Specificaţii tehnice 5

FUNDAŢII

Impermeabilizarea lucrărilor care vin în contact cu solul Impermeabilizarea lucrărilor care vin în contact cu solul trebuie să fie specificate şi să se efectueze cu atenţie, ţinând cont de faptul că durata de viaţă a sistemului de impermeabilizare trebuie să fie egală cu cea a lucrului pe care îl protejează. Deoarece pe o construcţie subterană este foarte scump să se efectueze orice lucrare de restaurare, lipsa impermeabilizării sau un astfel de sistem defectuos poate cauza necesitatea unor importante lucrări de reconstrucţie la preţuri foarte mari. Astfel alegerea materialelor se va face între acele produse care îşi păstrează caracteristicile de impermeabilitate la apă şi vapori timp de mai mulţi ani, care nu putrezesc şi care au o bună rezistenţă mecanică la traficul de construcţii. Nu trebuie uitat niciodată faptul că există o puternică legătură între problema umezelii din spaţiile subterane şi lipsa izolaţiei termice. Prezenţa umidităţii din cauza condensului din aer este cauzată de lipsa rezistenţei termice a pardoselii şi a zidurilor care vin în contact cu solul, mai mult decât o proastă performanţă a membranelor impermeabile. Astfel arhitectul trebuie întotdeauna să verifice: - Efectul apei extrasă din sol prin acţiune capilară sau a apei din stratul acvifer sau apa din precipitaţii care trebuie să se

scurgă. Şi de asemenea: - Apa conţinută sub formă de vapori în aerul subteran care, atunci când este afectat de variaţii barometrice sau de

temperatură cauzează condensul pe suprafeţele reci. - Apa produsă şi conţinută ca vapori în aerul din încăperile subterane care poate forma condens pe suprafeţele reci. Pentru a depăşi toate aceste probleme INDEX S.p.A. produce membrane impermeabile care sunt bazate pe polimer bitum consolidat cu un strat unic continuu de material izotropic neîmpletit din poliester extrudat: Flexter Testudo & Helasta P. aceste membrane nu putrezesc, au o mare rezistenţă mecanică, nu sunt uşor de perforat şi au o excelentă rezistenţă la răspândirea vaporilor. Astfel ele sunt ideale pentru a fi utilizate ca membrane impermeabile pentru pereţi şi orice structură subterană unde este prezentă apa sau vapori de apă. Cu această publicaţie vă sugerăm de asemenea o serie de metode pentru executarea izolării şi a altor lucrări asociate unde suprafeţele încăperilor, pardoseala sau zidurile vin în contact cu solul sau sub nivelul solului.

1 INTRODUCERE Lucrările din cărămizi care vin în contact direct cu solul sunt supuse infiltrării apei din cauza acţiunii capilare din interiorul cărămizilor. Forţa acţiunii capilare este ajutată de porozitatea materialelor de construcţie (cărămizi), de prezenţa sărurilor diluate din apă şi de temperatura scăzută. Umezeala sau apa din sol poate fi cauzată de: - apă de ploaie dispersată - apă provenind din stratul acvifer În situaţii speciale unde terenul se scurge cu uşurinţă într-un strat acvifer profund şi pentru încăperile care nu sunt sub nivelul solului, instalarea unui curs de impermeabilizare împotriva umezelii în cadrul lucrării cu cărămizi va fi de obicei suficientă.

Când clădirea este situată într-o zonă cu un strat acvifer la mică adâncime sau unde pot apărea acumulări de apă infiltrată, trebuie să se ţină cont de faptul că diferite tipuri de structură a solului atrag şi împrăştie apa în diferite feluri. Un sol nisipos alimentat de un strat acvifer poate cauza ca apa să fie atrasă prin acţiunea capilară la o înălţime între 0,3 m şi maximum 1,5 m în timp ce un teren argilos poate ridica apa de la 3 m la 8 m.

Se doreşte ca impermeabilizarea să împiedice apa împrăştiată în sol să mai intre în clădire prin perete. deseori, umezeala ce afectează pereţii ce vin în contact cu pământul nu se datorează numai fenomenului de ridicare a umezelii. În multe cazuri este o problemă termică cauzată de un perete rece care vine în contact cu aerul cald din interior. Apa conţinută de aer sub formă de vapori poate crea condens pe ceea ce numim un ‘perete rece’, care în acest caz este reprezentat de toate suprafeţele care vin în contact direct cu solul. Chiar dacă s-a aplicat un sistem de impermeabilizare bun, pereţii pot fi încă afectaţi de umezeală.

Din cauza inerţiei termice a solului şi a structurilor, în timpul primăverii şi verii fenomenul de condens este tipic pe suprafeţele care vin în contact cu solul mai ales în camerele unde nu a existat un sistem de încălzire în timpul iernii. Astfel este necesar să se folosească o bună izolaţie termică în structură pe lângă protecţia de impermeabilizare. Problema umezelii apare în

special unde s-a folosit beton turnat pe şantier. În astfel de cazuri se recomandă întotdeauna ca încăperile subterane să nu fie locuite până nu sunt complet uscate. O altă situaţie în care se formează condens, deşi este mult mai rară şi presupune condiţii speciale (camere subterane mari pe terenuri de filtrare cu un strat acvifer adânc) este cea a umidităţii conţinute în aerul subteran prins la nivelul stratului acvifer şi a structurii. După o puternică depresiune barometrică în timpul iernii sau în timpul nopţilor de vară când temperatura de afară este mai mare decât cea din camerele neîncălzite, pot apărea umiditatea şi condensul pe suprafeţele mai reci. În acest caz membranele impermeabile care sunt foarte rezistente la împrăştierea vaporilor vor funcţiona ca o ‘barieră anti-vapori’.

2 SOLUŢII DE IMPERMEABILIZARE Pardoseală ce vine în contact cu solul pe terenuri umede.

Situaţie: Pardoseala care vine în contact direct cu solul în vecinătatea unui strat acvifer pe sol argilos unde apa de ploaie se acumulează pe pământ înclinat spre structură. Apa împrăştiată va fi adunată de conducta de scurgere poziţionată sub nivelul pardoselii iar posibilitatea de ridicare a umezelii va fi oprită de o membrană impermeabilă continuă aplicată pe un strat de beton folosind: Specificaţii tehnice Impermeabilizarea va consta dintr-un strat de 4 mm de membrană impermeabilă de tip FLEXTER TESTUDO SPUNBOND POLYESTER 4, din polimer bitum elastoplastomeric, bazată pe bitum distilat cu plastomeri şi elastomeri adăugaţi şi consolidată cu un strat unic continuu de poliester Spunbond “neîmpletit”, cu Atestat nr. 400/95 aprobat de I.C.I.T.E. Acest material, conform Directivei UEAtc din ianuarie 1984, are o rezistenţă la întindere longitudinală şi transversală de 800N/5cm şi respectiv 700N/5cm şi o alungire maximă L/T în exces de 45%, flexibilitate la temperaturi scăzute de până la – 15 ºC, flexibilitate după uzare termică – 5 ºC. Va fi rezistentă la 500 cicluri de oboseală pe o fisură activă la -10 ºC pe material nou sau uzat. Membranele vor fi aplicate flexibil pe beton şi vor fi lipite la flacără numai pe suprafeţele de suprapunere permiţând suprafeţe de suprapunere de 100 mm. O a doua membrană va fi lipită complet de primul strat folosind o flacără de sudură cu propan. Pentru a preveni ridicarea apei în pereţi colile vor fi întoarse şi inserate ca un curs de protecţie împotriva umezelii lipindu-se pe toate secţiunile verticale şi pe baza fundaţiei. Izolaţia trebuie aplicată peste sistemul de impermeabilizare, acesta putând fi fie argilă expandată

flexibilă (granulometric 8-15) sau panouri izolatoare care pot rezista la presiune şi împrăştierea vaporilor (sticlă celulară, polistiren extrudat sau expandat etc.). Acesta trebuie aplicat într-o grosime suficient de mare pentru a preveni condensul pe pardoseală. În final, se va aplica suprafaţa pardoselii. În cazul în care există o producţie ridicată de vapori de apă din interiorul camerelor şi unde izolaţia este permeabilă vaporilor, trebuie aplicată o barieră anti-vapori între izolaţie şi pardoseală. Pivniţe, beciuri şi pereţi ce vin în contact cu solul pe teren umed

Situaţie: Lucrări îngropate în pământ care sunt supuse umidităţii capilare. Acolo unde numai peretele care vine în contact cu solul este impermeabilizat iar sarcina de a impermeabiliza pardoseala rămâne în întregime doar conductei de scurgere poziţionată sub el se poate dovedi a fi o greşeală. Ocazional se vor forma cavităţi cu apă de ploaie de care nu se poate ocupa sistemul de scurgere, ceea ce poate cauza umezirea pardoselii care nu a fost protejată cu o barieră impermeabilă. În plus, este important de reţinut faptul că nivelul stratului acvifer nu este constant. Este supus schimbării. Pe teren înclinat, de exemplu, unde există deja clădiri, o clădire în plus poate schimba modul în care se scurge apa ducând la apariţia acumulări de apă care cu greu poate fi împrăştiată. Deseori impermeabilizarea acestor suprafeţe este realizată cu vopsele bituminoase sau cu materiale bituminoase aplicate fierbinţi. Pentru ca aceste tratamente să aibă un succes real, materialul trebuie să aibă o grosime de cel puţin 3-4 mm însă este greu de realizat un strat uniform şi deoarece, în plus, nu există o consolidare, învelişurile vor adopta forma fisurilor şi a suprafeţei pe care sunt aplicate. De aceea este bine să se folosească o membrană impermeabilă care este consolidată şi care are o grosime cunoscută. Membrana Testudo are avantajul de a fi consolidată cu un material din poliester neîmpletită şi, desigur, această membrană poate fi folosită pe suprafeţe verticale şi orizontale. În orice caz fundaţiile trebuie să aibă un sistem de scurgere eficient care va evita posibilitatea stagnării apei de ploaie lângă sistemul de impermeabilizare. Următoarea etapă este aplicarea unui strat de beton peste straturile orizontale de scurgere care au fost deja stabilite, precum şi impermeabilizarea acestuia după cum urmează:

Specificaţii tehnice Impermeabilizarea va consta dintr-un strat de 4 mm de membrană impermeabilă de tip FLEXTER TESTUDO SPUNBOND POLYESTER 4, din polimer bitum elastoplastomeric, bazată pe bitum distilat cu plastomeri şi elastomeri adăugaţi şi consolidată cu un strat unic continuu de poliester Spunbond “neîmpletit”, cu Atestat nr. 400/95 aprobat de I.C.I.T.E. Acest material, conform Directivei UEAtc din ianuarie 1984, are o rezistenţă la întindere longitudinală şi transversală de 800N/5cm şi respectiv 700N/5cm şi o alungire maximă L/T în exces de 45%, flexibilitate la temperaturi scăzute de până la – 15 ºC, flexibilitate după uzare termică – 5 ºC. Va fi rezistentă la 500 cicluri de oboseală pe o fisură activă la -10 ºC pe material nou sau uzat. Membranele vor fi aplicate flexibil pe beton şi vor fi lipite la flacără numai pe suprafeţele de suprapunere permiţând suprafeţe de suprapunere de 100 mm. Lipirea suprafeţelor de suprapunere se va realiza folosind o flacără de sudare cu propan. Acea parte a membranei care acoperă baza fundaţiei va fi apoi întoarsă în jos şi lipită la flacără peste partea exterioară a fundaţiei permiţând o suprafaţă de suprapunere minimă de 200 mm.

Înainte de aplicarea membranei impermeabile pe acea parte a peretelui care este sub nivelul solului, întreaga suprafaţă trebuie tratată cu un înveliş din grund bituminos. Acum membrana trebuie complet lipită la flacără până la o înălţime de 300%500 mm peste nivelul solului. Trebuie să aveţi grijă că toate suprafeţele de suprapunere sunt etanşate în mod corespunzător mai ales la nivelul cursului de protecţie împotriva umezelii. Cât despre izolaţia termică, folosiţi numai acele materiale care au o bună rezistenţă la răspândirea vaporilor (sticlă celulară, polistiren extrudat sau expandat, polietilenă expandată) precum şi materiale cu o bună rezistenţă la compresie pentru a fi folosite sub pavaj (sticlă celulară, polistiren extrudat sau expandat). Când se folosesc izolaţii permeabile, trebuie aplicată întotdeauna o ‘barieră anti-vapori’ care să acopere partea fierbinte a izolaţiei. Pivniţe, beciuri şi pereţi ce vin în contact cu solul pe teren umed în vecinătatea stratului acvifer

Situaţie: Camerele subterane aflate pe sol argilos în vecinătatea unui strat acvifer cu un teren înclinat de nivel variabil, poate cauza acumulări de apă. În această situaţie riscul penetrării apei este foarte mare, din cauza acumulării apei de ploaie reţinute sau din cauza prezenţei stratului acvifer aflat în contact direct cu sistemul de impermeabilizare; de aceea va fi necesar să consolidăm învelişul folosind cel puţin două membrane impermeabile consolidate cu material din poliester ‘neîmpletit’. Peste stratul de beton care a fost aplicat peste stratul orizontal de scurgere, aplicaţi:

Specificaţii tehnice Impermeabilizarea va consta dintr-un strat de 4 mm de membrană impermeabilă de tip FLEXTER TESTUDO SPUNBOND POLYESTER 4, din polimer bitum elastoplastomeric, bazată pe bitum distilat cu plastomeri şi elastomeri adăugaţi şi consolidată cu un strat unic continuu de poliester Spunbond “neîmpletit”, cu Atestat nr. 400/95 aprobat de I.C.I.T.E. Acest material, conform Directivei UEAtc din ianuarie 1984, are o rezistenţă la întindere longitudinală şi transversală de 800N/5cm şi respectiv 700N/5cm şi o alungire maximă L/T în exces de 45%, flexibilitate la temperaturi scăzute de până la – 15 ºC, flexibilitate după uzare termică – 5 ºC. Va fi rezistentă la 500 cicluri de oboseală pe o fisură activă la -10 ºC pe material nou sau uzat. Membranele vor fi aplicate flexibil pe beton şi vor fi lipite la flacără numai pe suprafeţele de suprapunere permiţând suprafeţe de suprapunere de 100 mm. Coala va fi aplicată flexibil pe beton şi va fi lipită la flacără la 200 mm mai jos de partea exterioară a bazei fundaţiei, în timp ce o a doua membrană va fi aplicată peste şi în paralel cu stratul anterior, fiind lipită complet de acesta. Din nou se va permite o suprafaţă de suprapunere de 100 mm iar lipirea se va efectua folosind o flacără de sudură cu propan recomandată. Înainte de aplicarea membranei impermeabile, peretele trebuie tratat cu un înveliş din grund bituminos. Acum coala care înveleşte baza fundaţiei va fi lipită de membrana care va fi aplicată pe perete, permiţând o suprafaţă de suprapunere de 200 mm. Membrana va fi ridicată vertical pe perete şi va fi lipită complet la o înălţime de 300/500 mm peste nivelul solului, şi respectând aceleaşi proceduri trebuie aplicat un al doilea strat de Testudo peste şi în paralel cu suprafeţele de suprapunere ale stratului anterior. Pag. 135

Camere sub nivelul solului aflate în mod constant sub stratul acvifer Procedura 1

Situaţie: Camere sub nivelul solului aflate în mod constant sub stratul acvifer. Acest tip de impermeabilizare este mult mai complicat decât cele descrise anterior, de aceea trebuie acordată o atenţie specială în alegerea materialelor corecte. Pentru protecţia impermeabilă, în construcţia fundaţiei şi în planificarea lucrărilor asociate; sunt incluse o serie de sugestii în următoarele capitole. Materialul propus, Helasta P 4, este o membrană bituminoasă elastomerică, consolidată cu material din poliester izotropic neîmpletit. Datorită gradului înalt de elasticitate a compusului care este folosit în fabricarea acestei membrane, ea poate absorbi stresul creat de crăparea suprafeţei substraturilor pe care este aplicată şi de frecarea care are loc între fundaţie şi patul de beton. În general întreaga fundaţie principală care trebuie să fie rezistentă la presiunea apei este impermeabilizată. În primul rând, pentru a putea efectua lucrările, va fi necesar să se scadă nivelul stratului acvifer în jurul zonei de excavaţie. În acest scop, se va folosi un sistem de pompare de tip ‘izvor’. Este foarte important să se garanteze continuitatea pompării, pentru că, dacă aceasta se întrerupe, stratul acvifer se va ridica îndepărtând sau rupând toate lucrările care nu au atins nivelul necesar de rezistenţă sau putere pentru a sta în faţa forţei apei. După ce s-a excavat zona şi pentru a nivela baza excavaţiei, un pat de beton este turnat pe şantier şi nivelat. Acesta va acţiona ca o suprafaţă de aplicare pentru membranele impermeabile iar apoi pentru fundaţia însăşi. Peste patul de beton, se vor aplica două membrane Helasta P. când fundaţiile au fost terminate iar zidurile de perimetru au fost ridicate, sistemul de impermeabilizare va fi extins la 300/500 mm peste nivelul solului, fiind lipit de stratul aplicat anterior pe fundaţiile subterane. Specificaţii tehnice În zona de excavaţie propusă nivelul stratului acvifer va fi coborât şi menţinut la cel puţin 500 mm peste nivelul excavaţiilor. Baza excavaţiei va fi nivelată prin turnarea unui par de beton uniform peste care va fi poziţionat cofrajul fundaţiei. Pentru a îndepărta posibilitatea de stres la colţuri este poziţionată o inserţie triunghiulară din lemn, lată de 50 mm, în partea interioară a cofrajului pentru a rotunji colţul dintre suprafaţa orizontală şi cea verticală. Vor fi aplicate două straturi impermeabile de Helasta P cu o grosime de 4 mm. Membrana ce va fi folosită este fabricată din bitum modificat cu substanţe termoplastice

care pot fi întinse 2000% şi este consolidată cu un strat unic continuu de HELASTA P4, Atestat nr. 400/93, aprobat de I.C.I.T.E.. Acest material, conform Directivei UEAtc din ianuarie 1984, are o rezistenţă la întindere longitudinală şi transversală de 800N/5cm şi respectiv 700N/5cm şi o alungire maximă L/T în exces de 50% şi este flexibilă la temperaturi sub –25 ºC şi este rezistent la perforare statică pe beton egală cu 20 kg. Este rezistent oboseală pe parcursul a 10.000 cicluri la o temperatură de 0 ºC pe o fisură activă ce se deschide 3 mm în fiecare direcţie. Coala trebuie aplicată flexibil pe patul din beton permiţând suprafeţe de suprapunere de 10 cm lateral care trebuie sudate la flacără cu propan. Membrana trebuie aplicată flexibil peste cofrajul vertical lăsând o ieşire de 200/300 mm pe suprafaţa superioară. Cel de-al doilea înveliş trebuie aplicat peste şi în paralel cu cel anterior, fiind complet lipit de acesta şi permiţând o suprafaţă de suprapunere de 100 mm. Pentru a evita deteriorarea membranei în timpul ridicării consolidării din oţel, un strat de beton de 3-4 cm va fi turnat peste membrane. Pentru secţiunile verticale ale membranei care înveleşte cofrajul, trebuie folosită în continuare cherestea pentru protecţie. Odată ce este gata structura din metal şi după ce a fost turnat betonul, cheresteaua de protecţie poate fi îndepărtată şi cât timp betonul este încă umed, trebuie rotunjite toate muchiile dintre baza fundaţiei şi zidul vertical. Cofrajul fundaţiei va fi lăsat pe şantier până vor fi ridicaţi pereţii; înainte de impermeabilizare, zidurile vor primi un înveliş de grund bituminos. Când cofrajul a fost îndepărtat, partea flexibilă a membranei este lipită de baza fundaţiei. Învelişul impermeabil vertical va consta din două membrane de Helasta P 4 lipite complet pe membrana deja aplicată, permiţând o suprafaţă de suprapunere finală de 200 mm. Prima coală va fi lipită la flacără pe perete la o înălţime de 300/500 mm peste nivelul solului. Cel de-al doilea strat va fi aplicat peste şi în paralel cu stratul anterior, fiind lipit complet de acesta, urmând aceeaşi procedură. În orice caz, trebuie permisă o suprafaţă de suprapunere de 100 mm.

ETAPE ILUSTRATIVE PENTRU LUCRĂRILEEFECTUATE

SUB STRATURILE ACVIFERE

Fig. 1 - Detaliu din faza de pompare pentru a coborî nivelul de apă.

Fig. 2 - Aplicarea sistemului de impermeabilizare direct pe patul de beton, urmată de un strat protector de beton

Fig. 3 - Netezirea suprafeţei de beton înainte de extinderea stratului impermeabil.

Fig. 4 - Detaliu de impermeabilizare pe o secţiune verticală.

Camere subterane aflate constant sub stratul acvifer Procedura 2

Procedura 2 diferă de cea anterioară din cauza legăturii diferite dintre impermeabilizarea orizontală şi cea verticală. Stratul impermeabil este aplicat flexibil pe patul de beton, iar acea parte care nu va fi acoperită imediat de fundaţie va fi protejată printr-un material din poliester neîmpletit aplicat flexibil 500 gr/m2. Peste acesta se va aplica o nouă protecţie mecanică sub forma unui strat de mortar gros de 20/30 mm. Acesta va permite continuarea lucrărilor fără a deteriora membrana impermeabilă. Mortarul aplicat pe materialul neîmpletit nu va adera, de aceea va fi uşor de îndepărtat când impermeabilizarea este continuată pe suprafeţele verticale şi orizontale. Camere subterane aflate constant sub stratul acvifer în zone seismice Membrana impermeabilă de pe fundaţii poate reduce în mod considerabil efectele mişcării unei clădiri cauzate de cutremure, însă mişcarea maximă nu poate fi mai mult de 20 mm. Astfel, pentru a evita ruperea membranei din cauza unei mişcări a fundaţiei care ‘alunecă’ pe patul de beton, va fi necesar să se urmeze procedura 1 dar cu adăugarea unui strat impermeabil de sacrificiu, lipit de patul de beton. Stratul suplimentar are sarcina de a localiza mişcarea în ‘interfaţa’ dintre stratul de sacrificiu şi adevăratul strat impermeabil.

În ceea ce priveşte impermeabilizarea lucrărilor subterane, este foarte important să se verifice din nou toate detaliile tehnice înaintea începerii lucrării şi să se asigure că diferitele etape ale lucrării sunt planificate în mod corespunzător pentru a evita improvizaţiile de pe şantier care pot cauza probleme neprevăzute. PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR CE VOR FI IMPERMEABILIZATE Toate suprafeţele care vor fi acoperite de membrană trebuie netezite iar legătura dintre suprafeţele verticale şi cele orizontale se va efectua folosindu-se o inserţie de colţ cu o rază de cel puţin 50 mm. FUNDAŢII Învelirea zidului vertical lipind membrana direct pe acesta este cu siguranţă sistemul cel mai bun şi mai sigur. Membrana va avea o aderenţă completă pe partea ce va fi protejată, însă pentru a face posibil acest lucru, este nevoie de suficient de mult spaţiu. De multe ori lăţimea excavaţiei nu permite să se lucreze pe partea exterioară a peretelui vertical al fundaţiei, de aceea nu va fi posibil să fie impermeabilizat urmând procedurile anterioare. În acest caz, va fi necesară construcţia unui ‘al doilea perete’ de-a lungul întregului perimetru al fundaţiei iar membrana va fi lipită de acesta. Apoi va fi creat un zid de beton intern cu membrana între cele două ziduri.

Din cauza naturii unui anumit sol, poate fi necesară consolidarea patului de beton şi eventual un ‘al doilea perete’. atunci când terenul cere folosirea unor stâlpi din beton, patul din beton va trebui îngroşat în anumite zone care vin în contact cu vârfurile stâlpilor. Acest lucru va da o distribuire mai bună a greutăţii însă va fi necesară o consolidare. Când fundaţiile sunt construite pe terenuri moi, ele trebuie consolidate cu stâlpi de beton. În orice caz, acest lucru nu garantează o siguranţă completă deoarece poate apărea o rupere a patului de beton. Dacă se întâmplă acest lucru, integritatea sistemului de impermeabilizare este pusă în pericol.

Pentru a evita apariţia unei astfel de situaţii, va fi necesară consolidarea patului de beton sub membranele impermeabile şi zona de capăt a stâlpilor.

În anumite situaţii izolate, cu posibilitatea ca stratul acvifer să ridice fundaţia care opune rezistenţă, poate fi necesară crearea unei legături între consolidarea din fundaţie şi consolidarea stâlpilor cu tije din oţel care trec prin membranele impermeabile. Acele zone străpunse de metal vor produce puncte slabe în membrană. Astfel această problemă va trebui depăşită prin folosirea unor plăci speciale cu găuri prin care vor trece tijele consolidate iar acestea vor trece apoi prin membrană, permiţându-li-se astfel să se extindă. Apoi membrana va fi lipită la flacără pe aripa de legătură care a fost învelită în prealabil cu un grund bituminos. Se poate ca această soluţie să nu aibă succes dacă este executată în mod incorect, de aceea trebuie adoptată numai atunci când nu se mai poate face nimic altceva.

DISPOZITIV DE LEGĂTURĂ

Acest sistem poate fi folosit de asemenea când trebuie garantată continuitatea membranei poziţionată sub stâlpii structurii de beton consolidat, fără a se folosi flanşe.

ŢEVI Numărul trecerilor prin pereţii care vin în contact cu solul trebuie să fie cât mai mic cu putinţă. Dispozitivul de legătură pentru membrană poate fi un cuplaj metalic care are o flanşă mare şi bolţi sudaţi ce vor fi inseraţi în forma turnată.

Trebuie aplicată o bucată de membrană cu 150 mm mai largă decât flanşa pentru a funcţiona ca o legătură pentru învelişul impermeabil principal. Cuplajul trebuie să aibă un inel metalic pentru aplicarea unei console circulare şi o flanşă şi bolţi pentru fixarea consolei pe ţeavă. Toate suprafeţele pe care este lipită membrana trebuie învelite în prealabil cu grund. ROSTURI Poziţionarea unui rost sau a unui rost de expansiune între două părţi prefabricate ale unei structuri care poate fi supusă unei fixări diferite trebuie evitată ori de câte ori acest lucru este posibil; dacă este necesar, iată care sunt posibilele soluţii: acolo unde spaţiul lipsă este mare, membrana trebuie lipită pe suprafaţa peretelui interior.

Când este prezent un rost mare, membrana de pe secţiunea verticală trebuie să se sprijine pe cel de-al doilea perete.

CUŢIT PERETE Pentru a evita penetrarea apei din cauza apei de ploaie care sare pe pavaj, va fi bine să se instaleze două membrane cu rol de cuţit legate de un scut impermeabil vertical.

FERESTRELE SUB NIVELUL SOLULUI Când ferestrele sunt situate sub nivelul solului, este de preferat să se creeze o zonă de scurgere separată, departe de peretele construcţiei. În mod ideal, baza zonei de scurgere trebuie umplută cu pietriş şi apei trebuie să i se permită să se scurgă prin gurile de scurgere din perimetrul construcţiei. Rezolvând astfel problema, există un risc mic de deteriorare a sistemului de impermeabilizare din cauza aşezării clădirii. Dacă zona de scurgere va fi o parte integrantă a clădirii, va fi necesară impermeabilizarea suprafeţelor interioare precum şi a celor exterioare. Baza zonei de scurgere va fi înclinată pentru a garanta scurgerea apei de la deschiderea ferestrei.

SCĂRI EXTERIOARE ALE BECIULUI

Scările trebuie construite după impermeabilizarea peretelui ce vine în contact cu solul şi trebuie să existe un spaţiu de cel puţin 20 mm între perete şi scări. Pregătirile trebuie făcute la baza scărilor sub forma unui grătar care să permită scurgerea apei în sistemul de scurgere. SISTEM DE SCURGERE ŞI PROTECŢIE PENTRU MATERIALUL IMPERMEABIL Un sistem de scurgere bine planificat poate constitui un real sistem de securitate pentru a împiedica pătrunderea apei în clădire chiar dacă nu există un sistem de impermeabilizare. Întotdeauna este important să se pregătească un sistem de scurgere eficient pentru a reduce presiunea hidrostatică împotriva stratului impermeabil, apoi, chiar dacă apar erori în sistemul de impermeabilizare, trecerea apei va fi cu mult redusă. Sistemul de scurgere va include: - scurgerea orizontală (sub pardoseală) - banda de scurgere pe perimetru (la baza fundaţiei) - scurgerea verticală (în pereţii care vin în contact cu solul). Scurgerea orizontală va avea legătură cu cea de perimetru prin ţevi găurite şi va fi menţinută la un nivel mai ridicat. Pe o pantă reglată de 1% scurgerea de perimetru cu ţevi găurite vor fi conectate la o gură de evacuare. Scurgerea verticală care trebuie să fie în legătură cu banda de perimetru va funcţiona de asemenea ca un strat protector pentru sistemul de impermeabilizare când fundaţia este îngropată. Scurgerea verticală va fi formată din lespezi poroase de beton, aplicate uscat pe peretele vertical. Alternativ, pot fi folosite panouri din polistiren. Se poate folosi şi pietriş, însă în acest caz este necesar să se protejeze membrana cu un material de poliester neîmpletit de 300/500 gr/m2. Când fundaţiile sunt construite pe sol argilos, pentru a preveni blocarea sistemului de scurgere, este necesar să protejăm cele trei elemente folosind un filtru din poliester neîmpletit de 200 gr/m2, permiţând o suprafaţă de suprapunere între coli de 100 mm.