Freud 9 744 pg 22 ian pt BT cu modif - cdn4.libris.ro opere esentiale... · chegatã în Psihologia maselor ºi analiza Eului. Ideile lui Freud despre religie sunt strâns legate

Freud – Opere esenþiale

Serie coordonatã deVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Freud_9 _744 pg_22 ian_pt BT_cu modif.qxp 2/9/2010 2:25 PM Page 1


SIGMUND FREUDOPERE ESENÞIALE

vol. 9 Studii despre societate ºi religie

Traducere din germanã

RALUCA HURDUCROXANA MELNICUGEORGE PURDEA

DANIELA ªTEFÃNESCUVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Notã asupra ediþiei ºi note introductiveROXANA MELNICU


Aceastã carte a fost tradusã dupã Sigmund Freud – Die „kulturelle“ Sexualmoral unddie moderne Nervosität; Zeitgemäßes über Krieg und Tod; Massenpsychologie undIch-Analyse; Die Zukunft einer Illusion; Das Unbehagen in der Kultur; Warum Krieg?;Totem und Tabu (Einige Übereinstimmungen im Seelenleben der Wilden und derNeurotiker); Zur Gewinnung des Feuers; Der Mann Moses und die monotheistischeReligion: drei Abhandlungen

© Copyright EDITURA TREI, 2010C.P. 27-0490, Bucureºti, Tel./Fax: +4 021 300 60 90, e-mail: [email protected], www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-351-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiFREUD, SIGMUND

Opere esenþiale / Sigmund Freud ; coord. ed.: Vasile Dem. Zamfirescu. - Bucureºti : Editura Trei, 2009

vol. ISBN 978-973-707-333-4 Vol. 9 : Studii despre societate ºi religie / trad.: Roxana Melnicu, George Purdea,Vasile Dem Zamfirescu, ... - 2009. - Bibliogr. - ISBN 978-973-707-351-8

I. Melnicu, Roxana (trad.)II. Purdea, George (trad.)III. Zamfirescu, Vasile Dem. (coord.)

159.964.2615.851.1

Editori Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial Magdalena Mãrculescu

Responsabil ediþie Raluca Hurduc

Design Faber Studio (S. Olteanu, B. Haþeganu, D. Dumbrãvician)

Redactor Daniela ªtefãnescu

Director producþie Cristian Claudiu Coban

DTP Eugenia Ursu

Corecturã Rodica Petcu


CUPRINS

Notã asupra ediþiei ............................................................................9

Morala sexualã "culturalã" ºi nervozitatea modernã (1908)(trad. Roxana Melnicu)..................................................................11

Notã introductivã ............................................................................12

Consideraþii actuale despre rãzboi ºi moarte (1915)(trad. Roxana Melnicu)..................................................................39

Notã introductivã ............................................................................40I. Dezamãgirea rãzboiului ......................................................41II. Relaþia noastrã cu moartea ..................................................57

Psihologia maselor ºi analiza Eului (1921)(trad. George Purdea ºi Vasile Dem. Zamfirescu) ........................73

Notã introductivã ............................................................................74I. Introducere .........................................................................75II. Sufletul maselor în descrierea lui Gustave Le Bon ................77III. Alte concepþii asupra vieþii psihice colective ........................89IV. Sugestia ºi libidoul ..............................................................97V. Douã mase artificiale: biserica ºi armata ............................102VI. Alte obiective ºi direcþii de cercetare .................................110VII. Identificarea .....................................................................115VIII. Iubirea ºi hipnoza .............................................................122IX. Instinctul gregar ...............................................................129X. Masa ºi hoarda primitivã ...................................................135XI. Despre una dintre treptele de dezvoltare ale Eului ............143XII. Câteva consideraþii suplimentare .......................................149

Viitorul unei iluzii (1927) (trad. Roxana Melnicu) .....................163


Notã introductivã ..........................................................................164

Disconfort în culturã (1930 [1929]) (trad. Roxana Melnicu)................................................................223Notã introductivã ..........................................................................224

De ce rãzboi? (1933 [1932]) (Trad. Roxana Melnicu) ...............317Notã introductivã ..........................................................................318

Totem ºi tabu. Câteva corespondenþe între viaþa psihicã a sãlbaticilor ºi cea a nevroticilor (1912–13) (trad. Raluca Hurduc)................337Notã introductivã ..........................................................................338Prefaþã ..........................................................................................339Prefaþã la ediþia ebraicã .................................................................341

I. Oroarea de incest ..............................................................343II. Tabuul ºi ambivalenþa miºcãrilor afective ...........................364III. Animism, magie ºi omnipotenþa gândurilor ........................431IV. Întoarcerea infantilã a totemismului ...................................460

Despre obþinerea focului (1932 [1931]) (trad. Daniela ªtefãnescu) ..........................................................537Notã introductivã ..........................................................................538

Moise ºi religia monoteistã. Trei eseuri (1939 [1934-1938]) (trad. Daniela ªtefãnescu) ...........................................................547Notã introductivã ..........................................................................548

I. Moise, egiptean .................................................................549II. Dacã Moise a fost egiptean.................................................560 III. Moise, poporul sãu ºi religia monoteistã ............................605

Partea întâi ...................................................................................605Observaþia preliminarã I ................................................................605Observaþia preliminarã II ...............................................................608

A. Premisa istoricã ..................................................................611B. Perioada de latenþã ºi tradiþia .............................................620

6 Sigmund Freud


Cuprins 7

C. Analogia .............................................................................627D. Aplicarea ............................................................................636E. Dificultãþi ............................................................................650

Partea a doua ...............................................................................662Rezumat ºi recapitulare .................................................................662

A. Poporul Israel ......................................................................664B. Marele om ..........................................................................666C. Progresul în spiritualitate ....................................................671D. Renunþarea la pulsiuni ........................................................676E. Conþinutul de adevãr al religiei ...........................................684F. Întoarcerea refulatului .........................................................687G. Adevãrul istoric ...................................................................690H. Dezvoltarea istoricã..............................................................695

Bibliografie ..................................................................................703Lista abrevirilor ............................................................................725Index ............................................................................................727



Notã asupra ediþiei

Actuala culegere de texte freudiene reuneºte scrieri din pe-rioade diferite ale evoluþiei teoriei psihanalitice, puse toatesub semnul explorãrii relaþiei tensionate, chiar conflictuale,între individ ºi societate. Cu timpul, se contureazã tematicaesenþialã a reflecþiei freudiene despre societate, dar ºi desprestructura psihicului uman. Astfel iese în evidenþã dualitateagreu reconciliabilã între, pe de o parte, pulsionalitatea indi-vidului, fie cã este vorba despre pulsiunile sexuale, fie cã estevorba despre cele agresive ºi, de cealaltã parte, cerinþele so-cietãþii. Dacã în scrierile timpurii acestea din urmã apar caun dat, în lucrãrile mai târzii ele sunt înþelese prin raportarela structura psihicului uman, ceea ce se constituie într-o abor-dare creatoare de modernitate, care îºi capãtã o expresie în-chegatã în Psihologia maselor ºi analiza Eului.

Ideile lui Freud despre religie sunt strâns legate de cele de-spre societate, cele mai multe referiri la religie prezentând-oca pe o preþioasã instituþie socialã, nuanþele argumentãrii tre-când de la ideea de „opium pentru popor“ la cea de progresîn ordinea spiritualizãrii, aºa cum se manifestã în magistralascriere despre Moise.

Un alt punct de interes este constituit de posibilitatea dea urmãri evoluþia opiniei freudiene despre unul dintre celemai controversate „experimente sociale“ care aveau loc în


epocã. Este vorba despre experimentul comunist, faþã de careFreud pãstreazã mai întâi rezervã, considerând cã nu posedãsuficiente date spre a se pronunþa. Tonul sãu însã este maidegrabã sceptic faþã de posibilitatea de a crea o societate to-tal lipsitã de fricþiuni, de conflictualitate, prin eliberarea unorpulsiuni a cãror satisfacere este altminteri îngrãditã. Astfel,la început este vorba despre canalizarea agresiunii cãtre unduºman din interior, burghezii, apoi despre o oarecare liber-tate sexualã. Odatã cu apariþia scrierii despre Moise, Freudapreciazã cu claritate cã acest experiment s-a soldat cu cos-turi imense, constând în totala privare de libertate a indivi-zilor. Acest verdict priveºte în egalã mãsurã experimentul fas-cist, dar prototipul este cel comunist, ºi nu invers.

10 Sigmund Freud


MORALA SEXUALÃ „CULTURALÃ“ ªI NERVOZITATEA MODERNÃ

(1908)


Notã introductivã

Dintre lucrãrile lui Freud, poate cã aceasta este prima în careel discutã detaliat antagonismul dintre culturã ºi viaþa pulsiona-lã, dar ideile sale despre aceastã temã se formaserã deja cu multtimp înainte. În notiþele pe care i le trimite lui Fließ în 31 mai1897, Freud scrie: „Incestul este... antisocial — cultura constã înaceastã renunþare continuã“ (Freud, 1950a, Manuscrisul N). Con-vingeri asemãnãtoare stau la baza unor pasaje din „Sexualitateaîn etiologia nevrozelor“ (1898a), unde scrie cã „pe bunã drepta-te, pentru rãspândirea neurasteniei am putea face rãspunzãtoa-re ºi civilizaþia noastrã“. De fapt, acest antagonism era deja conþi-nut implicit în teoria de ansamblu despre acþiunea perioadei delatenþã asupra dezvoltãrii sexualitãþii masculine ºi pe ultimelepagini din Trei eseuri asupra teoriei sexualitãþii (1905d) Freud vor-beºte despre „relaþia de opoziþie între culturã ºi libera dezvolta-re sexualã“.

Tema principalã a prezentului studiu este alcãtuitã de aspec-tele sociologice ale antagonismului; Freud s-a întors adesea, înscrieri ulterioare, asupra acestor chestiuni. Astfel, având în vede-re mai multe consideraþii, putem menþiona în special cele douãultime paragrafe din „Despre cea mai generalã dintre înjosirilevieþii amoroase“ (1912), un lung pasaj din „Consideraþii actua-le despre rãzboi ºi moarte“ (1915), primele pagini din „Viitorulunei iluzii“ (1927) ºi pasajele finale din scrisoarea deschisã cãtreAlbert Einstein, „De ce rãzboi?“ (1933). Cea mai lungã ºi cea maifundamentalã tratare o are aceastã temã în Disconfort în culturã(1930).

Lucrarea de faþã nu conþine o analizã a surselor profunde, su-fleteºti, ale culturii; restricþiile aduse de civilizaþie vor fi prezen-tate mai curând ca fiind ceva impus din afarã, iar pulsiunile alcãror conflict cu cultura va fi considerat aici sunt doar pulsiuni-le sexuale.


În recent publicata sa Sexualethik (Eticã sexualã*), vonEhrenfels zãboveºte asupra deosebirii între morala sexualã„naturalã“ ºi cea „culturalã“. Prin morala sexualã „naturalã“se înþelege acea moralã sub al cãrei imperiu seminþia umanãîncearcã sã-ºi prezerve durabil sãnãtatea ºi vitalitatea; prinmorala sexualã culturalã înþelegem acea moralã a cãrei ur-mare îi stimuleazã pe oameni sã realizeze un proces culturalmai intensiv ºi mai productiv. Aceastã opoziþie va fi cel maicurând lãmuritã prin confruntarea zestrei constitutive ºi a ce-lei culturale a unui popor. Având în vedere cã pentru a puteaaprecia în continuare aceastã importantã filierã de gândireîndrum spre lucrarea lui von Ehrenfels, eu voi releva din eadoar atât cât îmi este necesar pentru introducerea proprieimele dezvoltãri.

E uºor de presupus cã sub dominaþia unei morale sexualeculturale sãnãtatea ºi vitalitatea indivizilor umani pot fi su-puse unor prejudicieri ºi cã în sfârºit aceastã vãtãmare a indi-vizilor ajunge, prin jertfa care le este impusã, la un grad atâtde înalt, încât pe aceastã cale ocolitã chiar obiectivul cultu-ral final este pus în pericol. Von Ehrenfels indicã într-adevãrºi o serie de pãcate ale moralei noastre contemporane occi-dentale, pentru care trebuie sã o facã rãspunzãtoare ºi, cutoate cã el îi recunoaºte pe deplin capacitatea de a promovacultura, ajunge sã dea sentinþa cã ea necesitã o reformã. Pentru

* (1907). Christian von Ehrenfels (1859–1932), profesor de filosofie la Praga, va fi lãu-dat de cãtre Freud în capitolul al treilea din Cuvântul de spirit (1905), datoritã criticiisale curajoase faþã de instituþia cãsãtoriei. (N. t.)


morala sexualã culturalã care ne dominã ar fi caracteristicetransferul cerinþelor feminine asupra vieþii sexuale masculi-ne ºi interzicerea oricãrui raport sexual cu excepþia celui mari-tal-monogam. Considerarea diferenþei naturale între sexe faceapoi necesar în toate cazurile ca abaterile bãrbaþilor sã fie pe-depsite mai puþin riguros ºi astfel sã se accepte de fapt pen-tru bãrbat o moralã dublã. Dar o societate care se angajeazãîn aceastã moralã dublã nu poate sã ajungã în ceea ce priveºte„iubirea de adevãr, onestitatea ºi umanitatea“1 dincolo de oanumitã mãsurã, strict limitatã, ºi trebuie sã-i ducã pe mem-brii ei spre voalarea adevãrului, spre o manie a edulcorãrii,spre autoamãgire, ca ºi spre amãgirea altora. Încã ºi mai vã-tãmator acþioneazã morala sexualã culturalã prin aceea cã,privilegiind monogamia, paralizeazã factorul selecþiei virile,doar prin influenþa acestuia putându-se câºtiga o îmbunãtã-þire a constituþiei, dat fiind cã la popoarele culturale selecþiavitalã este redusã la minimum prin umanitate ºi igienã.2

Dintre vãtãmãrile provocate de morala sexualã culturalã,medicului îi scapã cea a cãrei semnificaþie va fi explicatã aiciîn continuare. Mã refer la nervozitatea modernã care rezul-tã din aceasta, adicã la nervozitatea care se rãspândeºte curepeziciune în societatea noastrã contemporanã. Un bolnavnevrotic îl face ocazional el însuºi pe medic atent la opozi-þia între cerinþele constituþiei ºi cele ale culturii, opoziþie cetrebuie sã fie luatã în consideraþie în cauzarea suferinþei, ex-primându-se astfel: „În familia noastrã am devenit toþi ner-voºi, pentru cã am vrut sã fim ceva mai buni decât putem fidupã obârºia noastrã“. Medicul este pus pe gânduri destul dedes de observaþia cã nervozitãþii îi cad pradã tocmai urmaºiiacelor taþi care, provenind din condiþii simple ºi sãnãtoase

14 Sigmund Freud

1 Sexualethik, p. 32 ºi urm.

2 Ibid, p. 35.


de la þarã, vlãstare ale unor familii grosiere dar puternice, vinîn marele oraº ca niºte cuceritori, iar copiii lor se ridicã, în-tr-un scurt interval de timp, la un nivel cultural înalt. Înain-te de toate, chiar medicii neurologi au proclamat sus ºi tarerelaþia între „nervozitatea în creºtere“ ºi viaþa culturalã mo-dernã. Unde cautã ei întemeierea acestei dependenþe trebuieelucidat prin anumite extrase din expunerile unor observa-tori eminenþi.

W. Erb (1893): „Întrebarea care stã la origine este dacãacele cauze ale nervozitãþii prezentate aici sunt date într-omãsurã atât de ridicatã în existenþa noastrã modernã, încâtpot explica o creºtere marcantã a acesteia — ºi la aceastã în-trebare trebuie fãrã ezitare rãspuns afirmativ, dupã cum vaarãta o privire rapidã asupra vieþii noastre moderne ºi a con-figuraþiei acesteia.“

„Reiese cu claritate deja dintr-o serie de fapte generale: laextraordinarele cuceriri ale contemporaneitãþii, la descoperi-rile ºi invenþiile în toate domeniile, la menþinerea progresuluifaþã de concurenþã în creºtere s-a ajuns doar printr-un maretravaliu spiritual ºi ele nu pot fi întreþinute decât printr-unastfel de travaliu. Pretenþiile de capacitate de muncã a indi-vidului în luptã pentru existenþã au crescut considerabil ºi in-dividul nu le poate satisface decât cu uzul întregii sale forþespirituale; în acelaºi timp, au crescut în toate cercurile ºi tre-buinþele individului, pretenþiile de a savura viaþa; un lux ne-maiauzit s-a rãspândit în straturi ale populaþiei care nu fuse-serã mai înainte atinse de acesta; pierderea religiozitãþii,nemulþumirea ºi aviditatea au pãtruns în cercuri ale poporu-lui din ce în ce mai largi; prin circulaþia care creºte nemãsu-rat, prin reþelele mondiale de sârmã ale telegrafului ºi tele-fonului s-au schimbat total relaþiile în modul de viaþã: totulse petrece în grabã ºi iritare, noaptea este folositã pentru acãlãtori, iar ziua pentru a face afaceri, chiar «cãlãtoriile de

Morala sexualã „culturalã“ ºi nervozitatea modernã 15


plãcere» se transformã în hãrþuiri ale sistemului nervos; ma-rile crize politice, industriale, financiare produc incitarea unorcercuri ale populaþiei mult mai largi decât pânã acum; parti-ciparea la viaþa politicã a devenit generalã: luptele politice,religioase, sociale, activitatea de partid, agitaþiile în jurul ale-gerilor, viaþa de asociaþie care creºte nemãsurat inflameazã ca-petele, obligã spiritele la eforturi mereu noi ºi rãpesc timpulpentru distracþie, somn ºi odihnã; viaþa în marile oraºe devi-ne tot mai rafinatã ºi mai neliniºtitã. Nervii vlãguiþi îºi cautãrecreaþia în excitaþii crescute, în plãceri puternic condimen-tate, ca prin acestea sã nu obþinã decât o ºi mai mare obosea-lã; literatura modernã se ocupã predominant cu probleme decele mai îndoielnice, care rãscolesc toate pasiunile, senzuali-tatea ºi cãutarea plãcerii, care promoveazã dispreþul tuturorprincipiilor etice ºi idealurilor; ea aduce în faþa ochilor citito-rului configuraþii patologice, probleme sexual-psihopate, re-voluþionare ºi altele; urechea noastrã este incitatã ºi suprasti-mulatã de o muzicã administratã în doze mari, supãrãtoareºi zgomotoasã, teatrele iau prizoniere toate simþurile cu repre-zentãrile lor senzaþionale; ºi artele plastice se îndeletnicesc depreferinþã cu lucruri dezgustãtoare, urâte ºi excitante ºi nu sesfiesc sã înfãþiºeze dinaintea ochilor noºtri, cu o revoltãtoarerealitate, chiar ºi cele mai groaznice lucruri pe care le oferãviaþa realã.“

„Astfel, acest tablou general aratã deja o serie de pericoleîn dezvoltarea noastrã culturalã modernã; acest tablou poa-te fi desãvârºit în special prin alte câteva trãsãturi!“

Binswanger (1896): „Neurastenia a fost desemnatã în modspecial ca o maladie esenþialmente modernã, ºi Beard, cãruiaîi datorãm* prima prezentare cuprinzãtoare a acesteia, a cre-

16 Sigmund Freud

* Cf. Beard (1881) ºi (1884). Neurologul american G.M. Beard (1839-83) este menþio-nat de Freud în unele dintre explicaþiile sale mai timpurii asupra neurasteniei. (N. t.)


zut cã a descoperit o nouã boalã de nervi ivitã mai ales pepãmânt american. Aceastã presupunere era desigur greºitã,dar faptul cã un medic american a fost cel care a putut pri-mul sã discearnã ºi sã susþinã trãsãturile particulare ale aces-tei boli pe temeiul unei experienþe bogate caracterizeazãstrânsele relaþii dintre aceastã boalã ºi modernitate, graba ne-stãpânitã ºi vânarea de bani ºi poziþii, colosalele progrese îndomeniile tehnice, care au fãcut iluzorii toate impedimenteletemporale ºi spaþiale ale circulaþiei.“

Von Krafft-Ebing (1895): „Modurile de viaþã ale nenumã-raþilor oameni civilizaþi prezintã în zilele noastre o mulþimede factori antiigienici, care lasã în mod direct sã se observecã nervozitatea se extinde fatalmente, dat fiind cã aceºti fac-tori vãtãmãtori acþioneazã cel mai adesea ºi cel mai multasupra creierului. În raporturile politice ºi sociale alenaþiunilor culturale, în special în cele mercantile, industria-le, agrare, s-au petrecut de-a lungul ultimelor decenii trans-formãri; profesia, poziþia socialã, proprietatea s-au modifi-cat puternic, ºi anume pe spezele sistemului nervos, caretrebuie sã facã faþã pretenþiilor sociale ºi economice în creº-tere, printr-o cheltuialã sporitã de energie de concentrare,cu recreeri insuficiente.“

La aceste teorii — ºi la altele care sunã la fel — trebuie sãobiectez nu faptul cã ele sunt greºite, ci cã se dovedesc insu-ficiente pentru a explica particularitãþile manifestãrilor dintulburãrile nevrotice ºi cã ele lasã în afara atenþiei tocmai ceimai semnificativi dintre factorii eficienþi etiologic. Fãcândabstracþie de manierele mai nespecifice de a fi „nervos“ ºiabordând formele propriu-zise ale stãrii de boalã nevroticã,influenþa vãtãmãtoare a culturii se reduce în esenþã la repri-marea vãtãmãtoare a vieþii sexuale a popoarelor (sau pãturi-lor sociale) civilizate, prin morala sexualã „culturalã“ caredomneºte la ele.



Am cãutat dovada în favoarea acestei afirmaþii într-o se-rie de lucrãri de specialitate3; nu o mai pot repeta aici, darvoi menþiona ºi în acest loc principalele argumente din cer-cetãrile mele.

O observaþie clinicã ascuþitã ne dã dreptul sã deosebimîntre stãrile de boalã nevroticã douã grupe: nevrozele pro-priu-zise ºi psihonevrozele. La primele, tulburãrile (simptome-le) care se pot manifesta în funcþiile somatice sau psihice parsã fie de naturã toxicã: ele se comportã absolut asemãnãtorcu manifestãrile supradozajului sau ale deprivãrii de anumi-te substanþe psihotrope. Aceste nevroze — cel mai adesea cu-prinse sub numele de neurastenie — pot deci sã fie induseprin anumite influenþe vãtãmãtoare ale vieþii sexuale, fãrã afi necesarã conlucrarea din partea unei încãrcãturi eredita-re — ºi anume forma de îmbolnãvire corespunde cu felulacestor vãtãmãri, astfel cã putem utiliza destul de des numaitabloul clinic ca indiciu pentru deducerea unei etiologii se-xuale speciale. Nu existã însã o astfel de corespondenþã re-gulatã între forma îmbolnãvirii nevrotice ºi celelalte influ-enþe culturale vãtãmãtoare, despre care autorii pretind cã arduce la îmbolnãvire. Trebuie sã evidenþiem deci ºi factorulsexual ca fiind esenþial în determinarea nevrozelor pro-priu-zise.

În psihonevroze influenþa ereditarã este mai semnificati-vã, iar determinarea mai puþin transparentã. Metoda parti-cularã de cercetare care este cunoscutã ca psihanalizã apermis însã sã se recunoascã faptul cã simptomele acestor su-ferinþe (isteria, nevroza obsesionalã etc.) sunt psihogene ºi cãele depind de activitatea complexelor de reprezentãri incon-ºtiente (refulate). Dar aceeaºi metodã ne-a fãcut sã cunoaº-tem aceste complexe inconºtiente ºi ne-a arãtat cã ele au,

18 Sigmund Freud

3 Sammlung kleiner Schriften zur Neurosenlehre, Viena, 1906.


vorbind în termeni generali, un conþinut sexual; ele izvorãscdin trebuinþele sexuale ale oamenilor nesatisfãcuþi ºi repre-zintã pentru ei un fel de satisfacþie de substitut. Aºadar, tre-buie sã vedem în toþi factorii care afecteazã viaþa sexualã,care îi reprimã activitatea, care îi deplaseazã scopurile, niºtefactori patogeni ºi ai psihonevrozelor.

Valoarea distincþiei teoretice între nevrozele toxice ºi celepsihogene nu va fi diminuatã prin faptul cã la cele mai mul-te persoane nevrotice pot fi observate tulburãri de ambeleorigini.

Cine este pregãtit acum sã caute împreunã cu mine etio-logia nervozitãþii, înainte de toate, în influenþele vãtãmãtoa-re asupra vieþii sexuale va dori sã urmãreascã ºi explicaþiilecare vor urma, care sunt menite a introduce tema nervozitã-þii crescânde într-un context general.

Cultura noastrã este în general construitã pe reprimareapulsiunilor. Fiecare individ a cedat o parte din proprietateasa, din desãvârºirea sa întru putere, tendinþelor agresive ºivindicative ale personalitãþii sale; din aceste contribuþii a luatfiinþã zestrea culturalã comunã de bunuri materiale ºi idea-le. În afara exigenþelor vieþii, este vorba desigur ºi de senti-mentele familiale deviate din eroticã ce i-au determinat peindivizi sã facã aceastã renunþare. Renunþarea a fost una pro-gresivã de-a lungul dezvoltãrii culturale; progresele izolateale acesteia au fost sancþionate de cãtre religie, partea de sa-tisfacþie pulsionalã la care individul a renunþat i-a fost oferi-tã ca jertfã divinitãþii; binele general astfel dobândit a fostconsiderat „sacru“*. Cel care nu se poate împãca, din prici-na constituþiei sale îndãrãtnice, neînduplecate, cu aceastã re-primare a pulsiunilor apare pentru societate în poziþia de


* Cuvântul „sacru“ va fi examinat încã o datã în partea a treia a lucrãrii Moise ºi religiamonoteistã (1939), vezi mai jos. (N. t.)


„delincvent“, de „outlaw“, atâta timp cât poziþia sa socialã ºicapacitãþile de care dispune nu îi permit sã se statueze în eaca un om mare, ca „erou“.

Pulsiunea sexualã — sau mai corect spus: pulsiunile sexu-ale, cãci cercetarea psihanaliticã ne învaþã cã pulsiunea se-xualã este alcãtuitã din mai multe componente, pulsiuni par-þiale — este probabil mai puternic constituitã la oamenidecât la cele mai multe animale superioare ºi în orice caz maiconstantã, dat fiind cã a învins aproape deplin periodicita-tea de care este legatã la animale. Ea pune la dispoziþia pro-cesului cultural cantitãþi extrem de mari de forþe, ºi aceastadatoritã proprietãþii ei deosebit de pronunþate de a putea sã-ºideplaseze scopul fãrã a-ºi pierde în mod esenþial din inten-sitate. Numim capacitate de sublimare aceastã capacitate dea schimba scopul original sexual cu un altul, care nu mai estesexual, dar este înrudit cu el, psihic. În opoziþie cu aceastãcapacitate de deplasare în care constã valoarea sa culturalã,la pulsiunea sexualã apare ºi o fixaþie deosebit de persisten-tã, prin care ea devine nevalorificabilã ºi degenereazã uneorispre aºa-zisele anormalitãþi. Puterea originarã a pulsiunii se-xuale este probabil de mãrimi diferite la diferiþii indivizi; cusiguranþã cã suma destinatã de ea sublimãrii este oscilantã.Ne imaginãm cã organizarea corespunzãtoare hotãrãºte maiîntâi cât de mare este la fiecare individ partea de pulsiunesexualã care se poate sublima ºi valorifica; în afarã de aces-tea, influenþele vieþii ºi influenþarea intelectualã a aparatu-lui psihic reuºesc sã aducã în sublimare încã o altã parte. Daracest proces de deplasare nu poate desigur continua la ne-sfârºit, la fel de puþin ca ºi transformarea cãldurii în lucrumecanic la maºinile noastre. O anumitã cantitate de satisfa-cere sexualã directã pare indispensabilã pentru cele maimulte organizaþii ºi refuzul acestei dimensiuni variabile înfuncþie de individ se pedepseºte prin manifestãri pe care

20 Sigmund Freud


trebuie sã le socotim patologice, în urma vãtãmãrilor func-þionale pe care le produce ºi a caracterului lor subiectiv deneplãcere.

Perspectivele se deschid în continuare dacã luãm în con-siderare faptul cã pulsiunea sexualã a oamenilor nu serveºtedeloc la origine scopurilor reproducerii, ci are ca scop anu-mite feluri de obþinere a plãcerii.* Ea se manifestã astfel încopilãria oamenilor, în care scopul obþinerii plãcerii nu esteatins doar prin organele genitale, ci ºi prin alte locuri dincorp (zone erogene) ºi de aceea poate sã facã abstracþie dealte obiecte în afarã de aceste obiecte confortabile. Numimacest stadiu — stadiul autoerotic ºi îi desemnãm educaþiei sar-cina de a-l restrânge, pentru cã zãbovirea în acest stadiu arface pulsiunea sexualã pe mai departe de nestãpânit ºi denevalorificat. Dezvoltarea pulsiunii sexuale ajunge apoi dela autoerotism la iubirea obiectalã ºi de la autonomia zone-lor erogene la subordonarea acestora primatului organelorgenitale aflate în slujba reproducerii. În timpul acestei dez-voltãri o parte din excitaþia sexualã furnizatã de corpul pro-priu este inhibatã, ca nefiind folosibilã pentru funcþia repro-ducerii ºi dedicatã în caz favorabil sublimãrii. Forþelefavorabile pentru procesul cultural sunt astfel în mare parteobþinute prin reprimarea pãrþilor aºa-zis perverse ale excita-þiei sexuale.

În legãturã cu aceastã istorie a dezvoltãrii pulsiunii sexu-ale, s-ar putea deosebi deci trei stadii culturale: un prim sta-diu în care exercitarea pulsiunii sexuale este liberã ºi dinco-lo de scopul reproducerii, un al doilea, în care la pulsiuneasexualã este reprimat totul pânã la ceea ce serveºte reprodu-cerii, ºi un al treilea în care este admisã ca scop sexual doar


* Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie (1905d) — [Freud, Opere, vol. 6, Trei eseuriasupra teoriei sexualitãþii, Editura Trei, 2001, N. ed.]


Documents

Freud 9 744 pg 22 ian pt BT cu modif - cdn4.libris.ro opere esentiale... · chegatã în Psihologia maselor ºi analiza Eului. Ideile lui Freud despre religie sunt strâns legate