bra

bre

bri

bro

bru

bra

bri

Pila-n pungă, punga-n pilă, pilalău cu pila lungă pilește pila pilii cu pila

lungă pe dunga pilii pînă cînd punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă

vra

vre

vri

vro

vru

vra

vră

jra

jre

jri

jro

jru

jra

jră

Capra neagră-n piatră calcă,

Cum o calcă-n patru capra!

Crapă capul caprii-n patru,

Cum a crăpat piatra-n patru!

Capra neagră calcă-n clinci,

Crapă capul caprii-n cinci,

Cum a călcat capra-n clinci.

Capra paște lângă casă

Capul caprii crape-n șase!

Capra noastră n-are lapte

Crăpa-i-ar coarnele-n șapte!

Capra-n piatră a călcat

Piatra-n patru a crăpat,

Povestea s-a terminat!

Fofiţă fondofirliţă, forofifo – fenderliţă şi fifoi fondofirloi, forofifo – fenderloi.

Până când a cărămidărit cărămidarul pe cărămidăriță, a cărămidărit cărămidărița pe

cărămidar la fel cum ar fi vrut cărămidarul să cărămidărească pe cărămidăriță.

Cosașul Sașa când cosește, cât șase sași sașul cosește. Și-n sus și-n jos de casa sa,

sașul cosește și-și spune sieși: sunt Sașa Cosașul care cât șase sași cosește și-n sus

și-n josul casei cât șase case.

Papucarul papucăreşte papucii nepapucăriţi ai papucăresei, dar papucăreasa nu

poate papucări papucii nepapucăriţi ai papucarului care papucăreşte papucii

nepapucăriţi.

Unilateralitatea colocviilor desolidarizează conştinciozitatea energeticienilor care

manifestă o imperturbabilitate indiscriptibilă în locul nabucodonosorienei

ireproşabilităţi.

O mierliţă fuflendiţă fuflendi-fuflendăriţă nu poate să fuflendească fuflendi-

fluflendăreasacă pe mierloiul fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul. Dar mierloiul

fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul poate ca să fuflendească fuflendi-

fluflendăreasacă pe mierliţa fuflendiţa fuflendi-fuflendăriţă.

Boul breaz bârlobreaz, lesne-a spune boul breaz bârlobreaz, dar mai lesne-a

dezbârlobrezi bârlobrezitura boului breaz bârlobreaz din boii bârlobrezenilor.

Teleenciclopedia este o enciclopedică enciclopedie ciclopică fără a fi un ciclop

enciclopedic teleciclopiat, ci doar o enciclopediatică teleciclopă ce cuprinde cicluri

de clopedice telecloape cu un encicloped pe post de enciclopedie ciclopedică.

Cele șapte muze

Cu priviri de zuze

Scriu ca să se amuze

Versuri andaluze!Șase călăuze

Încearcă s-acuze

Cinci femei lehuze

Că ar fi farfuze.

Cinci fine meduze,

geometrii confuze,

Cu unghiuri obtuze

Și ipotenuze!Patru buburuze,

Roșii archebuze,

Bâzâie ursuze

Zburând pe peluze!Trei babe mofluze

Fără dinți și buze

Trag turte pe spuze

Fără să se scuze

Două autobuze

Lovite de-obuze

Au lumini difuze

Și defect la diuzeUna din ecluze

La uși cu mezuze

Lupta cu taluze

Punându-și ventuze.

Ştiu că ştii că ştiuca-i ştiucă,

Dar mai ştiu că ştiuca-i peşte

Şi că ştiuca se mănâncă,

Şi că ştiuca se prăjeşte.

Ceea ce cerea celebrul Cicero gemând geniilor degenerate, n-au acceptat-o Cezar şi

ceata ingenioșilor cetăţeni certaţi cu cerinţele cercurilor centrale.

Sighițibum ala bim bum bam,strigătul cilipanezului în căutarea baldibuzului

omorât de un cris cras, într-un stil abracradrabrant pentru că nu a vrut să-l omoare

pe hipocate-elefanto-camerosul, ascuns după un camilolabilolabalascop deoarece

mâncase citopiperazina si se brohănise cu brohoteele în drămandău.

Duc în bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud oac, nu

e rac, nu-i gândac, nu e cuc, nu-i brotac, îl apuc, îl hurduc. E tot drac.

Rege Paragarafaramus, când te vei dezoriginaliza? Mă voi dezoriginaliza când cel

mai original dintre originali se va dezoriginaliza. Dar, cum cel mai original dintre

originali nu se va dezoriginaliza, nici regele Paragarafaramus nu se va

dezoriginaliza.

Spre sfânta sa soră Suzana se suie,

Spăşită din suflet suspinul să-şi spuie

Şi-n susul sarcastic suspinu-şi şopteşte

Şi-odată pe scară sucită se opreşte.

Pila-n pungă, punga-n pila, pilălău cu pila lungă pileşte pila pili cu pila lungă pe

dunga pili până când punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă.

Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de casa sa,

saşul coseşte şi-şi spune sieşi: sunt Saşa Cosaşul care cât şase saşi coseşte şi-n sus

şi-n josul casei cât şase case.

Un caricaturist care caricaturizeaza caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza

caricatura sa.

E pestrita prepelita pestrita, dar mai pestriti sunt puii prepelitei pestrite.

Un vultur sta pe pisc c-un pix in plisc.

Gandindu-ma ca te gandesti ca ma gandesc la tine, gandeste-te ca ma gandesc ca te

gandesti la mine.

Fata are flori pe prispa, prispa are flori, fata are flori pe prispa, prisma are flori.

Un cocostarc s-a dus la descocostarcarie, unde se descocostarcareau si alti

cocostarci nedescocostarcariti, ca sa se descocostarcareasca de cocostarcaria lui.

O sapa lata, doua sape late, sapte sape late si inca alte sape late si alte sapte sape

late.

Bucur si Bucura se bucura ca Bucurel e bucuros in Bucuresti. Bucura-te cum s-a

bucurat.

Fata are flori pe prispa, prispa are flori, fata are flori pe prispa, prisma are flori.

Luni la lumina lumanarii luminata de luna prin luminator ia luminat o luminita in

lumina ochilor.

Creata isteata, zambitoare si glumeata, scandeaza cu dictie fara interdictie fel de fel

de poezii azurii cu copii si faclii, pe hartii, mii si mii apoi pe-un cal merg la bal

triumfal.

Patru buburuze, Rosii archebuze, Bazaie ursuze, Zburand pe peluze.

Capra neagra-n piatra calca, Cum o calca-n patru crapa!

Crape capu caprii-n patru, Cum a crapat piatra-n patru!

Capra neagra calca-n clinci, Crapa-i-ar capu caprii-n cinci

Cum a calcat capra-n clinci.

Papucarul papucareste papucii nepapucariti ai papucaresei, dar papucareasa nu

poate papucarii papuci nepapucariti ai papucarului care papucareste papuci

nepapucariti.

Bucuroaia cand s-a intors Bucurel bucuros de la Bucuresti.

Rica nu stia sa zica: rau, ratusca, ramurica, dar de cand baiatu-nvata poezia despre

rata, Rica stie-acum sa zica: rau, ratusca, ramurica.

Am o prepelita pestrita cu paisprezece pui de prepelita pestriti. E mai pestrita

prepelita pestrita decat cei paisprezece pui de prepelita pestriti, iar mai pestrit decat

prepelita cea mai pestrita este prepelitoiul cel pestrit.

Bra Bre Bri Bro Bru Bră Brâ Cra Cre Cri Cro Cru Cră Crâ Dra Dre Dri Dro Dru Dră Drâ Fra Fre Fri Fro Fru Fră

Frâ Hra Hre Hri Hro Hru Hră Hrâ Jra Jre Jri Jro Jru Jră Jrâ Lra Lre Lri Lro Lru Lră Lrâ Mra Mre Mri Mro Mru

Mră Mrâ Pra Pre Pri Pro Pru Pră Prâ Sra Sre Sri Sro Sru Sră Srâ Şra Şre Şri Şro Şru Şră Şrâ Tra Tre Tri Tro

Tru Tră Trâ Ţra Ţre Ţri Ţro Ţru Ţră Ţrâ Vra Vre Vri Vro Vru Vră Vrâ Xra Xre Xri Xro Xru Xră

SCURTE INDICAŢII:

a) exersează fiecare exerciţiu în parte

b) - repetă fiecare exerciţiu (10-20 de ori)

c) - trebuie să încerci să-l spui cât mai repede

d) - printează exerciţiile pentru a le putea exersa mai uşor

e) - învaţă-l pe de rost şi rosteşte-l repede fără să-l mai citeşti

f) - reia exerciţiul după câteva zile

EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE

1. Subiectul îşi plasează o mână pe piept şi una sub coaste, golindu-şi apoi plămânii de aerul

rezidual şi păstrând o postură dreaptă. Aşteaptă câteva clipe până când organismul îi

semnalează nevoia de oxigen, apoi inspiră profund, lăsând aerul să urmeze calea pe care o

vrea şi conştientizând locul în care a pătruns acesta mai întâi – mâna aflată sub coaste simte

intrarea aerului înaintea mâinii aflate pe piept.

2. Mâinile rămân în poziţiile din exerciţiul anterior. Subiectul expiră şi de data aceasta îşi

deschide brusc gura şi inspiră adânc, lăsând iar aerul să pătrundă în mod natural. Senzaţia de

expansiune este simţită din nou în zona abdominală mai întâi.

3. Aceeaşi poziţie. Subiectul inspiră scurt şi sacadat, ca şi cum ar simţi miros de ars, fiind

atent la mişcările rapide din zona abdominală, sub coaste.

4. Într-o stare deplină de linişte şi relaxare, se inspiră încet, pe nas (muşchii, mai ales cei ai

gâtului şi feţei, să fie relaxaţi). Este umplută mai întâi partea de jos a plămânilor, abdomenul,

apoi partea de mijloc a pieptului; este importantă conştientizarea senzaţiei de expansiune a

cavităţii toracice. În fine, aerul inspirat trebuie să ajungă sus, la clavicule, până se simt mici

înţepături (în faza asta, se scoate pieptul uşor în faţă). Atenţie: inspiraţia nu trebuie făcuta în

trei faze diferite, aerul trebuie să intre progresiv şi continuu în plămâni. Aerul inspirat trebuie

reţinut câteva clipe, fără efort şi încordare. Expiraţia se face prin gura întredeschisă, cu un

sentiment de eliberare. Este necesar un control atent. Numai când coşul pieptului este gol şi

muşchii relaxaţi, scopul exerciţiului este îndeplinit. Senzaţia care trebuie căutată este de stare

benefică, de eliberare.

5. Trupul şi mintea relaxate, braţele atârnate pe lângă trup, picioarele îndepărtate la 20-30

cm, şira spinării dreaptă, capul sus. Se expiră uşor şi continuu, prin gura întredeschisă,

eliminând conştient aerul stricat din plămâni. Numai o golire totală asigură apoi o încărcare

corespunzătoare cu aer curat. Când aerul a ieşit complet, se aşteaptă puţin, până când

organismul cere de la sine inspiraţia. Acest impuls natural este important şi nu trebuie

neglijat. Se inspiră pe nas cât se poate de adânc. Mai întâi se umple spaţiul din partea de jos a

plămânilor, apoi, încet-încet, aerul este condus spre piept şi clavicule. Fără crispare, cu

muşchii părţii de sus a trunchiului relaxaţi. Respiraţia trebuie ţinută din nou pentru câteva

clipe, fără presiune şi încordare. Totul trebuie să decurgă cât mai natural. Se expiră la fel ca

la început, trunchiul înclinat uşor înainte.

6. Subiectul adoptă aceeaşi poziţie a corpului ca la exerciţiul precedent, dar prinzând palmele

după ceafa, cu degetele împletite şi coatele trase spre spate (să formeze o linie dreaptă cu

umerii). Pentru expiraţie, se înclină capul uşor înainte. Pentru inspiraţie, se trage uşor spre

spate.

7. Respiraţia în poziţie aşezată li se recomandă persoanelor care au probleme să stea multă

vreme in picioare. Se execută exact ca respiraţiile descrise mai sus. Poziţia dreaptă a şirei

spinării este obligatorie. Aceste exerciţii de respiraţie se fac de 2-3 ori pe zi. Nu e nevoie de

prea mult timp. Câteva minute (6-7 respiraţii complete) sunt suficiente.

8. Respiraţia ritmică se efectuează din orice poziţie: în picioare, aşezat, culcat sau chiar în

mers. Se numără încet: pentru inspiraţie - 5 unităţi (de la 1 la 5); reţinerea respiraţiei - 3

unităţi (de la 1 la 3); expiraţie - 7 unităţi (de la 1 la 7). După expiraţie, se aşteaptă până ce

revine respiraţia normala. Cu timpul, se poate prelungi fiecare etapă cu 2-3 unităţi, evitând

forţarea! Exerciţiul ritmic se repeta de 5-7 ori.

9. Respiraţia ritmică după puls: se ia pulsul (la nivelul mâinii sau al gâtului) şi se respiră

complet în funcţie de bătăile lui: pentru inspiraţie - 5 bătăi de puls; reţinerea respiraţiei - 3

bătăi de puls; expiraţia - 5 bătăi de puls şi ţinerea respiraţiei - 3 bătăi de puls. Şi în cazul

acesta, cu timpul, durata fiecărei etape a respiraţiei poate spori cu câteva unităţi. Exerciţiul de

respiraţie ritmată se poate practica şi în mers. Cinci paşi inspiraţi, trei paşi ţineţi respiraţia,

cinci paşi expiraţi etc. Practicat corect, în aer curat, puternic oxigenat, acest exerciţiu de

respiraţie acţionează armonios asupra organismului.

10. Subiectul stă întins pe podea în aceeaşi poziţie ca în exerciţiul pentru postură[2],

respirând lejer şi observând locul în care se produce expansiunea în timpul inspiraţiei. Pentru

aceasta plasează din nou o mână pe piept şi una pe abomen. Apoi îşi imaginează că are de

cântat o piesă în măsura de 4/4 şi trebuie să foneze în a doua măsură pe timpul întâi. Se

realizează inspiraţia lejer în primii trei timpi ai măsurii întâi, retenţia pe timpul patru, iar pe

primul timp al măsurii a doua se cântă un sunet mut.

EXERCIŢII PENTRU CONTROLUL RESPIRAŢIEI

1. Se inspiră încet, numărând până la 5. Se reţine aerul până se numără la 5, apoi se expiră

încet numărându-se tot până la 5. Se continuă până la un minut şi jumătate.

2. Se ia respiraţia rapid şi apoi se expiră brusc cu presiune mare. Se ia din nou aer foarte

repede şi se expiră lent, pe o durată cât de lungă. Acest exerciţiu este similar situaţiilor de

„furt de aer” în timpul cântului.

3. Se inspiră profund şi lejer, umplând plămânii în proporţie de aproximativ 80%. Se

realizează o expiraţie cât mai lungă cu putinţă pe sunetul „s”, cronometrându-se. Se

exersează până se ajunge la performanţa unei expiraţii de 90 de secunde.