, căci mamă-mamă, dar tot se te­mea de urgia lor, ştiindu-î cât sunt de haini' şi de cumpliţî, — mai cu seamă când se învârteau prin casă, sforăind pe nări şi mormăind ca urşii flămânzi când simt fiinţe omeneşti' ascunse în desişul do mure :

— Miroase a viii! Miroase a viii!... Bëtrâna vrăjitoare, nu cum~va ascunzi pe cine-va în vizuina noastră v

— Dar cine mai poate re mâne viii pe unde umblaţi voi, când chiar oii, mama voastră, simţ că amorţeşte inima în mine!—rëspundca bëtâna mamă, iar afară se auzia ca o larmă infernală : urletul lupilor şi croncăneala corbilor.*

— Auzî că minţ i ! Auzi' că minţi!— adăogati eî rînjind.

—-Da, da, lupii şi corbii, singurele vietăţi carî se maî împacă cu voi !— îngâna ea . tremurând.

Şi după ce stăteau puţin de rësuflati, cei doi monştrii plecau, însoţiţi' dc hai­tele şi stolurile lor, răspândind groaza şi moartea pe o r i u n d e treceau.

Şi aceşti' do'î monştri erau uriaşi' în făptura lor.

(ierul era înalt, subţire, cu plete de për cenuşii şi linse pe tâmple, cu ochii albaştrii şi gheţoşî. Doue şiruri dc dinţi marî şi albî clănţăneau în gura lui ca crăcile unei' păduri' uscate. Mustăţile şi barba îî erau toate sloi de ghiaţă, cari sunau când vorbia şi mergea. Mâinile şi picio-arele lungî ca plopii, cu unghii' de fier, îngheţau apele cele maî furi­oase, Când se rezima de vre-un copac sati stâncă, copacul şi stânca trosnind îndată.

Viscolul însă era maî mare, cu perul, barba şi mustăţile albe şi fâlfâinde. în­văluit tot-d'a-una într 'un vêrtej de nin­soare, aşa că picioarele şi mâinile nu i se vedeau. Vocea lui era un urlet sëlbatic.

După ce se depărtau bine ceî doui monştri, aşa că abia se maî auzia prin văi depărtate mersul lor, bëtrêna a-prindea iar focul şi iute alerga la co­joc unde afla pe ceî trei' nepoţeî, tre­murând ca varga de frig şi groază. Ii scotea, îî încălzea la vat ră şi îî lăsa să se joace.

Azi aşa, mâine aşa, ceî trei copilaşi, Seamën, Mugur şi Frunziş, trăiau bine-rëti, mulţumită bëtrâneï mătuşe care'şî frământa capul cum să'î as-cunză maî bine.

Dar când fu pe la mijlocul lunei Faur , bëtrâna lor mătuşe începu să slăbească, aşa că nu maî putea să se mişte din pat.

Intr 'o zi simţindu'şî sfârşitul aproape, îşî încorda toate puterile şi chemă lângă patul eî pe ceî treî nepoţi, că­rora lo zise :

— Dragiï meî, vedeţî că am să mor. Fiî meî, întorcêndu-se şi aflându-mă moartă, vor începe să caute prin toată vizuina, să vază ce moştenire le las,, şi sigur că, dând peste yoî, singura moştenire ce mi-a - r ömas 'dc la sora mea, vö vor ucide în furia lor. De a-ceea este bine să luaţi cojocul în spi­nare căcî acest cojoc este singura voastră scăpare, şi să vö duceţi în lume, unde vë va îndrepta Dumnezeii. Luaţi-vë merinde ca să aveţi până veţi ajunge în putere, şi la largul vostru.

Şi zicênd aşa bëtrâna Iarnă, murind le dete cea din urmă sărutare.

Copilaşii' îşî luară cojocul şi merin­dele şi plecară în lume.

Soarele, vëzêndu-ï, prinse milă de denşiî şi începu să'î încălzească cu ra zele luî, iar noaptea cojocul îî apăra

Universul Literar No. 16. Limî 18 Aprile 1894

de furia, geruluî şi viscolului, cari tot mai colindau p'alocurea, dar din ce în ce mai rar.

Azi aşa, mâine aşa, până când ceî treî copilaşi ajunseră trei fiitcaiaşî, ca 'ţî era drag- să te uiţi la ei. Iï vedeai cu ochii' cura creşteau şi se întăreau.

I I

Ei îşi aflaseră adăpostul la poalele unui munte rîpos, în marginea unei păduri, aproape de un rîu care se silea sä spargă şi să a runce ghiaţa şi troeni'i cu cari îl încărcase Gerul şi Viscolul.

Nu departe de ei era o potecuţă care ducea în munte.

Din când în când ei vedeau pe acea potecuţă trecend o bătrână frumoasă, dar aşa de tristă şi ostenită, că li se rupea inima de mila ei. Cum o vedeau, îi eşati înainte, o invitaţi să se repau-zeze şi o ospătau cu merindele lor. Bă­trâna primea cu mulţumire şi se de­părta bine-cuvêntându'ï .

Azi aşa, mâine aşa, până când într 'o zi cei trei feciori, pr inzênd ' curagiü, întrebară pe acea necunoscută:

— Hună betrână, iartă cutezanţa noas­tră, căci mila ne face să te întrebam : ce durere mare te face aşa de trista şi ce dor adânc te mână méreti pe acest drum lung şi pustiu ?

— O dragii mei—le răspunse ea şi dont1 şiroae de lacrimi începură a cur­ge pe obrazii ei trişti şi ofiliţi,—eu sunt mama cea mai nefericită din lume. Am trei fiice, cum nu sunt altele sub soare. Ele se numesc Floriile, căci eti sunt zîna Florilor. Dar doui monştri fără i-nimft, doui uriaşi cu cari nu este în stare nici o putere omenească să lupte, Gerul şi Viscolul, mi le-au răpit una câte una şi le-au închis ca într 'un mor­mont, într 'o peş te ră fioroasă din mun­tele acesta, unde se svêrcolesc toate vênturile turbate, viscolind şi geruind tot anul. De aceia më vedeţi bătend mereu drumul acesta şi intrând în munte. Nu că am credinţa să pot a-junge vre o dată la ele, dar cel puţin să më apropii de peştera unde le ştiţi că lângezesc la frig şi întuneric lipsite de cea mai mică rază de căldură fşi lumină ! Fetele mele, cât erau ele de frumoase ! Ori unde ochii lor se în­dreptaţi, ori unde păşeaţi, ca prin mi­nune creştea verdeaţă şi fiori, iar sto­luri de păsa.tdv se adunau şi cântau împrejurul lor.

Cei .*! feciori se uitară unul la altul, citindu-şî în cugete şi cum fie-care a-vea acelaşi cuget ca сеі-ГаЩ, cel mai mare, Seamăn, zise :

— înţelegem durerea ta, bună mamă, ca unii ce de mici am fost deslipiţi de la sînul mamei noastre. Ştim cine sunt acei doui monştri, cari au răpit pe fii­cele tale, căci şi noi, în copilăria noas­tră am suferit de cruzimea lor. Dar ori cât de uriaşi sunt ei, vom încerca să dăm mumei pe fiicele ei.

şi zicênd aşa, câte trei r idicară ma­nele în sus, ca semn de jurămcnt .

Bëtrâna nu mai ştia ce să le zică. Mulţumirea, bucuria, recunoştinţa scîn-teiafi în ochii ei, pe când sufletul îi tremura cugetând că acei trei inimoşi tineri se duc la o moarte sigură. Dar inima ei de mamă o făcea să nu cruţe nimic pentru a scăpa pe fiicele ei.

Tinerii se trag d'o parte şi se sfătu-esc între ei, amintindu'şi cuvintele mă­tuşei că cojocul poate să le fie de a-jutor şi în scăparea Floriilor.

Hotărâţi de drum, luară merinde şi. câte trei sub cojoc, plecară înainte.

Bëtrâna îi urmă până la o culme în-naltă, unde se opri plângând, iar ei eoborâră în acea vale vijelioasă unde se rësboiatt toate vênturile turbate şi îngheţate.

Cu greii şi gâfâind înaintau bieţii ti neri fie ce pas, căci trebuiau să dea pept vênturilor viscoloase, cari le lu­necaţi răsuflarea, sa ti să înfrunte vên turile geroase care le amorţeaţi pi­cioarele. Acestea strejuiati valea. Când ci nu mai puteaţi să facă nici un pas, se pitulaţi, t remurânzi şi gâfâinzi, sub cojocul dăruit de mătuşa lor până se întremaţi şi iar apucaţi înainte.

Aşa şi tot aşa ''naiu taţi pas cu pas până când vênturile, atât cele geroase cât şi cele viscoloase, uimite de atâta cutezonţă şi putere, alergară să spună părinţilor lor, (ierului şi Viscolului, cari strejuiati la gura peşterei unde eraţi închise Floriile.

Cei doi uriaşi, auzind cele spuse de vênturile lor, plecară să vază cine sunt cei trei cari cutezaţi să le înfrunte pu-

mormênt, cu capetele descoperite, cu picioarele goale şi cântând psalmi şi alte imnuri religioase.

Tabloul de pe pag. I reprezintă pe conducătorul creştinilor în acel rësboiù, Gottfried de Bouillon. E scena când oi vëd Ierusalimul şi cad lui D-zeti.

a când ei os, rugându-se

periţr de cojoc şi făcendu-'şi drum prin zăpadă ca nişte soboli prin păment.

Gerul şi Viscolul văzură cojocul şi'I cunoscură că este al mamei lor, şi atâta furie îi coprinse în cât asmuţind toate vênturile, lupii şi corbii, pămontul în­cepu să se cutremure, stâncile să se răstoarne, pădurile să se dărîme, vêr-tejele să întunece cerul, ca cum sfîrşi-tul lumei avea să sune.

Cine ştie dacă până în cele din urmă cei trei tineri ar fi isbutit să înfrunte urgia celor doui monştrii uriaşi, cine ştie dacă n 'a r fi căzut victime devotamen­tului, fără sfînta minune din Golgota care le-a venit în aj utor !

Tocmai atunci ângerii cerului voind să înfrumuseţeze pămentul cu'tote po­doabele lui, pentru a saluta învierea lui Isus, au venit în ajutorul celor trei tineri cari, îmbărbătaţi, a ti isbutit să îngenuche la gura peşterei pe cei doi monştri, scăpând Floriile, cele trei su­rori, cu cari s'ati cununat apoi, lăudând şi mărind pe cel^ ce a înviat din morţi pentru fericirea "tutulor !

Şi de-atuncî cei trei fraţi, Seamën, Mugur şi Frunziş, cu cele trei surori mirese, Floriile, salută învierea lui Isus îmbrăcând pământul cu toate frumu-seţele lor.

Bacău, 1894 (-ir. H. Gran dea

îna in te ! căci o s tâncă de loviri se prăvăleş te ' Kesiste.nţa nostru lie ne 'nt rerupt i l pen t ru veci ' Mort e omul care móré ia r ' să simtă că trăeste Şi e trist de n u laşt u rme mari , i rumóse când

(tu plecî! 1894, Aprilie. ALEX. I. ŞONTU.

Toţi abonaţii pentru un an la «Uni­versul» politic, zilnic, primesc gratis— ca premii — un foarte frumos binoclu pentru teatru, artistic zugrăvit, într'o punguliţă prea elegantă, de catifea de miltase. Acest binoclu nu se poate cum-përa în România nici cu ;!() de lei. E o adevărată noutate, fabricată într 'adins pentru administraţia ziarului nostru, de către o mare fabrică din Paris. A se vedea pe pag. G-a condiţiunile abo­namentului .

SPRE ÎNVIERE

terea. Tocmai atunci Seamăn, Mugur şi Frunziş, se apropiaţi de peşteră, aeo-

Dedicată tinerimeî

Tinere! să ' ţ î iei avên tu l , l'rtră a perde mul tă (vreme:

Pentv 'o nobilă porni re prea târziu să n u te-(aprinzî!

Sun t un vecinii şi bun prieten ce'î dator c a s ă (te cheme

Pe un câmp unde vibrează inime de suferinzi!

Ne 'ndoiţi de suferinţă să dăm peptul, cu inâu-idrie .

Luptei ştiute, care duce către un mare viitor, Când în t reaga omenire va 'mpitrţi , în armonie , Kazele dreptăţ i i , care im' i azi par tea tu turor!

Nu e vis, nu e părere ce s 'aude 'n depăr ta re : K ecoul celor inimi cari atât au suferit; Kl vesteşte, lumei triste, că se 'na l ţ ă tainic, mare , Viitorul omenire!, ce prea mul t a rătăcit! . . .

Înainte! tot pe d rumul început de. inimi sfinte, (Je, 'ndurat -a í í , cum noi a s t ă z i încă tot mai

I i ndurăm Persecuţi i de tot iei ni, de la cel ce si ' na in te Start obstacol propăşirel, pentru care noi luptăm!

Ilustraţiile nóstre Gottfried de Bouillon înaintea

Ierusalimului

Deja din veacul al 4-lea al erei creş­tine începuse obiceiul ca oamenii să facă pelerinagiu în Palestina, pentru ca să'şi mântuie sufletele de păcate şi să dobândească ier tarea cerească pen­tru greşelile comise în viaţă. In decur­sul vremurilor numărul pelerinilor creş­tea mereu şi cu aceasta se mărea şi dorinţa de a se scoate locurile sfinte ale creştinităţei din mâinile necredin­cioşilor.

Şi tocmai în- timpul, când relaţiile bi­sericeşti în apusul Europei stăteau răii, când lumea creştină era împărţi tă în partide duşmane, şi întreagă Europa era neliniştită din cauza luptei pentru supremaţie între papism şi regal ism— tocmai în haosul acela de nemulţumiri şi de lupte de mizerie şi de încurcătur i politice pătrunde ca o rază luminoasă strigătul pentru liberarea simţului mor-mênt, entusiasmând şi umplând de spe­ranţă inimile oamenilor.

Din toate părţile lumei creştine au început să pornească cete de oameni spre Constantinopol unde era locul de adunare şi întâlnire al cruciaţilor.

Odată când s'a făcut pe un şes lângă Шееа numerătoarea oamenilor, s'ati găsit 100,000 călăreţi îmbrăcaţi în zale şi :i00,000 de oameni pedeştri, afară de numărul imens de cai, femei, copii, preoţi şi călugări.

Din timpul lui Xerxes, regele Perşi­lor, nu s'a mai vëzut în Asia mică o armată atât de numeroasă şi o ames­tecătură aşa de curioasă de popor.

Când însă peste î> ani, cruciaţii şi-au ajuns scopul, adică au ajuns la Ieru­salim, armata- lor abia numëra 20,000 de oameni. In ziua de 7 Iunie 1099, ei ati văzut de pe un vêrf de deal, pen­tru întêia oară Ierusalimul şi atunci cu toţii ati căzut la păment şi aii început să verse lacrimi de bucurie şi să cânte de laudă lui D-zeti.

Abia însă după lupte sângeroase cu musulmanii ati reuşit la 15 Iulie, după un asalt care a durat '2 zile, sit cuce­rească Ierusalimul.

Cu strigăte entusiaste de : «D-zeti vrea aceas ta! D-zeti ne ajută!» ati pătruns în oraş şi au început să omoare fără milă pe necredincioşi, căci în fanatis­mul lor religios ei credeau că ast-fel de omoruri sunt plăcute lui D-zeti şi e de datoria lor să le săverşească.

După ce 'şi-aii răsbunat îngrozitor si li s'a potolit setea de sânge, creştinii s'ati s tâmpărat de tot şi ati început cu toţii să meargă spre biserica sfântului

Prinţul Carol de România

Tabloul de pe pag. :-> e luat după o fotografie executată în atelierul d-lui Mandy.

Tabloul reprezintă pe micul prinţ Carol al României, apărend dintr'o gă­oace de ou, aşezat pe un fel de cuib de pasere.

Fotografia e de o gingăşie rară si am crezut de cuviinţă s'o reproducem în «Universul literar», de Paşti.

«Lăsaţi copii i sá v ie la mine»

Nenumăraţ i pictori, desemnatori şi sculptori ati executat această scenă su­perbă descrisă de evanghelistul Marcu. Cu toate acestea artiştii din toate vremu­rile ati fost însufleţiţi de ea şi s'au în­cercat să o prindă în forme neperitoare. Fie-care. a căutat să o reprezinte într'o formă deosebită de a artistului ante­rior lui.

Unul dintr.3 cei mai celebrii pictori germani, Juíi . i S:-Imidt, un idealist şi cunoscător adânc al i;;ligiei creştine a zugrăvit scena aceasta într 'un chip cu totul deosebit, natural şi superb.

Localitatea câmpenească, portul şi întreaga înfăţişare a Mântuitorului, a tinerilor, a femeilor şi copiilor se po­triveşte admirabil cu caracterul timpu­lui în care Isus Christos umbla, pe pâ­ment. Pictorul' n 'a • voit să ţie seamă de semnele sfinţeniei şi divinitate!', de au-reala şi de cercul auri t care de obi-ceiti se pune împrejurul capului lui Christos şi a apostolilor sei.

Ei apar în figură omenească fără altă idealizare sati simbolizare a înt'a-ţişărei lor. înfăţişarea lui Christos. fi-sionomia şi atitudinea lui arată blân­deţea, bunătatea, curăţenia sufletului, pacea, iubirea de omenire şi o adâncă compătimire faţă de cei suferinzi, pă­răsiţi, persecutaţi şi asupriţi. De-a dreap­ta lui stă apóstolul Petru şi e nespus de blând gestul cu care opreşte el p<* Petru care nu voia să lase pe băieţi să vie la sfântul Mântuitor. In faţa şi atitudinea copiilor şi a femeilor se vede foarte bine impresia farmecului produs de blâncleţa lui Christos. Christos ţine un copil desbrăcat la sîn : câţi-va ati îngenunchiat ; unora l i e frică să se a-propie , iar femeile stau sfioase si blânde înaintea aceluia care a propo­văduit pe păment iubirea, credinţa şi speranţa.

C R O N I C A Ca la Paşti..,

Sosit-a SfîntuL Paşti dorit Ş'atât de 'aşteptat Cu bucurie vë strigăm : Christos a înviat!...

Ş'acum cu roşii ouă 'n mâini Ciocniţi neîncetat, Şi răspundeţi : Adevërat Christos a înviat!...

Ş'apoi mâncaţi şi beţi vîrtos, Goliţi paharul plin, C'aşa'i la Paşti, în sărbători, Se mancă, se bea vin...

Şi trage apoi un pui de somn, De 'ţi vine ca să căşti, Casa se doarme dolofan, In ziua cea de Paşti...

Şi, după somn, hai la grădini, La Cişmigiti. de vrei, La Stan ţăranul din Broşteni, La veselul Bordei...

Sati du-te 'ncet pe la dulap Cu soaţă şi copil, Că'i chef p'acolo, lăutari, Şi multe bucurii !...

Pe iarbă verde poţi să şezi Să cumperi floricele / Şi iiiizelic şi turte dulci Să dai la demoazele...

Şi poţi să mânci şi mititei Să bei si vin cu oala, Să bei vîrtos ş'apoi s'o spargi Să 'ţi treacă chinul, boala...

I

I

Universul Literar No. 16. Lunî, 18 Aprile 1894.

Şi poţî şi sîrbe ea să joci, •Şi chiar de unul singur, Şi poţî şi rişca ca s'o jocî Şi să tot... pierzî la sigur...

Şi 'n căluşei poţî sa te dai'' Şi chiar şi în dulap, Dar baga seamă sä nu cazi D'acolo drept în cap...

Şi poţî popice ca să jocî, Să faci un chef la toartă, Dar te fereşte să nu dai Din chef în mare ceartă...

Că. zeii, aşa e 'n zi de Paştî Se 'nterapia şi bătaie, "Ş'apoi la secţie ajungi Şi dorniî ca o potaie;..

ş 'aeum cftnd tote vi Le-am spus Şi drag v'am înveţat, Cu bucurie vë strigăm:.. • Christes a rnciatf...

Nicodem.

NOUI PREMII A b o n a ţ i l o r Ziarulu i U N I V E R S U L

I'OLITiC COTIDIAN

c u î n c e p e r e d e l a 1 M a i u 1 8 9 4 0ф~ Pentru un an * "^ f

In capitală Lei 30,10.—In judeţe Lei 38.10 Premii.—Un binoclu foarte frumos

de metal, pentru teatru, artistic zugrä. vit, într'o pungă foarte elegantă de ca­tifea de mătase, de o valoare cel puţin de 30 lei, precum şi 5 volume din ro­manele noastre ilustrate. In loc de bi­noclu puterii da următoarele obiecte : doue frumoase şi elegante cutiî conţi-nênd, una un serviciu complect pentru scris, şi alta un serviciu complect pen­tru cusut, precum şi şase frumoase cu­ţite şi şase furculiţe de metal galben auri t şi cu mânerul de os alb sati de porcelan, dupe alegere.

ИГ" Pentru 6 luni In capitală Lei 14.60.—In judeţe Lei 18.60

Premii.-—Un frumos serviciu pen­tru scris. într'o elegantă cutie garnisită cu mătase, compus din un condeiü, un creion şi un cuţit pentru ras hârtie, toate cu mânerul de os, foarte elegante, sau un frumos serviciu pentru cusut, într'o elegantă cutie garnisită cu mă­tase, compus din cinci obiecte în os şi oţel, frumos zugrăvite^ adecă un acar, o croşetă, un cârlig şi împunsător, etc. e pereche de nasturi de aluminium pen­tru manşete precum şi 4 volume din romanele noastre ilustrate, dupe alegere.

Pentru 3 lunî In capitală Lei 7.60.—In juUeţe Léi 9.60

Premii»—O frumoasă brăţară sau o frumoasă broşa de aluminium, ultima noutate, sau un lanţ de ceasornic . dé metal aurit, o pereche de nasturi de aluminium pentru manşete precum şi doue volume . din •• romanele noastre, dupe alegere.-

N.B.—Toţî abonaţii ziaruluî„«Univer-sul» politic primesc gratis «Universul literar» colorat, sëptëmânal.

LA S E C Ţ I E Harla-Cocarla *)

Barosan ca zicea şi se văicăra. I a r Crăciun tăcea şi din greii ofta.

Iacă ce zicea barosanca mea :• — Haoleo,' dracu ta puse să iei pa-

ralîcu s ă i beî cu Sanducu ?.'.. Sa'i toci ca pa ei, să'î manâncï, sa'i beî?... Sa rămânem goî, şi dancii şi noî ?... Bi­ne'î mo ?...

— Haoleo !... — Lumea ta huleşte, ca n 'avem da

Paşte, nici lumanarica şi nicî preascu-rica, ca sa dam la popa, sa na zica popa, ba sa ne citească sa ne pome­nească, pa tine Crăciun ca p'un creş­tin bun, p'a mine Saftica, ca sunt, zau, cinstita, şi pa dancî pa toţî,. ca nu sunt natotî?... Bine'î, mo?... ' '' . .

— Valeo !... — Ta vaiţî acu, da aseară nu. . . 'Haï

bout paraua, în vin cu ocaua... Şi aï chefuit, până te^ai mahit.. - Şi-aî venit baut, ba şi chiar bătut... Bine'î, mo?...

— Haoleo!... — H'apăî bine, mo !... Sa n 'avem noî

straie, e'aldea Nicolae, sa n'ai ouë roşii, ca galăcacioşî, sa nu zici da Paşte : Hristos Cocîrlos.~

— Harla Cocarla'.... zice pinându-şi spinarea...

— Staî ca nu'î cocarla şi d'abia e'n groapa unde zice popa... H'apoî om eştî tu?. . . Ce ta faci' tu mâine da sfânta 'n-viere, cu dancii, cu mine cinstita inn­ere ?...

ţiganul scăr-

*) Adevih-at a învia t ( ţ igăneşte) .

— Haoleo !... — Ptiu, ţigan spurcat, zice barosan­

ca c'un ton înciudat, ce ţi-o face ţie, da capu'ţî sa'ţî fie... Vai da capul meu c'o duc tot din greu... Eu muncita, eu cins­tita, eii bătuta, ocarîta... Sa ta ia pa ti­ne dracu, ca mi-a dat da hacu !... M'am saturat, d'asa bărbat... Ma duc dracu­lui sa ta ia, ca nu mai pot sta...

Şi barosanca iese trântind uşa bor­deiului' dupe ea... Crăciun ridică capul se uită să vază dacă a plecat ţiganca lui... Scoate un oftat lung de uşurare, se'ntoarce pe rina cea-1'altä, închide o-chiî şi maî îndată începe să mâne porcii.

Ar fi dormit el mult şi bine dacă nu l'ar fi deşteptat la miezul nopţeî un zgomot de clopote nesfârşite...

Ţiganul se scoală, se freacă la ochi, întinde mâna 'n dreapta, întinde 'n stânga, apoî zice :

. — Dancii', da ; Safta, ba'!..! Se scarpină'n cap, ascultă clopotele,

şi urmează : — Haoleo \... azi e Paştî şi tu Cră­

ciun căşti... Ia scoăl'te băiete şi pune--ale ghete şi mergi da ta 'nchină la sfânta lumina,..

Şi Crăciun se scoală, se 'mbracă, se spală şi pleacă d'acasă, se duce să ia o luminare din colţ de la Sfetcu, ca să meargă la biserică...

In t ră 'n prăvălie şi urează r — Hristos cocârlos !.... — Harla Cocarla!... îi rëspunde o

voce de sta ţiganul cu gura căscată... Era nevasta lui, mahită moartă, de

gât cu Ilie, beat ca ea şi el. Crăciun nu maî vede, la ea se re­

pede... Şi, poftim, bătaia,- d'aia ţigănea­sca, ce maî altă vorbă...

Aleargă ţiganii,, a leargă şi lumea, a-leargă vardiştiî, iată comisarul, şi bă­tuţi, bătute cu toţiî la secţie sunt duşî cu duiumul... .

Cum ajung acolo, comisaru 'ntreabă pe Crăciun :

-— De ce facî ţigane bătaie în noap tea Paşteluî?...

Barosana, văitându-se, cu sânge pe chip.—M'a homorít, d-le comisăraş, pu-pate-aşî.., Huite m'a homorít...

Crăciun, scrîşnind din dinţi şi vrênd să se repează la. ea.—Haï noroc ca eştî moarta, c'alt-fel te-aş mahea- d'à vie.... . Saftica, cu spaimă. — Hauleu ţ ine ţ i ! ca m'a omoară... Huite sângele cum curge... M'a turtit^ m'a prăpădit hoţul şi tâlharul....

Comisarul. — De ce aï bătut femeea, ţigane...

Crăciun. — Daca'î rea cucoane... Ne­cinstita şi pocită, cu -copiî şi cu bărbat şi cu Ilie hamurez.... '

Safta. —Minte , cucoane... (Inchinân-du-se, făcend mătănii şi sărutând po­deala).—Aşa sa mi-ajute mie s fân ta 'n -viere dacă nu minte... A baut parale'le aseară, m'a lăsat dasculţă şi goala şi pa mine şi pa dahciî ş'Acuma ma face necinstita, nu Гдг maî ajuta sfintele Paşte să'l ajute...

Crăciun.—Ce-a 'cautát cü ' I l i e m câr­ciuma şi va pupaţi, nu v'a fost' păcat sâ va fie că e 'n ziua d'a Paşte...

Şafta.—Da necazul tëu,.. Crăciun.—Şi te pupaî cu el... Safta.—Ţot de necazul tëu... Crăciun.—Hapoî vezi că ţi-e hamurez. Safta.—Ba e varu meu da frate... Crăciun.—Da ca Neacşu şi Stan care

tot verî îţi sunt şi d'aia ta pupî cu eî.. S a f t a . - - H a i a 's veri d'al douilea şi

ca rude... Comisarul.—Tăcere !... E vorba că aï

bătut'o... Aï să facî aci la mine Pas­tele şi peste doue zile ne rëf'uim...

Safta, ridicând mâinile rugătoare şi plângând.— Haoleo, d-le comisăraş, nu 'ţî face păcat cu bietul bărbat, că'î ne­vinovat... Lasa'l sa facă Pastele cu noi, saracuţu de el... .

Comisarul.-—Păî nu te-a bătut?. . . Safta. — E bärbatu : meü... Crăciun. — Săraca Saftica... Comisarul. — Şi nu te-a umplut de

sânge... Safta. —- Sarut mâna nu..'. Mi-a curs

din nas... Crăciun. — Of! mâncateaşi... Comisarul.—Va să zică nu ţi-a făcut

nimic ?... Saftica, ducendu'şî degetul cel mare

şi plesnind din dinţî.—Nici atât... Comisarul. — Atuneï de ce aï ţipat? Safta. — Făceam chef de Paştî şi ia-

c'aşa... Comisarul. — Bine !... Ii dau drumul.

Dar dacă maî faceţî scandal, te închid şi pe tine şi pe el...

Crăciun şi. Safta. — Sarut mâna şi Christos Cocârlos !...

Comisarul, rîzînd. — Harla cocarla ! Să vë păziţi g u r a - Mit icuta .

CARTEA VIETEI Christos şi-a dat t rupul şi sângele pen­

tru mântuirea oamenilor ; dea bogaţii numai puţin din prisosul lor pentru mântuirea celor în nevoi...

Pastele e ziua învierii şi a bucuriei veşnice;'ca şi Christos, omul învie, dupe chinuri îndelungi şi obositoare, în a eea-stă zi de odihnă şi uitare de suferinţe.

PASTELE (Câte-va date istorice. —- Obiceiuri de

Paşte in Germania şi Corsica) Cuvêntul Paşte vine de la vorba o-

vreiască Passah (citeşte Paşah) şi în­semnează «Cruţare». Pastile sunt cea maî mare serbătoare a Israeliţilor ; la început era serbătoarea recoltelor, apoi maî târziu s'a ţinut în amintirea ieşirei din Egipt şi a scăpărei poporului de persecuţii', când D-ze ii (Jeho va) i a «cru­ţat» de multe rele.

In locul serbătorei ovrecştî Passah, Pastele a început să se ţine în amin­tirea înviereî luî Isus Christos. La o-vrei Pastele se ţinea de la 14 până la 21 a Nisamulut care era a 7-a lună a anului civil şi I-a. a anului bisericesc, la ovrei ( Marfie-Aprii ).

Germanii vechi numeau pastele Os­tora. Ostara era, după eî, zeiţa primă-vereî şi numele Ostara l'au dat acesteî serbători marî care se ţine primă-vara.

La începutul erei creştine a fost o mare dispută în ce zi să se ţie Pastile. Cearta s'a terminat abia pe la mijlocul veacului' al 2-lea la consiliu de la Ni-cea (32Ô) când s'a decis ca Pastile să se serbeze în Dumineca, care urmează îndată dupe luna primă a primă-vereî şi dacă această lună plină se ara tă du­mineca atuncî să se ţină Pastile în du­mineca următoare, adică nici odată îna­inte de 22 Martie şi nici după 2Г) April.

# In Oberlauvitz iSaxonia) şi maî .cu

seamă în oraşul Bautzen şi în comu­nele de prin împrejurimi, în ziua de Paştî, la ameazi, toţi locuitorii cu fe­meile lor se adună pe câte o colină s-aii un deal din apropiere, unde deja cu o zi maî înainte vênzëtoriï de fructe, de zaharicale, de covrigi şi berarii îşi con-struesc barăci mici.

Copiii îî pândesc deja de mai nainte la poalele dealului şi- la un semn dat eî se reped pe deal în sus strigând din rësputerï :

— Ouë! Ouë! Bărbaţii şi femeile aprovisionându-se

de maî nainte cu ouë şi covrigi încep să bombardeze repede pe copii. Aceştia le prind şi fie-care îşi dă silinţa să a-puce cât mai mult. După aceea fug până jos şi apoi iar se iftp'ed în vîrful dea lu lu i ' Jocul urmează până se obo­seşte" toată lumea. • Obiceiul' acesta e străvechii! şi da­tează âin timpul când germanii nu erau încii, convertiţi la religia creştină.

In, patria lut Napoleon cel Mare (Cor­sica) sunt şi acum nişte obiceiuri forte curioase, cari sunt departe de a se po­trivi CU caracterul sfânt aJ serbătorilor religioase şi mai cu seamă a Paştilor.

Deja din ajunul Paştilor, o mulţime de locuitori din oraşe sati comune în­cep să cutreere străzile tragend focuri de puşti, de pistoale satt revolvere.

Lor le rëspund tot cu împuşcături alţi oameni cari stau la ferestrele ca­selor.

Din férjeire se împuşcă numai cu cartuşe oarbe ast-fel că nu se întâm­plă nici o nenorocire. Acelaşi lucru se petrece şi în ziua de Paşte. Străzile se umplu de fum şi în mijlocul acestui zgomot puternic preoţii merg la bise­rică. S'aü făcut încercări ca să abată pe oameni de la acest obieeiü, dar a fost imposibil.

Locuitorii au declarat că maî bine nu merg la biserică de cât să nu îm­puşte în ziua învierii lui Isus Cristos.

І Ш S F A T -Sfătuim pe toată lumea, De la mic şi pîn'la mare, Ca în ziua cea de Paşte. La beut şi la mâncare , Sä fie cu cumpătare..... Că mâncarea peste fire, Ouë roşii mai cu seamă, Şi bëutul şi cu chefui. Tras vîrtos la cataramă, Drept la boală te dă 'n seamă.

O U Ë L E DE PAŞTI Obiceiuri ruseşti

Ruşii, în serbătorilo Paşteluî au o mul­ţime de obiceiuri plăcute şi graţioase.

Toată lumea ştie pe acela care, în clipa în care Crisros, după tradiţie, a-eşit din mormont, consistă în sărutări schimbate în biserică cu vorbele d e : Christos a înviat !...

Iacă un obieeiü pe care nu'l cunoşte până acum nimeni şi care e foarte drägalas.

înainte d'a se lumina de ziuă, la Paşti, fetele ies din casă, ducênd într'o mână un coş 'cu ouë vopsite cu fel de fel de culori, şi în cea-1'altä o luminare protejată, ca să nu se stingă de o hârtie galbenă.

Drăgălaşele copile umblă din casă în casă împărţind ouë pe la prieteni, şi. în 'vremea aceasta, îngrijesc ca lu­minarea să nu se stingă.

Dacă s a r stinge ar ii un semn de nenorocire pentru tot anu l ; de aceea la toată lumea îi e frică când bate vén-tul în noaptea Paşteluî.

E de sigur o superstiţie ; dar nu e mai proastă ca sarea şi piperul versată pe masă; să sperăm că anul esta n'o să bată vêntul şi că vêntul n'o să bată spre bucuria fetelor din Rusia.

Ori-şi-cum. obiceiul e curios şi foarte interesant.

Şi la noi se împart ouë roşii, dar dupe înviere şi 'n ziua mare.

In ziua de Paşti. Nea Tănase băr­bierul se întâlneşte cu Iţit- croitorul, cu care e bun prieten...

— Mëï, Iţic, îi zice nea Tănase, an-viat Christos, mëï...

— Taci, moi... — Zeii, aşa!... Nu 'ţi pare bine!.... — Să fie sănetos la el. zice iţic vé-

zêndu-sï de cale şi lăsând pe nea Tă­nase gură căscată în drum.

J O O U R L I ŞARADA

de d-şora Sofia lonescu {Piteşti)1

In tot-d'a-una sunt la Paşti ( ' a tunc i încep eii treaba. Şi-oţiti din zori p â n ă ' n nbptat Şi nu lucrez de geaba. In doue părţi eii më despart Şi 'ntêia se găseşte ..-In case unde ea, frumos Odăi împodobeşte. A doua-s bună de nimic Aci şi 'n lumea toată, C'aşa 'n lume am t'o&t sortit Oh ! bat'o focul,soartă.

Orî-ee persoană care ne va t r imite desle^a-rea exactă a acesteî şarade cel mul t până la 4% Aprilie v a concura p r in t r a g e r e la s o r ţ la un frumos roman de u n volum.

Deslegarea şaradei din «Universul Li­terar» No. 14 este :

Bucureşti: d-rele Maria Oubdiescn, Mafalda Tri-andafil, Diţa Nieulescu,Gisela Dragantiii; d-iiele Mă­ria St. Grigorescii, Elena Ioachim, d-nii Stelian P., Iuîius E. Dragatiii, A. Cramer, Ticu Constantine-scu, Mihail Orcscu, Eftimie N. Mussu, C. I. Man­dea, Al. C. Ioachim, Isac M. Grimberg, Tănase C Dumitrescu, Popescu N. Ion, Griyore I. Odobescu, Şenedict Froimescn, N. I. Mandea, Aiueiiu Mari-nescu, Theodorescu V. Enache, Gheorghe Lambru, Nicu Petrescu.

Baeăii: d-nu V. Florian. Buzëii: (l-na Frosa G. Petrescu; d-nu loan G.

Petrescu. Brăila: d-şoara Elisa Meyer; d»nií Elia? Lipiiier.

Petre Danielescu. Gara Basarabî: d-nele Eufrosina Claiş, Eleonóra

Hêrjëii. Câmpulung : d-nu C'ostică V, Popescu. Cepleniţa (com.) : d-nu ] . lonescu. Cámpina : d-nu Niculae I. Dimitriu. Câlăiaşl". d-nu M. Xoreauu.

. Constanţa ; d-na Angela Tţ'iandafil ; d-iui I. Stanescr.

Focşani : d-rele Flovica P. Petrescu, El. I . Mim-tenescu, Alexandrina Zăgănescu.

Galaţi : d-ra Eugenia I. ştefîtnescit, Anastasia G. Necnlaü; d-na Ecaterina P. Stoianoff ; d-niî Moise Schaeffer, Boris M. Schopoft, Stefan Gr. Costescii, Apostol Th. Kiga, Coiist. I. Peiioiu.

Olteniţa ; D-un Niculae H. V. Ion. Ploestï: d-nu Ion Theodorescu. Panciu: H. G. Ivanovicî. Roman: d-ra Sofia D. Stefanovicï. R.-Sărat: d-na Orteusia N. I. Rădulescu. T.-Mîigurele: d-nu Nicolae N. Presbeami. Vasiul d-nu Mvritz Cahana.

Premiul a fost câştigat prin tragere la sorţi île d. Elias Lipiner din Brîiila.

Universul Literar No 10. Luni, 18 (30) Aprile 1894.

Castelul Fermecat R O M A N D E P I E R R E S A L E S

IX

Milioanele d-luï Champagney

í>e grăbea într 'un chip copilăresc sä se atle mai curênd într 'un vagon pe drum spre capitală. Şi seara, când sosi în Paris, bucuria sa fu aşa de mare, in cât d 'abea îşi dete timp să se spele într 'un hotel : nu simţia nicï un pic de oboseală dupő aşa căletorie lungă ; voia să se afle cât mal curênd în v r e u n a din acele cafenele elegante, străluci­toare de lumini care ţine deschis toată noaptea.

A doua zi dormi până la amiazî, pe urmă, pe când se afla la masă cu un dejun ales dinainte, făcu o listă de tot ce trebuia să cumpere şi să comande şi hind-că în lunga strimtoare în care trăise fusese nevoit să înveţe a socoti, scria în dreptul fie cărui obiect şi pre­ţul ce credea că o să dea.

Şi înscria mereu, pe doue coloane, una pentru Emiliana, una pentru den­sul. Şi când ceru socoteala-dejunului, făcu în chip maşinal adunarea sumelor de pe listă ; socotea foarte rëu, ştia însuşi ; deci nu se miră găsind un to­tal absurd de mare.

— Trebue să më înşel, de siguiv Făcu din nou adunarea şi, iar o maî

făcu. Ce întémplare ! adunase foarte exact. Totalul era foarte ridicul : cele d'întciu zece miî de franci n 'aveaü să fie de ajuns.

I se aduse atunci socoteala dejunului, un mic dejun de 21 de franci între cari :> franci şi jum. numai pentru crevete.

Strâmbă din nas şi vëzu atunci că un milion nu era o sumă aşa grozavă cum îşi închipuise căci milionul lui nu putea să'i aducă de cât un venit de 40 de mii de franci.

— Şi de a'şi stà să më potrivesc mie însu-mi, îşi zise densul, aşi cheltui T>0 de mii de franci acum îndată.

Cu toate restricţiile astea, avu ne socotinţi să se potrivească sie însuşi. Cunoştea pe toţi care făceaţi lucru bun şi elegant din vremea când stătuse c â t e v a luni în Paris, acele luni de destrăbălare pe care mereu i le imputa tatăl sëu ; şapte mii de franci aruncaţi pe fereastră fără a socoti datoriile.

Tocmai datoriile astea supărau acum pe Arnold; expunându-1 la plictiseala primejdioasă de a plăti cu bani peşini spre a'şi face din nou credit.

N'avea încă acea siguranţă a tineri­lor lumeţi cari cum-peră lucruri de preţ mare fără să arate un gologan.

După opt zile, speriat de modestitatea pungi i sale, ceru notarului Malruc să'i complecteze acontul de 20 de mii de franci ; cu toate astea nu făcuse ne­bunii, nu 'ş i cumpërase de cât lucruri absolut trebuincioase : c â t e v a costume, şase duzini de cămăşi, o duzină de ghete, şase pălării, şase bastoane, cra­vatele şi boldurile neevitabile, doue cronometre, un inel cu armăriile sale, cărţi de vizită, hârtie cu coroana de viconte, bijuterii foarte rari... un mo­dest, un foarte modest echipament de om de lume.

— Pentru ca să fiü cuviincios îm­brăcat, a tâta tot.

Zicea asta cu mare sinceritate, nu

înţelegea ca cifrele facturelor să ajungă la înălţimi aşa neprevëzute.

Se ocupa asemenea în chip prea- gra­ţios, de comandele surorei sale, co­mande mult mai modeste de cât acele făcute pentru sine ; căci Emiliana voia să poarte doliul până la căsătorie.

Ceea ce dênsa doria mai cu seamă erau albituri fine : sërmana fată, de mai bine de zece ani nu avusese pe dênsa de cât pânză aproape grosolană.

Şi la aceste comande şi cumperături se .adăogati eheltuelile zilnice ale lui -Arnold, viaţa luxoasă pe care se 'n-cerca deja s'o ducă, t răsura de care se servea în toate zilele pentru că n 'a r fi fost cuviincios din parte ' i să se pre­zinte la legaţi unea Statelor-Unite în birje ordinară.

Prietenii vechi îl atrăgeau la supeuri fine, la petreceri alese şi costisitoare.

El era isbit acum mai mult ca ori­când ele enormitatea de avere trebui­toare unui om ca să ţină un rang la Paris. Un milion nu era niaiic, abia a-jungea să se pună cine-va pe calea vieţei.

Şi cu toată ardoarea sa de petreceri, se simţia slab, incapabil să arunce praf în ochii furnisorilor, ai cămătarilor, să joace acea comedie prin mijlocul căreia marii svânturaţi cheJtuesc un milion când n ' au în pungă nici o sută de mii de franci.

Densul avea să'şi mănânce milionul îndată. în chip prostesc ; despre asta era sigur. Şi pe urmă avea să întindă iar la mizerie, ca mai înainte.

Atunci gândul sëu se întoarse fireşte spre portul liniştit al căsătoriei; Ia ce folos să înceapă de pe acum cu petre­cerile ? îşi petrece oare c i n e v a mai puţin când e însurat ? După ce trece luna de miere, nu se 'ntorc bărbaţii la cercurile lor, la distracţiile lor de flăcăi ?

—•• Cu milionul meu neatins pot să më căsătoresc într 'un chip strălucit, da, foarte strălucit, pe când dacă aş aştepta...

Deci, odată deşteptată în el ideea că­sătoriei, figura rîzëtoare a micei per­soane cu care danţase iarna trecută, sora prietenului sëu Claudiu, fiica bo­gatului şi puternicului comerciant Cham­pagney îi trecu pe d'inainte. Şi densul îşi traduse părerea prin aceste cuvinte :

— Asta ar fi ceva... uimitor. Şi, chibzuindu-se mai bine, îşi zicea : — Sunt eu oare destul de copt pen-

[ tru căsătorie ? In vremea asta primi următorul bi

let care trecuse pe la Frochais : <Scumpul meu prieten, aşa mari

schimbări s'au produs în viaţa de când cu vizita mea la Frochais în cât n 'am avut vreme să'ţi scriu până acum şi n 'am vreme nici acum să'ţi scriu mult. Scusă-me şi, prezintând tatălui teü şi d-şoarei de Preuilly respectoasele mele omagii, mulţumeşte-le da ospitalitatea ce m i a u dat.

«Ah, aş avea să'ţi povestesc lucruri c iuda te ; primeşte o strângere de mână.

Claudiu Champagney.

«P. S. G-ăsitu-s'a stafia de Guildo ?» Această scrisoare păru lui Arnold o

indicaţie a Providenţei. — Trebue să më duc la Havre ; ar

fi trebuit să më fi dus deja la Havre ; şi eu aş avea să ' i spun ceva ciudăţenii.

Asta fu o nouă ocazie de cheltueli căci nu 'ş i cumpărase încă ceea ce tre­

bue omului în căletorie. De şi fu mo­dest în gusturi, tot n 'o scoase la capët cu mâi puţin de o mie de franci.

Dupe doue zile, sosi la Havre şi se prezintă la palatul pe care ' l ocupa al­de Champagney în foburgul Strasburg însă care, în acel moment, era pe ju-mëtate închis, de oa rece stăpânii îşi prelungiseră şederea în vila lor de la Ingouville.

— Aşa dai' la Ingouville o să găsesc pe d. Claudiu? întrebă Arnold.

— Nu, d-le, trebue să fie la port cu d. Champagney, pentru că acum den­sul lucrează cu tatăl sëu.

Cu toată uimirea ce produse lui Ar­nold această ştire, densul nu voi să s 'arate prea surprins. Aceasta era vă­dit schimbarea pe care i o anunţa Claudio.

— Dar d-ra e la Ingouville. — Da, da, se poate, dacă nu cum-va

s'o fi dus să facă niscai vizite. Arnold aruncă o privire asupra ha­

lei ce servia de vestibul acelei locuinţe, o sală enormă cu statui, cu tablouri, şi se retrase pătruns de respect pentru bogăţia d-Iui Clmmpagney.

— Iată ce va să zică a avea bani, zise densul.

Ajungênd la grădina publică, stătu la gândur i : să se ducă în port să gă­sească pe prietenul seu Claudiu ? să aştepte a se face seară spre a urca la Ingouville ? sau să aibă cutezanţa spre a se prezenta d-şoarei Champagney în lipsa tatălui şi fratelui e i?

— E cu neputinţă ca dênsa să nu më primească; mai întâia ea e stăpâna casei şi pe urmă Ia ţară vizitatorii se primesc ori când, or icum.

Luă o trăsură şi ordonă birjarului să' i ducă la Ingouville ; şi cu cât înainta printre acele proprietăţi frumoase, în­treţinute cu bogăţie, cu pajişti verzi şi groase ca covoarele, cu grilaj uri au­rite, cu coteţe pline de paseri din in­sule, respectul sëu pentru bani creştea.

— Oamenii aceştia sunt adeveraţii stăpâni ai lumei, murmură densul.

In momentul când trăsura sa se o-prea înaintea vilei de Champagney, se aretă o amazonă la cotitura drumului.

Era d-şoara Berta Champagney caro se întorcea superată de la preumblare ; superarea ei venea de acolo că fratele sëu nu voise s'o însoţească.

Insă la vederea lui Arnold de Preuilly faţa ei se însenină.

— Ce, d-ta, d- le? / Arnold se repezi să'i ofere mâna. Berta se lăsă în braţele lui. Nu lip­

sea de cât un lucru bucuriei sale, a-nume că n'o vedeau în acel moment de cât servitoarele.

O, de ar fi putut să arate tuturor bunelor sale prietene din Havre cu ce graţie îi servea de cavaler vicontele Arnold de Preuil ly ?...

•— Dar ce surpriză e asta, d-le ? Şi dintr 'o aruncătura de ochi dînsa

îl examina din cap în tălpi şi îl găsi de o eleganţă desevârşită.

De sigur nu era în tot oraşul Havre un singur tênër capabil de atâta şic.

— A trebuit să më duc la Paris, d-şoară, pentru afaceri, şi n ' am voit să më întorc la GuUdo fără a veni să vë prezint complimentele mele.

— Sau mai curênd să vezi ce mai face fratele meu, zise dênsa linguşin-du-se, însăste vestesc că trebue să' i aş­tepţi.

— Ce. Claudiu nu e aci ?

— Claudiu ? Haha ! fratele meü a devenit un om ciudat, d-le ; am să' ţ i spui is toria; e ceva să mori de rîs.

Int ră în proprietate ; Arnold se pre­făcu a sta la îndoială.

— Domnul tatăl d-tale o să më ierte oare de indiscreţia mea?

Berta fáeu ün gest uşor. — Slavă Domnuiui eu sunt stăpână

aci; vizita d-tale îmi face т а г э plă cere şi te reţiu până diseară. Fratele meu va fi încântat să te aibă la prînz, afară dacă nu c u m v a mania lui comer­cială nu Го fi schimbat şi în privinţa asta.

«Căci, Ţştiî d-ta, prietenul d-tale ѳ absolut ridicul; şi-a pus în cap că e şi ciênsul comerciant şi' că trebue să dea ajutor tatei care s'a obosit prea mult în vremea din urmă. Ah, ce mai de greşeli o fi făcend prin biurouri bietul meu frate.

Şi Berta sbucni în t r 'un rîs dispre­ţuitor.

Arnold rîdea cu dânsa şi zicea: ' — Nu, cu adevërat, nu 'mi pot închi pui pe Claudiu fâcênd tspeculaţii cu bumbacul.

— Uite, să vezi, ' asta l 'a apucat aşa d'odată, a doua zi ; dupâ ce s'a întors de la Guildo. Nu cum-va i-ai inspirat d-ta aşa ceva ?

— Áh, eä nu ! — Dar să nu mai vorbim de enor­

mitatea asta care o să dureze până va veni gust fratelui meu să plece din nou pe Yachtul seu. Să vorbim de d-ta, d-le, de fericita întâmplare care te-a adus la Havre.

— Nu e întâmplare, d-şoară, ci do­rinţa mea ferbinte de a vë revedea.

. Dênsa roşi uşor ; ştia că merita acest omagiu, şi era cu desëvërsire convinsă Că ceea ce vicontele de Preuil ly iubia la dênsa era ea însăşi, ochii ei albaş­tri, talia ei mlădioasă, spiritul ei, far-meculz îmbe tu lu i ei, şi nici de cum mi lioanele ei.

II conduse în micul .sëu salon, bogat şi artistic mobilat şi cum era foarte se­ducătoare în rochia'i de călerie, cu gâ­tul gol, provocator, cu obrajii roşii de călerie şi de surpriză, uită să se ducă a'şi schimba costumul şi ascultă încân­tată povestirea lui Arnold despre un­chiul lui, despre moştenirea — relativ mare—care ceruse venirea lui la Paris , despre schimbarea situaţiei aceluia pe care se deprinsese a'l considera ca pe bărbatul ei.

Şi numele de contesă îi rësuna la u-reche. Deci dênsa nu făcu nici o îm potrivire când Arnold îi apucă mâna şi depuse pe degetele'! delicate un să­rut fugar.

— O, d-le esclamă dênsa, şi eşi în­cet din salon, cu ochii plecaţi cu sfi ala, însă cu buzele'i roşii zîmbitoare. Pe prag se prefăcu a ameninţa pe Ar­nold cu degetul apoi fugi uşurică.

Şi după ce se închise în camera sa, fu conrinsă de o turbare care tinu un sfert de ceas; în vremea asta murmură:

— Cum s'a făcut as ta? Aşa repede!... Nu şi-a putut ţinea secretul, şi nici eü... Căci më iubeşte, asta e limpede ca ziua, şi më iubeşte numai pentru mine iar nu pentru banii mei... căci acum fiind bogat s'a gândit la mine îndată.

Turburarea ' i trecu; chiemă pe came­rista sa şi ' i ordonă s'o îmbrace cât se poate mai frumos.

A se citi urmarea în '(Universul Lite­rar» care va apare Duminica viitőre.

Toate boalele secrete LA BĂRBAŢI Ş i FEMEf

— vindecate iu càte-va жііе — Un medicament declarat de toţi mar i i medici

din lume ca cel mat bun in vindecarea a o r i c e tel de boale secrete la bărba ţ i şi temei, şi care nu produce creaţi i , nu strică pofta de mânca re

•şi nu a re nici un gus t rCü, este Extractul de Copaivină şi Pariglină al d-rulul Tho ru , din Lon­dra, aprobat de consiliile sani tare super ioare din România şi I tal ia , şi preparat în marele stabil iment chimic al D-ruhi l Bertelli din Milan.

Acest ext ract vindecă în 36 ore scnlamente noaî şi iu cii te-va zile cele mal vechi şi mal rele boale la bărbaţ i şi temei, p recum : Bleno­ragie, fl norii o albe. boalele uretrale şi uretrinc, restriihţjcrile u vetrei, durerile de spate şi de•ri­nichi, iritaliilé iiretrei, ale beşiceî, ale uterului, catarul beşiceî, boală de peaträ, erupţiunile scorbutice, oprirea şi nestăpdnirea urinei, etc.

în t r ebu in ţa rea este lesnicioasă şi se poate ţ ine în cel mal mare secret .

Expedierea se face cu cea mal mare discre-ţiune. — Un vas cu ins t ruc ţ iune în româneşte costa <i Iei 50 b a n i .

Depozit pent ru toată România la Drogher ia Centrală a domnulu i Mihai l Stoenescu, farma­cist. S t rada Academiei Xo. 2, Bucureş t i Mal se vinde la farmacia „Ochiul lui Dumnezeii'', Victor T h ü r i n g e r , Calea Victoriei Xo. 154, Bu­cureşti şi la toate farmaciile din ţară .

mm Toate borcanele ce tiu vor avea pe din afară pecetea adminis t ra ţ ie i z i a ru lu i «Univer­sul* şi pe d i n ă u n t r u o ins t ruc ţ iune în româ­neşte tot cu peceta z ia ru lu i «Universul?, .se vor refuza ca falsificate.

S£ Toate boalele — de ficat, stomac şi inima — se vindecă în t rebuin ţându-se Hapurile vegetale indiane precum şi Amar Indian ale D-ruluï W. SIMON", preparate în marele stabil iment chimie al D-rului Bertelli , din Milan. Aprobate do con­siliile sani tare superioare din România si I tal ia.

Afară că vindecă gă lb inarea , a tacuri le de ve­nin , colica epatieă, tumori le la ficat, inflama-ţ iunea splinei , iucuiarea de t rânj l , disenteria, gast r i te le catarale , indigest iuni le şi nepofta de mâncare , durer i le de stomac, durer i le de Lap, boalele u té r ine , încetarea periodului , period pu ţ in şi întârziat , periodul cu dure re , panglică, slăbirea vedere! provenind din al teraţ ia sânge­lui şi ficatului, nevrosele, palpitaţie de inimă si idropisia, Hapurile vegetale indiane şi Amarul indian sunt şi cel maî bun curăţitor al sângelui Stricat, în u r m a boalelor ficatului saű ale efec­telor de microbi şi miasme palust re (băltoase).

P i lu ie le i nd i ane costă lei 2 .80 ş i A m a r u l I n d i a n lei 3 .

Depozit pen t ru toată România la d rogher ia centra la Mihail Stoenescu, farmacist, s t rada Academiei Xo. 2, Bucureşt i . Mai se vend şi la farmacia «Ochiul lux Dumnezeu» , Victor Thü ­r inge r , Calea Victoriei No. 154, precum şi la toate farmaciile din ţa ră .

Cutia adevăratelor Hapur i indiane si flaconul cu Amar indian vor avea o instrucţie în l imba română şi vor pur t a peceta adminis t ra ţ ie i zia­ru lu i «Universul», Toate aceste medicamente care n u vor avea ins t ruc ţ iunea cu peceta zia, r u l u l «Universul», se vor considera ca falsifi­cate, pr in u r m a r e n u se poate g a r a n t a efec­tul lor.

Impotenţa Bărbatului şi Ste­rilitatea fешееі copFítfprecum ţ i s!?* biciunea de memorie, s lăbiciunea d 'a vedea şi d 'a avzi , poluţ iunî sau perder l nopturne , flori albe la femei, boalele toate cari provin din prea mul t abuz al plăcerilor, se vindecă de sigur în­t rebuin ţându-se GLOBULELE RECONSTITUANTE ale dr. Taylor , aprobate de consiliile sani tare superioare din România şi I tal ia , preparate în marele s tabi l iment chimic al D-rulul Bertelli . din Milan, considerate cu drept cuvent de dr . Duplais de la Academia franceză ca cel mal reconst i tuant cunoscut până acum.

Un flacon cu instrucţ ie costă lei 8.50-Depozitul pen t ru toată Român ia e la Dro­

ghe r i a Centrală a d-lul Mihail Stoenescu, far­macist, S t rada Academiei Xo. 2, Bucureşt i . Maî se vinde la farmacia «Ochiul lu t Dumnezeu» . Victor T h ü r i n g e r , Calea Victoriei No. 154, Bu­cureşt i şi la toate farmaciile diu ţară .

Adeveratele flacoane cu globule Taylor , voi­ri înfăşurate sub cămaşă cu o inst rucţ ie în ro­mâneşte , s tampi la tă cu peceta adni inis t ra ţ i imei z ia ru lu i «Universul».

„AII KM « A Societate de ajutor reciprQC în cas debolă şi morte

I N V I T A R E Onor. membr i sun t respectos r u g a ţ i a asista

la a V lU-a a d u n a r e genera lă ordinară care va avea loc Duminecă 24 Aprilie (6 Mal; 1*!M, la ora 3 d. a., în sala Lazăr , Calea Văcăresc! Ne. 74. R u g ă m pe Onor. Membri a asista în numör cât se poate de mare si precis.

170-2—(3) ' COMITETUL.

MARE DEPOZIT de

P Ă L Ă R I I — Pentru Bărbaţi şi Copii —

de la le i 1.70 până la le i 5 .50 bncata La administraţia ziarului «Universul»,

Strada Brezoianu No. 11, a sosit un transport de pălării, fason ultima modă, cari se vend cu următoarele pre ţur i : Pălării moi pentru v a r ă . . Lei 1.70 Pălării moi ultima modă. . » 3.— Pălării tari ultima modă. . » 4.80 Pălării tari ultima modă. . » 5.50 Pălării roşii, verzi şi albas­

tre, pentru copii , . . . » 2.50 Pălări i marinar pentru copii » 3 .—

Pălăriile sunt de culoare neagră, ma­ron gri, beige şi tabac.

Nici cu 40 la sută mai scump nn se pot găsi asemenea pălării în toată ţara.

Vindem eftin ca să aducem serviciu publicului nostru cititor.

Universul Literar No. 16. — 8 — LunY. 18 Apr l ie 1894.

CASA DS SCHIMB

Nacbmias & Finkels Ko. 8 în nonl palat Dacia-Románia, stiada Lip­

scani, în faţa palatului băncel Naţionale Cumperä şi vinde tot felul de efecte

publice, bonurî, acţiuni, scontează cu-póne şi face orï-се schimb de monezî.

Hare deposit de ceasoarnice

15.50

M MAI POMENIT DE EFTIN >

L B Ceasornic de b u z u n a r , de'nicriel(remontoir) 5.00 Frumoase ceasoarnice de masă, cu deş­

teptător 4.90 Ceasornice de masă cu deşteptător, de

lemn sculptat , înă l ţ ime 35 cent imetr i . Aceste ceasornice sun t o adevera tă podoabă pen t ru u n salon. Nicî cu 40 leï n u se pot campera în România a-semenea ceasornice. Noî le vindem n u m a î cu

Ceasornice de masă cu deşteptător, for­m ă pă t ra tă de a lumin ium şi metal ga lben aşa zise «Mercur», de o fru­muse ţe şi e legan ţă r a r ă . L e v indem cu pre ţu l fabrieeî 14.—

Ceasornice de masă cu deşteptător, de metal , aşa zise «Student». Foar te fru­moase şi solide 10.50

Ceasornice remontoir de nichel . . . . 9.— Ceasornice remontoir cu 2 capace frumos

g r a v a t e de meta l soleil au r i t e cu au r cel maî fin, pen t ru bărbaţ i , carî nu se poate deosebi de u n ceasornic de au r veri tabi l 15.50

Acelaşt ceasornic cu un capac, pent ru dame 17.— Ceasoonic de a rg in t cu 2 capace fru­

mos g r a v a t e şi aur i te cu au r cel maî fin, pen t ru dame. fJicî o deosebire cu u n ceasornic care se v inde eu 150 leï.— Buca ta n u m a î 21 .—

Ceasornic de metal oxidat cu u n capac (remontoir-encre), pen t ru bărba ţ î . . . 14.50

Acelaşi ceasornic pen t ru d a m ă . . . , 16.50 Ceasornic remontoir de metal oxidat zu­

grăv i t cu florî (noutate) , pen t ru bărba ţ î . 16.50 Ceasornic remontoir de a r g i n t cu 2 ca­

pace frumos g rava te , pen t ru b ă r b a ţ î . . 19.50 Acelaşî ceasornic cu un capac pen t ru

d a m e leï 19 şi cu doue capace . . . Ceasornic de precis iuue remontoir (obser.

Watch ) , superior ancrei , de nichel oxi­da t şi de metal a lb ex t ra , pen t ru bărba ţ î 22.50

F r u m o a s e ceasoarnice de metal oxida t (Calendar-enere) indicând orele, minu­tele, secundele, zilele, lunile, cât avem ale luneî şi fasele lunare , buca ta numa î 32 —

Ceasornic remontoir de a u r 14 carate cu u n capac frumos g r ava t , pen t ru dame . 34.50 Frumoase l an ţu r i de oţel pen t ru ceasoarnice.

70 banî . Aceleaşi l an ţu r i au r i t e sau a rg in ta t e 90 banî . Al te l an ţu r i maî fine cu leï 1.20, 1.50 si 2

leï bucata . De vênzare la adminis t ra ţ ia z ia ru lu i «Univer-

ul> s t r . Brezoianu No. 11, Bucureş t î .

20.

MATTONIS GIESHUBLER

Cea maî curata APA JflIMiKAbV şi care serveşte de sute ţie anî pen­tru Ъоаіеіе organelor respirator? şi de digest iune ale guturaiului, sto­macului şi ЪЦісеі udului.

Escelent pentru copiî şi reconva lescent şi pentru femeile in pozi ţiune.

Cea maî bună Muiură diatetică şi răcoritoare.

Eeinric Matloni, Karlsbad şi Ѵіева

G O L D - C R E A M

GERMANDRÉE . Dacă doamnele vreau ca pielea să le devie fragedă şi frumoasă, sä întrebu­inţeze acest gold-cream. Gold Cream Ger-mandrée maî previne şi distruge încre­ţiturile pieleî şi are un miros din cele maî plăcute. Un borcan mare leï 2.50.

De vênzare la administraţia ziarului •Universul», Strada Brezoianu No. 1 1 , Bucurescî. c â t e v a cartuşe cu dinamită. 4 inşî nu aveau domiciliu şi locuiau pe la prieteni.

99 m 66 Societate Română de asigurare şi de reasigurare

Capital social versat Leï DN MILION Capital social versat Sediul Societăteî :

BUCURESCÎ, — Strada Sniâidan No. 15, — BUCURESCÎ

Avem onoare a anunţa că am început operaţiunile de A s i g u r a r e în c o n t r a a c c i d e n t e l o r co rpo ra l e ramură care se bucură de deosebitele simpatii ale publicului din Franţa, Anglia. Germania, Austro-Ungaria, etc.

Primim asigurări asupra: Caşuri de moarte causată printr'un ac­cident, precum şi asupra Inval iditate! totale sau parţiale, şi asupra Inval iditate! trecătoare.

CAndiţiiiiAÎ l i b e r a l e P r e m i i foarte eftiue Exemplu : Un advocat, bancher, funcţionar, profesor, asigură :

L L e i 2 0 , 0 0 0 p e n t r - u . c a s d e m o a r t e „ 2 0 . 0 0 0 p e n t r - u . c a s d . e 3 . n . v e , l i d . i t a / t e „ I O p e z l p e n t r u c a s <ä.e i n - v a l i d . i t a t e t r e c ă t o a r e .

Pentru toate acestea sunt a se plăti Leï 42 anüal (deosebit de taxa de timbru). La asigurărî contractate pe 7 anî, ultimul an este gratuit.

-( Prospecte se trimit dupe cerere gratis şi franco. DIRECŢIUNEA.

STAŢIUNEA CLIMATICA „SOLCA" mm B U C O V I l S T j Ä b ma

Deja de mul t cunoscută publ icului român, s i tuată la o poziţ iune na tura lă admira­bilă, încongiura tă de pădur i do brad şi molid, cu aer foarte ozonil'er şi lipsit de coli», cu douö stabil imente de hydrothérapie , înzestrate cu cele inaî noul şi bune apara te hydro şi e lectrotberapeutice, cu isvoare minerale na tu ra le de tot felul, precum băî de slatină na tu ra l ă din isvoare din Solea, băî din ext rac t de frunze de brad, molid, etc., bili de săpun, malt , etc. , cu o altă secţ iune de eleetrotherapie, mnsagiu şi cură de inhalaţ iut ie .

«Cure pneumat ice după modeluri le din Gle ichenberg şi Reichenhal l» . Cure cu zer de oae (jîntiţă), lapte dulce şi ke iy r . — La sta ţ iunea climatică Solea,

se află locuinţe frumoase, confortabile şi el'tine, o bucătăr ie excelentă şi camere complect a r ang ia t e . — Pre ţur i l e foarte moderate .

Şjaf Sezonul începe la 15 Main şi dnreaz.t până la 15 Septembre "фв In t impul sezonului se află la Solea o muzică foarte bună . tea t ru , r eun iun i , etc.

Douî mediei, farmacie şi u n biuroti teie.srrafo poştal, se află la. dispoziţia vizitatorilor. Din România calea cea maî apropiată este prin Bnrdnjenî, Iţcanî, Hadikfalva, Rădăuţi. Iufbrmaţiunî precum şi prospecte se daü de

Preşedintele comisiuneî de cură . 1660.—(161 ЛЭг ЗЕЭІ. P O R A . ^ .

ШЖ I M P O R T A K T 1 Ш Pentru sërbatorï, nunţi ş i d-n! co­

mercianţi detail Dulce ţur i toate fructele cu vanil ie foarte ef-

t ine , şerbetur i proaspete în fie care zi, kilo 1.60 Licherur î Ananas « 2.80

« Benedectin . . . , . « 2.80 « Chiuraso. . . , . . . « 2.80 « Şartreze « 2.80 « P ipe rment « 2.80

Alaş Cumel veri tabil « 2.40 Liche r Napoleon « 2.—

« Cacaua a la vanil ie. . . . « 3.50 Komur i Englezeşt i « 1.50

« J ama ica « 2.40 « Vanilie şi Ananas . . . . « 3.20 » St. Georges « 4.— » St. Helenes « 5.50

Rach iu r i b ine prepara te şi cu bune gus tu r i pe Mengiu Casi de la 1 fr. l i tru în sus.

Veritabilă mastică de Hio 3 francî l i t ru. P ră j i t u r i proaspete în fle-care zi 10 b. bucata. L icherur î la bui i le ma i b u n e ca cele s t răine. Ambalag ie frumoase, toate sorturi le şi foarte

eftine.

ШЛНН DEPOZIT de spirt rafinat 100 centigrade cel maî fin

Alcohol de v in . . . . . . ' . L i t ru 2.— Spir t de maşină « 1.80 Spir t de lus t ru « 1.80 Spirt rafinat pen t ru d-ni comencianţi , se face

reducer i de preţ . Bomboane, şampanie şi toate articole de

n u n t ă foarte eftine. Cozonaci şi Cuglefuri lucra te fin în vanil ie

pen t ru Paş te . Siropuri , vişine, smeură , lămâe, 2 fr. kilo.

Cofetăria, T. D. Creţulescu. — L a înge r —

1590.—(10) Str . Carol Г No. 47.

I m e d i c e i оххххгтэ-хго*

Z . O T T O Am onoare a anunţa onoi. publie şi în

ipecial onor. mea clientelă că m'am mutat Calea Victo jrieî No- 111 (podnl Mogo-ţoae l ) , unde dau eonsvltaţlt medicale pentru tri-ee fel de boale de la 8—10 ore dimineaţa de la 3 — i ore după prânz şi de la ö—8 ore seara.—Tot odată îmi permit a atrage atenţia suferinzilor că, cunoscând de aproape toate medicamentele rëposatulul Doctor Drasch, precum şi metoda sa de tratament, pătimaşii car! doresc a fi trataţi dupe metoda demnu­lui D-r Drasch, vor fi trataţi ast-fel.

Bôlele secrete la bărbaţi şi femei sunt tra­tate cu succes s igur dupe metoda mea.

Tuberculos» (Oftici, atac), la începutul el, dacă nu va fl prea avansată, garantez com­plectă vindecare; o mulţime de acte de mul ţumirl stau la dispoziţia bolnavilor.

86

Ton ( L , a c h e r d â ) La administraţia ziarului «Universub, se află

spre vênzare ton sau lacherdä, în cutie, pre parat cu unt-de-lemn de Nizza.— Cutia de 260 grame leï 1.15.

U N T E N A R în etate de 22 de ani neînsurat, ocupa­ţia mecanic, doreşte a gast un proprie tar de maşini ele treerat cu o gnrnitură sau doue, în modul acesta, proprietarul cu maşinile iar têniirul cu conducerea reparaţiei şi cheltuelî, iar câştigul se împarte după înţelegere iară leafă.

Sau tot acest tenăr caută pe un oare­care domn care posedă capital de 6,000 leï, şi voeşte a întreprinde o afacere cu un câştig de 4,000 leï la 6000 pe fie care an.

Acest tînër dispune ca cauţiune o proprietate de la 2—3000 francî.

Doritorii se vor adresa la administra­ţia ziarului «Universul» prin scrisori.

1666 (3)

5£ Somiere elastice cele mai solide, pentru paturi, se fa­brică în atelierul de ţesoturî de

ilrmă a lai

LÜIGI CĂPRARI —Calea Gr ivitei, 110—

Somiera solidă şi elegantă, născo cită de Lnigi Căprari, A fost premi­ată eu premiul I la concursul din Tîrgul Moşilor.

In fabrica aceasta, se confecţionează grătare , d ê r m o a n e speciale pen­tru alegerea nisipului, petrişului, ne­ghinei şi altele. 681

Mare depozit de cravate L a adminis t ra ţ ia z iarul «Universub , se află

un mare deposit de cravate de fail, satin şi foular, cu pre ţu l de la 0.Ï0 banî buca ta până la 2.40.

S A L V A D E N T

REMKDIU SIGUR pentru înlăturarea durerii r le măsele şi de dinţi stricaţi, precum şi a ЬовХѵ or de eingiT, enră şi gât, vindecând chiar nesu­feritul miros de gură şi guturaiul : (troahnă, rtl-luşalâ, gâ/ci/e, anghina, abubă, orha/ţi, fişturi, •oi/eaţă, gingii/e mâncate, umflături ín fălci, <ăjid, piatra şi putrigaiut dinţilor găunoşi).

SALVAPKNTUij se maî poate întrebuinţa cu чр.сня si în contia sonrtrerilor de urechi şi de nas

înlocuind nesuferitul „lodoform" îu toate ranele ii rănirile, ca pansament.

Hentru salvarea dentarei, vindecarea hoaţelor ici arătate şi dezinfectarea higienică a gurei, s'a făsit mimai acest remedia sigur numit SALV-. ">ENT.aprobat de consiliu sanitar superior civil ţi militar, precum şi de înaltele autorităţi ştiinţifice, n urma experimentărilor bine apreciate prin spitale, '.aboratorii universitare şi Cabinete ale dentiştilor, »recum şi prin numeroasa clientelă a maî multor nedicî cu repntaţinne distiusă, asigurând prin cer-ificate, buletine, scrisori de felicitări şi mulţumiri anlte pentru preţioasa descoperire aSALVADEN-rULUI, inventat de d-nu 8 Poplnl, vechiul far-nacist şef al spitalelor civile din capitală, care a sbutit să prepare acest medicament sub .formă de pulvere antiseptică, analgesică, calmantă, topică, •«Roliitivă, desconcestionând membraua mucoasă şi lesiufectând energic gura, fără nicî un pericol de >trăvire ; ine-hiţindu-se chiar şi de un copil, de 6re-ie la unele din boalele arătate SALVADENTUL >e suflă în cât. Gustul şi mirosul medicamentului mut destul de plăcute.

„SALVADENTUL" se găseşte la toate farmaci-le (Depozite la droguer iile din Bucureşti pre-•nm şi la Administraţia ziarului „Universul"), ti la inventator. Cutia 1 Lefii.

LABARRAQUE aprobat de Academia de Medicină din Paris, este resumatul, coriden-saţia tutulor principiilor active ale chinei. « Câte-va grame de quinium produc acelaşi efect ca mal multe kilo de chinina. • (uobiqubt,

Prstctor al Şcolel de Farmacie dia Parit.) € După ce am căutat mult timp

un tonic puternic, i'am găsit in quiniumul D-tale, pe care'l consider ca reparatorul fără seamăn ai conttituţiilor gleite. » <d- сававжт.)

« Vinul de Quinium Labar-raque este complinirea cea mai fölositóre a chininei in tratarea frigurilor. Efectele sale sunt mai cu deosebire notabile tn frigurile vechi de acceseşi'n eahexia palustră.

(Bou ;н АИD A T Profeur la Academie.)

Fair. L. FRERt. IS. Rua Jaook, faria. IN ТІП РЛНМЛПІМ

Mare asortiment de parfumurt de renumitei fabrici HIRAUD din Grasse lângă

Nizza (Franţa) ţara florilor. Jokey-club, Fîn proaspăt, Opoponax, Ylang-Y.

ana;, Trandafir, Gelsomin, Mosc, Patşuli şi Mare ehal, lei 2.Я0 sticla. — Muttu^t de Alpî, Iris alb, Lila- alb, Viorele de Italia, Heliotrop alb şi Aus­tral bouquet, lei 4 sticla.—Brise Vanda, Peau de Spania şi Bouquetul Haremului, lei 4.25 sticla.— Viorele de Nizza, Bouquetul florilor din Grasse şi Ess-Bonqnet frances, lei 4.50 sticla —Trandafir de Provence şi Bouquet Imperial de Roussie, lei 5,50 «ticla— Esenţă Ixia Lys du Japon, lei 6 sticla.

щщр- De vênzare la Administraţia ziarului Uni­versul, strada Brezoianu No. 11 Buonrescl.

CAPEA Rio Calitatea n Salvador. . „ Martinică . 9 Ceylan . .•

Moca.

. . Kilogr. Lei 3.30

. . . „ 8 . 6 0 • - . I. 3.80 • » 4.30 • • , я 4.80

Cafea regală (cicoria) pachet de 200 gr. „ 0.35 ZACHAB bucăţele . . . . . , я 1.16

De vênzare la administraţia ziarului „Univer-ui", Strada Brezoianu No. 11, Bucurescî.

116.500 CEASOARNICE ! A. Wasmutli&Cm>

CU INELE CONTRA BĂTĂTURILOR HT* s'aii vcniliit in timp de 9 luni în Komftuia "фд

Dovadă că aceste inele const i tuesc astft-zî CEL MAI SIGUR REMEDIU în contra bătăturilor, depăr tându- le , fie ele cât de în rădăc ina te , în t imp de 3 până la 4 zile.

Costul Ceasornicului Ln. 1.25. — De vênza re la toate farmaciile şi droguer i i le din ţară. Depoul ovueral pen t ru toată România la VICTOR THÜRINGER, farmacist, Bucurescî,

Calen Victoriei 154, de u n d e se t r imete cont ra L n . 1.60 franco în orî-ce localitatea ţerei.

» B m r a ' T y p . ; atJNIVEESüLo, L. CázzavUlan,.Strada Brezoianu No, 11.—Bucureşti Tipărit cu maşina König şi Bauer din Würzburg, uuica în ţară Girant: G. Minculescu.