8
PRINCIPALELE CONDIȚII ALE FURAJĂRII ECOLOGICE A ANIMALELOR

Furajarea Ecologică a Animalelor

Embed Size (px)

DESCRIPTION

PRINCIPALELE CONDIȚII ALE FURAJĂRII ECOLOGICE A ANIMALELOR

Citation preview

Page 1: Furajarea Ecologică a Animalelor

PRINCIPALELE CONDIȚII ALE FURAJĂRII

ECOLOGICE A ANIMALELOR

Page 2: Furajarea Ecologică a Animalelor

a) Principiul de bază constă în respectarea cerințelor naturale ale animalelor, evitând orice procedeu restrictiv.

• Animalelor trebuie să li se asigure condițiile de alimentare naturală:

– pășunat; – scurmat; – scormonit etc. Se vor evita pășunile cu stagnare de apă de durată, cu

băltoace. Pășunile trebuie folosite în mod rațional, aplicând

tarlalizarea pentru protejarea pajiștei. Suprafețele lăsate păsărilor pentru scormonit vor fi lăsate

pentru regenerare un an, după cel mult trei ani de utilizare.

Pentru protejarea animalelor care se găsesc la pășune pe o perioadă mai lungă, se vor asigura adăposturi protectoare contra intemperiilor – tabere, umbrare etc.

Page 3: Furajarea Ecologică a Animalelor

b) Tehnologiile de producție, recoltare, prelucrare și conservare trebuie să asigure realizarea și conservarea calității furajelor conform dispozițiilor cuprinse în regulamentele Uniunii Europene și ale INFOAM (International Federation of Organic Agriculture Movem).

c) Rația trebuie să fie echilibrată, în funcție de necesitățile de hrănire a animalelor și să fie de bună calitate.

d) Toată hrana trebuie produsă și prelucrată respectând standardele elaborate, aprobate de organul de certificare. Unde aceasta este imposibil de realizat prin folosirea resurselor fermei, organul de control și certificare poate permite folosirea unui mic procent de hrană provenită de la fermele convenționale.

Page 4: Furajarea Ecologică a Animalelor

e) Pentru rumegătoare, hrana zilnică trebuie să aibă o înaltă valoare structurală.

f) Dacă animalele primesc și resturi furajere, calitatea acestora trebuie verificată permanent, împiedicând consumarea de substanțe toxice.

g) Animalele de vârstă sugară trebuie să obțină, de preferat pe cale naturală sau, la nevoie, prin alăptare rațională, cantitatea necesară de lapte de calitate (colostru, sau după mulgere).

Această regulă trebuie respectată pentru tot anul și pentru fiecare rație în parte.

Page 5: Furajarea Ecologică a Animalelor

h) Se va evita utilizarea nutrețurilor cu conținut prea ridicat de proteine sau foarte redus de fibră brută, înlocuindu-se parțial prin mărirea cantității de nutreț fibros, verde sau grosier.

Această regulă trebuie respectată tot anul, și pentru fiecare rație în parte.

i) Este interzisă aplicarea metodelor de constrângere pentru ingerarea cantităților de nutreț, de exemplu îndoparea.

j) Suplimentarea de vitamine și de microelemente este admisă numai din surse naturale și, dacă acestea nu pot fi satisfăcute, din rațiile disponibile.

Page 6: Furajarea Ecologică a Animalelor

k) Aprovizionarea cu apă tebuie realizată astfel: - din surse corespunzătoare cantitativ; - se evită apele din bălți, mlaștini și apa poluată chimic; - adăpători corespunzătoare, funcționale și igienice; - să se respecte tehnica adăpatului; - se preferă adăpatul la discreție.

Page 7: Furajarea Ecologică a Animalelor

l) Următoarele produse nu pot fi incluse și nu pot fi adăugate în hrana animalelor:

- furaje obținute din plante sau animale modificate genetic (OGM - organisme génétiquement modifié);

- conservanți chimici; - hormoni de creștere; - stimulatori sintetici pentru poftă de mâncare; - agenți coloranți; - uree; - preparate proteice animaliere; - resturi de la abatoare; - materii prime obținute prin utilizarea solvenților organici

(de ex. grăsimi de soia sau rapiță); - alte substanțe chimice de sinteză.

Page 8: Furajarea Ecologică a Animalelor

m) Ingredientele sintetice, și care nu au proveniență naturală, cum ar fi: - concentrate de vitamine; - adaosuri de microelemente; - aminoacizi puri, nu sunt permise în hrana animalelor.

n) Animalele trebuie să aibă tot timpul acces la furaje, incluzând atât ierburile proaspete, nutrețul murat, fânul, rădăcinoasele, frunzele, fructele și resturile vegetale, iar pentru rumegătoare și paiele, respectiv cocenii.