FTALÁȚII

FTALÁȚI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului ftalic. ◊ Ftalat dibutilic = este acidul ftalic

combinat cu butanolul; lichid uleios, întrebuințat la combaterea țânțarilor și ca plastifiant în industria

maselor plastice.

Ftalaţii sunt plastifianţi chimici utilizaţi în Asia pentru a produce ambalaje din plastic flexibile.

Majoritatea ambalajelor existente acum pe piaţa mondială sunt din China. Problema constă în faptul

că această substanţă contaminează mâncarea vândută în mod obişnuit în supermarket-uri. Deşi

plasticul este folosit în ideea de a proteja alimentele, mai mulţi cercetători au arătat că ftalaţii

perturbă echilibrul hormonal masculin.

Bărbatul care ingerează ftalaţi produce spermatozoizi mai puţini sau mai lenţi, prezentând un risc de

infertilitate. Iar în cazul femeilor însărcinate, această substanţă ajunge la făt şi îi influenţează

dezvoltarea organelor genitale.

Un studiu realizat în Germania a arătat că 60% din copiii testaţi aveau în organismul lor urme de

ftalaţi, iar, în cazul a 20% dintre copii, ftalaţii existau în cantităţi toxice. Dacă se ia în considerare

efectul de acumulare şi efectul de cocktail al ftalaţilor, este foarte probabil ca procentul de copiii care

consumă cantităţi nerezonabile de ftalaţi să ajungă la 80%.

Ciocolata tartinabilă, preferată de copii pentru micul-dejun, a fost subiect de discuţie în ultima vreme,

deoarece cercetătorii au descoperit în interiorul produsului un ftalat considerat a fi cel mai

periculos, şi anume BPT.

Ftalaţii sunt deja interzişi în industria jucăriilor încă din 2007, din cauza proprietăţilor periculoase şi

urmează să fie interzişi în toată Europa foarte curând, însă, până atunci continuăm să întâlnim

substanţa în produsele alimentare:

– DEHP, ftalatul cel mai des folosit, este în principal utilizat în producerea de plastic de

PVC; este o componentă a produselor de vinil, cum ar fi pardoseli şi multe plasticuri utilizate în

medicină, cum ar fi pungile şi tubulatura pentru perfuziile intravenoase; nou-născuţii şi copiii foarte

bolnavi, care sunt supuşi anumitor intervenţii sunt cei mai predispuşi să fie expuşi la DEHP.

– în mâncare; concentraţii mici de ftalaţi în mâncare pot proveni din utilizarea unor plasticuri în

prepararea şi ambalarea alimentelor. De preferat ar fi alegerea recipientelor din sticlă sau din

plastic dur, realizat din polietilenă cu densitate ridicată (HDPE).

– în cosmetice şi produse de îngrijire personală, cum ar fi fixativ de păr, machiaj, pastă de

dinţi şi loţiune de corp; este necesară etichetarea completă a ingredientelor, pentru a putea

verifica prezenţa ftalaţilor în cosmetice.

Uniunea Europeană a interzis recent utilizarea a trei ftalaţi (DEHP, DBP şi BBP) în toate jucăriile şi

produsele de îngrijire a copiilor.

Alţi trei ftalaţi nu mai pot fi utilizaţi în jucării şi produse de îngrijire care ar putea fi atinse cu gura de

copiii sub trei ani (DINP, DIDP şi DnOP). Mulţi producători de sticle pentru bebeluşi folosesc

materiale fără ftalaţi cum ar fi polipropilena.

Abrevieri precum DEHP, DBP, DEP, DMP, HMP, PVAP, CAP şi PET se referă la ftalaţi.

Informaţiile ştiinţifice indică faptul că anumiţi ftalaţi acţionează ca şi perturbatori endocrini, imitând

sau perturbând funcţiile hormonale ale organismului.Programul Naţional Toxicologic din SUA

spune că DEHP poate fi privită ca o substanţă cancerigenă pentru oameni. Volumul de DEHP [bis(2-

etilhexil)] – utilizat pe scară largă în articolele din PVC moale – produs sau importat în Europa a

scăzut în ultimii ani, iar industria spune ca a pus la punct alternative mai sigure. Pentru utilizarea

ftalatului trebuie obținută o autorizație.

Sfaturi pentru a evita ftalatii:

1. Nu încălziţi mâncarea la microunde în recipiente de plastic;

2. Citiţi etichetele cosmeticelor;

3.  Optaţi pentru produse organice;

4.  Alegeţi plastice cu codurile de reciclare 1, 2 si 5;

5.  Vopselele conţin ftalati ca şi solvenţi, aşadar nu uitaţi să vopsiţi în spaţii bine aerisite;

6.  Optaţi pentru jucarii din lemn şi alte materiale care nu conţin ftalati, mai ales în faza de creştere a

dinţilor sugarului.