SÂNGELE

Sânge: lichid indispensabil vieţii, format din : -plasmă

-elemente figurate: eritrocite (hematii), leucocite, plăcuţe sanguine (trombocite);

Separarea celor două componente →recoltarea sângelui pe substanţe anticoagulante (oxalat de Na+, citrat de Na+ ,Na-EDTA, heparină)

FUNCŢIILE SÂNGELUI

1. transport2. termoreglare3. reglarea umorală a organismului4. menţinerea constantă a pH-ului organismului

5. apărare antiinfecţioasă

HEMATOCRITUL

-fracţiunea procentuală din volumul sangvin reprezentată exclusiv din eritrocite.

valori normale: -bărbaţi 44-46%-femei 41-43%

variaţii fiziologice: creşteri:-la trecerea din clino în ortostatism -capilare splenice -nou-născut

scăderi: -capilare (din muşchii scheletici)variaţii patologice: creşteri: -policitemie

-şocscăderi: -anemie

VOLUMUL SANGUIN

Măsurarea volumului sangvin se face în condiţii bazale: repaus fizic şi psihic, confort termic, repaus alimentar total timp de 12 ore

Măsurare: -metode directe (experimental)-metode indirecte (pricipiul diluţiei Fick)

separat pt: -volum plasmatic: coloranţi, substanţe radioactive (RISA)-volum globular: substanţe radioactive

valori normale: -bărbaţi: 1/13 din greutatea corpului7,4%5 litri

-femei 1/14,5 din greutatea corpului6,8%4,5-4,8 litri-raportat la suprafaţa corpului (adult -1,7m2 ): 3000-3100ml/m2

-raportat la greutatea corporală: 67-77 ml/kg corp

variaţii fiziologice:creşteri:-sex-bărbaţi> femei; -altitudine

-vârstă- nou-născuţi; -ingerări masive de lichid-expunere la căldură; -graviditate-persoane antrenate;

scăderi:-deshidratare-trecerea din clinostatism în ortostatism-obezitate

variaţii patologice:creşteri:-poliglobulia boală

-poliglobulii secundarescăderi: -hemoragii

-anemie-suprasolicitare: -şocuri traumatice, infecţioase , electrice

Volumul sanguin : -stagnant :-circulant

REGLAREA VOLUMULUI SANGUIN1. NERVOS

Creşterea volumui sanguin stimulează :-voloreceptorii (AS) hipotalamus ADH eliminarea apei(renal) (-)simpatic diametrul arteriolelor periferice presiunea în capilare =>acumularea apei în interstiţii (ore)-baroreceptorii sinocarotidieni şi cardiaortici răspuns reflex

Scăderea volumui sanguin vasoconstricţie renală filtrarea glomerulară =>retenţia lichidelor-simpatic secreţia de renină angiotensină aldosteron2. UMORAL: -ADH

-aldosteron-factorul natriuretic atrial-proteine plasmatice

REACŢIA SÂNGELUI

-caracterul acid sau bazic al unei soluţii este dat de concentraţia în ionii de H+liberipH=logaritmul în baza zecimală, cu semn schimbat, al concentraţiei ionilor de H+

pH sânge arterial= 7,40pH sânge arterial= 7,35pH intraeritrocitar= 7,28-7,29pH intracelular= 6,9-7,3limite extreme (compatibile cu viaţa): pH sanguine =7,0-7,8

Sisteme tampon: amestec de substanţe (acid şi sare)→ fixează sau eliberează H+ la adăugarea de acizi sau baze, eliberare sau fixare O2 pentru menţinerea pH;

variaţii fiziologice: -vârstă; -fazele zilei;-fazele digestiei; -efort fizic;-ascensiune bruscă altitudine; -hiperventilaţia voluntară;

H2CO3 1 NaH2PO4 1 proteină acidăplamă = ; = ; NaHCO3 20 Na2HPO4 5 proteinat de bază

KH2PO4 HHbO2 HHb eritrocite ; ; K2HPO4 KHbO2 KHb

sau migrarea ionilor de Cl

AC=anhidrază carbonică

PLASMA SANGUINĂObţinere: după recoltare sânge pe un anticoagulant;

Substanţe organice azotate proteice

Proteine plasmatice: -valori normale: -normoproteinemie: 7-8 g%

-creşteri peste 8 g%: -hiperproteinemie;

-scăderi sub 6 g%: -hipoproteinemie;

Rolul proteinelor plasmatice:

1. realizarea presiunii coloide a sângelui →menţinere volum sanguin;

2. conferă vâscozitate sângelui;

3. nutritiv;

4. transport (metale, ioni, medicamente, hormoni);

5. apărare (anticorpi);

6. coagulare, fibrinoliză;

COMPOZIŢIA PLASMEI SANGUINE

-90% apă

-10% reziduu uscat:

-substanţe organice – azotate -proteice(8 g%) fibrinogen(0,3g%)

(9g%) (8g%) albumine(4,5g%)

Globuline(3,0g%)

-neproteice(25-30mg% exprim în N2)

-uree

-acid uric

-creatină

-creatinină

-indican

-aminoacizi

-amoniac

-polipetide

-neazotate -glucoză(0,1g%)

(1g%) -lipide(0,6-0,8g%)

-acid lactic(10-20 mg%)

-acid citric

-acid oxalic

-alcool etilic(3-4mg%)

-substanţe anorganice – cationi Na+(143 mEq/l)

(1g%) K+ (5 mEq/l)

Ca++ (5 mEq/l)

Mg++ (1-2 mEq/l)

– anioni Cl-(103-108 mEq/l)

HCO3-(24-27 mEq/l)

HPO42-(2 mEq/l)

SO42-(1 mEq/l)

A. METODA DE SEPARARE A PROTEINELOR PLASMATICE

-fizice densitatea plamei

refractometrică

absorbţia UV

-chimice reacţia biuretului

B. METODA DE FRACŢIONARE A PROTEINELOR PLASMATICE

1. ultracentrifugare

2. precipitare cu săruri neutre (NH4)2SO4

3. precipitare la rece su etanol - metoda Cohn

4. electroforeză

5. imunelectroforeza

FRACŢIUNI PROTEICE

I. ALBUMINE- 55-60% -nutritiv

-transport

-Pco

II. GLOBULINE

α1 globuline – 3-5% - lipoproteine

- gligoproteine

- mucoproteine

- proteine transportoare - vitamina B12

- hormoni tiroidieni

α2 globuline - 6-9% - α2macroglobulina – antiprotează

- ceruloplasmina – transport Cu++

- feroxidază

- antioxidant

-proteină de fază acută

- haptoglobina Hb

-fixează Hb liberă

-proteină de fază acută

β-globuline-10-14% -tranferina (Fe3+) –transportor de Fe

-β2-globulina

γ-globuline = anticorpi-16-20%

Substanţe organice azotate neproteice: (25-35 mg%) – uree, acid uric, creatină, creatinină, indican, aminoacizi, amoniac, polipeptide;

Sursa: substanţe de catabolism proteic:(uree, acid uric, creatină)

-substanţe absorbite în tubul digestiv:(aminoacizi)

-substanţe secretate în plasmă: (h. polipeptidici)

Substanţe neazotate:

-glucide: glicemia 0,9-1 g‰

-lipide (trigliceride, fosfolipide,colesterol, acizi graşi liberi): lipidemia 0,6-0,8g%

ERITROCITELE

Rol -transportul O2

Valori normale-bărbaţi: 5-5.5 mil/μl

-femei: 4.5-5 mil/μl

Variaţii fiziologice: -sex; -efort fizic

-vârstă; -alimentaţie

-altitudine

Variaţii patologice -creşteri -poliglobulie (policitemie)-peste 6mil/mm3

-primare

-secundare

Scăderi -anemie sub 4 mil/mm3(funcţional:regenerativă,aregenerativă; raportul Hb/nr.erotrocite: normocromă; hipercromă, hipocromă);

HEMOGLOBINA

Hb - valori normale -bărbaţi 16 g%

-femei 14 g%

- creşteri -nou-născut

-policitemii

- scăderi -săptămâna 1 (min: săpt 6-12-a) luna 5-a

-anemii

Proprietăţile reitrocitelor:

1. Transport de gaze respiratorii: O2, CO2 fixate pe Hb;

2. Permeabilitatea selectivă: -H2O, uree, ammoniac, glucoză;

-anioni: Cl-, HCO3-

-cationi: H+, K+

3. Elasticitate: proprietatea de a se deforma la trecerea prin capilare;

4. Rezistenţa la hemoliză:

a. intravasculară (cu creşterea Hb în plasmă)

b. extravasculară (cu creşterea bilirubinei)

REZISTENŢA GLOBULARĂ

minimă -la începutul hemolizei - 0,42-0,46g % NaCl

maximă -la hemoliză completă -0,35-0,30 g% NaCl

5. Stabilitatea de suspensie

VITEZA DE SEDIMENTARE A ERITROCITELOR (VSE, VSH)

Valori normale: -bărbaţi 6-8 mm/h

-femei 10-14 mm/h

Creşteri: -infectii acute; -infectii cronice

-disproteinemii (nefroze); -anemii

Scăderi: -policitemii; -icter mechanic

-acidoze; -şoc anafilactic

-reacţii alergice; -siclemie

-anemie pernicioasă

GRUPELE SANGUINE

Landsteiner, 1901 - cauza accidentelor de transfuzie: aglutinarea şi liza hematiilor transfuzate, datorită prezenţei in sânge a unor factori naturali care creează un sistem imunologic

Pe membrana eritrocitelor s-au evidenţiat lipopolizaharide cu proprietăţi antigenice; (antigen = orice substanţă care injectată la altă specie declaşează sinteza de anticorpi)

antigen =aglutinogen: A, B, O[H] (antigenitate redusă)

După prezenţa antigenelor pe membrana eritrocitară există 4 grupe sangvine:

grupa 0-nu prezintă aglutinogene;

grupa A-aglutinogen A;

grupa B-aglutinogen B;

grupa AB-aglutinogen A şi B

Natural, în plasmă există anticorpi naturali=aglutinine, orientaţi împotriva aceluiaşi tip de antigen; la acelaşi om nu poate exista aglutinogenul şi aglutinina de acelaşi tip.

tipuri de aglutinine:

anti A = α anti B = β

Aglutinogene:

1. structura chimică: lipopolizaharide

2. sintetizate din luna a 3-a de viaţă intrauterină

3. prezente în toate ţesuturile organismului cu excepţia cristalinului şi a corpului vitros:

concentratii scăzute - în SN, ţesutul osos compact, cartilagii, păr, cornee

concentratii crescute - în secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală), lapte ,

lichidul amniotic şi lichidul spermatic

4. persoanele care au în secreţiile digestive aglutinogene A, B - persoane secretorii, iar cele

care nu au - persoane nesecretorii(predispuse la ulcer gastric şi duodenal)

Aglutinine:

imunoglobuline IgG, IgM

se sintetizează între L3-6 extrauterin

titru maxim la 10 ani

Sinteza de anticorpi în lipsa antigenului corespunzător:

1. secreţie naturală prin mecanism genetic

2. imunizarea copilului în primele luni de viaţă poate determina sinteza de

aglutinine α si β:

contactul copilului cu agenţi microbieni

trecerea copilului prin diferite infecţii

contactul cu ţesuturi animale/vegetale ce au aglutinogene A şi B

absorbţia proteinelor digerate incomplet

contact cu picături de salivă ale părinţilor

la copiii vaccinaţi după naştere în sânge creşte titrul aglutininelor α

pentru că bulionul peptonat (mediu de cultură) pe care sunt crescuţi

microbii din care se prepară vaccinurile conţin antigen A

Grupele sangvine se transmit genetic şi rămân neschimbate toată viaţa.

Factorul Rh

antigen, pe membrana eritrocitară, = antigenul/factorul Rh descoperit în 1940- Landsteiner si Wiener- au injectat la iepurieritrocite de la maimuţa Macacus Rhesus, şi animalul a produs anticorpi faţă de eritrocite 85% din populaţia globului are Rh+ 15% din populaţia globului are Rh- spre deosebire de sistemul ABO, în sist Rh nu există anticorpi naturali

Izoimunizarea cu factorul Rh:

artificială: eroare de transfuzie: la persoane Rh- transfuzie cu sânge Rh+ sinteza anticorpi

antiRh care ating un titru ridicat la 3-4 luni după transfuzie.

a) naturală: mama Rh- si făt Rh+1. la prima sarcină (placenta nu lasă hematiile să treacă); la naştere are

loc ruperea vilozităţilor coriale cu trecerea hematiilor Rh+fetale în sângele matern sinteză de anticorpi antiRh

2. la a doua sarcină, făt tot Rh+: anticorpii de la mamă trec prin placentă la făt şi are loc hemoliza; dacă acest copil supravieţuieşte ,se produce o anemie = eritroblastoză fetală (icter hemolitic; anasarcă feto-placentară = edem generalizat)

Izoimunizarea mamei cu factorul Rh se face şi în cazul intreruperii de sarcină după luna a IIIa.

Pentru a preveni accidentele de izoimunizare, la mama Rh-, în primele 36-72 ore i se administrează i.v. anticorpi anti Rh ce determină dispariţia eritrocitelor de copil pătrunse în circulaţia maternă

La copiii cu anemii avansate, icter- exanguinotranfuzii

HEMATOPOEZA

formarea tuturor elementelor figurate ale sângelui;

teoria: -trialistă (fiecare elemente figurate din o celulă suşă distictă)

-unicistă (sursa elementelor figurate aceeeaşi celulă suşă)

Celulă suşă pluripotentă -insensibilă la factori umorali;

Celulă suşă angajată - sensibilă la factori umorali

ERITROPOEZA-producţia exclusivă de eritrocite;

1. faza mezodermală (mezoblastică):-ziua 14-18 intrauterin;

-din mezodermul extraembrionar al sacului vitelin se dezvoltă primele vase sanguine, ce secretă prima plasmă;

-în lichidul secretat apar celule desprinse din peretele vascular, celule care dau naştere la eritocite;

-celulă mobilă-hemocitoblast; celulă inclavată în peretele vascular-hemohistioblast (fixă).

hemocitoblast megalocite;

!!! patologic-eritropoeza megaloblastică;

2. perioada hepato-splenică:-L3-L7 intrauterin;

-producţia de globule roşii în ficat şi splină;

-eritropoeză eritroblastică eritrocite;

3. eritropoeza medulară:-L7 intrauterin adult;

-măduvă osoasă eritroformatoare: -nou-născut copil(5 ani);

-adult DOAR oase axiale (stern, coloana vertebrală, coaste, extremităţi proximale ale centurilor osoase ale membrelor);

-20-25% din măduva activă;

a. etapa de diviziune: celula suşă pluripotentă →celule suşe eritropeotică eritropoetina proeritroblast→eritroblast bazofil I→eritroblast bazofil II→eritroblast policromatofil→eritroblast acidofil→reticulocite;

1 proeritroblast→16 eritroblaşti oxifili; diviziunea celulară până la eritroblast oxifil are loc în măduva osoasă;

b. etapa de maturare: -reducera dimensiunilor celulare;-sinteza de Hb;-involuţia nucleului;

c. procesul de lansare în circulaţie -citodiabază;-reticulocite 24-48 h eritrocite;

-reticulocite- în sânge circulant: 5-15‰;

-!!!criza reticulocitară la 3-4 zile;

FACTORII CARE CONDIŢIONEAZĂ ERITROPOEZA

1. factori plastici substanţe care intră în alcătuirea eritrocitului;-proteine -în lipsa aportului proteic →anemie;

-fier -necesar zilnic asigurat de alimentaţia mixtă;

-carenţe la sugarii alimentaţi exclusiv cu lapte;

2. factori catalitici: -microelemente: Cu, Co-vitamine: B6, B12, C, PP

-hormoni: testosteron, h.tiroidian, ACTH, STH

FACTORII CARE REGLEAZĂ ERITROPOEZA

1. hipoxia/hiperoxia

2. produşii de hemoliză (?)

3. mecanism umoral- !!!eritropoetina

4.mecanism nervos

LEUCOCITE

valori normale: 5000-8000/μl

creşteri fiziologice -nou-născut; -ultimele luni de sarcină

-menstruaţie; -efort fizic

-emoţii; -la 3-4 ore după alimentaţie

creşteri patologice -leucocitoze adaptative -reversibile

-reacţii leucemoide >30.000/mm3

-leucemii ≈100.000/mm3

-creşteri neadaptative

-celule imature în sângele periferic

scăderi patologice -leucopenii

GRANULOCITE

Neutrofile scăderi: -copil: 2-3 săpt 4-5 ani

60-65% creşteri: -neutrofilie – infecţii

neutrofile →nesegmentate

→segmentate (după nr lobi nucleari)- formula Arneth

Eozinofile scăderi: -eozinopenie –administare ACTH, glicocorticoizi

1-3% creşteri: -eozinofilie –în boli alergice, parazitare

Bazofile creşteri: -variolă, varicelă, mixedem, mieloleucoză cronică

0,15-0,5%

degranularea bazofilelor – în prezenţa complex Antigen-Anticorp (IgE!)

→(membrana bazofile receptor pt Ig E)

=>reacţii de hipersensibilitate imediată (reacţii alergice, anafilactice)

=>degranulare bazofile + mastocite →vasodilataţie

→atingere???? eozinofile

=>leucotriene (lipidopeptide←acid arahidonic)

(responsabile reacţii alergice şi anafilactice)

Mastocite: -celule în jurul vaselor; bine repezentate în organele bogate în ţesut

conjunctiv;

-degranularea lor→histamină, heparină;

PROPRIETĂŢILE GRANULOCITELOR

1. marginaţia leucocitară: -dispunerea granulocitelor la periferia torentului circulator

(adezivitatea celulelor la endoteliul vaselor de calibru redus);

2. mobilitatea: -târâre pe un suport solid; în direcaţia deplasării

→pseudopod (protopod); uropod;

-deplasare dirijată (tactism: chemotactism, galvanotactism,

tigmotactism);

3. diapedeza: -granulocite →între două celule endoteliale;

-limfocite →prin citoplasma celule endoteliale;

4. fagocitoza: -înglobarea substanţe proprii organismului;

-mai rapid particule rugoase electropozitive;

-pregătirea pentru fagocitoză –opsonizare;

MONONUCLEARE

Monocite creşteri: -infecţii virale, tuberculoză, endocardită bacteriană

4-8% subacută,bruceloză, colită ulceroasă, malarie,

tripanosomiază, intoxicaţii, infecţii cornice

scăderi: admimistrare glicocortocoizi

citoplasmă bazofilă, numeroşi lizozomi, nucleu reniform;

circulaţie→ţesut→macrofage

IMUNITATEA

Funcţia de apărare

Capacitatea organismului de a recunoaşte, neutraliza sau elimina factorii străini organismului;

După efectele asupra organismului:

A. imunitate favorabilă (protectiv)

natural (înnăscută)

câstigată

pasivă

nulă

B. imunitate nefavorabilă (nu protejează oragnismul)

autoimunizare

respingerea grefelor

anafilaxia

După amploarea reacţiei imunologice:

A. locală (nespecifică) inflamaţia

B. generală

a. nespecifică: febră, leucocitoză, intensificarea fagocitozei ,substanţe umorale

nespecifice (lizozim, complement interferon);

interferonii:(α, β, γ) -proteine cu activitate: -antitumorală

-antivirusală

-intensifică fagocitoza

-măresc citotoxicitatea

limfocitelor

b. specifică: LIMFOCITE

Limfocite scăderi: -administrare ACTH, glicocorticoizi

25-35% creşteri: -limfocitoză – boli infecţioase cornice (TBC, sifilis, tuse

convulsivă)

-după transplant

LIMFOCITE – 25-35%

creşteri – fiziologice nou născut de la 2-4 săpt 50%-4 ani

-distribuţie – în toate ‚ţesuturile organismului(nu în SN)

-patologice- infecţii cronice: TBC, sifilis, tuse convulsivă, după transplante;

scăderi – administrare de ACTH, glicocorticoizi;

formare: ţesuturi limfoide periferice; ganglioni limfatici, splina, plăcile Payer;

durata de viaţă: 530 zile-25 ani (limfocite memorie imunologică)

IMUNITATEA -celulară -mecanism primitiv, nevertebrate, localizată

-mediată de Limfocite T

-umorală – nouă filogenetic, vertebrate, sinteza de anticorpi

-agresiune difuză- mediată Limfocite B

DEZVOLTAREA SISTEMULUI IMUNOLOGIC

Celule precursoare din SAC VITELIN

Migrare: TIMUS (hormoni timici TIMOZIN celule diferenţiate- apărare celulară)

BURSA LUI FABRICIUS (echivalente ale bursei: ficat , splină, măduvă roşie)celule diferenţiate apărare umorală limfocite B- sinteza de ANTICORPI

LIMFOCITE B şi T se răspândesc ca CELULE IMUNOCOMPETENTE în organe limfoide PERIFERICE (ganglioni limfatici)

Proliferare limfocite B şi T – în contact cu antigenul – CLONA DE LIMFOCITE ACTIVATE

LIMFOCITE B, T în schimb cu sângele–în sângele periferic 70-80% limfocite T: 10-25% limfocite B; 4-6% limfocite neclasificate;

Agresiune ANTIGENICĂ proliferare ţesut ganglionar din zonă- transport antigen pe cale limfatică-adenopatie!!!!!!

Localizare: Limfocite T paracortical; limfocite B în foliculi-ganglion limfatic;

IMUNITATEA SPECIFICĂ UMORALĂ. LIMFOCITELE B

SINTEZA DE ANTICORPI

3 CELULE IMPLICATE ÎN SINTEZA DE ANTICORPI

1.Macrofagul -fagocitoza. -particulă antigenică la suprafaţa membranei- MCH (complex major de histocompatibilitate)

2.Limfocitul T helper (ajutătoare)

3.Limfocite B -tranformare în PLASMOCITE → ANTICORPI

-limfocite B –memorie imunologică

Macrofage -sinteza IL-1- diferenţiere limfocite T- sinteza IL2-factorul de creştere a coloniilor de LIMFOCITE-diferenţiere Limfocite T, ajutătoare şi citotoxice

-1 antigen activează !1 clonă!!! SINTEZA 1 singur tip de anticorpi

-selecţia clonei după tipul de anicorpi sintetizaţi(receptori la suprafaţa membranei)

IMUNOGLOBULINE: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE

Ig protejează organismul : -atacă direct antigenul

-atacă Atg prin intermediul complementului

-mecanisme anafilactice;

Rolul :

IgG: antimicrobian, antivirusal trec prin placentă, fixează Complementul şi Factorul reumatoid

IgA: antimicrobian, antivirusal

IgA secretorie în secreţiile digestive

trec în secreţia lactată – imunitatea sugarului

IgM: antimicrobian

IgD: vechi filogenetic

IgE: reagine- se ataşează de bazofile şi mastocite- degranulare- eliberare de histamină şi de

substanţe vasoactive; rol în reacţiile anafilactice şi alergice;

COMPLEMENTUL

Sistem enzimatic ce completează activitatea Ig;

a. liza antigenelor

b. chemotactism

c. accelerarea recaţiilor inflamatorii

d. eliberarea de histamină şi heparină;

9 componente în plasma inactivă:

C1 (Q, R, S) = rol de recunoaştere Atg

C4,2,3 = complex de activare;

C5,6,7,8,9 =complex de atac,

!!!IgG, IgM “direcţionează” activitatea complementului;

IMUNITATEA SPECIFICĂ CELULARĂ. LIMFOCITE T

Clasificarea funcţională a limfocitelor T

1. LIMFOCITE T AJUTĂTOARE: -favorizează transformarealimfocite B în plasmocite sinteza- anticorpi

-sinteza Ig citofile- macrofag-dirijare spre Antigen-Anticorp

2. LIMFOCITE SUPRESOARE -inhibă transformarea limfocite B înplasmocite Toleranţă imunologică

3. LIMFOCITE CITOTOXICE: -faza 1-antigen-se divide Clonasensibilizare la antigen

-faza 2-la un nou contact cu Antigen-distrugere-faza fagocitoză sau complement

-substanţa umorală Limfotoxina (enzima lizozomală)

4. LIMFOCITE DEPENDENTE DE ANTIGEN:reacţie cu antigenul pe care s-afixat IgG

5. LIMFOCITE CITOTOXICE NATURALE (NK): reacţie directă cu antigenulla primul contact

NK+interferon-apărarea organismului : celule tumorale; leucemice

PLĂCUŢELE SANGUINE

150.000-400.000/mm3

Creşteri: -hemoragii; -traumatisme

-splenectomie; -poliglobulia boală

>700.000/mm3- tromboze spontane

Scăderi: -trombocitopenie < 100.000/mm3

<50.000/mm3-hemoragii spontane

Rolul funcţional al plăcuţelor sanguine:

-integritatea endoteliului vascular

-concentrarea şi transportul unor substanţe plasmatice (noradrenalina, serotonina) şi anumitor factori ai coagulării

-aderarea de suprafeţe rugoase

-hemostază

-coagulare

-retracţia cheagului

-fagocitoza complexelor Ag- Ac

-reacţia inflamatorie – enzimele proteolitice eliberate din granule

HEMOSTAZA

ansamblul de reacţii care duc la oprirea sângerării prin obliterarea unei breşe vasculare;

1. Faza vasculară: vasoconstricţie 60′a. mecanism reflex: algoreceptorib. miogen (contracţia fibre musculare netede)c. umoral:, noradrenalină, adrenalină, Tx A2 F XIIa, fibrinopeptid B

2. Faza plachetară:→dop (tromb) plachetaraderarea: -plăcuţe sanguine →endoteliu lezat→fibre colagen;

-rolul factor von Willebrandagregarea plachetară:-Ca2+ , ADP, trombina;

↑ Ca 2+ în plăcuţe sanguine → activarea fosfolipazei A2

→ lipooxigenază leucotriene r. alergice r. infalmatorii

- - ciclooxigenazăendoperoxid ciclic : -Tx A2 vasoconstricţie

hormoni glicocorticoizi -PG E2;F2α agregare plachetarăProstaciclina PGI2-vasodilatator, inhibă agregarea

plachetarăAINS _- ciclooxigenază →↓↓ Tx A2, PG -

3. Faza plasmatică: -coagularea-factorii plachetari ai coagulării

Coagularea sângelui

-succesiune de reacţii chimice care determină transformarea fibrinogenului solubil în fibrină insolubilă;

-Morawitz (1904);

-coagulare intrinsecă: - (13-16")

-factori plasmatici şi plachetari

-declanşată de contactul cu suprafeţe umectabile, încărcate negativ, rugoase, fibre de colagen → activare F XII

-coagularea extrinsecă: -(6-8′)

-iniţiată de leziuni tisulare→eliberare de F III

Acid arahidonic

FACTORII COAGULĂRII

F I - fibrinogenul

-sintetizat în ficat şi SRE

-concentraţie sanguină 0,2- 0,4 g % adulţi

0,1 –0,2 g % copii

-dimer - 2 subunităţi identice -fiecare subunitate este alcătuită din 3 lanţuri

polipeptidice: Aα, Bβ, γ unite prin punţi disulfidice

-trombina eliberează din fiecare subunitate câte un peptid A şi B, puternic încărcate

negativ şi care nu permiteau polimerizarea datorită respingerii electrostatice

-la început, polimerizarea fibrinei se face cu legături laxe de H , formându-se o

reţea instabilă ce se desface într-o soluţie de uree 5 M sau HCl 0,03 %

-stabilizarea fibrinopolimerului se produce sub acţiunea F XIII

F II – protrombina

-produsă în ficat în prezenţa vit.K (alături de F VII, F IX, F X)

-în insuficienţa hepatică protrombina scade foarte mult şi apar tulburări hemoragipare

-activarea protrombinei are loc cu viteză maximă la suprafaţa plăcuţelor sanguine stimulate ce

prezintă nişte fosfolipide acide (fosfatidilserina)

-pe suprafaţa plăcuţelor sanguine se fixează şi F V , activat în prealabil de trombină printr-un proces

proteolitic

-pe F V a se fixează simultan F II şi F X a cu o valenţă, iar cu cealaltă, prin intermediul ionilor de Ca ++, se fixează de fosfolipidele plachetare

-în asociere cu factorii de pe membrana plachetară F X a scindează rapid protrombina eliberând 2

fragmente lipsite de activitate proteolitică dar purtătoare de zone de legare cu fosfolipidele plachetare

şi cu F V a

Trombina -se desprinde de pe suprafaţa plachetară

-enzima centrală a coagulării

-izolarea ei a permis efectuarea de intervenţii chirurgicale pe organe cu

hemostază deficitară (ficat, creier) prin aplicarea unei pelicule de

fibrinogen –trombină pe plagă, ce determină o coagulare puternică

1mg trombină coagulează 100 ml sânge în 10 secunde

la pH = 7-9

F III - tromboplastina tisulară

-o componentă proteică şi una fosfolipidică

-activează F VII

F IV = Ca ++

F V – proaccelerina

-activat de trombină

F V a = F VI = accelerina

-împreună cu F X a, Ca++, şi fosfolipidele activează protrombina;

F VII - proconvertina

-activată prin cuplarea cu o componentă fosfolipidică a F III transformându-se în

F VII a - convertina

-sintetizat în ficat în prezenţa vit. K

-timp de înjumătăţire ~ 6 ore

-se activează şi sub acţiunea F XII a, F XI a şi kalikreinei

-activează -lent - F IX

-rapid -complexul enzimatic: protrombinaza ( F X F V F3 Ca++ )

FVIII - globulina antihemofilică A

-glicoproteină sintetizată de endoteliile vasculare

-degradată prin conservarea sângelui

-se consumă în coagulare

-hemofilie A -tratament: sânge proaspăt

-activitatea biologică a F VIII depinde de cuplarea sa cu F. Willebrand sub forma unui complex

macromolecular

F IX - Christmas , globulina antihemofilică B

-sintetizat în ficat sub influenţa vit. K

-activat sub acţiunea F XI a prin scindare proteolitică

-în lipsa lui hemofilia B (15%) -tratament: sânge conservat

F IX a

F VIII a convertesc F X în F X a

fosfolipidă din plăcuţele sgv

Ca++

F X - Stuart-Prower

-produs în ficat sub influenţa vit. K

-singur, transformă foarte lent protrombina în trombină de aceea acţionează cu un cofactor:

proaccelerina V

F XI - Rosenthal

-absenţa lui determină tulburări hemoragipare asemănătoare hemofiliei dar mai puţin grave

F XII - Hageman

-sintetizat în ficat

-activarea -prin dezvăluirea unei zone active proteolitice

-F XIIa -activează -fibrinoliza

-C1q

-sistemul kininoformator

-lipsa lui nu determină tulburări hemoragipare, dar sângele recoltat în vase de sticlă nu coagulează

F XIII - stabilizator de fibrină

-activat de trombină

- + Ca ++ determină trecerea fibrinopolimerului într-o formă stabilă

-în plasmă -F XIII -2 lanţuri polipeptidice a şi b (lanţul b -protejează lanţul a)

-fixarea Ca++ de lanţul a determină detaşarea acestuia de

lanţul b care eliberează zona activă

- în plăcuţele sanguine -doar lanţul a

-sub acţiunea F XIII pe molecula de fibrină stabilizată se fixează fibronectina şi inhibitorul α 2 al

plasminei

Prekalikreina – factorul Fletcher

-se produce în ficat

-în plasmă se asociază cu kininogenul cu G.M. mare

prekalikreina F XII a kalikreina

singura protează capabilă

să activeze F XII (Hageman)

Kininogenul cu G.M. mare - Fitzgerald

-nu are funcţie enzimatică

-rol de cărăuş pentru prekalikreină şi F XI pe care îi fixează pe suprafeţe electronegative, în

vecinătatea F XII adsorbit

Factorul Willebrand

-G.M. de 10 ori mai mare ca F VIII

-unit de F VIII complex macromolecular F VIII – F W

-componenta procoagulantă : F VIII c

-activată de trombină

-rol: cofactor al F IX a mărind viteza

de activare a F X

F X a F V a se formează activatorul protrombinei: protrombinaza ce activează

Ca++ transformarea F II (protrombina) în F II a ( trombina)

F3

Fibronectina -glicoproteină sintetizată de endoteliile vasculare, macrofagele

peritoneale şi fibroblaşti

-în plasmă, lichid extracelular

-leagă fibrina şi colagenul

-favorizează pătrunderea fibroblaştilor şi cicatrizarea plăgilor

FACTORII INHIBITORI AI COAGULĂRII

-netezimea endoteliului vascular şi stratului monomolecular de proteine încărcate negativ;

-factori anticoagulanţi: -antitrombina I, antitrombina III, α2 macroglobulina, α1 antitripsina;

-sistemul anticoagulant al proteinei C: -proteina C, preoteina S, trombomodulina;

-factor inhibitor al acrivatorului tisular;

-antivitamine K;

-substanţe ce fizează Ca2+;

-recoltarea sângelui pe vase siliconate sau parafinate;

Etapele consecutive coagulării: -retracţia cheagului sanguine

-fibinoliza

retracţia cheagului: (la 37°→15-30′ retracţia cheag)→serul sanguine (plasma lipsită de fibrinogen);

factorii: -plachete sanguine

-factori umorali-retractozim

-sinerezis-“ îmbătrânirea” filamente fibrină

Schema coagulării

FIBRINOLIZA