Forme de manifestare a libertății de exprimare

Introducere

Cunoastem cu toți sensul de libertate dar nu-i putem atribui o definiție clară deoarece de fiecare dată când încercăm să îi stabilim semnificația, tema libertății este tratată de cele mai multe ori într-un sens negativ prin indicarea lucrurilor care i se impun. Omul este liber răspunzător pentru acțiunile sale săvârșite, răspunderea însemnând dreptul nostru de a fi liberi dar faptele noastre să nu ajungă un pericol pentru cei din jur.

Neînțelegirile dintre civilizații au ca punct de bază această problemă, a dreptului omului de a spune orice. În momentul în care oamenii sunt lăsați să își exprime liber ideile, părerile lor vor fi diferite. În acest caz, comunitatea trebuie să aibă capacitatea să asigure existența acelor păreri și să ofere oamenilor dreptul să și le îndeplinească. Luând în calcul faptul că libertatea de exprimare este un drept stabilit atât de instrumentele juridice internaționale cât și de cele naționale, tragem concluzia că aceasta este un drept esențial al omului.

Astfel putem afirma faptul că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut complex. Libertatea de exprimare include în conținutul său și alte trei libertăți, fiind vorba de libertatea presei, libertatea de informare și libertatea de opinie. Cu toate ca cele trei libertăți nu depind de absolut nici un factor, acestea nu se pot manifesta una în lipsa celeilalte1.

Izvorul libertății de exprimare, al creării și alegerii opiniei, este critica. Aceasta ridica de cele mai multe ori semne de întrebare în fața unor percepții deja stabilite sau doar formulate dând naștere unor idei și opinii noi. Fără o defăimare corespunzătoare nu ar apărea modalitatea alegerii opiniilor iar înlăturarea, împiedicarea sau restrângerea opiniilor ar bloca orice amplificare. Astfel ajungem la concluzia că fără această libertate fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar mai putea fi vorba de individualitate și nu ar mai exista evoluție.

Prin urmare, întrucât autoritatea morală nu este estimabilă în bani, acțiunea de afectare a acesteia fiind iremediabilă prin penalizări cu caracter civil, iar cele penale neavând capacitatea să asigure mai multe realizări pe acest plan, intervine

1 http://ziarullumina.ro/interviu/libertatea-de-exprimare-nu-trebuie-sa-devina-ofensatoare

1

necesitatea unei mai mari implicări din partea tuturor factorilor de decizie din comunitatea românească pentru a proiecta și avansa o lege care să legalizeze dreptul la liberă exprimare, valorificând și demonstrând în mod concret existența a ceea ce John Stuart Mill stabilea drept „principiu al maximei libertăți egale2” (libertatea unui cetățean este în mod clar egală cu cea a celorlalți cetățeni, astfel fiind restrânsă între anumite limite de aceasta din urmă).

Libertatea de exprimare. Conceptul si locul acesteia în planul drepturilor și libertăților fundamentale.

2 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/155/art04-Stefanoaia.php

2

Fiecare persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Însa și acest drept include libertatea de a căuta, de a obține si de a înștiința prin acțiuni si idei. Îndeplinirea acestor libertăți care susțin obligații și răspunderi poate fi subjugată unir proceduri, fapte, limitări sau penalizări prevăzute de lege, urmate de măsuri utile, intr-o societate democratica, pentru siguranța națională, incoruptibilitate sau siguranță publică, ocrotirea ordinii și evitarea încălcării legilor, ocrotirea sănătății sau a eticii, protecția părerii publice sau a drepturilor pentru a opri destăinuirea de informații secrete sau pentru a asigura autoritatea și obiectivitatea puterii judecătorești.

Libertatea de exprimare constituie dreptul de a le zice celorlalti ceea ce ei cu siguranță nu vor să audă. Aceasta reprezintă dreptul de bază al omului de a exprima ceea ce reflectează. Este un drept elementar, care are în vedere latura ființei umane, ca și dreptul la viață, la autoritatea morală și totodată având și cel mai important scop, acela de funcționare a societății libere dar și democratice.

La nivel personal, această libertate de exprimare reprezintă o bază necesară pentru evoluția, împlinirea și prestigiul oricărui cetățean. Datorită acestui drept putem să reflectăm și să ințelegem mult mai bine asupra lumii în care trăim, cu ajutorul libertății schimbului de păreri și informații cu lumea care ne înconjoară. Dacă nu avem dreptul la această liberă exprimare atunci nu putem avea parte de un schimb de idei, deliberări publice, înștiințări, alegeri sau exprimări artistice.

Libertatea de exprimare se desfășoară in strânsă legătură cu egalitatea, cele doua depinzând una de cealaltă și oferind grupurilor secundare minoritare, dezavantajate putința de a-și relata problemele, nevoile și nu în ultimul rând așteptările care vine din partea societății3. Egalitatea în funcția dreptului la libera exprimare are scopul de a marca o voce egală în spațiul public oricărui cetățean din societate, dar mai ales în grupurile defavorizate.4 Posibilitatea de a pătrunde cât mai mult în deliberările publice trebuie să fie întemeiată pe dreptate, pentru a avertiza și a lua măsuri împotriva marginalizării sociale. În concluzie, libera exprimare ne exprimă dreptul nu numai în vederea unui vot ci și la o opinie în societatea democratică. În urma acestui fapt, oamenii se simt mai apreciați și au mai multă siguranță daca au dreptul sa-și exprime ceea ce gândesc. O conducere bună a societății, care cuprinde totodată și o creștere economică și socială se află sub subordonarea manifestării libertății de exprimare. Aceasta reprezintă o unealtă fundamentală a cetățenilor pentru a valorifica controlul asupra politicii, dându-le cetățenilor dreptul de a-și exprima liber grijile și insatisfacțiile în fața autorităților.

3 http://www.cyberhate-watch.ro/ce-este-libertatea-de-exprimare4

3

Cu toate că este un drept elementar, exprimarea liberă nu este mereu neîndoielnică si apărată de autorități. Acest drept este tot mai mult limitat de mai marii conducători, pentru a se feri de observațiile aduse de societate și pentru a-și menaja scutirile de obligații către stat.

Guvernările în care majoritatea populației este lipsită de drepturi si de libertăți (comunismul, nazismul, fascismul, dictaturile religioase) s-au afirmat potrivnic față de acest drept. Măsurile constrânse prin lege și prin faptele ilegale folosite de autorități au țintit atât libertatea de exprimare politică dar și alte acțiuni ale libertății de exprimare având în vedere cele culturale, sportive, artistice, etc.

Nici statele cu o democrație mai evoluată nu sunt trecute cu vederea de încercările de limitare a libertății de exprimare, deși ele nu se comportă la fel de dur se face aluzie doar la un rang mai restrâns de populație. Ca de exemplu, acțiunile stârnite de guvernul Statelor Unite împotriva militarilor, funcționarilor sau a populației care fac cunoscute in public acte confidențiale care relevă fapte ilegale savârșite de administrația americană.

De-a lungul anilor au existat foarte multe persoane care au fost deținuți deoarece și-au manifestat dreptul la libertatea de exprimare. Orice cetățean are dreptul de a cerceta, a obține sau de a transmite informații și idei fără temeri sau orice fel de demersuri. Acest drept are un rol foarte important în evoluția personală si prestigiul fiecărei persoane și este fundamental pentru executarea altor drepturi.Libertatea de exprimare are în vedere dreptul la păreri și libertatea de judecată, înțelegere și cult. Este nemotivat faptul că oamenii sunt luați prizonieri pentru siguranțele politice sau culte, influiențele etnice, culoare, statut economic, etc.

Asociațiile de oameni care protejează drepturile omului apelând la metode pacifiste si fără a presupune un gram de violență sunt “avocații” drepurilor omului. Desfășurarea acțiunilor lor sunt subordonate si întreținute de libertatea de exprimare. În urma activităților lor, protectorii drepturilor omului pot deveni chiar ei ținte ale abuzurilor. De cele mai multe ori organele de stat, unitățile militare, conducătorii bisericilor, egoismul în afaceri și chiar și propriile famii au puterea să le diminueze vocea blamând opiniile și și faptele. Libertatea de exprimare constituie acea libertate asigurată de Constituție cu ajutorul căreia orice persoană fizică sau juridică împreună cu agentul media își poate exprima gândurile, părerile, credințele sau să transmită orice fel de informații prin viu grai.5 Această libertate pentru oameni, de a deține o opinie, având în vedere orice fel de problemă, ramâne o simplă probabilitate din moment ce aceasta nu poate fi comunicată celor din jur. Astfel indiferent de societatea umană organizată politic aceasta trebuie să facă față problemei de a avea în vedere ce forme de exprimare sunt acceptate și care trebuie limitate sau eliminate, în atenția generală și a organizării publice. 5 http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1031.pdf

4

Libertatea de exprimare este de cele mai multe ori mai mult sau mai puțin limitată depinzând de mediul particular sau public de exprimare, dar și de repercursiunile acesteia. Astfel putem afirma că libertatea de exprimare în mediul privat, este nemărginit, iar în mediul familial, este limitată de normele care garantează corectitudinea și purtarea cuviincioasă a familiei. Aflându-ne în mediul public este firesc ca această libertate de exprimare să poată fi limitată de ceilalți care dețin drepturi și libertăți, dar și de nevoi de apărare ale interesului public. Libertatea cuvântului reprezintă și un mijloc al cetățenilor de a lua parte la viața societății, dar și un mijloc de evoluție a gândirii civile. Însă putem afirma faptul că exprimarea părerilor și a creațiilor prin presă reprezintă cea mai substanțială parte a libertății de exprimare.

Vorbind de o societate democratică clar putem avea în vedere si libertatea de exprimare. Fiecare individ are dreptul la o părere care fac apel la anumite teme dar si probleme privind societatea. În unele state democratice avansate opiniile indvizilor sunt luate in considerare ajutând imbogățirea, prosperitatea si solidaritatea statului. Pe de altă parte in celelalte state democratice mai puțin evoluate, persoanele au puterea să-și spună punctul de vedere însă prea puțin sunt băgăți în seamă de conducere. În consecință libertatea nu se mai ridică la aceeasi înălțime cu statele înzestrate cu o organizare mai bună.

Dând un exemplu scurt, și anume dreptul pe care îl are oricare cetățean de a-și exprima orientarea sexuală, având stimă față de prosperitatea și drepturile aparținute celor din jur, fără teama unei urmăriri nedrepte și violente, contestarea libertăților sau procese sociale. Însă în multe țări acest drept nu este luat în considerație, multe dintre persoane fiind lipsite de egalitate în drepturile sexuale, având parte de hărțuire sau chiar agresiuni personale.

Libertatea de exprimare evidențiază trei mai componente: libertatea de opinie libertatea de a primi informații și idei libertatea de a comunica informații și idei

1.1 Libertatea de opinie

5

Libertatea de exprimare a procesului de gândire, a părerilor, sau a încrederii depline, prin glas sau scris, prin percepțiile unor imagini sau idei, ori alte procedee de comunicare folosite in public, sunt incălcate.

Libertatea de exprimare este un drept al cetățenilor care nu poate fi instrăinat, caracteristică mai cu seama pentru lumea ziaristică, înfățișându-se printr-o opinie deschisă, prin diferite situații caracterizate printr-o multiplicitate de factori și nu în ultimul rand prin îngăduință. Aceasta reprezintă o tema fundamentală ce servă la conservarea vieții intr-o comunitate bazată pe principiile democrației. După anul 1989, și-au reclamat drepturile care li se cuveneau, și care au fost mai apoi oficializate sub forma unui ordin în conformitate cu constituția.Așadar, orice om are dreptul sa-și manifeste liber părerile, concepțiile, obiecțiile, gesturile, iar exercitarea controlului asupra moravurilor să fie eliberată in special în unitățile de mass-media. Însă există si anumite situații limită ale libertății de exprimare care trebuie luate in calcul, nerespectarea lor ducând la sancționarea specialiștilor în jurnalistică pentru comiterea infracțiunilor de ofensă, acuzații false, sau pătrunderea in viața intimă a unei persoane. Privind în ansamblu, există un numar mare de cazuri ale unor jurnaliști dați in judecată pentru nerespectarea și incălcarea dreptului la libera exprimare. Libertatea de exprimare și cea a presei sunt esențiale pentru ca jurnalistul să-și realizeze ocupațiile intr-un mod respectabil.

Legându-ne despre rolul libertății de expresie în societățile democrate, autoguvernarea dorește ca oamenii să dețină înștiințări reale, corespunzătoare și evenimente la ordinea zilei despre problemele pe care le întâlnește societatea. 6Exprimarea liberă sprijină oamenii să dea frâu liber grijilor sau frustrărilor asupra autorităților sau referitoare la alte probleme. Astfel cu ajutorul libertății de exprimare se diminuiază posibilitatea ca oamenii să recurgă la ieșiri agresive și totodată rămâne cel mai fundamental drept al omului în democrație.

Întâi de toate o exprimare e libertății este acțiunea de a medita. Ca și în autoritatea morală, libertatea de a gândi este o părere întemeiată pe aparențele libertății, ca dezvoltare completă.

Incontestabil libertatea nu este numai un drept ci are si un puternic simț al răspunderii. De-a lungul anilor în toate scrierile bazate pe teoriile clasice, dar si cărțile dedicate studenților au expus concret faptul că libertatea de exprimare nu are capacitatea de a evolua fără anumite limite. Dacă trecem cu vederea aceste limite aceasta dă naștere unor încălcări a legalității iar la final constituie o primejdie pentru societate îndreptată împotriva omului. Este clar că libertatea de exprimare constituie niște limite acestea fiind strâns legate de alte lucruri cu o însemnătate mare, cum ar fi îngăduința, stima față de ceilalti si multe altele.

6 http://www.did.deliberating.org/languages/documents/Lessons_ROM_Free_Expression.pdf

6

Două forme caracteristice ale libertății de exprimare este libertatea de exprimare a părerii oricărui cetățean, și alta este libertatea de exprimare a unei instituții de presă. În mod normal cei care își îngrădesc anumite limite în libertatea de exprimare pentru a da curs liber la libertatea celorlalți sunt jurnaliștii.

Vorbind despre libertatea de exprimare în viața privată, dacă dreptul la integritatea morală si prestigiu nu este apărat, pe cealaltă parte dreptul la viața privată este specificat in Articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, pentru producerea unui echilibru între aceste două drepturi, justiția națională trebuie să aibă în vedere calitatea persoanei vizate, daca aceasta este o persoană publică si de obiectivul pe care a vrut sa-l atinga persoana care a propagat stirile daca este o cauză justificată și în același timp cu o încredere deplină.

Libertatea de expresie este una dintre factorii de întemeiere și de manifestare concretă a existenței unei democrații, dar nu este o unealtă de luptă contra ei. Indiferent de orice recurs deplasat la această libertate, îndreptată către valorile democratice, cuprinzând și cele ale demnității umane, este intolerabilă. 7

Libertatea de exprimare reprezintă perimetrul conținutului, fiind chiar imaginea caracteristică omenirii, având propria sa limitare internă având in vedere câteva caracteristici: absența valorii, viziunea unor neadevăruri, și opiniile greșite. Exprimarea acestor vicii degradate, constituie intotdeauna un minim lipsit de siguranță. Libera exprimare este permanentă in viața privată, aceasta fiind privită ca un centru în cadrul căruia fiecare om își poate dezvolta liber individualitatea dar și unită cu dreptul de a determina și a împlinii conexiuni cu semenii.

Libertatea de exprimare se manifestă contrar libertății de a nu zice nimic, fiind mai apoi definită de Convenția europeană a drepturilor omului, constituind trei lucruri concomitent, și anume: libertatea de judecată, libertatea de a obține informații și concepte și libertatea de a înștiința cu ajutorul informațiilor si a ideilor. Lipsa de opinie nu poate da naștere unei liberi exprimări, și nici măcar în absența unei anticipări asupra acțiunii de informații și idei. Astfel nu putem susține că avem libertate atâta timp cat opinia lipsește cu desăvârșire. Dincolo de această logică nu se află nici instituțiile de media, unde pe baza acesteia Curtea Europeană a refuzat lucrarea unei justiții naționale care în conformitate cu aceasta media poate oferi informații, însă nu și păreri, lăsând doar la latitudinea publicului dreptul la analiză si opinie. Opinia îndeplinește rolul absolut al conținutului, deoarece este o lămurire asupra unei alte lămuriri, in care tinzi de cele mai multe ori să crezi. Astfel libertatea de exprimare, prezentă mai mult in cadrul mediei, ajunge să fie un rezultat al existenței conținutului. Neavând un mijloc de realizare prin care se pot primi informații si idei, nu putem vorbi despre existența unei libertăți de exprimare. Un individ fără un fundal de informații nu are puterea de comunicare, și chiar daca ar face-o nu este recunoscut în normele obligatorii sociale, acesta nu 7 http://nejidan.blogspot.ro/2014/03/libertatea-de-exprimare-intr-o.html

7

posedă un raspuns. Însă putem avea în vedere si următorul fapt: că in cazul media, eventualitatea unei primiri de informații ține de un efort financiar. Și astfel putem observa cum volumul economiei de activități media nu suferă o eliberarea din cadrul de semnificație a libertății de exprimare. O comunitate care urmărește un interes față de prezența conținutului în perspectiva ei va atribui o mai mare grijă asupra stării de sănătate economică a mediei.

1.2 Libertatea de a comunica informații și idei

8

Lăsând la o parte aceste lucruri și legându-ne puțin de libertatea de a comunica informații și idei care după cum am sustras din definiția aflată în Convenția europeană, aceasta nu se manifestă chiar ca libertate de exprimare. Această libertate se poate împlini doar în momentul în care este întemeiată pe un conținut. Situația de dependență a celorlalte drepturi cuvenite cetățenilor de libertatea de exprimare nu este percepută ca o simplă dependență conform dreptului, ci o dependență asupra a tot ceea ce se află in conținut. Existența celorlalte drepturi sunt luate în calcul datorită faptului că ne exprimăm asupra lor. Faptul că libertatea de exprimare își permite să se desfășoare până la porțiunea unde sunt ocrotite drepturile celorlalți, și anume, dreptul la autoritatea morală, dreptul la personala înfățișare, dreptul la viața particulară, și să luăm în calcul faptul că aceste drepturi au un curs normal însă pana acolo unde le-a așezat libertatea de exprimare. Procedeul prin care am analizat aceste drepturi a fost legat foarte mult de calitatea actului de exprimare care le-a organizat în convenții de drept ori morale, în deliberări publice, în învățăturile religioase și chiar și în media. Deoarece în media libera exprimare se face în mod obișnuit în lipsa destinatarilor comunicării, care nu-si indică numele, cel care comunică sa-și asume răspunderea că drepturile pe care și le-a însușit cu libertatea da exprimare aparțin destinatarilor acesteia.

Faptul că în libertatea de exprimare se restrâng toate celelalte drepturi ale omului, orice recurgere în calitatea dreptului la exprimare face să oscileze în cel căruia i s-a orientat comunicarea toate drepturile sale, cu o mare atenție și preocupare.

Prin urmare, deși este un drept mai mult sau mai puțin care privește tratatele de drept, libertatea de exprimare are puterea de a cuprinde totalitatea problemelor care țin de societate, astfel aceasta poate fi socotită a fi un drept suprem.

În aceeași măsură, dreptul la libertatea de opinie, ferește cetățenii de eventuale fapte negative, care apar din urmările unor cazuri ale indivizilor unde li se acordă diferite opinii efecte ale declarațiilor publice precedente. Libertatea de opinie include libertatea negativă a unui individ de a respinge comunicarea propriilor opinii.8

Având libertatea de a transmite informații și idei aceasta presupune o importanță inițială pentru nivelul politic dar și asupra principiilor democrației.Lipsa acestei libertăți presupune o irealizabilă organizare a unor alegeri în adevăratul sens al libertății.

1.4 Libertatea de a primi informații și ideiAcest drept la informație constituie dreptul oricărei persoane de a fi informat operativ, respectând regulile și cu claritate cu privire la măsurile recomandate, 8 http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1031.pdf

9

posibilitatea de a pătrunde în sursele informațiilor publice, sociale, sportive, etc., probabilitatea omului de a capta direct și intr-un mod firesc emisiunile de radio și televiziunile.

1.5 Libertatea conștiințeiCercetând articolul 29 din Constituție reiese faptul că libertatea conștiinței

este potențialitatea unei persoane de a deține și de a-și manifesta individual sau în public un ansamblu de păreri despre tot ce îl inconjoară, de a destăinui sau nu o credință duhovnicească sau de a săvârși o rânduială cerută de acea credință. Conștiința omului nu trebuie să fie îndrumată pe căi administrative, ci ea trebuie să fie efectul libertății acestuia de a gândi și a-și manifesta gândurile sale. Orice silire este de fapt o contravenire a acestui drept firesc si valabil pentru totdeauna, este o infirmare a spiritului uman. Tocmai de aceea Constituția a stabilit că nimeni nu are voie să fie obligat să admită o părere ori să se alăture unei credințe religioase, opuse concepțiilor sale. (art.29 alin(1), teza a 2-a din Constituție). Un alt lucru care este stabilit de Constituție are în vedere libertatea conștiinței și manifestarea acesteia într-un mod îngăduitor și de apreciere reciprocă.

CONCLUZII

10

Libertatea de exprimare cuprinde mai multe drepturi de bază, fiind astfel numită și „libertatea mamă” a acestor drepturi de comunicare. Aceasta garantează demnitatea umană ocupând un loc important în rândul drepturilor și libertăților cetățeanului dar și în cel al libertăților referitoare la constituție.

Libertatea de exprimare este deopotrivă un drept al omului, o libertate publică și un drept fundamental și cetețănesc. Datorită faptului că toate cele trei concepte se referă la drepturi subiective, putem spune că și dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv9.

Daca e să aducem în discuție literatura de specialitate unde sunt clasificate drepturile și libertățile fundamentale, tragem concluzia că libertatea de exprimare este privită ca un drept politic, făcând parte din generația a doua de drepturi și libertăți, dar este în același timp și un drept individual, ce ține de libertatea sufletească a fiecărui individ în parte, dar și un drept de ansamblu – prietenesc – acceptând comunicarea cu ceilalți.

Unele instrumente juridice includ în conținutul libertății de exprimare libertatea de judecată și libertatea de înștiințare. Însă pe de altă parte în unele reglementări se include expres în conținutul libertății de exprimare doar libertatea de judecată; libertatea de înștiințare fiind legalizată ca drept social, asemeni libertății presei. 10

Libertatea de exprimare se afirmă atat ca libertate negativă, cât și ca libertatea pozitivă. În raport cu statul aceasta se manifestă ca libertate negativă, asupra căruia îi este oprit si interzis pentru a interveni si a avea o limită, iar ca libertatea pozitivă aceasta se exprimă în raport cu individul sau a grupului care se implică în procesul politic. Aceste două componente – negativ și pozitiv – nu pot exista separat, rezultatul politic al părerii publice nu s-ar putea remarca fără apărarea și asigurarea acestei libertăți.

Unul dintre cei mai influienți liberali – J. S. Mill – care a apărat ferm libertatea de exprimare, scoate la suprafață în lucrarea sa „On Liberty” ( Despre libertate – 1859), că aceasta este un factor indispensabil pentru evoluția intelectuală și socială. Acesta afirmă faptul că „ Nu putem fi niciodata siguri că o idee nespusă nu conține elemente utile”. De altfel, acesta a mai concluzionat și faptul că a asculta păreri false este ceva rentabil din două mari motive: unul din motive ar fi acela că oamenii au dispoziția să renunțe la opiniile greșite în momentul în care se află într-o dezbatere și, în al doilea rând, pentru că concepțiile corecte vor fi neîntrerupte, consecvente și reafirmate, nefiind doar afirmații acceptate ca fiind adevărate. Toti trebuie să înțeleagă de ce devine strâns legat de un anumit set de idei sau de ce nu.

9 https://www.scribd.com/doc/213995443/libertatea-de-exprimare10 http://codlea-info.ro/libertatea-de-exprimare-un-drept-castigat/

11

Constrângerea care se face asupra unui individ nu poate lua naștere din dorința de a-i impune principii ale altora luând în seamă modul de viață sau maniera. Singurul mod prin care se poate incerca actiunea schimbării unui individ este cu ajutorul discuției de orice natură este ea (fie cu reproșuri, rugăminte sau implorare). Astfel din această apărare cu o convingere puternică a lui Mill asupra libertății de exprimare, concluzionează faptul că societatea are foarte mult de câștigat din urma respectului asupra libertății individuale, și cu atât mai mult pe cea de exprimare. Din moment ce acțiunile săvârșite ale unui individ nu sunt urmate de consecințe negative asupra alteia, aceasta trebuie lasată să se manifeste după propriile reguli și în nici un caz după anumite criterii dictate din exterior.

În opinia mea, intr-o comunitatea organizată pe principiile democrației orice individ are dreptul la libertatea de exprimare. Fiecare are dreptul sa-și expuna punctul de vedere și să se exprime direct în raport cu societatea, și mai ales să aiba în vedere probleme dar și neajunsurile legate de aceasta.

Atunci când vorbim de o societate cât mai puternică și unită în mod clar trebuiesc luate în considerare și respectate ideile oamenilor. Astfel societatea democratică se conturează în raport cu cerințele acestora devenind un stat ponderat, imperturbabil din punct de vedere al revoltelor, ducând la dezvoltarea statului în condiții extrem de prielnice. În alt sens de idei, conștientizarea acestei liberi exprimări prezintă o limită, care în mod clar daca aceasta pune în pericol existența sistemului aceasta nu va fi admisă. Prin urmare oamenii se împart în două mari categorii : cei care nu au nimic de obiectat, nereprezentând o amenințare pentru sistem și oamenii care sunt gata sa rabufnească, revoluționarii care se războiesc împotriva sistemului. Astfel, odata ce limita de exprimare este depășită și devii o amenințare, nimeni nu mai ia în calcul siguranța ta personală și nici dpretul la viață.

În concluzie, libera exprimare a ideilor, părerilor sau a credințelor cu ajutorul formelor pe care și le atribuie : prin imagini, prin viu grai, prin sunete, sau orice alte mijloace de comunicare în public nu trebuie dusă la o limita extremă, ea nu are voie să devină o amenințare în ceea ce priveste Sistemul. Însă cu ajutorul unui punct comun în raport cu dorințele oamenilor și potențialitatea societății se dezvoltă condițiile unui viitor favorabil.

BIBLIOGRAFIE

Resurse web:

12

1. http://dbp.idebate.org/ro/index.php/ Dreptul_la_libera_exprimare_ar_trebui_sa_fie_mai_important_decat_protejarea_sensibilitatilor_culturale

2. http://www.cyberhate-watch.ro/ce-este-libertatea-de-exprimare 3. http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/

1031.pdf4. http://nejidan.blogspot.ro/2014/03/libertatea-de-exprimare-intr-o.html 5. http://www.did.deliberating.org/languages/documents/

Lessons_ROM_Free_Expression.pdf6. http://codlea-info.ro/libertatea-de-exprimare-un-drept-castigat/ 7. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/155/art04-Stefanoaia.php 8. http://www.ghidjurnalism.ro/cu-sinceritate-despre-libertatea-de-

exprimare-si-limitele-ei

13