Intalnirea III

Data: 13.12.2013

Participant: Mirela, Dani, Sorana

Secretarul grupului: Sorana

Subiect: Preocupari legate de copii

Flashlight:

Mirela a inceput sa ne povesteasca de preocuparile ei legate de alimentatia copilului, respective George, iar din acest motiv am trecut direct la subiectul discutiei noastre. Titlul acestei intalniri a fost stabilit dupa ce am discutia a avut loc.

Asadar, problema principala a Mirelei este legata de faptul ca George, in ultima perioada, cere din ce in ce mai mult dulciuri. In prima instanta, Mirela ne-a povestit ca la gradinita copii primesc ceva dulce atat la masa de pranz cat si la masa de dupa amiaza. Ea considera ca din cauza aceasta copilul ei a fost obisnuit sa manance dulce, deoarece acasa se incerca cat mai mult evitarea acestui tip de alimente. George este un copil care, pentru varsta lui, are o inaltime si o greutate normala, iar Dani a incercat sa-i aduca cat mai multe argumente in legatura cu acest fapt. Ea a spus ca la aceasta varsta copii doresc sa experimenteze cat mai multe gusturi si ca acest lucru nu i se pare ceva anormal. In plus Dani a afirmat faptul ca ei sunt in crestere si ca este posibil ca aceasta perioada sa fie trecatoare. Insa, a intrebat-o pe Mirela care ar fi motivul pentru care George cere constant dulciuri si daca i-a interzis sa manance aceste alimente. Mirela i-a explicat faptul ca nu i-a interzis in mod constant, insa a incercat sa-i explice copilului care pot fi efectele negative ale dulciurilor pentru ca astfel sa-l determine sa nu mai manance. Dar, pe de alta parte, a fost o perioada in care copilul a stat mai mult cu tatal care este mai permisiv ca mama. Acesta i-a permis sa manance micul dejun in pat sau sa ciuguleasca diferite alimente atunci cand se uita la desene.

Eu am intrebat-o daca in familia ei sau in familia sotului, respectiv ea sau sotul ei, au avut o pofta de mancare mai pronuntata in copilarie. M-am dat ca exemplu pe mine, deoarece si eu cand eram mica eram pofticioasa si-mi placea sa mananc orice, insa acest fapt nu a devenit un obicei si pe masura ce am crescut, cu ajutorul parintilor, am reusit sa inteleg sis a ma abtin sa mananc. Mirela mi-a marturisit ca nici ea si nici sotul eu nu au fost pofticiosi, ci din potriva, parintii lor se rugau de ei sa manance. Dar ne-a spus ca la nastere, George a avut putin peste 4kg , deci a fost un copil destul de dezvoltat inca de la inceput. Totodata, sotul ei are obiceiul de a gusta diferite alimente, iar copilul probabil l-a surprins in aceste momente si i-a urmat exemplul. Dani a sfatuit-o sa consulte un specialist pentru a se asigura ca totul este in regula sic a nu trebuie sa-si faca griji foarte mari pana nu primeste o confirmare sau o infirmare a temerilor ei. Dani ne-a spus ca, in cazul ei, copilul nu cere dulciuri si ca nu se confrunta cu astfel de problema.

Mirela ne-a zis ca George cere dulciuri, dar ca la gradinita cere, uneori, portie dubla de mancare ceea ce o ingrijoreaza si mai mult. Insa, ne-a marturisit ca in perioada urmatoare va fi mai mult in preajma lui si va incerca sa-l urmareasca pentru a sti exact cum si cat de des mananca.

O alta marturisire a Mirelei consta in faptul ca l-a nascut pe George prin cezariana si ca nu a reusit sa-l alapteze. Ne-a spus ca aceasta a fost cea mai groaznica perioada din viata ei, deoarece a avut niste rani atunci cand a incercat sa alapteze. Temerea aceasta de a-l naste pe cale naturala si de a-l alapta a spus ca le are de la mama ei, deoarece aceasta s-a chinuit foarte mult atat la nasterea ei cat si a fratelui ei. Insa si ea si fratele ei au crescut cu lapte de vaca si nu au avut nicio problema.

Flashlight:

Sorana: In concluzie atunci cand o sa am copii voi avea grija de alimentatia lor, pentru ca pana acum nu m-am gandit ca asta ar fi o problema majora a unui parinte…A fost interesant sa le aud pe Mirela si pe Dani vorbind pentru ca aveau acelasi limbaj, avand experienta parentala….Chiar daca eu nu puteam sa-mi dau cu parerea prea mult pentru ca nu am aceasta experienta, am incercat sa fiu cat mai atenta la ceea ce spune fiecare si sa integrez cat mai multa informatie pentru a o putea utiliza cand voi avea copii.

Intalnirea II

Data: 6.12.2013

Participant: Mirela, Sorana, Dani

Secretarul grupului: Mirela

Subiect: Dezbatere consiliere centrata pe persoana

Sorana:

Din punctual meu de vedere, terapia centrata pe persoana accentueaza importanta fiecarui individ si valorile dupa care el se ghideaza. Cred ca natura creative, spontana a omului si capacitatea lui de a depasi momentele de cumpana sunt principalele directii ale acestei terapii.

Pentru mine consider ca aceasta forma de terapie este constructive, deoarece consider ca fiinta umana are in natura ei tendinta de autoactualizare, iar esecul nu este din cauza lipsei de vointa ci din cauza unor evenimente neprevazute care ingreuneaza reusita.

Empatia este un element comun pe care il am cu aceasta terapie. Reusesc sa stabilesc relatii cu oamenii destul de usor si sunt deschisa sa cunosc cat mai multa lume din medii cat mai variate. Consider ca in acest fel voi dobandi experienta necesara practicarii intr-un mod cat mai natural al acestei terapii.

Respectul fata de persoana din fata mea este important. Acest principiu consider ca ar trebui practicat nu numai in terapie. Este unul dintre principiile mele fundamentale provenit di mediul si din educatia primita din partea parintilor si din partea bunicilor mei. In momentul in care ma simt respectata imi este mult ai usor sa port o conversatie cu persoana din fata mea si cred ca si invers ar trebui sa fie valabil.

Sinceritatea reprezinta, la fel ca si respectul, un principiu dupa care am fost invatata sa ma ghidez. Cred ca si acesta contribuie foarte mult intr-o relatie, cu toate ca de multe ori nu poti spune “verde in fata”. Dar consider ca mai bine eviti pe moment decat sa spui o minciuna. Multe persoane nu sunt pregatite sa auda adevarul in anumite momente, iar atunci prefer sa mut discutia intr-o alta directive ca apoi sa revin la subiectul mai putin confortabil