Upload
george-alexandru-stanciu
View
236
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
www.fratiadecruce.blogspot.ro
Citation preview
“Cu fascismul pre fascism călcând”
sau despre fascismul antifascist
Au trecut aproape 70 de ani de când ultimul
război mondial s-a încheiat. Victoria
Aliaților a însemnat, aşa cum s-a întâmplat
de atâtea ori de-a lungul istoriei, nu doar
impunerea de despăgubiri materiale celor
învinși ci și demararea unui lung și extrem de
ambiţios proces de dizolvare a întregului
eșafodaj politic, ideologic, spiritual, al
statelor înfrânte. Fascismul, național-socialis
-mul, naționalismul, rasismul au fost puse la
index, împreună atât cu ramurile lor, cât și cu
rădăcinile. Acestui scop „nobil”, cel al
denazificării, i-au fost scuzate orice mijloace.
Înaltul comandament, ţelul suprem, a devenit
impunerea sistemului democratic și înlăturarea
prin orice mijloace, a ultimelor urme „naziste”
din conștiința celor ce au fost expuși
diabolizatei ideologii. Pentru învingători, nu a
2
fost extrem de dificil să înfăptuiască aceste lucruri,
având în vedere că, în calitate de acuzatori
victorioși, dispuneau de absolut toate mijloacele
materiale și logistice posibile.
De cealaltă parte, învinșii au fost deposedați de
orice drept, ne-beneficiind de nici o circumstanță
atenuantă, ori rezervă cu privire la monstruozitatea
crimei pe care se presupunea că ar fi comis-o.
Întreaga evoluție post-belică este o încununare
strălucită a dictonului care ne spune că doar
învingătorii scriu istoria. Învinșii nu au avut
altceva de făcut decât să înghită cu noduri fosta
propagandă de război a învingătorilor, devenită
acum „adevăr istoric”, absolutizat și sigilat cu
parafa Codului Penal. În elanul lor „denazificator”
care a trecut ca un tsunami prin toate
compartimentele vieții sociale, politice, culturale,
etc., învingătorii au pierdut demult rațiunea
principală a acestui proces. Un condamnabil exces
de zel „antifascist” a adus lumea în care trăim într-
un periculos derapaj totalitar. Noi, cei de azi, nu
știm ce s-a întâmplat cu adevărat acum 70 de ani
decât din istoria scrisă de învingători, de
„antifasciști”… Iar din această istorie (mai mult
sau mai puțin obiectivă) putem trage concluzia că
sistemul ideologic înfrânt și repudiat avea
următoarele caracteristici:
- Era extrem de represiv.
- Practica discriminarea unor anumite rase, etnii, în
defavoarea altora.
- A dus propaganda pe cele mai înalte culmi.
- Practica cenzura.
- A întărit în mod extrem birocrația de stat.
- A favorizat şi determinat apariția „statului
polițienesc”.
- Interzicea criticarea politicilor de stat.
Din studierea acestor caracteristici am putea crede
că inamicii nazismului vor face tot ce le stă în pu-
t
-tinţă pentru crearea şi cultivarea unui sistem global
bazat pe democrație, libertate, rațiune, garantare a
liberei exprimări, egalitate de șanse. Din nefericire,
lucrurile nu stau deloc aşa…
Asistăm astăzi la fascizarea galopantă a întregii
societăți occidentale şi nu numai, o fascizare care –
culmea! – se practică tocmai în numele atotputernicei
dogme antifasciste care domină componenta
intelectuală, socială şi culturală a lumii în care trăim.
Căci „political corectness-ul” este exact fascismul
întors pe dos ! Reprimarea brutală a libertății de
expresie e astăzi la ordinea zilei. Rând pe rând, state
pretins „democrate”, pretins „de drept”, au
interzis dezbaterea anumitor subiecte, au pus
călușul unor legi abuzive în gura celor ce-şi pun
întrebări, refuzând să înghită varianta predigerată
a adevărului „oficial”. Legea privind interzicerea
exprimării oricăror îndoieli cu privire la existenţa
sau dimensiunile holocaustului pare extrasă din cea
mai întunecată minte totalitaristă (nazistă…).
Se impun din ce în ce mai des măsuri rasial sau
etnic-discriminatorii în statele „democratice”,
„antifasciste”. Astăzi, discriminarea se numește
„affirmativ action” sau chiar (probabil într-un acces de
tâmpă sinceritate) „discriminare pozitivă”. Ea se
practică, în exclusivitate, în dauna caucazienilor. Este notoriu că în multe state europene a fi alb
începe să fie un handicap, în condițiile în care statele
respective impun politici de sprijinire, favorizare a
raselor ne-albe, a musulmanilor, ne-europenilor,
imigranților în general, minorităților sexuale.
3
ARBORELE
GENEALOGIC AL
BOLŞEVICULUI EVREU-
ŢIGAN ION ILIESCU,
(RECONSTITUIT DE
ŞERBAN OPROIU -
ANALIST POLITIC)
Orice încercare de a pune în discuție aceste
politici, exprimarea unor rezerve faţă de
justețea aplicării discriminării, pune în
mișcare rapid o monstruoasă mașinărie
„antifascistă”, alcătuită din media mainstream,
aşa zisa „societate civilă antifascistă”, aparatul
justițiar, etc. „Ereticul” este rapid scos din joc,
cărțile îi sunt confiscate, ideile exprimate sunt
puse la index, iar dezbaterea este sugrumată din
fașă, încă înainte de a începe…Nu e aşa că
seamănă cu „rugurile de cărți” pe care le făceau
naziștii…? „Antifascismul” s-a transformat într-
o religie, are biblia ei, bisericile ei, dogmele ei
și, mai ales, inchiziția ei… Această religie a
devenit atât de totalitară, atât de … fascistă
încât astăzi, de exemplu, a ridica braţul drept
reprezintă, în Europa, o blasfemie de neiertat
sancționată exemplar.
Despre propagandă, nu putem spune decât că
„antifasciștii” au preluat, perfecționat şi dus
pe culmi pe care Goebbels nu le visa,
propaganda nazistă. Sute de mii de tineri sunt
spălați anual pe creier în universitățile
politice „antifasciste”, îndoctrinați în religia
perpetuei şi infinitei culpabilizări a
„bărbatului alb”. Political Corectness-ul,
Multiculturalismul, Socialismul, Freudo-
marxismul, Feminismul extremist misandrin,
sunt noii idoli, noii vectori ai ideologilor
fascismului „antifascist”. Trupele de asalt
„antifasciste”, comit periodic câte un
„Kristallnacht” prin vreo capitală
europeană…
Astfel, bărbatul alb a ajuns evreul, ”Juden”
„jidanul” în ochii establishmentului politic,
social, cultural de astăzi. El mai poate fi expiat
doar de apartenența la o minoritate sexuală.
Dacă însă, e şi heterosexual pe lângă celelalte
două handicapuri, nimeni şi nimic nu-i poate
șterge steaua galbenă pe care societatea
actuală i-o aplică, stigmat al unei potențialități
„fasciste”!
Marius Mitea Sursa: Buciumul.ro
VASILI IVANOVICI - evreu rus, bolşevic,
puşcăriaş periculos, fugit din Rusia şi urmărit
de poliţia ţaristă.
S-a stabilit în Olteniţa, în jurul anului 1895, ca
argat şi băiat de prăvălie la un grec, poreclit
Ţăndărică, de pe strada Heliade Rădulescu, nr.
1. Şi-a schimbat numele pentru a-şi pierde
originea, în “Iliescu”, după anul 1900, ca mai
toţi evreii aciuaţi în România, S-a încurcat cu
MARIA SAVU (sora cârciumarului Anghel
Savu, care avea cârciuma pe strada I. H.
Rădulescu, nr. 2) apoi s-a căsătorit cu aceasta
în 1900-1901. Anghel Savu, era român, fugit
din Bulgaria fraudulos, traversând Dunărea şi
stabilit în Olteniţa.
Acesta le-a făcut Măriei şi lui Vasile o
dugheană, în care vindeau diverse, pe strada
I.H. Rădulescu nr. 6-8.
4
Vasili Iliescu, fost Ivanovici şi Maria, fostă
Savu, au avut doi băieţi şi două fete
(Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie,
viitorul călău al poporului român, Aristiţa şi
Verginia).
Vasili Ivanovici a fost foarte bun prieten cu
Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe
numele său adevărat KATZ.
George Călinescu precizează în "Istoria
Literaturii Române": "Dobrogeanu Gherea,
evreu venit din Rusia în mod suspect şi
fraudulos, a fost împământenit prin Decret
Regal, din eroare şi diversiune, susţinut fiind
chiar de Titu Maiorescu!"
Aici, atenţie la diversiunea promovată de Ion
Iliescu în presă, prin care se sugerează că
bunicul lui ar fi un ţăran, Păun, de lângă
Olteniţa.
MAMA VITREGĂ: MARIŢA ILIESCU
Mama vitregă a impostorului Ion Iliescu, a
fost după 1944, servitoarea şi bucătăreasa Anei
Pauker (adică a evreicii Hanna Rabinsohn al
cărei bunic era rabin). După 1945, Gheorghiu
Dej a alfabetizat-o - pentru că nu ştia carte - şi
a trimis-o la Agenţia Economică a României
de la Sofia, unde a stat mai multă vreme. De la
Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o şi a trimis-o
la Moscova, tot la Agenţia Economică
Română, dar după puţin timp, fiind
deconspirată ca spion, la cererea ruşilor a fost
retrasă, adusă în ţară şi numită Director
General la Vămile Române, de unde s-a
pensionat.
În 1990, Mariţa Iliescu s-a prezentat cu un
Carnet de Luptător în războiul din Spania
(alături de Walter Roman, adică Walter
Neulander, tatăl evreului Petre Roman, care a
nenorocit România în tandem cu evreul
Iliescu), la Asociaţia Luptătorilor Antifascişti,
spre a se înscrie în aceasta. Deşi carnetul părea
un fals, totul s-a rezolvat la intervenţia lui Ion
Iliescu, beneficiind de multe şi mari drepturi
necuvenite.
La recepţiile date de Ceauşescu, niciodată Ion
Iliescu nu a mers cu soţia sa, Nina Bercovici
(evreică şi ea), ci cu Mariţa, mama lui vitregă!
UNCHIUL EFTIMIE ILIESCU
Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru
Iliescu, fost ofiţer de securitate, a participat la
represiunea şi "decapitarea" poporului român,
în timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului
Alexandru Drăghici, Ministru de Interne în
acea perioadă.
După moartea lui Stalin, acelaşi Dej l-a demis
şi l-a numit Director la Fabrica de Încălţăminte
"Pionierul". Alcoolic fiind, într-o altercaţie
specifică beţivilor l-a ucis pe şeful cantinei. A
fost arestat şi condamnat la 17 ani de
închisoare. Se pare că acolo şi-a găsit şi
sfârşitul.
De remarcat că, Ion Iliescu ascunde cu
dârzenie originea sa criminală,
compromiţătoare, -lucru firesc din punctul lui
de vedere-, în faţa poporului român, pe care a
reuşit astfel să-l păcălească şi să-l umilească
timp de 16 ani, după 1989.
PRECIZARE
Investigaţiile făcute pentru perioada 1901-
1902, nu au dus la concluzia că ar fi existat un
decret regal de împământenire a lui Vasili
Ivanovici, aşa cum s-a făcut în cazul lui
5
Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan
Slavici şi alţii.
Se poate trage concluzia că, Vasili Ivanovici,
decedat la Olteniţa în 1965, la vârsta de 88 ani,
a fost evreu basarabean, născut în jurul anului
1877, aciuat fraudulos, fără cetăţenie la
Olteniţa.
TATĂL LUI ION ILIESCU:
ALEXANDRU ILIESCU
Alexandru Iliescu, băiatul cel mare al lui
Vasili Ivanovici -Iliescu apoi- s-a născut în
Olteniţa în 1901, căsătorindu-se în 1929 cu
Maricica, o ţigancă de origine bulgară, din
neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea
prost româneşte şi care e adevărata mamă a lui
Ion Iliescu.
Maricica era fata lelei Stoica, ţigancă din
Olteniţa, venită din Bulgaria şi care locuia într-
o cocioabă insalubră, pe o stradă paralelă cu
strada I. H. Rădulescu; nu se ştie cine era tatăl
ei.
Ion Iliescu s-a născut în aceste condiţii
insalubre, în Olteniţa, în data de 03 Martie
1930, an în care Alexandru Iliescu, tatăl său, a
fugit în Rusia, unde a stat până în anul 1935.
Maricica, mama adevărată a lui Ion Iliescu,
moare în 1932, fiind înmormântată la Olteniţa
(atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş, din
Bucureşti, că ar fi mama lui Iliescu).
Alexandru Iliescu a dus în Rusia o activitate
conspirativă împotriva României, fiind
kominternist, NKVD-ist trădător, omul lui
Stalin.
Casa lui Alexandru Iliescu din Olteniţa era casă
conspirativă a Kominternului şi NKVD-ului. În
Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de
ocupaţii printre care şi cea de hamal şi a avut, se
pare, şi copii nelegitimi.
În 1935, Alexandru Iliescu s-a întors din Rusia,
fiind condamnat la 12 ani închisoare pentru
trădare de ţară (milita pentru dezmembrarea
României şi trecerea Basarabiei la ruşi),
închisoare executată cu intermitenţă. În
închisoare, a devenit turnător al poliţiei.
Tot în această perioadă, Alexandru Iliescu s-a
încurcat cu Maria, nevasta unui coleg de
puşcărie, Ivănuş, un bolşevic periculos. Cu
aceasta, Alexandru a făcut un copil din "flori":
Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist
adus în coşciug metalic sigilat, din Orientul
Mijlociu.
6
ALTĂ PRECIZARE
În 1940, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu
Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a
mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, autointitulat
Rege al ţiganilor, cu care a avut doi băieţi:
fraţii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea şi
Crişan, veri primari cu Cioabă.
Unul a fost Ataşatul Militar al României la
Moscova, iar celălalt Director Adjunct la
IRSOP, prin influenţa lui Ion Iliescu, deşi
erau ţigani semianalfabeţi.
Să nu ne mai mirăm de ce prima măsură pe
care a luat-o Ion Iliescu, după ce a pus mâna
pe putere, a fost restituirea aurului către
ţigani.
Alexandru Iliescu a decedat în 1945 la
Olteniţa, la o manifestare de 1 Mai în
tribună, beat, cu sticla de ţuică în mână.
Poporul român, s-a lăsat condus timp de 16
ani de către un descendent din evrei, bulgari
şi ţigani, genocidar şi bolşevic trădător al
României, care vedea în 1990 în paranoia lui
numai cămăşi verzi mărşăluind pe stradă, la
Universitate, asemenea lui Alexandru
Florian, alt evreu sinistru din zilele noastre!
Între timp pentru a ne demonstra definitiv
că este o căzătură umană şi un duşman
declarat al românilor, Ion Iliescu a schimbat
carnetul roşu de comunist cu cel albastru de
mason cu şorţuleţ, lopăţică şi echer.
Ne vine în minte o frază scrisă cu durere pe
coroanele mortuare din cimitire: “Nu te vom
uita niciodată!”
Cauzele
ascensiunii
organizaţiilor
L.A.N.C. şi “Garda
de Fier”
Din Raportul Direcţiei Generale a Poliţiei şi
Siguranţei privind cauzele ascensiunii
organizaţiilor L.A.N.C. şi “Garda de Fier”. -
Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15, filele
210-213 - anul 1933, Bucureşti:
“Latura politică a mişcărilor de dreapta
Cauzele care au contribuit la lăţirea rapidă a
mişcării L.A.N.C., cât şi la cea a “Gărzii de
Fier” au fost determinate de numeroşi factori
sociali, printre care menţionăm:
- acapararea de către evrei a finanţelor, a
comerţului, a profesiunilor libere,
-tendinţa lor de a conduce şi de a se
impune în conformitate cu perceptele lor
religioase şi mai cu seamă - încercarea lor de a destrăma sentimentele
noastre naţionale şi creştine, prin aderarea
lor la principiile comuniste.
Deoarece cea mai mare parte din comerţul,
industria şi finanţele ţării sunt în mâna evreilor,
conducătorii mişcării L.A.N.C. şi ai “Gărzii de
Fier” şi-au dat seama că populaţia ţării tinde să
se împartă în două categorii:
- pe de o parte, o categorie mică de oameni
care să deţină averea - elementul conducător în
viaţă -şi anume populaţia străină de sentimentele
şi dragostea de ţară.
- pe de altă parte, marea mulţime a
populaţiei, căreia îi rămâne obligaţia să
muncească pentru ţară şi care e sortită să ducă un
trai modest, cu venituri restrânse, deoarece
categoria mică de cetăţeni care deţin finanţele şi
comerţul - recte evreii -- înţeleg să facă din
aceste ocupaţii nişte privilegii pentru ei,
………..
7
boicotând orice iniţiativă ar lua creştinii în
această direcţie. De aceea se văd aşa de puţine
instituţii comerciale şi financiare ale ne-
evreilor.
Privind diferitele categorii de profesiuni
libere, vedem că ele sunt deţinute din zi în zi
mai mult de evrei, înlăturând pe creştini prin
diferite mijloace admise şi neadmise. În
această direcţie, vedem cum majoritatea
farmaciştilor sunt evrei, cum foarte mulţi
doctori ocupă funcţiunea de medici de spitale
şi servicii comunale şi judeţene şi cum aceeaşi
situaţie o găsim la diferite instituţii bancare, în
ceea ce priveşte numărul avocaţilor etc.
Dar cel mai important factor social care a
determinat ca mişcarea organizaţiilor de
extremă dreaptă, şi anume L.A.N.C. şi “Garda
de Fier”, să ia proporţii, e tendinţa către
comunism şi socialism a evreilor.
S-a constatat că marea majoritate a
membrilor organizaţiilor comuniste
descoperite până acum la noi au fost evrei.
Oricum majoritatea evreilor nu se sfiesc
să admită principiile comuniste sau să
simpatizeze cu ele, în cazul când nu fac
parte activă din organizaţii şi cum mişcarea
comunistă condusă de evrei constituie o
forţă care tinde să destrame naţionalismul şi
credinţa - mişcarea naţionalistă a L.A.N.C.
şi a “Gărzii de Fier” s-a născut ca o
reacţiune firească contra acestei tendinţe de
destrămare. Aceste considerente sociale, care au făcut să
crească mişcarea L.A.N.C. şi a “Gărzii de
Fier”, se mai justifică şi prin aceea că,
mişcarea extremistă de dreapta a prins numai
în regiunile populate de evrei, unde populaţia a
venit în contact direct cu evreii, situaţie care
le-a impus necesitatea unei restricţiuni pentru
apărarea integrităţii sociale a elementului
românesc.
În oraşele şi comunele unde populaţia
evreiască este mai mare sau cel puţin egală cu
populaţia creştină şi chiar în acele comune
unde, deşi populaţia evreiască nu e mai mare,
dar constituie un număr apreciabil de locuitori,
se observă că evreii caută să înlăture, pe cât e
posibil, pe români de la conducerea vieţii
sociale şi politice şi nu de puţine ori insultând
şi desconsiderând elementul românesc.
8
Îi mai răbdăm mult ?
Această atitudine, de acaparare şi de
sfidare, a făcut şi face să se nască ura între ei
şi români, şi ca atare, mişcarea extremistă de
dreapta - a L.A.N.C. şi a “Gărzii de Fier”- să ia
din zi în zi proporţii mai mari, considerată
pentru ei mai mult ca o mişcare naţionalistă
liberatoare şi generală, decât ca o mişcare
antisemită, cu aspecte de răzbunare
individuală şi parţială.
Aşa se explică şi succesul avut de aceste
organizaţii în alegerile trecute, deşi au luptat
separat şi tot aşa se explică de ce mişcarea a
luat proporţiile de azi, mai ales în Basarabia -
unde numărul mare de evrei, ca şi
îndrăzneala lor, sunt cunoscute.
Succesul mişcării extremiste de dreapta se
explică în bună parte prin dezinteresarea
Partidului Naţional-Ţărănesc, care a neglijat
aproape complet continuarea propagandei la
sate, lăsând astfel liberă propaganda mişcării
extremiste de dreapta.
La aceasta se adaugă şi diferitele certuri şi
disidenţe din sânul Partidului Naţional-
Ţărănesc, care au încurajat propaganda altor
partide şi în special a celor două menţionate
puţin mai sus.”
- Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15,
filele 210-213
Român minoritar în Secuime
“Gesta Hungarorum”, cronica lui Anonimus,
notarul regelui ungur Bela al III-lea: 1173-1196):
„… În vremea aceea, ungurii nu aveau în mintea
lor altceva decât să ocupe ţări şi să subjuge
popoare, îndeletnicindu-se cu războiul. De aceea,
în acele vremuri, ungurii iubeau aşa de mult să
sugă sânge omenesc, precum iubeşte lipitoarea;
şi de nu ar fi făcut aşa, nu ar fi lăsat urmaşilor lor
atâtea ţări frumoase”. „ În calea lor a ieşit şi ducele
Menumorut, stăpân peste vechile pământuri ale
Bihorului.”
Scrie acelaşi Anonimus: „Spuneţi lui Arpad,
ducele Ungariei, stăpânul vostru. Îi suntem
datori ca prietenul unui prieten, cu toate cele
ce îi sunt necesare, pentru că omul este
oaspete şi duce lipsă de multe. Dar pământul
ce l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l
vom ceda în niciun fel, atât timp cât vom fi
în viaţă”……………………………………...
Pe 15 martie, maghiarii nu se adună să
mănânce colac secuiesc (kurtos kalacs) şi să
danseze csardas, ci au un scop anume şi
acela ştim cu toţii care este: blestemata de
autonomie teritorială.
De mai bine de 15 ani, dar cu precădere în
ultimii 2-3 ani, aici în Transilvania se duce o
luptă privind discriminarea, în plan local,
populaţia românească din cele două judeţe
(Covasna şi Harghita) fiind discriminată în
mass media şi în politica UDMR..
În presa locală ţi se spune zilnic, precum în
revista “Európai Idõ” (Covasna), despre
paşii luptei ARMATE pentru autonomia
maghiară: ”înfiinţarea Băncii Secuieşti
independente”, ”refuzarea achitării
impozitelor către statul român” şi
”vărsare de sânge”.
Ca prim pas al luptei armate este înfiinţarea
Băncii Secuieşti independente, iar acţionarii
acesteia ar urma să fie secuii. Banii secuilor
vor fi în siguranţă dacă îşi vor ridica salariile
din automatul filialei locale a Băncii
Secuieşti.
Cel de-al doilea pas al luptei armate este
9
refuzarea achitării impozitelor către statul
român, în momentul în care elita politică din
România neagă asigurarea autonomiei
secuieşti.
Cel de-al treilea pas. Să dea Domnul să nu
fie nevoie de aşa ceva, deoarece al treilea pas
se va solda cu vărsare de sânge. Cert este că
nici tirolezii nu au fost ascultaţi până când
activiştii lor nu au început să recurgă la
aruncarea în aer a unor obiective şi trenuri
italiene.
,,Dragi Secui! A fost un lucru bine făcut, dar
să ştiţi că în viitor va fi nevoie de şi mai
mult! De mult mai mult!!!”- autor directorul
Revista Európai Idõ (Covasna) Alpár
Szilamér Horváth…………………………....
Cotidianul de limba maghiară Szekely
Hirmondo (Covasna): ”Autonomia trebuie
obţinută cu forţa”. ,,Acest lucru trebuie
schimbat mai devreme sau mai târziu, însă
nouă, secuilor cu cuţitul naţionalismului
român la gât, nu ne-a mai rămas timp să
aşteptăm, adică prin obţinerea cu forţa a
autonomiei teritoriale trebuie să ne luăm în
mână dirijarea propriului destin, până când
nu e prea târziu”.
Preşedinţi de Consilii Judeţene care
incită la violenţe şi ură interetnică
împotriva românilor din cauza aşa-zisului
drapel al aşa-zisului ţinut secuiesc, iar noi de
ziua naţională dacă dorim să arborăm
steagul naţional, trebuie să cerem
autorizaţie de construcţie.
Preşedinţi de Consilii Judeţene care refuză
public să se delimiteze de extremiştii din
HVIM care militează pentru alipirea
Transilvaniei la UNGARIA şi promovează
însemne FASCISTE………………………....
Primari, preşedinţi de CJ şi preşedinte şi
membri UDMR care spun că ar fi bine dacă
limba maghiară, prin Constituţie, ar primi un
statut regional, iar condiţia cunoaşterii
limbii maghiare e justificată şi legală.
Când primarul Antal Arpad se şi vede
guvernatorul „Ţinutului secuiesc”, când vin
în ţara ta, politicieni, vicepremierul şi
preşedintele Ungariei şi fac tot felul de
declaraţii extremiste, când un român este
bătut în centrul municipiului Sf. Gheorghe
…………………………..
pentru că nu ştie limba maghiară, când un român
este amendat de Poliţia Locală din Sf. Gheorghe
pentru că a scandat ”La mulţi ani, România!”
de Ziua Natională , NU-ŢI VINE SĂ SPUI?:
GATA! PÂNĂ AICI! NOI ROMÂNII NE-AM
SĂTURAT!!! AM TOLERAT
DESTUL!!!.......................
Nu mai tolerăm abuzurile, respingerea nu mai
vrem să facem compromisuri, dacă am permis nu
înseamnă că vrem să fim şi suprimaţi..
REFUZĂM SĂ NE MAI ADAPTĂM LA
CERINŢELE VOASTRE PRIN SUPUNEREA
NOASTRĂ, CROINDU-VĂ DRUM DUPĂ
BUNUL VOSTRU PLAC LA PROPRIILE
DORINŢE, AJUNGÂND LA FANATISM.. NU
MAI PUTEM FI TOLERANŢI LA
DISCRIMINĂRI BAZATE PE APARTENENŢA
NAŢIONALĂ, ETNIE, OPŢIUNE POLITICĂ,
RELIGIE, ETC. UDMR-ul a făcut tot ceea ce a
putut ca în 25 de ani, noi ROMÂNII să ne simţim
minoritari în propria noastră ţară.
10
Citate din
stenograma
din 5
octombrie
1945,
redactată la
CC. al P.C.R.
(n.n. Dar nu mai tolerăm abuzurile şi
obrăznicia hoardelor de huni veniţi din
sălbăticia Panoniei călare pe cai fără şa şi
pripăşiţi pe meleagurile noastre!) Mă tot
întreb cum a putut o uniune cu un procent de
5%-7%, să destabilizeze o ţară şi să producă
atâta ură inter-etnică împotriva
românilor?.................................
Chiar nimeni şi nimic nu-i poate opri?
Chiar nu avem legi şi Constituţie pentru a
le potoli pornirile şi ura? Chiar a fost de prisos ceea ce strămoşii noştri
au visat, ideea pentru care generaţiile trecute
au suferit şi au lucrat, idealul pentru care
toată suflarea românească a nădăjduit, iar
ostaşii noştri şi-au vărsat sângele?
NR. Text primit pe blogul d-lui Prof. Ion
Coja, la Comentarii
„Tov. Chiriţă: … În Moldova situaţia este şi
mai grea. În Moldova nu este aproape un
evreu care să fie în producţie. Toţi se ocupă
cu specula.………………………………….
Tov. Ghizela Vass: Cu specula.
Tov. Chiriţă: Nu, pentru că aceşti evrei ar
vrea să intre în producţie. Aceste mici
gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa.
(…) Şi noi, în faţa acestor probleme, stăm
fără nici un răspuns. (…)
Tov. Vasile Luca: Dar întreprinderile care se
refac în Moldova, nu angajează muncitori
evrei?
Tov. Ghizela Vass: Numai evrei angajează.
Tov. Chiriţă (evreu): Am convingerea, că în
sânul nostru s-a creat un sectarism. (…) Care
este poziţia Apărării Patriotice, după mine
sectară? Eu nu zic, că ar trebui să fie puşi pe
primul plan evreii. Dar între atâţia vorbitori, eu
cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a pus
(…) Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi
să ignorăm o problemă care există în ţara
românească; şi să lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi
(sic) să se agite pe stradă, fără a putea să facă
ceva. (…)
Tov. Elena Stoie: Dacă comitetul evreiesc a luat
măsuri, ca să nu mai fie atâţia speculanţi?
Tov. Ghizela Vass: Merg la ţară, iau vite, iau
tot şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă
arestezi, care am fost în Transnistria? Şi
jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un
tovarăş, că este o manifestare şi atitudine pur
legionară pe care o întrebuinţează evreii. Dacă
aveau un concurent creştin, se duceau şi-l
denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu.
Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în
Transnistria…
Tov. Ghizela Vass: Reacţionarii evrei primesc
bani din partea englezilor.
Tov. Alice Benari: Discuţia cu negustorii evrei:
ei arată o simpatie grozavă, cei din Bucureşti,
faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în
Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate
«congresele mondiale» cu Londra şi America
sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i
atrage spre o Palestină în care nu se poate realiza
nimic. Tov. Chiriţă pe care-l cunosc ca foarte
realist, venea de obicei cu altă poziţie. [Chiriţă,
în ciuda numelui său, era jidan – n. n., V.I.Z.].
11
Po
Tov. Vasile Luca: … Nu putem tolera şi în
special voi (n.n. evreii) nu puteţi tolera, la
evrei, ca pe baza suferinţelor să se creeze
acum o situaţie privilegiată, de jaf şi
asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu
combateţi aceasta. Şi faptele nu sunt cu
caracter izolat, ci au caracter de masă. Cu
aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în
Moldova, atunci când era încă cald, abia
ieşiţi din lagăre, din ghetouri, eliberaţi de
Armata Roşie. Cu capcana, cu laţul nu ai fi
putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea
tranşeelor, în dosul frontului de 50-100 km,
ca să ai linie de apărare şi să nu reuşească
nemţii să facă un contraatac. Şi o sămânţă o
vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau
trăi bine cu familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au venit cu saci
de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au
vândut cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se
încadreze în producţie, de ce nu s-au creat
cu aceste imense capitaluri, întreprinderi,
pe care să le pună în funcţie, să refacă
Moldova, să ia aceşti evrei în întreprinderi
ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că
sunt capitalişti şi speculanţi. Sunt împotriva
populaţiei evreieşti şi cu ei nu ne putem uni.
Nu putem combate antisemitismul, dacă
nu combatem această plagă. Îmi spune că
s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele
de la ţărani. (…)
Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru
că ce nenorocire am fi avut în Moldova…
Partidul compus din evrei numai,
organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia,
aparatul administrativ, evreieşti, şi atunci s-
a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau
un stat românesc? Şi în multe părţi persistă
asta. Şi când noi avem o masă otrăvită, un
antisemit când vede numai un singur şef sau
comisar, spune că nu mai este poliţia
românească, ci poliţia evreiască. (…)
Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe
evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor.
(…) Au venit din lagăr şi în scurt timp au
devenit milionari. În Transilvania au făcut
cooperative evreieşti şi speculează evreii cu
firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu
agentura lor. Şi pe aceştia, în lupta noastră,
trebuie să-i demascăm, trebuie să luptăm
împotriva lor, nu ca să le dăm voie, dacă au
suferit, ca să facă orice“.
(Teodor Wexler, Mihaela Popov, ANCHETE
şi PROCESE UITATE. 1945-1960.
Documente. Editura Fundaţia W. Filderman,
Bucureşti, f. a., vol. 1, pag. 17-31).
Portretul
Căpitanului descris
de un evreu
Un alt evreu, Nicolas Naghi Talavera, a fost
internat în lagărul de la Auschwitz, unde
paşii săi s-au încrucişat cu ai doctorului
Mengele. Soarta l-a ajutat să scape, dar a
ajuns prin lagărele sovietice. Scapă şi de aici
la timp, ca să participe la revoluţia
maghiaraă din 1956. Ajunge apoi în vest,
unde îşi va scrie memoriile. De la el ne-a
rămas o importantă amintire despre Căpitan,
a unui copil de origine maghiaro-evreiască
care, auzind în discuţiile din casă comentarii
îngrozitoare despre “căpcaunul” şi
“monstrul” de Codreanu, se hotărăşte ca,
deghizat în haine româneşti, să meargă la
12
Câmpeni, -unde Codreanu avea o întâlnire cu
moţii-, ca să-l vadă cu ochii lui:
„ Mica piaţă din faţa bisericii era plină de ţărani
îmbrăcaţi în hainele lor colorate, de duminică.
Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe
de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi din
circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi.
Prefectul districtului Turda, aşa cum
procedează funcţionarii unor regimuri
ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu
să vorbească mulţimii, dar nu a declarat ilegală
adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i
da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din
ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea
bisericii a devenit neîncăpătoare. Deodată s-a
produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat
chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb,
românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb.
S-a apropiat de mine. N-am putut vedea
nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar
dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer,
radia asupra mulţimii celor săraci şi părea
să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod
misterios, departe de ea. Carisma este un
cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa
stranie emanată de acest om. Poate el
aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor şi
furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite de
zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel
stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era
nevoie să vorbească. Tăcerea sa era
elocventă; părea mai puternică decât noi,
mai puternică decât ordinul prefectului care
i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi
ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “e trimis
de Arhanghelul Mihail!”. Apoi clopotul trist al
bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda
întotdeauna adunările legionare, începu.
Impresiile adânci, create în sufletul unui
copil, dispar cu greu. De mai mult de un
sfert de veac n-am uitat nici o dată
întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”
Evreul acesta avea aptitudini de legionar. Nu
este singurul. Vezi Nicolae Steinhardt sau Lică
Krakauer, prietenul legionarilor din Paris. Mai
toate liceencele din Iași, evreice, erau
îndrăgostite de legionari… (mărturia doamnei
Afrodita Surdu, mama lui Victor Surdu, auzită
de la răpostul Victor Surdu. Dumnezeu să-l
ierte, căci are ce ierta…)
-Comentariul prof. Ion Coja; sursa: blog prof.
Ion Coja
Ştiri
● Luna aceasta dublând eforturile pentru
apariţia ziarului nostru am dublat şi numărul de
pagini de la opt la şaisprezece. Slavă lui
Dumnezeu! Un mare merit în realizarea acestui
fapt îl are camaradul Vasile Dorohoianu din
Iaşi, suflet şi inimă curată de moldovean.
Totodată pentru a uşura munca serviciilor
secrete şi discrete precum şi a institutelor para-
13
zitare pentru studierea gogoşilor cu umplutură
de nimic din România, vom publica lunar lista
tuturor donatorilor noştri. Pentru cei care
doresc să-şi păstreze anonimatul vom folosi
doar iniţialele numelui şi prenumelui.
Astfel, pentru luna Mai:
- mulţumim doamnei Maria Vioreanu (10-
zece lei) care prin gestul său simbolic şi
cuvintele sale deosebite ne-a dat un imbold
fantastic. Faptul că din puţinul său a dat
pentru luminarea semenilor săi, ne-a
ambiţionat să aplicăm încă o dată integral şi
radical principiul: nimic pentru noi, totul
pentru Ţară!
Doar aşa să ne ajute Dumnezeu!
● Cu ajutorul camarazilor din cuibul “Sfântul
Gheorghe Biruitorul” din Craiova, a apărut
volumul de poezii intitulat “Calea sufletului”,
conţinând poezii scrise de adolescenţi
naţionalişti olteni. Reproducem poezia
“Doctore sunt bolnav” a lui Ovidiu Comanac:
„Doctore sunt bolnav, bolnav de moarte/ Simt
cum mi se frânge o bucată de inimă/ Iar
sufletul, sufletul se sugrumă/ / De firul de lună
ce se frânge din noapte/ /Doctore mai am de
trăit?/ De ce taci doctore…ai murit?/ Spune-mi
în şoaptă răspunsul..sunt uimit/ Doctore n-
auzi?/ Nu-ţi mai bate capul cu analize/ Am
aflat singur de ce sunt bolnav/ Tu de ce nu îmi
spui doctore/ Că sunt bolnav de prea multă
dragoste?”
● De curând a avut loc la Damasc (Siria), un
miting de susţinere al regimului politic condus
de preşedintele Bashar Al-Assad, la care au
participat zeci de mii de oameni. Cu braţul
drept ridicat spre cer, naţionaliştii sirieni au
jurat credinţă patriei lor.
La fel ca în Timişoara lui decembrie 1989,
grupuri paramilitare venite din exteriorul ţării,
mercenari comandaţi de iudeo-democraţie,
atacă soldaţi ai armatei, poliţişti şi cetăţeni
sirieni.
Diversiuni sioniste făcute şi pentru a muta
curentul musulman în toată Europa şi pentru a
distruge Siria, una din ultimile nuci tari în
dinţii iudaismului mondial, după Iran, Rusia şi
China.
● În magazinle Mega Image (pe care vă
recomandăm să le evitaţi cât puteţi de mult), a
apărut pe rafturi berea “Satan”, produsă în
capitala iadului -Bruxelles- şi având un preţ
piperat ca dracu’. Pe etichetă apare Sarsailă cu
un pahar de bere în mână şi colorat în roşu, că
doar aşa putea să apară, dacă ne gândim că
Rothchild, cel care ne-a adus bolşevismul pe
planetă, înseamnă roşu (roth=roşu).
Împreună cu alţi camarazi am cumpărat toate
cele opt sticle de pe raft, le-am golit de
conţinut la canal (ducă-se pe pustii!), după care
le-am reumplut cu lichid pentru analize pentru
a lăsa pe dracu’ să stea în ambientul său
natural, le-am recapsat şi le-am pus în faţa uşii
magazinului cu următorul slogan scris pe
carton: “Nu cumpăra aşa ceva. Satana
înseamnă murdărie. Nu încerca, crede-ne!”
● Din ce în ce mai mulţi prieteni care trăiesc
pe meleaguri străine, atunci când ne vizitează
ţara, îşi exprimă opinia cum că în metrou,
tramvai, autobuz, etc, miroase urât.
În mare aşa este, dar acest miros este cauzat
de două lucruri:
- primul ar fi că în mijloacele de transport în
comun, ca nicăieri în Europa, nu se dă drumul
la aerul condiţionat (pe motivul ticălos că se
face “economie”) şi nici la geamuri pentru a nu
se face “corent” că “trage” şi e periculos rău.
14
- al doilea ar fi că dacă te uiţi la cei ce populează
aceste mijloace de transport în comun observi
următoarele: ţigan-ţigan-ţigan-român-ţigan-
aurolac-pistruiat-ţigan-român-pistruiat...şi lista.......
poate continua la infinit, cu pemutări de N luate
câte k. Ce s-a întâmplat fraţilor cu naţia noastră,
unde a dispărut? Chiar am ajuns o minoritate
înghiţită de tot felul de alogeni şi/sau corcituri care
nu folosesc săpunul, dar se împuiază la foc
automat, în timp ce românul cinstit nu mai vrea să
aibe urmaşi, copleşit fiind de greutăţile vieţii? E de
datoria fiecărei familii creştin-naţionaliste să aibe
copii, mai ales că procesul creaţiei -dacă nu s-a
schimbat nimic între timp-, este unul plăcut!
● Cancerul este o boală absolut vindecabilă. Cu
toate acestea, iudeo-masoneria, prin companiile
sale farmaceutice -(care câştigă miliarde de euro
din suferinţa oamenilor decretaţi de ei ca fiind
bolnavi incurabili)- cât şi prin mass-media aflată în
mâinile lor, ne-a învăţat de când ne naştem, exact
contrariul: cancerul=moarte.
De fapt, cancerul este o boală absolut vindecabilă
într-un interval cuprins între trei şi şase luni, boală
al cărei leac a fost de mult timp descoperit, dar
pentru a depopula planeta de “mâncătorii inutili” şi
pentru a nu pierde miliardele produse de o
industrie prosperă dar criminală, oculta mondială
ascunde acest fapt.
Pentru tămăduirea reală a celor ce suferă de
această maladie introdusă în corpul nostru pe toate
căile de către iluminaţii cei întunecaţi (mâncare,
medicamente, apă, aer, stres, sărăcie, prosteală
mediatică), vom începe din numărul viitor al
ziarului nostru să publicăm un serial de medicină
creştină revizionistă, antimasonică, nealopată şi
neiudaizată, aplicată şi testată pe proprii camarazi
cu procent de reuşită de 100%. Dacă vrei să
trăieşti, citeşte şi aplică exact ce vei citi! Destupă-
ţi mintea şi arde în focul uitării toate falsele teorii
şi concepte masonice criminale menite să-ţi aducă
ţie moartea lentă şi milioane de euro în buzunarele
iudeo-masoneriei. Dumnezeu să te lumineze!
● Popoarele Europei scârbite şi sătule de
propaganda mincinoasă a unui fals paradis
masonic European, -frate geamăn al comunismului
bolşevic-, sătule de traiul lor zilnic ajuns la limita
subzistenţei odată cu aderarea la acest paradis
făcătură, sătule de vuvuzelele mincinoase dar
asurzitoare ale presei globaliste comandată să
prostească lumea, sătule de intruziunile brutale
şi arogante ale comisarilor comunismului de
tip nou, -recte globalismul- în treburile strict
interne ale naţiunilor , -comisari neo-KGB-işti
nealeşi de cetăţenii Europei ci de hrubele
masonice ale „proiectului european”-, aceste
popoare ale bătrânului continent au început să
se deştepte, să constate adevărul, anume că
orânduirea vechii ordini mondiale a statelor
naţionale cu graniţe delimitate şi sigure, state
conduse de forţe naţionale dedicate propriului
popor, este indiscutabil superioară maşinăriei
UE de aruncat praf în ochi şi de adus ţările în
sapă de lemn.
Motiv pentru care, natural, naţionaliştii
europeni au fost votaţi masiv de conaţionalii
lor şi au luat cu asalt Parlamentul European,
producând un cutremur politic. Felicitări
Europa!
Singura ţară unde nu au fost votaţi
naţionaliştii ci teroriştii, a fost România, care a
trimis în P.E. prin complicitatea autorităţilor de
la Bucureşti, doar teroriştii antinaţionali ai
UDMR-ului. Ruşine România!
Ţinând cont că actualul Parlament European
va fi compus inclusiv din neonazişti
(Germania), ne exprimăm temerea ca un salut
ca cel de mai jos -ce va fi posibil a fi văzut pe
culoarele clădirilor din Strasbourg şi Bruxelles
15
Agenţia de ştiri ”Garda de Fier”
Concurs
Întrebarea acestei luni cuprinde practic două părţi, iar răspunsul poate fi dat separat sau
intercalat. Aşadar întrebarea lunii Mai: Cum ne alegem duhovnicul şi ce reprezintă
smerenia?
Răspunsurile vor fi trimise pe adresa redacţiei. Premiile se vor ridica de la redacţie/sediu
(de către cei din Bucureşti), sau vor fi trimise prin poştă (celor din provincie). Succes!
Premiul constă într-un set sigilat adus de la Ierusalim, ce conţine patru sticluţe cu: apă
sfinţită, pământ sfânt, ulei de măsline, smirnă precum şi o cruce de lemn cu un Crist
argintat.
Poşta redacţiei
Bogdan Merlă- Bucureşti, student la Teologie anul II: “ Să vă dea Dumnezeu putere să vă purtaţi crucea
necazurilor cu bucurie alături de cei dragi. Hristos s-a înălţat. Bucurie. Iertare…”. Mulţumim pentru
gândurile deosebite. Doamne ajută şi…vă aşteptăm la sediu!
Părintele Irimia Mocanu- Mănăstirea Petru Vodă, Piatra Neamţ: “Moartea a fost biruită. Asta e
bucuria cea mare. Omul este nemuritor prin înviere…Cine are minte să înţeleagă şi putere să pună în
practică. Amin.” Amin Părinte!
Nicolae Ionelia- Buzău: “Frăţie cum vă putem ajuta? Noi suntem alături de voi. Iudele şi trădătorii ne-au
distrus şi pe noi basarabenii. Vă iubim în Hristos! Pentru toţi mucenicii şi pentru Căpitan şi pentru Valeriu
nu trebuie să vă lăsaţi. Sfântul Părinte Iustin nu vă lasă, ruga-ţi-vă la el! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”.
Cum să ne lăsăm doamnă nu vedeţi că murim cu ei de gât? De ajutat ne ajutaţi destul prin prezenţa
dumneavoastră şi a fetei la comemorări, la o vârsta la care alţii stau şi croşetează botoşei în faţa
televizorului sau joacă table prin parcuri. Inima noastră e alături de voi. Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
Popa Cristian-Suceava: Camarade, ne întrebi ce părere avem despre gestul tânărului A. Zglobiu care l-a
scuipat pe “Preşedintele” Traian Băsescu. O să încerc să cuprind totul în două fraze. În realitate pe scuipatul
tânărului şi-au pus semnătura morală aproximativ 7,4 milioane de români, printre care şi redacţia noastră.
Sau să îţi răspundem ca Nostradamus în catrene: “Un om Zglobiu A. slobozit/ un lichid pentru digestie/ Pe
faţa hâdă a unui chior/ Care-mi produce indigestie.” Mulţumit de răspunsul poetic?
Ilie Tudor- Podari, Craiova: Mulţumim Nea Ilie pentru materialul trimis spre publicare, pe care îl găsim
deosebit de interesant. Din păcate el a ajuns târziu la noi şi deşi am dublat numărul de pagini ale ziarului, nu
am mai avut unde să-l includem luna aceasta. Luna viitoare cu siguranţă vom publica jumătate din el. Vă
dorim multă sănătate căci e ceea ce aveţi nevoie mai mult acum. Doamne ajută!
Ghejan Marian- Craiova: Salut camarade! Tot luna viitoare vom publica materiale ample despre actele
biometrice cât şi despre situaţia din Ucraina şi poziţia noastră faţă de aceste evenimente declanşate de
euromaidanul finanţat de iudeo-maghiarul Soros cât şi de alţi masoni pârâţi, cu peste 5 miliare de euro, bani
pompaţi de la revoluţia portocalie şi până în acest an. Sperăm ca în luna iunie ziarul nostru să ajungă la 20
de pagini, bineînţeles păstrând preţul actual al lui. Felicitări pentru ceea ce realizezi în Craiova. În
situaţia ta ai ales cel mai corect drum posibil.
Ţinând cont că “Mişcare Legionară-Iaşi” şi “Aurelius”- Bucureşti necesită răspunsuri detaliate, ne
rezervăm plăcerea de a le răspunde data viitoare.
Ionuţ Moraru
să nu ni-l impună şi nouă birocraţii europeani prin legile lor tâmpite emanate în acest Parlament
European, căci vă asigurăm că noi tot “Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” vom folosi ca formulă de
salut. Diferenţa este enormă, iar noi nu ne putem nazifica, aşa cum face U.E. acum!
16
Apel
Viforniţa cea mare se apropie. I se aude şuieratul din ce în ce mai desluşit. Am rămas
o mână de oameni gata de a sta neclintiţi în mijlocul furtunii, gata de sacrificiu.
Unii din vajnicii teoreticieni “descendenţi şi moştenitori” se pare că vor trage obloanele
înainte de a simţi prima pală de vânt pe obraz. Alţii se vor fi apucat deja să facă alianţe
cu duşmanii Mişcării Legionare. Facem un apel la bunăvoinţa tuturor legionarilor,
membrilor, simpatizanţilor şi prietenilor noştri care doresc să ţină lumina adevărului
încă aprinsă, să doneze o sumă cât de mică pentru ca această revistă scoasă cu mari
sacrificii proprii să poată vedea lumina tiparului în continuare. Donaţiile se pot trimite
pe numele Ionuţ Moraru, adresa redacţiei, prin mandat poştal, sau se pot aduce
personal la sediul Frăţiei de Cruce. Eliberăm chitanţă pentru orice sumă cât de mică.
Dumnezeu să vă răsplătească însutit, iar nouă să ne dea tărie contra celor potrivnici lui
Hristos! Trăiască Legiunea, Căpitanul şi România românească în vecii vecilor,
Amin! Amin!
H
H
R
I
S
T
O
S
S I
A
Î
N
Ă
L
Ţ
A
T
!
Director: Ionuţ Moraru
Redactor şef: George Alexandru Stanciu
Redactori: Maria Stavri, Vasile Dorohoianu, Ştefan Buzescu, Florian Goji
Colaboratori: Ilie Tudor
Adresa redacţiei: Intr. Plut. Vasile Luicu nr. 3, apt. 2, sector 2, Bucureşti
Relaţii cu publicul: în fiecare joi între orele 18-19,30 (cu menţiunea de a suna în prealabil
pentru a vă anunţa prezenţa); Tel:0731767243 ISSN-