Niscuti in Fort Worth, Texas, in L921, Patricia Highsmith gi-apetrecut o mare parte din viata adulti in Elvelia gi Franfa. A absolvitBarnard College, unde a studiat limbile englezi,latini gi greaci.Primul ei romah, Strdinii. din tren (Strangers on a Train) , publicat in7950, a avut un mare succes comercial gi a fost ecranizat de AlfredHitchcock. Urmitorul roman, Carol (The Price of Salt), refuzat deeditura la care aplruse prima carte din cauza tematicii homosexuale,l-a publicat sub pseudonimul Claire Morgan, in 1.952. Cel maipopular personaj creat de Patricia Highsmith rimdne insi TomRipley, eroul din Talentatul domn Ripley (The Talented Mr:. Ripley,1955) gi din alte patru romane.

Autoare a peste douizeci de cirfi, Patricia Highsmith estelaureati a mai multor premii literare: O. Henry Memorial Award,Edgar Allan Poe Award, Le Grand Prix de Littdrature Policidre giPremiul Asocialiei Scriitorilor de Romane Polipiste din MareaBritanie. A murit in Elvefia, la 4 februari e 1,995.

PAT R IC IAHIGHSMITH

CAROL

Traducere din limba engleziL gi noteIOANA VACARESCU

{rc

in cantina de la Frankenberg, pauza de prinz atinsesemomentul de virf al aglomeraliei.

Nu mai era nici un loc la mesele lungi, dar soseau intrunavaluri de oameni, agezindu-se Ia coadi in spatele sepa-ratoarelor din lemn de lAngi casa de marcat. Cei care igiluaseri deia tivile cu mincare hoinireau printre mese, inciutarea unui loc in care si se poati strecura sau a unei mesede la care se pregitea cineva si plece, insi nu era nimic liber.Larma vaselor, a scaunelor, a vocilor, a picioarelor tirgAite gi

scArgiitul turnichetelor in inciperea cu perelii goi erauasemenea zgomotului ficut de o singuri maginirie imensS.

Therese minca pe fugi, cu brogura ,,Bun venit la Fran-kenberg" proptiti de o zaharni!5, in fafa ei. Citise dinscoarfi-n scoarfi cirticica groasi, cu o siptimini inainte,in prima zi de instructaj, dar nu avea la ea altceva de cititgi in cantina angaf alilor simlea nevoia si se concentreze laceva. Aga ci a citit din nou despre pachetul de concediu,despre concediul de trei siptimAni de care se bucurauangajalii cu vechime de cincisprezece ani, gi a mincat meniulzilei - o felie cenuqie de fripturi de viti, alSturi de o bili depiure acoperiti cu sos maroniu, o grimijoari de mazire gi,

intr-un pihirel minuscul din carton, un bo! de hrean.incerca si-gi imagineze cum ar fi fost si lucreze decincisprezece ani in magazinul Frankenberg, insi ii eraimposibil. Angajalii cu vechime de douizeci gi cinci de anise bucurau de un concediu de patru slptimini, aga scria inbroquri. Magazinul organiza gi o tabiri pentru vacanlele de

8 | PATRTCTA HTGHSMTTH

vari $i de iarni. Ar fi trebuit si aibi gi o biserici, se gindeaea, gi un spital unde si se nasci copiii angaiatilor. Organizareamagazinului semina atit de mult cu cea a unei inchisori,incit uneori o inspiiminta gAndul ci ficea parte din acelorganism uriag.

A intors filele cu repeziciune, vizind la un moment datscris mare, cu litere negre ca ticiunele: ,,Egti tu omul potrivitpentru Frankenberg?"

$i-a indreptat privirea spre ferestre, incercind si segindeascl la altceva. La acel pulover norvegian elegant, negrucu rotu, pe care il vizuse la Saks qi pe care avea si i-l ia luiRichard de Criciun, daci nu gisea un portofel mai frumosdecAt cele pe care le vizuse pini atunci, incadrindu-se insuma de douizeci de dolari. La varianta de a merge cu familiaKelly la West Point pentru un meci de hochei, duminicaurmitoare. Fereastra pitrati, uriagi, din partea opusi ainciperii arita ca un tablou de... cine si fi fostT Mondrian.Un mic ochi de geam al ferestrei din colf se deschidea sprecerul alburiu, iar prin el nu zbura nici o paslre. Oare ce fel dedecor s-ar fi putut face pentru o piesi a cirei acliune avea locintr-un magazin? Gata, se intorsese la realitate.

,,Lucrurile stau cu totul altfel pentru tine, Terry", ii spuse-se Richard. ,,Tu egti convinsi pini in miduva oaselor ci incAteva siptimini scapi de aici, insi ceilaltri nu se bucuri de oasemenea convingere." Richard ii spusese ci putea merge inFranfa in vara urmitoare. Ci avea si meargi in Franfa.O invitase el gi nu avea nici un motiv si nu meargS. Iar prie-tenul lui Richard, Phil McElroy, ii scrisese ci era posibil si-igiseasci luria viitoare un post intr-o companie de teatru.Therese nu-l cunoscuse inci pe Phil, dar se indoia ci acesta iiputea gisi un loc de munci. Cutreierase New Yorkul in lunggi in lat inci din septembrie, apoi il cutreierase din nou gi

inci o dati - nu gisise nimic. Cine ar fi oferit un post, inmijlocul iernii, unei ucenice de scenograf, ba chiar unei uce-nice incepitoareT Nu i se pirea verosimil nici ca in vara ur-mitoare si se afle in Europa cu Richard - agezafi pe terasaunei cafenele, mergAnd cu el la Arles, descoperind peisajelepictate de Van Gogh, alegind impreuni cu Richard oraqele

CAROL | 9

in care si poposeasci o vreme gi si picteze. in ultimele citevazile, de cind incepuse si lucreze la magazin, lucrurile acesteapireau gi mai pulin reale.

$tia exact ce o derania la magazin. Era genul de lucru pe

care nici n-ar fi incercat si i-l explice lui Richard. Era ca gi

cum magazinul ar fi amplificat lucrurile care pe ea o de-raniaseri dintotdeauna, de cind se gtia. Era vorba despregesturile inutile, despre sarcinile flri sens care o impiedicausi faci ceea ce-gi dorea, ceea ce ar fi putut face - iar aici, maiprecis, era vorba despre procedurile complicate legate de

incasiri, de intimpinarea clientilor, de pontatoare, care nu-ilisau pe oameni si-gi faci treaba cum trebuie. Avea sen-timentul ci angajalii nu comunicau intre ei gi ci triiau pe unplan cu totul gregit, astfel incAt semnificafia, mesajul, iubireagi orice altceva ar fi existat in viala lor nu igi giseau niciodati.exprimarea. igi amintea de conversaliile purtate la mese, pe

canapele, cu oameni ale ciror cuvinte pireau si pluteasci pe

deasupra unor Iucruri moarte, neclintite, care nu atingeauniciodati coarda vibranti a vielii. Iar daci incerca si atingi o

coardi vie, ceilalli o priveau cu figurile ascunse sub mSgtileobignuite, rostind cuvinte atit de perfecte in banalitatea lor,incit n-ar fi crezut ci sunt nigte subterfugii. Apoi era sin-guritatea, accentuati de faptul ci vedea in magazin aceleagifelezi dupi zi, c6teVa persoane cirora le-ar fi pututvorbi, insinu o ficea niciodati sau nu putea niciodati si o faci. Era cutotul altceva cind trecea cite un autobuz pe lingi ea: figurilede la geam pireau si-i vorbeasci, le vedea o dati gi apoidispireau pentru totdeauna.

Se intreba, stAnd in fiecare dimineafi la coada pentrupontaj de la subsol, separAnd cu ochii angajalii obignuili de

cei temporari, cum ajunsese acolo. Rispunsese unui anun!,desigur, dar asta nu explica mina sorfii. Se intreba gi ce avea

si urmeze, in locul unui post de scenografi. Viala ei era ungir de zigzaguri. Avea nouisprezece ani gi era nelinigtiti.

,,Trebuie si inveli si ai incredere in oameni, Therese. Jineminte asta", ii spusese adeseori sora Alicia. $i adesea, chiarfoarte des, Therese incerca si-i asculte sfatul.

. 70 | PATRICIA HTGHSMTTH

- Sora Alicia, a rostit Therese incet, simfind ci silabelepline ii dau putere.

S-a indreptat de spate gi a luat furculitra in mini, observAndci se apropia de ea biiatul care debarasa mesele.

Vedea chipul surorii Alicia, ingust gi rogu ca o piatri decuarf cind era atins de soare, gi tresiltirile pieptarului ei al-bastru apretat, silueta inaltS, osoasi, a surorii Alicia apirAndde dupi un col! al holului, intre mesele din email alb ale re-fectoriului. Sora Alicia intr-o mie de locuri, gisind-o cu pri-virea scrutitoare a ochilor ei mici gi albagtri, printre celelaltefete, privind-o altfel - gtia Therese - decAt pe celelalte fete,insi pistrAnd neclintiti linia dreapti a buzelor rozalii subtriri.i;i amintea cum ii diruise sora Alicia o pereche de minugidin ldni verde, invelite in foili de mitase; nu zimbise, doari Ie intinsese, firi o vorbi, in ziua in care implinise opt ani.Sora Alicia ii spusese, cu aceeaqi expresie neclintiti a gurii, citrebuie si treaci clasa la aritmetici. Cui ii mai pisase dacitrecea sau nu la aritmeticiT Therese pistrase minugile verzipe fundul dulipiorului de tabli de la gcoal5 mulli ani dupi ce

sora Alicia se mutase in California. Foila de mitase se inve-chise gi se inmuiase ca o pinzi de pe vremuri, iar ea tot nupurtase minugile. in cele din urmi, i-au rimas mici.

Cineva a mutat zaharnifa, iar brogura sprijiniti de eaa cizut.

Therese a privit miinile din fala ei - miinile grisune,imbitrAnite ale unei femei. Amestecau in cafea, rupeau o chi-fli cu un u$or tremur de neribdare, intingeau cu licomiejumitate de chifli in sosul din farfuria identici cu a luiTherese. Pielea era uscati, intre ridurile incheieturilor aveapraf, insi pe mina dreapti purta un inel fipitor, din filigrande argint cu o piatri verde transparenti. La mAna stAngipurta o verigheti de aur, iar in colfurile unghiilor avea urmede oji rogie. Therese a privit cum mina ducea o furculiliplini cu mazire in sus gi a gtiut cum arita figura femeii firisi fie nevoie si o priveasci. Arita ca toate femeile de cincizecide ani care lucrau la Frankenberg, chinuite de o epuizareeterni gi de spaimi, cu ochii deformali in spatele ochelarilorcare ii mireau sau ii ficeau si pari mai mici, cu obraiii

CAROL | 11

mizgilili cu un ruj ce nu reutea si lumineze cenugiul dededesubt. Therese nu putea ridica privirea.

- Egti noui, nu7Vocea risunase limpede 5i vioaie in vacarmul din cantini,

pe un ton aproape melodios.- Da, a rispuns Therese gi a ridicat privirea.igi amintea figura aceea. Era figura pe care citise epuizarea

inspiimintitoare, cea care ii deschisese ochii spre tristeleatuturor figurilor din jur. Era femeia pe care o vizuse TheresetirAndu-se pe treptele de marmuri de la mezanin intr-o seari,pe la ora 6.30, cind magazinul era gol; se sprijinea de ba-lustrada lati ca si mai u$ureze un pic greutatea suportati depicioarele cu monturi. Therese igi spusese: nu e bolnav5., nue o cergetoare, pur qi simplu lucreazi aici.

- $i te descurciTAcum ii zimbea, parci accentuind pliurile oribile de sub

ochi gi din jurul gurii. Ochii ii erau acum plini de viafi, insu-fletili de duioqie.

- Te descurci? a repetat femeia, din cauza larmei de voci gi

vase din jurul lor.Therese gi-a umezit buzele.- Da, mulfumesc.- igi place aici?Therese a incuviinlat din cap.- Ali terminatiUn tinir cu gor! alb a apucat cu un deget autoritar farfuria

femeii.Femeia a ficut un gest stingher, expeditiv. A tras spre ea

farfuriula cu felii de piersici in compot. Piersicile, asemeneaunor pegti portocalii lipicioqi, alunecau peste marginealingurii de fiecare dati cAnd o ridica. Evadau toate, cu excepliauneia, pe care femeia o mAnca.

- Eu sunt la etajul doi, la raionul de pulovere. Daci ainevoie de ceva - a rostit in grabi femeia, ca gi cum s-ar fistriduit s5-i transmiti un mesaj inainte de a fi intrerupte saudespirlite -, vino si stim de vorbi. Eu sunt doamna Robichek,doamna Ruby Robichek, numirul544.

- Vi mulfumesc mult, a rispuns Therese.

12 I PATRICIA HIGHSMITH

Dintr-odati, urifenia femeii s-a topit, pentru ci ochii ei deun maroniu rogcat erau blinzi gi o priveau cu interes din spa-tele ochelarilor. Therese simlea cum ii bitea inima, ca qi cumtocmai ar fi prins viafi. Femeia s-a ridicat de la masi gi Theresei-a urmirit silueta indesati cum se indepirta, pini s-a pierdutin mullimea care a$tepta in spatele separatoarelor din lemn.

Therese nu a vizitat-o pe doamna Robichek, insi o ciutacu privirea in fiecare dimineafi, cind angajafii se revirsau inclidire, pe la noui firi un sfert, o ciuta cu privirea in lifturigi la cantini. Nu o vedea niciodati, dar era plScut si aibi pecine si caute cu privirea prin magazin. Era foarte importantci o putea ciuta.

Aproape in fiecare dimineafi, cAnd sosea la munci, laetajul gase, Therese se oprea o clipi gi privea un anumit trende jucirie. Era agezat separat, pe o misufi, in apropierealifturilor. Nu era un tren imens, ca cel care circula pe jos, inpartea din spate a raionului de jucirii, dar in miculele luipistoane se simlea o furie pe care trenurile mai mari nu oaveau. MAnia;i frustrarea exprimate de miculul tren, pe ginalui circulari ca un cerc vicios, o fermecau pe Therese.

,,Rrr!" - spunea repezindu-se orbegte in tunelul din hArtiecreponati. $i ,,Rrr!" la iegire.

Trenuleful mergea mereu, de fiecare dati cind ea coboradin lift dimineafa, in fiecare seari, la plecare. Simlea ci micultren blestema mAna care apisa pe butonul lui in fiecare zi. inzvicnetul locomotivei in jurul curbelor, in repeziciuneasilbatici cu care alerga pe distanfele drepte, Therese citea oevadare febrili qi inutili din miinile unui stipin tiranic.Trigea trei vagoane de pasageri in care se zireau profilurileneclintite ale unor siluete umane minuscule; in spatele lorera un vagon deschis, cu bugteni in miniaturi ficufi din lemnadevirat, un vagon de cirbune fals gi un vagon de serviciu,care pocnea la curbe gi se agila de trenul gribit ca un copil defusta mamei. Pirea o fiinli ce igi pierduse minlile pentru cifusese inchisi, ca ceva ce murise deia, dar nu avea si piariniciodati, ca vulpile sprintene gi poznage din gridinazoologici din Central Park. Biteau aceleagi cAteva ciriri lanesfirqit, in cugtilor lor bine iinprejmuite.

CAROL | 13

in dimineafa aceasta, Therese s-a intors repede cu spatelespre tren, continuAndu-gi drumul spre raionul de pipugi,unde lucra.

La noui gi cinci raionul de jucirii prindea viafi. Husele dinstofi verde erau luate de pe tejghelele lungi. Juciriile mecaniceincepeau si arunce mingile in aer gi si le prindi, si impuptecu bile gi si roteasci fintele. Masa cu animale de fermi ince-pea si micine, si mugeasci gi si behiie. in spatele lui Thereseincepuse un ,,ram-tam-tam" obositor, cintecul imensului sol-dat din tinichea ce stitea cu fala spre lifturi gi bitea in tobitoati ziua. De la masa cu materiale pentru lucru manual giinclinalii artistice se desprindea un miros de plastilini, ce iiaducea aminte de atelierul pentru lucru manual de cind eramici, dar gi de un soi de cripti din curtea gcolii, unde se zvo-nea ci era chiar un mormAnt adevirat, gi unde ea igi blganasul, adulmecind printre barele de metal.

Doamna Hendrickson, gefa raionului de jucirii, lua pipugide pe rafturi gi le ageza cricinate pe mese.

Therese a salutat-o pe domnigoara Martucci, care gedea latejghea, dind ritmic din cap: igi numira bancnotele gimonedele din siculelul cu bani. Era atit de concentrati incdtnu a putut si o salute pe Therese decit cu o aplecare maiadAnc5 a capului. Therese a numirat cei 28,50 de dolari dinpropriul sicule! gi a notat suma pe o bucati de hirtie albi,destinati plicului cu bonuri, apoi a mutat banii, grupAndu-ipe valori, in sertarul casei de marcat.

Deja apireau dinspre lifturi primii clienfi, ezitind pre! deo clipi, cu privirea uimiti, aproape alarmati, pe care o aveaumereu oamenii constatAnd ci aiunseseri la raionul de jucirii,gi pornind apoi dupi treburile lor.

- Avefi pipugile care se ud57 a intrebat-o o femeie.- Ag vrea pipuga asta, dar cu rochie galben5, a spus o alta,

impingAnd spre ea o pipugi, iar Therese s-a intors ;i i-a adusde pe un raft pipuga doriti.

Gura gi obrajii femeii seminau cu ai mamei ei, a observatTherese; avea obrajii giunogi, ciupifi de virsat, sub rujulroz-inchis, iar buzele subtriri ;i rogii erau irtconjurate de riduriverticale.