Fise de Lucru Semestrul i

CAPITOLUL I: PROCESELE COGNITIVE SENZORIALE

Proces cognitiv senzorial = proces de prelucrare mentală a informaţiilor pe care le recepţionăm prin intermediul simţurilor noastre.

A. Senzaţiile

Ce sunt senzaţiile?

Dicţionar:

Stimul = factor (imagine, sunet etc.) ce acţionează asupra organelor de simţ.

Analizator senzorial = ansamblu structural-funcţional format din organul de simţ cu celulele receptoare, căile nervoase de conducere a influxului nervos şi creier; analizatorul senzorial asigură producerea senzaţiilor

Caracteristici ale senzaţiilor

1) Calitatea –

2) Intensitatea –

3) Durata –

Perioada de latenţă =

Efectul de postacţiune =

4) Tonalitatea afectivă –

5) Valoarea informaţională –

6) Caracterul conştient –

Mecanismele de producere a senzaţiilor

Analizatorul –

1. Receptor-

2. Calea de conducere-

Sylvia Burcaş, Psihologie, 2012-2013

1

3. Veriga centrală-

4. Conexiunea inversă-

Legile senzaţiilor

1. Legea intensităţii

Pragul minim absolut:

Pragul maxim absolut:

Pragul diferenţial:

Între pragul minim absolut şi sensibilitate există o relaţie invers proporţională: cu cât pragul minim este mai mic (cu cât stimulii pe care îi putem recepţiona au o intenstitate mai mică), cu atât sensibilitatea noastră este mai mare!

2. Legea adaptării

3. Legea contrastului senzorial


2

4. Legea compensaţiei

5. Legea semnificaţiei

Tipuri de senzaţii

senzaţii caracteristici stimul organ de simţ /

receptoriVizuale

Auditive

Olfactive

Gustative

Cutanate : tactile şi termice


3

Organice (foamea, setea)

De durere

Proprioceptive (postura capului, corpului, membrelor)

Kinestezice (mişcare)

Aplicaţie: SIMŢURI ARTIFICIALE


4

B. Percepţiile

Ce sunt percepţiile?

Diferenţele dintre senzaţii şi percepţii

senzaţii percepţii

Caracteristici ale percepţiilor

1) sunt imagini primare –

2) sunt obiectuale –

3) sunt bogate în conţinut –

4) se realizează întotdeauna aici şi acum –

5) durata percepţiei –

6) intensitatea percepţiei –

7) rol major în –


5

Etapele procesului perceptiv

I. DETECŢIA –

II. DISCRIMINAREA –

III. IDENTIFICAREA –

IV. INTERPRETAREA –

Legile percepţiei

1. Legea integralităţii :

2. Legea selectivităţii:

3. Legea constanţei perceptive:

Constanţa mărimii:

Constanţa formei:

Constanţa culorii:

4. Legea semnificaţiei:

5. Legea proiectivităţii:

Tipuri de percepţii: vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate, kinestezice etc.

Observaţia şi spiritul de observaţie

Observaţia –

Spiritul de observaţie –


6

Iluziile perceptive

Iluziile perceptive sunt percepţii deformate ale obiectelor. Ele apar datorită: efectului de contrast încălcării principiilor logicii, matematicii, fizicii elementelor de fond

Tipuri de iluzii perceptive: optico-geometrice, de mişcare (kinestezice), obiecte imposibile.

C. Reprezentările


7

Ce sunt reprezentările?

Caracteristici ale reprezentărilor

1) reflectă doar însuşirile ..................................................... ale obiectelor şi fenomenelor.

2) sunt imagini panoramice ale obiectelor .................................................................................

3) sunt figurative.........................................................................................................................

4) reflectă doar obiectul, nu şi ............................................................ în care acesta a fost perceput odată.

Cum se formează reprezentările?

La început percepem obiectele şi fenomenele; prin urmare, ........................................... reprezintă sursele informaţionale ale reprezentărilor.

Cu ajutorul ........................................., selectăm însuşirile esenţiale ale obiectelor şi construim schema mentală a acestora (reprezentarea); în acest moment asociem şi câte un cuvânt fiecărei reprezentări, prin urmare ............................ joacă un rol important în formarea reprezentărilor.

Reprezentarea odată formată este stocată în ................................... ................................... joacă un rol important şi în accesarea reprezentărilor. Atunci când

rostim cuvântul barcă de exemplu, ne activăm reprezentarea mentală a obiectului.

Sub aspectul conţinutului, reprezentările se aseamănă mai mult cu percepţiile (reflectă însuşiri concrete ale obiectelor într-o manieră unitară), dar sub aspectul procesului de producere acestea se aseamănă mai mult cu gândirea.

Tipuri de reprezentări

I. În funcţie de analizatorul dominant

Reprezentări Caracteristici şi exemple

II. În funcţie de gradul de generalitate


8


III. În funcţie de operaţiile implicate (operaţia de reporducere sau de anticipare)


La ce servesc reprezentările?

...

...

...

...

CAPITOLUL AL II-LEA: PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE


9

GÂNDIREA

Ce este gândirea?

Care este diferenţa dintre gândire şi inteligenţă?

Gândirea = Inteligenţa =

Rolul gândirii

... ... ... ... ...

Procesul GÂNDIRII

Procesarea ascendentă Procesarea descendentă

Conţinutul gândirii

A) Concepte şi noţiuni

Conceptele/noţiunile =

Conceptele pot avea diferite grade de generalitate: pot fi mai mult sau mai puţin generalede exemplu:........................................................................

şi de abstractizare: pot fi mai mult sau mai puţin abstractede exemplu:........................................................................


10

În funcţie de gradul de generalitate, conceptele pot fi reprezentate sub forma unei piramide, ca în exemplul următor. Conceptele de la baza piramidei sunt mai ...........................spre deosebire de conceptele apropiate de vârful piramidei care sunt mai......................

Conceptele sunt de două tipuri:

1) empirice =

Exemplu: conceptul de animal periculos.

2) ştiinţifice =

Exemplu: conceptele de senzaţie, percepţie, reprezentare

B) Prototipuri

Prototipurile sunt .......................................

Exemplu: prototipul categoriei fruct → mărul

Găsiţi şi voi 3 exemple!

1)2)3)

Operaţiile gândirii

1. Analiza şi sinteza

Analiza =

Sinteza =

2. Comparaţia =

3. Abstractizarea şi generalizarea


fiinţă

11

Abstractizarea =

Generalizarea =

4. Inducţia şi deducţia

Inducţia =

Deducţia =

Înţelegerea şi rezolvarea de probleme

Înţelegerea =

Rezolvarea de probleme =

Etapele procesului rezolutiv:

1) Identificarea problemei2) Reprezentarea mentală a problemei3) Găsirea de soluţii4) Verificarea / testarea soluţiilor

Strategii de rezolvare a problemelor

1) strategia încercare-eroare :

2) strategia insight -ului :

3) strategia algoritmică :

4) strategia euristică :

Factori de influenţează (pozitiv sau negativ) rezolvarea de probleme

Factori obiectivi Factori subiectivi


12

MEMORIA

Ce este memoria?

Caracteristicile memoriei

Proces conştient

Proces raţional

Proces necesar

Etapele şi formele memoriei

Etapa 1: MEMORAREA memorare involuntară

memorare voluntară

memorare mecanică

memorare logică

Etapa 2: STOCAREAstocare de lungă durată stocare de scurtă durată

Etapa3: REACTUALIZAREArecunoaşterea reproducerea

Factorii ce influenţează (pozitiv sau negativ) memoria


13

Factori Exemple1. tipul materialului de memorat

2. organizarea materialului de memorat

3. volumul materialului

4. gradul de familiaritate a materialului

5. timpul de prezentare a materialului

6. gradul de implicare a persoanei în memorare

7. scopul memorării

8. factori subiectivi

Legile memoriei

Este memorat mai bine şi mai uşor:

1) materialul pe care subiectul îl structurează singur, cu care persoana operează activexemplu:

2) acel material care constituie scopul activităţii persoaneiexemplu:

3) materialul cel mai apropiat de experienţa persoaneiexemplu:

4) materialul ce corespunde intereselor persoaneiexemplu:

5) materialele agreabile decât cel dezagreabile, iar cele dezagreabile decât cel indiferenteexemplu:

Calităţile memoriei şi diferenţele interpersonale:


14

1) volumul memoriei –

2) rapiditatea memorării –

3) durabilitatea stocării –

4) mobilitatea memoriei –

5) fidelitatea reactualizării –

Uitarea

Ce este uitarea?

Care sunt motivele pentru care uităm?

a) Reprimarea

b) Interferenţa

c) Amnezia

d) Indici de recuperare insuficienţi

e) Distorsiunea

Aplicaţie: FALSELE AMINTIRI

IMAGINAŢIA


15

Ce este imaginaţia?

Procedeele imaginaţiei

Procedeu imaginativ =

Aglutinarea

Amplificarea

Diminuarea

Multiplicarea

Omisiunea

Schematizarea

Analogia

Empatia

Formele imaginaţiei


16

Forme involuntare Visul din timpul nopţii

Reveria

Forme voluntare Imaginaţia reproductivă

Imaginaţia creatoare

Visul de perspectivă

CAPITOLUL III: PROCESELE PSIHICE REGLATORII


17

A. STIMULAREA ȘI ENERGIZAREA COMPORTAMENTULUI

Există o categorie de mecanisme psihice care au un rol deosebit de important în activarea și orientarea comportamentelor, precum și în susținerea lor energetică. Din această categorie fac parte motivația și afectivitatea (procesele afective).

1. MOTIVAȚIA

Sarcina 1: Citiţi cu atenţie următoarele întrebări şi completaţi răspunsurile voastre în cea de-a doua coloană a tabelului!

Întrebări Răspunsuri Forme ale motivaţiei1. De ce mănânc, beau apă şi dorm?

2. De ce îmi fac prieteni?

3. De ce ascult muzică?

4. De ce practic un sport?

5. Care sunt ideile în care cred cel mai mult?

6. Ce îmi doresc să realizez în viaţă?

7. Care este concepţia mea despre lume sau despre viaţă?

Sarcina 2: Pe baza exemplelor discutate la exerciţiul anterior formulaţi o definiţie a MOTIVAŢIEI!

Motivaţia este :

Sarcina 3: Analizaţi în grup Pirmida Trebuinţelor (Abraham Maslow) din Manual şi găsiţi exemple de comportamente prin care ne satisfacem fiecare tip de trebuinţă!


18

Exe

mplu: Pentru a ne satisface trebuinţa de apartenenţă ne împrietenim cu alţi oameni!

Sarcina 4: Discutaţi în grup şi daţi exemple de următoarele tipuri de motivaţii:

Motivaţie pozitivă Motivaţie negativă

Motivaţie intrinsecă Motivaţie extrinsecă


,

.

.

19

Motivaţie cognitivă Motivaţie afectivă

MOTIVAȚIE ȘI PERFORMANȚĂ

Performanţa =

I. Relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi performanţă depinde de complexitatea activităţii (sarcinii) pe care persoana o are de îndeplinit.

Exercițiu: analizați garficele de mai jos și stabiliți relația dintre motivație și performanță

a) în sarcinile simple (repetitive, rutiniere)


20

b) în sarcinile complexe (creative, bogate în conţinut şi cu multe alternative de rezolvare)

II. Relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi performanţă depinde şi de dificultatea activităţii (sarcinii) pe care persoana o are de îndeplinit.

Cu cât între intensitatea motivaţiei şi gradul de dificultate a sarcinii există o mai mare corespondenţă (adecvare), cu atât performanţa va fi mai ridicată. În această situaţie vorbim de OPTIMUMUL MOTIVAŢIONAL.

OPTIMUM MOITVAŢIONAL-

Vorbim de optimum motivaţional când dificultatea sarcinii este percepută corect, iar intensitatea motivaţiei este adecvată în funcţie de aceasta. Exemplu:

Când dificultatea sarcinii este percepută incorect, ne confruntăm cu două situaţii tipice:

a) subaprecierea dificultăţii sarcinii

b) supraaprecierea dificultăţii sarcinii

În aceste situaţii, pentru a obţine un optimum motivaţional este necesară o echilibrare între intensitatea motivaţiei şi dificultatea sarcinii. Optimumul motivaţional se obţine prin două modalităţi:

- obişnuirea de a percepe cât mai corect dificultatea sarcinii- manipularea intensităţii motivaţiei în sensul creşterii sau scăderii ei prin manipularea emoţiilor

legate de sarcina care trebuie realizată.

NIVELUL DE ASPIRAŢIE –


21

ATENŢIE! Nivelul de aspraţie trebuie raportat la posibilităţile şi aptitudinile persoanei şi trebuie să fie cu puţin peste posibilităţile de moment. Discrepanţa prea mare dintre capacităţi şi aspraţii este periculoasă.

GĂSIŢI UN EXEMPLU!

2. AFECTIVITATEA

Oamenii nu se raportează indiferent la ceea ce îi înconjoară, la situaţiile şi evenimentele prin care trec, la semenii lor. În funcţie de satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor, dorinţelor, intereselor sale, persoana resimte o serie de trăiri pozitive sau negative, numite trăiri emoţionale. Oamenii au anumite trăiri afective în funcție de valoarea pe care o au celelalte persoane, lucruri, situații etc. şi în funcție de gradul și durata satisfacerii unor trebuințe.

Exerciţiu:

- ce simţim atunci când vedem un copil flămând, privindu-i pe alţi copii cum mănâncă un hamburger?

...................................................................

- ce simţim atunci când îi reîntâlnim pe prietenii noştri din copilărie?

..................................................................

- ce simţim atunci când am pierdut metroul, fiind în întârziere?

.....................................................................

CUM PUTEM DEFINI AFECTIVITATEA?

CLASIFICAREA TRĂIRILOR AFECTIVE


22

Criterii: intensitatea, durata, complexitatea, gradul de conștientizare.

A. PROCESELE AFECTIVE PRIMARE: caracter elementar, intense, de scurtă durată, puțin elaborate cultural, care tind să scape controlului conștient.

1) Tonul afectiv al proceselor cognitive:

2) Trăirile afective de provenineță organică:

3) Afectele:

B. PROCESELE AFECTIVE COMPLEXE: caracter complex, intense, beneficiind de un grad mai mare de cunoștientizare, mai puternic influențate cultural.

1) Emoțiile curente:

2) Emoțiile superioare:

3) Dispozițiile afective:

C. PROCESELE AFECTIVE SUPERIOARE: caracter complex, intense, constând într-o raportare valorică stabilă, la nivel de personalitate, depășind stările emoționale trecătoare.

1) Sentimentele:

2) Pasiunile:

EXERCIȚIU! Identificați procesele afective ilustrate în exemplele de mai jos!

A) cu toții admiram frumusețea picturilor ei; ne încânta glasul ei suav, melodios atunci când recita o poezie; stătea și contempla măreția munților, uitând de tot ce se întâmpla în jur; îl priveau cu admirație și emoție pe cel care a reușit să îl salveze pe băiețel.

..........................................


23

B) o groază de nedescris ne-a cuprins atunci când am zărit haita de lupi îndeptându-se spre căprioară; auzind că a murit, l-a cuprins un plâns zgomotos, ce părea să nu se mai oprească; râdea în hohote, fără să respire, ajungând să se sufoce.

..............................................

C) era cuprins de o patimă pentru jocurile de noroc pe care nu o mai putea opri nimeni; dragostea pentru artă l-a împins la multe sacrificii, dar nimic nu l-a abătut din drumul lui.

.............................................

D) eram prost dipus de când m-am trezit; avea o stare de tristețe, de melancolie, care se citea în fiecare gest pe care îl făcea; buna dispoziție i se citea încă din priviri și acest lucru ne-a ajutat enorm în tot ce am făcut în acea zi.

..................................................

E) a fost foarte bucuroasă când a primit cadourile de ziua ei; când a observat ce alimente consumau membrii tribului a fost complet dezgustat; ne era frică de acest examen pentru că am auzit că este foarte dificil; față de o persoană atât ne nemiloasă nu puteam simți decât dispreț.

..............................................

F) dragostea față de propriul copil însemna mai mult decât orice; invidia care îl măcina de atâția ani l-a transformat într-un om posac, pe care îl evita toată lumea; față de bunul nostru prieten simțeam o recunoștință profundă și o admirație fără margini pentru tot ce a făcut pentru noi.

........................................................

G) suntem iritați de durerea de cap care ne-a cuprins; imediat după masă am început să ne simțim mai bine dispuși; răceala ne-a provocat o stare de mohoreală, de tristețe, de deznădejde.

....................................................

H) suntem bucuroși că am reușit să rezolvăm în sfârșit problema de matematică; ne întristăm când ne aducem aminte de cățelul înfrigurat din fața blocului; devenim furioși când auzim ce nedreptate i s-a făcut prietenului nostru.

.........................................................

PROPRIETĂȚIE TRĂRILOR AFECTIVE

I. Dispun de capacitatea de a se exterioriza, proprietate numită expresivitate emoţională. Exteriorizarea se realizează prin intermediul unor semne care poartă denumirea de expresii emoţionale.

Expresiile emoţionale sunt:- mimica şi pantomimica (râs, plâns, zâmbet, încruntare)- modificări de natură vegetativă (modificarea ritmului respiraţiei, vasoconstricţia, vasodilataţia,

modificarea compoziţiei chimice a sângelui)- modificarea vocii (a intensităţii, ritmului vorbirii, timbrul vocii)

Expresiile emoţionale se corelează cu stările emoţionale, dând naştere conduitei emoţional-expresive.


24

EXERCIȚIU! Dați un exemplu de conduite emoţional-expresive ale tristeţii:

ROLUL EXPRESIILOR EMOŢIONALE:

1) de comunicare:

2) de influenţare a conduitei celorlalţi:

3) de auto-reglare, în vederea adaptării la situaţiile cu care ne confruntăm:

4) de contagiune:

5) de accentuare sau de diminuare a trăirii afective

În viaţa socială unele expresii şi conduite emoţionale se convenţionalizează, unele sunt încurajate, întărite, altele inhibate, respinse.

Exemplu:

Unele expresii emoţionale se standardizează, adică se generalizează şi se asociază cu o serie de gesturi şi comportamente, dţnd naştere unui adevărat limbaj afectiv.

Exemplu:

II. Au proprietatea de a se converti unele în altele, adică de a se transforma din pozitive în negative şi invers. De exemplu un sentiment puternic de dragoste se poate converti în ură.

Dacă această conversiune nu depăşeşte o anumită frecvenţă, dacă e profund motivată şi păstrează nealterat echilibrul personalităţii, vorbim de o mobilitate a trăirilor afective. În caz contrar avem de-a face cu labilitate emoţională, care este un semn de natură patologică.

III. Au capacitatea de a se păstra chiar în absenţa stimulului care le-a declanşat, în funcţie de semnificaţia ataşată acestuia. De exemplu, sentimentul de dragoste faţă de o persoană persistă chiar şi după dispariţia acesteia.

ROLUL PROCESELOR AFECTIVE


25

Rolul proceselor afective poate fi atât unul pozitiv, cât şi unul negativ.

a) Astfel, ele dezorganizează conduita atunci când sunt foarte intense sau când persoana se confruntă cu situaţii noi, neobişnuite, pentru care nu şi-a elaborat încă modalităţi adecvate de răspuns. De exemplu, stările de groază, furie, depresie, ură, prin intensitatea lor crescută, paralizează, îl fac pe individ să fie agresiv sau neputincios, aceste stări emoţionale devenind o piedică în calea realizării eficiente a activităţii.

b) Dacă trăirile afective au o intensitate moderată, dacă apar în situaţii pentru care persoana şi-a elaborat deja modalităţi adecvate de răspuns, atunci ele organizează conduita, o fac să fie adaptativă.

În ceea ce priveşte rolul pozitiv al trăirilor afective, putem observa că acestea:

- pun organismul în acord cu situaţia, deci contribuie la adaptarea şi reglarea conduitei umane (chiar şi situaţiile stresante, dacă au o intensitate moderată îl ajută pe individ să se adapteze la solicitările mediului).

- îndeplinesc un rol major în susţinerea energetică a activităţii, adică furnizează energia necesară îndeplinirii activităţilor.

- direcţionează conduita umană spre creaţie, performanţă, autorealizare.- afectvitatea, prin una din formele ei specializate – simpatia – are un mare rol în apariţia şi

menţinerea relaţiilor sociale.


26

Documents

Fise de Lucru Semestrul i