BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffâânnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 0077 AAuugguusstt 22001144

Cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la moarteamuceniceascã a lui Constantin Brâncoveanu ºi acelor împreunã cu dânsul (1714-2014), pretutin-

deni în România se comemoreazã înãlþãtorul martiriu aldomnitorului. Dumnezeu l-a învrednicit pe Brâncoveanu sãpoarte atât coroana puterii lumeºti, cât ºi a martiriului,arãtându-ne cã cel care arde dedragoste pentru Hristos ºi facevoia Lui nu se lasã furat de celemateriale ºi de deºertãciuneaacestei lumi, ci, conºtient demarea iubire a Lui, Îl urmeazãchiar ºi sub satârul cãlãului.

Potrivit lui Del Chiaro, de-tronarea a avut loc la 23 martie1714 prin trimiterea unei figurifamiliare de cãtre sultan laBrâncoveanu, Mustafa Aga,pentru ca acesta sã nu se sperie.A doua zi, nãframa de mãtaseneagrã va fi pusã pe umeriidomnitorului, spunându-i-semazil, adicã detronat. În pre-zenþa mitropolitului ºi a boie-rilor a fost citit firmanul princare a fost declarat împreunã cutoatã familia sa hain, adicã re-bel. În locul lui a fost alesMarele Spãtar ªtefan Cantacu-zino. Deºi Brâncoveanu îispuse cã „e mai bine cã domnia i-a fost încredinþatã luidecât unui strãin”, Cantacuzino nu se sfieºte ca imediat sãpurceadã la schimbarea ºi împãrþirea demnitãþilor, fãrã camãcar din bun-simþ sã aºtepte plecarea lui Brâncoveanu.Mergând spre calea de la moarte la viaþã a martiriului, îiadreseazã lui ªtefan urmãtoarele cuvinte: „Finule ªtefan,dacã aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentrupãcatele mele, facã-Se voia Lui. Dacã însã sunt fructulrãutãþii omeneºti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sã ierte

pe duºmanii mei, dar pãzeascã-se de mâna teribilã ºirãzbunãtoare a judecãþii divine”.

În ziua de Paºti fusese arestatã la Constantinopol ºifiica lui Brâncoveanu, iar acesta a fost dus în închisoarea„Celor ºapte turnuri”. Aici a fost supus la chinuri greleîmpreunã cu fiul lui cel mare, Constantin II, timp de cinci

zile, pânã în ziua de duminicã, aAdormirii Sfintei Fecioare,când în prezenþa sultanului perând Vãcãrescu, Mateiaº, Rã-ducanu, ªtefãniþã ºi Constantin,cel mai mare (în ordinea în careîi prezintã Del Chiaro în lucra-rea sa) furã decapitaþi, nuînainte ca tatãl lor sã-i încura-jeze prin cuvintele: Fiii mei, fiþicurajoºi, am pierdut tot ce am avutîn aceastã lume. Cel puþin sã sal-vãm sufletele noastre ºi sã ne spã-lãm pãcatele cu sângele nostru.

Capetele celor uciºi au fostpurtate pe prãjini, astfel încâtacest spectacol grotesc a stârnitpânã ºi indignarea turcilor, scâr-biþi de atâta nedreptate. MareleVizir a ordonat aruncarea trupu-rilor în mare, de unde pe ascunsau fost scoase de creºtini ºi în-gropate la Mãnãstirea Halchi,nu departe de Constantinopol.

Doamna Maria se afla atunci închisã cu nepotul, nora ºiginerele ei, dar niºte buni creºtini au oferit suma de 50.000de galbeni pentru eliberarea ei. Neînduplecaþii duºmani aufãcut ºi ei însã un dar de 40.000 de galbeni pentru a nu selua în seamã dorinþa acelora, astfel cã abia dupã trei ani s-auputut întoarce în þarã. Doamna Brâncoveanu se bucurã de aju-torul lui Gheorghe Trapezuntul, un fost bursier de-al soþuluiei, prin care îºi administreazã conturile de la Viena ºi Veneþia.

Paul Negoiþã

Cu Dumnezeu nu-ii nevoie s\ fii politicos; pur [i simplu, vars\-]]i inima ta `n fa]a Lui

Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu

Pãrintele Sofronie Saharov

2

Odatã cu praznicul AdormiriiMaicii Domnului ajungem la sfârºitulanului bisericesc. Praznicul de astãzine explicã ºi originea imnului pe careîl cântãm Maicii Domnului: ”Ceea ceeºti mai cinstitã decât heruvimii ºimai slãvitã fãrã de asemãnare decâtserafimii”. Acestea nu sunt pur ºisimplu cuvinte elegante pe care vreunimnograf pios le-a pus pe hârtie, ci îºiau originea în revelaþie, ca toate dinBisericã.

Acest praznic ne aminteºte cumDomnul nostru, de pe cruce, a încre-dinþat-o pe Mama Sa apostoluluiIoan. Ne aminteste cum FecioaraMaria, atunci la vârsta de 60 de ani, afost vizitatã cu trei zile mai înainte deadormirea ei de Ar-hanghelul Gavriil, celcare îi binevestise ºiîntruparea Fiului luiDumnezeu. Ne amin-tim cum apostolii aufost aduºi prin minunela Ierusalim ºi cumFecioara ºi-a împãrþittot ce avea vãduvelorsãrace ºi s-a pregãtitpentru îngroparea ei înGhetsimani alãturi depãrinþii ei, Sfinþii Ioa-chim ºi Ana ºi de logodnicul ei, Iosif.

Ne amintim cum i-a mângiat pecei aflaþi în doliu, cum s-a umplutcasa ei de luminã, cum faþa ei strã-lucea ºi trupul ei rãspândea miresmecând Hristos a venit cu îngerii sã îi iasufletul, aºa cum se vede în icoanapraznicului. Ne este amintit cum su-fletul ei a fost luat de Fiul ei laolaltãcu heruvimii ºi serafimii ºi aºa înþele-gem ºi originea imnului: “Mai cin-stitã decât heruvimii ºi mai slãvitãfãrã de asemãnare decât serafimii”.Rememorãm cum Apostolii, cântândîn procesiune, duceau trupul ei cãtremormântul pe care mai apoi l-au sigilat.

Ne amintim cum Apostolul Tomaajunge cu trei zile întârziere ºi vrea caºi el sã îºi ia la revedere; aºa cã mor-mântul i-a fost deschis ºi a fost gãsitgol, cu excepþia veºmintelor de în-mormântare ºi un miros frumos. ªi dela bun început noi, ortodocºii, am

înþeles din asta cã Fecioara Maria afost atât de curatã încât a fost luatã înCer; de aceea nu avem moaºtele ei penicãieri.

Înþelegem prin aceasta cã primadin Împãrãþia Cerurilor, dupã Hristos,este Fecioara Maria. Înþelegem cãpânã ºi într-o fire umanã slãbitã esteposibil ca trupurile noastre sã dobân-deascã sfinþenia desãvârºitã. MaicaDomnului este, dupã Hristos, primaroadã a Învierii ºi ne aratã calea cãtreviaþa veºnicã.

Bineînþeles cã sunt oameni carevor argumenta cã acestea nu suntmenþionate în Biblie. Dar pentru noi,ortodocºii, Sfintele Scripturi suntnumai o parte a revelaþiei Sfântului

Duh, numitã ºi Sfântã Tradiþie. Nusuntem morþi faþã de Duhul Sfânt, ciEl ne vorbeºte, cu ºi mai multedescoperiri despre viaþa în ÎmpãrãþiaCerurilor.

Spuneam cã odatã cu prazniculacesta se sfârºeºte ºi anul bisericesc.Oricare ar fi menirea noastrã, aspi-raþia noastrã pe pãmânt nu este sãmurim, ci sã adormim, cum a fãcutFecioara Maria, ºi sã ni se ducãsufletele în Cer de cãtre Sfinþii Îngeri,ca moartea sã devinã o simplã trecerede la viaþa aceasta finitã la cea fãrã desfârºit în Împãrãþia Veºnicã a luiHristos ºi a tuturor sfinþilor Lui.

Preasfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, miluieºte-ne pe noi! Amin.

(text preluat de pe site-ul orthodoxengland.org.uk ºi tradus

de cãtre Mihai Zaharescu)

CCuuvvâânntt llaa AAddoorrmmiirreeaa MMaaiicciiii DDoommnnuulluuii

Povestea mâinilor frumoase

O istorioarã spune cã singurapreocupare a trei tinere eracum sã aibã mâinile fru-

moase. Ele foloseau cele mai scumpecreme ºi loþiuni ºi-ºi pierdeau vreme ºibani cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, auieºit la plimbare în parc. Dupã puþinmers s-au oprit sã se odihneascã pe obancã. Aleea pe care înaintaserã urcapieptiº spre o grãdinã. Li s-a alãturat oaltã fatã, cam de vârsta mãritiºului.Aceasta a ascultat conversaþia celorlaltefete despre marea preocupare pe care oaveau de a-ºi pãstra mâinile cât mai fru-moase ºi, instinctiv, ºi-a privit propriilemâini. Erau cam butucãnoase, cu bãtã-turi din cauza muncii, cu unghiile nu toc-mai îngrijite, ºi nu vopsite ºi lungi pre-cum erau ale celor trei adolescente. S-auuitat ºi acestea la mâinile ei ºi au râs.

În momentul acela a apãrut în faþa loro bãtrânicã, nu prea elegant îmbrãcatã,obositã. Le-a rugat pe fete sã urce pantacare se aºternea înaintea ei, mai ales cãavea ºi o sacoºã destul de grea în mânã.Cele trei graþii au strâmbat din nas, s-auuitat la mâinile lor ºi nici nu s-au gânditsã se miºte din loc. A patra fatã însã s-arepezit de îndatã, a luat sacoºa bãtrâneiºi a ajutat-o sã urce dealul. Când auajuns sus, fata cu mâinile urâte ºi bãtrâ-nica s-au oprit ºi dintr-o datã, preschim-batã în înger, vârstnica a luat mâinilefetei într-ale sale ºi i-a spus: „Fata mea,nu fii supãratã, cele mai frumoase mâinisunt cele care ajutã pe alþii!”

Da, frumuseþea nu este exterioarã;frumuseþea e datã de lumina faptelorbune care izvorãsc din inimã, spunea laînceputul secolului trecut filosoful li-banez Khalil Gibran. Inutilitatea mâini-lor frumoase le face adesea sã fie urâte.Mâinile care nu ºtiu sau nu vor sã gã-teascã, sã spele, sã coasã, sã mãture, sãlucreze cu sârg pentru a-ºi câºtiga pâineazilnicã nu prea sunt mâini iubite, nici înfamilii, nici în societate. Sã nu uitãm unlucru: e de preferat sã fii admirat pentruceea ce faci, nu pentru cum arãþi! (adap-tare dupã o pildã din volumul Tâlcuirinoi la texte vechi, Mitropolitul Ardea-lului Antonie Plãmãdealã, Tiparul Tipo-grafiei Eparhiale, Sibiu, 1989)

3

Fumatul este un pãcat incompatibilcu viaþa creºtinã autenticã, sancþionat decãtre Bisericã încã din momentul adu-cerii tutunului în Europa, dupã desco-perirea Americii în anul 1492.

Nu ºtim exact când a apãrut fumatulºi în þãrile române (în anul 1971 s-a des-coperit o lulea de lut din sec. al XVI-lea,deci înainte de anul 1600!), dar reacþiaBisericii Ortodoxe Române nu a întâr-ziat. O astfel de reacþie împotriva fuma-tului, în plan iconografic, gãsim într-opicturã muralã transilvãneanã, unicã lanoi (ºi poate în întrega lume!), care me-ritã a fi cunoscutã ºi popularizatã în rân-dul credincioºilor noºtri, acum cândnumãrul fumãtorilor a crescut aºa demult, ºi mai ales cã nu am gãsit nicãieriscriindu-se despre ea.

Este vorba de o scenã din cadrulJudecãþii de Apoi, pictatã la anul 1785, înpridvorul bisericii ortodoxe din loc. Tãl-mãcel, la 21 km de Sibiu. Pentru a în-þelege mesajul acestei scene iconograficeanti-fumat este nevoie, mai întâi, sãamintim o tradiþie popularã româneascã,pe care scena amintitã o „parafrazeazã”,în sens opus. Aceastã tradiþie creºtineascão gãsim ºi în mai multe colinzi, mai alesîn aºa-numita „Colinda (cearta) florilor”.

Colinda florilorAceastã colindã din Ardeal pleacã de

la legenda cã, atunci când MântuitorulIisus Hristos a fost rãstignit pe Cruce, dinpicãturile Lui de sânge care au curs pepãmânt, au crescut trei flori sfinte: grâul,viþa-de-vie ºi busuiocul. Din acest motiv,florile amintite au dobândit un caractersacru, prin ele sau prin rodul lor, Mân-tuitorul a ales sã transmitã, peste veacuri,sfinþenia Lui cãtre noi. Astfel, din rodulgrâului ºi al viþei se pregãtesc elementeleeuharistice, iar cu busuiocul se pregãteºteºi se stropeºte apa sfinþitã, necesarã laBotez ºi, apoi, în toatã viaþa noastrã. Toþicei ce se ating de aceste flori, sau de rodullor, au parte de sfinþire, de aceea ele tre-buie apreciate ºi cinstite ca atare.

În colindã, însã, se vorbeºte ºi de o„ceartã” sau o „concurenþã”, care senaºte nemotivat între aceste trei florisfinte, respectiv fiecare floare vrea sã îºiaroge întâietate faþã de celelalte douã.Iatã ce spune colinda: „În mijloc de raiu/Stau tri flori sfinte,/ Stau ºi se pârãscu/ ªise-adeverescu,/ Care sunt mai mari,/Care sunt mai tari?/ Floarea grâului,/Cã fãrã de mine/ Nu mãnâncã nime’;/Floarea vinului,/ Cã fãrã de mine/ Nuînchinã nime’;/ Floarea mirului,/ Cã fãrãde mine/ Nu creºtinã nime’.”

În aceastã „disputã” intervine însuºiMântuitorul Hristos, Care le împacã,apreciindu-le pe toate împreunã, în mod

egal: „Zis-a Domnu’ Sfântu:/ Nu vã maipârâþu/ ªi v-adeveriþu,/ Cã voi tãte trele/Sunteþi ale Mele!”.

Este, într-adevãr, profundã ºi plinã dedelicateþe aceastã metaforã sensibilã aflorilor. Pe de altã parte, colinda eviden-þiazã dimensiunea cosmicã a mântuirii, lacare ia parte nu numai omul, ci ºi întregulunivers, inclusiv universul florilor. Dacãodatã cu omul, prin pãcat, s-a degradat ºicosmosul, evident cã mântuirea trebuiesã se reverse ºi asupra universului, careaºteaptã ºi el ridicarea la „un cer nou ºiun pãmânt nou” (Apoc. 21, 1).

Aºa cum Creatorul este ºi al omului ºial universului, tot aºa ºi Mântuitorul tre-buie sã fie ºi al omului ºi al cosmosului,fãrã ca prin aceasta sã cãdem în vreoformã camuflatã de panteism. Ceea ceimpresioneazã în mod deosebit la colindasau legenda florilor, este felul în careaceastã învãþãturã de credinþã fundamen-talã în Ortodoxie este trãitã la nivelul celmai simplu, dar poetic, al evlavieiromâneºti.

Dimensiunea cosmicã a mântuiriinoastre apare cel mai bine reprezentatã înicoana Pogorârii Duhului Sfânt unde, subSfinþii Apostoli, apare reprezentat cos-mosul, ca un rege care þine în mâinileîntinse spre primirea lui Hristos. Prinaceasta vrea sã se arate cã Duhul Sfânt S-apogorât peste Apostoli, dar ºi peste în-tregul cosmos care Îl doreºte pe Hristos,ºi lucrul acesta îl cerem în fiecareLiturghie, ca Duhul Sfânt sã se pogoare„peste noi”, adicã peste întreaga comunitateîntegratã cosmic, ºi apoi „peste Daruri”, cedevin Trupul ºi Sângele lui Hristos.

Planta lui IudaPrin contrast cu metafora florilor, în

pictura din pridvorul bisericii din Tãl-mãcel, în contextul Judecãþii de Apoi,este redatã scena spânzurãrii lui IudaIscarioteanul. Din Iuda, însã, nu curge

sânge, ci se scurg mãruntaiele, „maþãleIudii”, care ajung pe un loc negruinscripþionat cu cuvintele „întunereculcel din afarã”, unde sunt „vermii ceineadurmiþi”. Din acest întuneric începesã creascã o plantã viguroasã, cu frunzemari, apoi tot mai mici, înaltã, iar în vârfstã scrisã denumirea ei: „Tãbac”!

Sigur cã scena este respingãtoare,pusã în mijlocul iadului, dar tocmai aces-ta este rostul ei, de a înfricoºa ºi a înde-pãrta pe creºtini de viciul fumatului.Analogia prin contrast cu metafora flo-rilor care sfinþesc, nu este întâmplãtoare,întrucât tabacul spurcã ºi nu sfinþeºte, iarîntrebuinþarea lui este un fel de sinu-cidere, este adevãrat una lentã, dar carenu face bine omului, ci pune stãpânire peom. Pãrintele Arsenie combãtea asprufumatul, cu cuvinte puþine, dar apãsate: „Focbagi în gurã, foc îþi dã Dumnezeu!”.

În acest context, cred cã putem amintifaptul cã tradiþia popularã româneascã acondamnat dintotdeauna fumatul. Aºas-a nãscut Pâca sau Pufa, o întruchiparea duhului rãu al tutunului ºi al fumatului,uneori identificatã chiar cu muma celuirãu, de la care au venit toate nenorocirileºi bolile din lume. In reprezentãrile eiimaginare, Pâca sau Pufa este o bãtrânãneagrã ºi urâtã, cu coarne pe cap, nasullung ºi coroiat, ochii bulbucaþi, colþi demistreþ, înnegriþi de tutun, gheare tãioaseºi încovoiate, coada de bou. Din gât ºinãri îi ies flãcãri, fum negru ºi duhoarede tutun, fumând o lulea mare, foartelungã ºi grosolanã.

Apariþia lui Pâca se datoreazã, logic,diavolilor care, vãzând cã îngerii ardeautãmâie pentru Dumnezeu, au nãscocit osãmânþã, din care a crescut buruianadiavolului. Frumoasã, înaltã, verde, daruscatã ºi aruncatã pe foc dã un fumatrãgãtor, dar otrãvitor, care îi producemare plãcere lui Pâca sau Pufa, în totalcontrast cu tãmâia. Aºa cã diavolilor le-adat prin cap sã o dea ºi oamenilor, pentrua-l preamãri pe Scaraoþchi, ºi totodatã aufãcut lulele din lut. ªi astfel a apãrutfumatul pe lume. Iar când fumãtorii tragdin lulea, o preamãresc pe Pâca sau pePufa, fãcând din gurã pac-pac (la inspi-raþie), sau puf-puf (la expiraþie).

Dacã metafora florilor ne cucereºte,imaginaþia popularã legatã de tutun ºifumat ne îngrozeºte. Cum am mai spus,poezia fascineazã, dar nu denatureazã, ciprin mijloace sensibile orienteazã viaþaromânului spre bine, apãrându-l de toaterelele faþã de care omul, fãrã Hristos, esteatât de vulnerabil.

Prof. conf. univ. dr. Irimie Marga

F U M A T U L E S T E P Ã C A T ?

4

PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc ::– Vineri, orele 17.00, Taina Sfântului

Maslu [i Taina Spovedaniei;– Sâmb\t\, orele 07.00, Utrenie,

Sfânta Liturghie [i Parastas; – orele 17.00, Vecernie– Duminic\, orele 08.00, Utrenia

[i Sfânta Liturghie.

Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.30–19.00.

Un copil fãcuse cumpãrãturile a cãror grijã i-oîncredinþase mama. Fãcuse totul bine ºi cu foarte mareatenþie. Pentru a-l rãsplãti, vânzãtorul de la magazinluã dintr-un raft o cutie mare de bomboane, o deschiseºi i-o înfãþiºã copilului.

- Ia, micuþule!Copilul luã o bomboanã, dar vânzãtorul îl încurajã:- Ia câte îþi încap în mânuþã.Copilul fãcu ochii mari ºi îl privi.- Pãi… atunci ia tu în locul meu!- De ce?- Pentru cã ai mâna mai mare.Atunci când ne rugãm, sã nu ne mãsurãm cererile

dupã micimea credinþei noastre. Sã ne amintim doarcã mâna lui Dumnezeu este cea mai mare.

Din Colecþia Pilde creºtin ortodoxe

Cum primim rãsplata

Comitetul de redac]ie:Constantin Andreiemail: costi_andrei2007@yahoo.com; Tel. 0740.029.028

Gra]iela Tudoseemail: gratziela_t29@yahoo.com; Tel. 0743.517.510

PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: adrian.nita7@gmail.com; Tel. 0749.288.889

Pr. Spiritual Georgian P\unoiugeorgepaunoiu@yahoo.com; Tel: 0741.736.556

Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: gruia.zamfirescu@yahoo.com; Tel. 0740.230.574

Desene realizate de Ruxandra Dumitrescu