Functiile Vizuale [Compatibility Mode]

27.03.2012

1

FUNCȚIILE VIZUALE şi vederea FUNCȚIILE VIZUALE şi vederea funcționalăfuncțională

Seminar 12Seminar 12 martiemartie 20122012Seminar 12 Seminar 12 martiemartie 20122012

DR. Roxana CZIKERDR. Roxana CZIKER

Funcțiile vizuale

• Funcții vizuale de nivel inferior:F ții i l l t ii– Funcții vizuale oculomotorii;

– Funcții vizuale senzoriale;

• Funcții vizuale de nivel superior:– Funcții cognitiv – vizuale;– Funcții perceptiv – vizuale;

27.03.2012

2

Scopul evaluării funcţionale a vederii - identificarea capacităţii vizuale a copilului şi a problemelor pe care le întâmpină acesta, astfel încât

SCOPUL EVALUĂRII vederii FUNCȚIONALE

copilului şi a problemelor pe care le întâmpină acesta, astfel încât nevoile copilului să fie introduse în programele de intervenţie timpurie şi educaţie specială.

Evaluarea prezintă 3 stadii:Calitatea input-ului vizual → afectată de modificările apărute la nivelul structurilor vizuale, a nervului optic, căilor vizuale sau ca urmare a funcţiilor oculomotorii perturbate.

Calitatea imaginii este evaluată prin măsurarea acuităţii vizuale, a sensibilităţii de contrast, a câmpului vizual, a vederii colorate, a capacităţii de adaptare vizuală, a vederii binoculare şi a stereoscopiei.

Calitatea funcțiilor vizuale de nivel înalt. În educația specială şi în psihologie acestea sunt numite funcții vizuale cognitive. De exemplu, măsurarea acuității i l b ă t f t i b t t lit


vizuale se bazează pe recunoaşterea unor forme geometrice abstracte, litere, numere sau simboluri pediatrice, toate reunite sub numele de optotipi.

Efectul deficiențelor vizuale asupra dezvoltării şi în educația specială a copilului.Tipul şi severitatea modificărilor la nivelul funcțiilor vizuale variază de la un copil la altul. De aceea este foarte important ca fiecare funcție vizuală să fie evaluată.

Informația vizuală prezintă trei componente:Informația vizuală prezintă trei componente:• forma;• culoarea; evaluarea tuturor componentelor• mişcarea.

27.03.2012

3

Scopul evaluării - identificare capacităţii vizuale pe care o poate utiliza copilul în diferite arii educaționale şi de determinare a tehnicilor necesare de utilizare la maxim a acestor resturi.

Fiecare copil este o individualitate care are nevoie de tehnici/metode specifice, adaptate: atât cele specifice pentru vederea scăzută, cât şi tehnicile specifice pentru nevăzători sau pentru cei cu vederea normală.

Astfel, evaluarea vederii se realizează în următoarele arii funcţionale:• comunicare şi informaţie;• orientare şi mobilitate;

i i ă i d i ă idi ă• activităţi de viaţă cotidiană;• sarcini vizuale de aproape.

Vederea în comunicare - dialog persoană la persoană, discuţii în grup, în clasă, în activitatea extracurriculară, comunicarea la distanţă prin scrisori sau email, utilizarea telefonului şi în cazul tehnologiei speciale Braille.


, ş g p

Vederea în orientare şi mobilitate. - orientarea în interior (spaţii închise) şi în exterior (spaţii deschise).

Modalitatea de comportare a copilului este observată în diferite condiţii de luminozitate, în ambele situaţii: în locurile familiare (pentru a identifica cât de bine îşi utilizează memoria vizuală în orientare) şi în locuri necunoscute (pentru a determina capacitatea de a recunoaşte structurile şi configuraţiile spaţiale obişnuite).

27.03.2012

4


• Vederea în activităţile de viaţă cotidiană. Deficienţele vederii colorate, pierderea informaţiei referitoare la contrast, defectele de â i l i ţi ă ă i ă ii ă blcâmp vizual şi percepţia săracă a mişcării cauzează probleme.

Deficienţele culorilor şi pierderea sensibilităţii de contrast pot fi compensate prin amenajarea spaţiului în spaţiul casei - baie şi bucătărie, dar mai puţin în spaţii publice cum ar fi magazine sau grădini unde este nevoie de utilizarea unor tehnici specifice şi costisitoare pentru nevăzători.

• Vederea în sarcini vizuale de aproape. - evaluată cu atenţie cu j t l t t l f t t tf l î ât ă lajutorul testelor care au fost concepute astfel încât să evalueze

abilităţile copilului de a citi şi de a vedea imagini cu sau fără ajutorul aparaturii optice sau electro-optice.

FUNCȚIILE vizuale de nivel inferior – funcțiile OCULOMOTORII

• Fixarea. O sacadă este de obicei însoţită de o fixare a privirii, acţiune în care ochii sunt mai mult sau mai puţin staţionari.

• La copiii foarte mici aflaţi în stare de alertă şi de atenţie, capacitatea de fixare vizuală este foarte scurtă în raport cu cea a adulţilor.

• Capacitatea de fixare a copiilor se relaţionează cu numărulCapacitatea de fixare a copiilor se relaţionează cu numărul detaliilor unui stimul vizual.

27.03.2012

5


Fixarea obiectului-stimul este legată de:• atenţia vizuală;• capacitatea de acomodare;capacitatea de acomodare;• convergenţă / divergenţă.

Evaluare capacităţii de fixare – fixarea în diferite în diferite zone ale CV (la nivelul linei mediane, stânga, dreapta, sus, jos, colţul stânga-sus, dreapta-sus etc.).


• Capacitatea de urmărire vizuală fină ‐ abilitatea de a roti ochii foarte fin astfel încât imaginea unui obiect să fie menținută stabilă la nivelul foveei.

• Copiii foarte mici, a căror fovee este încă imatură, prezintă o dezvoltare redusă a capacității de urmărire vizuală fină.

• Țintele care se deplasează mai rapid ‐ urmărirea țintei vizuale combinând sacadele vizuale şi capacitatea de urmărire fină.combinând sacadele vizuale şi capacitatea de urmărire fină.

27.03.2012

6


• Se analizează mişcarea fină de urmărire;

• Evaluarea capacității de urmărire pe orizontală – stimulul este aplicat de la nivelul liniei mediane către partea dreaptă şi apoi către partea stângă, şi apoi de la dreapta la stânga şi înapoi.

• Evaluarea capacității de urmărire pe verticală – capacitatea copilului de a urmări deplasarea stimulului de la linia mediană către partea de sus, apoi către partea de jos şi apoi urmărirea continuă de sus în jos şi invers.p j ş p j ş


• Evaluarea capacității de urmărire pe diagonală: se evaluează abilitatea de a urmări stimulul luminos din partea dreaptă‐sus până în partea stângă‐jos şi din colțul din stânga‐sus până în colțul din dreapta‐jos.

• Evaluarea capacității de urmărire a mişcării circulare – se urmăreşte abilitatea de a fixa şi urmări obiectele în mişcare circulară de la stânga la dreapta şi invers.

27.03.2012

7

Sacadele. Mişcările vizuale sacadate, servesc la focalizarea foveei asupra ţintelor care trebuie să fie examinate în timpul capacităţii de fixare.

Foveea este imatură la copil sacadele vizuale şi comportamentul de fixare sunt imature


fixare sunt imature.

Sacadele asigură fluenţa citirii.

În procesul de citire intră următoarele funcţii:• funcţiile vizuale pre-atenţionale – măsoară distanţa până la cuvântul următor şi trimit informaţii la centrul de planificare a mişcărilor vizuale;• fixarea se detaşează de procesul de focalizare şi apar mişcări rapide oculare, sacadele;, ;• fixarea şi atenţia se concentrează pe cuvântul următor;• implicarea procesului memoriei de scurtă şi de lungă durată;• funcţii analitice de nivel superior legate de conţinutul textului;

Probleme legate de citire: afectarea funcţiilor vizuale periferice – calitatea redusă a imaginii sau pierderea câmpului vizual, probleme oculomotorii a mişcărilor oculare sau funcţii cognitive superioare legate de procesul de citire;

FUNCȚIILE OCULOMOTORII

• Percepția adâncimii se realizează datorită proceselor de acomodare şi convergență.

• Acomodarea ‐ capacitatea de focalizare a lentilelor, iar convergența, întoarcerea către interior sau exterior a ochilor g țprin schimbarea distanței față de obiectul privit.

• Acomodarea ‐ procesul de schimbare a curburii lentilei cristalinului necesare modificării puterii de refracție. Refracția = măsură a direcționării razelor luminoase printr‐un sistem optic, exprimată în dioptrii D, unitate definită ca reciprocitatea lungimii focale a lentilei exprimată în metri. De exemplu, 1D corespunde distanței de 1 metru, 2D distanței de ½ metru, 4D distanței de ¼ metri etc.

• Pentru a se obține o imagine corespunzătoare la nivelul retinei, ochiul trebuie să dispună de capacitatea de focalizare; astfel, vederea unei singure imagini a unui obiect, are nevoie de rotirea corectă a ochilor către obiect.

27.03.2012

8

FUNCȚIILE OCULOMOTORII

• Acuitatea vizuală se dezvoltă peste vârsta de 1 an, nefiind raportată nici o creştere bruscă între prima şi a doua lună.

• Convergența. Există puține studii referitoare la convergența binoculară la copii însă aceasta este relativ redusă în special înbinoculară la copii, însă aceasta este relativ redusă, în special în cazul țintelor apropiate, până la 2 luni, vârstă la care acomodarea începe să se îmbunătățească. Chiar şi în stadiile timpurii, performanțele sistemului de convergență se menține în limite bune.

Acuitatea vizuală (AV) – “expresia valorii funcţionale a zonei retiniene explorate,

tâ d it t hi l i d

Funcțiile vizuale de nivel inferior ‐ VEDEREA CENTRALĂ SAU ACUITATEA VIZUALĂ

reprezentând capacitatea ochiului de a aprecia configuraţia, forma, conturul şi detaliile spaţiale, în funcţie de unghiul sub care acestea sunt văzute.

Evaluarea acuităţii vizuale se realizează cu:• optotipi dispuşi la nivelul unor linii;optotipi dispuşi la nivelul unor linii;• teste cu simboluri unice;• teste cu diferite grade de aglomerare a simbolurilor;

Surse bibliografice:1. Cernea, P. (2002). Tratat de oftalmologie. Editura Medicală, Bucureşti.

27.03.2012

9

Valoarea acuităţii vizuale pentru vederea validă: 20/20 sau 6/6.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) defineşte acuitatea vizuală în funcţie de distanţă şi mărimea câmpului vizual Astfel deficienţa de vedere este considerată la o câmpului vizual. Astfel deficienţa de vedere este considerată la o acuitate vizuală mai mică de 6/12 (0.5, 20/40) la lipsa percepţiei luminoase sau o afectare a câmpului vizual mai mică de 10 grade de la punctul de fixaţie.

International Council of Ophthalmology (1984) – A.V. La distanţă -adulţi se măsoară de la 4-6 m, iar la copii de la 3m. Iar acuitatea vizuală de aproape se măsoară de la 40 cm.

Unghi de 1 minut

Figura 1 (după Biiuc S, 1979).

Testul Snellen Inelul Landolt

Evaluarea acuității vizuale la distanță

1. Copilăria timpurie:

• Reflexele înnăscute sunt utilizate ca indici pentru evaluarea vederii f ți l D i t t t i di ă it t i lăfuncționale. Deşi aceste teste nu indică capacitatea vizuală a copilului, cum ar fi de exemplu acuitatea vizuală, ele pot totuşi să indice prezența sau absența zonelor la nivelul cărora pot exista anumite anomalii vizuale.

• Reacția pupilară la lumină puternică;

• Întoarcerea capului în direcția sursei luminoase;p ț ;

• Reflexul de clipire la lumina puternică;.

• Nistagmusul optokinetic (OKN) poate oferi răspunsuri pozitive sau negative.

27.03.2012

10

Copii mici şi copii aflați în perioada nonverbală:Testul de determinare a AV cu optotipi are nevoie de un nivel de atenție şi de comunicare care nu sunt încă prezente la copiii aflați în perioada nonverbală Sub vârsta de trei ani este dificil să se obțină o colaborare cu


nonverbală. Sub vârsta de trei ani este dificil să se obțină o colaborare cu copilul în cazul utilizării itemilor standard de determinare a AV. La această vârstă pot fi aplicate alte teste de determinare a acuității:

• Privirea preferențială: se bazează pe interesul prezentat de copii pentru cartonașele cu diferite structuri în favoarea celor simple. Această metodă de măsurare a AV poate fi utilizată sigur la copiii foarte mici.

• Potențialele vizuale evocate (Visually Evoked Potentials ‐ VEP): pot să indice care este natura şi mărimea stimulilor la care se obține un răspuns vizual din partea copilului. Însă echipamentul acestui test nu se găseşte decât în clinicile specializate.


Copiii mari:Aceştia pot fi evaluați cu optotipi cum ar fi simbolurile E, Landolt C sau chart‐urile Snellen, Sheridan Gardener, setul aglomerat Cambridge.

27.03.2012

11


• Copiii cu deficiențe multiple:

– Evaluarea acuității vizuale cu optotipi este imposibil de ț p p prealizat datorită dificultăților de înțelegere, coordonare, comunicare şi cooperare. În acest caz este nevoie de utilizarea altor tipuri de teste pentru determinarea acuității, care depind de natura şi severitatea handicapului. De asemenea, este nevoie de repetarea activităților de evaluare pentru a obține informații cât mai corecte.

Funcțiile vizuale de nivel inferior ‐ VEDEREA PERIFERICĂ SAU CÂMPUL VIZUAL

Câmpul vizual CV este reprezentat de totalitatea punctelor din spațiu pe care un ochi valid îl poate percepe. Testarea CV furnizează informații topografice asupra întregului analizator vizual la nivel de recepție, transmisie şi de analiză corticalătransmisie şi de analiză corticală.

CV binocular este prezentat de spațiul perceput de ambii ochi imobilizați în poziția înainte. Acesta prezintă o zonă centrală de aproximativ 120o în care percepția este binoculară delimitată temporal de fiecare parte de o zonă de 30o în care percepția este monoculară.

Câmpul de vedere binocularăeste mai întins şi corespunde spațiului explorat de ambii ochi în mişcare, fiind dependent de amplitudinea mişcărilor oculare [P. Cernea, 2002].

27.03.2012

12

Funcțiile vizuale de nivel inferior ‐ VEDEREA PERIFERICĂ SAU CÂMPUL VIZUAL

• O persoană cu ochiul drept fără funcție vizuală i hi l tâ ți i lă tşi ochiul stâng cu percepție vizuală poate avea un CV de:– 30 grade dreapta;

– 60 grade stânga;

– 30 grade sus;g ;

– 45 grade jos;

1. abolirea vederii ochiului drept;p

2. hemianopsie bitemporală;

3. hemianopsie contralaterală;

4. hemianopsie cvadrantică contralaterală superioară

5. deficit parţial în cadranul inferior de partea opusă

6. deficit parţial în cadranul superior de partea opusă

27.03.2012

13

VEDEREA binoculară

VB - proces complex de integrare a imaginilor percepute de cei doi ochi într-o imagine unică elaborată de scoarţa cerebrală. VB se produce în două etape:

if i ă i d i hi i i ă b lă d ă i i i • periferică – cei doi ochi trimit către scoarţa cerebrală două imagini clare;• centrală – elaborarea imaginii unice în urma fuziunii.

Pentru realizarea etapei periferice sunt necesare 4 condiţii:• integritatea anatomică şi dioptrică a globilor oculari pentru a se asigura formarea la nivelul maculei a unei imagini clare;• prezenţa unui aparat motor, unitar intact pentru a realiza orientarea ochilor spre obiectul privit;ochilor spre obiectul privit;• integritatea căilor nervoase alături de integritatea retinei;• existenţa corespondenţei retiniene pentru formarea unei imagini unice, clare.

VEDEREA binoculară

Când o imagine stimulează puncte retiniene necorespondente, ochii vor localiza acel punct în 2 locuri diferite → diplopia.

Câ d 2 bi t dif it ti l ă it t t ti i Când 2 obiecte diferite stimulează concomitent puncte retiniene corespondente → 2 imagini diferite care tind să se suprapună, se vor vedea neclar şi va apărea astfel fenomenul de confuzie.

27.03.2012

14

Elaborarea VB cuprinde mai multe etape ce reprezintă aspecte calitative diferite dezvoltate ontogenetic în perioade diferite:

VEDEREA binoculară

Percepţia simultană – gradul I – este capacitatea sistemului optic de a percepe simultan 2 imagini la nivelul fiecărui ochi.

Fuziunea – gradul II – contopirea imaginilor provenite de la cei 2 ochi într-o singură imagine (fuziune senzorială).

Stereopsia – gradul III – capacitatea sistemului optic de a percepe în relief obiectele tridimensionale, astfel obiectele privite impresionează în principal punctele retiniene corespondente şi o mică parte din punctele retiniene necorespondente [P. Cernea, 2002].

Testele imaginate pentru a măsura stereoscopia sunt calitative si cantitative. Se măsoară în secunde / arc. Acuitatea vizuală normala stereoscopică este de 60’’

Vederea stereoscopică

• Este una din funcțiile binoculare;

• Dezvoltarea vederii stereoscopice are nevoie de:– Alinierea globilor oculari;

– Vedere bună în primii ani de viață;

– Percepția tridimensionalității;Percepția tridimensionalității;

27.03.2012

15

Contrastul – proprietatea vizuală de a face diferenţa între obiecte şi fondul pe care se găseşte.

SENSIBILITATEA DE CONTRAST

Schimbări de contrast


Sensibilitatea de contrast - abilitatea de a diferenţia luminozitatea unei imagini statice. Sensibilitatea de contrast variază de la o persoană la alta, atingând maximum de valoare în jurul vârstei de 20 ani.

În general scade odată cu vârsta şi în alte condiţii oculare cum ar fi g ş ţcataracta şi retinopatia diabetică.

27.03.2012

16


Sensibilitatea de contrast reprezintă capacitatea de a percepe diferențele de luminozitate ale suprafețelor adiacente – o suprafață în culori închise în raport cu o altă suprafață în culori deschise.

ELURILO

R DE CO

NTR

AST

0.6%

1.25%

2.5%

5%

SIMULARE

A NIVE

10%

25%

100%

Proporțiilesensibilității de

contrast

• Informațiile vizuale la niveluri reduse de contrast sunt importante în:– Comunicare;

– Orientare şi mobilitate;

– Percepția fotografiilor alb‐negru;

– Imaginile în culori pastelate;

• Sensibilitatea de contrast se reduce în următoarele tulburări vizuale:– Opacifieri ale corneei;

– Cataractă;

– Atrofie de nerv optic;

– Degenerescență retiniană;

27.03.2012

17

•Îmbunătăţirea nivelului de contrast – care afectează capacitatea de orientare şi mobilitate, realizarea activităţilor zilnice;

ELEMENTE DE BAZĂELEMENTE DE BAZĂ

•Reducerea complexităţii imaginilor prezentate copiilor cu resturi mici de vedere;

ELEMENTE DE BAZĂELEMENTE DE BAZĂ

Fond complex Fond simplu Imagine complexă, aglomerată

Imagine lipsită de contrast Imagine neclarăImagine simplă

Documents

Functiile Vizuale [Compatibility Mode]