Forme de Organizare a Stiintei

8/9/2019 Forme de Organizare a Stiintei

http://slidepdf.com/reader/full/forme-de-organizare-a-stiintei 1/4

Formele de organizare a ştiinţei.

1. Formele de organizare a activităţii ştiinţifice: asociaţiile ştiinţifice, şcolile

ştiinţifice.

În filozofia şi metodologia ştiinţei noţiunile de şcoală şi de asociaţie ştiinţifică sunt

larg folosite. Prin şcoală ştiinţifică se înţelege un grup de savanţi care studiază o anumită

problemă ştiinţifică şi au concepţii asemănătoare nu doar referitor la problema cercetată, ci şi

la ştiinţă în general.

Prin asociaţie ştiinţifică se înţelege totalitatea cercetătorilor cu o pregătire

ştiinţifică specială, care deopotrivă înţeleg scopurile ştiinţei şi raporturile ei faţă de mediulsocial. Noţiunea de şcoală ştiinţifică exprimă unul din nivelele ierarhice ale noţiunii de

asociaţie ştiinţifică, în literatură, mai ales în cea didactică, aceste noţiuni se identifică des,

folosinduse ca sinonime. În realitate aceste noţiuni, deşi sunt înrudite, nu sunt identice.

Noţiunea de asociaţie ştiinţifică este mai vec!e dec"t cea de asociaţie ştiinţifică.

#ltima este prezentată detaliat în lucrarea cunoscutului savant american $!omas %u!n,

specialist în istoria fizicii şi în filozofia ştiinţei& Structura revoluţiilor ştiinţifice. 'dată cu

apariţia acestei lucrări (1)*+ în care dezvoltarea ştiinţei este legată direct de structura şi

dinamica asociaţiilor ştiinţifice, această noţiune a pătruns în arsenalele disciplinelor care

studiază ştiinţa şi istoria ei.

-sociaţiile şi şcolile ştiinţifice sunt forme esenţiale de organizare şi dezvoltare a

ştiinţei, forme care exprimă continuitatea cunoştinţelor şi fixează caracterul colectiv de

producere a lor. le presupun de asemenea necesitatea comunicării şi coordonării

activităţii ştiinţifice între savanţi în obţinerea şi aprecierea cunoştinţelor. În creaţia ştiinţifică,

la fiecare etapă participă c"teva generaţii. /ontinuitatea cunoştinţelor se realizează în urma

interacţiunii între savanţii mai în v"rstă, cu experienţă, şi cei tineri, învăţători şi elevi, oameni

talentaţi şi genii şi oameni cu capacităţi medii. ste cunoscut faptul că toate descoperirile

ştiinţifice epocale sunt înfăptuite de genii, dar ei se bazează pe materialul acumulat de

numeroşi cercetători mai puţin talentaţi. /apacităţile, talentul savantului se manifestă mai

deplin prin colectivul în care el acţionează, prin şcoala ştiinţifică creată de el, sau prin

asociaţia ştiinţifică la dezvoltarea căreia el contribuie.



-ceste aspecte ale cunoaşterii ştiinţifice se discutau şi în trecut cu a0utorul noţiunilor&

republica savanţilor, şcoala ştiinţifică, colegiul invizibil2, casa lui 3olomon2 etc. -bia în

anii 45 a apărut noţiunea de asociaţie ştiinţifică, introdusă după cum am menţionat de

Thomas Kuhn. Noţiunea de asociaţie ştiinţifică poate examinată la diferite nivele&

asociaţie a tuturor savanţilor6

asociaţia ştiinţifică naţională6

asociaţie a specialiştilor care studiază o anumită ştiinţă 7 asociaţia fizicienilor,

biologilor, psi!ologilor, istoricilor etc.6

asociaţie a savanţilor care studiază o anumită problemă sub conducerea unui

savant cu renume 7 şcoala de la /open!aga, sau şcoala lui Niels 8o!r, şcoala de

la 9ran:furt, şcoala psi!ologică a lui Piaget etc.

În acest sens asociaţia ştiinţifică se identifică cu şcoala ştiinţifică. În cadrul

asociaţiilor ştiinţifice savanţii se pot diferenţia în grupuri& unii se ocupă cu elaborarea

cunoştinţelor noi (de regulă numai aceştia sunt consideraţi savanţi, alţii se ocupă de

organizarea cercetărilor colective, de sistematizarea cunoştinţelor şi predarea lor generaţiilor

de tineri cercetători.

Pe l"ngă asociaţiile ştiinţifice se mai evidenţiază aşa zisele asociaţii epistemicecognitive! care se constituie în afara domeniilor de cunoaştere ştiinţifică. ;e exemplu,

asociaţiile parapsi!ologilor, alc!imiştilor, astrologilor etc.

+. Formele de organizare a activităţii ştiinţifice: instituţiile ştiinţifice.

/reaţia ştiinţifică se realizează printrun sistem desfăşurat de instituţii ştiinţifice&

academii de ştiinţă, instituţii superioare de "nvăţăm#nt (universităţi!, instituţii de

cercetări ştiinţifice, laboratoare ştiinţifice. Primele universităţi au apărut în vul <ediu

(#niversitatea din Paris a fost fondată în secolul =>>>. Primele academii au apărut în secolul

=?>>& 3ocietatea @egală din Aondra în 1**5, -cademia de Btiinţe din Paris în 1***,

-cademia de Btiinţe din 8erlin în 1455, -cademia de Btiinţe din 3an:tPetersburg în 14+C,

-cademia @om"nă în 1D*1, -cademia din <oldova în 1)E*.

Aa sf"rşitul secolului =>=, începutul secolului == apare o nouă formă de organizare a

ştiinţei institutele şi laboratoarele ştiinţifice mari cu o bază tehnică putern ică, bază careapropie activitatea ştiinţifică de munca industrială. Btiinţa contemporană are conexiuni cu



toate instituţiile sociale, fără excepţie. /oncentrarea şi centralizarea ştiinţei a contribuit la

apariţia organizaţiilor şi centrelor ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi la realizarea

sistematică a proiectelor internaţionale. În sistemul de gestiune al statului sau format

organizaţii speciale de gestiune a ştiinţei. în cadrul acestor organizaţii se determină politica în

domeniul ştiinţei. 3tudierea diferitelor laturi ale ştiinţei se realizează de mai multe discipline

specializate& istoria ştiinţei, filozofia, metodologia şi logica ştiinţei, sociologia ştiinţei,

psi!ologia creaţiei ştiinţifice.

F. Formele de organizare a vieţii ştiinţifice: seminarele, mesele

rotunde, conferinţele de presă, simpozioanele, conferinţele şi

congresele ştiinţifice.

?iaţa ştiinţifică poate fi organizată în diferite forme& seminare, mese rotunde,

conferinţe de presă, simpozioane, conferinţe ştiinţifice, congrese etc.

$eminarul ştiinţific G este o întrunire ştiinţifică care se bazează pe tratarea temelor mai înguste, restr"nse cu participarea si conducerea specialiştilor din domeniu, se desfăşoarăcu regularitate, de regulă fără participarea publicului. le se practica mai ales in cadrulcolilor tiin ifice, unde savan ii abordează si discută cele mai stringente probleme investigateș ș ț ț

de coala tiin ifică respectivă. 3eminarul adună cercetători dintrun singur domeniu sau dinș ș ț

diferite domenii, de regulă seminarul are un orar stabilit al şedinţelor (bilunar, trimestrial.Aaşedinţele seminarelor participă preponderent specialişti în tematică.

$impozionul ştiinţific G o discu ie organizata pe baza unor scurte expuneri asupraț

unei teme tiin ifice de actualitate purtate de un sir de vorbitori in fa a si cu participareaș ț ț

publicului. le se practică de obicei in cadrul asocia iilor tiin ifice na ionale si interna ionaleț ș ț ț ț

ce se ocupa de investigarea unor probleme tiin ifice similare.ș ț

3impozioanele G sunt consacrate unor evenimente remarcabile, aniversări, seorganizează în mod festiv, public cu cercetători din diferite domenii i în prezen a publiculuiș ț

larg.

%asa rotundă G dezbatere tiin ifica pe o tema data, cu participarea speciali tilor dinș ț ș

domeniul respectiv sau reprezentan i ai publicului larg. consacrată unor probleme speciale,ț

specifice, discutarea unor rezultate, probleme de actualitate.

&onferin a de presăț G reprezintă o înt"lnire in cadrul căreia o personalitate a vie iiț

tiin ifice face o expunere sau declara ii in domeniul investiga iilor tiin ifice promovate de elș ț ț ț ș ț

sau de coala ori asocia ia tiin ifică la care apar ine, despre rezultatele ob inute i răspunde laș ț ș ț ț ț ș

întrebările presei.



&onferin a tiin ificaț ș ț . /onferinţele tiin ifice + moduri de organizare&ș ț

1. 3ub formă de prelegere prezentată de un savant invitat (în sens restr"ns.@eprezintă o expunere făcuta in public asupra unei teme din domeniul tiin ei cuș ț

inten ia de a informa, de a instrui, de a omagia o personalitate notorie din domeniulț

unei tiin e sau de a dezbate o problemă de actualitate.ș ț

+. În sens larg G ca o totalizare a unor rezultate a cercetărilor unui colectiv unde toţicercetătorii prezintă rezultatele obţinute de ei timp de un an.

&ongresul G formă de organizare a vie ii tiin ifice, o reuniune na ională sauț ș ț ț

interna ională in care deliga ii sau invita ii dezbat probleme ma0ore de ordin tiin ific. x.ț ț ț ș ț & Încadrul dreptului la congresele tiin ifice interna ionale se polemizează asupra celor maiș ț ț

stringente probleme contemporane & problema globalizării in dreptul interna ional, problemaț

a0ustării dreptului intern la cel comunitar etc.

Documents

Forme de Organizare a Stiintei