Editura HOFFMAN

Slatina, 2014

Gheorghe GEANTÃ

Panta Rei

Panta Rei

AUTOR: Gheorghe GEANTÃTEHNOREDACTARE & COPERTÃ:George GEANTÃ

www.EdituraHoffman.comTel./fax: 0249 460 218

0740 984 910

3

Dedic aceasta carte nepoatei mele,Maria-Alexandra

“Niciun om nu poate sã intre în apa aceluiaºi râu de douãori, deoarece nici râul ºi nici omul nu mai sunt la fel.”

Heraclit din Efes

4

5

Harul sociologului Gheorghe Geantã de a scrie lite-raturã l-am descoperit cu mulþi ani în urmã, cândmi-am permis sã scriu o cronicã despre prima lui

carte, care a apãrut sub titlul “Eterna regãsire”. De altfel, volu-mul de faþã, intitulat sugestiv PANTA REI, este o ediþie re-vãzutã ºi consistent adãugitã a acelei cãrþi de debut, care a lãsatîn urma ei o impresie frumoasã, ca o razã de luminã în penum-bra – aripã neagrã – ce coborâse, paradoxal, deasupra literaturiidin Olt, dupã anul 2000.

PANTA REI este o carte alcãtuitã din mai multe povestiri,legate între ele, toate curgând într-o perfectã ordine cronolo-gicã, care obligã cititorul s-o parcurgã “da capo al fine”, ca pevremuri, ºi nu “pe sãrite”, aºa cum se citesc astãzi, în secolulvitezei, cãrþile.

Deºi Gheorghe Geantã este un sociolog cu mare experienþãprofesionalã, ca scriitor ºtie sã se debaraseze de termenii teh-nici, specifici meseriei sale, scriitura cãrþii fiind una rânduitã înstil clasic, totul curgând cristalin înspre inima Mãriei Sale,Cititorul ºi – de ce nu? – înspre eternitate.

Lucrarea lui Gheorghe Geantã are în acelaºi timp valoare dedocument ºi literaturã. Document – în sensul relatãrii unorevenimente care þin de istoria contemporanã, cum ar fi eveni-mentele din decembrie 1989, ºi literaturã – în accepþiuneatradiþionalã a cuvântului.

Cuvânt înainte

6

Aºadar, Tudor Niþu, alias Tudor al lu’ Marin al lu’ ªule,þãranul ºcolit, dar “neadaptat la lumea modernã ºi cos-mopolitã”, este, în cea mai mare parte a naraþiunii, însuºiautorul, cel care, sub pretextul unei întâlniri neprevãzute cu oziaristã, relateazã acesteia fapte ºi întâmplãri ce se vor a fi oradiografie a unor realitãþi sociale din trecutul comunist, aºacum le-a trãit, vãzut ºi simþit de-a lungul curgerii timpului, dela vârsta copilãriei, pânã la cea a maturitãþii. Pentru a da pro-funzime unor procese ºi fenomene sociale, autorul îmbinã feri-cit evenimente din propria experienþã de viaþã, cu elemente deficþiune. Prin ochii cititorului defileazã o multitudine de perso-naje, în marea lor majoritate reale, cu numele lor adevãrate,precum bravii aviatori de la Deveselu, dar ºi eroi cu pseudo-nime sau imaginari.

Violeta Dioºteanu o chemã pe ziaristã ºi ea lucreazã laRevista “Rãdãcini”, dupã ce fabrica la care profesase, pânãatunci, ca inginer chimist, a dat faliment. Fostã studentã la Iaºi,îndrãgostitã de Copou ºi, ulterior, mãritatã cu un lãcãtuº, care amurit de alcool ºi de gelozie, Violeta Dioºteanu îl trage delimbã pe “fiul satului”, iar acesta se lasã dus de val, îºi dezleagãbaierele inimii, precum un personaj sadovenian, derulându-ºipovestea vieþii, chiar dacã învãþase destul sã tacã, “pe vremeaîmpuºcatului”.

Deºi intelectual cu diplomã, Tudor Niþu, zis ºi Teo, nu sesfieºte sã spunã cã “intelectualii sunt plini de angoase, de anxi-etãþi, de complexe, de aroganþã”. De aceea, preferã posturaþãranului înþelept ºi, atunci când ziarista îl implorã sã vorbeascãdespre satul natal, fandeazã uºor, eschivându-se cu modestie:“Adicã sã vã plictisesc ºi sã devin ridicol, nu?”.

7

ªi asta dupã ce sociologul din Tudor al lu’ Marin al lu’ ªulei-a spus însoþitoarei sale cã viseazã “la o cãsuþã undeva la þarã,cu ronduri de flori, cu porumbei ºi pãsãri în curte” ºi s-a auto-persiflat cu mãiestrie, tocmai pentru a capta interesul ziaristeicu privire la povestea vieþii sale: “Aþi auzit vreun bãtrân sã vor-beascã urât despre copilãria sau despre adolescenþa sa?”

ªi de aici înainte totul a început sã curgã… Povestea lui Teoruleazã domol, în ritm cu Dacia lui veche ºi alãturi de o ziaristãtânãrã, dispusã sã-l asculte. O poveste spusã din inimã ºi cu faþala destin. Þãranul ºcolit îi spune doamnei despre locurile în careºi-a petrecut copilãria, despre Pleaºov, satul inimii sale, ºidespre celelalte sate dimprejur: Saelele, Râioasa, Salcia, Uda,Mândra etc.

Personaje moromeþiene pigmenteazã povestea, într-un modcu totul ºi cu totul feeric, iar numele lor marcheazã magnificuniversul rural al aºezãrilor din Teleorman (Pãdurea nebunã):Peºte, Meiroºu, Urdãrea, ªulea, Fusulan, Þivilu…

Parafrazându-l pe scriitorul timiºorean Claudiu Iordache,am putea spune cã, pentru Gheorghe Geantã, casa pãrinteascãeste “mirosul sângelui pe care, oriunde mergi, îl iei mereu cutine”.

Întoarcerea, prin memorie, la cuibul pãrãsit, fãrã de voie, îlaºeazã pe Gheorghe Geantã în galeria scriitorilor noºtri slãti-neni recunoscuþi: Nicolae Fulga, Aurel Gagiu, Viorel Dianu,Ion Georgescu ºi chiar Paul Dogaru, cel care, deºi a fost un scri-itor al introspecþiei psihologice ºi filozofice, nu s-a îndepãrtatde rãdãcinile sale rurale ºi de etica þãrãneascã, pe care, iatã, osemnalizeazã salutar ºi sociologul ºi scriitorul GheorgheGeantã.

8

“Ranã” care nu se vindecã niciodatã, pãrãsirea caseipãrinteºti a rãmas pentru tânãrul care a plecat în Bucureºti, lafacultate, o sursã moralã ºi moralizatoare pentru generaþia astapost-revoluþionarã, care nu mai are rãdãcini, nu mai are ide-aluri, nu mai are modele…

Casa micã din chirpici, calupi din pãmânt uscaþi la soare ºiamestecaþi cu pleavã, ogeac sau vatrã, bucãtãria de varã ºi deiarnã, lãzile cu mãlai ºi fãinã, laviþa cu vedrele de aramã pentruapã, chepengul podului cu faguri de viespi ºi pânze de pãianjen,odaia “a bunã” pentru musafiri, patul de lemn cu picioarelesolid înfipte în lut, rogojina lucie, cerga, cãpãtâile patului ºisaltelele umplute cu paie, patu’ ãl bun cu tãblie, lacra, lada dezestre a mamei sale, cu macaturi frumos stivuite, masa micãrotundã ºi ºchioapã, pe care se revãrsa, în epocã, mãmãliga ceavea sã explodeze în 1989, lampa cu gaz, la lumina cãreiaviitorul sociolog a citit primele cãrþi, salcâmii bãtrâni, care auasistat fremãtând solidar la bucuriile ºi dramele familiei sale,tiugi, cucutã, soc ºi bãlãrii (jungla copilãriei tuturor copiilor dela þarã), pãtulul din lemne de alun, mai tot timpul gol – iatã,dragi cititori, cum îºi regãseºte Gheorghe Geantã virtuþile înrãdãcinile neamului sãu. Fiindcã – nu-i aºa? – RevistaRãdãcini, la care lucreazã chimista-ziaristã nu se numeºte aºacu totul ºi cu totul întâmplãtor. E un simbol, care apare din cândîn când în aceastã carte, pentru a ne aduce aminte cã, fãrãrãdãcini, ne pierdem urmele prin istorie…

Deºi sociologul a cãlcat ºi el, ca ºi noi ceilalþi, pe cãrãrileacestei lumi automatizate, disperate ºi ultramodernizate, dinpunct de vedere al tehnologiei, sufletul i-a rãmas alãturi de spi-ritul rural, alãturi de învãþãturile ºi înþelepciunea înaintaºilor sãiþãrani.

9

Preotul ºi doamna învãþãtoare erau instanþele morale alecopilãriei sale, deºi el se plimba cu cercul sau bãtea voiniceºteo minge de cârpã. Nici seceta din 1958 nu i-a scãpat din memo-rie: “S-a înrãit lumea, s-a fãcut a dracului, o sã ne mâncãm uniipe ceilalþi”, prevestea parcã vremurile de azi vecinul sãu Ion allu’ Bulgaru’. Nici paparudele, nici þigãncile tinere ºi oacheºen-au fost uitate. Nici pe Nealã al lu’ Poaºcã, pe Ion al lu’Bimbaºa, pe Costel al lu’ Fiþa, pe Moº Florea lu’ Cuculete, peMarin al lu’ Curdãsac, pe nimeni n-a uitat eroul nostru princi-pal.

Mergea des la scãldat cu tovarãºii sãi de hoinãrealã, unde seprocopsea cu “un pui de râie”. Mergea desculþ la Cetate, pecoama cea mai înaltã a dealului, de unde vedea Dunãrea, pânãdincolo de bulgari. Asculta de la bãtrânii satului poveºti cubãtãliile dintre turci ºi cazaci, în Raiaua de la Turnu. Viitorulsociolog privea cu atenþia mãritã la orgoliile ºi moravurileþãranilor, la daraverile lor. Fãcea focuri pe deal cu flãcãii,întrezãrind legãtura ancestralã a omului cu natura. Izmenelefãceau parte din þinuta zilnicã… Din cânepã sau din in. Demulte ori ºi-a rupt izmenele ºi ºi-a zdrelit picioarele. Iarna purtaiþari din aba ºi cojoc de oaie, iar în picioare avea gumari sauopinci. El avea niºte opinci mai boiereºti, din gumã roºie…

Deseori, mânca azimã goalã ºi bea apã de izvor. Îi plãceapâinea la þãst ºi ciorba de þucurã din oalã de lut. Trãgea cu o-chiul la sticla de þuicã din boambe. Îl încântau cerul înstelat dedeasupra lui, aroma câmpului, cântecul greierilor, scârþâitulcarului, rãcoarea plãcutã a nopþii ºi respiraþia sacadatã a boule-nilor… Participa, cu drag, la muncile câmpului. Despre câte unlicean care nu dãdea bunã-ziua la oameni se spunea în felulurmãtor: “Fi-ar liceul iacacui, cã rãu l-a prostit!”, iar unchiulStan de la Uda le vorbea despre rãzboi: “Aþi auzit, bã, voi, deOarba de Murãº? Bã, crescuse Murãºu’ de-atâta sânge! Seceraumitralierele ca secerãtoarea grâul”.

10

Naºterea, dragostea, moartea ºi rânduielile satului româ-nesc – iatã ce trateazã primele douã pãrþi (capitole) ale volumu-lui de faþã.

Tudor al lu’ Mãrin al lu’ ªule tot povestea, iar ziarista vãdu-vã, în blue-jeans Levi Strauss ºi “înparfumatã” cu parfum dingama Chanel, cea care avea acel har minunat de a asculta, chiarasculta. Cu un interes aparte… Drumul avea însã sã se termine,doamna trebuia sã coboare într-un anume loc, iar þãranul-socio-log trebuia sã-ºi vadã de treburile lui. Sã onoreze, ca omînvãþat, sãrbãtoarea “Fiii Satului”.

Dar povestea curge mai departe cristalin, precum izvoruldin copilãria sa. Veni ºi vremea colectivizãrii… Colhoz, coope-rativã, pãmânt, seminþe, perceptori, cote, fonciere, vite, ruºi,geaceuri, visul american… Mijeau binefacerile comunismului,atât de frumos ironizate de cãtre Cuniþã a lu’ Fusulan: “Pãi,dacã suntem toþi boieri, cine mai dã cu sapa, cine mai arã, cinemai râneºte la vite, cine mai dã cotele, ai?” Ghiþã al lu’ Peºte,Vocea Americii, Crãciunul ºi Anul Nou, ºorici ºi bãºica porcu-lui, traiste, bice, acioaie ºi sorcove de busuioc, carne friptã,caltaboºi ºi cârnaþi… Zeamã de varzã, ardei copt pe jãrãgai,murãturi asortate, praz suculent, mujdei de usturoi, ridichinegre ºi… orizonturi roºii. Viaþa merge înainte. Tovarãºii cu“lãmurirea” de la Raion, steaguri roºii cu secerã ºi ciocan,Votaþi fedepe!, Cãcãreazã – preºedinte de CAP, chiaburi,exploatatori nemiloºi, comuniºti… Spunea Tuºa Irina: “Nu i-armai þine pãmântul de nenorociþi!”.

Þãranii îºi ascundeau vedrele de aramã, cãldãrile mari ºiþoalele, de agenþii în civil ai comuniºtilor, ai cãror urmaºi neprivegheazã ºi astãzi destinul. Copilul privea mirat cum îºipierd oamenii rãdãcinile. GAC, tovarãºi, Gaz-uri, ºefi de atela-je, Ilenuþa tractorista, lãutari în costume populare, care cântauviaþa nouã-mbleºugatã.

11

Trãiascã RPR!, Trãiascã PMR!, Trãiascã Prietenia româno-sovieticã!, ºi, din nou, ºcoalã, traista de cânepã, cãmãºi ºiizmene, oameni care vorbeau în ºoaptã ºi aºteptau americanii.Urmeazã deportãrile ºi închisorile comuniste…

Dar viaþa merge înainte… Totul curge! Adolescenþa ºiprima tinereþe ºi-a petrecut-o printre aviatori ºi avioane – pãsãrimari, sclipitoare. La Ianca de Brãila ºi Craiova – aerodromurimilitare. Tatãl – subofiþer de aviaþie. Apoi, alt aerodrom:Siliºtea-Gumeºti! Matricea spiritualã a lui Moromete. Obârºialui Marin Preda. Cravata roºie, lozinci ºi poezii patriotice. VineCaracalul. Un oraº fascinant! Minunile Caracalului! Raduªerban, Marius Bunescu, Virigil Carianopol, SilviuStãnculescu, Ion Musceleanu – personalitãþi ale oraºului în cares-a rãsturnat “Cãruþa cu ploºti”, nu cu proºti… cum spune le-genda.

Deveselu! Al nouãlea sat de la Dunãre. Blocurile MAN.Baza aerianã de la Deveselu, construitã pe o suprafaþã de 700de ha. Câteva date tehnice despre aceastã bazã aerianã, con-ceputã cu suport sovietic. Pe Teo l-au fascinat MIG-urile, întoate variantele lor.

1958, Deveselu, România, prima escadrilã de avioane devânãtoare supersonice. Viaþa ºi moravurile militarilor dinColonie. Amintiri despre opoziþia României faþã de invadareaCehoslovaciei ºi despre niºte legendare tunuri cu laser aleArmatei Române… Patriotism. Geostrategie. Zboruri de noapteale piloþilor. Simulatoarele de la sol, pista, hangarele, biutele,baleajul, radio, staþie de transmisiuni, turn de control, punct decomandã, centrul de paraºute, depozite de combustibil, muniþiiºi rachete, staþie meteo, infirmerie, popotã, celule ºi patrule.Clubul ºi biblioteca cu bogata literaturã rusã… Oameni deose-biþi, ofiþeri neînfricaþi – iatã atmosfera ºi spaþiul spiritual ºimoral în care – copilul de ieri se pregãtea pentru facultate.

12

Sociologie… Ucenicie într-ale filozofiei marxiste. Studentfãrã cartelã. Epoca de aur a alimentaþiei raþionale. Construireacu succes a societãþii multilateral-dezvoltate, ScânteiaTineretului. Grupurile hippies. Dezrãdãcinarea – în toatã pleni-tudinea ei. Duºmani ai poporului, relocarea þãranului la bloc.Judeþeana de partid, Periprava, Bumbeºti-Livezeni. Agricultoriºi salariaþi ai fabricilor – statut dublu. Proletari din toate þãrile,uniþi-vã!

Sociologie pe teren. Cãlãtorie de studiu, în mândra noastrãþarã comunistã. Cazare în Castelul Racotzi, Mausoleul de laOarba de Murãº, localitate despre care îi povestise cândvaunchiul Stan.

În 1978 a murit sociologia ca disciplinã, trãiascã sociologiadin uzinã! Sau de duzinã… Sociologia comunistã, aflatã la odistanþã de ani-luminã faþã de sociologia din perioada interbe-licã… Teo – sociolog în industria socialistã.

15 decembrie 1989. Începe noaptea ciomegelor. Figurativvorbind, aceasta continuã ºi azi… Neamþul Werner cunoºtealimbi strãine ºi ºtia sã danseze step. Politica PCR: diminuaþi lamaxim importurile de tehnicã ºi tehnologie! Cele 3R:Recuperare, Reciclare, Revalorificare! Europa Liberã. CântareaRomâniei. “Umilinþa, cuminþenia, alinierea ºi supuºenia fãceauparte din fiinþa noastrã naþionalã. Nimeni nu mai credea cã vaexploda mãmãliga!”, scrie Tudor al lu’ Marin al lu’ ªule, adicãTudor Niþu.

Izolare absolutã. Graniþe închise. Securiºti ºi dispozitive deascultare, tovarãºe inginer, pardon – tovarãºe maior!, activistulde partid care bea, mãnâncã ºi reguleazã, dar nu plãteºte.Profilul securistului pe timpul Revoluþiei de la Timiºoara.

13

Perestroika, Iliescu, comunism cu faþã umanã, democraþieoriginalã, gãrzi patriotice, Lambada, confecþionare de bâte,pentru spinãrile “huliganilor” de la Timiºoara ºi – din nou –tovarãºi strâns-uniþi în jurul partidului ºi conducãtorului iubit!

Totul curge: schimbarea la faþã a lichelelor, oameni de bine,securiºti buni, securiºti rãi, informatori odioºi, comuniºti cufaþã umanã, revoluþionari, miliþieni de omenie, teroriºti… Ce-aifãcut în ultimii cinci ani?, Fraþilor, am scãpat de tiranie!, FSN,CFSN, Iliescu, Coposu, Diaconescu, Câmpeanu, sula în coaste,Brucan, monarhie, partide istorice…

Iatã o carte impresionantã pe care a scris-o, cu inima scri-itorului, dar ºi cu raþiunea sociologului, Gheorghe Geantã. Ocarte despre copilãrie, despre eºecul trecutului, despre zoriieºecului prezentului, despre speranþã ºi despre viitor. O cartedespre înrãdãcinare ºi dezrãdãcinare. Despre istoria agravantãpe care autorul a trãit-o ºi încã o trãieºte, odatã cu contempo-ranii sãi. O carte despre acest zbuciumat colþ de lume numitRomânia, în al cãrui humus valah democraþia nu reuºeºte sãprindã rãdãcini…

O carte prin care se demonstreazã cã puterea diavolului nueste decât puterea oamenilor de a face rãu ºi, de aceea,întoarcerea – din când în când – la rãdãcini, la valorile moraleºi spirituale strãmoºeºti, este mai necesarã ca oricând.Întoarcerea acasã în universul rural, ca o pasãre care nu-ºidevorã niciodatã cuibul…

PANTA REI – o carte în care se poate regãsi orice român debunã credinþã!

Dumitru SÂRGHIE, ziarist

14

15

Lucrarea este o ediþie revizuitã ºi adãugitã a volumului“Eterna regãsire”. Lucrarea nu este o autobiografieromanþatã, aºa cum pare la prima vedere. Inspirate

din propria-mi experienþã de viaþã ºi coroborate cu elemente deficþiune, faptele ºi întâmplãrile inserate în prezentul volum sevor a fi o radiografie a unor realitãþi sociale din trecutul comu-nist, aºa cum le-am trãit, vãzut ºi simþit de-a lungul curgeriitimpului, de la vârsta copilãriei, pânã la cea a maturitãþii. Iar încentrul acestui demers este satul românesc din douã perioadedramatice: cea a colectivizãrii ºi cea a zonãrii agricole. Primaeste vãzutã prin ochii copilului de la þarã ºi a doua prin cei aiucenicului în cercetare sociologicã.

Lucrarea este completatã cu un capitol dedicat unor locurideosebite, cu oameni deosebiþi, aviatorii militari, alãturi de caream avut ºansa sã îmi petrec o parte din copilãrie, adolescenþã ºiprima tinereþe ºi sã mã formez ca om.

La final am introdus un capitol cu secvenþe ale momentuluiruperii þãrii de comunism, în anul de graþie 1989, aºa cum le-atrãit ºi perceput eroul cãrþii ºi colegii lui, ca ºi angajaþi, la acelmoment, ai unei întreprinderi economice socialiste.

Titlul lucrãrii mi-a fost sugerat de filozoful antic Heraclitdin Efes, care a pus la baza preocupãrilor sale de a înþelegelumea conceptul “panta rei” - totul curge. Cât adevãr! În viaþafiecãruia dintre noi totul curge ºi fiecare clipã de viaþã devineinstantaneu o amintire, iar singura noastrã întoarcere este laDumnezeu.

Din partea autorului

16

17

Tudor Niþu se trezi, dupã obicei, când nu trecuse cumult de ora cinci. Era ora lui obiºnuitã de sculare, cãera zi de lucru sau cã era zi liberã. Dormea puþin,

cam patru – cinci ceasuri pe noapte. Insomniile sale îiatrãsãserã reproºuri din partea colegilor, nevoiþi sã împartã cuel o camerã de hotel, atunci când mergeau împreunã în vreo de-legaþie. De fiecare datã fãcea eforturi sã nu le deranjeze somnulmolcom de dimineaþã, împãnat cu sforãituri sacadate, poate ºicu vise, dar nu totdeauna îi reuºea.

Deschise fereastra ºi rãcoarea dimineþii de sfârºit deoctombrie îl înfrigurã. κi aprinse o þigarã ºi privi îngândurat înnegura nopþii spre sfârºite. Ploaia mocãneascã ce nu mai conte-nea de câteva zile îi stârni îngrijorarea cu privire la drumullung, monoton ºi obositor la care urma sã porneascã.

Nu demult, la serviciu, primise o scrisoare ºi adresa de peplic, scrisã cu litere de-o ºchioapã, în tuº negru, vãdea carac-terul ei oficial. Era de la primarul din satul sãu de baºtinã, careîl invita la sãrbãtoarea, devenitã de la un timp o modã, cea afiilor satului. Era uºor nedumerit. Oare cine îºi adusese amintede el, Tudor al lu’ Mãrin, al lu’ ªule, copilul firav, spãlãcit ºimucos, plecat din sat de peste patruzeci de ani? Cine aflase cãel, bãiatul molâu ºi nãtãfleþ ajunsese ceva “mare”, pe la un mi-nister, bun acum de fãlit satul cu el? Cine dorea sã-l arate lumiicu degetul, ca pe un învingãtor ºi sã-1 gratuleze cu “ia uitaþi,fraþilor, ce au ajuns pleaºovenii noºtri”?

Întâlnirea

18

Nu-i plãceau sindrofiile ºi le evita pe cât posibil, chiar ºianiversãrile de familie le trãia cu discreþie, fãrã chefuri zgomo-toase, fãrã tam-tamuri. Tot la fel trãia ºi momentele faste dinviaþa sa, este adevãrat nu prea multe, fãrã exteriorizãri ostenta-tive. În acelaºi ton cu comportamentul era ºi atitudinea sa faþãde modul de a se îmbrãca. Nu agrea vestimentaþia ºtaifatã ºipurta destul de rar, la ocazii, cravatã, un “gât-legãu” inutil, cumobiºnuia sã spunã. Mai mult, i se pãrea o prostie chestia cuhainele “de firmã”, care era mai degrabã un moft, iar pe uniistau ca ºi pe cuier.

Se îmbrãca, de regulã, mai sportiv, mai lejer, întotdeaunacurat, îngrijit, proaspãt bãrbierit ºi pomãdat cu un after shave decalitate. Este adevãrat, îl avantaja ºi fizicul ºi nu arãta nici pedeparte ca un bãrbat trecut de cincizeci de ani. Potrivit de înalt,suplu, dar cu o musculaturã bine conturatã, avea o alurãsportivã. De altfel, nu rareori, era întrebat dacã a fãcut lupte saualt sport apropiat. Era, desigur, consecinþa faptului cã în tinereþepracticase mai multe sporturi ºi nici acum, la vârsta lui, nu-idisplãcea miºcarea. Obiºnuia sã meargã pe bicicletã, chiar dacãunii vedeau în asta ceva ruºinos, ca un semn al sãrãciei ºineputinþei. Ba, un coleg chiar îi reproºase cã lumea îºi ia eli-coptere ºi el se deplaseazã precum þãranii.

Scrisoarea primarului l-a tulburat, 1-a întors cu decenii înurmã, i-a insuflat o stare de nostalgie ºi amintirile copilãrieil-au copleºit. Nu-i plãceau sindrofiile, nu-i plãcea festivismul ºimai ales nu-i plãcea “sã iasã-n faþã”. Din pãcate, acest compor-tament al sãu rezervat era înþeles greºit de unii, care îl etichetauca fiind unul arogant ºi sfidãtor.

Ceva însã, dincolo de el, 1-a fãcut sã nu stea mult pe gân-duri ºi a doua zi a confirmat, printr-o telegramã, participarea.Soþia, inginerã la un institut de cercetãri, plecase cu bãieþii,George ºi Adrian, la mare.

19

ªi el era în concediu, mai avea însã ceva treburi pe la sluj-bã, ceva treburi acasã, sã punã tapet, sã vopseascã tocãria.

Plecat de copil din sat, umblat pe la oraº, pe la ºcoli înalte,învârtindu-se prin lumea VIP-urilor, rãmãsese, de fapt, tot unþãran, un neadaptat la lumea mondenã ºi cosmopolitã a mareluioraº. Cartierele stil italian, de blocuri scorojite ºi îngrãmãditeunul peste altul, mizeria din jur îl stresa, îl depersonaliza. Citisecândva despre mulþimea însinguratã ºi acceptase ideea cã soli-daritatea umanã, relaþiile fireºti între semeni scad proporþionalcu creºterea locuitorilor unei comunitãþi. Folosea, de aceea,orice prilej de a evada, de a ieºi în naturã, de a fi el cu el.Mergea deseori la pescuit, în locuri îndepãrtate ºi izolate. Depeºte nici vorbã sã prindã, dar era singur, departe de tumultulurbei, departe de cerinþele slujbei de zi cu zi, care îl fãceau sãaparþinã mai mult altora decât sieºi. Scãpa, efemer, de “smile”-ul profesional, de impunerile statutului sãu de funcþionar pu-blic. Visa la o cãsuþã, undeva la þarã, cu ronduri de flori, cuporumbei ºi pãsãri de curte. Nu era nevoia de avere, deîmbogãþire, credea, de altfel, cã unui om nu-i trebuie prea multepentru a avea un trai “confortabil”.

Din pãcate, visurile sale nu erau ºi ale Irinei, soþia sa, fatãde oraº, mai pragmaticã, mai realistã. Bãieþii, nãscuþi ºi crescuþitot la oraº, aparþineau cu totul unei alte generaþii, decalatã multîn timp de cea a lui, poate mai mult decât timpul calendaristic.

κi aranjase de cu searã “bãtrâna” sa “Dacie” ºi spera ca,mãcar de data aceasta, sã nu-i facã probleme. κi fãcu o cafeatare, fãrã zahãr, ºi o omletã asortatã cu cârnãciori “olteneºti”.

A verificat apoi, cu meticulozitate, aragazul, robinetele dela baie ºi bucãtãrie, sã fie bine închise. Era ºi acesta un obiceial sãu despre care citise cã ar fi în apanajul celor cu persona-litãþi accentuate, la care totul era studiat, gândit ºi fãcut îndetalii exagerate.

20

I se întâmplase, uneori, sã rupã oberteinerele de la bateriileghiuvetelor din casã sau sã se întoarcã din drum, obsedat defaptul cã a uitat fierul de cãlcat în prizã sau apa deschisã.

În jurul orei ºapte, a coborât în parcarea de lângã bloc ºi aaranjat cu grijã, pe bancheta din spate a maºinii, un costum griînchis, înfãºurat într-o folie de plastic. Trebuia sã arate ca undomn, sã nu zicã satul cã nu este ºi el cineva, vorba aceea, hainaîl face pe om.

Mai avea o geantã cu ceva lucruri personale ºi mici cadouripentru rudele pe care nu le mai vãzuse de foarte multã vreme.

Maºina porni fãrã probleme, la cheie. Se luminase deja, darploaia nu mai contenea. Oraºul mai dormea încã, strãzile eraupustii ºi în scurt timp se gãsea pe ºoseaua de centurã, care îlscotea din oraº, spre drumul naþional. Balansarea ritmicã aºtergãtoarelor de parbriz mai atenua ceva din monotonia dru-mului. La radio, melodii vesele, intercalate cu ºtiri diverse, ºibune ºi rele, ce se vroiau a-l introduce pe ascultãtor în cotidian,dupã noaptea ce abia se pierduse în zi.

Conducea prudent, fãrã grabã, avea timp, dar ºi reflexele îierau încã nedezmorþite. Ajunse la kilometrul douãzeci ºi laintersecþia cu un drum local, o femeie zgribulitã sub o umbrelãmulticolorã, îi fãcu semn. Nu obiºnuia sã ia persoane laautostop, dar acum se bucurã, mai avea cu cine sã schimbe ovorbã. Opri ºi deschise portiera:

- Bunã ziua, mergeþi cumva spre Caracal?- Da, merg spre Caracal, dar nu ajung pânã acolo.- Eu merg la Drãgãneºti Olt...- E perfect, nu ajung acolo, dar vã pot lãsa la Dãnesa, la

intersecþia cu Drãgãneºti ºi de acolo mai aveþi cam trei-patrukilometri pânã în oraº.

- E foarte bine ºi aºa, vã mulþumesc mult.

21

Privi discret la însoþitoarea sa de ocazie. Înaltã, în jur deunu ºaptezeci, suplã, pãr lung, puþin creþ, puþin platinat, un tenfin, lãptos înspre palid, ochi migdalaþi, o frunte înaltã, frumosarcuitã, nas uºor în vânt ºi buze senzuale. Avea un sacou albas-tru deschis, peste care flutura o eºarfã în aceeaºi nuanþã ºi blue-jeans “Levi Strauss”, uºor decoloraþi. Toate completate cuaroma plãcutã a unui parfum din gama “Chanel”. Sã fi avuttreizeci ºi cinci, poate patruzeci de ani.

Lui Tudor Niþu îi plãcu aerul distins al femeii din dreaptasa, nu putu totuºi sã nu remarce pe chipul ei blajin o umbrã detristeþe, specificã celor trecuþi ºi prin clipe nefaste.

Îi plãcea sã studieze oamenii, chestie legatã de profesia sa.Mergea, uneori, la o terasã, la o bere, ºi privea strada, cu furni-carul de oameni, cu dute-vino-ul ei perpetuu. Încerca sãghicescã vârsta, profesia, ocupaþia, uneori chiar ºi gândurilecelor care se perindau ca pe un ecran, prin faþa sa. La serviciuintuia, nu de puþine ori, ce vroia sã-i spunã un ºef sau un cola-borator, dupã mimica acestuia.

Schimbarã câteva vorbe convenþionale despre vreme, stareaproastã a drumului ºi imprudenþele unor parteneri de trafic, carerulau cu vitezã sau fãceau depãºiri periculoase.

- Sunteþi din Drãgãneºti? ºi-a întrebat Niþu însoþitoarea.- Nu, sunt din Craiova, dar la Drãgãneºti merg cu o pro-

blemã de serviciu, la muzeul Câmpiei Boianului.- Da, am auzit ºi eu cã este un om acolo care a fãcut o trea-

bã extraordinarã, cu resurse destul de puþine. Sunteþi cumvaistoric, arheolog sau etnograf?

- A nu, meseria mea de bazã e de inginer textilist, dar de maimulþi ani lucrez la o revistã, la “Rãdãcini”, nu ºtiu dacã aþi auzitde ea, abordeazã, în special, lumea satului, tradiþiile, obice-iurile, problemele omului de la þarã, de ieri ºi de azi.Dumneavoastrã mergeþi mai departe, aproape de Caracal, nu?

22

- Nu, de la Dãneasa o iau la stânga, spre Turnu, mergaproape de Turnu Mãgurele.

- A, mergeþi la þarã, la nuntã, botez sau vreo petrecere înfamilie, spuse femeia aruncând o privire spre costumul dehaine.

- Da, se poate spune ca merg la o petrecere, merg la “Fii sa-tului”. Ceva mai încolo este un mic han, dacã nu vã grãbiþi tareputem bea o cafea sau ceva rãcoritoare.

- Da, cum sã nu? Vã mulþumesc, nici nu am bãut cafeaastãzi. Stabilisem cu cineva sã mã ducã cu maºina laDrãgãneºti, dar a apãrut ceva neprevãzut ºi am fost nevoitã sãies la ocazie. Sper sã rezolv în douã, trei ore treaba laDrãgãneºti ºi apoi am un tren dupã-amiazã spre Craiova.

Au oprit, au parcat ºi, pentru cã ploaia se înteþise, au intratîn local mai mult alergând.

- ªi cum e cu revista dumneavoastrã, doamnã…- A, scuzaþi-mã - Violeta Dioºteanu, dar spuneþi-mi Vio.- Tudor Niþu. Prietenii îmi spun Teo.- Ce sã spun? E greu, nu avem bani, redactorii vin ºi pleacã,

la aºa salarii... Dar îmi place, e destulã pasiune în ceea ce fac.Uneori aº pleca din cauza salariului, am ºi momente când mi seface lehamite sã lucrez cu oamenii. Ori eu nu-i mai înþeleg, orinu mã fac înþeleasã. Curios, e mai simplu cu oamenii “simpli”,nu sunt ei prea ºcoliþi, cei mai mulþi o duc de azi pe mâine, darau în ei un bun simþ înnãscut. Mulþi din cei cu carte, “intelectu-alii”, sunt plini de angoase, de anxietãþi, de complexe, de aro-ganþã, aº putea spune. De cele mai multe ori, o diplomã nu teface ºi “intelectual”, în reportajele mele am cunoscut destuiagramaþi cu diplomã, limitaþi pe toate planurile, dar nãzuroºi,avizi de putere, de funcþii, de avere... Mai este ºi inconvenien-tul legat de deplasãrile frecvente în teren.

- ªi cum aþi ajuns în presã, dacã nu sunt indiscret?

23

- E o poveste lungã ºi nu prea veselã. Am terminat liceul laCorabia, pe malul Dunãrii. Mã visam medic, simþeam cã suntfãcutã pentru aºa ceva. Am cãzut la examen, erau alþii mai buni,cu multe ore de meditaþii în spate. Ori, ai mei, þãrani colecti-viºti, nu prea aveau bani de aºa ceva.

- E o loterie ºi cu examenele astea, ca ºi cãsãtoria. Nu toþicei care intrã la o facultate sunt ºi cei mai buni, cum nu toþi ceicare “picã” sunt ºi cei mai slabi. Chestie de noroc, de exempluse poate întâmpla ca mâine sã ai examen ºi noaptea sã nu dormidin cauza þânþarilor, pici cu succes ºi dacã invoci motivul ãstanu te crede nimeni. Eu am cãzut la admiterea în AcademiaMilitarã pentru cã ofiþerul care mã recrutase mi-a spus eronatmateriile de examen. ªi, ca mine, mai erau vreo treizeci depãcãliþi.

- Îmi era jenã sã stau acasã, râdea satul, aºa cã toamna eramstudentã la Iaºi, la chimie. Nu prea îmi plãcea, dar intrasem înhorã, trebuia sã joc. Eram departe de casã dar Iaºiul era superb,era la sufletul meu, toamna, în special, era de un romantismfantastic. ªtiþi, m-am îndrãgostit în Copou, eram cu o colegã, neplimbam pe aleile pavate cu frunze galbene ºi am întâlnit untânãr. Ne-am privit îndelung, fascinaþi, aºa la prima vedere,unul pe altul.

Seara, la cãmin, nu îmi gãseam locul, nu mã recunoºteam,aveam o comportare contradictorie, de la veselie exuberantã, lastãri de melancolie, aºa din senin, fãrã motive anume. Nu mãînºel dacã spun cã în noaptea aceea l-am ºi visat. A doua ziparcã îmi trecuse, mi-am vãzut de ale mele. Nu micã mi-a fostmirarea când, peste o sãptãmânã, într-o searã, m-a aºteptat lafacultate, la ieºirea de la cursuri. Aºa a început totul ºi nu pestemult timp eram cãsãtoriþi. Îl chema Vasile, eu îi spuneam Vasi,era muncitor ºi era ieºean.

24

Ai mei acceptaserã cu greu mãritiºul meu, cum adicã, eu,viitoare chimistã, sã mã mãrit cu un lãcãtuº? Dar nu conta, erafrumos, era cult, ne iubeam. Apoi le-a plãcut ºi lor ºi nunta amfãcut-o la þarã, la mine în sat. Normal, ne-am mutat la el, sta cupãrinþii, într-un mic apartament. ªtiþi cum e, conflictul dintregeneraþii, spaþiul mic ºi alte mãrunþiºuri au fãcut sã nu ne maiînþelegem, nu aº putea spune cã ne certam, dar între noi ºi socriera destulã rãcealã.

Am terminat facultatea ºi am hotãrât sã iau repartiþieaproape de ai mei ºi el a acceptat. Stingeam, astfel, amiabil,conflictele mocnite cu ai lui. Un timp am fost despãrþiþi, eu înCraiova, el la Iaºi. La aproape un an a venit ºi Vasi, îi gãsisemun loc de muncã ca lãcãtuº, la întreprindere la mine.

Aveam fetiþa, s-a nãscut apoi bãiatul, doi copii frumoºi.Primisem ºi un apartament ºi ar fi trebuit sã fim fericiþi, dar nua fost sã fie aºa. Pe zi ce trecea, devenea mai gelos, mai violentºi bea din ce în ce mai mult. Nu ºtiu ce se întâmplase, nugreºisem cu nimic, stam de vorbã cu el, îmi spunea cã mãiubeºte, cã sunt cea mai frumoasã femeie din lume, cã fãrã mineeste un zero, o nulitate, îmi cerea iertare, îmi promitea cã totulva fi ca la început. Un timp se purta delicat, îmi aducea flori, stalângã mine, la bucãtãrie, spãla vasele, mã ajuta. O lua apoi dela capãt ºi cred cã anturajul era de vinã, aºa-ziºii “prieteni” îlstârneau. Ce, dacã are nevasta inginerã, “cucoanã” mare, tre-buie sã-l þinã, “sub papuc”? Cã femeia, oricâte diplome ar avea,tot muiere e ºi tot la cratiþã trebuie sã stea ºi sã nu “sufle” în faþabãrbatului, cã el e stãpânul casei.

Sã le arate cã e bãrbat, cã nu-i pasã de patalmaua nevestii,continua cheful de la cârciumã, aducându-ºi prietenii acasã.Mai era apãsat ºi de complexe de inferioritate, simþea cã nu maie egalul meu, eu titratã, la serviciu lucram cu tot felul de ºefi,ingineri ºefi, directori, directorul general, mã “învârteam” înaltã lume decât a lui. De aici, probabil ºi gelozia.

25

Ce mai, nu s-a mai putut, a plecat la Iaºi ºi a urmat, firesc,divorþul. Mi-a cerut sã ne împãcãm ºi iar mi-a fãcut tot felul depromisiuni. Nu am mai acceptat, mi-am zis sã îmi duc cruceasingurã. Am greºit sau nu, Dumnezeu mã va judeca.

La câtva timp, a murit într-un accident stupid. M-au anunþatsocrii, dar am ajuns târziu, îl petrecuserã deja pe ultimul drum.L-am iubit mult, el e tatãl copiilor mei. Au tecut ani de atunci,ani grei pentru mine, din toate punctele de vedere.

- Nu aþi încercat sã vã refaceþi viaþa?- Sincerã sã fiu, mi-aº dori, e greu sã fii singur, singurãtatea

mã apasã. O simt mai mult la sãrbãtori, la Paºte, la Crãciun...,o simt când sunt în situaþii limitã ºi nu am un sprijin.

Colegii mai merg la câte-un party, mai fac câte un teambuilding ºi vin, de regulã, cu familia, cu soþul, cu soþia, cu co-piii. Eu vin singurã, vã daþi seama cum mã simt...

Acum am copiii lângã mine, vor creºte, anii trec repede, îºivor lua “zborul”, ce voi face atunci? Sã mã recãsãtoresc? Nuaºtept un fãt-frumos, sigur, aº vrea un om, sã fie om, sã neiubeascã pe toþi trei, nu numai pe mine, ºi copiii. Sã-i faccafeaua dimineaþa, sã-i spãl cãmaºa, sã-1 aranjez ºi sã-i cresccopiii, dacã ar fi sã-i aibã, ca ºi pe ai mei. Visez zilnic la astadar de multe ori sunt cuprinsã de teamã, nu ºtii peste cine dai,se petrec atâtea în ziua de azi.

Tudor Niþu, observã cã ochii femeii se umezirã. ªtia cã nue bine sã zgândãri rãni necicatrizate ºi þinu sã abatã confidenþelepartenerei sale de drum.

- Cum aþi ajuns, totuºi, la ziaristicã?- Cochetam cu scrisul încã din liceu, obiºnuiam sã scriu

mici eseuri despre fapte aparent banale. În facultate, participamla un cenaclu, dar, odatã cu mãritiºul, am abandonat. S-a întâm-plat, acum câþiva ani, ca fabrica la care lucram sã fie în pragulfalimentului, luam salariul la trei, patru luni, ºi acela pe sfert.

26

Am plecat, mai întâi la un ziar local, mai târziu am ajuns larevista asta. Îmi place ce fac ºi zic eu cã fac bine. Sigur, sunt ºiaici probleme ºi nu numai cu banii, colegi invidioºi, influenþelepolitice, salariul, vrei - nu vrei, pe unii îi deranjezi, îi superi,deplasãrile... Acum, de exemplu, vin dintr-un sat din judeþulGiurgiu, am fãcut un reportaj la o fermã, am gãsit acolo unantreprenor inimos care cu toate piedicile ºi greutãþile nu se dãbãtut.

Tudor Niþu plãti consumaþia ºi pornirã din nou la drum. Ovreme nu îºi mai spuserã nimic, se aºezase între ei o muþenierece ca ploaia de afarã. Se gândea la faptul cã întâmplareafãcuse ca doi necunoscuþi, un bãrbat ºi o femeie, cu drumuri, cudestine diferite sã se întâlneascã ºi sã se asculte. Asta îi aminteade filmul rusesc “Garã pentru doi” sau de cel franþuzesc “Unbãrbat ºi o femeie”.

- ªi cu întâlnirea asta, cu fii satului, cum e? Cred cã sunteþinerãbdãtor sã vã întâlniþi cu prietenii din copilãrie, cu rudele...

- Nu ºtiu cine ºi-o fi amintit de mine. Nu am mai fost demulþi, mulþi ani ºi nici rude nu prea mai am, în afarã de niºtenepoþi. Restul au trecut toþi în lumea celor drepþi. Sincer sã fiuam ºi ceva emoþii, îndeosebi cã nu mai cunosc pe nimeni în sat.De asta mã ºi mir cã mai ºtie cineva de mine ºi cã au reuºit sãmã gãseascã. Am plecat pe la opt ani, am mai revenit mai târ-ziu, s-au schimbat multe, ºi locurile ºi oamenii, m-am schimbatºi eu, dar tot a rãmas ceva în mine. Mã rog, ar fi multe de spus,nu vreau sã vã plictisesc. ªtiþi, noi ãºtia nãscuþi mai de mult,ajungem la un moment dat sã trãim din amintiri, sã blamãmprezentul ºi sã venerãm trecutul. Aþi auzit vreun bãtrân sã vor-beascã urât despre copilãria sau adolescenþa sa, oricât ar fi fostel de necãjit? Acum îmi reproºez faptul cã, furat de treburilecotidiene, apãsat de problemele de serviciu, obsedat de grijazilei de mâine, aproape cã am uitat de unde am plecat, de casapãrinteascã, de neamuri ºi prietenii din copilãrie.

27

Mã uit la colegii mei de serviciu ºi îi invidiez pentruindiferenþa lor, pentru interesul obsesiv de a avea un post cãl-duþ, pentru funcþii ºi salarii mari ºi pentru goana lor dupãînavuþire. Iar ãºtia tineri sunt atraºi de mirajul occidentului ºinu-i intereseazã decât sã gãseascã ocazia sã plece ºi sã nu maiaudã de þara asta.

Mã simt ridicol când mai aduc aminte de viaþa de la sat, decopilãrie, vorbesc singur, nu mã ascultã nimeni. A, de sãrbãtori,de Paºte, de Crãciun, mai vine vorba de þarã, se mai laudã câteunul cã a gãsit un vin sau o þuicã bunã la Afumaþi, cã la Bolintinmieii sau porcii sunt ieftini. Acasã, cu soþia, “fatã de oraº”, ºibãieþii aparþinând “generaþiei pro” nu prea pot sã îmi exprimastfel de nostalgii. Vorbesc tot de unul singur ºi sunt categorisitca lipsit de realism, visãtor incorigibil, cã trãiesc în trecut...

- Nu vreþi sã-mi vorbiþi despre satul dumneavoastrã?- Adicã sã vã plictisesc ºi sã devin ridicol, nu? Ce sã spun,

am plecat din sat prin ‘59. Am totul proaspãt în minte, înregis-tram tot ce se întâmpla. Este adevãrat, cele mai multe nu leînþelegeam, unele le-am priceput mai târziu, altele nu le înþelegnici acum. Dacã vã plictisesc, sã mã întrerupeþi, nicio pro-blemã.

ªi Tudor Niþu îºi începu povestea. O mai fãcuse cândvapentru soþie, pentru copii, dar aceºtia îl ascultaserã detaºaþi,reci, pentru ei era ceva strãin, neverosimil, ceva ce nu avealegãturã cu viaþa lor.

Tudor Niþu, se opri din povestit. κi servi însoþitoarea cu oþigare, luã ºi el una ºi trase primul fum cu sete. Afarã ploaia seînteþise din nou, ºtergãtoarele de parbriz îndepãrtau cu greuºuvoaiele de apã. Poate cã eforturile întoarcerii în trecut, poatecã drumul anevoios îl obosiserã, oricum torentul ce se prãvãleadin ruperea de nori fãcea aproape imposibilã deplasarea.

28

- Aºa cum spuneam, tata s-a lãsat de pãmânt ºi s-a apucat dealtceva. Aºa am ajuns în alta comunã teleormãneanã ºi acoloam trãit o altã experienþã. Din casa pãrinteascã, micã, dinchirpici, am ajuns într-o casã mare, de zid, cu saloane, camerede zi, bibliotecã, mobilier de lux, hrube întinse... Ce mai, casãboiereascã. ªi aºa era. Boierul murise nu demult ºi casa omoºtenise fiul sãu, medic în capitalã, cãruia tata îi plãtea chirie.Era cu puþin înainte de a fi fost naþionalizatã. Am avut ºansa sãvãd comuna dupã aproape treizeci de ani ºi dezamãgirea a fostde nedescris. Anii de colectivizare lãsaserã rãni de tot felul, darcele mai dureroase erau în sufletele oamenilor.

ªi totuºi, veºnicia e acolo, la þarã. Acolo ne sunt rãdãcinile,acolo ne este matca ºi tot ce este mai frumos. ªtiþi vorba aceeacu “apa trece dar pietrele rãmân”.

Eram cu ani în urmã, în munþii Vrancei, la Soveja ºi douãîntâmplãri aveau sã mã impresioneze. Rãtãcind prin pãdureastufoasã am zãrit într-un luminiº douã morminte bine îngrijite,vãruite ºi cu flori proaspete.

Ceva mai departe am întâlnit un bãtrân, vedea de câtevavaci, scoase la pãºunat. Am intrat repede în vorbã ºi l-am între-bat ce e cu mormintele ºi cine le îngrijeºte. Mi-a spus cã zãceauacolo oasele a ºaptesprezece nemþi, omorâþi de ruºi, în 1917. Deîngrijit le îngrijeau oamenii din sat. Mi-am arãtat mirarea, adicããia erau duºmanii, lor li se datora uriaºul patrimoniu dinosuarele de la Mãrãºeºti ºi Soveja ºi oamenii le îngrijeaumormintele, ba le mai puneau ºi flori?

Bãtrânul m-a privit dezamãgit, adicã ce nu era de priceput?Într-un târziu mi-a spus cã duºmanii-duºmani, dar ºi ei eraucreºtini ºi ce, doriserã ei sã îºi lase casa, nevasta, copiii ºi sãmoarã prin strãinãtãþuri? Vã daþi seama câtã omenie e în þãra-nul nostru, în omul acesta simplu care nu a stat în aule univer-sitare sã asculte prelegeri de eticã?

29

Etica lui a fost aceea transmisã din tatã-n fiu, nescrisã,neschimonositã de filozofãri sofisticate.

Tot acolo, la Soveja, mi-a fost dat sã vãd în multe case,aºezat cu sfinþenie, lângã icoanã, pe domnul Cuza. ªi iar m-ammirat. ªi îmi spunea o bãtrânã cã el, Cuza, e Dumnezeul ºi tatãllor, cã el i-a fãcut oameni, cã au fost vremuri când pe acolocurgea “lapte ºi miere”.

- ªi apoi...- Apoi, am plecat la oraº, la liceu, la facultate ºi... m-am

fãcut orãºean.- ªi cu satul, cu satul aþi mai avut vreo legãturã?- Un timp da, am avut, profesional aº putea spune pe vre-

mea studenþiei mele în “sociologie”. Apoi dupã facultate amlucrat peste douãzeci de ani în industrie, într-un combinat chi-mic. Întreprinderea uºor, uºor s-a dus de râpã, ºtiþi dumneavoas-trã paradigma cu schimbãri de directori, blocaj financiar,datorii, scandaluri cu sindicatele, alte scandaluri… În final s-aprivatizat, au venit strãinii cu echipele lor, cu tineri vorbitori delimbi strãine, cunoscãtori ai operãrii pe calculatoare, cu maste-rate, doxã de carte în economia de piaþã, ºcoliþi prinstrãinãtãþuri. Au redus treptat, treptat din personal, iar noi ãºtiamai “ruginiþi”, mai anacronici, a trebuit sã plecãm, unul câteunul.

O vreme am fost ºomer, am tot cãutat pe aiurea, dar nimic.Înjuram de toþi dumnezeii când, searã de searã, auzeam la tele-vizor sloganurile cu acompaniament social, incubator de afa-ceri, politici active... Noroc cã am întâlnit într-o zi un fost colegde facultate, el m-a adus în ministerul ãsta, unde sunt acum. Amluat-o de la “ºaibã”, acum sunt un fel de ºef pe acolo, nu suntprea încântat de ceea ce fac, dar ce mai conteazã, am un salariuºi mã apropii de pensionare.

- Înseamnã cã faceþi ºi politicã, nu?

30

- A, vã gândiþi la algoritm? Nu prea fac, mã rog, mai corectspus, nu sunt înscris în niciun partid. Aºa îmi mai dau ºi eu cupãrerea, nu aº putea spune cã sunt în afara evenimentelor. Cã nusunt nici la unii, nici la alþii, nu e prea bine, mâine-poimâine mãtrezesc zburat, cine ºtie pe cine supãr.

Nu sunt deloc realist, eu am principii. Nu faci politicã, eºtidubios, adicã nu se poate, trebuie sã învârþi tu ceva dedesubturi,doar nu oi fi aºa de prost. Eºti într-un partid, chiar ºi-n opoziþie,tot e ceva, cã mâine nu se ºtie dacã se-nvârte roata ºi vin ai tãila putere. Îi spuneam, cândva, unei cunostiinþe cã m-am hotãrât,mã duc ºi eu la un partid. M-a privit miratã ºi m-a întrebat careeste preþul. ªi eu m-am fãcut cã nu înþeleg, cã nu e vorba deniciun preþ, cã vreau sã mã fac ºi eu util, cã am ºi eu ceva în cap,cã m-am sãturat sã vorbesc pe la colþuri. Nu mi-a rãspuns, m-aprivit aºa, adicã “nene, ori eºti prost, ori faci pe prostul sau mãcrezi pe mine naivã”. Mi-e teamã cã nu sunt fãcut pentru asta,iar de dus þucalul altora m-am cam sãturat. Vedeþi dumneavoas-trã, ce sãnãtos gândea tânãra, adicã nu intri în politicã numaiaºa, de amorul artei, cã eºti tu nu ºtiu ce sufletist, nu ºtiu cepatriot. Pur ºi simplu o faci din interes, ai tu un scop, dacã nupentru tine, pentru copiii tãi.

De multe ori mã gândesc cã unii sunt fãcuþi pentru asta. Amvãzut zilele trecute la un talk-show, un politician, îl înghesui-serã, moderatorul ºi unii cu telefoanele, cã de ce aia e aºa,ailaltã nu e aºa, cã nu e bine, cã o ducem greu... Îl priveam ºi,sincer, îl invidiam. Nimic nu-l impresiona, nici un muºchi nu-itresãrea pe faþã, rãspundea cu aceiaºi voce rece, inflexibilã.Ziceau ãia cã e rãu, el zicea cã e fals, cã ãia sunt tâmpiþi, cã nuvãd ce bine e. ªi aºa a þinut-o vreo trei ore. Nu ºtiu, dar e multãîncrâncenare la noi, vrea unul sã facã ceva bun, îi sar opozanþiiîn cap, cã de ce vrea sã facã, ce interes are, de ce aºa, de ceacum, de ce cu ãia...

31

Îl mai toacã ºi presa pe deasupra, ºi pânã la urmã se lasãomul pãgubaº. ªi sunt atâtea de fãcut în þara asta...

- ªi pe la fabrica dumneavoastrã ce mai e, sã nu-mi spuneþicã e bine.

- Mã mai întâlnesc cu foºti colegi, muncã multã, bani puþi-ni, nesiguranþã, tensiuni. Luna trecutã au blocat calea feratã decenturã, cã le-a promis patronul marea cu sarea, cã aducemaºini noi, cã nu-i dã afarã, cã îi echipeazã ca în occident, cã ledã salarii în dolari. ªi toate, numai promisiuni.

- ªi spuneþi chestiile astea ºi pe acolo, pe la minister?- Nici chiar aºa, cel puþin asta am învãþat ºi eu în ultima

vreme, sã tac. Înainte, în timpul “împuºcatului”, mãcar ºtiai decine sã te fereºti, dar zãu cã acum nu mai ºtii. S-a dus ºi cu prie-teniile, ba chiar ºi cu neamurile, de vecini ce sã mai vorbesc. Pevremuri, spre searã ieºeam toþi pe lângã bloc, mai o ºuetã, maio “linie”, mai la “una micã”, ce mai, eram toþi egali. S-a termi-nat însã ºi cu astea, cum sã mai stea Popescu sau Ionescu cumine de vorbã, mai mã pun eu, un pârlit de funcþionar, cu ei,oameni de afaceri, cu Mercedes-ul la scarã ºi cu bodyguarziidupã ei?

- ªi la “revoluþie” ce aþi fãcut, domnule Tudor?- Eh, asta e altã poveste, dar mi-e teamã cã nu mai avem

timp de poveºti, iatã cã am ajuns la Dãneasa ºi trebuie sã nedespãþim.

- Domnu’ Tudor, vã mulþumesc mult ºi sincerã sã fiu, m-auincitat amintirile dumneavoastrã, ar trebui sã le scrieþi, sã lepublicaþi undeva. Povestiþi frumos ºi expunerea autobiograficãeste de fapt numai un pretext de a descrie lumea în care aþi trãit,prin care aþi trecut. Este o întreagã diagnozã socialã în spatelefiecãrei secvenþe povestitã de dumneavoastrã. Vã las datelemele de contact ºi poate încercaþi sã le puneþi pe hârtie ºi mi letrimiteþi, sigur am sã le fac loc în revista noastrã, poate puse înfoileton.

32

- E destulã maculaturã prin librãrii, a mea mai lipsea...- Dacã îmi daþi voie, voi scrie eu câte ceva în revista mea,

nu zãu, meritã.- ªi cine sã le citeascã, generaþia “pro”?- Poate ºi ei, dar poate ºi alþii.- ªi, uite aºa, o sã mai îmi fac noi “prietenii”... E o idee,

aveþi dreptate, îmi place sã scriu ºi scriu destul de uºor. Ar tre-bui sã încerc, nu neaparat pentru a fi publicat, dar sã rãmânãmãcar pentru copii, pentru nepoþi, sã ºtie ºi ei câte ceva despretrecut. Promit cã am sã vã trimt niºte încercãri.

Se despãrþirã zâmbind, strângându-ºi mâinile ºi oferindu-ºi,unul altuia, cãrþi de vizitã, în speranþa cã se vor cãuta sau se vorvedea cândva.

Tudor Niþu virã dreapta pe drumul judeþean ce ducea spresatul natal.

33

Satul... pe hãrþi, oficial, se chema Pleaºov, dar oamenii,mai ales în trecut, îi spuneau ªopie. Pe vremuri, însecolul al nouãsprezecelea, existau douã sate cu den-

umirea de Pleaºov, cel românesc ºi cel sârbesc. “Sârbii” erau defapt bulgari, nevoiþi sã îºi pãrãseascã locurile de baºtinã dincauza deselor prãdãciuni ale turcilor. Mare parte din ei aumigrat spre nord, de-a lungul vãii Oltului, ajungând pânãaproape de Slatina ºi stabilindu-se la Brebeni, Coteana, MaluRoºu.

Se spune cã denumirea de Pleaºov ar proveni de la dealurilepleºuve ce mãrginesc mica aºezare, spre rãsãrit. Iar desprenumele de ªopie se pare cã acesta s-ar datora a douã familii deboieri bulgari ºi sârbi, cãrora oamenii, din motive încã neºtiute,le spuneau “ºopi”.

Nu departe de Turnu, în zilele senine, de pe coastã se zãreamalul bulgãresc al Dunãrii. Aºezat la poale de deal, satul eraîmpresurat, ca într-o potcoavã de apa Sâiului. La nord Saelele,la miazãzi Râioasa, la rãsãrit, peste deal, ceva mai departe,Salcia de Teleorman. Spre apus, dupã mai puþin de un ceas demers la pas, dai de pãduri stufoase ºi apa molcomã, obositã deatâta drum, a Oltului. Uliþele, puþine la numãr, largi ca niºtebulevarde ºi drepte, toate dând în “ºuºaua mare” sau în “liniamare”, adicã drumul raional, ce lega salba de sate de laDrãgãneºti la Turnu.

Tata, când vrea el, aºa, sã se fãleascã faþã de rubedeniile dela Segarcea, Uda sau Mândra, le întreba superior:

Satul

34

- La voi se vede, mã, de la un cap la altul al satului? Nu sevede, rãspundea tot el, apãsând cuvintele.

- Cum sã se vadã, Marine, îl completa Ion a lu’ Bulgaru. Pãiãºtia când au fãcut satul, întâi au dat cep la butoiul cu vin ºi pãurmã s-au apucat sã facã liniile. Pãi cum sã iasã ele drepte?

Casele, mai mari sau mai mici, mai toate din chirpici, maipuþine de cãrãmidã. Mai erau ºi de paiantã, cã erau cãlduroaseiarna ºi nu se nãruiau la ploaie.

Oamenii, cei mai mulþi sãraci, cu ceva pãmânt, cu câtevavite ºi orãtãnii pe lângã casã. Se cunoºteau dupã porecle: a lu’Peºte, Meiroºu, Urdãrea, ªule, Fusulan, Þivilu... ºi mai puþindupã numele din “biroul populaþiei”. Nu plecau din sat decât lacãtãnie, în rest, pe la rudele din satele vecine. Rar, câte unul seaciuia pe la Turnu, sau pe la Roºiori, sau chiar mai departe. ªidacã se întorcea în sat tot cârpit ºi tot rebegit, nu era de falã.

Casa în care m-am nãscut, într-o dimineaþã ploioasã detoamnã, nu se deosebea de celelalte. Micã, din chirpici, calupidin pãmânt amestecat cu pleavã, uscaþi la soare. De afarã seintra la ogeac sau vatrã, adicã bucãtãria de varã ºi de iarnã. Într-un colþ, vatra cu hornul de fum uriaº, într-altul, lãzile pentrumãlai ºi fãinã, lângã uºã, laviþa cu vedrele de aramã pentru apã.

Se obiºnuia ca la mãritiº, din zestrea fetei sã nu lipseascãvedrele, întotdeauna douã la numãr, luate de la þiganii cãldãraripe porumb, pe grâu, sau pe altele de-ale gurii.

Pe seama lor, a vedrelor, trãiau ºi costorarii, rudarii dincãtunele ascunse în pãdurile din lunca Oltului. Ajungeau în satde douã, trei ori pe an ºi aveau ceva de lucru, spoiau cu metalulalb ceaune, tigãi ºi firesc, vedrele. ªi tot pe de-ale gurii.

O scarã strâmbã da în chepengul podului, garnisit cu vechi-turi de tot felul, pline de praf, faguri de viespi ºi pânze de pãian-jen. Din vatrã se trecea în odaie, camera de dormit ºi de “zi”,cum s-ar spune.

35

Alþii, mai pricopsiþi, aveau douã odãi, iar una dintre ele,“odaia d-a bunã”, sta cu anii nefolositã, în aºteptarea unormusafiri ce nu mai veneau. La perete, patul mare de lemn, cupicioarele solid înfipte în podeaua de lut, acoperit cu rogojinalucie, cu cerga de învelit în nopþile rãcoroase ºi cãpãtâieleumplute cu paie, perinile ce sprijineau ceafa tãbãcitã a þãranu-lui teleormãnean. Ceva mai încolo, patul “ãl bun”, de lemnmasiv, cu tãblie ºi saltea, umplutã cu paie. Deasupra lui, agãþatãde perete, o oglindã mare, cu rama scorojitã. Mai era la stânga,icoana, îmbãtrânitã ºi ea de vreme, înfãþiºând un sfântGheorghe, luptându-se cu balaurul cu ºapte capete. Pe peretelede vizavi, o picturã naivã pe sticlã, ce arãta stângaci, un ciobã-naº pãzindu-ºi câteva oiþe.

Mai erau: lacra, lada de zestre a mamei, cu macaturi frumosstivuite deasupra ºi o masã micã ºi ºchioapã. Peste toate trona,impunãtoare, soba de paie, prelungitã cu plita de tuci. Lângãuºã, un gemuleþ, a cãrei trebuinþã se simþea mai ales seara. Pusãpe pervazul lui, lampa cu gaz lumina ambele încãperi. ªi maiera ceva deosebit în odaie, un piron, un cui mare, bãtut zdravãnîn peretele de lângã patul cu rogojinã. ªi el avea rostul lui. Cândîncepusem sã fac primii paºi, mama mã lega zdravãn de el cu ofaºã. Aºa, ea putea sã îºi vadã de-ale ei, prin curte, iar eu nu oderanjam ºi nici nu veneam de-a dura din pat.

În bãtãturã, curtea casei, ceva acareturi, ceva pomi, gutui,boambe, un dud bãtrân în spatele casei, ce îºi prãvãlea coroanapeste þigla înverzitã de muºchi a acoperiºului.

Sub fereastrã, o grãdinã cu tufãnici multicolore de toamnãºi, mai încolo, grãdina de zarzavat. În fundul oborului, salcâmibãtrâni, tugi, cucutã, soc, bãlãrii de tot felul. Era jungla mea,locul unde mã ascundeam de dojenile mamei. Tot acolo îºi pro-tejau ºi cloþele puii, când vreun erete cu privirea agerã se roteaameninþãtor pe deasupra curþii.

36

Spre gardul vecinului, Ion a lu’ Fiþa, se gãsea pãtulul, maitot timpul gol, mãiestrit împletit din nuiele de alun. Dincolo degardul de uluci, la poarta micã, era patul, bãncuþa de lemn,nelipsitã de la fiecare casã. Avea însemnãtatea ei practicã, darmai ales socialã. Dacã cineva, vreun sãtean, trecea pe linie ºi tevedea pe bãtãturã, te saluta, poate te mai întreba ceva, aºa dinpoliteþe ºi îºi vedea de drum. ªtia cã ai treburi sau poate nu aichef de vorbã ºi te lãsa în plata Domnului. Dacã erai la poartã,pe pat, însemna cã le lãsasei încolo de treburi, puteau sã maiaºtepte, cã nu eºti întors pe dos, cã eºti dispus la trãncãnealã cucine s-o gãsi.

Noi, ãi mici, nu prea stam locului, deci nici patul nu-1 prearupeam. Bãteam uliþa în lung ºi în lat. Se mai întâmpla ca cine-va sã strige speriat: “Vine pãrintele!” sau “Vine doamna!”,adicã învãþãtoarea. Atunci intram grãbiþi în curþi sau ne aºezamsfioºi pe bãncuþe, ca sã ne ridicãm apoi timizi ºi sã spunemrespectoºi:

- Sãru’ mâna pãrinte, sau sãru’ mâna doamnã.În rest, cu cercul pe linie, adica o roatã metalicã, gãsitã cine

ºtie pe unde, þinutã în echilibru ºi pusã în miºcare de o sârmãîndoitã. Sau rupându-ne degetele de la “picere” ºi hainele,bãtând o minge de cârpe, meºteºugitã cu mãiestrie de Ion a lu’Oaie. Numai el ºtia sã le facã mari, rotunde ºi moi. ªi nici nu sedestrãmau uºor. Eu jucam la “becie”, în apãrare cum s-ar spune,în atac erau ãia marii.

Dupã meci, mergeam la baltã, la Sâi, sã dãm praful ºinãduºeala jos de pe noi. Cãutam locuri mai adânci, de unde nepricopseam ºi cu vreun pui de râie. Pârâul, deºi mãricel ºicurgãtor, în unele locuri chiar zglobiu, îþi producea o iritaþie depiele, cu broboane mici, roºii ºi mâncãrime usturãtoare. Dar nune pãsa, cum ajungeam acasã, ne frecam cu sare ºi ne trecea.Ãia marii se bãgau la apã adâncã, în gâldane ºi înotauvoiniceºte.

37

Scalda lor nu dura mult, cã erau alungaþi de strigãtele ºiînjurãturile zarzavagiilor. Ei adânciserã, din loc în loc, pârâulpentru a-ºi uda grãdinile. Mã uitam întotdeauna cu milã la bieþiimãgãruºi, care, ore în ºir se învârteau în cerc, împingând roatacu cupe mari ce ridicau apa din pârâu. Noi, ne bãlãceam în apemai mici, dar nu ne bucuram prea mult cã eram goniþi deurletele celor ce “dau” la peºte. Nu era casã unde sã nu gãseºtio plasã micã pentru peºte, o împletiturã din aþã de borangic,cam de patru metri pãtraþi, prinsã în lateral de douã prãjini dinlemn. O foloseau mai mult femeile, mai rar bãrbaþii. De ajutorle eram noi, ãºtia micii, “la bãtaie”, la sperierea peºtelui, doar-doar s-or rãtãci câþiva prin ochiurile plasei. Era hazliu sã veziditamai muierile cu poalele sumese ºi unse cu pãcurã, sã nu selipeascã râia de ele. ªi se prindea ºi peºte, pitroc mic ºi argin-tiu, bun la ciorbã, iar uneori câte un lin, caras sau chiar vreuncrap dolofan.

A fost sã fie vara aceea a anului 1958 una cu arºiþã mare,fãrã pic de ploaie, fãrã pic de nor. Secaserã fântânile, se pâr-jolise iarba, se uscaserã câmpurile. Oamenii se scofâlciserã, seînchiseserã în ei, erau îngrijoraþi de ce va fi mâine, ce vor punepe masã la copii, ce vor da la vite, cum ºi-or da cotele, cum orplãti “foncierea”.

- Ne pedepseºte ãl dã sus, Mãrine, îi spunea vecinul, Ion alu’ Bulgaru, tatii. S-a-nrãit lumea, s-a fãcut a dracului, o sã nemâncãm unii pe alþii.

Treceau prin sat paparudele, þigãnci tinere ºi oacheºe, de ofrumuseþe stranie. Cântau, dansau, invocau cerul sã aducã ploa-ia mult doritã.

ªi noi, ãºtia micii, aduceam jertfa noastrã Celui de Sus, sãaducã ploaia. Într-una din zile, în zori, câþiva dintre noi am merspe dealuri dupã humã “d-a bunã”.

38

Întorºi în sat, am meºterit o pãpuºã de lut, un caloian, pecare soarele dogoritor a uscat-o în câteva ceasuri. Între timp,din coajã de lemn, Costel a lu’ Fiþa a încropit un fel de coºciug.Spre înserat, fete ºi bãieþi, tãcuþi, gravi ºi apãsaþi de importanþamomentului am început ritualul, cu pãpuºa aºezatã frumos însicriul improvizat, ornat cu flori ºi lumânãri. Ne-am înºirat unuldupã altul ºi cu tot alaiul ne-am îndreptat spre râu. Se jelea, secânta, se spuneau rugãciuni. Ãia marii stãteau pe la porþi ºi nepriveau în tãcere. Ajunºi la râu, bocetele se accentuarã, uniiplângeau de-adevãratelea ºi sãrutau închipuirea de lut. Totul seterminã cu coborârea în apa râului a caloianului. Când luminapalidã a lumânãrilor se pierdu în josul apei, ne-am întors gravipe la casele noastre ºi parcã ne simþeam altfel, mai maturi, maiînþelepþi. ªi parcã nici ãia marii nu ne mai dojeneau ºi nu ne maiapelau cu “bã þâcã” sau “bã puciosule”.

A doua zi o luam de la capãt. Nu fãceam bine ochi cã mãfluiera Nealã lu’ Poaºcã:

- Bã, a lu’ ªule, ‘ai bã pã deal.Cum puteam sã rezist tentaþiei, mai ales cã dealul era de o

frumuseþe aparte? Mã îmbrãcam la repezealã, trãgeam ilicul pemine, cã restul, izmenele ºi cãmaºa de cânepã, le aveam de cusearã. Îmi luam pe furiº, sã nu vadã mama, un codru de azimã,ºi tuleo! În drum îl strigam ºi pe Costel a lu’ Fiþa, vecinul.

La capãtul liniei începea rusca, drumul abrupt cãtre coamã.În stânga, un perete drept, destul de înalt, golaº, roºiatic, perfo-rat din loc în loc de mici cavitãþi, cuiburi de pãsãret, ici-colo,câte-un pârâiaº sau un izvor. Dinspre coamã cobora nea Ion alu’ Bimbaºa, mergând agale pe lângã boi. Roþile carului erauînþepenite cu sania care patina, lãsând dâre lucioase, vineþii, înurmã.

- Încotro ai luat-o bã a lu’ ªule? mã apostrofeazã el. Te spuneu lu’ mã-ta, bateþi birboanca prin coclauri, ai?

39

Ne-am îndepãrtat în grabã de el, sã nu ne mai zicã ºi altele.Ajunºi sus, pe coamã, ne-am abãtut pe la cetate, poate ‘om dade ceva pe acolo, vreun ciob colorat, vreun bãnuþ vechi sau, dece nu, de o comoarã. Aici, altã chinopastã, am dat de moºFlorea lu’ Coculete, alt cârcotaº. Era cu câteva capre care aveauboturile sângerânde de iarba pârjolitã.

- Bunã ziua, unchiule, i-am zis noi, sfioºi.- Ce e bã, moºule, cu voi p-aci? O luarãþi cu colindatul, aºa,

pe nemâncate? Tu eºti, bã, ãla dãºteptu’ a lu’ ªule? Ai luatpremu’ cu coroniþã, ai? Ia staþi voi aci lângã moºul. Deci aºa,venirãþi pe la cetate.

În sat oamenii numeau “cetate” un dol de pe coama a maiînaltã a dealului. De acolo, de sus, puteai privi departe, departe.Ba se vedea spre miazãzi ºi Dunãrea ºi dincolo, la bulgari. Spreapus lucea ca un firicel de borangic apa Oltului, mãrginitã depaleta verde a pãdurilor. Spre rãsãrit se întindeau pânã dincolode orizont câmpurile oamenilor, netede ca în palmã.

- Cum e unchiule cu cetatea asta? am îndrãznit sã întreb.Moº Florea nu a rãspuns imediat. S-a aºezat pe ciuci, a scos

de la brâu un geac cu tutun ºi dintr-o foiþã gãlbejitã de ziar ºi-aîncropit o þigare.

- Eeh, cum sã fie moºule? Auzii ºi eu dã la ãi bãtrâni. Cicãp-aici erau cazaci ºi ei o fãcurã. Se bãteau cu turcii din raia, dela Turnu. Ba trãgeau cu tunurile pânã la bulgari, la Nicopole.Când eram eu ca voi gãseam p-aci oase de oameni, sã le fieþãrâna uºoarã, ulcele, cãrãmizi tari ca piatra, chiar ºi bani d-ãia,cu chipuri de împãraþi. Cicã dupã niºte ploi ca pã vremea lu’Noe s-a surpat dealul ºi a-ngropat tot. Sã mai zicea cã mai‘nainte aici era altã cetate dupã vremea bunilor noºtri, dacii.

- De ce n-o dezgroapã, unchiule, oamenii? Aoleo, câtecomori or fi p-aici!

40

- Deh, moºule, cicã nu e voie, trebuie sã lãsãm morþii-npace. ª-apoi ce sã faci, moºule, cu comoara? Astea aduc numainãcazuri. Mai bine sã trãim aºa cum ne-a lãsat Dumnezeu.

- ªtii unchiule, ºi la noi, în obor, ar fi niºte galbeni ascunºi.Cicã de mult, când era tuºa Irina tânãrã, s-a dus într-o searã laprivatã ºi i-a vãzut în fundul grãdinii cum joacã. Au venit veriiei de la Segarcea ºi tot au cãutat-o, dar n-au gãsit-o. Mi-a zistata cã veneau seara cu niºte þãpuºe de fier ºi scormoneau toatãgrãdina. Da’ tot au gãsit ceva, cicã un pistol, vechi ºi ruginit, pecare l-au aruncat în fântâna de lângã bent.

- ªi dacã n-au gãsit-o, ce? s-a oþãrât moºul. D-aia nu trãiescei acu? Bã, lãsaþi-o în iacacui de comoarã, cã ãstea aduc numaibelele. Cine a gãsit d-astea, nu s-a pricopsit.

Ne-am mai învârtit ceva timp pe acolo, am adunat niºtecioburi de lut ºi ne-am vãzut de drum. Ici, colo, oameni laseceratul grâului. Sus, pe deal, erau loturile, pãmânt galben,gras, semãnat, dupã voia fiecãruia, cu porumb, grâu, floareasoarelui. Din loc în loc, câte o vie, câte un pâlc de salcâmibãtrâni.

Ne-am oprit lângã un izvor, am scos din sân azima, ammâncat-o în grabã ºi am bãut apã pe sãturatelea. Costel a lu’Fiþa ne-a zis sã mergem la Râioasa, dupã humã vânãtã. Camlung drumul, dar merita. Am ajuns când soarele era la amiazã.Am coborât cu greu într-o ropinã, un fel de canion, pe fundulcãreia ºerpuia zglobiu un pârâiaº. Ne-am bãlãcit în apa sa receºi limpede, am modelat tot felul de închipuiri din humã, care segãsea din belºug ºi nici nu ne-am dat seama când soarele s-aapropiat de scãpãtat. Ne-am grãbit cãtre casã, tãind-o prinscurtãturi, pline de mãrãciniºuri. Într-unul din ele m-am agãþat,rupându-mi izmenele ºi zdrelindu-mi piciorul.

- Prinde-le cu ciulini pe dedesubt, m-a sfãtuit Costel a lu’Fiþa. Aºa nu mai vede alde mã-ta cã sunt rupte.

41

Izmenele fãceau parte din þinuta zilnicã, de varã, a celormici, dar ºi a celor mari. Erau albe, largi, din cânepã sau in, sãþinã la tãvãlealã. Cãmaºa la fel, peste care se lua ilicul de lânã.Pe cap, nelipsita pãlãrie, ba unii nu lãsau cãciula nici în toiulverii. În “picere”, cum se spunea, nimic, pânã da bruma. Iarna,iþarii, din aba, scurta sau cojoaca de oaie, gumari sau opincipentru încãlþat. Aveam ºi eu unele, o perche de opinci, ceva maiboiereºti, din gumã roºie.

Ajuns pe înserat acasã, nimeni nu m-a bãgat în seamã. Lanoi erau Gicu lu’ Poaºcã ºi Marin a lu’ Curdãsac, amândoi cumuierile. Stau la vatrã, în jurul mãsuþei joase ºi rotunde, fiecarepe ce se gãsea. Într-un castron abureau boabe de porumb fierte,iar tata îi îndemna la o þuicã de dudã.

Hotãrâserã sã facã cârdãºie la treieratul grâului. Peste câte-va zile venea în sat batoza ºi vaporul. Erau ale lui Franz, unneamþ pripãºit pe la Liþa. Nu sta mult ºi oamenii trebuiau sã seajute, s-o scoatã la capãt repede. Despre asta discutau bãrbaþii,iar muierile cu ale lor:

- Aþi auzit, ghia, dã a lu’ Turturicã, cicã a fugit dã la bãrbat,zice Siþa lu’ Gicu.

- O vãzui eu, ghia, ieri, acasã, sãpa în grãdinã ºi cânta. Afugit, da’ a venit, a bãtut-o ta-su ºi a gonit-o ‘napoi, zice mama.

Se mai întâmpla sã mai plece câte una de la bãrbat, îºi luabocceaua cu haine ºi pleca pe înserat, pe cãi lãturalnice, sã n-ovadã lumea. Ajunsã la casa pãrinteascã, n-apuca sã deschidãgura, cã era toropitã de înjurãturile ºi palmele lui taicã-sãu:

- Grijania mã-tii, mã faci de râs, ai, te sãturaºi de bãrbat, ai,ai dat de greu, te pomeneºti?

- Las-o mã, c-o omori, intervenea maicã-sa, miloasã.- Îi þii parte, ai, mama voastrã de fleoarþe! ªi o lua ºi pe ea

la bumbãceli.ªi tot pe negurã, tânãra nevastã se întorcea la omul ei.

42

Pe mãsurã ce îmbãtrâneau, oamenii se mai potoleau, orgoli-ile se mai toceau ºi soacrele mai oboseau cu cicãleala nurorilor.De altfel, nu era de faimã în sat, nu era respectat ºi nu era con-siderat bãrbat cel care îºi bãtea nevasta. Adicã, erai un om denimic dacã nu erai în stare sã îþi conduci casa cu vorbã bunã.

Vai de capul ei sã calce vreo muiere în strãchini. Circuitulinformaþional, cum s-ar spune, funcþiona perfect. Unde mai puicã venea ºi Lãsatul Secului, tribunalul moral ad-hoc al satului.Se adunau flãcãii pe dealuri, fãceau focuri ºi începea judecata:

- Aþi auzit, bã? striga unul cât îl þinea boºogii.- Ce sã auzim, bã? rãspundeau ãilalþi, de pe coaste.- Aþi auzit cã a lu’ cutare face ºi drege?ªi începea povestea, de cele mai multe ori ticluitã în ver-

suri. Nu era nimic mai rãu decât sã te strige de “LãsataSecului”.

Vara acelui an trecuse pe nesimþite ºi oamenii se pregãteaude cules, deºi roadele erau cam puþine, seceta pârjolise totul.Era timpul porumbului, al florii-soarelui, al viilor, al poa-melor... Strugurii dãdeau în pârg ºi se trecuse la pãzitul viilor,mai toate pe deal. De furat, nu fura nimeni, chestia cu pãzitulera un prilej de a evada pentru câteva nopþi din constrângerilecasei, din convenienþele obºtei.

Dupã puteri, fiecare îºi amenaja foiºoare pe lot. Acolo, înfoiºor, sub cerul liber, înstelat, se depãnau amintiri, se legauprietenii, se visa, se auzeau cântece în noapte, se primeneasufletul. Era legãtura ancestralã a omului cu natura.

Ne plãcea ºi nouã, celor mici, sã mergem la pãzit. De sus,din foiºor, departe, se zãrea panglica unei ºosele, era “ºuºeauadã pã deal”, cum îi zicea oamenii. Noi nu ºtiam de unde vine ºiunde se duce, dar era, pentru noi, calea misterioasã spre o altãlume, exoticã, îndepãrtatã. Arar, de trei sau patru ori pe zi, îndepãtare vedeam câte un nor de praf ce se deplasa mai iutedecât droaga, docarul, briºca, ºareta sau cãruþa ºi bãnuiam cãeste o maºinã.

43

Viile de pe deal au stat la obârºia multor idile, multor cãsã-torii. Spre searã, fata bunã de mãritiº, avea subit poftã destruguri:

- Mamã, se ruga ea, lasã-mã la vie, sã iau o coºnitã destruguri.

- Ce sã iei fatã, cã e încã aguridã, poate sã acrim oala. ªiapoi cum sã mergi singurã, sã te apuce noaptea p-acolo, sã maidãm d-altele?

- Lasã, mamã, cã viu repede, sau poate dau pe la bâtuNiculae ºi merge el cu mine.

ªi fata se primenea, îºi da cu odicolon ºi cu roº în obraji, deziceai cã merge la horã. κi luã coºniþa din cui ºi o lua grãbitãspre deal. Acolo, la vie, o aºtepta Mãrin, Ion sau Gheorghe ºistrugurii erau mai buni ºi mai aromaþi ca niciodatã. ªi nu depuþine ori Mãrin, Ion sau Gheroghe erau de la Saele, de laRâioasa sau chiar de la Uda. Nu trecea mult timp ºi se auzea cãa fugit a lu’ Ciulu cu unu de la Saele. ªi sã te þii scandal ºi vino-vatã era biata mamã. Dar lucrurile se aranjau ºi dupã câteva zileproaspeþii însurãþei veneau de mânã, spãºiþi, la pãrinþii fetei, sãle cearã iertarea ºi binecuvântarea.

La fel se întâmplase ºi cu ai mei. Mama era de la Uda ºi aiei nu vroiau sã o dea dupã a lu’ ªule, la ªopie, cã era de neamsãrac, aºa cã într-o zi, pe înserat, au luat-o amândoi tiptil, pe subdealuri, prin Crivina ºi duºi au fost. O sãptãmânã, curtea caseia fost asediatã de fraþii mamei, dornici sã-l pedepseascã pe rãpi-tor ºi sã îºi recupereze sora. Noroc cu Mitriþã a lu’ Ofiþeru, carei-a povãþuit pãrinteºte:

- Bãi, þãrani proºti, ãsta a lu’ ªule o sã ajungã mare, o sã vãfacã sora cocoanã, cã l-au chemat ãia în armatã sã-l facã sergentmajur. Voi, ce dracu o sã faceþi cu pãmântu’, cã o sã vi-l ia pãtot la colectiv ºi tot la coada vacii o sã rãmâneþi, dacã o sã maiaveþi ºi d-asta.

44

- Zãu, bã?! Cum bã, sã ajungã ãsta ce n-a fost neam de nea-mul lui ºi al nostru ºi ce nu s-a mai pomenit p-aci, pe la noi?!

Linuri pentru zdrobitul strugurilor nu aveau decât câþiva însat ºi trebuia sã te învoieºti din vreme sã þi-1 împrumute. La noide treaba asta se ocupa tata, iar mama îl tot tracasa:

- Te-ai spãlat, mã, bine pe “picere”? Adicã, trebuia sã fiecurat când zdrobea strugurii, jucând cu picioarele pe ei. Tot ea,mama, punea în podul casei joarde cu struguri la uscat, pentruiarnã ºi prepara în cãldarea mare magiun gros ºi aromat.

Venea la rând porumbul. Lotul nostru era pe deal, departe,spre Râioasa. Cum nu avea car, tata îl împrumutase de la Ion alu’ Bulgaru. Se pregãtea totul de cu seara. Mama pregãtise mân-carea, copsese pâinea la þest, umpluse oalele cu ciorbã de þu-cãrã, tãiase o gãinã porumbacã, cu gât golaº, adunase de pringrãdina niºte cepe, câteva cãpãþâni de usturoi ºi câþiva ardeigraºi. Tata adãugase la traistã ulciorul cu apã ºi sticla cu þuicãde boambe. Pusese în car secerile ºi câteva târne de nuiele.

Trecuse cu puþin de miezul nopþii când m-a sculat mama.Trebuia sã plecãm devreme, sã ajungem la lot în zori, pânã nuda cãldura. M-am bãgat în car, sub cergã. Am încercat sã maitrag un pui de somn, dar parcã era pãcat. Cerul înstelat, aromacâmpului, cântecul greierilor, scârþâitul carului, respiraþia saca-datã a boulenilor, rãcoarea plãcutã a nopþii - te fãceau sã nu-þiardã de somn.

Ajunºi la lot, tata a dejugat boii ºi a golit carul de cele tre-buincioase culesului ºi tãiatului cocenilor. Mama a aranjat mân-carea în lãdiþa carului, sã o fereascã de muºte ºi gângãnii ºi sãstea la rãcoare. Ceva mai departe, alt gospodar fãcea acelaºilucru. Era probabil un râioºan. S-a salutat cu tata ºi au schim-bat câteva vorbe despre vreme, despre recoltã. Era o legenescrisã a pãmântului sã-þi saluþi seamãnul, cunoscut sau nu.

Se mai întâmpla ca vreun flãcãiandru, plecat pe la vreoºcoalã de la oraº, sã uite obiceiul ºi sã nu salute.

45

- Al cui e, ghia, ãsta? întreba câte o femeie indignatã.- E al lu’ cutãriþã, cicã ar umbla pã la liceu.- Fi-i-ar liceul iacacui, cã rãu 1-a prostit de nu mai ºtie el sã

dea bunã zâua la lume. Sau poate cã s-a fudulit, mâine-poi-mâine îl vezi perceptor ºi îþi ia bruma de agonisealã din bãtã-turã.

Cãzuse bruma ºi pãmântul jilav, rãcorit, îmi ardea tãlpile.Rugi cu mure negre îmi fãceau cu ochiul ºi uitam cã sunt des-culþ ºi trebuie sã mã feresc de cei mai usturãtori ghimpi dinlume - colþii babei.

Când totul era aranjat, mama ºi tata s-au apucat de treabã.Eu trebuia sã am grijã de boi ºi de sora mai micã. Poi de asteaaveam eu vreme? Am stat ce am stat, pânã s-au pierdut ai meiîn tarlaua de porumb ºi apoi, tuleo nenicã! ªi nu m-am opritdecât la ciºmelele de la Râioasa.

La amiazã, tata ºi mama s-au oprit din treabã, pentru masã,aranjatã pe un macat pus la umbra carului. Spre searã ne-amîntors acasã cu carul încãrcat cu ºtiuleþii aurii. Dar treaba nu seterminase. Trebuia sã alegem ghiburile ºi sã terminãm cu tãia-tul ºi strânsul cocenilor de pe câmp. Urma apoi curãþatul boa-belor cu curãþãtoarea dupã care ne alegeam cu dureroase bãtã-turi ºi rãni în palme.

Dupã toate cele ale toamnei, oamenii erau mai liberi, scã-paserã de grijile câmpului, ce mai aveau de fãcut era pe lângãcasã, sã dea la orãtãnii ºi vite, sã mai batã un cui, sã râneascãzãpada sau sã aducã paie de foc. Era, în sfârºit, vremea tihnei,a întâlnirilor mai dese cu megieºii ºi cu neamurile. Stam ºi eupe lângã ãia marii. Vorbeau, vorbeau întruna. De cele mai multeori despre marele rãzboi, mai toþi trecuserã prin el, fiecare înfelul sãu fiind un erou, pe Frontul de Est sau de Vest, alãturi denemþi sau de ruºi.Unii îºi arãtau, cu mândrie ostentativã, ca peniºte decoraþii, urmele lãsate de gloanþe ºi schije pe trupurilelor.

46

Tuºa Irina, cumnata lui tata, se ghemuise într-un colþ ºiplângea înãbuºit. Niculae al ei murise în încercuire, la Odesa,pe unde o mai fi ºi Odesa asta. Rãmãsese de pe urma lui cu oscrisoare de pãreri de rãu, o medalie ºi un certificat, trimise prinpoºtã de oficialitãþile statului. Ca ea, multe alte femei din satdeveniserã vãduve de rãzboi ºi de vinã era tot blestemata deOdesa sau încercuirea de la Cotul Donului. A mai rãmas ºi cuun bãiat, nenea Liþã, care nu avusese bucuria de a-ºi cunoaºtevreodatã tatãl. Nu ºtia pe unde îi e locul de veci sau dacã a fostîngropat ºi el, creºtineºte, cu popã ºi cu o cruce lângã mormânt,dacã o fi avut. Tuºa Irina nu s-a mai mãritat ºi nu s-a mai întorsla ai ei, la Segarcea, a rãmas în casa lui Niculae pânã când a ier-tat-o cel de sus.

Ani de-a rândul a trebuit sã umble tata sã o rezolve ºi pe eacu o pensie “iovere” dar se lovea mereu de refuzuri, pentru cãlui Nicolae i-a venit cheful sã moarã tocmai pe meleagurileruseºti.

Unchiu’ Stan de la Uda povestea de fiecare datã cum ºi-apierdut ochiul în Tatra. Mã uitam la el ºi nu ºtiam de care ochivorbeºte, doar el îi avea pe amândoi. Nu bãnuiam, pe atunci, cãunul era de sticlã.

- Tunul, bãi fraþilor, tunul e arma de bazã, în tun trebuie sãai încredere, puºca e o fudulie, te lasã la greu.

- Da, nea Stane, da’ te cam munceºte, trebuie sã sapi locaºadânc, sã tragi de el pânã îþi ies ochii din cap când schimbi po-ziþia, sã te lupþi cu proiectilele grele, ca pietrele de moarã. Înplus, te mai lasã ºi surd – i-a replicat Sande a lui Meiroºu.

- Bãi Sande, n-ai dreptate. Pãi tunu’ nu e, frate, pentru fetemari ºi pentru cioflingari, crezi cã la tunuri dã pã oricine, dãnumai oameni ca lumea, bã, acolo.

Dacã îl priveai pe unchiul Stan ºi îi vedeai statura impozan-tã îi cam dai dreptate.

47

- Eram în Tatra, în niºte munþi cam ca dealurile astea dã pãla noi ºi ne þineau nemþii în loc, de pe o creastã, cu focuri demitraliere ºi obuze. Aveam tunul ascuns dupã niºte stânci ºipãlisem câteva cuiburi, dar un nenorocit de obuz a cãzut la doimetri de noi. Nu ºtiu ce m-a lovit, schije sau bucãþi de stâncã,cã m-am trezit cu faþa plinã de sânge ºi fãrã sã mai vãd ceva.Pânã a venit sanitarul, pânã m-au dus la spitalul de campanies-a dus dracului ochiul meu ºi m-am întors acasã chiompaliu.Am avut noroc, fraþilor, cã la mulþi cine ºtie pe unde le pu-trezesc oasele. Nu vedeþi cã e satul plin de vãdane ºi de orfanide tatã...

Nea Sande a lui Meiroºu a fost ºi el la Odesa. κi ducea, dincând în când, þoiul la gurã ºi spunea câte ºi mai câte. Cãºobolanii ºi broaºtele sunt bune de mâncat, cã ºi ºerpii.

ªi eu ziceam cã spune aºa, sã râdã ãia, dar nu râdea nimeni.ªi mai spunea ceva cu apa, cã este tare al dracului sã nu ai apã.Cum sã nu ai apã, mã gândeam eu, când este apã peste tot?

ªi spunea nea Sande ce a fost cu apa:- Mã fraþilor, crãpam dã sete. Ne mai umezeam, dimineþile,

buzele cu rouã de pe ºomoldocuri dã iarbã. Peste tot miºunaualde Ivan. Cum da întunericul plecam care încotro doar ‘om dadã vreun puþ sau vreo baltã ceva. Plec într-o sarã cu doi cãprari.Mergem noi, poate un ceas, poate douã, ºi ne ajunge la urechiorãcãit dã broascã. Mã, zâc, trebuie sã fie vreo apã p-aci. ªi neluarãm dupã orãcãit. ªi aºa fu, gãsirãm o baltã micã s-o sari cupasul. Bã, ne-am aruncat pã burtã ºi beam aºa, ca vitele dupã cele munceºti toatã zâua. Când sã umplem bidoanele auzirãmºoapte pã ãlãlalt mal. Ai, alde Ivan, tot dupã apã. Mi-a îngheþatsângele-n vine ºi numai nimeream zebeul. Sã uitã ãia la noi, noila ei ºi tot aºa. Parcã ne luase Ãl dã Sus minþile cã ºi ei, ºi noi,uitasem dã puºcoace. Luãm repede apã, iau ºi ei ºi o zbughimîn pãdure.

48

Fugim ce fugim ºi pune-te, nene, pã tras, trãgeau ei, darparcã noi ne lãsam! Apa ca apa, da’ ce parcã cu mâncarea oduceam mai bine? Eram în încercuire ºi nu ne mai aduceanimeni d-ale gurii. Se descurca fiecare cum putea, se mânca totce se gãsea, ºoareci, ºobolani, ºerpi, broaºte, carne de cai morþi,buruieni fierte.

Unchiu’ Florea, fratele “ãla mare” al tatei, îºi aprindeaþigare de la þigare ºi era cu gândurile aiurea. ªi el fãcuse campatru ani de front ºi venise încãrcat de decoraþii. Dar era alt om,din flãcãul vesel, cu limbariþã ºi mereu pus pe ºotii, deveniseposac, închis în sine, îmbãtrânit înainte de vreme. Cine ºtie cegrozãvii rupseserã sufletul lui de flãcãu naiv, de la þarã.

Nea Stan Floricel, de la Slobozia Mândra, cunoscut în satcu porecla de “Doiºidoi”, trecuse ºi el prin multe, fireºte ºi pela Odesa, care lãsase satul fãrã bãrbaþi ºi cu multe vãduve.

Nea Stan povestea calvarul lui când “s-a rupt” frontul laIaºi. Cãpitanul ordonase “scapã cine poate”. El a fost din ãiapuþinii care au putut. Dupã o lunã de peripeþii, mergând maimult pe jos, s-a vãzut acasã. Crezuse cã totul se terminase, cãputea sã se ocupe de sãrãcia lui, cã schimbase definitiv tranºeulnoroios cu patul cald al Gheorghinei, muierea lui. N-a fost sãfie aºa ºi dupã o sãptãmânã i-a adus jandarmul ordinul derechemare. S-a întors la unitatea sa din care nu mai rãmãsesemai mult de o companie ºi a luat din nou puºca în mânã. Trãgeanervos din þigare ºi se rãstea la ãilalþi:

- Aþi auzit bã voi dã Oarba dã Murãº? Bã, crescuse Murãºuld-atâta sânge.

Se uita certãreþ la ei ºi nimeni nu-i rãspundea. Ridicauþoiurile, ciocneau pe muteºte, vãrsau un pic, dupã obicei, ºi legoleau în duºmãnie.

- Bã, ne mãcinau friþii dã sus, dã pã deal, când a fost sãforþãm Murãºul. Secerau mitralierele ca secerãtoarea grâul.

49

Dar nu le-a mers cu noi, mama lor de spãlãciþi... Mãcar noiam ajuns acasã, dar uite câþi nu s-au mai întors ºi cine ºtie peunde le odihnesc oasele. ªi nici nu am pãþit-o ca ãia care s-auîntors în sat dupã ce au stat câte ºapte, opt ani pe la ruºi, înlagãrele din Siberia, ca Mãrinuº, cumnatã-meu. Aoleu, ce maipovesteºte ºi ãsta, þi se face pãru’ mãciucã. Cã e alde Ivan saualde Friþ, tot ai dracului sunt.

Spre searã dãdeau pe la cooperativã. ªi vorbeau, vorbeau,dar despre ce nu vorbeau. Vreme, pãmânt, sãmânþã, perceptori,cote, fonciere, vite, ruºi, americani, colhoz, colectiv, “gea-ceuri”...

- I-auzi bã, cã la Mândra i-a bãgat pã toþi la colectiv, ziceTache a lu’ Otâncealã. Cicã te duce la câmp ca la “sirvici”, cãvine sara un fel dã ºãf la tine acasã ºi te roagã frumos sã vii ºimâine la loturi. Cicã îi duce ºi îi aduce cu maºina, ca pã boieri,cicã le dã de toate ºi parale pã deasupra.

- Du-te bã ‘ncolo cu prostiile tale, se oþãrî Cuniþã a lu’Fusulan. Pãi dacã suntem toþi boieri, cine mai dã cu sapa, cinemai arã, cine mai râneºte la vite, cine mai dã cotele, ai?

Într-un târziu apare Ghiþã a lu’ Peºte. Ãsta avea galene ºimai auzea câte ceva, prindea chiar ºi “Vocea Americii”.

- Ce mai zice bã ãia, se repezeau la el.- Dã-i bã dracu dã pungaºi, minte toþi. Cicã o sã ne facã pã

toþi tractoriºti ºi pã muieri cocoane. C-o sã mâncãm ca la “ris-taurant”, la cazan. Stau ospãtarii pã lângã tine ºi nu te lasã pânãnu eºti cu burta plinã.

- ªi ce ne dã bã Ghiþã, îl întrebã unul mirat. Lapte dã cucsau d-astea, d-ale noastre, ºtir, lobodã, chisãliþã, cocârþei...? Da’câte un þoi de þuicã de dudã, înainte de masã, ne-o da?

Râdeau toþi, îºi mai aprindeau câte o þigare ºi rãmâneau duºipe gânduri.

50

- Bã, nu mai râdeþi ca proºtii, cã o sã ne ia dracu pã toþi, osã ne bage ãºtia ºi muierile la comun, de n-o sã mai ºtie copiiicare le sunt taþii. Cicã aºa e la ruºi, la colhoz ºi ar fi ºi pe la ãiacu ochii mici, pe la chinezi, pe la mongoli.

- Ai mã, cã nu o fi chiar aºa, gata am terminat-o cu chia-burii, cu arendaºii ºi cu boierii, sunt ai noºtri acu la putere... BãiCuniþã, pãi s-a dus, mã, înapoiatule, vremea sapei, o sã avemtractoare ºi combine, cãuta sã-i liniºteascã Pandele a lu’ Ce-feristu.

- Da bã, cã ãºtia de la putere or fi proºti, împart ciozvârta cunoi. Nu vedeþi cã s-au pus pe trai, i-au gonit pã boieri dinconace ºi palate ºi s-au mutat ei în locul lor.

Întunericul îi împrãºtia repede ºi zgribuliþi o lua fiecare sprebãtãtura lui, mai încurcat, mai nelãmurit.

Se apropia Ignatul ºi cu toþii, mari ºi mici, aºteptam tãiatulporcului. Pentru noi, ãia micii, evenimentul însemna ºorici ºibãºica porcului.

O freca nenea Liþã cu mãlai, o umfla ºi o lega cu aþã. Ieºeamcu ea la linie. A mai mare o avea Costel a lu’ Fiþa ºi se fuduleacu ea.

Imediat venea ºi Crãciunul ºi apoi Anul Nou. Alte bucuriipentru noi. Ne fãceam gãºti sã colindãm, ne stabileam casele,pe la rubedenii ºi pe la ãia mai cu dare de mânã, ne pregãteamtrãiºtile, bicele, acioile ºi sorcovele de busuioc, ornate cu aþecolorate. Colindam uliþele satului ºi ne alegeam cu ceva printrãiºti: colãcei, nuci, mere, gogoºi sau chiar ceva bãnuþi. Eum-am ales ºi cu o muºcãturã de câine. Ajuns acasã, tuºa Irinam-a doftoricit, spãlându-mi rana cu piºat, a presãrat peste eafãinã ºi m-a legat strâns cu un bariº de al ei, mai vechi. Oricum,asta nu m-a împiedicat sã mã bucur în continuare de sãrbãtorileiernii.

51

Peste tot satul pluteau arome îmbietoare de carne friptã,caltaboºi ºi cârnaþi. Tot românul, ºi cel mai sãrac, mânca acumpe sãturate, în sfârºit se sãtura ºi el pentru o vreme. ªi toatemesele astea îmbelºugate le garniseau cu zeamã de varzã,condimentatã cu ardei iute, copt pe jerãgai, murãturi asortate,ridichi negre, praz suculent, mujdei apetisant de usturoi. ªitoate stropite cu zaibãr negru ca pãcura, pelin uºor amar ºi þuicãfiartã, de tescovinã sau de boambe. Ca delicatesuri, cozonac,scoverci, gogoºi, colarez, cocârþei, pãsat, mãlai.

Noi, aºtia micii, tot neastâmpãraþi eram, toatã ziua umblamcu sãniile pe coastã sau pe valea Sâiului, unde se mai întâmplacâteodatã sã se spargã gheaþa ºi sã ne scufundãm în apa rece, ceîþi tãia respiraþia.

La ceva timp dupã Crãciun, din nou, satul a avut musafiride la raion, cam aceiaºi care erau cu “lãmurirea”. Scriau cuvopsea pe garduri “Votaþi FDP”, puneau afiºe cu poze din carete priveau figuri dure, încrâncenate, mai prin tot satul erausteaguri roºii, cu secera ºi ciocanul.

Îi auzeam pe cei mari vorbind despre “alegeri”. Mi se pãreacã este o sãrbãtoare ºi nu pricepeam de ce, într-o searã, tata vor-bea în ºoaptã, temãtor, cu nea Ion Bulgaru ºi Nicu al lui Ciulu:

- Cum vine, Nicule, chestia asta cu alegerile? Asta e aºa, deochii lumii. Pãi eu înþeleg aºa, alegi când ai de unde. Uite, ca încastronul ãsta cu floricele, vine unul ºi zice pe care le iei, pealea înflorite, pe alea ne-nflorite sau pe alea arse. Da’ ãºtia, eisunt singuri, alþii nu mai sunt, atunci cum e chestia asta, ai?

- Bã Mãrine, guriþa mai micã, n-auziºi cã-i luarã p-ãºtia, pãa lu’ Papuc ºi pã a lu’ Fâþâilã az-noapte? Au venit unii dã laTurnu, i-a bãgat în maºini ºi duºi au fost.

52

- Da’ ce avurã, Nicule, cu bieþii copii? întrebã tata.- Auzâi cã au furat niºte steaguri, cã sunt “duºmani ai

poporului”.- Sunt pã dracu, interveni nea Ion a lu’ Bulgaru. Copii, au

luat ºi ei douã steaguri sã-ºi facã ghioage din cozile lor.Cei doi sã fi avut ºaisprezece, ºaptesprezece ani. Unul s-a

întors în sat peste vreo ºase ani, iar de altul nu ºtie nimeni niciîn ziua de astãzi.

În serile lungi de iarnã, oamenii se mai adunau pe la unu’,pe la altu’, pe la vecini, pe la neamuri, discuþiile fiind calate, deregulã, pe acelaºi subiect:

- Ce facem, Mãrine, cu pãmântul, îl bãgãm la colectiv? îlîntreba nea Ion a lu’ Bulgaru pe tata.

- Ce sã facem, nea Ioane, se aude cã asta e “linia”. La câtam eu, ori cu el, ori fãrã el, tot aia e. Îmi zise ieri Nicu a lu’Ciulu cã se catã socotitori, la Râioasa, la bumbac. O sã dau ºieu pe acolo, poate mã primesc ãia, cã am fãcut ºcoala de gradaþiîn armatã. Ce sã fac altceva? Am trimis ºi o cerere sã mã rean-gajez în armatã, aºtept sã primesc un rãspuns. Dacã o fi sã plecdin sat, e musai sã-l dau, oricum nu ar mai avea cine sã-lmunceascã, ce sã facã cumnatã-mea, Irina, singurã?

Am cam greºit, cã s-a tot rugat Nicu a lu’ Ciulu de mine sãmerg cu el, sã ne facem miliþeni ºi uite cã acum e locotenent.Drept sã spun, nu m-am dus cã nu prea îmi place mie chestia cumiliþia, mai ales în vremurile astea.

Tata, Marin a lu’ ªule, cum era cunoscut în sat, nu fãcusedecât patru clase. Când începuse rãzboiul de-abia îi mijise mus-taþa, aºa cã a scãpat de front. A fost încorporat cu leatul lui, prin‘50 ºi pesemne cã era deºtept, cã se lãsase la vatrã gradat. ªitata a ajuns socotitor la bumbac, adicã þinea evidenþa bumba-cului achiziþionat de la þãranii din zonã.

53

Peste ani, povestea amuzat cum o funcþionarã 1-a pus sãcaute un nene “la opis” ºi el tot se uita prin jur, doar o da deopisul ãla pe undeva, printr-un sac sau printr-un târn.

Treaba cu colectivul îi frãmânta pe toþi. Apãruserã prin satfiguri strãine, mai toþi îmbrãcaþi în haine de piele, cu ºepci pecap ºi cizme “birger” în picioare. Se fãcuserã comisii de“lãmurire” ce umblau din obor în obor. Asta dupã ce Ticu a lu’Zdreanþã, gornistul satului, îi chemase pe oameni în curteaºcolii ºi nu prea se înghesuiserã mulþi. Circulau tot felul dezvonuri cam cum e cu “lãmurirea”.

- Ai auzit, Mãrine, a continuat nea Ion a lu’ Bulgaru, ce apãþit Floricã a lu’ Peºte? Cicã a pus câinii pe tovarãºi. ªi ãºtia,nici una-nici douã, l-au luat cu “gazu”, cicã sã-1 ducã la raion,la Turnu. L-au legat la ochi ºi pe drum l-au burduºit bine, darel, nu ºi nu, cã nu semneazã. Atunci i-au zis cã-1 duc la Dunãreºi-l împuºcã, dar el tot cã nu dã pãmântul. Când au ajuns, cicãla Dunãre, au oprit maºina. Afarã unul þipa, chipurile, la altulcare nu semna. “Nu vrei, ai? Te împuºc” ºi pac!, se aude oîmpuºcãturã ºi un bâldâbâc în apã. Nea Floricã, ud de fricã, zicecã semneazã. Îl dezleagã ãia la ochi, dã el cu plaivazul ºi ãia îldã jos ºi þipã la el sã se ducã în aia mã-sii, acasã. Unde crezi, bãMarine, cã erau? Pã malu’ bãlþii, la noi în sat. Ai dracu ce l-aumai pãcãlit!

- Deh, nea Ioane, te pui cu ãºtia? Nu vezi cã umblã ºi cu pis-toale la brâu. Cristoºii mã-sii de viaþã. Nu te-nscrii, te omoarãcu cotele, te omoarã cu foncierea, te mai omoarã ºi-n bãtãi. Da’cu copiii ce-or avea, bre? Auzi cã pe a lu’ Turturicã 1-au gonitde la ºcoalã, de la Turnu. Ori îl lãmureºte pe alde tat-so ori sãnu se mai întoarcã la ºcoalã. Nu vezi cine ne “lãmureºte”?Beþivanii ºi potlogarii satului. A lu’ Cinzeacã a bãut ºi þigla depe casã ºi acum vrea s-o bea ºi pe-a altuia, adicã ce e al tãu, almeu, sã fie ºi al lui.

54

Auzii cã prin comisiile alea i-a bãgat ºi pe popi, cicã sãspunã ei la oameni cã aºa vrea Ãl de Sus, sã mãnânce toþi lacazan. Cicã noi, ãºtia de la sate, suntem þãrani proºti, nuînþelegem cum e cu ºtiinþa, cu progresul, cu maºinile agricole,cu îngrãºãmintele ºi insecticidele. Cicã nu se mai poate faceagriculturã pe bucãþele de pãmânt ºi cã þãranului trebuie sã-ibagi binele ºi cu forþa pe gât dacã el e îngust la minte ºi nu pri-cepe. Am citit cã vor sã facã câteva colective model, cicã ºi laãºtia, la Mândra, sã vadã înapoiaþii ca noi, pe viu, cât e de bine.Bã, poate or avea ºi ei dreptate, dar ar trebui sã o ia mai uºor,mai moale, sã-i lase pe oameni sã se convingã ei singuri. Cinevrea, sã facã, nene, colectiv, cine nu sã rãmânã cu lotul ºi cuacareturile lui. Pãi, cum fac ei acu’, de fapt, furã pãmânturileoamenilor, nu fac decât sã sperie ºi sã hãrþuiascã oamenii. Pãi,mai e vreo diferenþã între ei ºi ãia dinainte?

Nu au trecut multe zile ºi într-o dimineaþã tata s-a bãrbieritîncet, cu grijã, a luat ceva din chichiþa lãcrii ºi a plecat în sat.Când s-a întors, mama ºi tuºa Irina plângeau disperate:

- Ce fãcuºi Mãrine? Ai dat pãmântu’, am rãmas sãraci li-piþi...

Tata tãcea ºi fuma, cu capul plecat, ºi într-un târziu a spus,aºa, ca o consolare:

- Lasã, via de pe deal nu ne-o luarã. ªi când o fi sã fie, pen-tru îngropãciune s-o gãsi ceva pãmânt ºi pentru noi.

A doua zi m-a luat de mânã sã mergem pe la “ãla mare”, pela unchiul Florea. Am trecut ºi pe lângã casa lui nea CuniþãFusulan. Nea Cuniþã sta la gard, sprijinit pe uluci. Tata 1-a salu-tat ºi el a scuipat într-o parte. Apoi, într-un târziu a strigatþâfnos:

- Ce bã, te-ai dat cu ãºtia? Vedeþi voi pã dracu, vin ei ame-ricanii, o sã vã scoatã colhozul pã nas.

55

Tata nu s-a supãrat pe nea Cuniþã, erau vecini, dar erau ºiprieteni într-un fel, tata fiind, de altfel, cam singurul din sat careîi cãlca pragul. ªi a fãcut asta mulþi ani la rând, de câte orivenea în sat, în permisii sau în concedii.

- Deh, mãi, nea Cuniþã, nu vezi cã se schimbã timpurile ºinu avem ce face? Iar americanii, nu au venit ei pânã acuma, nicicã o sã mai vinã.

- Pai da, cã se înþeleserã cu ruºii ºi cu englejii ºi împãrþirãlumea.

Sãracul nea Cuniþã! De la asta i s-au tras toate. A fost sin-gurul din sat rãmas “nelãmurit”. Nici bãtãile primite, nici“plimbãrile” pe la raion ºi pe la securitate, nici confiscareabrumei de pãmânt pe care o avea nu l-au clintit. Trãia din te mirice, cu ce mai cãpãta de la bisericã, de unde el ºi ai lui eraunelipsiþi. Mai cu grãdina din curte, mai cu plasa pe baltã. Sespunea cã mâncau pânã ºi broaºte. Dupã câþiva ani el ºi þaþaLina au trecut în lumea celor drepþi, iar pe cei doi bãieþi soartai-a aruncat la un balamuc. Aºa s-a stins neamul lui nea Cuniþã,pânã nu demult de falã în sat.

“Ãla mare”, unchiul Florea, s-a trecut ºi el la “geace”, darnici el ºi nici tuºa Mariþa n-au fãcut o normã. El, cu posomoralalui, dobânditã cine ºtie cum, în marele rãzboi, se izolase delume. Nici mãcar dupã þigãri la cooperativã sau la “mat” nu maimergea. Tuºa Mariþa s-ar fi dus, dar nu o lãsa el:

- Stai fã dracu acasã, ce, am ajuns slugi la a lu’ Cãcãreazã?- Mã Floreo, nu vezi, omule, cã am ajuns de râs în sat, cã

numai suntem în rându’ lumii? Parcã am fi sãlbatici, stãm aci pevalea asta ºi nu mai vedem feþe de oameni. Din ce o sã trãim,mã, cum o sã creºtem fata asta?

- Lasã bre, cã ne descurcãm noi, avem locu’ de casã mãri-cel, punem pe el d-ale gurii, bumbac, tutun... mai cu o pasãre,cu un porc...

56

ªi o sã-mi fac ºi un atelier în coºare, mai meºteresc câteceva pentru ãºtia de prin sat... am învãþat în armatã cevameserie.

- Te pomeneºti cã te-oi face potcovar, ca þiganii!- Fã, dacã trebuie, mã fac orice, da’ eu cu ãºtia nu mã bag.Ãsta, a lu’ Cãcãreazã, era preºedintele colectivului. Era

scandalagiul satului, cu ani în urmã mulþi se aleseserã cucapetele sparte de ghioaga lui. Dispãruse apoi din sat, lãsând-ope maicã-sa, þaþa Filofteia, singurã, cu vãduvia ºi sãrãcia ei. Semai întorsese de câteva ori în sat cu unii care fãceau negoþ cupeºte.

Cum unchiul Florea nu vroia sã ajungã slugã la ãsta a lu’Cãcãreazã, ºi-a pus în aplicare planul ºi a înjghebat un mic ate-lier de fierãrie, cu foale ºi nicovale ºi fãcea ºi el un ban. Era ciu-dat ca un român sã se ocupe de aºa ceva. De regulã, asta erameseria þiganilor ºi în fiecare sat teleormãnean era câte una saudouã familii de þigani fierari. Fãceau ivãre, clanþe, seceri,resteie, briºte, cechii, cuþite, cuþitoaie, druguri, belciuge, porþi,sape ºi cazmale, ascuþeau cam tot ce era de ascuþit, iar uniifãceau ºi pe potcovarii.

Meseriaºi în neamul nostru mai erau. Unchiul Licsandru dela Plopii Slãviteºti avea ºi el un atelier mare, ºi tot de fierãrie.Era renumit pentru ceea ce ieºea din mâinile lui. Atât de renu-mit cã a fost trecut în fruntea listei chiaburilor ºi al exploatato-rilor nemiloºi. Asta pentru cã avea doi, trei ucenici. UnchiulIonel Papa, tot de la Plopi, era dogar ºi cum era singurul dinzonã avea clientelã mare, mai ales spre toamnã.

Era uimitor cum, din câteva trunchiuri de salcâm, dud saustejar, cu câteva scule rudimentare, fãrã proiecte ºi calculesofisticate, în douã-trei zile fãcea putina sau butoiul, cu formeperfect regulate.

57

Învãþase meseria, la Turnu, înainte de rãzboi, la un dogarfaimos, Tase Segãrceanu. ªi acum, în casa unchiului Ionel,lângã icoanã, stã, pãstratã cu sfinþenie, o fotografie, mãritã ºiîngãlbenitã de vreme, a celui care îi dãduse pâinea-n mânã.

Într-o zi, tata ºi mama au pãrãsit satul, urmând a se întoarceîn el, pânã la sfârºitul vieþii, numai ca musafiri. Aveau locul decasã alãturi de gospodãria unchiului Florea, primit ca moºte-nire, dar peste fundaþia de beton proaspãt turnatã nu aveau sã îºimai ridice niciodatã casa doritã.

Am rãmas un timp singur cu tuºa Irina. Pe nenea Liþã l-auluat în armatã, “la pontoneri” ºi el ne trimitea, din când în când,câte o scrisoare caligrafiatã stângaci cu creion chimic. Nulipseau pozele care îl înfãþiºau când caporal, când sergent, deºiel nu avansase mai mult de soldat “major”. Se poza în vestoanede împrumut pentru impresie, sã vadã vecinii ºi sã se minuneze:

- Ia uite bã, ãsta a lu’ ªule ajunse cãprar, cine ar fi crezut?La “premeletarã” da cu stângu-n dreptu’ ºi þinea puºca ca pãbâtã.

- Pãi da, bã, dacã are pe unchiu-sãu mare ºtab în armatã,cum sã nu-l facã?

ªtabul din armatã era tata, care era acum plutonier la o uni-tate militarã aproape de Brãila.

“Nenea Liþã” avea ochii puþin oblici ºi pomeþii proeminenþi,trãsãturi moºtenite ºi de fiul sãu, Neluº, procreat cu cea de-atreia nevastã a sa, Niculina a lu’ Pulicioaia, de la Saelele. Dealtfel, aceste trãsãturi fizionomice le avea, mai puþin pronunþatece-i drept, ºi tata. Citind povestea mãtuºei Uþupãr din romanul“Desculþ” al lui Zaharia Stancu, cum cã la începutul secoluluial nouãsprezecelea zona era populatã de cazaci, iar numeleunuia dintre ei, încartiruit pe undeva pe la Salcia, îl purtau ºi ceidin neamul meu, de multe ori m-am dus cu gândul cã m-aºputea trage dintr-o combinaþie româno-cazacã.

58

Se zicea cã respectivul cazac ar fi lasat niºte progenituri ºiprin satele vecine, pe la Saelele ºi pe la Pleaºov. O fi sau nuceva adevãrat în toatã povestea asta, cert este cã prin ea îmi jus-tific, de cele mai multe ori, predilecþia pentru locurile sãlbatice,peregrinãrile prin naturã, pe câmpiile însorite.

Oricum, deºi mi-ar fi plãcut sã aud poveºti despre sat ºidespre neam, nu a avut cine sã mi le spunã, pentru cã buniciidin partea tatei ºi din partea mamei ºi-au gãsit sfârºitul de tineri,eu necunoscând pe niciunul dintre ei.

În gospodãria sãrãcãcioasã a tuºei Irina ne duceam viaþaamãrâtã amândoi. Erau zile când pe uliþã era zarvã mare, seauzeau strigãte, înjurãturi, plânsete, blesteme, lãtrãturi de câinifurioºi. Lãsam joaca ºi alergam într-un suflet la tuºa Irina:

- Mamã-tuºã, aºa îi ziceam eu, vin ãia, vin “peceptorii”.- Oh, arzã-i-ar focu’, cu cotele lor cu tot, nu i-ar mai þine

pãmântu’ dã nenorociþi. Pune, ticã, mâna repede, ºi hai înfundu’ oborului.

O ajutam sã care vedrele de aramã, cãldarea mare ºi cevaþoale în spatele curþii, unde, într-o groapã ascunsã vederii decucutã, bozi, tugi ºi alte bãlãrii, stam pitiþi pânã trecea urgia.Ãia intraserã în curte, se învârteau prin jurul casei ºi suduiau:

- Paºtele mã-sii, asta lu’ ªule iar a-ntins-o, crede cã nepãcãleºte, sparge-i bã uºa.

- Bã nea Pantilie, las-o dracu mai moale, nu ºtii cã aldeMãrin, cumnatu-sãu, e reangajat, e în armatã, vine ãla p-aci ºine coace vreun pocinog, las-o-n dumnezeii mã-sii, º-aºa eamãrâtã, de unde dracu sã dea?

- O prind eu, ce dacã are cumnatu-n armatã, crede cã scapã?ªi am sã i-o fac eu ºi ãluia, adicã îl plãteºte statu’ ºi ai lui sefofileazã când e sã dea dãrile?

59

Zilele se mãriserã, soarele întârzia mai mult pe cer, dãdusecolþul ierbii ºi satul se trezise la viaþã. “Lãmurirea” reuºise ºi,vrând-nevrând, sãtenii duceau la colectiv ce aveau prin curte,pluguri, grape, secerãtori, animale. Treceau pe uliþã, tãcuþi, cucapetele plecate, petrecuþi pe la porþi de muieri plângândînãbuºit în bariºe. Le duceau în curtea casei pãrintelui Nicolae.Acesta dispãruse într-o noapte din sat, nimeni nu ºtia unde ºi dece. I se confiscase curtea ºi casa, care devenise sediul “geaceu-lui”. Le lãsau acolo, se uitau chior⺠înapoi ºi se abãteau pe la“mat” unde trãgeau pe nerãsuflate câte un þoi, douã de secãricã.

Colectivul a fost organizat dupã modelul colhozurilor sovi-etice. Oamenii au fost împãrþiþi în echipe ºi în brigãzi, cu ºef deechipã ºi ºef de brigadã peste ei ºi au fost repartizaþi pe lucrãri,la cultura mare, la grãdinã, la zootehnie. Tuºa Irina, pentru cãera puþinticã la trup, a fost scutitã de cultura mare ºi trecutã lagrãdinã. κi lua dimineaþa geacul de merinde din cui ºi sapa ºipleca pe vale, spre baltã, unde erau grãdinile.

La o lunã, douã, tata se întorcea în sat, de fiecare datã câtedouã, trei zile, atât cât îi permitea slujba. Scãpase de coarneleplugului ºi era acum cadru militar, adicã era cineva printre nea-muri ºi ãia din sat. Se întâlnea cu rudele, cu vecinii, ºi mai vor-beau de una, de alta, iar ãºtia îl mai trãgeau de limbã, ce se maiaude, ce mai e, mai vin americanii, când pleacã ruºii de pe lanoi, ce e cu “atomica” ºi câte ºi mai câte.

Era mai prudent la vorbã, mai precaut, dar nu atâta încât sãnu aibã parte de o reclamaþie, adicã ãsta a lu’ ªule vine p-aci ºizice cã aia nu e bine, cã aia merge prost, cã de ce ne trebuiecolectiv. A avut noroc cã unu “mare”, un colonel care a primitscrisoarea, a citit-o, a rãsucit-o ºi a rupt-o.

60

Era de prin pãrþile locului, îl ºtia bine pe tata, dar ºi pe Nanulu’ Posârcã, cel cu reclamaþia, un neisprãvit ce îºi fãcea veaculde dimineaþã pânã seara la “mat”, la nea Floricel Petre. Segudura pe lângã ºefimea pusã pe la “colectiv” ºi pe la “sfat”,umbla cu vorba pe la ei, cã ãla zice, cã ãla face ºi drege. Se fe-reau de el pânã ºi neamurile.

La “colectiv”, ºefi peste ºefi, de brigadã, de echipã, norma-tor ºef, pontator ºef, contabil ºef, se umpluse satul de ºefi. NeaIon a lu’ Bulgaru a fost numit “ºef de atelaj”. Multã vremem-am uitat la el cu teamã ºi respect ºi nu îmi dam seama cât demare ºef este, la câþi le comandã el, cu vocea sa tunãtoare. Maitârziu aveam sã aflu cã singurele ordine pe care le da era “cea”,“hãis” sau “di” ºi cã singurii lui subalterni erau cei doi juncanide la car, atelajul pe care îl avea în primire.

Pe bãieþii mai rãsãriþi, cu patru clase la bazã, i-au urcat într-o maºinã ºi i-au dus la Turnu. Cu valizele de lemn în mâini ºicu o veselie tâmpã, ei semãnau cu flãcãii care plecau la armatã,dar arãtau prea cruzi pentru asta. Peste o lunã s-au întors în sat,în învoire. Toþi purtau cu mândrie ºi ostentaþie, pe capetelechiluge, bãºti, mai toate ponosite, murdare, pãtate de ulei ºivaselinã. Era emblema lor, semnul cã au scãpat de sapã, cã orsã ajungã cineva, cã sunt la ºcoala de tractoriºti. Mitel a lu’Vãcaru bãtea uliþele fãrã rost, ºi el cu o bascã mare ºi jegoasã,ce da un aer ºi mai nãtâng figurii sale.

- Cum bã, ajunse ºi ãsta a lu’ Vãcaru la tractoare?! se între-bau cu nedumerire unii. Adicã nu era de nasul lui, era prea marecãciula pentru bietul Mitel.

Fetele cu ºapte clase, puþine la numãr, se zbãteau sã ajungã“pontatoare” sau “socotitoare” la colectiv. Câþiva dintre copiiisatului ajunseserã pe la oraº, mai toþi pe la Turnu, pe la ºcoli demeserii sau chiar la liceu. Erau fala pãrinþilor ºi se bucurau derespectul sãtenilor.

61

Veneau sâmbãta acasã, cu “rata”, erau îngrijiþi, curaþi, vor-beau tare, fãceau orice sã atragã atenþia. Dau din mâini fãrãrost, mai ales cu stânga sã se vadã, dacã se poate, ceasul. Aveaiceas, erai cineva, era eticheta ce te situa printre cei demni deîncredere. Îl auzeam pe tata când vorbea despre vreunul:

- A, cutare? Om serios, cu ceasu’ pe mânã...Dacã nimerea vreun astfel de om serios pe la fotograf, de

regulã pe la bâlciuri, la cei care îºi fãceau publicitate strigândrepetat cã îþi face poza “la minut ca la opt zile”, era obligatoriuca mâna pe care avea ceasul sã fie în prim plan.

Mergeam cu tuºa Irina pe la ghia Anica Pecea, vãduvã derãzboi ºi ea. Avea un bãiat, pe nea Petricã, singurul student pecare îl aveau satele înºirate pe valea Sâiului. Nu îl vãzusemniciodatã, nu ºtiam ce este acela “studint”, dar mi-l imaginammai ceva ca popa. Când se vorbea de tuºa Anica primelecuvinte erau cã are “bãiatu’ studint” ºi era suficient sã fie pri-vitã ca o mamã eroinã care a dat naºtere unui geniu. Vecinii vor-beau de ea cu respect ca ºi cum ºi ea ar fi fost pe la vreo “fa-cultate d-aia”.

Peste ani, l-am întâlnit pe nea Petricã Pecea, la o cafea,chiar în casa sa pãrinteascã. Tuºa Anica trecuse de mult pelumea cealaltã. Nea Petricã, doctor veterinar într-un oraº de pemalul Dunãrii, renovase casa, avea o curte frumoasã, livadã perod, iar din grãdinã vântul aducea arome plãcute de trandafiri.Credeam cã este un fericit, dar mã înºelam. Venea sãptãmânalºi în concedii în sat. Soþia, profesoarã, ºi cei doi copii nu doreausã audã de þarã, nu le plãcea:

- Ne pierdem rãdãcinile, Teo, îmi zicea el, oftând.Schimba apoi vorba, adicã nu e dracu atât de negru, or veni

ele ºi alte vremuri:- Teo, ºtii cum poþi sã ieºi procuror, urmând medicina vete-

rinarã?

62

- Nu ºtiu, nea Petricã, dam eu din umeri.- Uite, ca mine. Eram student în primul an, venea iarna ºi

nu aveam decât o hainã gen rubaºcã, ponositã. Aveam ceva banistrânºi din bursã. Am mers într-o zi în talcioc ºi cel mai ieftinpalton pe care l-am gãsit era o manta de procuror militar. Erastofã bunã, groasã, þinea la frig ºi la tãvãlealã. I-am dat epoleþiijos, i-am schimbat nasturii, dar tot militarã a rãmas. De atuncitoþi colegii mi-au spus “procurorul” ºi azi, când mã întâlnesc cuei, tot aºa îmi spun.

Se apropia Paºtele, bãrbaþii reparau ºi vãruiau gardurile,curãþau ºi sãpau ºanþurile pe linii, mãturau ºi stropeau bãtã-turile. Femeile spoiau casele cu var, albãstrit cu ultramarin saucernealã, refãceau podelele cu lut amestecat cu pleavã ºi balegã.Se intrase în zilele de post ºi oamenii nu se mai atingeau de gar-niþe. Noroc cã prin grãdini crescuse din belºug ºtevia ºi urzicile,iar prin putini mai era ceva varzã acrã. Tuºa Irina fãcea urzicileciulama, cu mult usturoi. Ne plãceau urzicile ºi tuºa Irina, dupãce rãsturna tuciul cu mãmãligã, pe care o felia mânuind cuîndemânare o aþã de borangic, ne îndemna la masã, la strã-chinile cu urzici, bune cã schimbã sângele.

De Paºte era greu sã-i mai recunoºti pe oameni. Se îmbrã-cau aºa cum nu-i mai vãzusem niciodatã în altã zi din an. Erautoþi frumoºi, nu mai erau zdrenþuiþi, murdari, nãduºiþi ºi des-culþi. Chiar ºi satul arãta altfel, dupã ce erau chemaþi la muncaobºteascã de Ticu lu’ Zdreanþã, un fel de aprod al sfatului po-pular, care colinda uliþele, sunând într-o goarnã de pe vremeaturcului ºi strigând din toþi boºogii: “Bãã, mâine toatã lumea sãiasã pe linie, la ºanþuri ºi la garduri”.

Noi, bãieþii, ne întâlneam în bent, un loc central din sat, unfel de piaþã publicã a satului. Ciocneam ouã roºii “pe luatelea”,adicã spãrgeai oul lui Gheorghe, Florea sau Vasile, îl luai.

63

Spre searã se încingeau partide de zbârnele, pe nasturi, cuiesau beþe de chibrit.

A doua zi de Paºte a venit la noi unchiul Stan de la Mândra.Nu prea era în apele lui, se vedea cã nu-i prea picase bine ceva,cã era tulburat. Într-un târziu ºi-a spus necazul:

- Cum bã, sã mã batã la ciocnit a lu’ Clãtitã?! Adicã cioc-niserã, cã nu se cãdea sã-1 refuze pe creºtin, ºi ãsta, luat cam deprost în sat, îi spãrsese toate ouãlele.

- Nu se poate bã, a continuat ofticat unchiul Stan, cred cã-lavea de bibilicã. Auzi bã, sã mã facã a lu’ Clãtitã dã râs.

La câteva zile dupã Paºte, în sat, pe la sfat ºi pe la “geace”,se perindau tot mai mulþi “tovarãºi” de la raion. Veneau în“gazuri” cachi, trânteau cu putere portierele ºi intrau grãbiþi ºigravi în sediu. Toatã sãptãmâna, pe linia mare, oamenii sãpauºanþuri ºi întindeau piatrã de râu. În curtea ºcolii, nea MarinTortolea, dulgherul, lucra de zor la improvizarea unei scene.Dincolo de pod, la intrarea în sat dinspre Râioasa, din lemn ºiîmpodobit cu ramuri de salcie, tot el încropise un fel de arc.Deasupra, pe o coalã albastrã, mare, învãþãtorul scrisese cucretã roºie “Bine aþi venit, dragi tovarãºi!”. Toþi care erau “ºefide atelaje” pe cãruþe cu cai erau obligaþi sã îºi spele atelajele, sãperie caii ºi sã-i împãuneze cu panglici colorate, pe care neaPandele, paznicul de la sfat, le împãrþea la fiecare din saciiaduºi de la raion.

În duminica care a urmat, în sat a fost zarvã mare. Multãlume strãinã, maºini multe, cum nu vãzusem niciodatã. Dintr-una a coborât un taraf de lãutari îmbrãcaþi în costume populare,mai toþi cu feþe oacheºe. Dintr-alta, un grup de tineri, toþi cu tri-couri roºii pe care scria “Cetatea”, o echipã de fotbal de laTurnu.

Pe la zece au început ºi manifestãrile. Mai mulþi “to-varãºi”de la “raion” sau “regiune” vorbeau pe rând, pe scenadin curtea ºcolii.

64

A vorbit apoi ºi preºedintele “geaceului”. Era roºu la faþã,transpirat ºi îºi ducea nervos ºi repetat mâna la cravata pur-purie. Se vedea cã îl incomoda, cã îl sufoca, dar protocolul eraprotocol. Toþi vorbiserã despre “încheierea cu succes a colec-tivizãrii”, despre viitorul luminos al satului românesc. Fane allui Meiroºu îi întrerupea din când în când, strigând cât îl þineauboºogii:

- Trãiascã Republica Popularã Românã! Trãiascã PartidulMuncitoresc Român! Trãiascã prietenia româno-sovieticã! ... ºialte ºi alte lozinci.

A urmat apoi spectacolul, elevii de la ºcoalã recitau poeziiºi cântau cântece adecvate momentului, iar taraful de þigani s-areprodus cu virtuozitate. Nu s-a lãsat mai prejos nici “muzica”satului, fanfara. Nu ºtiu de când ºi de unde obiceiul ca în satelede pe valea Sâiului, nunþile, botezurile ºi înmormântãrile sã sefacã cu fanfarã. La fiecare sindrofie toba mare se aude pestesate ºi oamenii se întreabã cine s-o mai fi însurat sau cine o maifi murit.

Vara s-a dus pe nesimþite, cu obiºnuinþele ei, cei mari cumunca, noi, ãia mici, cu joaca. Începutul de septembrie aveaînsã sã ne aducã evenimentul pe care, ºi mici ºi mari, îl aºtep-tam ºi îl trãiam cu aceeaºi febrilitate – bâlciul de la Turnu. Pre-gãtirile se fãceau din vreme, se economiseau bani, se fãceauplanuri, tinerii visau cu ochii deschiºi:

- Sã vezi ce-o dau pe Leana lu’ Pufulete în tiribombã, selãuda câte unul.

Ce-i mari îºi doreau sã bea cât mai multe halbe de bere, gar-nisite cu cât mai mulþi mititei. Alþii se foloseau de ocazie sã maifacã rost de un ban, vânzând câte ceva, o oaie, o gãinã sau câte-va bãnicioare de porumb. Nea Ion Fiþa, vecinul, un fel de cofe-tar al satului îºi pregãtea ºi el cele necesare pentru a face ºivinde îngheþatã ºi limonadã.

65

Totul începea cu mult înainte de zilele bâlciului. Zi ºinoapte curgeau carele spre Turnu cu sãteni de pe Valea Sâiului.Veneau de la Beciu, Plopi, Brâncoveanca, Mândra, Uda,Saelele... La întoarcerea spre case, spectacolul era fantastic, unadevãrat carnaval cu coifuri de hârtie coloratã, trompete de car-ton, fluiere de tot felul, salbe de turtã dulce, pãpuºi de ghips,pistoale cu capse, puºti cu ventuze, baloane multicolore,ulcioare cu limonadã... Totul într-un vacarm de nedescris, într-o defilare fãrã regizor, dar bine realizatã. Mai era ºi bâlciul depeste Olt, de la Rusãneºti, dar ãstora de la Saelele, ªopie ºiRâioasa le era mai greu sã ajungã acolo. Mergeau cei de pe laBeciu, Dudu, Plopi, Brâncoveanca, Mândra. Mergeau cu carulprin pãdurea din apropiere ºi treceau Oltul cu podul plutitor.

Mult timp dupã aceea fiecare îºi povestea isprãvile, cefãcuse, ce vãzuse, ce cumpãrase, pe la care circ trecuse. Nuînþelegeam, era peste închipuirea noastrã cum poate un omînghiþi sãbii sau flãcãri sau cum poate exista o femeie cu corpde ºarpe.

Nu se trezise încã satul din euforia bâlciului cã o altã întâm-plare avea sã tulbure oamenii. Seara, dupã ce s-a întunecat,curtea ºcolii a devenit neîncãpãtoare. Toþi aºteptau sã vadã ce seîntâmplã, ce poate ieºi din acea maºinã ciudatã, cãreia unii îiziceau “caravanã”, mai urâtã ca “rata”. Când pe peretele ºcoliiau apãrut oameni miºcându-se, care pe deasupra mai ºi vor-beau, uluiala ne-a cuprins pe toþi. Nu realizam pe momentdeosebirea dintre lumea realã ºi ce ni se înfãþiºa ochilor. ªi pen-tru cã era un film de groazã, se þipa, se fluiera, se bocea, uniichiar luând-o la fugã ºi cãutând locuri pentru a se ascunde.

ªcoala satului era micã, cu numai douã sãli de clasã, undeînvãþau, la un loc, cei din a întâia cu cei din a doua, iar ãia dina treia erau la un loc cu ãia marii, din a patra. Pentru a urmaciclul urmãtor trebuia sã te duci la Saelele sau la Râioasa.

66

Am fãcut în sat clasa întâia, fiind încã de la început atras delumea cãrþilor. Eram fascinat de “abecedar”, cu pozele ºidesenele lui frumoase, viu colorate, care, deºi înfãþiºau scenedin viaþa realã, pãreau desprinse din basme. Scriam cu tocul cucernealã sau cu creionul, desenam cu niºte culori dintr-un soi depãmânt, la lucrul manual fãcem diverse închipuiri din humã ºiînvãþam sã socotim pe beþiºoarele pe care ni le fãceam singuridin crenguþe de zarzãr sau alun. La ºcoalã mergeam desculþi,pânã târziu, aproape de decembrie, pânã da bruma ºi ne ardeautãlpile de frig. La început eram singurul din ºcoalã cu ghiozdandin carton, “de unsprezece lei”, adus de tata de pe unde era elplecat. Nu mã simþeam bine, mi se pãrea cã se uitã lumeachior⺠la mine, ca la un bãiat de ciocoi, de bani gata, ºi parcãnici colegii nu mã considerau de-al lor, aºa cã în scurt timpl-am stricat ºi l-am înlocuit cu o traistã din cânepã, pe care îmiscrisesem cu creion chimic numele.

Apropo de cânepã, cam toatã lumea o cultiva prin fundurilegrãdinilor, pentru fãcut cergi, velinþe, geacuri, traiste, sfoarã,cãmãºi sau izmene. Când era bunã de recoltat, o tãiau, o fãceausnopi ºi o duceau la baltã, pentru douã, trei sãptãmâni, sã semoaie. O aduceau apoi acasã, o lãsau la uscat pe bãtãturã, întin-sã la locuri însorite, o bãteau bine cu niºte ciomege pânã ieºeadin ea un fel de puf alb, din care torceau femeile fire albe ºirezistente, pe care le þeseau la rãzboi. Bag seama cã pe atunciera lumea zdravãnã la cap, pentru cã în afarã de a face pânzã dinea nu mai avea altã folosinþã.

Unchiu’ Florea obiºnuia sã cultive în obor ºi bumbac, iarcând era de cules nu prea mai dam pe la el, cã mã punea la trea-bã ºi era greu al naibii sã aduni gãoacele cu puful moale ºi albca neaua, care îþi înþepau dureros mâinile. Ai mei mai creºteauuneori viermi de mãtase, pentru aþã de borangic, din care fãceauii, batiste ºi ºtergare.

67

Era bunã aþa de borangic, cã ne fãceam ºi noi strune pentruundiþe cu ea. Altã nãpastã pe noi, pentru cã toatã ziua stamcãþãraþi prin duzi sã adunãm frunze. Unde mai pui cã o perioadãtrebuia sã dormim afarã, pe prispã, pentru cã pe paturi, în casã,erau viermii mari ºi galbeni care fãureau firul auriu ºi preþios.Alt calvar era cu tutunul, pe care ai mei îl mai plantau din cândîn când, sã mai scoatã un ban. Era destul de migãlos ºi plictisi-tor sã înºiri pe sfoarã foile de “iarba dracului” ºi sã le pui apoila uscat, sub streºinile casei.

Noi, ãºtia mici, mai aveam ºi alte rosturi prin curte. Unulera atunci când scoteau cloþele pui ºi eram puºi de ãia mariisã-i pãzim de ereþii ce zburau ameninþãtor pe deasupra oboru-lui. Muream de cãldurã, ne-am fi dus la Sâi sau la gâldãu, la oscaldã, dar nu aveam ce face. Sau, când ai casei erau la muncã,la câmp, la deal, mai mergeam sã le ducem ulciorul cu apãproaspãtã ºi ulcelele cu mâncare. Deºi drumul era lung, nupãrea a fi o corvoadã, plecam mai mulþi, iar la întoarcere nefãceam de cap prin coclauri.

* * *

Anii au trecut ºi noi “ãia micii” am crescut ºi, unul câteunul, ne-am luat zborul din sat, pentru a ne croi un drum înviaþã. Mama, unchii ºi mãtuºile mele au trecut în lumea celordrepþi. Verii mei au rãmas în casele pãrinteºti dar copiii, nepoþiiºi strãnepoþii lor, în marea lor majoritate, îºi duc traiul pe altemeleaguri, chiar ºi prin afara þãrii. În mare parte nu-i cunosc, nui-am vãzut ºi probabil nu o sã-i vãd niciodatã. ªi poate nici einu se ºtie dacã se vor mai întoarce vreodatã în sat. Aºa s-aîntâmplat ºi cu mine, ºi pe bunã dreptate vãrul Pante de laPlopii Slãviteºti îmi reproºa cã vorbesc frumos despre sat, daram uitat total de el ºi de neamuri.

68

69

Tata se încadrase în armatã ca subofiþer la aviaþie, faptce mi-a dat ºansa sã-mi petrec copilãria, adolescenþaºi o parte din prima tinereþe printre aviatori, oameni

puternici, de caracter, care au contribuit esenþial la formareamea ca om. Astãzi când sunt în pragul vârstei a treia, rememo-rez pentru copiii ºi nepoþii mei, pentru cunoscuþi ºi prieteni,câteva momente din clipele trãite aproape de aerodrom.

* * *

Satul din Câmpia Bãrãganului

Pânã a deschide bine ochii “fãcusem” deja douã aerodro-muri militare, la Ianca de Brãila ºi la Craiova. Amintirile dinacea perioadã îmi sunt vagi ºi confuze.

La Ianca eram chiriaºi la un sãtean, dar în memoria mea nua rãmas nicio imagine a casei ºi a curþii în care, eu ºi ai mei, amstat aproape doi ani. Reþin cã în apropiere era un lac mare, decare nu aveam voie sã mã apropii, cã într-o zi m-am rãtãcit ºim-au gãsit niºte localnici într-un lan de porumb, fãrã haine pemine. M-au adus acasã cu o cãruþã, spre bucuria mamei, caremã cãutase ore în ºir, disperatã ºi fãrã speranþã. Despre ce cãu-tam noi prin acele locuri, unde pleca tata în fiecare dimineaþã ºide ce era îmbrãcat altfel decât ceilalþi, habar nu aveam.

Aproape de aerodrom

70

Vedeam deseori niºte pãsãri mari ºi sclipitoare care se ridi-cau de undeva, de la margine de sat, într-un zgomot asurzitor,mã speriam ºi mã piteam printre tufele din grãdinã. Tata încer-ca sã mã liniºteascã, spunându-mi cã sunt doar niºte avioane,dar eu nu pricepeam ce sunt alea ºi rãmâneam tot înfricoºat degândul cã dihania de pe cer m-ar putea înhãþa oricând, precumuliul puiul de gãinã. Mai veneau pe la tata oameni costumaþi totla fel de ciudat ºi vorbeau despre avioanele alea, fãrã nicioteamã, chiar cu veselie în glas.

* * *

La marginea Bãniei

La Craiova eram de-acum mai mãriºor, aveam în jur decinci ani ºi începusem sã percep destul de articulat lumea dinjur. Locuiam în colonia militarã, la blocuri, unde ocupam ocamerã dotatã sumar, cu mobilier de la unitatea militarã, adicãun pat, o masã, câteva scaune, un ºifonier ºi o noptierã. Coloniase afla la marginea esticã a Craiovei, la ºoseaua care ducea spreBalº ºi Slatina, pe panta unui deal. Vizavi, peste ºosea, era aero-dromul, spre Craiova erau vii, plantaþii de pomi fructiferi, grã-dini de legume ºi terenuri virane, în mijlocul cãrora se gãsea oimpunãtoare vilã, în care funcþiona un magazin universal. Spresud, câteva case ºi apoi câmp, strãbãtut din loc în loc devãioage, mici cursuri de pâraie, mai mult secate, culturi decereale ºi pâlcuri de copaci. Locaþia mai era încã în faza deºantier, în construcþie fiind clãdirea viitoarei case a armatei.

Eram la vârsta când trebuia sã merg la grãdiniþã, aflatã chiarla parterul blocului în care locuiam. Cu prezenþa stam foarteslab, am fost de câteva ori, apoi am refuzat total, ai mei încer-când în fel ºi chip, fãrã sã reuºeascã, sã mã facã sã nu aban-donez.

71

Nu mã împãcam deloc cu regulile impuse de “tovarãºa”, eupreferând mai mult sã hoinãresc prin ºantierul din apropiere,unde vedeam ºi gãseam lucruri neobiºnuite, sau sã casc gura laminunãþiile din magazinul din apropiere. M-au “rãpit” într-o ziniºte soldaþi de la centrala telefonicã, care se gãsea vizavi, ºim-au dus, mai mult pe sus, la grãdiniþã. A fost singura datã,pentru cã de atunci mã feream de ei ca dracu de tãmâie ºi nu aumai reuºit sã punã mâna pe mine. Singurul lucru care îmiplãcea, legat de grãdiniþã, era ghiozdãnelul, pentru pacheþelulcu mâncare pus de mama, din tablã ornatã cu desene viu co-lorate.

O altã fobie o cãpãtasem faþã de “haiduci”, neºtiind preabine pe atunci cam ce sunt ãºtia. Într-o zi m-au fugãrit unii princoclaurile pe unde îmi pierdeam timpul ºi acasã mi-au spus sãnu mai umblu teleleu, cã mã furã haiducii ºi mã duc cu ei.

Eram la anii când, plecat din modesta cãsuþã din satul tele-ormãnean în care mã nãscusem, descopeream o altã lume, cândorice mi se pãrea interesant, mã copleºea ºi mã vrãjea. Atunciam mers prima datã cu trenul, am vãzut un difuzor, un avion, unpatefon, o motocicletã, case una mai mare decât alta, un drumasfaltat ºi multe altele. Nu înþelegeam cum dintr-o cutie poatesã vorbeascã sau sã cânte un om, cum o ditamai namilã poatesã se ridice de la pãmânt ºi sã zboare ca pãsãrile, cum ceva pedouã roþi, care nu era nici cal, nici mãgar, poate merge singurã,ducând unul sau doi oameni pe ea, cum o lampã fãrã gaz poatesã lumineze, cum niºte oameni pot sã se plimbe ºi sã dansezepe un perete ºi multe, multe altele.

Din când în când, ai mei mã luau cu ei în oraº, la cumpãrã-turi sau la plimbare, unde totul îmi pãrea nespus de mare, decolorat ºi de pestriþ. A fost vremea când am primit primele melecadouri de Crãciun, adicã niºte acadele, un vaporaº ºi o sanie,când vedeam pentru prima datã în realitate un pom de iarnã ºiun om deghizat în Moº Gerilã.

72

Auzeam vorbindu-se despre “piloþi” dar nu aveam decât ovagã idee despre ce sunt ºi ce fac ei. Auzeam cã zboarã, dar euºtiam cã numai vrãbiuþele, rândunelele ºi ciorile pot sã facã aºaceva. Uneori, tata mã lua cu el la “unitate” ºi eram tare impre-sionat de pãsãrile argintii care, într-un zgomot asurzitor, se ridi-cau în vitezã la cer.

Aici, la Craiova, am perceput prima datã cã nu suntem toþila fel, cã sunt clipe în care, vrem - nu vrem, trecem prin stãri deumilinþã, neputinþã ºi complexe de inferioritate. Îmi amintesccã într-una din zile ai mei plecaserã la “þarã” în Teleorman ºi mãlãsaserã în grija unor vecini. Se întâmpla ca în acea zi, în poianade lângã blocurile aviatorilor, sã aibã loc un fel de bâlci, cumuzicã, circuri ambulante, tiribombe, tarabe pline cu tot felulde bunãtãþi, cu dulciuri, jucãrii ºi cu multe, multe lucruri care telãsau cu “gura cascatã”. Iar eu mã uitam, de la distanþã, cu jindla toate acestea, vedeam cum alþi copii manâncã îngheþatã, “sedau” în tiribombã sau le cumparã pãrinþii jucãrii. Aº fi vrut ºieu puþin din toate acestea, dar din pãcate eram în imposibili-tatea de a le avea. Mã simþeam singur, neajutorat, mic ºi prost.

Urma sã încep ºcoala ºi ai mei erau în mare dilemã, sã mãînscrie la Craiova sau la Pleaºov, în satul natal. Cum oraºul eracam departe de colonia aviatorilor ºi nu erau posibilitãþi detransport, am început clasa întâia în micuþa ºcoalã, cu numaidouã sãli de clasã, în sãtucul de pe valea Sâiului. O perioadã amstat cu nenea Liþã, vãrul meu mai mare ºi cu mama sa, tuºaIrina, cumnata lui tata, vãduvã de razboi, omul ei gãsindu-ºisfârºitul în luptele de la Odesa. Apoi nenea Liþã a fost încorpo-rat la “pontonieri” ºi am rãmas numai cu “mama-tuºa”, aºa cumîi spuneam tuºei Irina. Tata ºi mama ne vizitau din când în când,de fiecare datã aducându-ne “bunãtãþi”: franzelã, halva, rahat,bomboane.

73

Vedeam uneori pe cer un avion în zbor ºi “mama-tuºa” mãameninþa cã e tata ºi o sã-i spunã ea de prostiile mele. Eu nucredeam, pentru cã nu îmi imaginam vreun loc din sat unde sãpoatã ateriza avionul, aºa cã îmi vedeam de-ale mele.

* * *

Pe meleagurile lui Moromete

A urmat apoi al treilea aerodrom militar, Siliºtea-Gumeºti,o localitate situatã cam la jumãtatea distanþei dintre Costeºtii deArgeº ºi Roºiorii de Vede din Teleorman, despre care aveam sãaflu, peste ani, cã este locul în care s-a nãscut “pãrintele” luiMoromete, marele prozator Marin Preda. Aici tata m-a adus învara anului 1959, a doua zi dupã ce terminasem clasa întâia, însatul natal. Cadrele militare locuiau, în cea mai mare parte, înmica colonie de blocuri de lângã unitate, iar alþii, printre care ºiai mei, cu chirie, pe la diferiþi cetãþeni, în comuna vecinã,Balaci. Cu douã sate, Braniºtea ºi Odorogul, marginitã la rãsãritde râul Burdea, spre miazãzi de o stufoasã pãdure de stejar, cunumeroasele case vechi “boiereºti” ºi cu o serie de ruinemedievale, localitatea era pitoreascã. În plus, pentru acele tim-puri, avea o oarecare dezvoltare edilitarã, cu câteva ºcoli, unspital, poºtã, magazine, librãrie, farmacie, bibliotecã, cãmincultural, reþea de radioficare, restaurant, popicãrie, brutãrie,moarã, centru de colectare lapte ºi altele. Totul explicabil, dacãavem în vedere cã din zonã se trãgeau boierii din neamulBãlãceanu-Stolnici ºi cã în perioada interbelicã localitatea erasediu de plasã.

Ai mei locuiau, contra unei chirii de o sutã de lei pe lunã,într-un mic palat, al cãrui proprietar, fiul unui boiernaº de-allocului, decedat, era medic în Bucureºti.

74

Casa era undeva la margine de sat, în apropierea drumuluispre Mozãceni ºi Tufeni, într-o curte cu gard pãrãginit, în ceamai mare parte lipsã, fiind înconjuratã de o livadã de viºinibãtrâni, de câþiva pomi seculari ºi de tufe de trandafiri sãlbãti-ciþi. Avea o mulþime de camere, holuri ºi coridoare, un podimens, ticsit cu cãrþi vechi, scrise în românã, francezã, englezãºi rusã ºi beciuri întunecoase în care nu avusesem niciodatãcurajul sã înaintez mai mult de câþiva metri.

Nu aveam luminã electricã ºi noaptea orbecãiam cu lãmpi,felinare, lumânãri ºi lanterne. Salonul de oaspeþi se remarcaprintr-un imens policandru cu braþele aurite, fiind mobilat cuservante în stil clasic, din lemn masiv, cu intarsii de lemn detrandafir, cu oglinzi ºi cristale de Murano. Într-o încãpere, lacare noi nu aveam acces, fiind închisã cu lacãt, erau depozitatede-a valma o serie de obiecte casnice ale proprietarului, maimult sau mai puþin valoroase. Acesta, dar mai ales soþia sa,veneau de douã-trei ori pe an sã îºi ia chiria ºi sã mai vadãstarea imobilului. De fiecare datã îmi aduceau bomboane, cio-colatã sau câte o jucãrie ºi niciodatã nu îi simþeam ca pe niºteboieri cu “nasul pe sus”.

Era finalul unei epoci, iar eu nu înþelegeam ce a fost, ce esteºi ce va fi. Simþeam totuºi cã ceva murea, privind casa ºi curteaboiereascã în ruinã ºi citind pe feþele proprietarilor noºtriblazarea ºi lipsa de viitor. Nu ºtiam, la acea vârstã, de lucruri pecare aveam sã le aflu mai târziu, precum: lupta de clasã, colec-tivizare, naþionalizare, perceptori, cote, boieri, burghezi,moºieri, chiaburi, proletari, torþionari, închisori comuniste,rãzboi rece. Eram în 1959, la numai un deceniu ºi ceva dupãmarele rãzboi, iar eu nu percepeam în niciun fel agitaþia ºiîncrâncenarea din jur. Eram oarecum favorizat de soartã, nuduceam lipsã de nimic, îmi trãiam din plin copilãria ºi asta eracel mai important.

75

Într-o aripã a casei locuia o altã familie chiriaºã, care aveadoi copii cam de vârsta mea. Despre tatãl lor, pe care îl vedeamfoarte rar pe acasã, auzisem cã lucra pe undeva pe “la tele-foane”. La ei am vãzut pentru prima datã un aparat de radio,este adevãrat, unul rudimentar, cu galenã, la care te chinuiaidestul de mult pânã reuºeai sã auzi un sunet în cãºti. Pentru cãnea Clapon, capul de familie, lucra în domeniu, erau privilegiaþiºi aveau în casã un telefon cu magnetou ºi manivelã, de la careîl apelam ºi noi pe tata, la unitate, când aveam o nevoie maideosebitã. Ne mai certam din când în când cu ei, pentru pricinimãrunte, dar ne împãcam repede, nu þineam supãrare.

Iarna, în nopþile lungi, vântul ºuiera ca în vechile castelescoþiene, acompaniat de glasurile bufniþelor ºi cucuvelelorascunse prin cotloanele podului, astfel cã în semîintunericulîncãperilor atmosfera era sumbrã ºi misterioasã, îmblânzitãtotuºi de focul vesel din ºemineu sau din sobele de teracotã, fru-mos ornamentate. Aveam o cãþeluºã din rasa ciobãnesc germancare ne þinea de urât ºi ne dãdea curaj, mie ºi surorii mele.

Eram de acum bãiat mare, în clasa a doua, dar aveam oproblemã – drumul spre ºcoala din sat trecea prin zonenelocuite ºi pe lângã o micã crescãtorie de tauri, de multe orilãsaþi liberi. Treceam întotdeauna cu teamã pe lângã locul cupricina, mai ales seara, dar de cele mai multe ori o luam pe cãiocolitoare. Oricum, era plãcut, aveam câþiva prieteni ºi timpulliber ni-l petreceam bãtând mingea pe întinsa poianã din faþacasei noastre închiriate, scãldându-ne în gâldanele adânci aleapei Burdei, colindând pãdurea din apropiere sau mergând lafilme, la cãminul cultural. De câteva ori pe an o însoþeam pemama la Roºiori, pentru cumpãrãturi, unde ne deplasam cu omaºinã de la unitatea militarã. Uneori tata mã lua cu el la servi-ciu, unde nu mã mai sãturam privind avioanele cum decoleazãsau aterizeazã.

76

Pricepeam deja de-acum cam cum e cu zborul acestor boliziºi care este rostul lor. Citeam destul de bine, eram curios ºi rãs-foiam cu plãcere ºi interes cãrþile despre aviaþie, pe care leaducea tata acasã. Cel mai mult mã atrãgea una, scrisã de uninginer sovietic, care se chema “Racheta – armã ºi vehicul”. Deacolo am aflat despre primul satelit lansat de om, despre posi-bilele cãlãtorii spre Lunã sau alte planete. Stam seara, petreptele casei, priveam cerul înstelat ºi visam.

Cu ºcoala nu mã omoram, în permanenþã fiind apostrofat ºiuneori urecheat bine de învãþãtoare. Scriam foarte urât, caietelemele fiind pline de ºtersãturi, mâzgãlituri ºi pete de tot felul. Cutoate acestea am “îngheþat” când la sfârºit de an, la serbarea dela cãmin, mi-am auzit strigat numele pentru cã eram premiant.Trebuia sã urc pe scenã, sã-mi primesc diploma ºi sã spun opoezie. Uitasem ºi cum mã cheamã, cei din salã pãreau cu toþiiniºe inamici care mã strãpungeau cu priviri reci, iar de recitatnici vorbã, fâstâcit ºi transpirat am îngãimat ceva, acolo. Dupãcâte îndurasem, aveam senzaþia cã e o greºealã, cã nu eu trebuiasã fiu printre cei aleºi.

Un moment pe care l-am trãit la intensitate maximã a fostacela când am fost fãcut pionier. Trebuia sã prezentãm la micaceremonie de înmânare a cravatei roºii un caiet special ºimi-am dat toatã silinþa sã arate cât mai frumos, cu desene co-lorate, lozinci ºi poezii patriotice. Dupã eveniment, deºi plouatorenþial, am lungit intenþionat drumul spre casã, dând ocol laaproape tot satul, pentru a fi vãzut de cât mai multã lume. Eramtare mândru de noul meu statut, cu toate cã nu prea înþelegeamce însemna el.

* * *

77

“Cetatea neagrã”

Am stat la Balaci douã veri ºi o iarnã, apoi unitatea s-a des-fiinþat, iar noi ne-am mutat la Caracal. Aveam sã aflu mai târziucã, la scurt timp dupã plecarea noastrã, proprietarul a vândutmicul palat la doi fraþi din comunã ºi cum se zvonea cã va veninaþionalizarea, cumpãrãtorii l-au demolat, au vândut o parte dinmateriale ºi cu restul ºi-au ridicat douã case normale. Toatãaverea noastrã, din care de bazã era o mobilã de dormitor“Popular”, o uriaºã ladã de campanie plinã cu diverse bunuricasnice ºi o servantã de epocã, achiziþionatã de la proprietar, aintrat într-un vagon de marfã, în care am cãlãtorit vreo douã zileºi douã nopþi. Tovarãºi de drum i-am avut pe Ghiþã, porcul nos-tru de care nu ne puteam despãrþi ºi cãþeluºa Ceha.

Palpitant a fost momentul când, într-o garã în care am statceva mai mult, traºi pe o linie moartã, Ghiþã ºi Ceha au dispãrutfãrã urmã, ambele necuvântãtoare fiind probabil sãtule desechestrul la care erau supuse. Am avut norocul sã le gãsim cupuþin timp înainte de a se pune în miºcare garnitura de tren.Asta se întâmpla spre sfârºitul verii anului 1961 cînd, cu totavutul nostru din vagon, am descins în vechea capitalãromanaþeanã. Ajutaþi de câþiva militari în termen, am încãrcatbunurile într-un camion ºi am purces spre noua noastrãlocuinþã. Eram în caroserie ºi, privit de sus, oraºul mi-a pãrutmirific, cu stãzile sale largi ºi clãdirile vechi, monumentale. Mãaºteptam din moment în moment ca maºina sã opreascã ºi sã nedecãrcãm bagajele în faþa uneia din aceste imobile impresio-nante, dar nu s-a întâmplat aºa.

Drumul parcã nu se mai termina ºi noi ne îndepãrtam totmai mult de centrul oraºului, ajungând apoi pe niºte ulicioare cade “þarã”.

78

Am fost tare dezamagit când ne-am oprit într-o fundãturã,lângã o curte cu o casã micã, ce se asemuia cu acelea ale oame-nilor mai nevoiaºi de la Balaci, din pragul careia ne zâmbeastrâmb proprietãreasa, o babã oacheºã, cu mustãcioarã ºi groasãla trup.

Începea un nou capitol, cel al vieþii de la marginea miculuioraº de provincie. Casa, neelectrificatã, cu pãmânt pe jos, aveadouã camere, depãrþite de un hol, care era folosit ºi ca bucãtãriecomunã, pe timp de iarnã. Într-una din camere locuia gazda, iarîn cealaltã ne-am înghesuit noi, cu tot calabalâcul. În curte, câþi-va pomi fructiferi, o magazie dãrãpãnatã ºi un closet. În vecinã-tate aveam o casã mai acãtãrii ºi o mare livadã de pruni, desprecare aveam sã aflu cã ar fi a unui mare proprietar din zonã. Dealtfel, la capãtul livezii, se gãsea, în stare destul de pãrãginitã,un fost cazan de þuicã.

În mahalaua noastrã erau oameni din toate categoriilesociale, dar predominau cei cu situaþie materialã modestã. Lascurt timp am remarcat solidaritatea celor de pe strada ce purtanumele unui mare poet clasic, specificã cartierelor periferice.Se mai ciondãneau câteodatã, dar se împãcau repede ºi se aju-tau la nevoie. Pe mine, cei apropiaþi de vârsta mea m-au încon-jurat încã din prima zi cu cãldurã ºi m-au invitat în oraº la“cofetãrie”, eu neavând habar ce era aia ºi ce se fãcea acolo.M-au tratat cu o savarinã ºi un suc, ºi mie mi-au pãrut cele maidulci ºi scumpe bunãtãþi din lume, deºi costau numai doi lei ºicincizeci de bani. Iar gestul în sine a rãmas ca unul din cele maifrumoase dovezi de prietenie pe care le-am primit vreodatã.

Vara a trecut repede, cu peregrinãrile zilnice prin micultârg, prin parc, la ºtrand sau prin coclaurile din împrejurimi. Erapentru prima datã când trãiam într-un oraº ºi totul era fascinant.

Caracalul era cunoscut drept locul unde s-a rupt “cãruþa cuproºti” ºi al celor ºapte “minuni”. Oamenii locului nu arãtaunici pe departe a proºti ºi nici minuni nu se vedeau.

79

Orãºelul era “antic ºi de demult”, numele provenind de laîmpãratul roman Antonius Caracalla, care, în “vizitele sale delucru” prin uriaºul imperiu, se abãtuse ºi pe la davele din aces-te locuri, dãruite de Dumnezeu cu ape, pãduri ºi pãmânt mãnos.De altfel, prin zonã se gãseau multe situri arheologice, rãmasede pe urma romanilor, precum cele de la Romula, Acidava sauSucidava. Dupã unii, numele micului oraº venea de la cumani,popor migrator ce strãbãtuse ºi aceste meleaguri, ºi însemna“cetatea neagrã”.

Multe case boiereºti, mari, vechi ºi monumentale, ridicatede oamenii cu stare, un parc natural deosebit ca întindere ºiamenajare, strãzi largi, o bijuterie de teatru ridicat de târgoveþi,cam pe la sfârºitul secolului trecut, multe bãcãnii, cunoscutedupã numele proprietarului, un râu canalizat pe sub caldarâmulstrãzilor, foiºorul de foc ºi ºipotele cu apã de cleºtar – toate dautârgului personalitate, un oarecare iz oriental, distincþie, trãini-cie.

Chestia cu ruptul cãruþei cu proºti are în ea un sâmbure deadevãr. Se zice cã de mult, niºte þãrani, niºte proºti, cum li sespunea, se rãzvrãtiserã. Boierul, pe moºia cãruia erau, pusese sãfie legaþi în lanþuri ºi sã fie duºi la judeþ, la judecatã, subescortã. Pe drum s-a stricat cãruþa cu proºtii nãpãstuiþi, i s-a rupto roatã ºi ei, proºtii, au rãmas undeva prin câmp. Unul dinescortã, a dezlegat un cal de la cãruþa avariatã ºi s-a repezit întârg sã anunþe autoritãþile cã întârzie, cã s-a rupt cãruþa ºi proºtiior sã fie aduºi pe jos. Din goana calului, lãmurea pe curioºi ces-a întâmplat, cã s-a rupt cãruþa cu proºti. Seara, la cafenea,ºugubeþii au dat-o pe glumã ºi gluma s-a întins.

Dupã primul rãzboi mondial, edilii s-au gândit sã ridice unmonument spre aducerea aminte a celor rãpuºi de gloanþe pecâmpurile de luptã.

80

Zis ºi fãcut, au strâns banii, au contactat mai mulþi maeºtriîn ale sculpturii ºi au ales oferta. La final, sculptorul nemulþu-mit de onorariu ºi-a zis sã le-o “coacã”, sã lase o dovadã pentrueternitate cã acolo s-a rupt cãruþa cu proºti. ªi le-a fãcut-o, roataunei mitraliere ce orna monumentul avea lipsã, aºa, ca dingreºealã, o obadã. Numai ceva mai târziu cineva a remarcatrãzbunarea subtilã a artistului plastic.

Ca sã facã haz de necaz ºi s-o mai îndulceascã un pic,oamenii locului spuneau cã s-a rupt ea, cãruþa cu proºti, aici,dar ãºtia, proºtii, s-au împrãºtiat, a bãtut vântul ºi i-a dus în celepatru zãri.

Despre minuni se vorbea mai rar, cu jenã s-ar putea spune,chestii de folclor local. Cicã puºcãria era pe strada Libertãþii,cimitirul pe “Învierii”, brutãria pe cea care se chema“Foametea”, “furtul secolului” local s-a dat la poliþie, cel maimare incendiu a fost la cazarma pompierilor, primul kilometrula ºoseaua spre Craiova avea optsutecincizeci de metri. Mainou, apãruserã ºi altele. Se zice cã la baia comunalã firma lumi-noasã s-a defectat. Într-o zi s-a ars un bec ºi când se întuneca,tot ce se vedea era... “aia comunalã”. Sau – deºi era o singurãºcoalã, ea se numea ªcoala nr. 2. În oraº erau douã taximetre ºiacestea s-au ciocnit între ele! Iar cea mai recentã era cã dupã ceºantieriºtii au ridicat niºte blocuri, ca sã scoatã macaraua dintreele a trebuit sã se facã ceva demolãri.

Oricum, o “minune” certã era cã, în perioada interbelicã, uncaracalean ce îºi spunea “împãratul artelor” avea aºa talent ladesen, încât statul îi da o rentã pe lunã ca ãsta sã nu falsificebani. Era omul plãtit sã nu facã nimic.

Centrul urbei era o piaþã destul de mãricicã, ovalã ca formãºi acoperitã de un frumos parc, cãreia i se spunea de cãtre local-nici “farfurie” pentru cã semãna într-un fel cu acest obiect deveselã.

81

Seara, tineri ºi tinere îºi fãceau plimbarea, dând ocolurirepetate parcului. Fetele erau cu ochii pe tinerii ofiþeri, de lamultele unitãþi militare din oraº, visând la un mãritiº cu viitorulasigurat, la mare preþ fiind aviatorii din garnizona dinapropierea oraºului. “Învârteala” asta repetatã fãcuse ca unii sãspunã cã plimbãreþii se învârt ca mãslina-n farfurie când nu poþis-o “prinzi” cu scobitoarea, cã sunt buni de cosmonauþi, seînvârt ºi nu-i apucã ameþeala. Sau cã aºa îþi dai seama cãpãmântul e rotund, te fâþâi pe “farfurie” ºi de unde pleci, totacolo ajungi.

Oamenii locului nu erau nici mai proºti, nici mai deºtepþi,nici mai buni, nici mai rãi decât alþii. Etichetele legate de cãruþaruptã ºi “minuni” erau picanterii populare. Parcã toþi orbiinimeresc Brãila sau cei mai mulþi câini pe cap de locuitor suntla Giurgiu? Din contrã, dintre localnici se ridicaserã mari per-sonalitãþi ale ºtiinþei ºi culturii naþionale precum Radu ªerban,Marius Bunescu, Virgil Carianopol, Ion Musceleanu, SilviuStãnculescu. Caracalul avea trainice tradiþii culturale ºi unînvãþãmânt de calitate.

Cartierele periferice, precum ºi cel în care poposisem decurând, aveau ºi ele farmecul lor. La micã distanþã de nouanoastrã locuinþã începea câmpul, “presãrat” din loc în loc cupâlcuri de copaci, poieniþe, luminiºuri ºi pajiºti multicolore. Îmiplãcea sã hoinãresc prin acele coclauri care îmi alinau cât de câtdorul de locurile natale.

Eram mai mereu în conflicte cu “baba”, proprietãreasanoastrã, pentru cã îi murdãream pragul de la intrarea în casã, îirupeam florile din grãdinã sau nu o lãsam sã doarmã. Mai eramfugãrit ºi înjurat uneori de un nene pe care îl supãra cã jucamfotbal în poiana unde obiºnuia sã îºi ducã vaca la pãºunat. Astapânã într-o zi când am asmuþit-o pe Ceha, cãþeluºa noastrã, peel ºi de atunci m-a lãsat în pace.

82

Toamna am început clasa a treia, la una din cele mai vechiºcoli ale oraºului, unde m-am integrat destul de repede, deºi laînceput am fost admonestat cã sunt îmbrãcat dezordonat ºiumblu cam murdar.

ªcoala funcþiona într-un local vechi, impunãtor, fost pe vre-muri liceu de fete. Pe strada care ducea spre garã se gãsea fos-tul liceu de bãieþi, construit pe la începutul secolului douãzeci,cãruia datoritã arhitecturii clãdirii i se spunea, de cãtre elevi,“Bastilia caracaleanã”. În imediata apropiere se gãsea grãdinapublicã a oraºului, unul dintre cele mai mari ºi mai frumoaseparcuri naturale din þarã ºi din Europa, cu alei ºi amenajãri flo-rale atrãgãtoare, lacuri, ºtrand, gradinã zoologicã, terenuri desport, grupuri statuare ºi arbori seculari, dintre care unii dinspecii exotice. Parcul, donaþie a marelui proprietar funciar ºifilantrop Constantin Poroineanu, a fost amenajat de cãtrearhitecþii francezi Rednot ºi Pinard, doi dintre cei mairecunoscuþi peisagiºti ai secolului al XIX-lea.

Biografii filantropului oltean insereazã în scrierile lorcumplita ºi neverosimila dramã din familia acestuia. Unul din-tre fiii sãi, dupã finalizarea studiilor la Paris s-a întors în þarã cuo tânãrã iubitã, care i-a devenit soþie. Peste ani, cineva a lansatzvonul cã nora proprietarului oltean ar fi, de fapt, fiica sa dintr-o relaþie din tinereþe, avutã cu o franþuzoaicã. Urmarea a fostsinciderea norei, fiului ºi a sa, în anul 1908.

Uºor, uºor, au început sã mã atragã activitãþile extraºcolareºi eram nelipsit de la cele culturale sau sportive, organizate laºcoalã sau la Casa Pionierilor.

Tata fãcea naveta la noul sãu loc de muncã, la unitatea deaviaþie de la Deveselu, iar mama era ocupatã, mai tot timpul, cuale gospodãriei, destul de grele, în condiþiile în care spãla laalbie, fãcea mâncare pe un primus cu petrol, cãlca rufele cufierul cu cãrbuni ºi cosea la lumina lãmpii cu gaz.

83

“Al nouãlea sat de la Dunãre”

Dupã aproape doi ani, în urma repetatelor cereri ale tatãluimeu în care reclama condiþiile mizerabile în care trãiam cuchirie “la babã”, ne-am mutat la “blocurile MAN”, aºa cum sechema oficial aºezarea de la Deveselu. Ba, pentru a se convingede realitatea lucrurilor, într-o zi a venit în inspecþie o comisie dela unitate.

Mulþi ani mai târziu aveam sã aflu faptul cã “Deveselu”vine de la cuvântul sãrbesc “deveselo” care înseamnã “alnouãlea sat de la Dunãre”.

Dupã desfiinþarea bazei aeriene de la Deveselu, în anul2002, din publicaþiile ºi de pe site-urile de profil am cules oserie de informaþii despre aceastã unitate militarã de aviaþie,altele decât cele ºtiute ºi trãite de mine ca fiu de cadru militarºi la care, oricum, anterior nu aveam acces.

A fost construitã în anul 1952, pe o suprafaþã de circa 700de hectare, cu suport sovietic, aproape toate echipamentele ºilogistica fiind livrate pe toatã durata funcþionãrii de statulcomunist rus. Instruirea multor cadre militare s-a realizat labaze aeriene din fosta URSS, iar specialiºti ruºi poposeaufrecvent la Deveselu, unde asigurau asistenþã tehnicã ºi consul-tanþã. Primele avioane din dotare, reactoarele de vânãtoareMIG-15, au aterizat pe noul aerodrom în primãvara anului 1952ºi primul pilot care a încercat puterile pãsãrii de metal argintiua fost cãpitanul Daniel Mãlãiescu.

În anul 1958 au fost aduse 12 avioane de tipul MIG-19P,constituindu-se prima escadrilã din þarã de avioane de vânã-toare supersonice. De altfel, cu un asemenea aparat, în 1960s-a realizat în România primul zbor al unei aeronave cu vitezãmai mare decât cea a sunetului.

84

În iarna anului 1962, regimentul a fost dotat cu primaescadrilã de avioane de vânãtoare MIG-21 F13, aparat perfor-mant care a necesitat modernizarea echipamentelor logisticedar ºi o nouã generaþie de piloþi, personal tehnic ºi navigant.

În anii ‘80 se efectuau la aceastã bazã aerianã zboruri denoapte ºi zboruri de zi, cu patru escadrile, deservite de o sutã depiloþi, iar ulterior, pânã în anii ‘90, misiunea aviatorilor devese-leni se limita doar la apãrare aerianã, cu o singurã unitate careopera pe timpul nopþii. O perioadã, înainte de anul 2000, aero-dromul de la Deveselu a fost utilizat de “Grupul 91 - aviaþie devânãtoare”.

Tot în anii ‘80 s-a înfiinþat, pe lângã aerodrom, un divizionde artilerie antiaerianã, care avea în componenþã trei baterii detunuri de calibrul 33 ºi 100 mm, astfel cã în garnizoanãfuncþionau patru unitãþi: regimentul de aviaþie, unitatea de bazãcare asigura suportul logistic (transmisiuni, transporturi,aprovizionare, pazã etc.), un nod radiotehnic ºi divizionul deartilerie.

Dacã avem în vedere ºi numãrul mare de unitãþi militare dinCaracal, putem spune cã zona era una dintre cele mai milita-rizate din þarã, iar numãrul de militari, raportat la numãrul delocuitori, era semnificativ.

Aveam sã aflu, când eram mai mãricel, cã pe aerodromurileunde tata lucrase anterior se opera tot cu avioane de provenienþãsovieticã, la Ianca cu reactoarele IAK, iar la Siliºtea-Gumeºti ºiCraiova cu MIG-15, toate aceste tipuri nedepãºind viteza sune-tului.

“Colonia”, în care locuiau o mare parte dintre cadrele mi-litare, avea locaþia în pãdurea situatã între satele Deveselu, spresud ºi Comanca, spre nord, cam la ºapte kilometri de oraºulCaracal ºi la un kilometru de unitatea militarã.

85

Spre vest, ceva mai departe, trecând peste terenuri arabile ºipe lângã pãdurea Comancei, dai în drumul care duce la Redeaºi apoi spre satele din sud-estul Doljului.

Din ºoseaua ce ducea spre Corabia, la dreapta se fãcea oalee betonatã, de-a lungul cãreia se înºirau simetric, pe dreaptaºi pe stânga, printre arbori de stejar, cele opt blocuri ale micu-lui orãºel din pãdure. Acestea erau solid construite, dupã modelsovietic, din cãrãmidã, cu ceva ornamente exterioare ºi cupoduri înalte. ªase dintre ele, cu un etaj ºi cu apartamente dedouã camere, erau destinate piloþilor ºi altor ofiþeri. O parte dincadre locuiau în oraºul din apropiere, dar piloþii ºi personaluloperativ erau obligaþi sã stea în colonie, asta pentru a acþiona întimp util în caz de necesitate. Celelalte douã, gen cãmin denefamiliºti, cu simple camere rânduite de-a lungul unori holurilungi ºi grupuri sociale comune, erau locuite de maiºtri militariºi subofiþeri, majoritatea dintre ei familiºti.

În primii ani încãlzirea era cu lemne, toate apartamentele ºicamerele fiind prevãzute cu sobe de teracotã. Beciurile, cu des-tinaþia iniþialã de spãlãtorii, erau transformate în magazii delemne ºi cãrbuni, achiziþionate de locatari de la depozitul dinCaracal. Mai gãseai în colonie un puþ ºi un castel ce asigurauapa potabilã, un magazin alimentar, care a functionat iniþialîntr-unul din blocuri ºi un club. Apoi, de-a lungul timpului,locaþia a fost “mobilatã” cu un teren de fotbal, câteva terenuride volei, popicãrie, loc de joacã pentru copii, douã piscine, ogrãdiniþã, un atelier de croitorie pentru soþiile cadrelor ºi altedouã blocuri de locuinþe. Mai târziu, blocurile de “burlaci” aufost modernizate prin compartimentarea în apartamente ºiintroducerea încãlzirii centrale.

În deceniul ºapte al secolului trecut colonia era destul depopulatã. În cele douã blocuri, tip cãmin de nefamiliºti, spaþiulde locuit al unei familii se limita la o camerã de dormit ºi la oalta, ocupatã împreunã cu douã sau trei familii, unde fiecare îºiimprovizase o bucãtãrie.

86

La baia ºi la toaleta comunã se sta la rând, iar pentru apacaldã era un boiler pe lemne. Nu erau aragaze, nu eraufrigidere. Se gãtea pe lãmpi de petrol, care uneori mai luau foc,degajând un miros urât, ce se rãspândea cu rapiditate peholurile comune. Sã nu se strice, vara, mâncarea se þinea pe par-doseala de beton de lângã uºa camerei. Unii spuneau de noi cãlocuim în stil italian, la gramadã, unde noþiunea de viaþã intimãera destul de abstractã. Condiþii confortabile, s-ar putea spune,aveau ofiþerii care locuiau în blocurile cu apartamente, deºi niciei nu aveau vreo facilitate privind încãlzirea ºi apa caldã.

Pentru familia mea era totuºi un pas înainte, având învedere cã ne mutasem dintr-un cartier mãrginaº al Caracalului,unde stam cu chirie într-o casã de chirpici, fãrã luminã elec-tricã, fãrã niciun element de civilizaþie. Poate singurele avanta-je erau cã locuiam “la curte” ºi am “gustat” din viaþa plinã defarmec ºi inedit a mahalalei, în sensurile ei cele mai pozitive.

Pe mãsurã ce în oraºul învecinat s-a dezvoltat construcþia deblocuri, uºor-uºor, o bunã parte dintre “pãdureni” s-au fãcut“orãºeni” ºi spaþiile s-au descongestionat, unei familii revenin-du-i acum douã sau trei camere.

Soþiile cadrelor erau în totalitate casnice ºi pentru toatefiecare zi era împãrþitã în trei. Pânã la prânz erau ocupate cu tre-burile gospodãreºti, apoi se stãtea în grupuri în faþa blocului, iaruneori seara se mergea la club, la un film sau la un spectacol.Dupã caz, o datã sau de douã ori pe sãptãmânã, sau poate mairar, se mergea în oraº pentru diverse cumpãrãturi.

La “claca” zilnicã, specificã nevestelor gradelor inferioare,de regulã fiecare îºi ocupa timpul cu lucru de mânã, cusãturisau croºetãri. Era aproape imposibil ca vreuna din ele sã se sus-tragã de la aceastã obiºnuinþã, pentru cã era etichetatã ca anor-malã, fudulã, sãlbatecã, cocoanã mare etc.

87

Erau însã inerente bârfele, sursa unor certuri ulterioare, cele punea pe soþii protagonistelor în posturi delicate, þinândseama cã erau colegi de serviciu, poate ºi prieteni ºi în slujba pecare o aveau, vrând, nevrând trebuiau sã colaboreze. Sigur cãaceste conflicte ne afectau ºi pe noi, cei mici, care eram colegide ºcoalã ºi tovarãºi de joacã. Nu ne era bine când ºtiam cãmamele noastre se certaserã ºi îºi strigaserã ocãri. Soþiile ofiþe-rilor se expuneau mai puþin unor astfel de evenimente, fie pen-tru cã erau mai puþine la numãr, fie cã erau mai “culte” saupoate cã aveau alte preocupari. Oricum, cu puþine excepþii,acestea nu prea se amestecau cu nevestele de maiºtri ºi sub-ofiþeri.

Eram, cu mari, cu mici, câteva sute de vieþuitori al aceluispaþiu, aproape cât locuitorii unui cãtun, totuºi total deosebiþifaþã de aceºtia, care se cunoºteau din generaþie în generaþie ºitrãiau în comun dupã norme ºi valori împãmântenite de secole.Comunitatea noastrã era una ad-hoc constituitã, cu oameniveniþi de peste tot din þarã, de diferite etnii – români, maghiari,saºi sau þigani, din diferite generaþii, cu nivele diferite de edu-caþie ºi culturã, cu obiceiuri ºi mentalitãþi diverse, cu originirurale sau urbane. Cu toate acestea, “socializarea” s-a produsrepede, find determinatã de “job-ul” comun al capilor de fami-lie ºi de faptul cã oricum în acel loc izolat nu aveai altã caledecât aceea a convieþuirii în bune relaþii de vecinãtate.

În pãdurea destul de mãricicã predomina stejarul, dar maierau ºi alte specii de pomi ºi arbuºti precum: frasinul, carpenul,arþarul, salcâmul, mãceºul, pãducelul. Interesant e cã în anu-mite zone se gãseau, nu se ºtie de cine plantaþi, pomi fructiferica: zarzãrul, caisul, corcoduºul ºi dudul.

Fauna era cam sãracã, pãsãret specific pãdurilor din sud ºiarareori zãreai câte un iepure sau câte o vulpe singuraticã. Înmicul lac din apropierea cazãrmii prindeam uneori, cu undiþeimprovizate din beþe de corcoduº, caraºi, lini ºi albiturã.

88

Vara prin luminiºurile însorite miºunau ºopârle, guºteri viucoloraþi ºi ºerpi inofensivi. Era jungla noastrã, a celor mici ºi acelor mari, îndeosebi cã printre hãþiºurile de vegetaþie gãseaidin loc în loc luminiºuri ºi poieniþe cu covoare de fragi ºi rugide mure.

Noi, puºtimea, colindam toatã ziua coclaurile ºi nu era locpe care sã nu-l cunoaºtem. La multe le atribuisem nume ca“pãduricea de soc”, “la caise”, “la dude”, “la cazemate”, “înpoieniþã” ºi altele. “Cazematele” erau gropile ce rãmâneau înurma adãposturilor temporare pe care le fãceau soldaþii de launitãþile militare din Caracal, pe timpul unor aplicaþii de teren.Grupaþi dupã prietenii ºi afinitãþi, aveam micile noastre secretece þineau de anumite pajiºti acoperite cu covoare de fragi, delocurile în care, pitiþi printre stejari ºi ierburi înalte, creºteaucaiºi încãrcaþi de roade aurii sau de locurile în care ne amena-jam propriile “cazemate”, în fapt niºte coverci din crengi decopaci, unde ne adunam ºi “puneam þara la cale”.

Dupã modelul pãrinþilor noºtri, eram ºi noi organizaþi ca ei,ca “militarii”, adicã aveam comandant, locþiitor, curier, trans-misionist ºi rãcani, simpli soldaþi, aceºtia fiind de regulã cei maimici ºi fetele. Eram dotaþi ºi cu pistoale, este adevãrat, con-fecþionate de noi din placaj traforat, aveam ºi “sisteme decomunicaþii”, niºte manipulatoare morse, niºte fire telefonice ºiniºte cãºti, procurate din unitatea militarã, prin grija pãrinþilor.Fiind un pic mai mare, eram de cele mai multe ori comandan-tul ºi capul ostilitãþilor cu gruparea rivalã.

Mai toþi eram conºtienþi cã trãim într-un loc deosebit,important pentru neamul românesc ºi eram foarte “vigilenþi” cuintruºii, persoanele strãine de colonie, pe care le “luam la ochi”ºi le urmãream toate miºcãrile. ªi fãceam treaba asta cu multsimþ al datoriei, nu cumva inºii respectivi sã fie ceva spioni cugânduri rele. Eram îndoctrinaþi ºi noi, ca ºi cei mari.

89

Nu ºtiam de “rãzboiul rece”, dar auzeam cã lumea eraîmpãrþitã în douã, în “cei buni” – noi, sovieticii, bulgarii,ungurii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, albanezii, cubanezii,nemþii, coreenii ºi vietnamezii democraþi, chinezii – ºi “cei rãi”,în frunte cu imperialiºtii americani. Îmi amintesc cã mama,þãrancã la origine, cu ºtiinþa ei de carte puþinã, când auzea de unpopor prima întrebare pe care o punea era “útia þin cu noi?”.

Într-o dimineaþã, tata era foarte îngrijorat, auzind la radioºtirea despre asasinarea preºedintelui americanilor ºi cum mulþipuneau asta pe seama ruºilor, un conflict armat pãrea iminent.În acelaºi spirit de mici soldaþi, puternic stimulaþi ºi de lec-turarea literaturii sovietice de rãzboi aflatã din belºug în bi-blioteca casei armatei, reacþionam ºi noi, puºtimea, în felul nos-tru, la evenimentele politice internaþionale.

Opoziþia fãþiºã a României faþã de invadarea Cehoslovacieide cãtre trupele sovietice în vara anului 1968 ne adusese în starede mobilizare generalã, astfel cã o mare parte din echipa-mentele de luptã ºi din personalul garnizoanei erau dislocate înalte locaþii. În colonie se întãrise paza, iar noaptea camuflareaera obligatorie. Pe tata în douã luni l-am vãzut o singurã datã,când trecuse pe acasã sã îºi ia ceva haine. Arãta foarte obosit ºidestul de îngrijorat, iar despre locul unde trebuia sã seînapoieze nu ne-a spus decât mulþi ani mai târziu.

Auzeam tot felul de poveºti, cã bulgarii vor sã treacãDunãrea, cã ruºii stau cu rachetele îndreptate spre noi, cã tan-curile ungureºti, ce trecuserã graniþa noastrã de vest, au fost dis-truse de miraculosul tun cu laser pe care l-ar fi avut armataromânã în dotare. Aveam aproape 17 ani ºi, cuprins deînflãcãrare, eram hotãrât sã fac ºi eu ceva sã-mi apãr þara, adicãsã mã înscriu la voluntari. Cum nu se vorbea despre aºa ceva,eu ºi tovarãºii mei, fãceam ce puteam. Patrulam toatã ziua princolonie ºi împrejurimi ca nu cumva sã se strecoare ceva ele-mente duºmãnoase, iar seara vegheam sã nu uite cumva cinevavreo luminã nemascatã.

90

Pãdurea era frumoasã în toate anotimpurile dar vara erasezonul dezlãnþuirii noastre. Ziua hoinãream prin hãþisuri,jucam fotbal sau ne scãldam în lacul din apropiere, iar serileerau dedicate vizionarii filmului programat la casa armatei ºiapoi unor partide încinse de biliard sau ping-pong. Sã facem pecurajoºii, pe la miezul nopþii dam o raitã prin pãdure, sau toam-na dam iama dupã struguri prin viile din satele învecinate.

Pentru a intra fãrã bilet la film recurgeam la tot felul devicleºuguri, care de cele mai multe ori ne reuºeau. Cea mai desucces era pititul în salã cu câteva ore înainte de a începe fil-mul, dar mai erau ºi altele. De regulã ne bãgam pe sub strapon-tinele folosite de coriºtii amatori de la ansamblul artistic, deunde ieºeam înþepeniþi, dupã ce se stingea lumina ºi începea fil-mul. Alteori, lãsam peste zi o fereastrã uºor întredeschisã, de latoaletã, pe care intram seara, cu ferealã. Se mai întâmpla sãavem ºi ghinion, eram prinºi ºi eram “gratulaþi” cu câteva ºuturiîn fund, administrate profesionist ºi cu mare plãcere de neaStelicã, operatorul proiecþionist. Pânã la urmã ne împãcam ºi nebucuram nespus când ne da bucãþele rupte de peliculã de film,pe care le foloseam la diascoapele noastre improvizate dintr-olupã ºi o cutie goalã de conservã.

Pentru a juca un biliard sau un ping-pong, aveam metodelenoastre de a pãtrunde în club ºi atunci când era închis pentrucurãþenie, ceea ce ne þinea într-un conflict permanent cubãtrânul adjutant Ciumenco, gospodarul instituþiei. Ne admiratotuºi pentru agilitatea noastrã de a escalada niºte burlane ºi depatrunde în incintã pe câte-un geam deschis de la primul etaj.

Uneori plecam în mici expediþii pedestre prin împrejurimi,adicã prin pãdurea Vlãdilei, prin cea a Comancei sau pe laRedea, Rediºoara sau Rotunda. Vara ne mai “strecuram” ºi prinunitatea militarã, fie sã “facem o burtã de cireºe”, fie o baie laºtrandul din incintã.

91

De cele mai multe ori ne gãsea câte-un cadru mai exigentcare ne lua la întrebãri ai cui copii suntem ºi ne evacua cuameninþarea cã dacã ne mai prinde ne bagã la arest.

Noi stam cuminþi câteva zile ºi apoi înºelam din nou vi-gilenþa santinelei, careia îi îndrugam tot felul de poveºti. Celmai adesea spuneam ca mergem la infirmerie unde eram pro-gramaþi la vreun tratament medical închipuit.

Eu eram privit de cei mari ca un mic derbedeu, cu un viitorincert, deºi în afarã de chestiile specifice unei copilãrii ºi ado-lescenþe normale, nu fãceam ºi alte rele. Aprecierea, cu sigu-ranþã nedreaptã, era amplificatã în primul rând de faptul cãfãceam parte din pãtura de jos a micii noastre colectivitãþi, lacare se adãuga predispoziþia mea permanentã spre hoinãrealã.

La ºcoalã mergeam în oraºul din apropiere, transportul fiindasigurat de o maºinã a unitãþii militare, o dubiþã Molotov sau unautobuz, iar naveta mea la Caracal a durat din clasa a patra pânãla terminarea liceului. În zilele de iarnã, când circulaþia sebloca, fie întârziam la primele ore, fie nu mergeam câteva zilela ºcoalã, fie eram nevoiþi sã parcurgem pe jos, prin viscol, dru-mul de la ºcoalã pânã acasã.

Condiþia de navetiºti, dincolo de aceste inconveniente, nepunea ºi în situaþia de a avea relaþii sporadice ºi slabe cu colegiiîn timpul liber ºi de a nu putea participa la activitãþileextraºcolare. Eu care faceam sport, în zilele cu antrenamente,trebuia sã rãmân în oraº de dimineaþa pânã seara târziu. Uneoriveneam cu trenul, în miez de noapte, pânã la gara din comunãºi de acolo mai mergeam pe jos trei kilometri.

Cu “ãia marii”, cu cadrele, aveam relaþii bune, erampartenerii lor mai mici la fotbal, la volei, la biliard sau la ping-pong. Se mai ºi supãrau pe noi când le deranjam somnul,înainte de zborurile de noapte, sau spãrgeam becurile de pe alei,le ciufuleam copilul, nu stam la rând la magazin, îi faultam lafotbal sau ne prindeau cã intrasem incognito în cazarmã.

92

Noi nu le purtam picã, îi respectam, în special pe piloþi,depre care auzeam tot felul de isprãvi deosebite. Cã nea cutarea fãcut un pariu cu un coleg ºi a trecut cu MIG-ul pe sub podulde la Cernavodã, urmarea fiind cã a fost sancþionat de ºefi, darºi lãudat pentru mãiestria în stãpânirea pasãrii cu reacþie. Cãaltul s-a rãtãcit în zbor, a ajuns deasupra unei þãri neprietene, avrut sã aterizeze, dar când a vãzut ce îl aºteapta la sol, s-a ridi-cat la verticalã ºi i-a lasat pe urmãritori cu “buza umflatã”. Cãunuia i-a intrat o cioarã la motor, la decolare, dar a reuºit sãrevinã cu bine pe pistã. Cã doi piloþi care zburau “la dublã” aureuºit sã aterizeze pe o araturã dupã ce li s-a oprit motorul înzbor. ªi multe altele, care fãceau sã creascã în ochii noºtri per-sonalitatea colocatarilor mai mari.

Impresionant a fost momentul întoarcerii piloþilor care par-ticipaserã la o paradã militarã ocazionatã de Ziua Naþionalã, 23august. Lipseau de acasã de aproape douã luni, fiind detaºaþi laaerodromul de la Alexeni pentru pregãtiri, iar bucuria reîn-toarcerii au manifestat-o printr-un zbor acrobatic cu MIG-urile21 deasupra coloniei.

Nu ºtiu cât era de adevarat, dar toþi aveam convingerea cãromânii erau cei mai buni aviatori din lume. În timp am avutocazia sã vãd la treabã piloþi din þãrile prietene ºi sã constat cãrealitatea cam asta era. Sigur erau ºi evenimente neplãcute, încare unii piloþi au reuºit sã se catalpulteze, dar alþii au plãtit cuviaþa. Piloþi precum Szabo, Ciofu, Briºcã, Vasilescu, Popa,Deaconescu, Truºcã, Scrobotã, Bãloi se numãrã printre aceºtia.Era o durere comunã pe care o trãiam ºi noi juniorii când aflamcã nea cutare nu mai este printre noi.

Când erau programate zboruri, zgomotul era asurzitor, iargeamurile de la locuinþele noastre vibrau fiind aproape de a sesparge. Cele mai spectaculoase erau cele de noapte, în specialcând decolãrile se fãceau “la verticalã”.

93

Între zboruri, piloþii se antrenau pe simulatoarele de la sol,îºi întreþineau pregãtirea fizicã pe terenurile de sport sau erauinstruiþi teoretic, uneori de cãtre specialiºtii sovietici. Un zborpresupunea un complex de dotãri ºi activitãþi ºi implicarea unuinumãr mare de maºini, utilaje ºi instalaþii, precum ºi de oameni,fiecare cu rolul ºi sarcinile lui bine definite. Pista, hangarele,biutele, baleiajul, radarele, staþiile de transmisiuni, maºinile dealimentare ºi tractare, turnul de control, punctul de comandã,centrul de paraºute, depozitele de combustibili, muniþie ºirachete, staþia meteo, infirmeria, popota ºi alte dotãri asiguraupregãtirea ºi desfãºurarea în bune condiþii a zborurilor. Piloþiinu puteau sã îºi facã treaba fãrã sprijinul medicului, psihologu-lui, meteorologilor, navigatorilor, maiºtrilor de diferite specia-litãþi, radiolocatoriºtilor, transmisioniºtilor, ºoferilor de pemaºinile utilitare, pliorilor de paraºute, a celor care se ocupaude baleiaj ºi a multor, multor oameni, subofiþeri, maiºtri, ofiþerisau militari în termen.

Era o echipã multidisciplinarã, având ca dirijor conducã-torul de zbor, unde fiecare îºi cunoºtea foarte bine partitura,locul ºi responsabilitãþile. Chiar ºi cei de la popotã aveau con-tribuþia lor pentru cã asigurau zburãtorilor hrana la timp ºi cuconþinutul de calorii prevãzut de regulamente.

Zborurile se desfãºurau în baza unor planuri care vizau te-matica exerciþiului, personalul ºi avioanele implicate, zonele desurvol, perioada ºi altele. Piloþii erau vãzuþi de medic ºi de psi-holog, care avizau sau nu participarea la acþiune. Mai întâizbura “dubla”, un avion cu dublã comandã, cu echipajul formatdin pilotul care urma sã conducã misiunea de zbor ºi un ofiþermeteorolg, aceºtia având sarcina de a identifica condiþiilemeteo din aer. Era un lucru deosebit de important pentrudesfãºurarea în siguranþã a zborului ºi pentru realizarea obiec-tivelor propuse.

94

Se zbura funcþie de numãrul avioanelor, în diferite tipuri deformaþii, de regulã în “celule”sau “patrule”. Toate avioaneleerau în permanenþã urmãrite de radare, iar coordonatele eraucomunicate în punctul de comanda, unde planºetiºtii transpu-neau grafic, pe o planºeta imensã, traiectele de zbor. În limbajpopular planºetiºtilor li se spunea “piþigoi” pentru cã lucraucãþãraþi pe niºte strapontine în spatele planºetei transparente dinplexiglas, pe care era caroiatã, la scarã destul de mare, hartaþãrii ºi a vecinilor. Primul lucru pe care îl învãþau planºetiºtiidupã încorporare era sã scrie pe dos cifrele de la 1 la 10, astfelîncât conducãtorul de zbor din faþa planºetei sã le vadã la con-figuraþia lor normalã.

Pentru aducerea în siguranþã a avioanelor la aterizare, petimp de noapte, cei de la protecþia navigaþiei aeriene trebuiau sãasigure funcþionarea ireproºabilã a baleiajului ºi a “firuluiroºu”, o reþea de peste doi kilometri lungime de stâlpi, prevãzuþicu becuri roºii, care pleca de la staþia radar “Îndepãrtata” ºiajungea la capãtul pistei, pe centrul acesteia.

În permanenþã se afla în stare de alertã celula de alarmã,avioanele, piloþii ºi tehnicienii fiind pregãtiþi sã intervinã ope-rativ în caz de necesitate.

Un pericol permanent pentru zbor erau pãsãrile, de aceeaerau folosite diferite sisteme de alungare a acestora, de la cârâi-torile manuale ºi goarne, pânã la cele electrice ºi electronice.Iarna, zãpada era alt inamic al zborului, aceasta trebuind înlãtu-ratã operativ de pe pistã ºi bretele.

Deosebit de importantã era cunoaºterea în orice moment acondiþiilor de zbor, astfel cã din orã în orã era comunicatã destaþiile meteorolgice situaþia din toatã þara.

95

Mai ºtiam cã pilot nu putea ajunge oriºicine, cã trebuia sã aio sãnãtate perfectã, sã fii curajos ºi inteligent, sã fii apt sã facifaþã la toate cerinþele zborului, din care cea mai solicitantã eraforþa G. Auzeam ºi noi cã la ºcoala de aviaþie se intra foartegreu, cã testele erau foarte dure ºi le treceau numai câþiva dinsutele de candidaþi. De exemplu, erai pus pe un scaun care seînvârtea pe un ax ºi apoi cei din comisie te puneau sã le aduciun pahar cu apã. Majoritatea vãrsau paharul sau, din cauzaameþelii, nimereau cu el în peretele camerei. În plus erai supusla o serie de testãri psihologice riguroase.

Aviatorii erau oameni veseli, sociabili, prietenoºi, nu aºa demilitãroºi ca militarii de la alte arme. Ne plãcea sã fim în preaj-ma lor, iar ei ne acceptau ca pe niºte prieteni mai mici.

Viaþa în colonie nu era aºa monotonã cum putea pãrea laprima vedere, pãdurea noastrã nu era locul “unde nu se întâm-plã nimic”. Este adevarat, Caracalul nu se compara cu Craiova,Timiºoara, Bacãu, Constanþa, Bucureºti, Cluj, oraºe mari înapropierea cãrora se gãseau aerodromuri militare. Nu era însãnici Borcea de lângã Feteºti, loc destul de izolat, ocolit la repar-tiþie de toþi absolvenþii ºcolilor militare de aviaþie.

Clubul avea o bibliotecã bogatã, în care desigur cã se gãseaºi multã literaturã rusã, în special care trata subiecte legate decel de-al doilea rãzboi mondial. Pentru mine acest loc a fostsursa de hranã ºi de apã potabilã pentru a-mi sãtura dorinþanativã de cunoaºtere, reuºind ca în câþiva ani sã lecturez sute devolume din literatura beletristicã, fapt care a fost apoi suportulce m-a ajutat sã intru la o facultate pretenþioasã, unde laadmitere erau în jur de treizeci de candidaþi pe loc, cei maimulþi din familii cu tradiþii intelectuale solide.

Pentru timpul liber locatarii mai aveau la dispoziþie sala debiliard, mese de ping-pong, jocuri de rummy, ºah ºi table, iarmai târziu cele douã piscine.

96

Dar cele mai atractive erau filmele ce se proiectau aproapesearã de searã la club sau spectacolele oferite de trupele deteatru ce vizitau periodic colonia. În plus, erau o serie de acti-vitãþi cultural-sportive, organizate cu soþiile ºi copii cadrelormilitare, precum brigadã artisticã, cor, concursuri, expoziþii ºimulte altele.

Eu eram implicat pe diverse planuri, eram recitator, poet,sportiv. Mama, specialistã în cusãturi, era gratulatã cu laude ºipremii la expoziþiile ºi concursurile dedicate gospodinelor.Mulþi dintre locatari, în special maiºtrii ºi subofiþerii, proveniþiîn marea lor majoritate din mediul rural, îºi ocupau timpul libercu grãdinãritul sau cu creºterea animalelor, pe mici parcele depãmânt, din apropierea locuinþelor. Odatã cu venirea fiecãreiprimãveri era forfotã mare prin jurul blocurilor, cu treburilegospodãreºti – plantarea de flori, copaci ºi arbuºti ornamentali,vãruit, vopsit, curãþat ºanþuri. Participam toþi, cu mic, cu mare,fãrã a ne obliga cineva.

Evenimentul cel mai aºteptat era însã balul, organizat o datãpe lunã, la club, de regulã în prima sâmbãtã dupã ce se luasalariul. Bufetul ºi muzica se asigurau din Caracal. Tot de acolosau din satele din jur veneau ca invitate tinere domniºoare, iarcu aceastã ocazie se înfiripau poveºti de dragoste, urmarea fiindcã mulþi dintre tinerii aviatori îºi pierdeau burlãcia.

Cam de douã ori pe an se organizau excursii comune laDunãre sau pe Valea Oltului. De regulã se mergea cu camioane“Zis”, sau “Molotov”, descoperite, fãrã prelate, dar asta nu de-ranja pe nimeni, din contrã, atmosfera era destul de degajatã.

Pentru cumpãrãturi sau alte interese, deplasarea locatarilorla Caracal nu era o problemã, din douã în douã ore circulând petraseul Caracal - Deveselu ºi retur un autobuz al întreprinderiide transport local.

97

Maºinile proprietate personalã - Moskvich, Wartburg, Sko-da 1000 MB – au apãrut mai târziu, la modã fiind în anii ‘70motoretele “Carpaþi” ºi motocicletele IJ, MZ, Simpson sau K.Cei mai mulþi aveau biciclete cu care se deplasau zilnic la ser-viciu, pe o poteca dalatã ce strãbatea lanurile de porumb aleCAP-ului din apropiere.

Primul televizor din colonie a fost achiziþionat de club. Eraperioada în care duminicã de duminicã se difuzau “în direct”spectacole de varietãþi, prilej care umplea o salã destul de marecu peste 100 de telespectatori, mulþi veniþi cu scaune de acasã.Cu trecerea timpului, dupã posibilitãþi, au început sã aparã ºiprin locuinþele aviatorilor cutiile minune, autohtone, precum“Cosmos” sau de import ca “Rubin”, “Temp”, “Orion”,“Strasffurt” ºi altele. Ai mei au cumpãrat un “Rubin 102” în1965, aparat destul de modern, fiind dotat ºi cu radio pe undeultrascurte. Radio aveam ceva mai demult, un aparat pe lãmpi,cu trei lungimi de undã, pe care l-am înlocuit mai târziu cu altulmai modern, cu pick-up.

Mulþi piloþi care mergeau la Astrahan, în Rusia, la instruirisau la trageri reale, se înapoiau cu aparate de radio de masã,solide, casetate în furnir frumos lãcuit sau în lemn masiv, cumulte clape ºi butoane ºi “ochiuri magice” verzi, strãlucitoare.Ba unii mai aduceau ºi magnetofoane, lucruri rare pe atunci înRomânia.

Copilãria ºi adolescenþa, trãite în deplinã comuniune cunatura ºi lângã acei oameni deosebiþi, mi-au determinat într-unfel personalitatea ºi viaþa de mai târziu, cu bune ºi cu rele. Îmisunt ºi acum proaspete în memorie numele celor apropiaþi devârsta mea, precum Dan ºi Silviu Pãtru, Nelu Marcu, Lelia ºiCostel Fieraru, Dana Dorobanþu, Vasile Berchea, Bebiþã ºiMitiþã Burãþi, Puiu Maþa, Claudia Hanganu, Mariana Galea,Mariana Zaharescu, Gigi Lãutaru, Fãnel Nica, Bebe ºi Gabi

98

Guþan, Doru ªtefãnescu, Jeni Uºurelu, Peter ºi Janos Griober,Bebe Vitale, Vali Voicilã, Adina Cealâcu, Costel Bratu,Aniºoara Dincã, Geta Jugulete, Ani Drãghici, Cornel Stanca,Relu Niþu, Nelu Belu, Ilie Popa, Costi Ardeleanu, Liviu Cadarºi mulþi alþii. La aceºtia se mai adãugau Vali Mazilu ºi TudorPetrescu, ambii din satul învecinat, Comanca.

Noi, copiii de maiºtri ºi subofiþeri, eram uºor discriminaþifaþã de cei ai cãror pãrinþi erau ofiþeri, adicã era obligatoriu canoi sã fim niþel mai proºti, iar ca aspiraþii nu trebuia sã trecemceva mai departe de o ºcoalã profesionalã. Aºa ne vedeau uniidintre ãia marii, dar pe noi, cei mici, nu ne deranja asta, eramprieteni, deºi ne mai cotonogeam uneori pe la un fotbal sau în“rãzboaiele” dintre “cazemate”. Sigur cã, mai mãricel fiind,m-a frustat ºi m-a ambiþionat aceastã catalogare. A fost o maresurprizã pentru locatari când eu am intrat la liceu, nu maivorbesc când am devenit student, ºi unde, la filozofie! Adicã, deunde pânã unde, eu, copil de subofiþer, sã am asemenea idealuriînalte ºi sã-mi depãºesc condiþia. De altfel, primul student alcoloniei a fost Mitiþã Burãþi, tot la o facultate din astea mai“interzise” celor mai de jos, la englezã. A fost rumoare marecând, în prima vacanþã, acesta a apãrut cu o barbã bogatã, looknepermis în acele timpuri, mai ales într-un mediu obiºnuit cureguli de þinutã ºi comportament stricte. Tatãl sãu, care eramaistru militar, a fost chemat la comandant ºi muºtruluit pentrucarenþele în educaþia datã progeniturii sale. Mai mult, “cazul” afost prelucrat ca exemplu de cum nu trebuie sã îþi creºti uncopil, la bilanþul anual al activitãþii cadrelor. Printr-o astfel desituaþie am trecut ºi eu, student fiind ºi având pãrul un pic cammare, mi-a fost interzis de tata sã vin acasã “în halul ãla”. Cupãrinþii, subofiþeri, maiºtri sau ofiþeri, piloþi sau nepiloþi, maitoþi am ajuns sã terminãm o facultate.

99

Era ºi firesc, având în vedere contextul în care ne formasemºi educaþia primitã, în care ordinea, disciplina ºi rigurozitateaerau prioritare.

Eram la liceu, la secþia realã, îmi plãcea fizica, cochetam curadioamatorismul ºi gândeam sã urmez o carierã tehnicã, sauuna militarã. Fãceam totul felul de construcþii radio artizanale,prima dintre acestea fiind un radio cu diodã punctiformã ºi cãºtitelefonice.

Cam pe la 16 ani am început însã sã fiu chinuit de întrebãriexistenþiale, stimulat fiind de numeroasele lecturi, dar ºi demediul natural în care evoluam. Am început se pare sã “filo-zofez” ºi încet, încet opþiunile mele profesionale au început sãse reorienteze. Profesorul de fizicã a “luat foc” la auzul veºtiicã nu mã mai intereseazã o facultate tehnicã. Mai mult, princlasa a doisprezecea, de fapt nu mã mai interesa nimic, în afarãde poezia lui Marin Sorescu ºi Iuliana, o colegã ºatenã ºi mi-nionã, talentatã la desen, ce avea sã ajungã, peste ani, oscenografã de renume mondial. De matematicã uitasem cutotul, nici nu îmi pãsa cã mã aºteaptau niºte examene grele.

Am trecut cu chiu cu vai bacalaureatul, mai mult din adu-ceri aminte ºi din cultura generalã acumulatã. Am mers la exa-men la Academia Militarã, dar aici era cu totul altceva decât neinformaserã cei de la comisariatele care ne recrutaserã. În toam-nã m-am dus din nou la examen, la “finanþe ºi contabilitate”,unde mai erau locuri, obligat de ai mei, pentru cã nu m-a atrasniciodatã acest domeniu.

M-am întors acasã pentru a doua oarã, cu valiza în mânã ºicu capul plecat ºi se pãrea cã prezicerile vecinilor mei dincolonie se adevereau, adicã þinteam la prea mult pentru condiþiamea ºi nimic nu o sã se aleagã de mine. M-am înscris la o ºcoalãpostlicealã de responsabili de hoteluri ºi restaurante, dar dupã onoapte de meditaþie am decis cã nu e de mine, cã “afacerist” dela mama naturã cum sunt eu, ajung repede la mititica.

100

Nu mai aveam decât soluþia sã mã duc sã fac armata, niciacest lucru nefiind uºor deoarece nu mi-a venit ordinul deîncorporare decât la solicitarea mea. Nu ºtiu dacã am avutnoroc sau a fost intervenþia tatãlui meu, dar am ajuns ladivizionul de artilerie antiaerianã de la Deveselu. Aveam puþinpeste optseprezece ani, cincizeci de kilograme, cu bocanci cutot ºi semãnam mai mult cu un copil de trupã. Toþi colegii meierau din localitãþile din apropiere. Era o chestie a comandantu-lui care, la fiecare ciclu de recruþi, vroia numai ºi numai olteni.Eu visam ceva pe la marinã, tancuri sau vânãtori de munte.

Având liceul m-au bagat la plutonul comandã, la transmi-sioniºti. Ciclul întâi am fost telefonist la centrala telefonicã agarnizoanei, unde fãceam turã ºase cu doisprezece, iar cicluldoi am fost curier cu corespondenþa secretã ºi nesecretã. Nuprea aveam treabã cu tunurile, motiv pentru care nu am fost nicila aplicaþia cu trageri reale care se desfãºura anual la CapulMidia.

Armata, consideratã de unii ca o pierdere de timp ºi ca uncalvar, avea totuºi rolul ei în formarea unui tânãr. De la lucrurimãrunte, precum a coase un nasture sau a spãla un ciorap, teînvaþa cu ordinea, disciplina, umilinþa, în sensul bun al cuvân-tului, respectul faþã de superiori, viaþa în comun. Nu degeaba sespunea cã acela care nu a fãcut armata nu este un bãrbat ade-vãrat.

Trãisem pânã atunci lângã aviatori ca ºi copil ºi adolescent,iar stagiul militar de aproape un an ºi jumãtate a fost prilejul dea fi ºi eu o micã parte din familia acestora. Am simþit asta maimult când lucram în punctul de comandã, ca telefonist ºi radist,fiind implicat în tot ceea ce însemna viaþa garnizoanei.Cunoºteam la telefon mai toate cadrele, dupã voce, ºtiam caresunt legãturile cu prioritate, luam practic ºi eu parte la acþiunilede zbor, prin asigurarea comunicaþiilor necesare.

101

Eram în aceeaºi garnizoanã cu tatãl meu, dar la unitãþidiferite, astfel cã ne întâlneam nu atât de des precum ar fi pãrutla prima vedere. De altfel, îi interzisesem sã intervinã în vreunfel pentru mine la comandanþi, dorinþa mea fiind sã mã descurcsingur.

Odatã cu apropierea “lãsãrii la vatrã” sporeau ºi îngri-jorãrile mele cu privire la viitor. Terminam armata în februarieºi pânã la examenul pentru facultate aveam doar trei luni în caretrebuia sã recuperez timpul pierdut ºi sã mã pun la punct cupregãtirea. În situaþia unui alt eºec nu mai suportam sã mãîntorc din nou acasã, în colonie, ca un învins, arãtat cu degetulde cei din jur ºi blamat cã trãiesc tot “pe spatele pãrinþilor”.Alternativa era sã mã fac sondor, prin grija unui unchi, ceva ºefpe la sondele din zona Videle. El era “tatãl” bãieþilor din neamcare nu îºi gãseau rostul în carierã, toþi apelând la bunãvoinþa sapentru a-i lua la sonde. Mã visam într-un câmp izolat de lume,la o sondã de foraj, precum verii mei Ilie ºi Stancu, dormind înbaracã ºi scriind în timpul liber, la asfinþit de soare, poezii. Nudisperam, eram optimist, vedeam lucrurile la modul romantic ºinu consideram cã viaþa este facutã numai pentru cei cu studiisuperioare. Din pãcate, sau din fericire, m-am fãcut “filozof”.Dorinþa pãrinþilor mei ºi a mea, într-un timp, a fost sã devinofiþer, poate chiar pilot, am ºi încercat asta, dar mici problemede sãnãtate mi-au barat drumul spre liceul militar din Breaza,pentru care am fost selectat, dupã clasa a noua de liceu.

* * *

Rândurile de mai sus se vor un modest omagiu adus aviato-rilor de la Deveselu, pe care i-am cunoscut pe vremea cânderam puºti, precum: Pãtru, Ganea, Vuc, Ionescu, Matei,Sarcotzi, Solomon, Alexandrescu, Griober, Dudaº, Mateciuc,

102

Ardeleanu, Caras, Cehan, Bârsan, Dorobanþu, Adãmiþã,Diaconescu, Þuþuianu, Tecuceanu, Mereu, Susai, Iancu,Voloncs, Bãtinaº, Bodiº, Stãtescu, Tolomei, Ionescu,Marinache, Petrescu, Scrobotã, Mateescu, Rus, Cristocea,Briºcã, Culea, Schuster, Chiº, Juncu, Botea, Zah, Bejenaru,Veres, Tihon, Radu, Indrie, Ristea, Zaharescu.

Avioanele erau pregãtite de zbor de maiºtri militaridestoinici, rãmânând în memoria mea nume ca: Belu, Berchea,Burãþi, Ionescu, Pãdure, Cadar, Voicilã, ªtefan, ªtefãnescu,Bratu, Cealacu, Dincã, Morlova, Secanu, Vitale. Ei au fãcut caavioanele de tip “MIG”, sã fie operaþionale mai bine de treize-ci de ani, în condiþiile în care ruºii le casau dupã numai trei anide utilizare.

Cinste vouã, aviatori români!

103

Debutasem oarecum cu stângul în prima mea sesiunede examene, ca student la sociologie. Nu erammulþumit de notele obþinute, dar important era cã

media, ceva mai mare de opt, mã fãcuse “integralist doi”, adicãbursier, cu casã ºi masã gratuite ºi ceva bani de buzunar pe dea-supra. Era o realizare, uºurându-mi astfel pãrinþii cu veniturimodeste, de cheltuielile cu întreþinerea mea. Eram, cum s-arspune, pe picioarele mele.

Mai toþi eram de aceeaºi condiþie, aºa cã învãþãm unii de laalþii sã ne descurcãm, sã supravieþuim. Ucenici în ale filozofieimarxiste, ºtiam cu toþii chestia cu legãtura dintre burtã ºiconºtinþã ºi dacã o rezolvam cu “potolul”, restul venea de lasine. Aºa cã se gãseau soluþii sã ai un ban de un film, o carte, oþigare, o cafea, o bere sau un spectacol ºi sã o scoþi la capãt ºicu masa.

Fãceam ºi eu ca alþii ºi îmi vindeam cartela de masã, de re-gulã pe la studenþii strãini, care plãteau mai bine. Urmau apoitertipurile, adicã tot felul de gãselniþe pentru a mânca la canti-nã fãrã cartelã, mai cu un “dublu la sufertaº” ºi chiar cuadunatul de resturi de pe bandã.

Jude, colegul meu ardelean, fire molcomã, contrarã fizicu-lui sãu de dur, mã elogia, impresionat de abilitatea cu care, într-un moment de neatenþie al femeii de la ghiºeu, volatilizam far-furia cu mâncare, la cantina studenþeascã.

Sociolog de teren

104

- Ui, mãi, la el..., mã arãta admirativ la ceilalþi confraþi, carepândeau ºi ei sã facã, aidoma mie, reprobabilul gest.

Noi credem cã le pãcãleam pe bucãtãrese sau ospãtãriþe, darele, femei bune, se fãceau cã nu bagã de seamã furtiºagurilenoastre. Aºa se întâmpla ºi cu gãselniþa cu sufertaºul. Stãm încamerã la cãmin cu Sandu, de la “pedagogie” ºi din economiine cumpãrasem un sufertaº, aºa cum aveau bãtrânii neajutoraþice mâncau pe la cantinele de caritate. Tacâmul era completat deo verighetã de tinichea alãmitã, care trecea alternativ de peinelarul meu pe cel al lui Sandu. Vindeam o cartelã, a mea saua lui, ºi rãmâneam cu una. La orele de masã, pe rând, o zi eu, ozi el, cu figuri grave de familiºti apãsaþi de probleme, ne înfi-inþam la cantinã, cu sufertaºul în mânã. Adicã, grijile de fami-lie ne fãceau sã mâncãm “dans la chambre”, pe o cartelã.“Studenþi familiºti”, sãraci, nu ne permiteam luxul de a folosiambele cartele, aºa cã “strângeam cureaua”. ªi ele, naivele,femeile de la cantinã, ne umpleau cratiþele cu ciorbe ºi sosuri.Era mai greu cu desertul, cu prãjiturile, cã erau “bob numãrat”ºi pe o cartelã nu aveam parte decât de una. Ne mai completammeniul cu un cartof prãjit, un ceai, o sana, un chefir sau o slãni-nã ardeleneascã, de la “mama ei”, din Nadãºa lui Jude. Sau cuouã fierte, brânzã topitã ºi mezeluri adunate la bandã.

Chestia cu adunatul de pe bandã îi scotea pe mulþi dinnecaz, chiar ºi pe unii care nu aveau nimic de-a face cu stu-denþia. Cineva, cu mintea agerã, instalase în sala de mese obandã rulantã, ajutor preþios pentru debarasare, dar ºi pentrustudenþii calici. Dupã servirea mesei, vesela ºi resturile mena-jere ajungeau pe banda rulantã ºi de aici la bucãtãrie. Cumfetele care aveau probleme cu silueta ciuguleau puþin, pe bandãajungeau porþii zdravene de mâncare, substituite imediat de“bandiºti”, studenþii fãrã cartelã. Gestul, nici pe departeruºinos, era privit cu toleranþã, ba chiar încurajat.

105

Aºa cã, mesele de lângã banda rulantã erau “rezervate”. Eralegea nescrisã a casei sã nu ocupi abuziv locul confratelui sãrac,în cazul în care erai fericitul posesor de cartelã.

Unde mai pui cã se gãsea mâncare din belºug ºi ieftinãpeste tot, nu se intrase încã în epoca alimentaþiei raþionale, acozilor la lapte, la pâine sau la “adidaºi”. Când se mai gãsea unban prin buzunar, ne mai lipeam de un ºniþel sau o fripturã,udate cu câte o bere neagrã, pe la vreo cârciumã de cartier. Nuºtiu cum se fãcea cã atunci când mergeam cu Sandu Micu, bãiatde popã din Teleorman, nu plãteam nimic, fãcea cinsteospãtãriþa. Nu ºtiu ce le fãcea el, cum le sucea minþile, ce le daîn schimb, cã eram primiþi bine peste tot.

Cu celelalte era mai simplu, întrajutorarea tovãrãºeascãfuncþiona ireproºabil. Dupã necesitãþi ºi dupã fizic, un pantalonsau un sacou îºi schimbau stãpânul de câteva ori pe sãptãmânã.Prin anul trei am fãcut iarna cu o scurtã de f⺠a lui Marcel dela “pedagogie”, iar prin anul patru, cu un palton al lui Cristi dinMizil, de la “istorie”. În timpul ãsta, cu scurta mea meu se fu-dulea alt coleg. Tot prin “patru” mi-am cumpãrat un hanorac lamâna a doua, puþin purtat. Nu prea era de “om serios”, aºa cumurma sã devin dupã absolvire. Oricum, dupã “stat” ºi repartiþie,dorind sã mai stau puþin prin capitalã ºi neavând bani l-am vân-dut în piaþa Kogãlniceanu, la haine vechi, dupã multe negociericu un negustor, pe o sutã de lei.

Sã ne întoarcem însã la anul întâi. Dupã sesiune urma aºazisã “practicã productivã”, ceea ce în domeniul nostru însemnacontactul cu realitatea, cercetarea pe teren. Se afiºaserã la se-cretariat temele de cercetare, localitãþile, profesorii coordona-tori, iar noi eram liberi sã alegem.

- Sã nu te duci cu Cloco, cã e al dracu, te munceºte de terupe, mai rãu ca pe ocnaºi, m-a sfãtuit Sorin din anul doi.

106

Cloco era “alintat” profesorul de sociologie urban-ruralã.Cu porecla se cãpãtuise în urma unei cercetãri de teren din ca-pitala unui judeþ oltean. Se spunea cã un student i-a relatat cã agãsit un “subiect interesant” în cartierul Clocociov, o tânãrã nudemult închisã pentru prostituþie.

- Acolo trebuie sã meargã cineva cu experienþã, o sã mergeu, i-a replicat hotãrât profesorul. ªi de atunci, de la acel carti-er, i s-a tras chestia cu “Cloco”.

Vrând-nevrând, sociologia comunitãþilor era materie debazã pentru mine, deci m-am înscris în echipa sa, gest apreciatde colegi ca un act necugetat.

Urma sã facem investigaþie într-un sat oltean, despre careCloco credea cã este un model pentru viitorul satului românesccooperatist, cã aºa ar trebui, pe acele coordonate, sã meargãsatele.

Am plecat într-o dupã-amiazã de martie, încã zgribulitã dezãpezile iernii, cu un autobuz al CAP-ului din localitatea cupricina. Ajunºi în capitala de judeþ, am fost primiþi la judeþeanade partid de cãtre secretarul cu probleme organizatorice.

Þinuta noastrã, cu chici lãþoase, raiaþi, blugi evazaþi, pan-taloni din foaie de cort ºi figuri blazate, nu era semn cã noi,viitorii cercetãtori sociali, puteam fi sprijinul de mâine al“tovarãºilor” pentru “construirea cu succes a societãþii socia-liste multilateral dezvoltate”. Arãtam, bãieþi ºi fete, ca un gruphippie, din acelea criticate cu vehemenþã în “ScânteiaTineretului”.

- Cine sunt, dragã, pletoºii ãºtia? Ce vor, dragã, ãºtia? Vaide capu’ lor, parcã sunt prinºi pe gârlã, se auzea din secretariato voce femininã, destul de indignatã.

Dupã-amiazã ne-am cazat la internatul unui grup ºcolar. Încurte, ceva mai încolo, un alt grup de tineri pletoºi, ºi ei tot stu-denþi, la metalurgie, ºi tot în practicã.

107

Vorbeau tare, ostentativ:- De unde sunt, bãi, ãºtia, de la “sociologie”?! Bunã treabã,

noi muncim ºi ei se uitã la noi, ne “studiazã”.A doua zi am plecat spre satul nostru. Noi în autobuz, iar

într-un camion cazarmamentul, paturi ºi lenjerie.În sat, prima impresie a fost marcatã de discrepanþa dintre

aspectul edilitar ºi laudele aduse de cei de la judeþ privindbogãþia “ceapeului” ºi a localitãþii în general. Nu se vedea, celpuþin dupã aspectul gospodãriilor, cã oamenii ar trãi grozav.Curþi sãrãcãcioase, case mici, neîngrijite, garduri pãrãginite.

Ne-a primit nea Tudorache, preºedintele “ceapeului”, un felde Dumnezeu local. Se spunea cã ar fi avut în tinereþe legãturicu “tovarãºul”, fapt care îl fãcea sã le cam “dea cu tifla” la ceide la judeþeanã. Comuna era renumitã printr-o ciupercãrie detip industrial, cu livrãri zilnice pe piaþa Bucureºtiului. Când is-a atras atenþia de cãtre tovarãºii de la judeþeanã cã trebuie sãînsãmânþeze grâu ºi porumb, cã asta e baza, ºi nu ciuperci, neaTudorache a fãcut un drum la “ceceu “ ºi totul a fost în regulã.

Ne-a primit în sala de consiliu, la sediul “ceapeului”, uninterior modern ºi plãcut unde respectabilul preºedinte aînceput sã ne prezinte satul ºi colectivul în fruntea cãruia era.Între timp, camionul cu cazarmament a luat drumul ºcolii, undedouã sãli de clasã, amenajate ad-hoc, urmau sã ne fie dormi-toare pentru o sãptãmânã.

Am înþeles din scurta prezentare cã “ceapeul” era bogat, cãare culturã mare, zootehnie, livadã, ateliere de reparaþiimecanice, sector de construcþii, fabricã de brânzeturi, puierniþã,livadã, baºca ciupercãria. “Ceapiºtii”, destul de mulþi, dar totatât de mulþi ºi angajaþi, câteva sute, adicã oameni cu carte demuncã, cu salarii ºi drepturi ca ºi cei din industrie. Ce mai,þãrani salariaþi. Asta fãcea ca puþini sã fie aceia care lucrau pela întreprinderile din oraºele apropiate.

108

Ne mai spunea preºedintele ºi despre ansamblul folcloricdin localitate ºi despre echipa de fotbal din “C”, dar ºi desprecãlãtoriile sale prin strãinãtate.

- Dom’le, daþi dracu olandezii ãºtia. Râd la tine tot timpu’,te plimbã, nu te lasã deloc, dar nu spun nimic. Mã uit eu la vaci,frumoase ca-n poveºti, întreb eu ce le dã sã mãnânce ºi ei totschimbã vorba mereu. Eh, îmi zic eu, pãi voi vã puneþi cuolteanu’, pe mine mã pãcãliþi voi?... ªi ce credeþi, copii, cã leda? Uree dom’le, ãsta era secretul. Mai an fuserãm la ei cujocurile ºi le rupserã ãºtia, ai noºtri, dansatorii, scândurile de lascene. Nu ºi nu, cã venirãm cu profesioniºti, cã nea Gheorgheºi þaþa Safta nu ºtiu ce e aia coada sapii. Peste o lunã, hop, cãvin câþiva la noi, cã unde sunt artiºtii, cã unde are þaþa Leancacabina de machiaj. N-au plecat, dom’le, pânã n-au învãþat jocul.Cicã ei n-au folclor, cã de unde sã aibã, cã ei tot pe mare ºi cinesã joace, muierile singure?

Nea Tudorache era vorbãreþ din fire. Durduliu, cu unînceput de chelie, vorbea ºi râdea cu tot corpul. Era tipul þãra-nului nu prea ºcolit, dar cu isteþime ºi fler dãruite din belºug demama naturã. Agrea sincer venirea noastrã ºi nu afiºa aceapoliteþe impusã de sus.

- Bã copii, sã le suciþi minþile la þãranii ãºtia cu ches-tionarele, cu mecanizarea, cu îngrãºãmintele. La þãranii ãºtiatrebuie sã le mai faci binele ºi cu forþa. Vã miraþi de ce curþilenu aratã ca ceapeul? Pãi cine sã-i înveþe dom’le... cã ei tot pe laalþii lucrau înainte. Bã copii, ãºtia n-au ºtiut sã îºi facã o casã,nici n-avea rost. Cum îngheþa Dunãrea, venea turcu’, ardea tot.Pleca turcu’, s-adunau ºi ei de prin pãduri, o luau de la cap,pânã-ngheþa iar Dunãrea. Aºa au trãit, d-aia mã zbat sã-i vãd ºipe ei în rându’ lumii. Pânã nici popã n-aveam ca lumea. I-auzi,umblã-n geacã, cu bascã-n cap ºi pe motocicletã.

109

Vai de mama lui, acu’ e ºchiop, s-a urcat sã batã tabla pebisericã ºi s-a rupt scara cu el.

Dupã masa servitã la nea Sandu, bucãtarul de “protocol”,ne-am îndreptat spre ºcoalã, hotelul nostru improvizat. La scurttimp, Cloco ne-a adunat pentru instructaj:

- Domnilor, þineþi minte, þãranul are fobie de filfizoni, de ceicu mapa, de cei ºtaifaþi, de cei care le descoase ºi le noteazãgândurile. Deci, voi ãºtia cu pãrul mare, mâine sã vã vãd tunºi,mapele sã disparã. Voi, domniºoarele, sã lãsaþi la garderobãfustele scurte, blugii ºi raiaþii.

- Da de ce fãrã mape, dom’ profesor? a întrebat nedumeritVictor, bucureºtean de familie bunã.

- Domnilor, cine a venit cu mapa la þãran i-a adus numainecazuri. A venit perceptorul, a venit de la bancã, a venit... auvenit mulþi... ªi domnul profesor a evitat sã mai continue enu-merarea.

Mie, bãiat de la þarã, nu-mi era greu sã pricep cine erau ceicu mapele care aduseserã rãul peste sate. Eram singurul dinechipã care vedea altfel satul, ºi nu în viziunea idilicã, pas-toralã, descrisã în literatura sãmãnãtoristã. Aveam avantajul cãeram eu însuºi un þãran, este adevãrat unul ºcolit, dar ºtiam ceeste mãmãliga ºi rogojina, ºtiam ce se ascunde sub pãlãriaunchiului Ion sau sub bariºul tuºei Mariþa.

Profesorul ºtia ºi el multe, le spusese cândva ºi asta îi adu-sese numai necazuri. Aºa a fost ºi cu zonarea agricolã, cu aceldecret care limita curtea þãranului la doi ari ºi jumãtate.Degeaba se strãduise sã arate cã asta îl fãcea pe þãran din pro-ducãtor consumator, cã pe peticul de pãmânt nu au loc ºi casaºi acareturile ºi grãdina ºi fântâna ºi privata. Degeaba spunea cãdacã i-au luat pãmântul de la câmp, cã, mã rog, aºa se poateface agriculturã modernã, mãcar sã-i fi lãsat “intravilanul”neatins.

110

A fost criticat cã nu înþelege linia politicã agrarã a partidu-lui, cã satul trebuia sã se “strângã”, cã þãranul poate sta, la oadicã, ºi la bloc, cã pãsãri ºi vite sunt la CAP ºi la IAS, ce-i maitrebuie ºi þãranului?

A doua zi, dupã stabilirea eºantionului, am plecat fiecare pela casele “subiecþilor”. Mie, nãscut ºi crescut printre þarani, numi-a fost greu sã intru-n vorbã, sã le înfrâng suspiciunile, sã-ifacã sã înþeleagã sensurile întrebãrilor din chestionarele“mamut”, mari cât o cãrþulie, ale lui Cloco. ªtiam cã þãranul dinsud este neîncrezãtor, cã este obsedat de ideea cã vrei sã-lpãcãleºti, sã-1 “tragi de limbã”, sã-1 faci sã spunã ce nu trebuie.Nu intram direct în problemã, mai ziceam ceva despre vreme,mai mângâiam un copil, mai fãceam un apropou cã ºi eu suntde la rogojinã, adicã tot unul de-al lor. Nu scriam nimic, nu mãatingeam de chestionare ºi dam impresia cã totul este o discuþieliberã, aºa ca de la om la om, în care el, nea Gheorghe sau neaIon este actorul principal. Urmãream sã nu le influenþez opini-ile, sã nu le sugerez rãspunsuri, sã nu mã aprobe aºa dinpoliteþe. Învãþasem cã o întrebare poate fi formulatã, fãrã amodifica un cuvânt, în multe feluri. Tonul ºi accentul, mimicacare acompaniau întrebarea puteau sã altereze rãspunsul, sãmanipuleze pe om. Aveam aºadar chestionare “bune”, bogate îninformaþii, unele inedite despre tot ce frãmânta satul, ce îifrãmânta pe oameni. Pentru echipã, în general, lucrurile nu erausimple, mai toþi se loveau de suspiciuni, de lipsã de culturã ºiinformare, de carapacea care îi fãcea pe localnici sã nu mai aibãpãreri, sã nu ºi le mai conºtientizeze. Pentru ei hotãrau alþii ºi einu erau decât gloata. În rest, trai sãrãcãcios, rezultat al veni-turilor mici, dar ºi al mentalitãþilor. Ajungeam la case maiacãtãrii, mai nou ridicate, dar podite tot cu lut sau chiarnelocuite, omul sta, vara sau iarna, tot în casa veche, în casa “abunã” urmând a sta niºte posibili oaspeþi care nu mai veneau.

111

Unii se dotaserã cu aragazuri, plite electrice, maºini despãlat, luate “în rate” la îndemnul lui nea Tudorache. Gãteausau spãlau tot cum ºtiau ei, la vatrã ºi cu albia, aragazul saumaºina de spãlat erau aºa, de fala lumii. Oricum erau mulþumiþi,îºi câºtigau pâinea acolo în sat ºi nu mai trebuiau sã umble peaiurea, sã facã naveta sau sã stea pe la oraº prin barãci sau prinblocuri cu iz de ghetou.

Seara aveam analiza zilnicã, câte chestionare am fãcut, cesituaþii deosebite am gãsit. Printre altele aveam de fãcut bugetede timp sãptãmânale. Fãceam apel la memoria “subiecþilor” sãne spunã ce au fãcut zi de zi, timp de o sãptãmâna. Într-un ches-tionar al lui Nicu, la un om nu ieºea un interval de timp ºi Clocoîl apostrofa ºi punea la îndoialã seriozitatea colegului nostru:

- Bine dom’le, înþeleg, alaltãieri “ºpaliere”, ieri “ºpaliere”azi “ºpaliere”, a vrut creºtinul sã termine treaba la vie. Dar azi,între zece ºi doisprezece ce a fãcut domnule?

Dupã multe ezitãri, apãsat de privirile severe ale profesoru-lui, Nicu a rãspuns timid:

- ªtiþi, domnu’ profesor ºi el ca omu’, cu nevasta...Nicu era naiv ºi sincer, fãrã a-ºi da seama cã asta ne va

stârni râsul dar ºi enervarea mentorului nostru:- Râdeþi, râdeþi, parcã aºa se învaþã meseria. Domnilor, tre-

buie sã pãtrundeþi în esenþa lucrurilor, la rãdãcina lor. Nu aºa deflorile mãrului cum face el, scrie numai ce îi convine.

Pentru o imagine completã a satului mai trebuia sã facemmonografii sociale la instituþiile locale, ºcoalã, dispensar, coo-perativã, poºtã, bisericã. Am fost trimis cu Nicoleta sã neocupãm tocmai de aceasta din urmã, de biserica ortodoxã a sa-tului. Preotul motociclist ne-a tratat cu cafea ºi vin, pe alese, înaltar:

- Mai sunt, pãrinte, enoriaºi?

112

- Mai sunt, mai sunt, merge treaba. Bã copii, meseria astanu piere. Mai moare unu’, se mai naºte altu’, mai o nuntã, maiun botez, mai o pomanã... merge treaba. Salaru’ salar, mâncãri-ca mâncãricã, bãutura bãuturicã, mai picã ºi câte o neprihãnitãla spovedanie...

- Vai pãrinte, tocmai dumneavoastrã? 1-a certat Nicoleta.- Eeh, pãi nu ºtiþi vorba aia - sã faci ce zice popa ºi nu ce

face el, cã altfel iadu’ te mãnâncã!- Pãrinte, sã trãieºti, îmi placi, zãu, da’ sincer, matale chiar

crezi, adicã sã fie ceva pe acolo, prin cer? l-am întrebat, dupãce am mai ciocnit încã o datã paharele.

- Bã copii, are vreo importanþã?La plecare, cu milostenie popeascã, ne-a pus “la pachet”

câteva sticle de vin ºi colaci pentru colegi, cã de, suntem ºi noi“studenþi amãrâþi”.

Luþã ºi Iuliana abordaserã dispensarul sãtesc ºi cu discreþiene-au comunicat la toþi invitaþia doctorului de-al vizita spresearã. Am profitat de plecarea lui Cloco la un protocol cu ofi-cialitãþile locale ºi la apus eram la locuinþa doctorului, situatãchiar într-o aripã a dispensarului.

- Cum e doctore? l-am întrebat.- Nasol fraþii mei, nasol de tot. Asta nu e viaþã. Noroc cã la

patru, cinci zile mai dau o fugã pe la “Bucale”, pe acasã, pe laai mei. M-a pãrãsit ºi logodnica, zice cã put a þãran. útia deaici mã cred nebun, adicã numai un nebun ascultã muzicã “sifi-liticã” ºi mãnâncã conserve.

Într-adevãr, pe o masã erau pick-up ºi multe discuri cu mu-zicã simfonicã, de operã ºi operetã, iar pe un raft erau cutii deconserve de toate felurile ºi borcane cu gemuri, castraveciori,gogoºari, salate asortate, roºii umplute cu orez, sãrmãluþe în foide viþã, muºtar.

113

- Pãi chiar aºa, doctore, cu ciupercuþe, cu smântânicã, cupurceluºi de lapte ºi cu toate bunãtãþile ce sunt pe aici, matalete plângi, zãu cã eºti nebun, a intervenit Dorinel, gurmandrecunoscut.

- E mizerie mare, fraþii mei, “e microbi”, nu v-am spus?Mai am un an, termin stagiul ºi ‘oi gãsi eu altceva. NeaPandele, ia du-te domnule ºi mai ia niºte coniac de la nea Tase,de la cârciumã. Spune-i cã mã descurc eu cu el.

Nea Pandele era felcerul, mâna dreaptã ºi omul de încredereal tânãrului doctor.

Puþin dupã miezul nopþii am plecat înspre “casã”, înveseliþidupã trataþia amabilei noastre gazde, cântând de-ale noastre,studenþeºti. Cloco sta în poarta ºcolii, cu braþele la spate, cupicioarele crãcãnate, ochelarii pe nas, cu faþa sa de neamþ sadea,ne-a convocat într-o ºedinþã fulger:

- V-aþi dezonorat, v-aþi fãcut de râsul lumii, ca ultimii beþi-vani. Cu ce autoritate mai mergeþi dom’le mâine la “subiecþi”?

- Pânã mâine suntem “fresh”, domnule profesor, dacã nelãsaþi sã dormim. Ce parcã ãºtia de pe aici nu beau, nu aþi vãzutcã e cârciuma plinã ºi de bãrbaþi ºi de femei? Eu zic cã e bineaºa, cã ne apropiem de ei, vãd ºi ei cã nu suntem simandicoºi,i-a replicat Tox.

- Asta e culmea neruºinãrii, dom’le, mai aveþi ºi tupeul sãrãspundeþi, sã vã justificaþi, sã spuneþi cã de fapt voi vã sacrifi-caþi în interesul cercetãrii. Una sã mai faceþi din astea, cã vãtrimit acasã ºi nu vã trec la “practicã”.

- Dom’ profesor, nu vã supãraþi pe noi, aici beau ºi intelec-tualii, bea doctoru’, bea popa, bea directorul de la cãmin... Astae ceva normal, un mod de trai. Pe noi ne-a invitat doctoru’ sãfacem monografia dispensarului, ne-a servit ºi el cu ceva acolo,ca omu’ civilizat, cã doar e bãiat de capitalã...

114

- Domnule, dacã mai scoþi o vorbã, acum îþi faci bagajul ºipleci la garã! s-a rãstit Cloco.

Zilele care au urmat au fost dure pentru noi. Bãteam uliþelede dimineaþa pânã seara în cãutarea oamenilor din eºantion, deregulã plecaþi mai toatã ziua pe unde îi chemau treburile. Îigãseam seara, nãduºiþi ºi obosiþi de munca de peste zi.

Aºa s-a scurs sãptãmâna în acea localitate olteanã. La ple-care ne-am luat rãmas bun de la nea Tudorache, preºedintele.ªi-au luat ºi tovarãºii de la judeþ, care ne însoþiserã, dar nuoricum. Au avut grijã sã plece cu portbagajele pline cu de-alegurii, cã aveau greutãþi familiale ºi ei. Urma sã revenim, învarã, în comunã ºi nea Tudorache ne-a promis tot sprijinul sãu.

Ne-am continuat “periplul sociologic” într-o altã comunã ajudeþului. Ne-am cazat în orãºelul apropiat, într-un bloc în con-strucþie ºi pentru câteva zile am fost navetiºti. Eram avertizaþicã în sat situaþia este tensionatã, cã sunt douã tabere, una a pri-marului, alta a preºedintelui “ceapeului”. Ni s-a mai spus cã însat o sã gãsim mulþi cu “bube-n cap”, foºti chiaburi sau miciarendaºi care se opuseserã cu înverºunare colectivizãrii, mulþidintre ei cu ani buni de puºcãrie politicã.

Gospodãriile þãranilor, satul însuºi, arãtau mai bine decât încel cu “ceapeul” milionar, case mari, cele mai multe vechi,bãtrâneºti, curþi îngrijite.

Dupã întâlnirea cu oficialitãþile, rece, distantã ºi departe decea cu nea Tudorache, am ieºit imediat în “teren”, în cãutarea ºiinvestigarea celor din eºantion. Deºi nevizatã de chestionar,cãutam sã înþeleg frãmântarea mocnitã din sat, ce-i fãcea peoameni sã mai adauge un necaz la acelea de fond care le stri-case rostul: colectivizarea, alinierea la niºte valori care le eraustrãine, reducerea lor la simple unelte.

115

Am remarcat totuºi cã faþã de semenii lor din satul cu ciu-percãrie, oamenii de aici erau mai dezgheþaþi la minte, aveaupãreri cristalizate, uneori cu accente critice, de un curaj ne-bunesc. Despre conflict m-am lãmurit repede:

- Doi ºnapani dom’le, s-au ajuns ºi ei ºi neamurile lor, ãºtiase ceartã pe ciolan, mi-a spus un cioban. Noi tot amãrâþi. Ãia dela partid, de la judeþ, nu au ce le face, nu ºtiu nici ei cum s-odreagã. Amândoi, ºi primarul ºi ãsta de la colectiv, au rude maripe la “ceceu”. Cât nu picã ãia nu picã nici ãºtia. Ãsta de lacolectiv e neam prost rãu de tot, face totul pe plocoane ºi dacãn-ai se uitã dupã muierea omului. N-ai ce sã-i ceri, neam de hoþiºi beþivani.

Mã interesam din vreme de oamenii mei, pe unde stau, peunde lucreazã, ce porecle au, cam ce îi duce capul. Întrebând deun anume Botezatu, toþi îmi rãspundeam cu “A... boierul?”. Nuºtiam ce fel de boier era dar ardeam de curiozitate sã-l cunosc,deºi eram cuprins de temeri. Nu ºtiam cum el, un “boier”, vaprimi pe unul ca mine, student la filozofie marxistã. Dupã multecãutãri – omul lucra pe un ºantier – într-o searã sunt în casa lui,cu o ceaºcã de tescovinã în faþã. Aºteptam o primire ostilã, odiscuþie de convenienþã sau chiar un refuz de a dialoga. Dar nua fost sã fie aºa, omul din faþa mea, trecut prin multe încercãri,s-a dovedit mai mult decât deschis. Peste ani am înþeles sensulpurtãrii sale, sensul spuselor sale. Omul acela, de vârsta a treia,cu faþa brãzdatã de riduri, a vrut ca eu, puºtiul de douãzeci deani, sã aflu, sã ºtiu ce nu puteam ºti la momentul acela din cãrþisau din prelegerile de la facultate. Îmi spunea totul franc, direct,fãrã ocoliºuri, fãrã teamã, trecuse prin prea multe sã-i mai fieteamã de ceva. Nu-i mai rãmãsese decât sã spunã, sã narezeviaþa lui, viaþa unei generaþii:

- Toatã boierimea noastrã era casa asta ºi vreo cinsprezecehectare de pãmânt.

116

Apropo de casã, ai vãzut-o pe-a primarului? Care este maiboiereascã? Tata a fost bãiat sãrac, au fost cinci copii la pãrinþi,el ºi patru fete mai mici. A plecat din sat pe la treisprezece ani,la Roºiori, ca bãiat de prãvãlie. Au trecut anii, a strâns bãnuþ cubãnuþ ºi a deschis o bãcãnie. S-a întors mai târziu în sat, acumpãrat ceva pãmânt ºi a fãcut casa asta “boiereascã”, cupatru camere. L-au arestat prin cincizeci, ca duºamn al poporu-lui. Nici în ziua de azi nu ºtiu nimic de el. Se zice cã ar fi muritla Periprava, dar nu ºtiu. Eu eram la o ºcoalã de topometriºti înBucureºti ºi când am aflat de tata, am lãsat totul baltã ºi vreoºapte ani am rãtãcit prin þarã, am lucrat pe la tot felul deºantiere. Eram pe undeva prin munþi, se fãcea o cale feratã. Uncoleg, pe care îl credeam prieten ºi cãruia îi povestisem viaþamea, m-a turnat. Într-o zi m-au luat de la masã, m-au urcat într-un “gaz” ºi m-au dus la Craiova. Atunci am aflat cã eram con-damnat în lipsã, încã de când cu tata. Nici azi nu ºtiu de ce, numi-a arãtat nimeni nici un act, nu fãcusem rãu la nimeni.

Apoi bãtrânul mi-a povestit pe îndelete calvarul care aurmat pânã la eliberarea din ‘65. κi mai aprindea câte o þigareºi continua sã vorbeascã. Lângã el, bãtrâna, soþia sa, izbucneaîn reprize repetate de plâns.

- Am venit în sat, mulþi se uitau la mine ca la un ciumat. Amplecat din nou pe ºantiere. Mai am acum câteva luni ºi ies lapensie. Dumnezeu e sus, el le va plãti pe toate. O sã mai gãseºtiîn sat oameni care au suferit. S-ar putea sã nu afli nimic de laei, viaþa i-a învãþat sã tacã. Dar eu uite cã nu pot, vreau sã seºtie, sã se ºtie totul.

Am plecat de la “boier” tulburat, totul pãrea un coºmar. Nucredeam povestea auzitã, era irealã, era ilogicã, era inumanã. Adoua zi aveam sã aflu cã bãtrânul avea dreptate.

Am ajuns la un alt nãpãstuit al soartei. În sat lumea îi zicea“neamþul”. Nu era neamþ deloc, era român get-beget.

117

Înainte de ‘40 fãcuse o ºcoalã de subofiþeri de geniu.Luptase pe Frontul de Est, scãpase din încercuire la Odesa, darºi cu un plumb de “pepeseu” în plãmânul drept. A stat câtevaluni prin spitale pânã s-a fãcut bine. A fost trimis apoi la oºcoalã de ofiþeri, în Germania. În ‘45, dupã pace, unii colegide-ai sãi au rãmas acolo, dar el s-a întors, nu era locul lui prin-tre strãini. A lucrat pe ºantiere, chiar ºi la Bumbeºti-Livezeni,ca brigadier. Între timp s-a înscris ºi la facultate, la construcþii.Bun meseriaº ºi organizator a ajuns mai târziu ºi directortehnic. Dar povestea nu a þinut mult pentru cã un fost coleg laºcoala de ofiþeri îl tot ºantaja cu o pozã, ei doi ºi ceilalþi îmbrã-caþi în uniforme nemþeºti. Când “neamþul” i-a spus cã nu îlpoate ajuta cu intratul fetei la facultate, acesta l-a “aranjat”, s-adus cu poza la judeþeanã de partid. Acum este pensionar ºi maicâºtigã un ban zugrãvind, tencuind sau ridicând vreun acaret pela oamenii din sat.

Un nou conflict cu Cloco avea sã aibã loc în finalul practiciinoastre. Întâmplarea a fãcut ca într-o dupã-amiazã de duminicã,împreunã cu trei colegi, sã fim invitaþi de sanitarul satului, la oþuicã, la sora sa, asistentã medicalã. Cum aveam ceva timp pânãla venirea autobuzului ºi cum afarã era cam frig, am acceptatinvitaþia. Gazda, tinericã ºi frumuºicã, ne-a primit cu amabili-tate. Era divorþatã ºi avea doi copii de crescut. A trecut destulde repede la a-ºi povesti viaþa fãrã de noroc:

- Bãrbatu’, un beþiv, de o gelozie bolnavã. Nu mergeamundeva cã întorºi acasã, mã snopea, cã s-a uitat cutare la mine,cã ãla mi-a fãcut cu ochiu’... ce mai, un chin. Da’ s-a ales prafu’de el, acu’ e la nebuni, la Greci. Dar nici asta nu e viaþã, toþi mãvâneazã, mã ºantajeazã. Ãsta mai mare de la “ceape” nu-mibagã apã-n curte cã nu mã culc cu el. Pãi cu el, cã e mai bãtrânca tata?

118

Din când în când îºi mai ºtergea lacrimile ºi îºi mai mângâiacopiii. Furaþi de confesiunile femeii, am uitat de trecerea tim-pului ºi ne-am trezit cu profesorul în casã. Cum am fost primulcare am ieºit în curte, m-a ºi luat în primire:

- Bravo dom’le, aþi ajuns sã mergeþi la curvele satului?Atent la cuvintele cu care erau gratulaþi colegii mei, nu am

observat ºanþul cu apã de la poarta gospodãriei, aºa cã am tre-cut prin el, luând ceva apã la ciorapi.

Ajunºi “acasã”, nici pomenealã sã mai mergem la masã.Profesorul ne-a convocat imediat într-o ºedinþã moralizatoare.

- Iar v-aþi fãcut de râs, iar v-aþi compromis. Ce aþi cãutatdomnilor la curva satului, era curva în eºantion? Domnilor,instinctele astea primare se satisfac într-un mediu social binedeterminat. În plus, vã mai ºi îmbãtaþi ca niºte ordinari.

Am ripostat, indignat de acuzele lui Cloco:- Dom’ profesor, arãtãm noi a oameni beþi? ªi sã ºtiþi cã am

aflat lucruri interesante despre sat, ce dacã e curvã, e treaba ei.Astea ºtiu mai multe, sunt bine informate, mai aud una, mai audalta. ªi sincer, mie chiar mi-a pãrut o femeie serioasã, care seluptã cu greutãþile ce i le fac ºnapanii ãºtia din sat.

- Nu ai vãzut, domnule, cã era sã înoþi prin ºanþul ãla?Acum o suciþi cã v-aþi dus în interes profesional, nu-i aºa? Vãdcã mai faci ºi pe avocatul ei, a reuºit sã te impresioneze... Sã-mi puneþi pe hârtie ce aþi aflat, dar fãrã detalii deochiate, cã amvãzut eu cã era cam decoltatã “subiecta”.

Fetele râdeau pe înfundate ºi ne fãceau semne cu uºoareconotaþii sexuale.

- Ce râdeþi domniºoarelor, e de râs cã ãºtia umblã pe lacurvele satului ºi ne compromit cercetarea?

- Râdem de foame, dom’ profesor, a replicat Iuliana, vãrugãm, sã mergem la masã.

119

- Bine, sã mergem, dar fãrã ei, ei sunt sãtui, au mai ºi bãutpe deasupra.

Ne-am întors în Bucureºti în relaþii nu prea amabile cu pro-fesorul nostru, îndulcite totuºi într-un fel de materialul bogat“recoltat” din teren, chestionare, interviuri, studii de caz, mono-grafii.

Dupã sesiunea de examene din varã, am revenit în comunaolteanã, cu “ceapeul” milionar. Eram de acum de-ai casei, co-piii lui nea Tudorache, oamenii ne ºtiau, noi îi ºtiam pe ei.Echipa se completase cu doi strãini, un renumit sociologfrancez ºi un cercetãtor american. Dacã francezul era recunos-cut în lume pentru lucrãrile publicate în domeniul sociologieiurbane ºi rurale, despre cel de-al doilea nu realizam ce hrampoartã. Blond, înalt, bãrbos, american din Boston, de origineirlandezã. Se spunea cã studiazã relaþia dintre calitatea vieþii lasate ºi cooperativizarea agriculturii în þãrile est-europene. Noiprimisem indicaþia de la Cloco sã-l ducem pe la gospodãriilemai arãtoase, mai îngrijite ºi pe la oamenii mai “intelectuali”.Oricum, prezenþa lui fãcea ca grupul nostru sã fie în perma-nenþã supravegheat, fãrã nici un fel de discreþie, de câþiva inºidubioºi, veniþi cu treburi nu prea clare prin sat.

Lucrurile se aranjau repede când Tom americanul gãseace-i trebuie în sat, adicã o þuicã bãtrânã, de la “mama ei”.Ciupea ceva româneºte, destul sã facã chiar glume:

- Cloco mâine dimineaþã Bucureºti, ne-a spus Tom, într-osearã.

- Nu se poate, Tom, nu are cu ce, nu are tren decât dupã-amiaza, l-a contrazis colegul Alin.

- Ba poate, cu taxi, “taxi eu”.Era apropo la faptul cã profesorul se folosea adesea de

maºina lui Tom, o maºinã cu numãr TC, închiriatã la Torino,motiv pentru care noi îl tachinam cã este ºoferul lui Cloco.

120

Într-o zi, stomacul lui Tom a cedat în lupta cu amestecã-turile de tãrii pe care le îngurghitea, cu plãcere, la orice ocazie,acestea fiind destul de dese, în ton cu ospitalitatea româneascã.Cloco i-a recomandat ºi chiar i-a pregãtit o zeamã din fierturãde orez:

- E bunã Tom? 1-a întrebat. Ia, ia ºi bea, o sã îþi facã binezeama asta.

- Nu, nu bunã, bunã zeama de prunã, i-a rãspuns Tom, schi-monosindu-se.

S-a nimerit sã fie ziua naþionalã a Franþei ºi reputatul socio-log francez a dat o masã la nea Sandu, garnisitã cu toatebunãtãþile, dar ºi cu bãuturi pe alese, vin de Tokay ºi coniac finfranþuzesc. Ne-am trezit spre final cu toþii cântând “marseieza”ºi scandând “viv la frans”. Nu ºtiu de ce, dar chestia nu-i cãdeabine lui Tom, sta îmbufnat ºi mai golea, în ciudã, câte un pahar.

Era vremea seceriºului ºi în sat nu gãseai picior de om, cutoþii, þãrani ºi funcþionari locali, erau pe tarla. Umblam brambu-ra pe uliþi doar-doar vom gãsi vreun “subiect”, sã ne facemchestionarele. În zadar, satul era pustiu, atmosfera era toridã,pânã ºi câinii se ascunseserã prin cotloane mai rãcoroase.Strigam la câte o poartã, mai intram în câte o curte ºi nici þipe-nie. De sub ºopron dulãul cât un viþel uita sã mai latre, uita cãgospodarul lãsase casa în grija lui. Numai noi umblam aiurea,bãtuþi de soarele ucigãtor, în plus mai trebuia sã te fereºti deîntâlnirile inopinate cu Cloco. Salvarea a venit de la Nicu, inge-nios ca de fiecare datã. Gãsise în cimitir un cavou, recent ridi-cat de cineva mai înstãrit, pe moment fãrã “locatari”. Nicoletane-a apostrofat cã nu e bine ce facem, cã e o blasfemie demorminte, dar noi am lãmurit-o repede cã va mai trece poatemult timp pânã când proprietarul se va muta acolo. Era bine încavou, era rãcoare ca într-o peºterã, mai stam la o ºuetã, maifãceam o “carte”, mai trãgeam un pui de somn.

121

Treaba cu cavoul mi-a amintit o întâmplare cu unchiul Stande la Mândra, zis “Doiºidoi”. κi fãcuse ºi el o criptã, sã fieacolo, cã nu se ºtie cum vor fi timpurile. La un an dupã asta erachiar sã ajungã la locul cu pricina, dus cu dricul. Totul pornisede la niºte dureri banale de stomac care îl tot sâcâiau.Nimerindu-se pe la oraº, la Alexandria, la nepoata sa, ºi-a zis cãn-ar fi rãu dacã ar trece pe la un medic.

- Câte scaune ai tataie? 1-a întrebat doctorul. Adicã de câteori pe zi se ducea unchiul Stan la privatã.

A stat un pic pe gânduri, a numãrat pe degete, atent ca nucumva sã uite vreun scaun din casã, mare sau mic.

- Cam nouã, domn’ doctor, n-am prea multe, ca omu’ sãracºi eu.

- Tataie, e destul de grav, ia sã iei tale bulinele astea ºi sã teabþii de la lichide.

ªi aºa s-a trezit unchiul Stan cu o constipaþie de într-onoapte credea cã o sã crape. L-a urcat tuºa Gherghina spredimineaþã în droagã de l-a coborât de pe deal pânã la dispensar.ªi când ºi-a revenit ºi a vãzut ce uºor poþi sã treci pe lumeaailaltã ºi-a zis cã bine ar fi sã îºi facã pomanã de viu, adicã sãmãnânce ºi sã bea cu cei dragi, acolo în cavou, unde o sã-iputrezeascã oasele când o veni sorocul. ªi mâncase ºi bãuseunchiul Stan pe sãturatelea ºi cânta din alea bãtrâneºti, de inimãalbastrã, de se opreau babele din tãmâiat.

La auzul poveºtii, Dorin, s-a uitat la mine ºi mi-a zisglumeþ:

- Bã, da’ aºa sunt de nãtãfleþi ãºtia din neamul tãu, sãîncurce treaba mare cu scaunele? Nu prea seamãnã cu teleormã-nenii lui Moromete.

- Deh, mãi Dorine, ce ºtiu ei? Ei vorbesc aºa direct, fãrãchestii simandicoase, fãrã “radicale”. ªtii chestia cu “radi-calul”?

122

O vecinã de-a noastrã, tuºa Filofteia, avea o fatã pe la oraº,la liceu, ce mai, falã mare ºi nurlie foc. ªi o anunþã ea pe maicã-sa cã o sã vinã acasã cu douã colege, fete de oraº, sã ia ºi ele aercurat de la þarã. ªi îi mai zice fata tuºii Filofteia sã nu o facã derâs, sã vorbeascã ºi ea mai coconeºte, mai “radical”, nu ca lacoada vacii. Vine sâmbãta, vin ºi fetele ºi întreabã ele pe tuºaFilofteia “Ce faci tanti?” ºi ea le rãspunde superior “Ce sã fac,tuºicã, fac ºi eu radical”.

Spre searã luam uliþele la picior, aºteptam oamenii sã vinãde la câmp, îi luam în primire, aºa obosiþi ºi transpiraþi cumerau ºi ne întorceam la ºcoalã, la dormitor, la ore târzii, hãrþuiþide câinii satului, învioraþi ºi ei de aerul ceva mai rãcoritor alnopþii, dupã nãduºeala de peste zi.

Sãptãmâna a trecut repede ºi ne-am mutat într-o altãcomunã din judeþ, populatã de un amestec de români ºi “sârbi”,de fapt un soi de bulgari.

Sat mare, cam ºapte-opt kilometri de la un cap la altul, cugospodãrii ºi oameni aºezaþi, mai toþi cu “statut ocupaþionaldublu”, salariaþi pe la fabricile din oraºul învecinat ºi agricul-tori la bazã. Ne tot întrebam ce o fi cu “sârbii” ãºtia rãtãciþi peaici, prin Oltenia.

- Bãi Teo, îmi spune vesel Dorin, bãi de când mã chinui eusã prind “sârbii”, câte antene n-am încercat! Uite bãi cã o sã-iprind acum.

Era apropo la încercãrile celor din sud de a recepþiona pro-gramul televiziunii iugoslave.

- ªi ce ai vrea tu Dorine sã prinzi? Þi-ar fi bunã mie o sâr-boiacã, nu-i aºa? Cum s-or fi aciuat, mãi, ãºtia pe aici? Precisau trecut Dunãrea înot. Îl ºtii pe Mitiþã de la “englezã”? Ãsta arerude în Bulgaria, d-aia îl tot tachinez eu cã e bulgar cu capu’mare ºi-a venit la noi cu pluta.

A doua zi ajung chiar la niºte “sârbi”.

123

- De când sunteþi, mamaie, veniþi aici? întreb gazda.- Nu ºtiu maicã, nici bunicã-mea, sã-i fie þãrâna uºoarã, nu

ºtia. Se zice cã de mult pârjoliserã turcii tot, pe la noi, pe la bul-gari. Nu mai era de trãit, ºi-a luat fiecare ce-a apucat ºi au luat-o încoace, peste Dunãre, ºi s-au aºezat pe valea asta. ªi uitã-neºi azi aci ºi tot cu ale grãdinãritului, cã asta ºtiau ai noºtri ãl maibine. Acu, ne amestecarãm, ne-ncruscrirãm cu “rumânii”. Da’maicã, când eram eu fatã nu se putea aºa ceva. Aoleo, fereascãsfântu’ sã fi umblat un “rumân” dupã una de-a noastrã! ªiumblau maicã, cã erau frumoase, oacheºe ºi ciolãnoase. Da’ ºiele, ºi lor le plãcea, aºteptau sã se culce alde ta-so ºi ieºeaufuguþa la poartã când le fluiera ãia.

- Da’ bulgara o mai ºtii, mamaie?- Eh, mai ºtiu ceva, da’ aºa, un pic, mai mã uit la ãºtia, la

televizor, da’ parcã e altceva.Îmi atrag atenþia, într-o curte, aruncate în dezordine, niºte

fragmente de bronz ale unei statui. M-am apropiat ºi am încer-cat sã reconstitui imaginar obiectul. Era chiar o statuie,înfãþiºând un uriaº soldat sovietic strângând la piept o armãautomatã, un “pepeseu” cu tambur. S-a apropiat de mine unbãtrân, incitat de curiozitatea mea:

- Ce te uiþi, flãcãule? Lasã-l cã stã bine acolo, rupt ºinãpãdit de buruieni. A fost unul p-aci, un “majur”, a venit înpatruºpatru cu ãia de la “Tudor Vladimirescu”, din Rusia. Aumblat pe la toþi mahãrii sã ne punã nouã aci, în mijlocul satu-lui, mujicul ãsta. Da’ nu l-a ajutat Dumnezeu, cã de atunci totaci zace. L-aº fi pus eu la vie sã sperie ciorile.

Sãtenii erau tot cu câmpul ºi noi ne-nvârteam de colo-colofãrã rost. Cârciuma era închisã ºi bietul Tom se perpelea capeºtele pe uscat.

124

Dormeam ºi mâncam la ºcoalã ºi, în loc de siestã dupãprânz, Cloco ne îndemna la treabã. Geo, colegul bucureºtean,scundac, cu un nas acvilin, faþa lãtãreaþã ºi aerul sãu blegos, nuse despãrþea de o geantã voluminoasã de umãr.

- Ce-o cãra, bãi, ãsta, în traista aia? se mira Dorin. Bãi, ãstae habotnic, al dracu, plimbã chestionarele astea, le scoate la aer.Ãsta vrea zece la practicã. Da’ unde dracu dispare, bãi, dupãmasa de prânz? Acu-1 vezi, acu’ nu-1 mai vezi. Bãi, ãsta arevreuna pe aici, vreo sârboiaca din astea. Uite al dracu mutãlãu,nu ºtii de unde sare iepurele.

N-a trecut mult ºi m-am lãmurit cum e cu volatilizarea luiGeo. Cum o scarã da în uºa podului, m-am gândit cã n-ar stri-ca sã trag un pui de somn, la rãcoare, pânã spre searã, când vinsãtenii pe la casele lor. Când mã felicitam pentru isteþimea mea,am dat în pod peste “dispãrut”, peste Geo. Trãgea la aghioase,în aroma muºeþelului ºi albãstrelelor culese ºi puse la uscat deelevi. Am priceput ºi ce cãra el cu ditamai gentoiu, cearceafulpe care era lungit. ªi pentru cã îi aflasem secretul, a doua zim-a dus la un alt loc tainic de odihnã, într-o lizierã de salcâmi,aºezatã pe o pantã, la marginea satului. Muºcaþi de þânþari ºifurnici am reuºit sã aþipim, dar alt ghinion, am fost treziþi de oploaie torenþialã de varã, care ne-a dus câþiva metri la vale, cucerceaf cu tot, în niºte mãrãciniºuri al naibii de înþepãtoare, aºacã am ajuns la dormitorul de la ºcoalã uzi fleaºcã ºi zgâriaþi petot corpul. În halul în care arãtam am stat numai prin apropierealui Cloco, sã vadã ºi el ce sacrificii fãceam noi pe tãrâmulsociologiei rurale.

Dupã câteva zile ne-am mutat “tabãra” în comuna înveci-natã, ai cãrei localnici erau tot un fel de “sârbi”. Nici primarulºi nici preºedintele “ceapeului” nu prea aveau chef de noi, maiales cã erau în niºte dispute personale amândoi.

125

Dumnezeu ºtie pentru ce. În plus, le-au mai “dat de furc㔺i câteva ploi torenþiale care fãcuserã din lanurile de grâu veri-tabile mlaºtini. Combinele ºi tractoarele rãmâneau împotmolitepe tarlale, aºa cã trecuserã, cu mic, cu mare, la seceratul cumâna. Cum sã mai aibã chef de noi, ei cu munca, noi cu “stu-diatul”. Cloco se strãduia sã rezolve problema cu masa noastrãºi ei îl luau cu “hai sictir”.

- Dom’ profesor, i-am zis, tot pierdem timpul, sã-i ajutãm ºinoi.

- Cum sã-i ajutãm domnule?! ªtiþi domniile voastre ce e aiasecerã? Ori vreþi sã mai dãm ºi de altele, sã se mai taie vreunul?

- Cum ‘om putea ºi noi, dom’ profesor, important e gestul.ªi aºa, a doua zi s-au trezit oamenii cu noi pe loturi, s-au

uitat chior⺠ºi sceptic ºi ne-au întors spatele, doar ne-om vedeade drum. Într-un sfârºit ne-au acceptat ºi, uºor-uºor, ne-am spe-cializat în legatul snopilor ºi fãcutul “mãgãruºilor”. Am muncitcu ei cot la cot pânã spre apus. Seara, masã mare la ºcoalã,meniu bogat, bãuturã “gârlã”, ce mai, eram de-ai lor, treburilese aranjaserã, aºa cã în cele câteva zile sejurul nostru a fost utilºi plãcut. Masa era de fiecare datã un adevãrat festin pentru cãtãiaserã pentru noi un porc ºi câteva aripate, iar de gãtit seocupa þaþa Filofteia, bucãtãreasa satului la nunþi ºi botezuri.Desigur, cel mai fericit era Tom, care degusta cu plãcere toatesoiurile autohtone de vin.

Ne-am despãrþit cu nostalgie de sãteni ºi ne-am continuatcercetarea într-o comunã din sudul judeþului. M-a surprins de laînceput o zonã a satului cu case stil “american”, ca la oraº, lastradã ºi fãrã garduri, deosebite de arhitectura locului.

- Astea erau pe timpuri ale geambaºilor de cereale, greci,evrei, nemþi, mai puþin români. Se fãcea mult grâu ºi porumbp-aci. Le luau pe nimic de la noi, le duceau la Dunãre ºiumpleau burþile ºlepurilor cu ele. Se umpleau de bani ãºtiaºi-ai noºtri tot amãrâþi, m-a lãmurit un bãtrân.

126

Primarul era un tip cam la patruzeci de ani, durduliu, scun-dac, cu o faþã mai tot timpul asudatã ºi vesel nevoie mare, eragreu sã-1 superi. Ne-am bucurat de la început de simpatia lui,nu aceleaºi sentimente le avea însã faþã de Cloco.

- Mã fraþilor, ce e mã cu ãsta, parcã-ar fi baptist. Nufumeazã, nu bea, nu umblã la femei. Deh, cartea multã teprosteºte. Ce vã aleargã mã toatã ziua, ca pe hoþii de cai?Muncã, muncã, da’ are ºi asta un rost. Mã, ascultaþi aci la mine,profitaþi cât se mai poate, cã tinereþea trece, vin apoi belelele,una peste alta vin. Sã fiu eu ca voi, aº rãmâne repetent vreo doi-trei ani, aºa, s-o mai lungesc, cã stãpâni se gãsesc destui peurmã. M-au pus ãia de “sus” primar, n-am zis nu, ce puteai sãzici? La început mã cam pãleam, da’ de la un timp, Dumnezeucu mila, vorba marxistului: o învârt ºi eu cum pot. Ne cheamããºtia la judeþ, la “instrubeºtelealã”, ei vorbesc, eu mã uit atentla ei, de zici cã-i sorb, mã mai fac cã scriu, cã notez, sã-mi intrebine la cap, sã nu uit. Par a fi cel mai cuminte bãiat, canci!, eumã gândesc la ale mele, unde mai trag un chefuleþ, pe care-omai “cotoiesc”. Ce mai, asta e. Ce dracu mã, lãsaþi-o ºi voi maimoale, chestionare le trebuie ãstora! D-aia nu mai pot ei. Saud-aia nu mai pot ãia “de sus”, de ce-a zis þaþa Leana, cã e binecu colectivu’, cu mecanizarea, cu chimicalele. Rahat, mint ºiãºtia, mint ºi ãia ºi voi vã omorâþi. Ce dracu fraþilor, trebuie sãvã-nvãþ eu?

Credeam la început cã face aºa, pe hoþul, cã se dã bine cunoi sã nu ducem vorba mai departe cã primarul cutare face ºidrege. Dar ne înºelam, el era sincer cu noi, aºa era el, fãrã ter-tipuri, ºi oamenii din sat îl vorbeau de bine.

- Fiþi mã oameni serioºi, voi nu-1 vedeþi pe americanu’ãsta? Îl doare pe el în cur de traiul nostru, auzi, face “studiu”.Cum e el “chiaun” toatã ziua, sã vezi ce-o sã scrie de noi, cã ebine, cã avem de toate.

127

Pãi mânca el, prin America aia a lor, puiºor la grãtar, udatcu vin d-ãsta, de buturugã? Ce dracu mã, pãi ãºtia mãnâncãd-alea la pachet, desfaci plicu’, îl verºi în apã ºi gata masa. Saubeau d-alea, de te zãpãcesc la creier, din petrol sau mai ºtiu eudin ce.

Venea searã de searã la noi cu o sticlã - douã de þuicã, pititebine, sã nu-1 vadã Cloco ºi ni le plasa sub o pernã. Pleca mulþu-mit, fãcându-ne ºmechereºte cu ochiul. În ultima zi, ne-a spusºoptit:

- Ia vedeþi cum scãpaþi de baptistul ãsta, desearã sã-i tragemun chefuleþ la primãrie, sã vadã ºi americanu’ cã românu’munceºte ºi se veseleºte, aºa-n sãrãcia lui, fãrã chestii d-aleasimandicoase ca la ei.

- Nicio problemã nea Ristache, ne descurcãm de nici muscanu ºtie de noi.

ªi ne-am descurcat, cam pe la nouã, dupã ºedinþa obiºnuitã,l-am vizitat, rând pe rând, pe domnul profesor. Unul cã îl doaremãseaua, altul burta, altul capul. Ce mai, eram dãrâmaþi cu toþii.

- Oboseala, oboseala... trebuie sã vã odihniþi, sã vã culcaþiimediat, sã lãsaþi poveºtile, ne sfãtuia pãrinteºte mentorul nos-tru. ªi ne da la fiecare câte o pastilã, douã, de diazepam, dupãgravitatea chestiei, din farmacia lui ambulantã, dotatã cu ge-nerozitate cu tot felul de tranchilizante ºi sedative.

- Ia, ia asta, o sã te liniºteascã, sã dormi bine, ne alintadrãgãstos ºi ne da pastiluþa miraculoasã. Ne-am asigurat astfelcã nu vom mai fi deranjaþi peste noapte de profesorul nostru,convins cã dormim buºtean. Obiºnuia, precum Titi Teaºcã cufotbaliºtii sãi, sã ne controleze peste noapte, sã aibã grijã sã nufacem prostii, sã nu umblãm blendãrãi pe la femei sau pe la“una micã”. Ne-am strecurat hoþeºte pe fereastrã cu direcþiaprimãrie, unde nea Ristache se ocupase gospodãreºte de toate.Spre dimineaþã, pe la trei, cheful era la apogeu.

128

Rodica dansa un amestec de blues ºi tangou “pe-mpiedi-catelea” cu vicele, Nelu îi cânta la ureche contabilei doine arde-leneºti, iar nea Fane paznicul, trimis dupã þuicã la cazan, urla nuºtiu ce pe afarã, pierduse bidonul sau nu mai gãsea drumul. NeaRistache se þinea pe dupã gât cu Tom, ciocneau paharele ºi sesãrutau pe frunþi:

- Mã Tom, mã Tomiþã, mã capitalistule, mã exploatatorule,visai tu mã sã te pupi cu un comunist? Tom avea ochii mici,barba umedã ºi îngâna repetat “ochei, ochei...”.

- Las-o mã dracu cu “ochitu’ “, ce mã, nu nimereºti paharuldacã nu-1 ocheºti?

- “Gud, gud, veri gud”, îi rãspundea Tom, cu satisfacþie înglas.

Pe la cinci s-a spart petrecerea ºi pe acelaºi drum ne-amîntors la paturile noastre. Sã fi trecut zece, cincisprezece minutedupã asta, când Cloco a venit sã ne dea deºteptarea.

Urmãtorul “popas” ºi ultimul al descinderii noastre pe terenera oraºul din câmpia Romanaþilor, fostã capitalã de judeþ,resemnat acum la statutul de mic oraº provincial ºi cunoscut ca“locul unde s-a rupt carul cu proºti ºi oraºul cu ºapte minuni”.Eram de-al locului, terminasem liceul în orãºelul cu pricina ºitrebuia sã suport ironiile colegilor mei, este adevãrat, nu rãutã-cioase, oraºul le plãcea, se simþeau bine ºi poate de aceea mãtachinau.

- Bãi Teo, ºmecher eºti dom’le, nu ne-ai spus sã ne vac-cinãm, sã nu ne îmbolnãvim ºi sã ne nenorocim pe toatã viaþa.Bãi, dacã luãm prostia de la ãºtia ce ne facem? Era desigurDorin, el era spiritualul echipei.

- Dorine, s-a rupt cãruþa cu proºti, dar ãºtia, proºtii, s-auîmprãºtiat, a bãtut vântul ºi i-a dus în cele patru zãri.

129

Încercam sã decelãm cum se integrau þãranii navetiºti, pecare îi investigasem la ei acasã, la locurile de muncã, în oraº, lauzina de vagoane, fabrica de conserve sau la “anvelope”.Despre ei, la ei acasã, ne cam lãmurisem. Satul devenise pentrumulþi locul de dormit. În rest, legãturile omului cu rudele,vecinii, autoritãþile, “ceapeul” ºi chiar cu familia erau fragile.Multe din responsabilitãþile de “cap de familie” le preluase ne-vasta. Navetistul devenise un fel de dispecer, venea seara acasã,afla ce ºi cum de la ai sãi, îºi da cu pãrerea, îºi da cu presupusulºi hotãra de azi pe mâine: tu te duci la moarã, tu la prãºitporumbii, tu duci purceaua la vier... Omul nostru se chinuia,pleca de acasã cu noaptea-n cap, pe la patru, pe la cinci ºi seîntorcea pe-nserat. Vara se mai lua cu treaba, cã era ziua lungã,dar iarna nu era chip sã punã mâna pe ceva. Ba când se zburleavremea rãu de tot, erau zile când rãmâneau la oraº, sã doarmãpe la rude, pe la prieteni sau pe la fabricã, prin dormitoareimprovizate. Dar erau mulþumiþi, aduceau un ban acasã, aveausperanþa unei pensii de stat. Cu lotul ajutãtor, cu grãdina delângã casã, cu ceva pãsãri ºi animale de curte o scoteau maibine la capãt decât alþii. Nu conta cã lipseau peste zece ore pezi de acasã, cã se întâlneau cu neamurile la “zile mari”, cãlucrau în ture sau cã erau rupþi de obiceiurile satului, de lanunþi, de la botezuri. Serviciul era serviciu ºi ãia de la “cadre”nu ºtiau multe, lipseai - îþi desfãceau repede contractul de mun-cã. Nu le era prea bine la fabricã, prea multe regulamente pecapul lor, maiºtrii ºi inginerii prea îi þineau “din strâns”, prea îiapãsau cu îndeplinirea normei, reducerea consumurilor, pro-ductivitatea, disciplina. Secretarii de partid ºi preºedinþii desindicat îi “omorau” cu ºedinþele, cu lecþiile politice, cu criticaºi autocritica, cu ridicarea nivelului conºtiinþei de clasã... cucâte ºi mai câte. Unii se zbãteau pentru obþinerea unei garso-niere sau unui apartament din cota fabricii.

130

Le mobilau aºa cum vãzuserã pe la rudele de la oraº, leaduceau “îmbunãtãþiri”, parchet, gresie, faianþã. Dacã nu preale locuiau, cã stau mai mult pe la “þarã”, erau bune pentru copii,cã erau la oraº, elevi la liceu sau la “profesionalã”.

Mai rãu era de ºantieriºti, vara lucrau zece ore pe zi,dormeau în bãrci ºi mâncau conservãraie. Mergeau vinereaacasã, în sat, murdari, nãduºiþi, încãrcaþi de cumpãrãturi, pâine,zahãr, ulei... Niºte dezrãdãcinaþi, copii cu douã mame, dinnefericire vitrege amândouã. Oraºul nu era al lor, iar satul selepãdase de ei.

Peste ani, mã gãseam într-un tren de navetiºti, din aceleafãrã compartimente. Afarã, întuneric, viscol, ger de crãpaupietrele. Dintr-un oraº mare a urcat, zgribuliþi, un grup denavetiºti. Mergeau cam o orã, schimbau trenul în altã garã ºi iarmai mergeau ceva ºi apoi o luau pe jos, cale de kilometri sprecasele lor. ªi a doua zi o luau de la capãt. Dupã ce ºi-au trecutdin mânã în mânã o sticlã de “doi ochi albaºtri”, au aþipit, într-un amestec de ºuierat de vânt, þãcãnitul roþilor de tren, sforãi-turi ºi pârþuri. Unul din ei, vorbea în somn, destul de coerentdespre leafã, nutreþ, moarã, copii... S-au trezit într-un târziu, augolit frãþeºte ultimele picãturi de þuicã, ºi-au strâns bagajele ºis-au pregãtit sã coboare. Am intrat în vorbã cu unul din ei ºii-am spus cã asta nu e viaþã. Mi-a rãspuns oftând cã “trage pen-tru o pensie, ce sã facã”? Cât chin e pentru o bucatã de pâine!

Ne-am întors la facultate ºi colegii ne priveau ciudat, adicãdupã o practicã cu Cloco, cum de mai arãtam întregi! Noi îitratam cu superioritate ostentativã, pe care o afiºam chiar ºi faþãde unii profesori. Vroiam a le spune cã, ei, ºoareci de bibliotecã,îndoctrinaþi cu citate din Platon, Kant sau Hegel, habar nuaveau cum e viaþa, viaþa realã ºi nu cea din cãrþi, cu dureri, cubucurii, cu lupta pentru ziua de mâine.

131

Coechipierii mei, Radu, Nicu, Alin, Dorina, Iuliana,Nicoleta, odrasle din familii “bune”, de la oraº, intraserã pedeplin în rol, chiar dacã erau copii de directori, generali saumembri în “ceceu”. Condiþiile vitrege de cazare la ºcoli, inter-nate sau “semeteuri”, de masã, de multe ori cu “hranã rece”, detoaletã la fântâna din curtea ºcolii, colbul uliþelor, sudoareaþãranului, casele, majoritatea arhaice ºi sãrãcãcioase, nu-i spe-riaserã. Victor, copil de general, ne povestea amuzat cum dupãfiecare descindere a sa de la sate, mamã-sa, cu o fobie exage-ratã faþã de microbi, îi dezinfecta hainele sã nu îi aducã în casãboli, pãduchi sau lindini.

Au urmat cursuri, seminarii, colocvii ºi examene ºi apoiînaintea vacanþei, din nou în teren, de data aceasta în Ardeal. Seiscase un scandal mocnit pe tema “zonãrii agricole” ºi pe laministerul agriculturii erau voci care se împotriveau desfiinþãriiunor sate ºi restrângerii curþii þãranului la doi ari ºi jumãtate.Cloco, mentorul nostru fierbea:

- Cum vine asta, domnilor, cum adicã “doi ari jumate”, cesã facã þãranul în curticica asta? Unde sã mai aibã ºi grãdinã, ºicoteþe, ºi grajduri, ºi livadã? Dacã el nu mai produce, cã nu maiare unde, ce facem dom’le cu el, îl facem consumator, îl tri-mitem la oraº sã cumpere ouã, brânzã ºi roºii? Nu ai voie dom-nule sã ai fântâna lângã closet, nu te lasã “sanepidul”, nu ai voiesã ai ºura lângã casã, e legea pompierilor. ªi apoi, pe cei dinsatele desfiinþate, ce faci cu ei, îi muþi la bloc? Domnilor, noi casociologi, trebuie sã cercetãm fenomenul, sã venim cu argu-mente, sã arãtãm cã nu e bine, cã distrugem þãranul, cã dacã numai avem þãrani, nu mai existãm, suntem nimeni.

Cu astfel de întrebãri, dar ºi cu altele, am plecat, într-osearã, cei cincisprezece “samurai”, din Gara de Nord, spreArdeal. Nu ºtiam prea multe despre ardeleni, doar din cãrþi saude la “gura lumii”.

132

Se spunea cã o sã aveam de-a face cu ungurii, cã ãºtia suntdaþi dracului, cã o sã ajungem ºi pe la saºi, cã de la ei nu scoþio vorbã, cã sunt sobri ºi închiºi în ei. Dacã pânã atunci reuºisemsã ajung la sufletul oamenilor, nu ºtiam cum urma sã mã des-curc, intram într-un mediu pe care nu îl cunoºteam nici mãcarca turist.

Am ajuns a doua zi, pe la prânz, în capitala de judeþ, ºi apoi,spre searã, într-un orãºel de munte. M-a frapat de la începutordinea, curãþenia, arhitectura caselor, aranjarea curþilor, totuldiferit de ce este la “regãþeni”, oricum cu multe nuanþe de ci-vilizaþie în plus.

Spre searã am ieºit, la o bere, la un restaurant de cartier.Lume multã, antren, muzicã. Stupoare, într-un colþ unii cântauceva pe ungureºte, într-altul alþii fãceau la fel, dar pe româneºte.Din când în când, cele douã grupuri se salutau ºi îºi fãceauurãri. Unde erau ungurii ãia rãi, puºi pe ceartã cu românii, aºacum tot auzisem?

A doua zi am trecut la treabã, ne-am stabilit eºantionul,ne-am pregãtit chestionarele ºi ghidurile de interviu ºi, desigur,mentorul nostru ne-a dat instrucþiunile de rigoare:

- Domniºoarelor ºi domnilor, vedeþi cã psihologia ardelea-nului este altfel ºi purtaþi-vã ca atare. Prezentaþi-vã civilizat,decent, fãrã aroganþã, fãrã ocoliºuri. Nu degeaba se spune cã peardelean nu este bine sã-1 calci pe coadã. Atenþie la fenomenulreligios, pe aici sunt mai multe culte ºi, în plus, în ultimul timps-au înmulþit sectanþii, ar fi interesant sã aflãm de ce. ªi maieste ceva, dacã aveþi în eºantioane þigani este bine sã mã infor-maþi, sã iau legãtura mai întâi cu bulibaºa, altfel nu o sã aveþiacces la ei ºi o sã creãm probleme.

Am ieºit apoi în teren, la “subiecþi”, ºi drept sã spun, eraaltceva. Cã era român, cã era ungur, te invita în casã, te serveacu ceva, ce avea omu’, o cafea, o palincã sau o dulceaþã ºi apoite întreba ce e de fapt cu tine, ce doreºti concret de la el, cã aºaîn mare ºtia, se auzise prin localitate de noi.

133

Oamenii erau mai direcþi, mai apropiaþi de probleme, maiinformaþi, cã era mai tânãr sau mai puþin tânãr. Nu era nevoiede prea multe explicaþii, ce însemna una sau alta. Lucrau lauzina din orãºel sau în marele oraº din apropiere, dar se ocupauºi cu agricultura, la “ceape” sau pe loturile ajutãtoare.Gospodãrii “aranjate”, interioare civilizate, parcã altceva decâtla “regãþeni”.

Mie ºi colegului Jude, ardelean get-beget, ne “cade” îneºantion ºi douã familii de þigani, adicã douã familii “interzise”,de parcã ar fi fost ciumate. Nu aveam voie sã ne apropiem deele fãrã aprobarea lui Cloco, care, la rândul lui, trebuia sã o iade la “tovarãºul” bulibaºã.

- Ce facem Ioane, îi “pasãm”, îi spunem lui Cloco sau dãmo raitã pe acolo? Ce dracu, doar nu ne-or mânca, tot oamenisunt ºi ei.

- Hai Teo sã mergem, ne orientãm noi la faþa locului. Aiauzit cum fac Ionescu ºi cu Bãlan chestionarele? Umblã cu unaparat de fotografiat dupã ei, zic cã sunt de la nu ºtiu ce ziar, lepromit la ãia din eºantion marea cu sarea ºi pe unde ajung suntprimiþi cu mare respect.

- Respectul ca respect, dar nu de asta le pasã lor. O frip-turicã, o palincã, un flirt cu nevasta gazdei conteazã mai mult.Nu i-ai vãzut cã nici nu dau pe la cantinã ºi atunci când ajungîi ia aºa, o greaþã, o indispoziþie, de îþi vine sã le plângi de milã.

Pãi dacã ãºtia se descurcã, ce, noi suntem mai de la “þarã”?Ce sã ne facã “fraþii” noºtri, dacã dãm pe la ei? În cel mai rãucaz ne alegem cu o bãtaie bunã, dacã nu ‘om scãpa cu fuga.

Am întrebat câþiva localnici cam pe unde vine cartierul ãstaþigãnesc ºi toþi se uitau chiorâº, adicã ce-or mai cãuta ºi ãºtia peacolo. Am ieºit din localitate, am depãºit un teren viran ºi unde-va, la poale de munte, am dat de locul cu pricina.

134

O adunãturã de colibe dãrãpãnate, curþi fãrã garduri, boarfeþigãneºti multicolore, aninate pe sârme întinse pe pari arcuiþi,câini neþinuþi în lanþ, gunoaie, arome deloc îmbietoare, noroaie,muzicã la refuz, puradei cu burþile goale, bãrbaþi musculoºi, cumustãþile “pe oalã”.

- Ioane, dacã face unu’ un film aici ºi zice cã e fãcut în MatoGrosso, nu ai motive sã nu-1 crezi.

Nu mi-am terminat bine vorba cã am ºi fost înconjuraþi deo ceatã curioasã de bãrbaþi, femei, copii. Le-am spus ce e cu noipe acolo, pe cine cãutãm ºi spre marea noastrã uimire s-aubucurat. În sfârºit venise cineva la ei sã-i întrebe de sãnãtate, sãle vadã necazurile, sã-i ajute cu ceva. Faptul cã eram de laBucureºti i-a dus cu gândul cã însuºi “tovarãºul” ne trimisese.Vrând-nevrând, cu tot alaiul dupã noi, a trebuit sã lãsãm deo-parte chestionarele ºi sã intrãm din casã în casã, dacã ceea cevedeam se puteau numi case. Fiecare vroia câte ceva: butelii,locuri de muncã, curent electric, spitalizarea copilului handica-pat, rezolvarea unui proces penal... ªi noi trebuia sã scriem tot,sã nu uitãm cumva.

Eram cuprins de greaþã, nu credeam cã niºte oameni pot trãiîn asemenea condiþii, mizere fiind puþin spus. ªtiam cã nuaveam nici o putere, cã nu ne va asculta nimeni, cã nu îi va ajutanimeni, cã la necazurile lor am mai adãugat ºi noi niºte iluzii,niºte speranþe deºarte.

Dupã mai mult de patru ore am plecat ºi totul era ca dupãun vis urât. Ne-am oprit la prima cârciumã ºi am “tras” câte oduºcã, sã ne treacã coºmarul.

Seara, i-am spus profesorului despre isprava noastrã. Nu amscãpat nebeºteliþi, îi încãlcasem consemnul, puteam s-o încur-cãm. Se vedea însã cã în sinea lui ne aprecia curajul, punându-ne apoi sã-i relatãm pe îndelete totul.

135

- Cum dom’le, chiar aºa? Pãi în ce secol trãim noi, dom-

nilor? Nu se poate aºa ceva, mâine trebuie neapãrat sã vorbesc

cu primarul.

ªi-a vorbit, dar nu prea mult cã i s-a replicat scurt:

- Lasã-i dom’ profesor în pace, ãºtia aºa sunt învãþaþi sã trã-

iascã, vile dacã le-am da, bagã caii în ele ºi ei tot în cort stau ºi

tot vor gãsi de ce sã se plângã.

A doua zi, pe searã, am mers cu Jude la Braºov. Avea o

mãtuºã ospãtãriþã la cantina unui grup ºcolar aºa cã am mâncat

ºi noi, studenþii sãraci, împãrãteºte. La întoarcere, în troleu, un

grup de ºantieriºti - se cunoºteu dupã salopetã cã erau construc-

tori - puþin “fãcuþi”, se amuzau pe seama unuia, “nea Marin”:

- ªi zi aºa, nea Marine, ºi bãtut ºi cu banii luaþi.

- De bã, om bãtrân ajunsãi s-o fac ºi p-asta, sã ajung la pâr-

naie ºi sã fiu tuns la chelie.

- Lasã nea Marine, cã face bine la pãr, sã vezi ce des ºi fru-

mos o sã-1 ai, o sã moarã gagicile dupã mata. Dar cum fu, mã

nea Marine?

- Pãi cum sã fie, îmi scrise fi-miu ãl mic, Sande, care e mi-

litar, cã l-a mutat la Þânþãreni, aci aproape, la ºcoala de gradaþi

ºi zisei sã dau ºi eu pe la el. Aveam “douãºcinci” de lei, zic:

zece îi dau lu’ naºu la tren ºi cinºpe îi las lu’ Sande de-o þigare.

Când sã mã-ntorc, veni supracontrolu’, ãia marii, naºu’ fãcu pe

niznaiu ºi-mi fãcurã proces verbal, ca sã plãtesc pe loc o sutã de

lei, ºi cum n-avui, mã þinurã cinºpe zile la mititica.

- Bã, nea Marine, ai scãpat ieftin, pãi nea Stan, îl ºtii ãla de

stã pe vale, a furat cinci verze de la colectiv ºi i-a dat trei ani.

Pãi matale eºti boier.

136

Mã uitam la ei, dupã vorbã pãreau a fi olteni, plecaþi deacasã dupã o bucatã de pâine, ºi mã întrebam ce viaþã o mai fiºi asta...

- Aºa cã nea Marine, ce mai, eºti bun de cinste, la baracã daio þuicã.

Ne-am continuat în sãptãmâna ce a urmat, cãlãtoria de stu-dii în alt oraº, populat la vremea aceea de o comunitate destulde numeroasã de saºi. útia erau exagerat de reci, de nesocia-bili, cu greu te puteai apropia de ei. Cloco întâmpina ºi elgreutãþi în rezolvarea cazãrii ºi mesei, aºa cã pe cont propriu, customacurile goale, fãrã speranþa cã domnul profesor ne va aran-ja pe la vreo cantinã, ne-am ghiftuit cu o tavã mare cu mici, laun local. În final, ne îndemnam unul pe altul sã sfârºim ºi cuultimii mititei rãmaºi neînfulecaþi, dar toþi îi priveau cu duº-mãnie, cu silã. Tox a luat unul în furculiþã, l-a dus la nas ºi s-astrâmbat greþos:

- Bãi, ia mirosiþi, carnea asta pare cam stricatã.Asta dupã ce dãdusem gata cam ºapte, opt bucãþi de cãciu-

lã.- Bãi, nene, strigã Tox la ospãtar, ce faci dom’le, ne bagi în

spital, ãºtia nici câinii maidanezi nu-i mãnâncã.Se uitã ospãtarul la tava aproape goalã, se uitã la noi ºi ne

strigã indignat:- Mã, voi faceþi glume cu mine, pãi dupã ce vã saturarãþi, îi

daþi cã e carnea stricatã!?Am plecat ºi în drum l-am întâlnit pe Cloco:- Unde hoinãriþi fraþilor, vã caut de o orã, sã mergem la

masã, am rezolvat la cantina liceului.- ªtiþi dom’ profesor, noi am mâncat, am îndrãznit sã zic.Atât i-a trebuit, cã l-au apucat furiile:

137

- Bravo dom’le, eu alerg sã rezolv problema ºi domnii stu-

denþi sunt în bani, mãnâncã la restaurant. Nu cumva vã ºi mutaþi

de la camin la hotel?

Adevãrul era cã la capitolul ãsta eram cam lefteri ºi când

ajungeam “la blanã” apelam la bunul nostru profesor.

- Iar nu ai dom’le bani, iar i-ai bãut, nu-i aºa? ne apostrofa

el. Supãrarea nu þinea mult ºi ne împrumuta cu cincizeci sau o

sutã de lei. Þinea la noi ºi noi la el, deºi noi îi fãceam tot felul

de ºicane. Cu un an în urmã eram la Piteºti ºi se nimerise ca

autobuzul nostru, în aºteptarea domnului profesor, dus la

“judeþeanã”, sã staþioneze lângã un magazin cu articole fune-

rare. Cloco îºi lãsase în autobuz aparatul de fotografiat “auto-

matic”, de care era foarte mândru ºi Nicu nu a ratat ocazia de a

“trage” mai multe instantanee cu coroane, lumânãri, cruci, sfet-

nice ºi alte bunuri din lumea celor duºi. Toamna, primul semi-

nar al mentorului nostru a început cu întrebarea:

- Cine a fost dom’le artistul fotograf de la Piteºti?

Seara, la analizã, Nicoleta s-a smiorcãit cã are în eºantion

niºte romi ºi cã ea nu merge acolo, îi este fricã. Domnul profe-

sor s-a uitat semnificativ spre mine ºi Ion Jude:

- Acolo trebuie sã meargã cineva cu experienþã, cu diplo-

maþie, ei, vã duceþi? ne-a întrebat.

A doua zi ne gãseam în cartierul cu pricina, cu Nicoleta

dupã noi, cu ochelarii tremurându-i pe nas. Aici lucrurile stau

cu totul altfel, curþi, case, unele chiar arãtoase, acareturi. Unul

din “subiecþi” ne-a rugat insistent sã luãm prânzul la el sau dacã

nu, sã-1 vizitãm spre searã, iar dacã îl refuzãm sã nu mai punem

piciorul în mahala.

138

Aºa cã seara ne aflam în casa omului, la masa încãrcatã cubunãtãþi, fripturã de berbec, caº afumat, mãmãliguþã, afinatã,palincã...

Nicoleta, fatã de familie, la început nu prea se îndemna,cum sã mãnânce ea la þigani? Omul nostru, bucuros de oaspeþi,ni se confensa ca unor buni amici:

- Am rãmas eu ºi baba, bãieþii s-or dus în lume. Ui’, ãstamare – ºi ne aratã o pozã – e marinar pe pescador, ãsta micu’ epe la Timiºoara, iar ãstãlalt e la Bucureºti, ospãtar. Toþi însuraþi,la cãºile lor, n-am treabã cu ei.

Eu mã descurc, nu-mi trebe nimic. Mã cautã ãºtia cununþile, da’ nu le dovedesc pe toate, pãi nimeni nu mã-ntrece laburdufu’ ãsta, ºi ne aratã un acordeon cu clapele îngãlbenite devreme. Da’ un necaz tot am, sufãr cu inima, câinele ãla de doc-tor mi-o zis sã nu mã ating de femeie, cã îmi face rãu, cã s-arputea sã dau ortu’ popii în focul dragostei. Pãi nu e pãcat, i-auitaþi-vã la ea, nici patruzeci de ani n-are, c-o luai când aveavreo treisprezece.

M-am uitat la nevastã ºi gazda noastrã nu arãta rãu.Þiganca, încã tânãrã, trupeºã, plinã de nuri.

- Acu’ m-am trecut la ãºtia, la adventiºti, ãºtia da oameni,adevãraþi “fraþi”. Da’ ce, parcã aº crede, nu cred o iotã. Uitecum o fost treaba. Mai an o fost apã mare pe aici, s-o revãrsatpârâul ãsta ºi o prãpãdit multe cãºi. Ãi asiguraþi la “adas” ºiacum stau pe unde pot, pânã venirã comisiile, pânã o sucirã,pânã o-nvârtirã, oamenii tot cu nãcazul pe capul lor. Da’ laãºtia, la sâmbãtiºti, adunarã fraþii bani, au dat o mânã de ajutorºi le fãcurã cãºi la ãia. Aºa cã mã fãcui ºi eu adventist.

Asta cam aºa era, nu credinþa îi determinase pe unii semenisã adopte o religie sau alta, ci foloasele, interesele.

139

În campania ardeleneascã “de teren” am fost în multe bise-

rici catolice. Sã nu fii credincios ºi tot eºti atras de sunetul mag-

nific al orgii, de vocile dumnezeieºti ale corului, de grandoarea

arhitectonicã, de spectrul colorat al vitraliilor!

Peste câteva zile mã gãseam cu Tox, într-o casã de rugã-

ciuni a adventiºtilor, pe post de “fraþi”, sã asistãm la ritual,

desigur, în interes profesional. Era totul simplu, nimic nu

aducea a lãcaº de cult, ºi nici predicatorul nu avea alurã de

preot. Au mers toate strunã pânã când un “frate” a început sã

circule printre credincioºi cu o tavã metalicã în care fiecare

punea bani dupã dorinþã ºi dupã pungã.

- Hai, “cãrelu”, mi-a dat Tox cu cotul ºi am ieºit tiptil,

punga noastrã de studenþi sãraci fiind destul de goalã.

A treia sãptãmânã ne-am deplasat în judeþul Mureº. Am fost

cazaþi la Iernut, într-un castel al familiei Rákoczi, acolo

funcþionând Casa Agronomului. Aºezat strategic, pe malul

Mureºului, cu ziduri masive, cu încãperi vaste, deºi “moder-

nizat” edificiul impunea respect ºi te ducea cu gândul la vre-

murile când era locuit de baroni, conþi, doamne ºi domniþe.

La câþiva kilometri era Oarba de Mureº, de care pomenea

unchiul Stan de la Mândra, un deal abrupt ce se prãvãlea în

apele Mureºului. Din depãrtare se zãrea albul mausoleului ridi-

cat în memoria miilor de români rãpuºi de gloanþe.

Ne-am terminat în câteva zile treaba într-un sat învecinat, ºi

ne-am mutat undeva în nord-vestul judeþului, într-o comunã

mare ºi frumoasã, cu ardeleni români ºi maghiari gospodari.

140

De comunã aparþineau ºi câteva cãtune, aºezate printredealuri, cu case izolate, una aici, alta la câþiva kilometri, eraceva în genul fermelor americane, vãzute prin filme. Mai toþiaveau copiii studenþi, ingineri sau profesori ºi e de mirare cumîn condiþiile acelea vitrege, departe de civilizaþie, la lampa cugaz, cu naveta, “per pedes” pe ploi ºi viscole, la ºcoala dincomunã, învãþaserã carte. Sau poate tocmai asta îi stimulase, îiambiþionase.

Practica noastrã avea sã se finalizeze în câteva sate de pevalea Târnavelor. Ne-am cazat la un “semeteu”, printre trac-toare ºi tractoriºti, prin grija gazdei noastre, inginerul ºef, un tiproºu la faþã, cu ochii tulburi. Cineva ne-a ºoptit cã e bun mese-riaº, dar, pãcat de el, e alcoolic. În sat, numai maghiari, doardouã familii de “regãþeni”. Majoritatea nu ºtiau limba românã,aºa cã de la consiliu mi-a fost repartizatã ca translator Magda,economista “ceapeului”, o tânãrã blondã ºi subþiricã, cu ochiica albastrul cerului senin de primãvarã. Oamenii primitori,deschiºi la dialog. Am avut totuºi ºi necazuri, încã din prima zi.Ajuns la o bãtrânã, mai-mai sã punã câinele pe mine.

- Magda, am întrebat, ce este cu mamaie, de ce e supãratã?- Nu ºtiu, nu înþeleg nimic, nu spune decât sã ne cãrãm, sã

ne vedem de drum. Nu ºtiu ce e cu dumneaei, cã altfel tanti Iojie femeie de treabã.

Lucrurile s-au limpezit peste douã zile când tanti Ioji a tri-mis dupã mine, m-a primit ca pe un oaspete de seamã ºi nu maicontenea cu scuzele.

- Sãraca tanti Ioji, te-a confundat. Tu, ea ºtie sã cânte ºicântã bine. În urmã cu vreo patru-cinci luni au chinuit-o unii dela radio cu înregistrãri ºi i-au promis cã o dau pe post.

141

De atunci, tot cu “tranzistorul”‘ dupã ea, pânã ºi când seducea sã dea mâncare la pãsãri. Dar degeaba, nu s-a auzit laradio. A gândit cã eºti ºi tu din ãia, pentru asta era supãratã.

S-a mai întâmplat sã nu stea de vorbã cu mine o femeie înjur de patruzeci de ani ºi Magda m-a lãmurit pe loc:

- Monica, aºa o cheamã, suflã ºi-n iaurt, îi e fricã sã maibage bãrbaþi în curte. Are bãrbatu’ navetist la Târnãveni ºi dupãce îi pleca omu’ la treabã, agãþa un batic pe culme, semn pentruamant, unul de vreo cincizeci de ani, cã drumul e liber.Ghinionul a fost cã omul ei a pierdut maºina într-o dimineaþã,s-a întors acasã ºi l-a gãsit pe înlocuitor. Vai, ce scandal a fost!Ar fi mai bine s-o lãsãm în pace, sã nu-i mai facem ºi noinecazuri.

ªi cum niciun rãu nu vine singur, am fost pe punctul sã daude belea, dintr-o copilãrie. Noroc cu domnul profesor care þineala mine ºi dupã muºtruluiala cum numai dumnealui ºtia s-ofacã, m-a scos din necaz. Era acolo o staþie radio, la care eu,pasionat de tehnicã, m-am jucat un pic pe la butoane. Nu mi-amdat seama cã am lãsat-o dereglatã pe frecvenþã ºi cã a doua zi,la teleconferinþa judeþeanã cu Direcþia Agricolã, “semeteul” lacare eram cazaþi nu a rãspuns la apel. Profesorul ne-a convocatîntr-o ºedinþã fulger, însoþit fiind de un individ, care cu o“Dacia” se tot þinea dupã noi, prin tot judeþul, motivul fiindprezenþa lui Tom americanul, în echipa noastrã.

Roºu la faþã, cu buzele strânse, furios, Cloco a întrebatrãstit:

- Cine a umblat la staþia radio?Nu se aºtepta ca eu, bãiat cuminte, sã fiu fãptaºul ºi a rãmas

perplex când m-am ridicat în picioare. Necunoscutul m-a fixatdur cu privirea ºi m-a întrebat, totuºi calm, de ce am fãcut-o, deunde ºtiam s-o manevrez, dacã am comunicat cu cineva.

142

Am înºirat povestea cã în armatã lucrasem pe staþii radio, cãam vrut sã caut un post cu muzicã, cã nu aveam ce ºi cui sãtransmit ºi cã oricum staþia e de micã putere “bãtea” campatruzeci, cincizeci de kilometri.

Nu ºtiu, poate sinceritatea sau poate figura mea de copilnevinovat i-a potolit pentru cã, aparent, nu s-a mai întâmplatnimic.

Mai spre searã, între patru ochi, Cloco m-a dojenitpãrinteºte:

- Bine dom’le, vrei sã dãm de dracu cu ãºtia? Nu vezi cã decând cu americanul ãsta, cu Tom, se þin scai de noi? Dacã nu erael, crezi cã se sinchiseau de staþie, nu vezi cã ei s-au gândit cãel a umblat la staþie?

- Ce sã umble dom’le profesor? Pãi el a dat aici de raiul pepãmânt, mâncãricã, vin ºi palincã de la mama lor, nu vedeþi cãe mereu “machea”? Chiar aºa, sã joace teatru, sã facã numai pebeþivul. Nu cred, cât bea el se îmbatã un regiment întreg. ªiapoi, dacã ar fi din ãia... spion, avea nevoie de amãrâta asta destaþie?

- Mã omule, vezi cã nu e de glumã cu ãºtia, nu e bine sã intriîn colimatorul lor.

Bravam, încercam sã o dau pe glumã, sã minimalizezlucrurile, dar în sinea mea eram îngrijorat, ceva nu era în regu-lã, nu era normal.

A doua zi am fãcut echipã cu Iuliana, colega minionã, cupãrul lung, cu un cap de pãpuºã “Barbi”. Ne-am fãcut ches-tionarele ºi cum nu aveam chef de a da cu ochii de tractoare,tractoriºti, pluguri, grape, semãnãtori, dar mai ales de Cloco,ne-am gândit cã nu ar strica o plimbare prin pãduricea de pecoastã. Plouase mãrunt, atmosfera se rãcorise, soarele se arãtasepe cer, totul te fãcea sã uiþi cã eºti departe de casã, cã nu ai unban în buzunar, cã eºti ca unul cu cortul.

143

Ce credeam cã era pãdurice, se dovedise a fi cimitirul satu-lui. Alei cu mãlini ºi lilieci înfloriþi, cruci vechi, patinate devreme ºi o bisericuþã de lemn, micã ca o jucãrie. Totul acompa-niat de triluri de pãsãrele, bucurându-se ºi ele dupã ploaiascurtã de primãvarã. Eram departe de lumea dezlãnþuitã, desãrãcie, de convenienþe. Era o comuniune totalã între noi, ceivii, tineri ºi frumoºi, natura plinã de viaþã, cei ce se odihneausub lespezile îmbãtrânite ºi bisericuþa de lemn. Nu îþi trebuieprea multe sã fii fericit, sã simþi cã trãieºti. Unii, cum zice poe-tul, devin robii averilor lor, se chinuie, se zbat, devin neoameni,mint, furã sã facã avere, sã aibã mereu mai mult, ºi mai mult.Le trece vremea adunând ºi adunând ºi se amãgesc cã trãiesc,cã o duc bine, cã s-au aranjat. ªi ajung tot acolo, unde ajungtoþi. Au trãit oare? Filozofie ieftinã sau o prostie ar spune unii.

Urma sã plecãm a doua zi din sat. Ne-am arãtat recunoºtinþafaþã de cei care au fost interpreþii noºtri, invitându-i la o bere, lacârciuma satului. A fost greu sã convingem fetele, nu era obi-ceiul locului ca o fatã sã intre într-un local. La “o bere” au intratºi patru tineri localnici, au ciocnit, au tras câte o înghiþiturã, aulãsat sticlele aproape pline ºi au plecat în grabã.

- Magda, ce e cu bãieþii, de ce au plecat, berea e destul debunã.

- Nu vezi, a intrat pãrintele. Într-adevãr, la bar, un bãrbatîmbrãcat “civil” sta de vorbã cu cârciumarul.

- ªi care e problema, am întrebat mirat?- Problema e cã feciorii nu au voie în cârciumã în prezenþa

preotului.- Pãi scrie asta undeva? Fiecare e liber sã facã ce vrea.- De scris, nu scrie, dar aºa e obiceiul, eºti neînsurat ºi stai

prin cârciumi, te râde satul, nici sã te însori nu va fi prea uºor.Te mai vede ºi preotul - duminicã, la slujbã, þi-a ºi fãcut ocântare numai bunã sã te facã de bãcãnie.

144

Ce, dacã nu eraþi voi, dacã nu ºtia lumea cine sunteþi, noifetele ne gãseam acum aici?

- Sunteþi tare ciudaþi, voi, ãºtia de pe aici, zãu aºa.Mi-a fost dat, peste mulþi ani, sã revin în zona Târnavelor

cu ajutoare, într-un sat distrus de alunecãri de teren. Într-o valeîngustã, case de o parte ºi de alta a uliþei, care urca în pantã linã.Afectate erau numai casele de pe partea dreaptã, plecate la valealãturi de grãdini, livezi, acareturi. Primarul, un tânãr doctor,lipsit de prejudecãþi, era în pantaloni scurþi – fãcuse ºi el ce seputea face pe plan local, cã de “sus” nicio nãdejde. Mutase peunii la ºcoalã, pe unii pe la neamuri. S-a supãrat tare când într-o casã, crãpatã ºi aplecatã, mai ceva ca turnul din Pisa, am gãsito bãtrânã. A certat-o cã de ce mai este acolo, de ce nu s-a mutat,în vale, la fiicã-sa...

- Apoi domnu’ primar, ce ºtii dumneata - i-a replicat cucalm bãtrâna - ºtii dumneata cã orice cui, orice cãrãmidã dincãsuþa asta e ceva din viaþa mea? Cum sã plec? Sã mor, nu-i bai,de-acu ce sã mai aºtept, da’ sã mor aici.

Am înþeles atunci cã orice lucru, poate simplu, poate banal,poate ieftin, are valoarea lui, simbolul lui, ce nu poate fi schim-bat pe tot aurul din lume. Baci Todor nu mai avea casã, senãruise toatã, nu mai avea nici curte, se “strânsese” toatã într-un uriaº amalgam de pãmânt, pomi contorsionaþi, resturi deconstrucþii. Sta la ºcoalã cu nevasta ºi cei patru copii. Nu ºtia deunde sã îºi ia cãmaºa sau pantalonii - toate hainele erau strânseîn niºte cearceafuri, ca baloþii cu îmbrãcãminte de mâna a doua,dar peste douã sãptãmâni îºi mãrita fata cea mare, avea nuntapusã ºi nu era cale de amânare. Ce vreþi dovadã mai bunã deperenitate, de trãinicie – adicã urgiile vin, lasã rãni, lasã durere,dar viaþa merge înainte. Le-am dat banii, niºte sume modice,care nici pe departe nu le compensau pierderile.

145

Ne adunasem în curtea ºcolii, noi, niºte strãini, niºtenecunoscuþi ºi ei, mai toþi cam la vârsta a treia. Au primit totulcu demnitate, nimic nu semãna a pomanã. Iar cei din stângauliþei, pe care necazul îi ocolise, nu au venit nici mãcar sã“caºte gura”, nu doreau ca vecinii lor sã se simtã nicio clipãumiliþi. Erau în sat români, maghiari, saºi ºi vreo ºase biserici,tot atâtea câte confesiuni religioase erau. Nu se simþea însã,erau diferiþi, dar aveau ceva ce îi fãcea de o seamã – omenia.

* * *

Pânã la terminarea facultãþii au urmat alte descinderi înteren, cu alte experienþe interesante. Începând cu anul 1978 s-aprodus o altã dramã în învãþãmântului sociologic, acesta fiinddin nou desfiinþat de autoritãþile comuniste. A fost reluat dupãevenimentele din 1990, dar acesta este departe de standardeleatinse de ºcoala sociologicã romaneascã din perioada interbe-licã.

146

147

Era vineri, 15 decembrie 1989. Afarã, o vremedeosebit de caldã pentru luna decembrie, fãrãzãpadã, cum ar fi fost normal în apropierea

Crãciunului. La serviciu era ziua în care directorul general aveaprogramate audienþe, aºa cã pentru Tudor Niþu, ca secretar, erao zi încãrcatã, cu aproape patruzeci de oameni înscriºi, cu veri-ficarea situaþiilor fiecãruia, cu redactarea notelor de prezentare.Majoritatea doreau repartizare de apartamente. Era, de departe,problema numãrul unu a audienþelor, care se þineau sãptãmânal,în fiecare zi de vineri. Mulþi erau tineri cãsãtoriþi, dar erau ºimulþi care deºi locuiau la þarã nu le strica un apartament la oraº,pentru copii sau chiar pentru închiriat. Primãria repartizaaproape trei sute de locuinþe pe an, care nu astâmpãra însã do-rinþa celor de la sate de a se face orãºeni. Mai erau câþiva carecereau sã li se angajeze soþiile sau fiicele ºi unii care solicitauclemenþã pentru a se reveni la deciziile de “deceme”, mai pelarg spus deciziile de desfacere disciplinarã a contractelor demuncã, sau pentru a fi reangajaþi.

Audienþele se þineau într-o micã salã, aflatã aproape deintrarea în pavilionul administrativ, de dispeceratul central ºi decabinetul directorului general. Începeau de la ora unu ºi jumã-tate, dar nu rare erau cazurile în care directorul fabricii, fiindocupat cu altele mai importante, venea mai târziu cu o orã saupoate mai mult. În situaþii deosebite – vizite, plenare de partidsau de sindicat – audienþele se amânau pentru prima sau a douazi a sãptãmânii care urma.

Noaptea ciomegelor

148

Sau, uneori directorul delega pentru audienþe pe adjunctulsãu, pe Bãlan, directorul tehnic. Oricum, audienþa era o treabãserioasã în care Niþu era implicat pe tot fluxul de activitãþi,adicã primirea ºi înregistrarea cererilor de înscriere, evidenþe,analize ºi verificãri, redactarea de note, referate ºi expediereade rãspunsuri scrise, raportãri lunare la centralã ºi periodic laorganele locale ºi judeþene de partid. Tot lui Niþu îi revenea ges-tionarea reclamaþiilor, sesizãrilor, propunerilor ºi cereriloroamenilor muncii, adresate conducerii combinatului, prin poºtãsau registraturã.

Avea o zi destul de aglomeratã ºi a fost impacientat când,pe la nouã ºi ceva, l-a sunat una din secretarele “generalului”:

- Alo, tovarãºul Niþu, vedeþi cã urmeazã sã soseascã, dinclipã în clipã, o delegaþie de coreeni. A zis ºeful sã vã ocupaþide pregãtirea vizitei. Dacã e nevoie, vã dau ºi eu o mânã de aju-tor.

- Asta îmi trebuia mie acum, doamna Magda? Ce naiba ormai vrea ºi ãºtia? Câþi sunt, doamna Magda? Ne trebuie niºtecafea, niºte ceai, niºte sifon. Dupã câte ºtiu, parcã mai era ceva“nechezol” pe la oficiu.

- Nu ºtiu cam câþi or fi, am înþeles cã sunt la vecini, la ãºtiade la Prelucrare, am sã sun eu acolo, poate aflu ceva detalii.Avem destulã cafea din asta, amestec, am sã pun eu ibricul lafiert ºi am sã trimit pe cineva dupã sifoane.

Tudor Niþu se mai ocupa, tot prin cumul de funcþie, de “pro-tocol”, adicã de primirea delegaþilor strãini în fabricã, sarcinãmoºtenitã, s-ar putea spune, de la inginerul Werner, dupã ceacesta a fost sancþionat pe linie de partid ºi înlãturat din funcþie,în urma unui scandal legat de vizita unei delegaþii maghiare. Nuse ºtie cum, ori aveau microfoane, ori trãsese cineva cu ure-chea, dar cei de la securitate aflaserã cã la masa cu delegaþia dinþara vecinã ºi prietenã, unde toate discuþiile s-au purtat în limbamaghiarã, s-a denigrat þara ºi s-au spus bancuri politice.

149

Situaþia a fost facilitatã de faptul cã din cei trei reprezen-tanþi ai fabricii, nea Werner ºi încã unul vorbeau limbaurmaºilor lui Attila. Pentru cã Niþu era înlocuitorul de ocazie allui Werner pe perioada concediului, conducerea a considerat cãel ar fi nimerit sã preia activitatea. Nu era deloc pe placul sãu,mai ales cã nu stãpânea nicio limbã strãinã ºi nu avea, nici dela naturã, nici din familie ºi nici prin educaþie abilitãþi diploma-tice. Plus faptul cã era o treabã pentru care vrea, nu vrea, aveade-a face cu securitatea statului. Norocul era cã vizitelestrãinilor erau cam rare, cam pânã la douãzeci pe an,colaborãrile tehnice fiind aproape inexistente, iar de cele co-merciale se ocupau firmele de comerþ exterior. Mulþi îl invidi-au presupunând cã Niþu a dat de trai bun, mãnâncã delicatese lamesele de protocol, bea bãuturi fine ºi fumeazã þigãri “bune”.Adevãrul este cã la o asemenea întâlnire a bãut pentru primaoarã whisky ºi cum era altruist din fire a dus sticla, din care seconsumase cam jumãtate, colegilor, sã guste ºi ei din bãutura cuaromã de ploºniþã, a capitaliºtilor. Pentru cã bugetul de proto-col se limita la un ºaizeci de lei pe om, alocaþi pentru o singurãmasã protocolarã, indiferent cât stau strãinii în fabricã, nu depuþine ori a fost nevoit sã dea bani din propriul buzunar.

Werner, sau nea Hans cum i se spunea, era un tip pitoresc,cu o figurã tipicã de sas chipeº, bãrbat “bine” ce semãna cu ºeri-fii din filmele western, care venise în “regat” dupã terminareafacultãþii cu gândul sã rãmânã numai pe perioada stagiului ºiapoi sã se întoarcã printre nemþii lui. Nu a fost sã fie aºa pentrucã ºi-a gãsit marea dragoste pe aceste meleaguri ºi nu se maiîntorcea în Ardeal decât rareori, în concedii. Pe Niþu îl pãcãlisecu protocolul cu aproape doi ani în urmã:

- Teo, nu vrei sã mã înlocuieºti la “protocol”, vreo trei sãp-tãmâni, cât sunt ºi eu în concediu?

150

- Nea Hans, nu prea aº vrea, nu prea le am eu pe-astea culimbile strãine ºi nici nu am faþã de aºa ceva, nu cred cã m-aºdescurca între niºte domni din elita societãþii. Mie îmi place ºimã simt în largul meu printre ãºtia de rând, de teapa mea.

- Oh, dragã, nu te speria aºa, cã nu e dracu chiar aºa denegru, sunt ºi ãia tot oameni. În primul rând cã s-ar putea sã ainorocul sã nu vinã nimeni cât lipsesc eu. ªi apoi nici nu ainevoie sã ºtii vreo limbã strãinã, ce, parcã eu ºtiu engleza saufranceza? útia vin întotdeauna însoþiþi de unii de la comerþulexterior care fac ºi pe translatorii. Tu trebuie sã te ocupi dechestiile administrative ºi sã faci niºte hârtii, în rest nu e com-plicat, mai ales pentru tine, care eºti bãiat isteþ. Uite, îþi vând euun pont, când vin unii care vorbesc engleza, te scuzi ºi le spuicã eºti specialist în francezã ºi invers. ªi apoi ai ocazia sã bei ºitu un “visichi”, sã pipezi un “kentan”.

- Nea Hans, esti irezistibil domnule! Bine, s-a fãcut, darpentru asta dai o bere ºi mã mai laºi ºi pe mine sã te bat din cândîn când la ºah.

Werner, deºi trecut puþin de cinzecizeci de ani, era încã vioiºi abil în miºcãri ºi de multe ori le fãcea colegilor demonstraþiide step, pentru a le arãta ce dansator a fost el în tinereþe. Iarcând ritmul nu îi ieºea cum trebuie, se scuza cã nu are încãlþãriadecvate:

- Bãi “regãþenilor”, dacã aº avea pantofi cu branþuri meta-lice v-aº arãta eu pe Fred Astaire în persoanã.

Stagiar fiind ºi neînsurat, era pasionat ºi de motoare ºi chiardacã nu avea un Harley Davidson se lãuda cu “mezeul” sãu de“undouãzeciºicinci”:

- Mãi fraþilor, când îmi venea pe chelie sã beau o bere lamalu’ mãrii – povestea el – luam gagica, ne urcam pe motor ºifuga la Constanþa!

151

- Hai bãi, nea Hans, chiar aºa? – îl luau din scurt, sceptici,cei care îl ascultau. Pãi când ajungeai, când beai berea, cândfãceai “love” cu gagica pe plajã, când ieºea alcoolul din sânge,când te întorceai acasã? Nu stãteai mai bine la domiciliulmatale, cu berea la gheaþã ºi gagica pe genunchi?

- Staþi mãi, cã plecam ºi eu când eram liber, dormeam acolo,duceam fata la un bar, o fãceam un dans...

- Da, am înþeles, plecai ºi matale cam o datã la doi ani,nu-i aºa?

- Bãi, da’ ai dracului sunteþi.- Nea Hans, dar cum le cucereai, domnule, pe femei, cã se

aude cã erai mare gigolo? – l-a întrebat Georgicã Zegrean.Zicea nea Simi, ºogoru’ matale, ca sã fii ºic, când te duceai laîntâlnire, îþi vopseai haina de piele cu cremã de ghete ºi lustru-iai la ea o zi întreagã.

- Cine mã? A zis el aºa? Pãi bãi, eu aveam hainã din pielede viþel, luatã din talcioc de la Arad, nu umblam cu o geacã detractorist ca el.

Nea Hans mai era cunoscut în fabricã ºi ca “erou al noii re-voluþii agrare”, pentru cã el era cel care coordona acþiunile“voluntare” pe care angajaþii combinatului le aveau în agricul-tura localã, la cules de roºii, cules de porumb, tãiat de cocenisau scos cartofi. Dar de notorietate erau desele accidente cas-nice pe care le avea, soldate mai toate cu fracturi, ba la o mânã,ba la un picior. Era ceva banal sã auzi cã nea Hans s-a împie-dicat în casã de un scaun sau cã i-a cãzut un dulap pe picior.

Anul anterior, când nea Hans a plecat în concediu, îi þinuselocul Gigi Cismaru, care a avut ghinionul sa “prindã” vizitaunor italieni:

- ªi cum te-ai înþeles, nea Gigi, cu ei? îl chestionau colegii. - Foarte bine, ei vorbeau ºi eu râdeam la ei, sau prin semne,

ca la surdomuþi.

152

Vizita pe neaºteptate a strãinilor însemna pregãtirea sãlii deprotocol, ducerea tãvii, la propriu ºi la figurat, ºi apoi întoc-mirea a o serie de documente, aºa cum cereau reglementãrile învigoare. Cafeaua era o problemã pentru cã nu se gãsea decât curelaþii ºi de multe ori se apela pentru ajutor la directorul comer-cial, Sorescu. Se bucura când vreun strãin le lãsa cadou câte unpachet de cafea, pe care îl pãstra cu grijã, pentru asigurarea“protocolului” altor musafiri strãini. Când nu avea soluþii,rezolva cu amestecul de nãut ºi cafea, care era din belºug înstoc.

Dupã telefonul Magdei, Niþu a mers imediat la Oancea,directorul general, pentru a primi dispoziþii legate de coreeni.

- Mãi Niþule, nici eu nu ºtiu prea multe. Am înþeles cã suntnord-coreeni, sunt în Sãrata încã de marþi, la întreprindereavecinã, iar la noi vin aºa, în trecere, într-o vizitã de curtoazie,eventual pentru tatonarea unor posibile colaborãri. O avea vreolegãturã cu ãia care au mai fost pe aici, nu ºtiu, dar nu prea cred,cã aº fi fost anunþat din timp, de la nivel înalt ºi ar fi fost agi-taþie mare. Fã mandatele de participare la discuþii pentru Bãlanºi Sorescu ºi vino cu ele la semnat, iar în funcþie de temã, poatevin ºi eu.

Se mai întâlniserã în urma cu doi, trei ani cu o delegaþienumeroasã de coreeni, condusã de ministrul metalurgiei, ocaziecare i-a adus o beºtelealã serioasã ºi nemeritatã din partea “ge-neralului” care, fiind plecat în interes de serviciu timp de vreosãptãmânã înaintea vizitei, a venit la fabricã chiar în dimineaþazilei cu pricina. Cum musafirii erau de rangul cel mai înalt, seprimiserã indicaþii stricte de la guvern ºi de la partid ca totul sãfie organizat ireproºabil ºi musafirii sã fie primiþi cu toatã ospi-talitatea româneascã, motiv pentru care la prima orã i-a convo-cat pe Bãlan ºi pe Tudor Niþu, pentru a pune la punct ultimeledetalii.

153

Niþu, fiind prin zonã, nu a mai apucat sã meargã la biroulsãu, sã îºi ia o agendã ºi ceva de scris, fapt ce a atras furia ºefu-lui cel mare, exprimatã cu asprime:

- Mãi Niþule, se pare cã tu nu realizezi importanþa acesteivizite ºi responsabilitatea pe care o ai. Crezi cã eu vorbesc aiciºi tu te uiþi pe pereþi? Mergi imediat ºi ia-þi ceva de scris! Uite,bãi, tov Bãlan, atitudine la el! Toatã lumea, de la minister, de la“ceceu”, de la judeþ e agitatã, numai el e pasiv, nici nu-i pasã.

Realitatea era cã de câteva zile Tudor Niþu se ocupasenumai de asta, împreunã cu Bãlan, aºa cã prea multe noutãþi dela directorul general nu avea ce sã afle. Coreenii veniserã înseara zilei trecute, erau cazaþi la “hotelul partidului” ºi în jurulorei opt au fost aduºi la fabricã cu bãtrânul microbuz “teveu”,din parcul auto al sectorului de transporturi. “Prietenii” asiatici,vreo ºapte la numãr, erau îmbrãcaþi ca pentru o iarnã siberianã,cu paltoane de piele ºi cãciuli ruseºti pe cap. De altfel în ton cuvremea, pentru cã afarã erau multe grade sub zero ºi un stratgros de omãt.

La sala de protocol Niþu a observat cã toþi aveau pe reverulsacourilor insigne cu Kim Ir Sen, conducãtorul lor comunist,dar acestea difereau, funcþie de rangul purtãtorului. De vorbit,vorbea numai ºeful delegaþiei, restul tãceau ºi aprobau prinînclinãri uºoare spusele acestuia. Discuþiile aveau ca temã con-struirea de cãtre români în Coreea comunistã a unui combinatmetalurgic.

Ideea se lansase în timpul unei recente vizite a ºefului sta-tului ºi a consoartei sale în þara prietenã. De aici au venit multebelele pentru câteva ministere, pentru cei de la centralã ºi de lacombinatul din Sãrata. Coreenii afirmaserã cã aveau o ofertã ºide la japonezi ºi ãºtia le-au propus construirea unei uzine cu unconsum mic de energie electricã pe tona de produs finit.Întoarsã în þarã, “tovarãºa de la Cabinetul Doi” s-a interesatcam cum se stã la Sãrata cu energia.

154

S-a supãrat rãu când a auzit de un consum de energie multpeste cel al japonezilor. Adicã la ãia se poate, iar la noi serisipesc resursele þãrii. Nimeni nu a avut curajul sã spunã cã aºaceva nu se poate din punct de vedere tehnic ºi tehnologic, cã arfi posibil, dar numai în condiþii de laborator, utilizând instalaþiiºi materiale speciale, rare, foarte scumpe ºi din import.

Adevãrul era cã o reducere a consumului se impunea, cãdatoritã uzinei, sãrãþenii ºi cei din jur sufereau zilnic, curentulelectric fiind întrerupt o orã - douã. Greu însã de realizat, pen-tru asta era nevoie de modernizãri, dar nu erau bani pentru cãtoatã valuta din export o lua statul, pentru alte destinaþii. Înplus, politica partidului ºi a statului era de a diminua la maximimporturile de tehnicã ºi tehnologie, fapt ce a fãcut ca multemaºini, utilaje ºi instalaþii sã mai poatã funcþiona numai datoritãinventivitãþii ºi priceperii meseriaºilor români. Era la modãaplicare celor “3R”, care însemnau “recuperare, recondiþionare,refolosire”. Când totul se bloca ºi nu te mai ajuta nici mama ºinici tatãl “erurilor”, pentru a importa ºi cea mai micã piesã tre-buia sã apelezi la aºa-numitele “fiºe U”, care presupuneau omulþime de vize ºi aprobãri: cã nu se face în þarã, cã nu se asi-mileazã etc.

A început o frãmântare ºi o agitaþie în toate mediile legatede metalurgie, ministere, institute de cercetare ºi desigur la fa-brica din Sãrata. Periodic aveau loc ºedinþe de analizã laBucureºti, care de cele mai multe ori se lãsau cu vociferãri,insulte ºi ameninþãri. De aici ºi pânã a te considera sabotorpasul era destul de mic. De la combinat participa, de regulã,Bãlan, directorul tehnic, iar când acesta se sãtura de trata-mentele deloc colegiale ºi amabile, îl delega pe Muraru, ºefulde la serviciul Tehnic.

155

La discuþiile de la uzinã, musafirii asiatici au susþinut cã,într-adevãr, japonezii le-au spus cã le pot face uzina cu acelconsum de energie incredibil de mic. Seara, masa de protocol afost la un local considerat mai cu ºtaif, aflat într-o comunãapropiatã de Sãrata, al cãrui ºef era un ins cunoscut sub numelede “Sorinel”. La masã, acelaºi comportament al coreenilor, desupoºenie pânã la slugãrnicie faþã de ºef, nimeni nu vorbea ºinu se apropia de “bucate” decât cu aprobarea, din priviri, a mi-nistrului. Printre feluri de mâncare ºi pahare de vin ciocnite, aufost reluate discuþiile legate de combinatul ce se preconiza a ficonstruit de români dar ºi de oferta japonezilor. Ministruluicoreean îi cam plãcea vinul nostru ºi golea pahar dupã pahar.Ceilalþi beau ºi ei, dar mai cu ferealã, mai pe sub masã, sã nu-ivadã ºeful. Dupã fiecare sticlã de vin golitã, ministrul coreeanera întrebat, aºa “întâmplãtor” de ai noºtri cum e cu japonezii,ce consum le-au propus. ªi tot aºa, coreeanul nostru a plecat curãspunsurile de la acel neverosibil consum mic, expus iniþial ºia ajuns în final, cam pe la sfârºitul dineului, la o cifrã apropiatãde cea de la Sãrata. Alãturi de Tudor Niþu, la masã sta ºiinginerul Arnãutu de la un institut de cercetare ºi proiectare dincapitalã, care se preconiza a fi numit ºef de proiect ºi coordo-natorul lucrãrilor, urmând a sta în Coreea mai mult de doi ani.Acesta era destul de abãtut ºi îngrijorat de cum se va descurca,inclusiv de ce va mânca el acolo, unde foametea era mai cevaca la români:

- Ce mã fac fraþilor, a cãzut capra pe mine ºi nu am ce face,mã leagã ãºtia dacã refuz. ªi dacã mã fac bolnav de o boalãincurabilã sunt sigur cã tot mã trimit sau îmi însceneazã cevadin care sã reiasã cã am probleme cu capul ºi mã interneazã lavreun spital de nebuni.

156

- Asta cu mâncarea nu ar fi nimic, mai îþi trimit ai tãi lapachet un pui fript, o sãrmãluþã, o palincã - i-a replicat, uºoramuzat, Bãlan – dar ce te faci când o sa ajungi cu instalaþiile laprobe ºi o sã vadã ãia consumul, ce te faci, atunci? Te împuºcããºtia cu ochii mici. Hai noroc, sã trãieºti! – ºi îi umplu un paharcu vin. Lasã mãi, Arnãutule, cã ne decurcãm noi, ieºim noi dinasta. Plus cã am auzit cã au niºte femei tare faine, minione ºisubþirele!

Revenind la ziua de 15 decembrie, au venit coreenii, au statmai puþin de o orã la fabricã, neînþelegându-se prea bine cedoreau, iar despre proiectul cu combinatul nimeni nu a adusvorba. Au plecat înainte de amiazã, urmând sã serveascãprânzul la un popas turistic aflat în drum ºi apoi sã meargãdirect la Otopeni, la aeroport.

Ziua ºi-a continuat derularea normalã ºi dupã plecareamusafirilor au urmat audienþele. Spre sfârºitul programului,aproape de plecarea acasã, printre colegii lui Tudor Niþu se vor-bea, mai cu ferealã, despre niºte miºcãri de stradã la Timiºoara,dar el nu le-a dat mare importanþã. Mai auzise cândva de cevaasemãnãtor în Valea Jiului ºi la Braºov ºi credea cã va fi la fel,nemulþumiri exprimate un pic mai vehement ºi apoi totul vareveni la normal. Adicã arestãri, în continuare lipsa alimentelor,lipsa cãldurii, televiziune de douã ore pe zi, “CântareaRomâniei”, slãvirea conducãtorului iubit, botniþã la gurã ºitoate celelalte. Nu credea cã la noi va putea exploda vreodatãmãmãliga. Umilinþa, cuminþenia, alinierea ºi supoºenia fãceauparte din fiinþa noastrã naþionalã. Sigur, cei de la “EuropaLiberã” tratau din plin astfel de subiecte, dar el nu-i ascultadecât foarte rar. Nu pentru motive de fricã, deºi era bine sã nute expui, dar îºi spunea cã ei vorbesc despre ce ºtiau, trãiau ºisimþeau cu toþii, cã e uºor sã critici ºi sã faci pe grozavul cândeºti departe de þarã ºi când eºti plãtit bine pentru asta.

157

În plus, pe unii dintre comentatori nu-i suporta. Mieluºei,oportuniºti, pupincuriºti ºi imorali când erau acasã, acum, înafarã, erau anticomuniºti convinºi ºi critici vehemenþi airegimului.

Floricel, colegul de la Salarizare, l-a abordat panicat ºi i-aspus ºoptit:

- Teo, e groasã rãu, cicã ar fi ieºit armata din cazãrmi, ca înnouã sute ºapte, ºi o sã punã puºcoacele pe ei.

Cu pesimismul sãu incurabil, Tudor Niþu a replicat cuconvingere:

- Stai liniºtit Floricele, cã nu se va întâmpla nimic, e un micfoc de paie, ca atâtea altele, se va uita repede totul ºi nu se vaschimba nimic. Nu vezi cã peste tot în jur, la ruºi, la polonezi,la cehi, la unguri, pânã ºi la bulgari se dezmorþeºte lumea, semai dezmeticesc ºi liderii ãºtia comuniºti. Ce zic eu? Uita-te lachinezi, cum cocheteazã cu capitalismul, cât sunt ei de îndoc-trinaþi! Catifele, necatifele, socialism cu faþã umanã sau neu-manã, cert este cã se schimbã lucrurile. Numai la noi, lacubanezi ºi la coreeni conducãtorii parcã sunt bezmetici. Iar noiînghiþim totul, dizidenþii noºtri îi numeri pe degetele de la omânã. ªi mai avem mult de îndurat, umblã vorba cã o ghicitoarea prezis cã nea Nicu al nostru o sã trãiascã pânã la vreo nouãze-ci ºi cinci de ani. Pãi bãi, pânã atunci ne ducem noi mai întâi,cã la aºa trai cu foamea-n gât...

Ajuns acasã, Tudor Niþu a mâncat, s-a odihnit puþin ºi searala ºase s-a întors la fabricã, la ºedinþa consiliului operativ deconducere, ºedinþã care numai “operativã” nu era, pentru cãdura uneori ºi peste trei ore. Revenit la domiciliu, conform obi-ceiului, a dat televizorul pe bulgari. La telejurnalul lor i-a atrasatenþia o ºtire prin care vecinii de la sud de Dunãre eraurevoltaþi cã România a închis graniþele ºi cã în vãmi tirurile lorerau blocate, fapt care le aducea pierderi economice ºi le stricarelaþiile cu unii parteneri de afaceri.

158

S-a culcat destul de liniºtit, cu gândul cã a doua zi, sâmbãtã,era zi “scurtã”, cu program pânã la doisprezece ºi jumãtate ºiurma apoi ziua liberã. La serviciu, la primele ore a reuºit sãîntocmeascã documentele de protocol legate de vizita coree-nilor din ziua precedentã, mai puþin nota pe care trebuia sã ofacã pentru securistul care se ocupa de fabricã. Era un act nor-mativ în acest sens care obliga responsabilii de protocol sãinformeze scris despre vizitele strãinilor. Se strãduia sã leredacteze destul de detaliat, sã nu uite nimic, sã relateze exactdiscuþiile, sã facã aprecieri asupra reacþiilor strãinilor la o seriede probleme, inclusiv asupra gesturilor, mimicii ºi nuanþelor înexprimare. De altfel altã cale nu avea, intuind cã toate discuþi-ile erau ascultate ºi înregistrate, lucru care i se confirmase cuceva timp în urmã. Sesizase cã atunci când venea o delegaþie destrãini, lângã pavilionul administrativ, cam în zona în care segãsea sala de protocol, staþiona fie un ARO, fie o dubiþã cu gea-murile mate. Bãnuia cã acolo se recepþionau ºi se înregistraudiscuþiile, dar nu ºtia cum se realiza tehnic toatã operaþiunea.Cam prin primãvara lui ‘89 descoperise însã, întâmplãtor, însala de protocol, ºi emiþãtorul. Pentru cã încãperea respectivãarãta mizerabil i se aprobase realizarea unor cosmetizãri, print-re care ºi repoziþionarea cablurilor telefonice. Pentru asta, într-una din zile a chemat un telefonist, i-a spus ce sã facã ºi l-a lãsatsingur sã-ºi vadã de treabã. Când a revenit cam dupã o orã,meseriaºul tocmai arunca la coºul de gunoi un tub cam demãrimea degetului mic al unei mâinii de adolescent.

- Ce e alã nea Sandule? l-a întrebat Tudor Niþu despre ciu-datul obiect.

- A, este o joncþiune pe care am gãsit-o în perete ºi careoricum nu are nicio utilitate.

159

A recuperat-o din coº dupã plecarea meseriaºului ºi, dupãaparenþe, nu prea semãna cu o joncþiune. Curios ºi incitat a luat-o acasã pentru a o cerceta mai pe îndelete ºi bãnuiala cã “jon-cþiunea” era altceva i-a fost îndreptãþitã. Dintr-un capãt al tubu-lui ieºeau douã fire scurte, la exterior avea o cãmaºã de plastic,foarte durã, urma apoi o alta dintr-o folie asemãnãtoare cu celo-fanul ºi în final un înveliº din tablã de aluminiu cu striaþii foartefine. În interior, o placã de textolit cu microcircuite electronice,printre care ºi un microfon pe care scria cu litere minuscule“USA”. Era clar cã este vorba de un transmiþãtor, dar nu puteasã îºi dea seama cum se transmitea, prin cablu sau prin underadio. Faptul cã locul de amplasare era într-un orificiu dintr-unperete, pe unde trecea cablu telefonic, l-a dus la gândul cã eracuplat la circuitul telefonic. Cele douã fire scurte de la una dinextremitãþi, care nu prezentau urme de conectare la alte fire ºiplãcuþa cu componente electronice, îl fãceau sã creadã cã era unemiþãtor, iar captarea se realiza în maºinile suspecte carestaþionau, aparent fãrã rost, lângã clãdirea administraþiei. S-auitat printr-o carte, pe care o avea acasã, care trata despre spio-najul economic, dar nu s-a lãmurit.

A doua zi, la serviciu, l-a arãtat discret lui Ionicã, prietenulsãu, inginer electronist, dar nici acesta nu ºtia prea multe. L-adus apoi la Bãlan, directorul tehnic, care a rãmas destul de sur-prins ºi oarecum speriat. Avea ºi de ce pentru cã la întâlnirile custrãinii la care participa era mai libertin, fãrã însã a leza în nici-un fel interesele fabricii. De altfel, bãnuia cã era în atenþia celorde la securitate. Au mers împreunã la directorul general a cãreireacþie a fost una normalã, chiar de indiferenþã, fãrã nicionuanþã de surprindere, ca ºi cum ar fi ºtiut de existenþa miste-riosului obiect. Tudor Niþu l-a mai þinut câteva zile dupã cares-a hotãrât sã-l preda ofiþerului de securitate, intuind cã dacãn-o face nu o sã-i fie bine.

160

A mers la securist cu un aer naiv, de necunoscãtor:- Stiþi, am luat de bun ce a zis telefonistul, am crezut cã este

o joncþiune, m-am jucat cu ea ºi mi-a trezit suspiciuni numaifaptul cã am vãzut cã scrie “USA” pe undeva. Nu o fi cumvavreo chestie din alea de ascultat ºi ne spioneazã duºmanii, sã nefure ei secretele de fabricaþie ºi contractele de export? pozaTudor Niþu în patriotul înnãscut.

Corici, ofiþerul de securitate, la rândul sãu a luat poziþiaprostului, afirmând mai mult decât mirat:

- Ce o fi ãsta, e ceva suspect aici, trebuie neapãrat dus la oexpertizã.

Dupã vreo sãptãmânã Corici l-a vizitat la birou:- Te rog sã-mi dai puþin cheia de la sala de protocol, trebuie

sã mã întâlnesc cu cineva ºi în biroul meu am niºte muncitori,reparã caloriferul. Nu o sã fac niciun fel de deranj.

L-a câteva secunde de la ieºirea acestuia din biroul sãu,Tudor Niþu l-a urmãrit ºi a vãzut cã era însoþit de un necunos-cut. A mers mai mult fugind la Salarizare ºi l-a chemat afarã pecolegul sãu Miºu, care avea o rudã la securitatea localã, la inter-ceptãri.

- Nea Miºule, hai puþin cu mine te rog, sã-mi spui dacãcunoºti pe cineva.

Au coborat în grabã scãrile pânã l-au zãrit pe Corici cuînsoþitorul sãu.

- Pai, nu ºtiu cum îl cheamã pe individ, dar este coleg deserviciu cu cumnatul meu.

Era clar, Corici venise cu specialistul sã reamplaseze dis-pozitivul de ascultare ºi înregistrare. Din acea zi Tudor Niþu nua mai avut liniºte ºi a început sã-l caute. Cu aceasta preocupareobsedantã, într-una din zile l-a apucat miezul nopþii în fabricã.Plafonul sãlii de protocol avea un tavan fals, confecþionat dinîmbinarea a peste trei sute de profile de aluminiu.

161

Le-a dat jos pe toate bãnuind cã pe acolo ar putea fiamplasat dispozitivul de ascultare, dar reaºezarea lor i-a luatvreo patru, cinci ore, fiind chestie de meserie, pe care el nu oºtia, ba i-au mai cãzut ºi de câteva ori în cap. Se gândea în acelemomente cã dacã era în încãpere ºi o camerã video cei de la“secu” s-ar fi amuzat ca în filmele cu Chaplin.

Corici era la bazã inginer ºi intrase în sistem din motivenumai de el ºtiute. De altfel, agrea mai degrabã apelativul“tovarãºe inginer” decât “tovarãºe maior”. Desigur, ca oriceslujbaº al securitãþii statului avea ordine de îndeplinit, carenu-l fãceau prea confortabil pentru cei din jur, mai ales cã oricegest, orice vorbã, chiar ºi un banc nevinovat te puteau puneimediat în vizorul “organului”. Nu mai vorbim de armata deinformatori care, din exces de zel, din dorinþa de “a da bine”,din prostie, oportunism sau patimã, de cele mai multe ori inven-tau, amplificau sau interpretau greºit fapte ºi vorbe ale colegilorlor, pe care îi “turnau” fãrã niciun fel de scrupule.

Corici era însã altfel decât genul ofiþerului obtuz, “bãtut încap”, limitat ºi devotat fanatic al regimului, tipul securistuluidin perioada proletcultistã. Era deschis în mãsura în care nu-ipericlita funcþia, sociabil, tolerant ºi om cu care se putea discu-ta, inclusiv despre tarele sistemului. De multe ori da impresiacã a intrat într-o horã din care nu poate ieºi decât la terminareajocului ºi cã, obosit fiind ºi plictistit de ritm, încerca sã îºi fen-teze partenerii. Normal cã în condiþiile date profita ºi el din plinde avantajele slujbei, mai un pachet de carne de la cantinã, maio bãuturã bunã, mai un chefuleþ...

Ziua de sâmbãtã, 16 decembrie, a trecut repede, fiind“scurtã”, adicã pânã la amiazã. Destul de ocupat, Tudor Niþu nuprea s-a prins în discuþii cu colegii, dar tot mai mulþi ºuºoteaudespre ce se întâmpla la Timiºoara, despre un popã catolic de lacare a plecat totul, oameni în stradã, armata mobilizatã ºi chiarmorþi ºi rãniþi.

162

Ajuns acasã, a mâncat ceva ºi s-a culcat. În jurul orei ºais-prezece a fost sculat de soþie, spunându-i cã îl cautã la telefonsecuristul de la uzinã. A luat receptorul, surprins de apel, pen-tru cã de când se ocupa de “protocol” ºi avea relaþii de serviciucu Corici, acesta nu îl cãutase niciodatã pe telefonul de acasã.Pe fondul unor voci agitate ºi rãstite de bãrbaþi, Corici vorbeatare, sacadat ºi uºor panicat:

- Mãi tovarãºul Niþu, au plecat coreenii de la uzinã? Maisunt în þarã, ce program au în continuare?

- Da, tovarãºul Corici, au plecat ieri, în jur de doisprezece.Am înþeles cã au oprit la ªoldãneºti, la popas, sã serveascãprânzul ºi apoi au mers direct la Otopeni sã ia avionul. Logic artrebui ca la ora asta sã nu mai fie în þarã.

Tudor Niþu a închis telefonul nedumerit. Adicã de ce îlinteresa pe Corici coreenii ºi de ce îl întreba pe el, normal eraproblema securistului ºi a celui cu protocolul de la Prelucrare,unde au fost musafiri câteva zile. Nu cumva altul era scopulacestui telefon?

A doua zi, duminicã, 17 decembrie, Tudor Niþu a fost deserviciu în schimbul de dupã amiazã, la telefonul special de lacabinetul directorului general. Acesta era conectat direct cuorganele locale ºi centrale de partid ºi de stat ºi existenþa sa erajustificatã deoarece Oancea conducea o mare întreprindere, eramembru supleant în Comitetul Central al partidului comunist ºideputat în Marea Adunare Naþionalã. Datã fiind importanþa sa,informaþiile care se puteau accesa ºi personajele suspuse cucare puteai veni în contact, dintre toþi “tesa” erau nominalizaþipatru salariaþi de încredere sã asigure duminicã de duminicã, dela ora cinsprezece la douãzeciºitrei, serviciu la telefonul“scurt”, cum i se mai spunea. În cei patru ani cât a fost “telefo-nist”, Tudor Niþu a avut parte de o singurã convorbire, cuprimul secretar de la judeþ.

163

Era într-o searã cu o furtunã de proporþii când acesta asunat, a întrebat dacã sunt probleme, iar dacã e ceva deosebit sãfie cãutat la fabrica de rulmenþi din Bãlãbani, unde se gãsea înacel moment. În rest, mare plictisealã în cele opt ore, iar TudorNiþu nu îºi da seama de ce nu putea nici citi ceva ºi nici lucraprobleme de serviciu. De fumat nu era voie, dar o fãcea alegândun loc strategic pe culoar, de unde putea auzi dacã vine inopinatdirectorul general, iar ca sã nu lase urme, arunca scrumul într-un cornet, meºteºugit ad-hoc dintr-o coalã. Se întâmplase caodatã, fiind mai puþin vigilent, sã nu sesizeze din timp venireaºefului ºi sã fie nevoit sã introducã, la repezealã, în buzunarþigarea aprinsã. Numai faptul cã Oancea nu a stat prea mult devorbã cu el a fãcut sã nu rãmânã fãrã pantaloni.

În acea searã de duminicã, 17 decembrie 1989, în jurul oreiºase, l-a sunat dispecerul de serviciu spunându-i cã are dispo-ziþie de la directorul general sã fie anunþatã toatã ºefimea ca laora ºapte sã fie prezentã în uzinã, pentru o ºedinþã extrem deurgentã. Trebuia sã fie ceva cu totul deosebit de important pen-tru cã nu era în obiºnuinþã sã se þinã ºedinþe duminica seara.Excepþia a fost în urmã cu ceva ani, când explodase centralanuclearã a ucrainienilor de la Cernobîl ºi era nevoie de mãsurioperative legate de asigurarea apei potabile ºi a înlocuiriilaptelui antidot, considerându-se cã erau iradiate.

Au convenit ca Tudor Niþu sã anunþe ºefii de servicii ºi dis-pecerul pe ceilalþi. Nu avea idee câþi au fost prezenþi la ºedinþã,dar cam în jurul orei opt primul care a intrat în secretariat a fostdirectorul de la uzina de piese de schimb.

- Ce s-a întâmplat, tovarãºe director? l-a întrebat intrigatNiþu pe Truþescu.

- Este o “rãzmeriþã” la Timiºoara ºi trebuie sã ne luãmmãsuri, sã apãrãm fabrica, i-a rãspuns acesta lapidar.

164

A rãmas oarecum nedumerit pentru cã nu înþelegea cine arputea fi cei care ar vrea sã atace, în vreun fel, fabrica ºi cum são apere ei, angajaþii.

Puþin înainte de miezul nopþii a ajuns acasã unde ºi-a gãsitsocrii de la þarã, veniþi sã ia copiii la ei, pe perioada vacanþei deiarnã.

- Eu zic, totuºi, cã ar fi bine copiii sã rãmânã cu noi aici,pentru cã nu se ºtie ce va fi, se aude cã la Timiºoara e revoltãmare ºi nu e exclus sã se întindã în toatã þara. Indiferent de cese va întâmpla, mãcar suntem împreunã – s-a opus Niþuintenþiei pãrinþilor soþiei.

- Da, dar într-o localitate micã, ca a noastrã, oamenii secunosc ºi numai dacã dã strechea în ei ‘or ajunge sã îºi facã rãuunii altora – ia replicat tata-socrul.

- Nu te supãra tatã-socrule, dar mã gândeam cã ai fost ovreme activist de partid pe la raion ºi cine ºtie ce idei or fi încapul unora.

- Nu-þi face griji, am fost eu pe vremuri pe la partid, dar ce,eram ca ãºtia de acum, care au uitat de unde au plecat ºi au uitatde amãrâþi? Sã-mi dea Dumnezeu sãnãtate pe câþi am ajutat eu,pe câþi nu i-am scos din necaz... ªi cu ce m-am ales? Cu unapartament cu douã camere o pensie pe caz de boalã de câtevasute de lei. Numai un nebun ar putea avea ceva cu mine. Eu,faþã de activiºtii de azi, cel puþin credeam în ceva, aveam unideal, ãºtia nu au decât dorinþa de putere ºi înavuþire. ªtii vorbaaia cu “activistul de partid, a mâncat, a bãut ºi n-a plãtit”... Eh,cam aºa e cu stimabilii ãºtia. Am fost brigadier la trei-patru anidupã rãzboi, în Valea Jiului, cu lopata, târnãcopul, roaba ºidinamita, am spart un munte, am fãcut ºosea, cale feratã,tuneluri, poduri, viaducte - pentru un blid de mâncare, o insignãºi o diplomã. Pune-i ºi pe burghezii din ziua de azi sã facã aºaceva.

165

- Da, cred cã ai dreptate, ar fi mai în siguranþã la voi. Aici,dacã încep ceva lupte de stradã, cum avem noi curtea miliþiei înspatele blocului, praf ºi pulbere ne face.

Luni, la serviciu, Tudor Niþu avea multã treabã legatã derezolvarea cazurilor de la audienþã ºi de întocmirea, pentru cen-tralã, a raportului anual privind activitatea de personal. Nu apu-case încã sã îºi facã agenda de lucru, aºa cum obiºnuia, cã a fostsunat de Corici, care, pe un ton ce nu prevestea nimic bun, i-acerut sã vinã urgent la el în birou, undeva pe la etajul doi. Nu aintrat bine în încãpere cã a fost întâmpinat de urletele securis-tului:

- De ce nu ai fãcut “tovule” pânã acuma nota de convorbirede la vizita coreenilor? Au cerut-o ãia de sus ºi eu nu am ce sãle arãt, pentru cã fiecare face ce vrea în þara asta. Fii atent aicila mine, eu sunt ofiþer al statului român ºi cu mine nu te joci.Dumneata nu vezi ce se întâmplã, cã sunt rebeliuni în þarã, vreisã dai de dracu?

- Nu am avut timp, tovarãºe maior, m-am apucat de ea, darºtiþi cum e, intervin atâtea chestii neprevãzute care îþi stricã totprogramul. Mai sunt ºi destul de obosit pentru cã ieri am fost deserviciu. Nu aveþi nicio grijã, pânã la terminarea programului orezolv.

Era un decret prin care responsabilii de protocol erau obli-gaþi sã prezinte securiºtilor care rãspundeau de obiective notescrise despre vizitele delegaþiilor strãine. Tudor Niþu niciodatãnu-i da lui Corici notele la timp, uneori întârzia douã sau treisãptãmâni, dar nu mai avusese parte de un asemenea tratamentca acum. Bãnuia cã evenimentele de la Timiºoara schimbaserãradical lucrurile. Mai trecuse printr-o situaþie similarã în urmãcu doi ani când a fost chemat la sediul securitãþii locale ºi luatla întrebãri, de un anume colonel Zaharescu, cã nu anunþãvizitele strãinilor ºi nu le face note de convorbiri, motiv pentrucare va fi schimbat din funcþie ºi amendat.

166

Discuþiile cu coreenii nu duraserã mult, deci în afarã deniºte date de identificare, nu prea avea ce scrie, dar în perma-nenþã avea altceva de fãcut cu prioritate, astfel cã pe la douã,când l-a sunat Corici, nu terminase încã redactarea notei deconvorbire. S-a dus totuºi la el, încercând sã evite astfel altereproºuri ºi alte accese de furie. Cum a deschis uºa, Corici l-ainvitat, cu o expresie amicalã, ce pãrea mai mult a rugãminte,sã stea jos. Numai era cel de dimineaþã, ºi de data asta blând ºiconciliant, a început discuþia spunând cã este pãcat, cã a fostdesfiinþat învãþãmântul sociologic, pentru cã sociologii princercetãrile lor evidenþiau starea de spirit a populaþiei ºi se pre-veneau întâmplãri de genul celor de la Timiºoara.

- Este pãcat, nea Tudore, cã sociologii care mai sunt nu aufost lãsaþi sã îºi facã treaba, au fost marginalizaþi ºi hãrþuiþi.Uite, chiar ºi aici, în Sãrata, avem “meseriaºi” buni în domeniu,e cel de la vecini, de la Prelucrare, eºti dumneata, mai e cel carea lucrat aici înaintea dumitale, al cãrui nume îmi scapã pemoment.

Tudor Niþu a înþeles imediat unde “bãtea” Corici ºi cã defapt dorea sã-l “tragã de limbã”, sã afle ce fãcea respectivulsociolog în acele zile ºi cam ce gânduri are el. Cu PetrePavelescu, pentru cã despre el era vorba, Niþu se cunoºtea încãde la venirea sa în Sãrata, în 1976, prin mijlocirea unei cu-noºtiinþe comune, colegul sãu de serviciu Ion Gogiu. ªi Petrelucrase în fabricã, dar dupã stagiaturã plecase ºi în finalajunsese la Direcþia Agricolã. Încã de când era student, TudorNiþu auzise despre Petre, era lãudat de profesorii din facultatecã a luat post la combinatul de la Sãrata ºi cã face treabã bunãde sociolog acolo, fiind unul din puþinele exemple de integrarea sociologului în realitatea socialã. Mai aflase cum cã prin liceua fost arestat ºi a fãcut câþiva ani de puºcãrie pe chestii politice.

167

Relaþiile lor erau destul de sporadice, de câteva ori pe an, deregulã la acesta acasã, iar uneori mai mergeau împreunã la unpescuit. De obicei, la el casa era plinã, gãsea acolo de fiecaredatã mai multe persoane, de diferite profesii ºi cu diverse ocu-paþii, dar niciodatã nu se discutau chestii politice. Jucau canastãsau stau la poveºti, la un ºpriþ. Având în vedere dosarul “pãtat”al colegului sãu de profesie, tot timpul Tudor Niþu avea convin-gerea cã acesta este þinut sub observaþie de cei de la securitateºi odatã cu el ºi cei cu care avea relaþii, deci ºi el.

În discuþia cu Corici, Tudor Niþu a inversat subtil rolurile,prin rãspunsuri ºi întrebãri alambicate, încercând sã afle cevroia, de fapt, acesta de la el ºi bãnuiala sa s-a dovedit a fi înte-meiatã. Omul securitãþii statului primise sarcina sã afle prin ceape “se scãldau” cei suspecþi, care erau reacþiile lor în acele ziletulburi, nu cumva plãnuiau ceva acþiuni inspirate de cele de laTimiºoara?

Mai târziu, Niþu avea sã afle cã securitatea deþinea liste cupersoanele suspecte din toate localitãþile din þarã, aceºtia fiindclasificaþi pe patru nivele, funcþie de cât puteau fi de periculoºi.A înþeles ºi sensul telefonului primit acasã sâmbãtã seara, adicãce fãcea el la ora aceea, nu cumva era pe la Pavelescu ºi “clo-ceau” ceva, vreo miºcare pe plan local? Motive sã creadã aºaceva ar fi avut, având în vedere amiciþia cu fostul deþinut politicdar ºi faptul cã sora sa ceruse, nu demult, sã plece definitiv înSUA.

Temerile lor erau însã gratuite deoarece, deºi slobod lagurã, cu un iz de libertinaj ºi naivitãþi de adolescent întârziat,Tudor Niþu nu avea stofã de revoluþionar ºi asta nu din lipsã decuraj. Nu îi conveneau multe dar crescuse într-un mediu de mi-litari ºi avea în el respectul faþã de ordine, disciplinã ºi superi-ori.

168

Se impuneau multe schimbãri, erau destule lucruri strâmbe,însã în naivitatea sa juvenilã credea cã acestea trebuie sã se facãpaºnic, prin triumful binelui asupra rãului, înþelegere realistã alucrurilor, toleranþã, dialog ºi bun simþ. Se întâmplase asta dejaîn þãri ca Polonia, Cehoslovacia ºi Ungaria, iar în “uresese”,Gorbaciov cu a sa “perestroika” deschisese drumul spre “comu-nismul cu faþã umanã”. Românii erau dominaþi însã de spiritulde conservare, de reflexul instinctual de supravieþuire, într-olume marcatã de sãracie materialã lucie, proletcultism ºi opor-tunism. Iar el judeca lumea dupã sine, dupã principiile salemorale, preluate parcã din lumea basmelor cu fata babei ºi fatamoºului sau cu feþii frumoºi cei buni ºi zmeii cei rãi.

L-a luat cu altele pe securist ºi nu a aflat de la el decât cã nuîl mai vãzuse pe colegul de breaslã de câteva luni bune, lucruadevãrat, iar în privinþa sa i-a dat de înþeles cã puteau sã stealiniºtiþi. El ºtie numai casã ºi serviciu.

Seara a fost la ºedinþa de producþie unde iarãºi li s-a spus cãtrebuie sã fie luate mãsuri de apãrare a uzinei. A plecat spre casãîn jurul orei nouã, însoþit de colegul sãu jurist.

- Mãi Miticã, tu pricepi ceva? De cine, mãi, sã apãrãm fa-brica, cine sã vinã peste noi ºi sã ne facã ce? Or ºti ãºtia maimarii din conducere ceva, or veni ruºii, ungurii sau americanii?Cã doar nu o sã ajungem la rãzboi civil, sã ne batem între noi?

- De mãi Teo, la haosul, interdicþiile ºi sãrãcia din þarã s-arputea sã se întâmple orice. Dacã se ridicã plebea, crezi cã nuvor interveni armata ºi securitatea? ªtii doar cum e românul,rabdã, rabdã, dar ºi când te-o pãli, fratele meu, o datã...

Marþi, 19 decembrie. Tudor Niþu a început ziua cu nervi.Puþin dupã ora ºapte l-a chemat la el Negru, secretarul de par-tid pe fabricã. Nu aveau deloc relaþii cordiale, acesta încercândîn numeroase rânduri sã-l punã în situaþiii nefavorabile la con-ducere.

169

- Mãi, tov Niþu, ai sarcina ca astãzi sã organizezi pe schim-buri gãrzile patriotice de la uzina de piese de schimb. Trebuiesã avem pe fiecare turã oameni capabili sã apere cu arma înmânã fabrica, în caz de e nevoie.

- Tovarãºe secretar, nu este treaba mea, sunt alþii care seocupã de gãrzi, ba chiar sunt ºi plãtiþi bine pentru asta. Sauacum dumnealor stau deoparte, nu se mai implicã?

- Bãi, tovarãºe – a început Negru sã þipe – dumneata nuînþelegi sarcina pe care þi-o dau, sau vrei sã ai de-a face cu alteorgane? Uiþi cu cine stai de vorbã, cã sunt membru plin înComitetul Central? Lasã cã îl informez eu imediat pe Oancea,sã vedem el ce pãrere are de asemenea atitudine. Sau poate cãam luat-o ºi noi pe urma huliganilor de la Timiºoara?

- Puteþi sã-l informaþi, sã-i spuneþi ce vreþi, nu ar fi pentruprima datã. ªi apoi eu nu primesc sarcini de la dumneavoastrã.

- Bineee! Fã ce vrei, dar o sã suporþi consecinþete, o sã ai desuferit, sã nu zici cã nu þi-am spus.

Nu au trecut mai mult de zece minute ºi am fost chemat ladirectorul general:

- Mãi Tudore, te rog sã te ocupi de gãrzi, trebuie sã fimpregãtiþi sã apãrãm uzina. Lasã-l pe Negru în pace, înþelegetotuºi cã e o situaþie specialã ºi nu putem lãsa pe oricine sã seocupe de o problema aºa de importantã. În fond e vorba desoarta noastrã.

- Am înþeles, tovarãºe director, dar ãsta mã scoate din sãrite,nici în al doisprezecelea ceas nu realizeazã cã s-ar puteaîntoarce roata.

Înnebunea când auzea chestia asta cu apãratul uzinei, darprobabil cã ei, ºefii, ºtiau mai multe, poate cã dãdeau turcii, aºacã Tudor Niþu s-a conformat dispoziþiei lui Oancea. Toatã ziuaa întocmit liste ºi listuþe împreunã cu Nãstase, colegul care seocupa de personalul de la acel sector.

170

Ideea era ca la fiecare schimb sã selecteze bãrbaþii apþi sãþinã în mânã o puºcã, sã fie pânã în cincizeci ºi cinci de ani, sãfi fãcut armata ºi sã nu aibã oarece boli sau beteºuguri care i-arfi fãcut inapþi sã tragã cu o armã. Au încercat sã se inspire dinevidenþele pe care le-au primit de la cei care se ocupau de gãrzi,care nu le-au fost însã de niciun folos pentru cã erau depãºite,nefiind reactualizate de foarte mult timp. Gãseai în ele oameniplecaþi din fabricã, mutaþi la alte sectoare, decedaþi sau care numai aveau vârsta legalã. În final, cam în jurul orei douã,oamenii, cel puþin pe hârtie, erau organizaþi astfel încât sã poatãriposta cu foc la eventualele atacuri inamice.

Seara, la “teve”, pe la ora ºapte, a vorbit nea Nicu desprebandele de revoluþionari de la Timiºoara, “agenturili strãine” ºiforþele destabilizatoare. A continuat cu lozinci ºi îndemnuri, castrâns unit în jurul partidului, poporul sã apere cuceririle salerevoluþionare ºi sã dea o replicã fermã celor care se ating demãreþele realizãri ºi încearcã sã abatã calea de construire cusucces a “societãþii socialiste multilateral dezvoltate”.

Tudor Niþu a fost dezamãgit total pentru cã se aºtepta camãcar acum, pe fondul unor evenimente grave, fãrã precedent,conducãtorul þãrii ºi cei din jurul lui sã înþeleagã ce se întâmplãla noi ºi ce s-a întâmplat în Europa centralã ºi de est de câþivaani, la ruºi, la polonezi, la unguri, la cehi... Cu mici excepþii,lumea era sãtulã de tot, de foamete, de lipsa cãldurii, de lipsalibertãþii de exprimare, de interzicerea dreptului a cãlãtori liberetc. Nu credea cã vorbele goale ºi lozincãria mai aveau vreunefect asupra populaþiei, nici chiar pentru acoliþii fanatici. Sefãcea apel la dragostea de þarã, la patriotism ºi Tudor Niþu rea-liza, pentru prima datã, cã un om ºi o clicã pot distruge la unpopor, într-un timp foarte scurt, aceste sentimente înãlþãtoare.

171

Miercuri, la serviciu oamenii lucrau numai aºa, din inerþie,ca sã treacã timpul mai uºor. Peste tot se comentau eveni-mentele din Banat, parcã mai fãrã ferealã faþã de zilele prece-dente. Ajuns acasã, s-a culcat. Nu ºtia ce va fi, intuia cã în oricemoment putea sã fie chemat la fabricã ºi îºi spunea cã este binesã fie cel puþin odihnit, cã de-ale gurii se mai gãseau pe la can-tinã. La televizor se reproduceau diverºi cetãþeni – þãrani,muncitori, ingineri, profesori, doctori, activiºti de partid – careîºi exprimau pe tonuri îndârjite indignarea faþã de provocatoriidin oraºul de pe Bega ºi forþele imperialiste care vor sã ne abatãde la drumul nostru. Fiecare “spici” se termina cu angajamenteferme de a lupta cu toatã fiinþa lor pentru cauza partidului.

În jurul orei zece l-a sunat Iordan, dispecerul de serviciu,care, agitat, uºor bâlbâit ºi pe un ton imperativ i-a spus:

- Nea Tudore, vino urgent la fabricã cã avem o situaþiedeosebitã ºi trebuie sã te ocupi de gãrzi.

- Bãi nea Iordane, aþi înebunit cu toþii, de când mã ocup eude gãrzi? Sunã domnule pe ãia care se ocupã de gãrzi, peRuºanu, pe Neagu, pe mama lui Neagu ºi pe cine vrei mata. ªii-a închis telefonul.

Dupã câteva momente a sunat iaraºi telefonul, la care TudorNiþu a rãspuns cu un “Da” arþãgos. Era Chiþoiu, inginerul ºefmecano-energetic:

- Bãi Tudore, vino te rog la fabricã cã avem o problemã ºie nevoie de tine.

- Tovarãºu’ inginer ºef, dacã e vorba de gãrzi, eu nu vin.- Nu, nu e vorba de gãrzi, avem ceva destul de grav.- Vine vreo maºinã, cumva, sã mã ia?- Nu am, e plecatã în oraº sã aducã ºi pe alþii de acasã, nici

nu ºtiu pe unde este, vino ºi tu cum poþi.

172

S-a îmbrãcat în grabã, ca în vremea armatei când fãceaudezechipãri ºi echipãri la bãþul de chibrit ºi a plecat pe jos, cupas întins într-o jumãtate de orã ajungea la combinat. Pe stradaCraiovei, în staþia de autobuz l-a întâlnit pe maistrul Scobaru,ºeful secþiei de reparat cuptoare:

- Sã trãieºti, nea Scobarule! Tot la fabricã ºi mata? Nu ºtiide ce ne cheamã? Pe mine m-a sunat Chiþoiu, zicea cã e cevadeosebit.

- Îmi ziserã aºtia de la dispecerat cã se pare cã pleacã o partedin gãrzi la Timiºoara. Mergi pe jos, vãd. Aº merge ºi eu, darmã junghie un picior, aºa cã aºteapt autobuzul sau poate o trececineva cu maºina ºi mã ia ºi pe mine.

Tot drumul pânã la fabricã Niþu a fost un amestec de îngri-jorare ºi enervare, adicã de ce sã meargã ei acolo sã se batã cuãia, pãi ei au adus þara în halul în care era? Vroiau sã îi încaiere,sã spunã pe urmã cã nu ei, nu activiºtii, nu securitatea, nu arma-ta a intervenit. Poporul a fãcut ordine, el ia pus pe rebeli ºitrãdãtori la punct. S-a împãcat cu gândul cã va trebui sã pleceîn necunoscut, ce va fi, va fi.

La fabricã, în zona porþii, în exterior ºi interior era mareagitaþie, cam douã-trei sute de oameni se foiau de colo, colo ºinu îºi gãseau locul. Unii erau echipaþi în uniforme de gãrzipatriotice, alþii probau pantaloni, vestoane sau scurte de la ma-gazia de echipament, aflatã la doi paºi de poartã. Directorulgeneral era în delegaþie la Hunedoara, situaþie în care de toatãaceastã “organizare” se ocupau directorul tehnic ºi secretarul departid. Cum l-au vãzut pe Tudor Niþu l-au ºi trimis la dispece-rat sã ajute la anunþarea telefonicã a bãrbaþilor “tesa” pentru aveni de urgenþã la fabricã. S-a conformat ºi împreunã cu Iordana început sã sune acasã la angajaþi, în marea lor majoritate“birocraþi”.

173

La unii nu rãspundea nimeni iar la alþii la capatul firuluierau soþia sau copiii, mai toþi motivând cã “soþul” sau “tati” nue acasã, e la þarã. Aproape de miezul nopþii venise ceva maimult de un sfert din cei cãutaþi, sau cel puþin atât se vedea înîntunericul nopþii ºi isteria generalã creatã. Unii erau prinbirouri sau bãgaþi în maºinile proprietate personalã de undeurmãreau ce se petrecea în zona intrãrii în fabricã.

A apãrut ºi corespondenta localã a postului naþional deradio care, dotatã cu un magnetofon portabil, vroia sã aflepãrerile la cald ale oamenilor muncii care se pregãteau cu însu-fleþire sã meargã sã facã ordine printre rebelii de la Timiºoara.Nu prea o bãga nimeni în seamã, mai toþi se fereau din calea ei,cert este cã, dupã o ºedinþã ad-hoc a celor din conducere, împre-unã cu Negru s-a hotãrât ca purtatorul de cuvânt “oficial” alcombinatului sã fie Farfalã, contabilul ºef. Cum acesta nu erade gãsit, l-au pus pe Tudor Niþu sã-l caute, fãrã succes însã, erade negãsit, nu era nici în curte, nici pe platou, nici prin birouri,nici în maºina proprietate ºi pânã a doua zi nu l-a mai zãritnimeni.

Cum îl vedea pe Tudor Niþu, Bãlan, directorul tehnic, îl luaîn primire cu aceeaºi întrebare, repetatã la nesfârºit, pe acelaºiton urlat:

- Niþule, unde este “tesa”, de ce nu se echipeazã “tesa” înuniforme de gãrzi?

Era destul de ingratã în acele momente funcþia de adjunct alºefului de personal, “fãrã portofoliu”, adica fãrã banii adecvaþipe statul de salarii ºi fãrã a figura în organigrama fabricii. Maitânãr ºi un pic mai operativ fiind decât Stãnescu, ºeful sãu, maitoate sarcinile delicate le primea el. Aºa se fãcea cã, alãturi deinginerul Werner de la Organizare, era nelipsit de la coor-donarea muncilor pe care angajaþii le desfãºurau în agriculturãsau la curãþenia oraºului.

174

Afarã, ceva mai departe de poartã, câþiva indivizi suprave-gheau suspect zona ºi Tudor Niþu a remarcat cã nu erau de-ailor, nu pãreau a fi metalurgiºti, nici ziariºti ºi nici niºte gurã-cascã la acea orã târzie din noapte. Era destul de clar cine erauºi ce vroiau.

Puþin dupã miezul nopþii a venit ºi Oancea, directorul ge-neral. Cum a sosit acasã de pe drum, soþia i-a spus cã sunt pro-bleme la serviciu ºi cã îl cãutaserã de nenumãrate ori, inclusivcei de la judeþeana de partid. Ajuns la fabricã, Oancea a avut oscurtã discuþie cu Bãlan ºi Negru ºi apoi l-a chemat la el peTudor Niþu, dispunându-i sã-i facã o listã cu “tesa”prezentã.Dupã ceva timp, orbecãind prin semiîntuneric sã-i gãseascã ºisã-i identifice, acesta s-a prezentat la “general”.

- Cam puþini, a apreciat Oancea. Restul unde sunt?- ªtiþi, nu au fost gãsiþi acasã, foarte mulþi sunt la þarã, cu

pregãtirile de Crãciun, unii or fi prin birouri sau prin maºini, cãe frig afarã. Cum mai dau de vreo unul îl trec pe listã.

- Bine, þine-o la tine ºi vorbeºte cu toþi sã stea mai retraºi,sã nu se expunã ºi sã nu se îmbrace încã în uniforme de gãrzi.

Niþu a plecat contrariat, neºtiind ce sã înþeleagã. Ori Oanceanu avea încredere în ei, în “birocraþi”, ori vroia sã îi protejezede ce urma sã se întâmple.

Pe mãsurã ce timpul se scurgea, creºtea numãrul “echi-paþilor”. Între timp, pe platou au sosit ºi câteva autobuze. TudorNiþu ar fi vrut sã se piardã prin mulþime, dar nu era dupã el. Înjurul orei doisprezece ºi jumatate a fost abordat de colegul sãu,Gigi Cismaru:

- Teo, pe unde umbli domnule? Du-te repede la “ãl mare”,cã e furios ºi te cautã sã-i duci lista cu “tesa”. Vezi cã e lapoartã, e în cabina porþii.

În drum spre Oancea, Niþu este vãzut de Bãlan care, într-unacces de furie necontrolatã, s-a repezit spre el strigându-i cã nua vãzut pe niciunul de la birouri echipat.

175

Nu i-a mai rãspuns ºi ajuns la poartã i-a dat lista “generalu-lui”:

- Bãi, îi cauþi pe ãºtia de îi încercuiesc eu pe listã ºi le spuisã se îmbrace urgent ºi sã se urce în autobuze. Dar nu-l vãd pelistã pe baiatul ãla solid de la tine, era mai adineauri pe aici.

- A, Floricel Pãunescu, este ofiþer de serviciu, acum e duscu microbuzul în oraº dupã ºefii de la sindicat.

- Lasã bãi, pui pe altcineva de seviciu în locul lui, uite îl trecºi pe el pe listã, cum vine sã se echipeze ºi la autobuz. Deasemenea, cum apar Vasile ºi Rãdoi de la sindicat le spui sã seîmbarce ºi ei în maºini.

Tudor Niþu a rãsuflat uºurat, neºtiind ce l-a fãcut pe Oanceasã nu-l nominalizeze printre cei ce urmau sã plece la Timiºoara.Oricum, cu fizicul sãu nu da niciun semn cã ar fi putut face faþãla o luptã corp la corp, pentru cã bãnuia cã asta se va întâmplaîn oraºul de pe Bega.

A plecat în cãutarea celor bifaþi de Oancea pe listã ºtiind cãva avea discuþii cu ei ºi cã va trebui sã-i convingã cã nu el i-apropus pentru voiajul nedorit. Nu a reuºit sa dea de patru tehni-cieni de la “mecano-energetic”, plecaseã acasã sau se pitiserãpe undeva, erau de negãsit.

Cam în jurul orei unu ºi jumatate cele trei autobuze erauaproape pline, iar fondul sonor era dominat de altercaþiile duredintre secretarul de partid ºi câþiva “tesa” care motivau cã nu îºigãsesc uniforme pe mãsurã, ei fiind mai corpolenþi sau carespuneau cã au probleme de sãnãtate. Negru urla la ei, spunea cãnu-l intereseazã, cã e sarcinã de partid, cã trebuie sã se aliniezeºi cu el, membru în Comitetul Central, nu se stã la discuþii. Înfinal, îmbrânciþi ºi ameninþaþi, au urcat ºi ei în maºini. Iardespre cei care disparuserã, Negru l-a atenþionat ferm pe TudorNiþu ca atunci când vine el de la Timiºoara sã nu-i mai vadãprin fabricã, sã aibã contractele de muncã desfãcute disciplinar.

176

Probleme aveau ºi cei din conducere, fiecare gãsea câte unmotiv sã rãmânã acasã, pânã la urmã s-a hotãrât, se pare printragere la sorþi, ca ºeful grupului sã fie Truþescu, directoruluzinei de piese de schimb.

Au plecat autobuzele spre garã, au plecat ºi indiviziidubioºi de la poartã. La scurt timp a venit maºina de serviciudin oraº cu Floricel Pãunescu, însoþit de cei doi ºefi de la sindi-cat, Vasile, proaspãt numit preºedinte ºi Rãdoi, adjunctul sãu.Niþu le-a comunicat dispoziþia “generalului”, sã meargã ºi ei lagarã. L-a auzul acestei veºti Rãdoi a replicat vehement:

- Bãi tovarãºe Niþu, de când am venit în uzina asta ai avutceva cu mine, tot timpul m-ai sabotat deºi eu m-am purtat ca undomn.

- Da, cã eu sunt buricul pãmântului ºi fac ce vreau. Nuînþelegi, fratele meu, cã eu nu am fãcut decât sã-þi spun ce a zis“ãl mare”. Faci ce vrei, nu e treaba mea, iar în privinþa “sabota-jului” cred cã e pe undeva invers.

- Hai bãi, nea Teo, am glumit, ce dracu...- Bun moment de glume þi-ai gãsit, n-am ce zice.Scârbit, Niþu i-a lãsat în pace, gândind cã acum, când tre-

buiau sã fie primii la “bãtaie”, se fofilau, nu mai erau vitejiipropagandiºti din ºedinþele de partid ºi de sindicat, cei dedicaþitrup ºi suflet cauzei. Oportuniºtii, tot oportuniºti...

Floricel Pãunescu avea ºi el o problemã, pentru cã a douazi, liber fiind, era aºteptat la þarã de soþie sã taie porcul. Mailãsase acasã la bloc ºi un radiator în prizã. Au decis amândoi sãmeargã la Bãlan, sã îl învoiascã. Mare greºealã. Cum au ajunsîn uºa biroului nu au apucat sã zicã decât câteva vorbe, cã aces-ta, surescitat la maxim, a început sã urle:

- Ce veniþi bã la mine? M-aþi îmbolnãvit de cap, ieºiþi afarãºi faceþi ce vreþi voi!

177

Niþu l-a sfãtuit pe colegul sãu cã e mai bine sã meargã lagarã:

- Floricele, pãrerea mea este cã nu ai altã alternativã decâtsã te duci la garã, ai fost trecut pe listã de “general” ºi nu se ºtiecum va ieºi, nu ai fost de faþã sã vezi cum urla ºi îi ameninþaNegru pe cei care spuneau cã nu pot merge. Iar cu radiatorul deacasã se rezolvã, sã-mi laºi cheia de la apartament ºi mâine odau eu Nuºei, nepoatei tale de la centrul de calcul. Trece ea pela voi ºi totodatã o anunþã ºi pe Tudora, nevastã-ta, despre tine.Poate ai norocul sã fi plecat trenul ºi sã ai o scuzã cã ai rãmasacasã.

- Da mãi, dar cum ajung eu la garã, aº merge pe jos, pe liniaferatã uzinalã, dar am probleme cu sciatica.

- Dãm pe la dispecerat ºi poate rezolvãm cu microbuzul deserviciu, dacã nu este cumva plecat în oraº.

Aºa au ºi fãcut, maºina era disponibilã ºi Floricel, ce pãreapuþin speriat, a plecat spre staþia “cefere”.

Bãlan avea toate motivele sã fie supãrat. La cele aproapedouãzeci de ore de stat la fabricã se adãuga faptul cã erabãnãþean de baºtinã ºi terminase facultatea în Timiºoara, undeavea rude, prieteni, foºti colegi. Era un bun profesionist, omonest, prietenos ºi care afiºa, fãrã ostentaþie, acel aer de arde-lean neaoº.

În jurul orei douã, Tudor Niþu împreunã cu Miticã Neagoe,juristul, au plecat pe jos spre casã. În dreptul uzinei de piese deschimb, dupã câteva sute de metri, Niþu s-a rãzgândit:

- Miticã, unde dracu mai mergem noi, domnule, acum? Sãavem de unde veni? Pãi pânã ajungem, pânã le spunem laneveste ce fãcurãm, pânã mâncãm ceva se face patru, iar laºapte fãrã ceva trebuie sã fim înapoi. Nu rãmânem noi, maibine, la fabricã? Vom gãsi sã dormim pe undeva douã, trei ore.Oricum, suntem mai câºtigaþi aºa.

178

Au mers la sala de protocol unde au moþãit în niºte fotolii ºidimineaþa, pe la ºase, s-au spãlat la toaletã ºi a mers fiecare latreaba lui.

Ziua a început cu telefonul tovarãºei Popescu de la Cadre,de la municipiul de partid, care cerea imperativ sã i se comu-nice prezenþa salariaþilor la program. Se obiºnuia acest lucru cuocazia sãrbãtorilor naþionale când, indiferent cã erau sau nuabsenþi, se raporta cu mândrie cã oamenii muncii sunt toþiprezenþi la datorie. Niþu a solicitat un scurt rãgaz pentru cã nuavea toate raportãrile de la secþii, dar dupã cinci minute respec-tiva a revenit cu telefon în mod repetat pe la partid ºi sindicatpentru cã Niþu, pentru a evita o discuþie contradictorie, nu a mairãspuns.

De altfel, în urmã cu mai bine de un an mai avusese cuaceasta niºte altercaþii, motiv pentru care a fost pârât la secre-tarul de partid ºi la directorul general. Era o zi frumoasã deînceput de octombrie, cu soare strãlucitor ºi temperaturã plã-cutã, se apropia sfârºitul programului ºi se pãrea cã în afarã deobiºnuitele treburi cotidiene nu se mai putea întâmpla nimicdeosebit. Puþin dupã ora douã a fost însã chemat de Oancea:

- Niþule, ai o sarcinã mãreaþã. Astãzi este joi. Luni, sãp-tãmâna viitoare, trebuie sã pleci cu zece oameni de la noi laminã, la Rovinari, la ora ºapte dimineaþa sã fii cu ei în garã.

- Delegaþi, detaºaþi sau transferaþi, tovarãºe director?- Desigur, transferaþi, ºi þine minte – trebuie sã fie de

bunãvoie, ei sã vrea sã se ducã acolo.- Adicã trebuie sã facem ceva popularizare ºi sã-i

convingem, dar cum îi convingem cã nu prea avem argumente,în afarã de faptul cã în minerit se câºtigã bine ºi e posibil caacolo sã primeascã locuinþe.

179

- Gãsim noi. Uite, o sã le plãtim drumul, le dãm o categorieîn plus, le dãm hranã rece pentru trei zile ºi o primã de o mie delei, jumãtate la plecare, jumãtate peste o lunã, dacã îi mai gãsimacolo. ªi, fii atent cã nu e de joacã, problema e urmaritã deBobaru de la Comitetul Central. Ai auzit de el, cred, ºtii cum eporeclit ºi de ce, nu?

- ªtiu ºi nu aº vrea sã dau de belea.- E bine cã ai înþeles. Începând de azi, în fiecare searã îi

raportezi uneia Popescu de la municipiu câþi ai gãsit, la câþile-ai fãcut forme de transfer... vezi, îi dai toate datele care ointereseazã.

- Am auzit cã la Rovinari e ca în vestul sãlbatic, sunt scan-daluri noapte de noapte ºi miliþia trage fãrã somaþie.

- Hai mã, fii serios, nu o fi chiar aºa.Niþu a plecat de la ºef, îngrijorat ºi indignat. Nu era pentru

prima datã când se fãceau relocãri forþate de populaþie submasca cã sunt voluntare. ªi-a chemat colaboratorii, le-a spusdespre ce e vorba ºi au fãcut un plan de bãtaie, sã meargã laschimburile de turã sã le facã oferta, sã punã afiºe prin fabricã,pe la cantinã, pe la vestiare. Niþu se gândea cã o posibilã sursãde amatori de minerit puteau fi ºi cei care aveau referate de con-cediere disciplinarã în curs de cercetare, mizând pe faptul cã emai înþelept sã mergi la Rovinari decât sã rãmâi fãrã serviciu.Mai ales cã acolo salariul era mai mare, þi se da casã ºi lucrai înaer liber. Nu a mai plecat acasã ºi a mers în fabricã sã stea devorbã cu oamenii, dar pe la ºapte fãrã ceva l-au anunþat panicaþidispecerul ºi ofiþerul de serviciu sã-i spunã cã îl cautã una de lapartid ºi cã e tare supãratã. Niþu, care era ºi mai supãrat, ime-diat a sunat-o de la secretariat:

- Tovarãºa Popescu, mai e pânã la ºapte, de ce atâta agi-taþie?

180

- Tovarãºul... dumneata nu mã iei pe mine la întrebãri, euam o sarcinã aici, trasatã de partid, de mare responsabilitate.Mie sã-mi spuneþi câþi oameni aþi recrutat ºi câþi au forme deplecare.

- Niciunul, tovarãºa Popescu, acum trei, patru ore am primitaceasta dispoziþie ºi trebuie sã vorbim ºi noi cu oamenii.

- Ce sã vorbiþi cu oamenii, tovarãºe Niþu, nu avem timp deaºa ceva, noi trebuie sã rezolvãm sarcina, cine nu se con-formeazã suportã consecinþele.

- Tovarãºa Popescu, oamenii nu sunt pioni pe tabla de ºahºi nici pe ãºtia nu îi muþi oricum.

- Tovarãºu’! … Vãd cã dumneata nu te aliniezi, nu înþelegipolitica partidului, am sã-l informez pe tovarãºul prim-secretardespre ce se întâmplã la uzinã.

- ªi tovarãºul prim-secretar e sperietoare cumva?Peste circa zece minute l-a sunat Negru, supãrat foc cã îi

face probleme, spunându-i cã numai la insistenþele sale chestianu a ajuns mai sus.

Au reuºit sã încropeascã la repezealã o situaþie cu prezenþaoamenilor la lucru, erau cam vreo treisprezece absenþi nemoti-vaþi, nu aveau însã garanþia cã este ºi realã. Cu siguranþã cã erauºefi de sectoare care, din varii motive, nu înregistraserã pe toþicei absenþi sau nu doriserã sã-i raporteze. De altfel, peste câte-va zile avea sã afle cã erau salariaþi din fabricã care, cu risculde a-ºi pierde slujba, plecaserã la Bucureºti ºi se alãturaserãrevoluþionarilor, iar unii erau la sediul fostului comitet judeþeande partid unde sprijineau organizarea noilor structuri de con-ducere. Niþu a mers la Oancea sã-l întrebe ce face, ce comunicãla municipiul de patid ºi l-a gãsit stând la birou, cu capul întremâini.

- Tovarãºe director general, sunã insistent ãºtia de la partid,de la municipiu, sã le dãm prezenþa. Pe real avem treisprezeceabsenþi nemotivaþi.

181

Oancea a ridicat capul de pe birou, l-a privit cu o asprimede care Niþu nu mai avusese parte pânã atunci ºi pe un tonscãzut, dar dur i-a replicat:

- Du-te mã ºi te plimbã, du-te mã ºi te plimbã, nu avem nici-un absent, toatã lumea e la treabã, nu lipseºte nimeni.

Niþu nu a mai zis nimic, a ieºit din birou, înþelegând starealui Oancea, obosit de drumul de la Hunedoara, de noaptea denesomn ºi de evenimentele deloc plãcute. Cu siguranþã cã nicilui, nici lui Bãlan ºi niciunuia din conducere nu le convenea cãerau obligaþi sã trimitã niºte români împotriva altor români.

La radio, printre interviuri cu oamenii muncii care îºi expri-mau oprobiul faþã de elementele contrarevoluþionare de laTimiºoara, se anunþa repetat cã în jurul prânzului în capitalã vaavea loc o mare adunare popularã. S-au adunat cam treizeci deinºi, din pavilionul administrativ, la televizorul din sala de con-siliu. Lume multã în Piaþa Palatului, lozinci adecvate momen-tului, agitatori... toatã regia ºi tot decorul obiºnuit. Nea Nicu, dela balconul “ceceului”, vorbea în aceleaºi tonuri ca ºi luni. Laun moment dat, când spunea cã vor creºte alocaþiile copiilor cuzece lei, s-a auzit din piaþã un pocnet ca o explozie, urmat de unvuiet ºi un cor de huiduieli. S-a oprit contrariat, neînþelegând cese întâmplã ºi cum de e posibil. Transmisia “teve” s-a întrerupt,iar cei aflaþi în faþa micului ecran au sperat cã va fi reluatã, ceeace nu s-a întâmplat. Corici, securistul, i-a ºoptit “generalului”,dar destul de tare sã audã ºi cei din jur: “Gata, s-a terminat”.Desigur cã nu se referea la terminarea emisiei TV.

S-au rãspândit toþi pe la treburile lor, mai nedumeriþi ºi mainelãmuriþi de cum va evolua situaþia. Prin birouri se comenta cãnoaptea a plecat la Timiºoara o garniturã de tren plinã cusãrãþeni de la întreprinderile de pe platformã, printre care ºioamenii noºtrii, cã au fost dotaþi cu bâte, confecþionate în regimde urgenþã la întreprinderea de industrie localã.

182

Tudor Niþu a rãmas oripilat. Bâte pentru ce, pentru bãtaie,pânã aici se ajunsese? Mai spre sfârºitul programului a apãrutzvonul cã în oraºul de pe Bega s-a fãcut “pace”, cã mãciucarii,veniþi din mai multe judeþe, nu au coborât din trenuri ºiurmeazã sã se întoarcã la locurile de baºtinã pânã a doua zidimineaþã. Se mai vorbea de zeci de morþi, rãniþi ºi sute dearestãri, de haos, vandalizãri de magazine, de faptul cã armatatrage în plin în protestatari.

La televiziunea naþionalã nu se relata nimic, în continuarese difuzau versuri ºi cântece dedicate partidului ºi conducãtoru-lui iubit ºi reportaje cu oamenii muncii “gata sã nu precu-peþeascã niciun efort, sã facã totul pentru a apãra cuceririle re-voluþionare ale poporului”. Bulgarii ºi sârbii, vecinii noºtri, alecãror programe erau recepþionate cu antene mai sofisticate,prezentau însã imagini cutremurãtoare, cu armata pe strãzi, tan-curi scoase din cazãrmi, focuri de arme automate, oamenifugãriþi ºi hãituiþi, morþi, rãniþi, arestaþi. Se vorbea de un preotcatolic de origine maghiarã, cã de la el plecase totul, cã s-aîncercat evecuarea sa din casa parohialã ºi lumea se ridicasesã-l apere. O fi fost ºi ãsta vrun pretext, dar Tudor Niþu credeacã alta era adevãrata cauzã, în altã parte se hotãrâse destinulromânilor, pe fondul stãrii de nemulþumire generalã din þarã. Seauzise cã la întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov ºi Busch sepusese la cale ºi rãsturnarea de la putere a lui Ceauºescu. Nueram departe de conferinþa din 1945 de la Yalta când, de aseme-nea, se hotãrâse soarta României de cãtre potentaþii lumii. Deºiîn toate þãrile comuniste din Europa Centralã ºi de Est se petre-cuserã schimbãri radicale prin aºazisele “revoluþii de catifea”,numai la noi cei care ne conduceau nu vedeau ce se petrece înjur, nu erau interesaþi de propriul popor, cum trãieºte ºi cumgândeºte acesta.

183

Vizitele de lucru ale preºedintelui þãrii erau pregãtite deorganizatori astfel încât totul sã denote belºug, bunãstare ºibunãvoie. De fapt se bãga “gunoiul sub preº”, se ascundea mi-zeria ºi sãrãcia în care trãia poporul, se minþea de cãtre toþi înmodul cel mai neruºinat ºi inconºtient. Orbiþi de puterea abso-lutã, izolaserã total þara care devenise un lagãr din care nu aveaicum sã evadezi. Niþu realiza cã, practic, niciodatã de-a lungulveacurilor, noi ca naþie nu am fost în stare ºi nu am fost lãsaþisã trãim dupã voinþa proprie. Îi veneau în minte romanii, hunii,tãtarii, turcii, fanarioþii, francezii, nemþii, austriecii, grecii,evreii, ruºii... neamuri cu care ne-am intersectat în istoria noas-trã de peste douã mii de ani ºi la care, cu mici excepþii, le-amfost mai mult decât niºte gazde bune. Nu prea am fost în staresã ne conducem singuri, ne-am scuzat întodeauna cã suntem oþarã micã. Dar nu este aºa, sunt popoare pe bãtrânul continentmult mai puþin numeroase ca noi, dar au o altã opticã cu privirela demnitatea naþionalã. De la întemeierea þãrilor române ºipânã în epoca modernã, ne-au pãstorit o suitã de domnitori carenu au stat în scaunul domnesc mai mult de un an. Erau îndepãr-taþi prin violenþã, viclenie sau biruri grele la porþile înalte, derivali, rude apropiate de cele mai multe ori. Nu trebuie sã nemire cã nu a rãmas nimic dupã ei, lupta pentru ciolan fiind maiaprigã decât preocuparea pentru interesul celor mulþi. Dacã maivedem câteva mânãstiri sau cetãþi în ruinã se datoreazã la vreotrei, patru inºi care, prin despotism împletit cu ceva diplomaþie,au reuºit sã fie la putere perioade mai îndelungate de timp.Lupta pentru ciolan, pentru putere, face parte din fiinþa noastrã,ne stãpâneºte pe toþi, de la cel mai mic pânã la cel mai mare.

Dureros este cã pe plaiurile acestea mioritice s-au nãscutgenii în toate domeniile de activitate umanã, dar pentru a-ºipune în valoare talentul, priceperea ºi mintea strãlucitã cu carei-a dotat mama naturã au trebuit sã plece din þarã.

184

Aici nimeni nu i-a bãgat în seamã, nimeni nu le-a creatcondiþii de realizare a gândurilor ºi visurilor lor. De cele maimulte ori, cei în mãsurã sã hotãrascã erau interesaþi mai întâi deprofitul lor personal, de ce le iese lor. Aºa se face cã mulþiromâni au ajuns mari personalitãþi ale culturii ºi ºtiinþei univer-sale, dar din pãcate pe alte meleaguri.

Pentru a coordona acþiunile de apãrare a fabricii ºi a vegheaca oamenii muncii sã nu se abatã de la linia partidului, activis-tul care se ocupa de obiectiv a fost “mobilizat pe loc”, motivpentru care în biroul preºedintelui de sindicat i se instalase unpat de campanie. Corici îºi activase informatorii ºi probabil cãîn fabricã erau ºi câþiva securºti “acoperiþi”.

În noaptea care a urmat, Tudor Niþu a avut un somn agitat,desigur datoritã stresului. Din stradã rãzbãteau zgomote demaºini grele, probabil autocamioane care se deplasau încoloanã. Bãnuia cã nu puteau fi decât militare ºi cã deplaseazãtrupe ºi echipamente, cine ºtie unde.

În jurul orei ºase ºi ceva, a plecat pe jos la serviciu. În afaraºi în curtea Miliþiei municipale erau cam douã, trei sute de mili-tari ºi civili echipaþi în uniforme de gãrzi patriotice. Avea sen-zaþia cã este stare de asediu ºi se aºtepta din moment în momentsã fie oprit ºi legitimat.

Fiind vineri, era iar audienþa sãptãmânalã, la care erauînscriºi aproape douãzeci de oameni. Niþu a schimbat câtevavorbe cu colegii de birou despre ce mai este prin þarã. Unii, maiinformaþi, spuneau cã în Bucureºti, dupã mitingul de ieri, aufost revolte mari, soldate cu morþi, rãniþi ºi arestãri.

În jurul orei zece a venit în birou nea Gogu ªerbãnescu carele-a spus emoþionat cã Ceauºescu a fugit din “cece” cu un eli-copter, televiziunea a fost invadatã de sute de oameni ºi trans-mite liber.

185

A mers la televizorul de la sediul comitetului de “utece” ºi,într-adevãr, în studioul de transmisie era o mulþime de oamenice se luptau între ei care sã ajungã la microfon. Norocul cãzusepe Mircea Dinescu, poetul care scria pe vremea studenþiei salela revistele “Viaþa studenþeascã” ºi “Amfiteatru”, dar desprecare nu mai auzise nimic de foarte mulþi ani. Acesta avea aerulde cãzut în transã profundã ºi cu vocea tremurândã spunea cãam învins, cã Dumnezeu ºi-a întors faþa spre noi ºi tiranul afugit.

Ocupat cu pregãtirea audienþei, Niþu nu a stat prea mult înfaþa micului ecran. Dupã prânz s-a dus la secretariat cu intenþiasã-l întrebe pe directorul general dacã, datã fiind conjunctura,mai þine audienþa, moment în care a intrat fulgerãtor în biroul“generalului”, Corici. Avea în mânã o servietã care pãrea a figoalã. A ieºit dupã aproape un minut ºi senzaþia sa a fost cãluase ceva important, pentru cã servieta, de data aceasta, eradestul de voluminoasã. Bãnuia cã era vorba de o armã, mai pre-cis un pistol. Aflase mai demult cã activiºtii de partid cu funcþiiînalte – ori directorul fabricii care era membru în ComitetulCentral ºi în Marea Adunare Naþionalã – erau dotaþi cu armepentru autoapãrare. Cândva a avut ocazia sã vadã în seiful aces-tuia o cutie metalicã închisã cu lacãt ºi ºi-a zis cã acolo nu poatefi altceva decât pistolul, altfel ce ar fi fost pus la pãstrat cu aºamãsuri severe de siguranþã? Era numai o supozitie de-a sa, cineºtie ce era de fapt.

Nu se simþea prea bine, era speriat ºi se gândea la ce e mairãu, la lupte de stradã, arestãri ca prin anii ‘50, intervenþii aleunor trupe strãine. Vãzându-l, Bãlan l-a întrebat ce este iar elde-abia a putut sã îngâne ceva depre copiii care nu-i avea acasãºi despre ce va fi cu ei.

Nereuºind sã intre la director a coborât la dispecerat, undese þineau, de regulã, audienþele.

186

Acolo, o doamnã inginerã, soþia directorului unei mariuzine de pe platformã, vorbea cu acesta la telefon, sfãtuindul sãfie cuminte, sã-i lase pe salariaþi sã facã ce vor ei, sã nu seopunã în niciun fel acestora.

Cei care aºteptau sã intre în audienþã vorbeau cã în oraºoamenii i-au gonit pe activiºtii de la comitetul judeþean ºi au datfoc clãdirii. A aºteptat ceva timp dar directorul nu a venit laaudienþã ºi nici nu a delegat pe altcineva, iar mai apoi, uºor,uºor s-au dispersat ºi cei înscriºi. Aproape de sfârºitul progra-mului s-a întors la birou unde colegii comentau despre ce maiera prin capitalã, aºa cum vãzuserã pe micul ecran sau ascul-taserã la radio. La “teve” apãruserã în platou, pe lângã mulþi,mulþi anonimi, Ion Iliescu, Petre Roman, Ion Caramitru în pos-turi de mari anticeauºiºti. Despre primul Niþu ºtia din zvonuricã a fãcut studiile la Moscova ºi cã a fost coleg cu Gorbaciov,de aceea acesta l-ar fi cãutat când a fost în vizitã oficialã înRomânia. Despre cel de al doilea nu ºtia mai nimic, în afarã defaptul cã era fiul lui Walter Roman, comandant în brigãzilerepublicane din rãzboiul civil spaniol. Mai apoi a ajuns fruntaººi propagandist al Partidului Muncitoresc Român. De altfel,Niþu chiar avea acasã câteva dintre scrierile lui Walter Roman.În privinþa lui Caramitru era destul de contrariat. Era unul din-tre actorii talentaþi ai scenei ºi filmului românesc. Ceea cecaracteriza, dupã umila sa pãrere, era haosul care deja se creaseîn þarã, tot ce însemna autoritate publicã dizolvându-se aproapeinstantaneu. Ceauºescu fugise, nu se ºtie unde ºi era un vid deputere, acompaniat de dorinþa celor mai mulþi de a face ce îi tãiacapul, dupã ani ºi ani de constrângeri ºi restricþii de toatefelurile, inclusiv cele legate de libertatea cuvântului. Acumfiecare era liber sã spunã ce vrea, sã se elibereze de toatefrustãrile acumulate în timp.

187

Nuþi, nevasta lui Muraru de la Tehnic era îngrijoratã desoarta soþului ei, plecat în delegaþie la Bucureºti la ConsiliulNaþional al ªtiinþei ºi Tehnologiei, unde urma sã se analizezestadiul implementãrii mãsurilor de reducere a consumului deenergie electricã pe tona de metal. Era vorba de nebunia aceeaplecatã de la vizita în Coreea de Nord a familiei prezidenþiale.

Prin birouri apãruserã, expuse ca niºte trofee preþioase, puicongelaþi, cumpãraþi de la magazinul alimentar de pe platformã.Cum aºa ceva se vedea destul de rar, de ani buni, prin galantare,se bãnuia cã cineva umblase pe la depozitele rezervateactiviºtilor de partid. Se spunea cã în fiecare zi de vineri aceºtiaprimeau, la preþuri modice, pachete cu de-ale gurii, inclusiv ra-ritãþi precum cafea “cafea” ºi þigãri “bune”, incluzând aici ºi“beteul” de la vecinii noºtri bulgari. Meritau, doar erau elitasocietãþii ºi reprezentanþii clasei muncitoare. Iar restul, plebeei,aveau pâine, zahãr, ulei ºi orez pe cartelã, ca în vremuri derãzboi ºi se înghesuiau la cozi pentru aripioare de pui, picioruºeºi cãpãþâni de porc ºi alte produse animaliere secundare.

Cât despre celelalte – lapte, unt, brânzã, mezeluri, carne –era sãrbãtoare în familie când apucau sã le cumpere, dupã oreîn ºir de stat la cozi, uneori de seara pânã dimineaþa. Toatãaceasta crizã alimentarã era generatã de exporturile masive încontul datoriei externe, însã era motivatã oficial prin tot felul deteorii privind alimentaþia raþionalã. Adicã de atâta trai bunromânii erau prea graºi.

În parte era adevãrat pentru cã erau oameni, în special ceidin comerþ, cãrora le mergea din plin în acest regim de austeri-tate. Vânzãtoarele de la magazinele de pâine îºi etalau cu opu-lenþã bijuteriile de aur ºi te tratau ca pe ultimul amãrât când tevedeau stând umil la coadã, cu cartela în mânã, sã îþi iei raþia.

188

Chestia asta îl scoatea din sãrite pe Tudor Niþu, de aceeaevita pe cât se putea sã se ocupe de aceastã achiziþie casnicã.Dar ºi când nu avea încotro, de fiecare datã avea discuþii cuvânzãtoarele. Cei care aveau rude la þarã se mai descurcau, darºi aici erau probleme. Aveai vacã, cota de lapte pe care trebuiasã o dai statului era de opt sute de litri, în condiþiile în carepãºunatul era permis numai pe marginea ºanþului. Aveai unviþel, înfundai puºcãria dacã te prindea cã l-ai tãiat sub greu-tatea de patru sute de kilograme. Vroiai ulei ºi zahãr de la coo-perativa din sat, trebuia sã dai cotã de ouã. Se ºi spunea cã seplimbã oul atât de mult, pânã iese puiul din el. Adicã þãranul îllua, cu chiu cu vai, de la oraº, îl da la magazin, mergea oulînapoi la oraº, îl cumpãra alt þãran ºi tot aºa. Lua omul unºtiulete de porumb de pe tarlaua “ceapeului”, se alegea cu trei,patru ani de pârnaie.

Cel mai mare paradox era cel al lipsei pâinii, aici, în þaraconsideratã cândva a fi “grânarul Europei”. Cel mai greu erapentru þãrani, culmea tocmai pentru cei care lucrau pãmântul.În folclorul popular se vorbea despre “trenurile foamei”, aido-ma perioadei din timpul secetei din 1946. Concret, era vorbadespre trenurile personale care plecau din Bucureºti, în specialspre Muntenia ºi Oltenia, pline cu þãrani ce cãrau saci cu pâine,dosiþi în cele mai ingenioase feluri.

Tot de poveste era ºi modul cum zarzavagii din sudul þãriiscoteau propria recoltã de roºii, castraveþi ºi alte roade ale grã-dinilor din judeþele de baºtinã, pentru a-le vinde în zonele maipuþin adecvate legumiculturii. Una din metode era sã îºi încar-ce marfa într-un sicriu, pus pe plafonul maºinii, sã-ºi ornezemaºina cu însemne de doliu ºi sã ia niºte figuri plânse, deoameni profund îndureraþi de pierderea unei fiinþe dragi.

189

Niþu era convins cã Nicolae Ceauºescu nu ºtia situaþia realã,cã era atât de orbit de idelurile sale comuniste încât vedea þaraca un nou Eden în care toþi trãiau în fericire. ªi acest vis, dincare nu pãrea cã se va trezi vreodatã, era întreþinut permanent,de toate organele de partid ºi de stat, de acoliþii sãi, dar ºi de eitoþi, marea masã de cetãþeni care accepta totul fãrã nicio vagãîmpotrivire.

Totul se reducea la bârfa pe la colþuri, la bancurile cu Bulãºi la “descurcarea” pe cont propriu, la modã fiind “relaþiile”.Vizitele de lucru erau regizate în cele mai mici amãnunte, ast-fel încât sã nu aparã nicio fisurã în imaginea conducãtoruluidespre þara ºi poporul sãu.

Miile de oameni aduºi cu forþa la mitingurile megaloma-nice, lozincãria groteascã, scandãrile ºi ovaþionãrile impuse, încare nimeni nu credea, îi da senzaþia cã este iubit ºi adorat depopor. Strãzile, pieþele, fabricile, ogoarele erau cu mãiestriedecorate ºi ornate în timpul “vizitelor de lucru”, precum satelede carton din Rusia þaristã, dând impresia cã se munceºte cuabnegaþie, cã în þarã este belºug ºi bunãstare.

Toate raportãrile, informãrile, bilanþurile erau denaturate ºicifrele umflate, semne iluzorii cã avem o economie modernã,prosperã ºi competitivã. Pãrea cã nimeni nu criticã, nimeni nuse revoltã, totul era perfect, oamenii erau mulþumiþi, erau“strânºi uniþi în jurul partidului ºi conducãtorului iubit”, au ace-leaºi visuri ºi idealuri.

Niþu, vrând-nevrând, luase ºi el parte la câteva vizite fãcutede marele cârmaci în judeþul lor. Încerca tot felul de tertipuri sãscape, sã evite a se amesteca în masa de sute, uneori mii, deoameni, care mimau bucuria ºi entuziasmul de a-l avea înmijlocul lor pe iubitul conducãtor. Uneori îi reuºea, dar de celemai multe ori nu.

190

κi amintea cã tot aºa proceda ºi la paradele de 23 augustcând fãcea parte dintre angajaþii combinatului cu rol de oamenide ordine. Gãsea de fiecare datã soluþii de a fugi atunci când,spre final, le venea rândul sã defileze. Asta pânã prin 1987 cândmãsurile de securitate s-au întãrit, iar odatã încercând o astfelde “retragere” a dat, pe o alee, peste niºte securiºti ºi miliþeni cucâini care l-au luat serios la întrebãri, scãpând însã cu scuza cã,de fapt, cãuta un loc mai dosnic pentru a-ºi face necesitãþile.

În oraº au început sã circule tot felul de zvonuri, cã auapãrut teroriºti, cã bandele lui Pandelescu, unul dintre apropi-aþii lui Ceauºescu, au otrãvit apa potabilã, cã în zona cutare saucutare se dau lupte aprige.

Dupã program, în drum spre casã, Tudor Niþu a trecut maiîntâi pe la pãrinþii sãi, sã vadã ce e cu ei. ªi-a gãsit mamaplângând, îngrijoratã fiind de fata sa din Bucureºti, dupã ceauzise la televizor cã în zona cartierului Drumul Taberei se daulupte grele cu teroriºtii. L-a supãrat faptul cã în acele momentenesigure tatãl sãu nu era acasã, plecase sã cumpere scobitori ºiºerveþele.

- Cum bre mamã, tocmai acum s-a gãsit sã plece de-acasã?Nu puteaþi sta fãrã ºerveþele ºi scobitori?

- Deh mamã, s-a dus ºi el, a auzit vecinii cã a bãgat la ali-mentara din vale.

Adevãrul este cã nici aceste mãrunþiºuri gospodãreºti nu semai gãseau în comertul socialist de luni de zile ºi deveniserãproduse de lux.

A plecat de la ei ºi pe stradã, dintr-o maºinã, printr-o staþiede amplificare unul anunþa disperat sã nu se consume apã de larobinet cã este otravitã. Iar nu pricepea nimic ºi totul i se pãreailogic, absurd, în afara normalului. Cine adicã sã otrãveascãapa, pentru ce sã omoare oameni nevinovaþi?

191

Pe stradã lume puþinã, iar cei care mai erau se grãbeau sãajungã spre locuinþele lor care le asigurau cât de cât siguranþãîn acea conjuncturã incertã. Ajuns acasã, soþia i-a spus cã aauzit ºi ea mesajul cu apa, a umblat sã cumpere apã mineralã,dar cum aceasta se vânduse rapid a luat câteva sticle cu suc deroºii. Era ca ºi chestia “dacã nu ai pâine, mãnânci cozonac”.Spre searã i-a sunat cumnatul din capitalã, relatându-le telegra-fic ce se întâmplã acolo, pe strãzi ºi la fabrica la care lucrau elºi nevastã-sa.

Irina, soþia lui Tudor Niþu, era speriatã ºi îngrijoratã decopii:

- Ce-or face bãieþii noºtri acum? Or fi speriaþi ºi ei, sãracii.O sã încerc sã sun la moºica, sã meargã vreunul din ei la mamaacasã.

- Lasã, stai liniºtitã, nu are ce sã se întample. Nu vezi cã elupta ºefilor, au fost ãºtia, o sã vinã alþii ºi noi, vorba aia “noirãmânem tot ca proºtii”.

- Tu vezi, ai grijã pe acolo, pe la serviciu, sã-þi vezi de trea-ba ta, sã nu-þi creezi probleme, sunt tot felul de nebuni ºi cumtu lucrezi cu oamenii...

- Ce probleme sã am? La serviciu faci ºi lucruri care nu suntpe placul altora, unele nici mãcar pe plãcul tãu. Important estesã îþi faci treaba corect, sã nu fii negru la suflet, pãtimaº, pãr-tinitor sau neam prost. Sã ºtii cã omul, cât ar fi de simplu, apre-ciazã asta, chiar dacã eºti uneori nevoit sã aplici regulamentulcu el. Mai este ºi aspectul cã de multe ori aº vrea sã stau deopar-te, sã nu mã bag, dar nu am ce face, asta îmi e slujba.

La televizor se transmitea în direct “revoluþia”, termen caredeja era adoptat de toþi cei care se perindau pe la microfoane.În Piaþa Palatului erau mii de oameni, civili ºi militari. În bal-con, mare înghesuialã, dând din coate fiecare, la propriu ºi lafigurat, sã ajungã în faþã sã spunã ºi ei ceva mulþimii.

192

La lãsarea întunericului au început sã se audã focuri dearmã, ba chiar se ºi vedeau spoturile luminoase lãsate degloanþe. Se tragea, fãrã economie, cum s-ar spune, spre clãdirilecare adãposteau Muzeul Naþional de Artã, Biblioteca CentralãUniversitarã, Athenee Palace. Era surprinzãtor cã spre balconulunde se gãseau capii de conjuncturã ai evenimentului nu trãgeanimeni. ªi nici spre marea masã de oameni din piaþã.Reflectoare puternice urmãreau soldaþii de pe acoperiºurileclãdirilor, care trãgeau în aºa-numiþii “teroriºti”, scumpi lavedere, pentru cã nu se zãrea niciunul. Nu a trecut mult apoimuzeul ºi biblioteca au fost cuprinse de flãcãri. Din balconul“ceceului” cineva striga repetat “nu mai trageþi, nu maitrageþi!”. Nu se ºtie cui se adresa, cert este cã nu-l ascultanimeni ºi nu se clintea nimeni, nici din balcon ºi nici din piaþã.Privind imaginile, Niþu nu îºi da seama dacã era vorba de curaj,de sfidare a morþii sau de inconºtienþã. Nu înþelegea cine cucine se lupta. Unii erau militari care fraternizaserã cu protes-tatarii, alþii erau civili care primiserã arme de la vreun imbecilsau le luaserã cu forþa, dar cine erau inamicii? În balcon, haosde nedescris. Cum apuca câte unul sã punã mâna pe microfon,vorbea despre libertate, fuga tiranului, teroriºti, de-a valma,fãrã nicio înºiruire logicã a cuvintelor. Important era sã fieacolo, sã fie vãzut. Din mulþime se auzeau scandãri, huiduieli,urale ºi din când în când expresia “Fãrã comuniºti”, adicã ce vaurma sã fie, sã fie altceva decât a fost, indiferent ce. Se fluturaudrapele naþionale cu stema þãrii decupatã, lucru pe care Niþunu-l înþelegea pentru cã nu identifica nici un simbol comunistîn ea. Poate steluþa de la partea superioarã, dar ce sã mai zicematunci de steagul americanilor care e plin de stele. În rest spicede grâu, sonde, secera ºi ciocanul, cer azuriu ºi raze de soare.Lui chiar îi plãcea.

193

În sfârºit, scenele i se pãreau de coºmar ºi îi aminteau deimagini pe care le vãzuse în filmele documentare, cu rebeliunealegionarã de pe vremea mareºalului Antonescu.

Nu prea realiza ce va urma, oricum bãnuia cã schimbarea vafi numai de lideri comuniºti, nu ºi de sistem. Intuia cã va fi o“revoluþie de catifea” ºi cã se va trece paºnic la un socialism“cu faþã umanã”, deºi realitãþile arãtau cã nu erau speranþe sã seîntâmple aºa, conducãtorii neluând în serios ce se întâmplase lavecinii, transformând România într-o Cubã a Europei. El totuºise amãgea cã le va veni “mintea cea de pe urmã”.

Nu îºi imagina þara întoarsã cu cincizeci de ani înapoi, lacurtea regalã, þãraniºti ºi liberali, þãrani sãraci, chiaburi ºimoºieri, proletari ºi patroni. Personal, ca unul plecat de la rogo-jinã, nu-ºi dorea prea multe. Vroia ca mâncarea ºi cãldura sã numai fie o problemã, sã poþi vorbi liber, sã poþi cãlãtori în afarã,sã te realizezi profesional fãrã a þi se impune sã te faci membrude partid, sã disparã clasa activiºtilor de partid, “utece” ºi sindi-cat, sã ai viaþa ta personalã.

În satul în care se nãscuse, la patru, cinci ani dupã venireacomuniºtilor la putere, nu se vedeau deloc binefacerile comu-nismului ºi toþi trãiau la limita subzistenþei, într-un obscuran-tism total, cu nimic deosebit faþã de evul mediu.

Dincolo de propaganda comunistã cu care aveau sã fieîndoctrinaþi încã din primii ani de ºcoalã, nu avea nici un motivsã creadã cã pe timpurile celelalte ar fi fost mai bine. Din con-trã, dacã nu ar fi venit noul regim el, ºi ca el milioane de tineri,ar fi rãmas la sat, chinuindu-se pe o brumã de pãmânt, analfa-beþi sau semianalfabeþi, slugi la chiaburii ºi boierii satelor. Nuar fi avut nicio ºansã sã ajungã la licee, iar de facultãþi nici nuputea fi vorba. De când se nãºteau ºi pânã când le veneasfârºitul, unii nu pãrãseau satul decât atunci când trebuiau sãmeargã în armatã.

194

Mai târziu, student fiind, auzise vorbindu-se de Bucureºtiuldin perioada interbelicã ca de “micul Paris”. O fi fost, dar pen-tru potentaþii vremii, nu ºi pentru marea masã de sãraci ce po-pulau mahalalele sordide ale capitalei, care mai dãinuiau încã înanii ‘70.

Pe micul ecran, aceiaºi bramburealã, prin faþa camerelorperindându-se civili ºi militari într-o vãlmãºealã de nedescris.Printre ei se remarca un civil mic, îndesat, cu ochelari, ce semã-na destul de mult cu un bursuc dar ºi un cãpitan din MinisterulApãrãrii Naþionale, ºi el destul de gras ºi cu ochelari. Ei erau ceicare cenzurau într-un fel accesul la microfon ºi care aduceau pepost ºtirile cele mai “calde”. Mai toate se refereau la posibilelelocuri unde s-ar fi putut ascunde familia Ceauºescu, la teroriºti,la zonele în care aceºtia acþionau ºi la ce se întâmpla prindiferite locuri din þarã. Nu aveau nici un suport real, toate eraubazate pe zvonuri, dar cu siguranþã induceau în rândul popu-laþiei o teribilã stare de panicã.

Oricum, o parte dintre ei, dupã aspect, gesturi, mimicã ºiintervenþii i se pãreau destul de dubioºi ºi de neîncredere. Altfelspus, nu credea cã astfel de oameni puºi în fruntea treburilorþãrii îi puteau conduce spre o societate mai bunã. Intuia cã pemulþi dintre ei nu-i “mâna în luptã” nicio cauzã nobilã, totulfiind generat de o serie de frustrãri personale ºi de setea de pu-tere. Niþu se îndoia ºi de faptul cã unii ce erau în prim planajunseserã în “ceceu”, la radio sau la televiziune întâmplãtor.

Despre Ceauºescu ºtirile erau contradictorii, nimeni nu ºtiaunde fugise ºi mai toþi îºi dãdeau cu presupusul. Ba cã a fugitla ruºi, ba cã este în vreo þarã arabã, ba cã s-a ascuns înnumeroasele buncãre secrete pe care le-ar avea în Bucureºti ºiîn alte zone ale þãrii. Sediul Comitetului Central era invadat demulþime, la fel ºi casa din cartierul Primãverii.

195

Se vorbea de genocid, de peste ºaizeci de mii de morþi prinînfometare, frig ºi lipsa asistenþei medicale. Se prezentau ima-gini din vilele dictatorului, reliefându-se luxul exorbitant, undepânã ºi bateriile de la bãi ar fi fost din aur.

Desigur, multe exagerãri care prindeau la o populaþie sãra-cã ce locuia, marea majoritate, în apartamentele din ghetourileurbane, în care a “trai bine ºi confortabil”, în douã camere,însemna o mobilã de sufragerie “Drobeta”, un dormitor “TMLux”, un telecolor, un radiocasetofon, o lustrã cu multe braþe, oladã frigorificã, un frigider, un covor “persan” ºi prin vitrinemulte bibelouri ieftine, macrameuri, sticle de bãuturi strãineumplute cu ceai sau apã coloratã, pachete goale de þigãri demarcã. Dacã familia mai avea în parcarea de lângã bloc ºi unautomobil “Dacia”, se numãra printre cele favorizate de soartã.Sigur erau ºi excepþiile: activiºtii de partid, miliþenii, securiºtiisau cei din comerþul socialist ºi alimentaþie publicã care nulocuiau la grãmadã, în stil italian, ca oamenii de rând, nu mân-cau salam cu soia sau “adidaºi”, nu se bucurau când gãseau,printr-o relaþie sau întâmplare fericitã, un pachet de “nechezol”,o sticlã goalã de whisky sau un pachet de “BT”.

La radio ºi pe micul ecran începuserã sã aparã oameni carepânã mai ieri slujiserã cu devotament familia Ceauºescu, cabucãtar, croitor, gardã de corp, grãdinar, ospãtar. Mai toþirelatau despre obiceiurile casnice ale cuplului prezidenþial,despre faptul cã nimeriserã ºi ei întâmplãtor pe acolo ºi “niciusturoi nu mâncaserã, nici gura nu le mirosea”.

Culmea neruºinãrii era cã ºi unii dintre activiºtii de frunteai partidului se erijau acum în critici vehemenþi ai regimului.Cântãreþii de curte – unii poeþi, actori, organizatori de cenacluriºi spectacole paranoice – dispãrusera de la domicilii, ascunºiprin cine ºtie ce coclauri.

196

Armata fraternizase cu insurgenþii ºi peste tot se auzea stri-gat în cor “Armata e cu noi!”, iar securiºtii predaserã armele dindotare ºi stãteau cuminþi în unitãþi.

A doua zi, sâmbãtã 23 decembrie, de-abia ajuns la birou,Tudor Niþu este sunat de inginerul ºef mecano-energetic, carel-a invitat la cabinetul sãu.

- Mãi Teo, am o mare rugãminte. Ia câþiva bãrbaþi de la tinedin serviciu ºi mergeþi în sãlile de ºedinþe ºi în holul de laintrare ºi adunaþi toate materialele care se gãsesc acolo. Eu credcã indiferent sub cine am fost ºi cine ni le-a dat, le meritãm,pentru cã s-a muncit pentru ele. E vorba de drapelurile de frun-taºi pe ramurã în întrecerea socialistã, plachete, cupe, medalii,fotomontaje, grafice, lozinci ºi altele de acest gen. Trebuie sã nedebarasãm de tot ce are legãturã cu recentul trecut comunist.L-am chemat ºi pe Bucur de la “sereme” sã dea jos toate lozin-cile din fabricã, e serios de muncã, dacã te gândeºti câte sunt ºicât sunt de mari.

- ªi eu sunt de aceeaºi pãrere cu dumneavoastrã cã în fabri-ca asta s-a muncit ºi încã din greu. Ce o fi, cine o veni, oameniitot aºa vor munci, poate cã o fi ceva mai bine, s-o mai moder-niza ceva, or lucra ºi oamenii în condiþii mai omeneºti.

Le-au dat pe toate jos, la grãmadã, ºi le-au dus într-o ma-gazie de la administrativ. Printre ei, câþiva muncitori cu mâinileîn buzunare, îi priveau cu dispreþ ºi pe tonuri autoritare le dauindicaþii, fãcând pe ºefii. Adicã “revoluþia” era a lor, ei erau ceioropsiþi ºi exploataþi, ºi din cauza “birocraþilor” trãiau prost ºimunceau din greu. Le venise ºi lor rândul acum sã comande,uitând foarte repede sloganul partidului comunist care spuneadespre clasa muncitoare cã are rol conducãtor în societateasocialistã ºi de reprezentanþii lor, activiºtii de partid ºi de sindi-cat.

197

În tot acest timp pe platoul din faþa întreprinderii fãcea tureo tanchetã militarã cu tricolorul gãurit pe turelã. O vocerãguºitã lansa mesaje patriotice printr-o staþie de amplificare.

Spre terminarea programului, Niþu era în biroul directoruluigeneral, chemat fiind de acesta pentru clarificarea unor pro-bleme legate de închiderea de lunã. Din secretariat rãzbãtea ovoce autoritarã, puternicã, de bãrbat:

- Doamna secretarã, vedeþi cã eu intru la Oancea, sã-miaduceþi o cafea ºi un pahar cu apã! Dar mai repede, cã mãgrãbesc.

- Bine, dar tovarãºul director e puþin ocupat, vã rog sã luaþiloc ºi sã asteptaþi.

- Doamnã, s-a terminat cu termenul de “tovar㺔 ºi cuaºteptatul pe la uºile directoraºilor. Vedeþi cã sunt destule femeiîn fabricã dornice sã stea pe scaun ºi sã facã cafele!

Uºa s-a deschis brusc ºi în birou a intrat Mândroc, electri-cian la o secþie din uzinã. Fãrã nicio introducere, cu o voceimperativã s-a adresat generalului:

- Domnule director, trebuie sã faceþi schimbãri mari în rân-dul ºefilor, trebuie puºi oameni de bine.

- Sigur, sunt unii dintre ºefi care ar trebui schimbaþi dinfuncþii, dar cum se defineºte un “om de bine”, cam care sunttrãsãturile sale, dupã ce criterii sã fie ales?

- Nu ºtiu, nu mã pricep eu la din-astea, dar trebuie sã fie“oameni de bine”. Trebuie sã terminãm odatã cu incompetenþii,cu dictatorii, cu spãgarii, cu pupincuriºtii ºi cu activiºtii.

- Bine tovarãºe Mândroc.- Poate vreþi sã spuneþi “domnul Mândroc”, domnule direc-

tor. Vãd cã nu vã dezbãraþi de vechile obiceiuri, nu înþelegeþi cãse schimbã lumea.

198

- Da, probabil cã trebuie sã mã schimb ºi eu. Dar, domnuleMândroc, dumneavoastrã pe cine reprezentanþi, în numele cuivorbiþi, cine v-a mandatat?

- Cum în numele cui vorbesc? Pãi, nu e clar? Al poporuluirevoluþionar, al oamenilor muncii.

I s-a promis cã aºa va fi ºi depãrþirea a avut loc în termeniamiabili, mai ales cã secretara se conformase ºi îl servise, fãrãîntârziere, cu o cafea ºi un pahar cu sifon.

Dupã program, ajuns acasã, primul lucru pe care l-a fãcutTudor Niþu a fost sã doarmã, hotãrâre inspiratã pentru cã înjurul orei ºaisprezece a fost sunat de dispecerul de serviciu sãse prezint urgent la fabricã. A plecat pe jos, îmbrãcat destul deprimãvãratec ºi fãrã a apuca sã mãnânce ceva. În apropiereablocului în care locuia l-a întâlnit pe Pãtru, vecinul sãu de scarã,angajat ºi el la fabricã ca maistru, echipat în uniformã de gãrzipatriotice.

- Nea Pãtrule, ai idee ce mai este pe la uzinã ºi de ce ne-arputea chema?

- Am auzit cã se pregãteºte un detaºament de salariaþi ce arurma sã plece la Bucureºti, sã se lupte cu teroriºtii. Pe mine ºiîncã vreo douãzeci de inºi ne-a repartizat aici, în oraº, sã pãzimmiliþia, cã nu mai e picior de miliþian acolo, au fugit toþi.

S-a împãcat repede cu gândul cã va trebui sã meargã în ca-pitalã, ba chiar i se pãrea incitant ºi aventuros sã fie ºi el actoral unei “revoluþii”, chiar sã ºi moarã, nu conta de mâna cui ºipentru ce. Oricum, în decursul istoriei, în rostogolirea ciclicã aorânduirilor sociale, poate vor veni unii la putere care îi vorrecunoaºte sacrificiul, îl vor declara erou martir ºi poate cã îivor ridica un momument comemorativ, ornat cu un vultur înari-pat, la capãt de mormânt. Fãcea haz de necaz, desigur.

199

Curtea miliþiei orãºeneºti era înþesatã de militari ºi gãrzipatriotice, înarmaþi ca pentru rãzboi, iar Niþu se gîndea cã dacãs-ar da lupte în zonã, blocul în care locuia urma sã fie expustirurilor de armã.

Cam pe la jumãtatea drumului spre uzinã l-a luat cu maºinaCiobi de la Financiar. Era îmbrãcat într-o ºalopetã murdarã depaie ºi funingine. I-a explicat cã telefonul de la uzinã îl gãsisela niºte rude, în cartierul Glavacioc, unde tãia porcul deCrãciun. Ajunºi la dispecerat li s-a spus cã salariaþii trebuie sãse organizeze pentru a putea respinge eventuale atacuri aleteroriºtilor. Nimeni nu ºtia însã cine erau ºi de unde veneauãºtia. Se zvonea cã sunt arabi instruiþi în România, în taberesecrete ºi bãºtinaºi, fideli fanatici ai lui Ceauºescu.

Dintre bãrbaþii “tesa” din compartimentele funcþionale,destul de mulþi la numãr, nu veniserã mai mult de zece. Restulnu erau de gãsit telefonic la domiciliu ºi Niþu se întreba dacã ei,cei prezenþi, fãceau parte din categoria fraierilor sau din aceeaa loialilor pânã la stahanovism.

Seara, dupã ora ºase, a participat la o ºedinþã de organizarea “apãrãrii” ºi stabilirea sarcinilor ºi obiectivelor fiecãruia. Luii-a revenit misiunea ca, începând din acel moment, pe programde noapte, sã asigure ordinea ºi paza la poarta numãrul doi ºi sãcontroleze periodic cum sunt asigurate acestea, la toate sec-toarele.

Era împreunã cu Iulicã de la Administrativ, Ciobi de laFinanciar, Marinicã de la uzina metalurgicã ºi paznicul de ser-viciu.

Deºi nemâncat ºi cam golaº îmbrãcat, era totuºi bucuros cãnu s-a adeverit spusa lui Pãtru, cu plecatul la Bucureºti.Indiferent cât avea sã stea în fabricã ºi ce lupte avea sã dea înnobila misiune de apãrare, oricum era mai bine. Era acasã, cuai lui ºi era printre colegi.

200

Pânã la luarea în primire a serviciului a mai stat pe la poar-ta numãrul unu. Aici, un detaºament de gãrzi patriotice, condusde inginerul Buicã ºi format din salariaþi de la uzina de piese deschimb se pregãtea sã plece în zona extrauzinalã din partea deest, undeva pe arãturã, pe lângã staþia “ire-ului”. Toþi purtau pebraþul stâng o banderolã cu tricolorul, semn cã sunt revo-luþionari ºi “oameni de bine”. Mai erau dotaþi cu câte o puºcã,dar Niþu nu îºi da seama dacã aveau ºi muniþie de rãzboi saupuºtile, în caz de ceva, le foloseau drept mãciucã în lupta corpla corp. Sau poate cã se luptau la baionetã, ca la Mãrãºeºti.

Un alt detaºament se pregãtea sã se deplaseze pe alt alinia-ment de apãrare, undeva la nord de fabricã, spre cartierulCireºoaia. Printre ei, în rol de comandant Negru, ºi el cu ban-derola tricolorã pe braþ ºi cu carabina pe umãr. Parcã nu mai eraacelaºi om din urmã cu câteva zile, când “mâna” oamenii laTimiºoara sub ameninþarea cã el e membru plin în ComitetulCentral ºi cu el nu le merge. Ba, gurile rele spuneau cã în drumspre Banat ar fi fluturat prin faþa oamenilor un pistol, indiciu cãnu este cale sã te abaþi de la linia partidului. A fost o maregreºealã din partea sa sã devinã “revoluþionar”. Pe la ºase ºijumãtate a ieºit schimbul de la secþiile metalurgice ºi când l-auvãzut doi flãcãi, ce purtau cu mândrie un drapel cu stema þãriidecupatã, tare s-au supãrat:

- Ce bãi, tovarãºul Negru, þi-ai schimbat pielea precumºarpele? Avem treburi mai importante acum, dar avem noi grijãcât de curând ºi de tine, te aranjãm noi, mãgarule ce eºti!

Cu asta elanul revoluþionar al “tovarãºului secretar” s-atopit de tot, mai ales dupã ce Mitrofan, portarul, i-a spus, maimult aºa, la miºto:

- Tovarãºe secretar, eu zic cã e mai bine sã staþi liniºtit, numergeþi cu ãºtia de la gãrzi cã s-ar putea sã vã împuºte vreunnebun pe la spate, aºa, ca din greºealã.

201

Ascultãtor, a renunþat la ideea de a se dovedi brav oºtean ºia stat pânã spre dimineaþã pitit în magazia de efecte a gãrzilorpatriotice. Tudor Niþu nu ar fi vrut sã fie în pielea lui, deºi într-un fel se simþea ºi el “cu musca pe cãciulã” ºi nu era departe deNegru, pentru cã era “birocrat”, statut considerat neonorabil laacel moment, ºi mai era pe deasupra secretar al Comitetului deSindicat din întreprindere, “remorca ºi marioneta” partidului.

Muncitorii credeau, în naivitatea lor, cã trãiau ºi înfãptuiauo nouã revoluþie proletarã, cã va urma belºug ºi bunãstare pen-tru ei ºi cã le-a venit, în sfârºit, rândul la conducere ºi trai debarosani. În cei care ziceau cã îi reprezintã nu mai aveau nici-un fel de încredere, deveniserã o pãturã de mici burghezi ce numai aveau nicio legãturã cu masele.

Personal, pe secretarul de partid Tudor Niþu nu-l învi-novãþea de oportunism, asta îi caracteriza pe toþi, puþini fiindaceia care nu îºi doreau sã fie ºi ei ceva, pe undeva, numai cãunii ajungeau la caºcaval ºi alþii nu. De fapt, dupã el, nu existaºi nu a existat niciodatã luptã de clasã, cum spuneau marxiºtii.Istoria a fost, este ºi va fi o înºiruire de lupte între cei care au ºicei care nu au. “Cei care nu au” vor sã aibã ºi ei, iar cum “ceicare au” nu cedeazã nimic de bunã voie, sigur va fi o luptã, maimult sau mai puþin sângeroasã. ªi “cei care nu au” nu ezitã sãse foloseascã în aceastã luptã de slogane legate de libertate, fra-ternitate, egalitate, democraþie. Asta pânã ajung la putere, cãuitã apoi repede toate aceste idealuri. Aºa au uitat ºi comuniºtii.Le-au confiscat palatele ºi vilele “exploatatorilor” ºi apoi s-auinstalat ei în ele. Ãsta e ciclul istoriei.

Cu “tovarãºul secretar” avea altceva, ceva ce þinea de lipsalui de caracter, de faptul cã era ceea ce în limbaj popular sechema “neam prost”.

202

Cândva, un specialist francez timp de trei sãptãmâni a insta-lat un aparat la laboratorul uzinal ºi atunci Niþu a fost acuzat deNegru cã ospitalitatea sa e suspectã, cã prea îl cocoloºeºte pestrãin, nu cumva are ceva dubios cu strãinul? Acuzaþiile eraumai mult decât grave pentru acele vremuri ºi te puteau trimiteuºor la puºcãrie. Mintea sa obtuzã nu înþelegea cã strãinul,întors la el acasã, când va povesti cum sunt “românii” se vareferi la cei care i-au fost gazde, aºa cã toþi se purtau destul deamabil.

A doua oarã, fiind într-o excursie în republicile sovietice depe coasta de est a Mãrii Negre, “tovarãºul secretar” i-a pus “îngardã” pe cei din grup sã se fereascã de Niþu, cã ãsta îi toarnãla securitate.

Niþu nu-i purta niciun fel de picã, nu era felul lui, nu erapãtimaº, rãzbunãtor ºi nu avea sentimente de urã faþã de cine-va. ªi apoi, nu putea uita cã au fost ºi situaþii când Negru l-aajutat.

Cu echipa de “luptãtori”, Niþu a plecat spre poarta doi pen-tru a-ºi lua postul în primire, fãrã a avea nici cea mai vagã ideede ce va urma, de cum vor trebui sã acþioneze. Desigur, ºi-a pusºi el, ca ºi ceilalþi, banderola tricolorã pe braþ, obsedat de între-barea în slujba cui sunt ºi urmau sã fie: în a binelui sau a rãu-lui. Ceea ce fãcea acum nu era o chestie care þinea de voinþa lui,de propria lui conºtinþã, erau niºte ordine date de superiori ºi el,ca slujbaº disciplinat al statului, le executa fãrã comentarii.Oricum, prudenþa, aºteptarea ºi “statul dupã perdea” erau speci-fice comportamentului marii majoritãþi a populaþiei.

Nu se ºtia ce va fi, cum vor evolua lucrurile, dacã se vaîntoarce sau nu Ceauºescu, dacã vor veni la putere “comuniºtiide omenie” sau capitaliºtii sadea. Era mai înþelept sã stai în“neutralitate”, pe cât se poate în afara evenimentelor, fãrã sãsuperi pe nimeni, fãrã sã îþi asumi riscuri.

203

κi spunea de multe ori cã a avut totuºi o zodie bunã, cã s-anãscut într-o lume cu “pace”, restul nu mai conta. În acelaºitimp, îl speria gândul cã trebuia sã mai îndure încã vreo cin-sprezece ani de despotism ºi neghiobie pentru cã se spunea cãniºte ghicitoare i-ar fi prezis lui Ceauºescu cã va trãi pestenouãzeci ºi cinci de ani.

În drum, Ciobi a venit cu ideea sã treacã pe la atelierul detâmplãrie, sã îºi rostuiascã niºte ciomege, fapt ce i-a adusaminte lui Niþu de satul copilãriei unde ghioaga, meºteºugitã îndiverse feluri, era nelipsitã din mâna þãranului teleormãnean.

- Ce sã facem noi cu ciomegele, nea Ciobi? a întrebat Iulicã.Teroriºtii ãia au arme sofisticate, lansatoarea de rachete ºi pis-toale mitraliere cu laser iar noi îi aºteptãm ca în comuna pri-mitivã, ne-ar mai trebui niºte praºtii ºi niºte arcuri cu sãgeþi.Eventual sã sãpãm ºi câteva ºanþuri ºi sã punem capcane.

- Bãi, Iulicã – i-a replicat Ciobi – pãi ãia nu ºtiu mã cã lamãciuca ºi pãlitura românului puþini au rezistat? ªi apoi, peîntuneric nu prea se vede dotarea noastrã, ciomegele noastreseamãnã leit cu puºtile ºi încã cu alea de calibru greu. Ia uite,asta a ta parcã ar fi aruncãtor de grenade.

- O semãna ea, dar la cât e de grea, tare mi-e fricã cã pânão ridic eu mã ia teroristul cu totul.

- Nea Ciobi, mãcar matale le ai pe astea cu luptele, cã aijucat fotbal, ai fost atacant ºi le cam luai la “geoale” de la apãrã-tori.

- Bã fraþilor, dacã vã arãt ce am la picioare, de la genuchi înjos, vã cruciþi, am cicatrice lângã cicatrice. Nea Dorel de laSalarizare, cã eram colegi de echipã, era hoþ, el primul lucrucare îl fãcea înainte sã înceapã meciul era sã meargã la adver-sarul direct ºi sã-i ºopteascã “Coane, suntem bãieþi de comitet,nu mã loveºti, nu te lovesc”.

204

- Nea Ciobi, dar cum e, domnule, când te lãsarã chibiþii înpielea goalã?

- E, nu chiar în pielea goalã, cã mai aveam pe mine un ºortdin acela cum aveau cei de la Torpedo Moscova. Pãi cum sãfie? Mã scãldam ºi îmi lãsasem hainele pe malul gârlei. Cândieºii din apã, ia hainele de unde nu-s! Ceva mai încolo, doi inºirânjeau la mine ºi mã ameninþau cã dacã nu merg cu ei nu maipup haine, aºa mã duc acasã. Ce sã fac, m-am dus la ei în carti-er unde am dat-o pe chef pânã a doua zi la prânz. Ce mai, mãiubeau tare mult, da’ ºi eu când dam câte una la vinclu!

Se amuzau, simþeau cã asta le fãcea bine, mai prinseserã unpic de curaj ºi îºi puteau mãsura forþele cu “teroriºtii” lui neaNicu. Niþu a profitat de faptul cã Ciobi a mers acasã sã seschimbe ºi l-a rugat sã treacã ºi pe la el, sã-i aducã un pachet cumâncare, cãciula ºi mãnuºile.

În cabina portarului era un radio portabil, lucru bun, pentrucã îi þinea la curent cu ce mai e prin þarã. ªi la radio, ca ºi la tele-viziune, se perindau pe la microfon tot felul de personaje. I-aatras atenþia colonelul Turcescu, fost coleg de facultate, darceva mai mare, care dupã absolvire a fost recrutat de securitateºi trimis ofiþer sub acoperire pe la mai multe ambasade dinstrãinatate. În final a ajuns la Washington, de unde a ºi dezertatde la post, trecând pe cealaltã baricadã. Vorbea despre chestii deculise ale regimului comunist la care nu aveau acces muritoriide rând ºi de aceea pãreau interesante.

Una din ideile lansate ºi mult vehiculatã ulterior era ceaprivind uriaºele conturi în valutã pe care Ceauºescu le-ar fi avutîn strãinãtate. Deºi nu iubea trãdãtorii, Turcescu i-a adus înmemorie lui Niþu încercarea celor de la securitate de a-l integraîn structurile lor, dupã terminarea facultãþii.

205

Era student în semestrul doi al anului patru ºi aveau un orardestul de lejer, numai unsprezece ore pe sãptãmânã, concentratelunea ºi marþea, restul timpului fiind alocat pregãtirii lucrãrii dediplomã.

De regulã, marþea dupã ore pleca acasã la pãrinþi ºi reveneaîn Bucureºti duminicã seara. Într-o asemenea zi, venise lacãmin de la facultate cu gândul sã-ºi facã bagajul ºi sã plece lagarã. Pe hol îl aºtepta un ins, îmbrãcat la costum ºi cravatã, cares-a recomandat a fi de la un organ al statului ºi ar dori sã steade vorbã cu el. La sugestia sa, au mers în sala de lecturã, undenu era nimeni. I-a propus direct sã lucreze dupã facultate la ei,adicã va trece mai întâi prin niºte verificãri ºi dupã absolvire vaurma o scurtã instruire de trei, patru luni, va fi fãcut ofiþer ºi vatrece la treabã. I-a lãsat câteva zile ca timp de gândire, stabilindurmãtoarea întâlnire la o anumitã adresã din oraº. Niþu l-a rugatsã-i dea detalii despre viitoarea sa ocupaþie, dar a fost refuzatpoliticos, sub motivul cã nu este încã momentul.

S-au întâlnit peste o sãptãmânã la locaþia indicatã, unapartament situat undeva pe Calea Griviþei, unde Niþu a spus“da”, a semnat apoi un angajament cã nu va spune nimãnuinimic, nici mãcar pãrinþilor despre cum va fi viitorul sãu ºiunde va lucra. De data aceasta omul a venit cu amãnunte:

- Vei fi la spionaj sau la contraspionaj, vei avea salariu mareºi alte avantaje, o sã ai ocazia sã lucrezi “afarã” ºi te vei “învâr-ti” printre oameni mari, de toate soiurile. Toatã munca ta tre-buie sã fie incognito, acoperitã. O sã ai parte de schimbãri denume, schimbãri ale fizionomiei, schimbãri de domicilii, demedii sociale, de roluri ºi de “meserii”. Azi poþi sã fii un umillãcãtuº, de exemplu, într-o fabricã de armament, mâine poþi fiun specialist, agãþat de o delegaþie care merge la un partenerstrãin, pentru nu ºtiu ce negocieri. Depinde de misiune.

206

Tudor Niþu se ºi vedea deja ca un actor distribuit în diverseroluri, obligat de scenarist ºi de regizor sã fie mereu altul, sã numai fie el. Dupã rol, trebuia sã fie cu chelie sau mustaþã, îmbrã-cat la “patru ace” sau zdrenþuros, sã fie candoarea întruchipatãsau parºiv, sã fie blând sau brutã, sã plângã sau sã râdã, cumcerea rolul, sã fie sãrac cu duhul sau elevat, sã mintã, sã înjure,sã primescã ºi mai ales sã dea. Teatru total, o viaþã întreagã subacoperire, printre oameni dar de fapt singur, fãrã pauzã, fãrãprogram fix, fãrã un loc al sãu, fãrã personalitate, fãrã nume,fãrã identitate, ca ºi cum nu ar mai exista. Asta îl cam speria, nuera dupã firea sa, nu putea fi el acela cãruia un om sã-i punãviaþa în palmã ºi el sã îºi batã joc de ea, chiar în numele unornobile idealuri patriotice. Nu avea stofã de James Bond, deºiera în stare sã intre în asemenea roluri, dar numai ca actoruladevãrat, cel de la teatru.

Începuse sã regrete opþiunea de a spune “da”, dar intrase înasta ºi îi plãcea sã se þinã de cuvânt. A mers acasã, i-a cerut pã-rerea tatãlui, care l-a lasat liber sã aleagã. Au continuat apoi ve-rificãrile de tot felul, de la rude, la gagicã, la cunoscuþi, la vizitamedicalã, la psiholog etc. Multe le ºtiau cu siguranþã dar voiausã îl testeze, sã vadã cã nu minte sau cum ºtie sã mintã.

Se întâlnea cu câþiva dintre cei ce se ocupau de recrutareasa prin diferite locuri conspirative, ca în ilegalitate. Într-una dinzile a gãsit printr-o astfel de zonã un coleg, prieten ar puteaspune. S-au întrebat reciproc ce cautau pe acolo, iniþial auîncercat sã se mintã, dovadã cã intraserã deja în meserie ºi apoiau mãrturisit reciproc cã amândoi eram în aceeaºi situaþie.

Chestia începuse sã-l obsedeze, avea insomnii ºi nu ºtiacum sã iasã din ea. Cu o zi înainte de a fi prezentat la un gene-ral a gãsit în el puterea de a spune cã renunþã. S-au despãrþitamiabil, nu înainte de a semna un alt angajament cã tot ce a fostrãmâne între ei.

207

La scurt timp l-a abordat misterios Andrei, colegul sãu dean:

- Bãi Teo, am auzit cã te-au chemat ãia de la securitate sã teia la ei ºi nu te-ai mai dus. Aº vrea sã încerc ºi eu, mie îmi placeºi te-aº ruga sã-mi dai numãrul de telefon a celui de la cadre, sãvorbesc cu el.

- Mãi Andrei, tu faci miºto de mine? Pãi am eu faþã de aºaceva? Cine þi-a bãgat în cap balivernele astea?

- Ai mã, nu mai face pe “niznaiul”, mi-a spus secretara dela facultate cã au venit ãia de-au luat relaþii ºi au recrutat de lanoi vreo cinci inºi.

- Or fi venit, treaba lor, dar eu nu sunt printre cei care spuitu, habar nu am despre ce vorbeºti.

Pe Andrei îl bãnuia de mult de lucruri necurate ºi aveaconvingerea cã era pus sã vadã dacã îºi respecta angajamentulcu tãcerea. Venise la ei în anul trei, chipurile ca mutat discipli-nar de la facultatea din Iaºi. Era ceva mai în vârstã, trecea destulde rar pe la cursuri, umbla numai la costum, nu sta la cãmin, darîi vizita destul de des, provocându-i la tot felul de discuþii legatede regim.

De altfel, chiar dacã nu ar fi refuzat pe “ultima sutã” oferta,Niþu nu avea sã iasã la pensie de acolo, pentru cã prin anii ‘80sora sa fãcuse cerere de a pleca definitiv în strãinãtate. ªi aceas-ta este o poveste pentru Tudor Niþu.

I se întâmplau la serviciu, în acele timpuri, lucruri ciudate,pe care le simþea, dar nu ºi-le explica. Poate cel mai elocventeste cel ocazionat de vizita în fabricã, într-o duminicã de varã,a lui “nea Nicu”, însoþit de un ºef de stat african. ªtia cã înaintede asemenea vizite de nivel înalt, colegul Ion Gogiu, care seocupa de audienþe, scrisori ºi sesizari îi da securistului de obiec-tiv o listã cu reclamagii ºi recalcitranþi.

208

Adicã aceºtia trebuiau luaþi în supraveghere sã nu cumva sãfacã ceva necugetat cât þinea vizita. Ceva de genul sã dea vreoscrisoare ºefului statului sau, mai rãu, sã se dedea la vreun aten-tat. A rãmas mut de uimire când sâmbãta, cu o zi înainte deeveniment, preþ de câteva secunde a putut vedea, înainte de a fipalmatã de colegul respectiv, pe o listã numele ºi adresa sa dedomiciliu. Oare de ce ar fi fost el suspect, ce fãcuse aºa de gravsã fie pericol social, doar se ºtia bãiat cuminte. A plecat acasãdezorientat ºi când sã intre în apartament a avut o altã surprizã.Pe scarã era o salariatã care lucra la laboratorul chimic de lafabricã, cu un tip ce avea în mânã o geantã diplomat mai volu-minoasã. Surprinsã ºi ea, laboranta i-a zis:

- Bunã ziua, domnule Niþu, l-am întâlnit pe dânsul pe stradãºi m-a rugat sã-l ajut sã gãseasca o adresã, la care locuieºte orudã de a sa, de prin Moldova. Cum nici eu nu ºtiu prea bineoraºul, ca sã nu-l încurc ºi mai rãu, l-am însoþit pânã aici, nuprea mã grãbesc ºi, ºtiþi cum e când cauþi ceva într-un oraºstrãin.

- Da, eu caut niºte rude care lucreazã la “tecehaº” ºi doam-na a fost aºa de amabilã sã mã ajute...

- Dar cum se numeºte familia pe care o cãutaþi? Vecinii meidin faþã lucreazã la “tecehaº”, nu îi cunosc prea bine pentru cãblocul e nou ºi suntem toþi proaspãt mutaþi.

- ªtiþi, e vorba de o veriºoarã, e recãsãtoritã ºi nu ºtiu cumo cheamã acum dupã soþ, nu am mai vãzut-o de mult. Sunt îndelegaþie în Sãrata ºi am zis cã e pãcat sã nu o vãd.

Mãi sã fie, de unde atâta politeþe, sã te abaþi tu, femeie mãri-tatã, de la drumul spre casã, mai ales cã locuia în alt cartier, ºisã ajuþi un necunoscut. De fapt, doamna în cauzã îi trezise sus-piciuni încã de la angajare. ªi ea, ºi soþul, aveau cam în jur detreizeci de ani, erau bine îmbrãcaþi ºi aveau aere de intelectuali.

209

Din acte reieºea însã cã nu prea le-a plãcut cartea pentru cãnu aveau nici o meserie. Totuºi au fost plasaþi la locuri cãlduþedin fabricã, motivându-se cã sunt cocoloºiþi deoarece sunt rudeale soþiei directorului general. Nu au stat mai mult de un an ºiau plecat. Corelând cu lista vãzutã la colegul sãu, era sigur cãindvidul din vecini era pus sã îl urmãreascã. De ce, nu realizaîn acel moment. Cu ceva timp în urmã mai trecuse printr-osituaþie care l-a pus pe gânduri, atunci când securistul fabriciii-a spus, mai în glumã, mai în serios, cã deºi are o problemã astanu îl împiedicã sã fie bine dispus. Care dracului era problema,Tudor Niþu nu o intuia. A doua zi, dupã întâlnirea surprizã cucolega de serviciu, în timpul vizitei, îndeobºte când a trecutcoloana oficialã, a simþit mai tot timpul cã este sub atentaobservaþie a patru gealaþi îmbrãcaþi în ºalopete “ºtoc”. Pesteceva timp i s-a întâmplat acelaºi lucru cu ocazia unei alte vizitea ºefului statului la o ferma zootehnicã dintr-o comunã a judeþu-lui. Fãcea parte din garda care trebuia sã-i prezinte onorul ºi totaºa, simþea niºte ochi vigilenþi aþintiþi spre el. Înnebunea pentrucã nu ºtia ce se întâmplã. Îi venea sã mergã la unul ºi sã-i zicã,vorba lui Caragiale, “ce pofteºti mã, musiu?” Se gândea cãintenþionat îl luaserã în acel detaºament de gardã, deºi purtaochelari, tocmai pentru a-l avea mai uºor sub supraveghere.Spre iarnã l-a vizitat inopinat tatãl sãu care i-a spus cã l-achemat contrainformatorul unitãþii unde era cadru militar ºi i-apus în vedere intenþia sorei sale de plecare în America. În ziuaaflãrii veºtii, Niþu s-a dus la directorul general:

- Tovarãºe director general, am aflat astãzi, de la tatãl meu,cã sora mea a solicitat sã plece în America ºi acum îmi expliceu o serie de ciudãþenii de care am avut parte în ultimul timp.

- Da’ de ce vrea sã facã asta, bãnuiesc cã nu din chestiipolitice.

210

- Ce politicã tovarãºe director general, are un iubit acolo, totromân, plecat de mai mulþi ani. ªtiþi cum se trateazã lucrurile lanoi, face unul din familie ceva, o trag toþi din neam. Eu nu amnicio implicare ºi rugãmintea mea este ca în cazul în care devinindezirabil sã fiþi corect cu mine, sã-mi spuneþi, sã ºtiu ce am defãcut, am doi copii de crescut ºi eu nu am nicio vinã, cu atât maimult ei. M-aþi pus de curând sa mã ocup ºi de strãini ºi v-aº rugasã anulaþi decizia, nu vreau sã am de-aface cu ãºtia de la secu-ritate, sã mã bãnuiascã permanent de cine ºtie ce fapte rele. Sausã mã facã slugoiul lor, ºantajându-mã cu chestia asta. Oricum,ºtiu cã nu îmi va fi prea bine, cã voi avea o patã neagrã la dosar,cã voi fi în permanenþã în atenþia lor, cã oricât aº munci nu voifi promovat niciodatã, cã trebuie sã mã controlez ºi autocen-zurez tot timpul. Aº vrea doar atât, sã am un loc de muncã ºisã-mi vãd de viaþã liniºtit.

- Nu ai vorbit cu Corici, nu-i aºa? Eu zic cã e bine sãvorbeºti ºi cu el, sã vezi el ce zice. Din punctul meu de vedere,atâta timp cât îþi faci treaba, aici nimeni nu are nimic cu tine,vorbesc de cei din administraþie, desigur.

Avea încredere în Oancea, nu numai pentru cã erau de locdin aceeaºi zonã, dar încã de la venirea sa din facultate acesta îiacordase ºansa de a se integra în viaþa uzinei ºi de a se face utilîn meseria lui, în condiþiile în care mulþi dintre foºtii sãi colegide facultate eºuaserã încã din startul debutului în carierã, dândpeste ºefi care nu numai cã nu aveau nevoie de serviciile lor,dar nici mãcar nu auziserã de profesia de sociolog.

A doua zi Niþu s-a dus la Corici, i-a spus tãrãºenia, deºi eraimposibil ca acesta sã nu o ºtie:

- Mãi, tov Niþu, eu zic sã stai liniºtit, nu mai suntem înperioada proletcultistã, nu se mai trateazã lucrurile ca în anii‘50. Mai ales cã este o chestie sentimentalã, nu din alea cu altetreburi.

211

- Da, poate cã nu se mai trateazã aºa, nu te mai trimit lacanal sau la Aiud, dar nu e deloc comod sã ºtii cã eºti urmãrit,suspectat, marginalizat...

- Hai domnule, cine te-a suspectat ºi cine te-a urmãrit? ªichiar dacã este aºa, astea sunt regulile, ce, crezi cã noi o facemde plãcere?

- ªtiþi, s-a încercat de mai multe ori sã fiu promovat ºidosarul meu se oprea pe undeva pe la centralã ºi eu nu ºtiampânã mai ieri de ce, poate cã nu merit, îmi ziceam. Nu de puþineori m-am simþit supravegheat ºi nu mi-a fost deloc bine. Cânda fost croaziera pe Marea Neagrã iar am avut probleme, era sãnu plec, invocându-se cã am acces la documente secrete ºi tre-buia depus dosarul meu cu o lunã înainte, pentru aprobãri spe-ciale de la Bucureºti. Pentru alþii, aflaþi în aceeaºi situaþie, nus-a mai pus problema aºa. Nu vreau sã mai dau exemple, bãnu-iesc cã le ºtiþi mai bine ca mine. ªi cu protocolul ce fac, num-am autopropus eu sã fac ºi asta. Dacã voi rãmâne în conti-nuare cu sarcina asta sunt mai mult ca sigur cã se merge peprincipiul “ãsta se ºtie urmãrit ºi vrea-nu vrea, nu are decât sãfie mai mult decât corect, sã fie omul nostru”. Sã nu mã con-traziceþi cã am fãcut ºi eu destulã psihologie în facultate ºi mãpricep puþin la oameni.

Peste câteva zile a fost invitat de un ofiþer la securitate sãdea o declaraþie despre cererea de emigrare a sorei sale, nu s-adus, dar a fãcut-o ºi i-a dat-o lui Corici. Spunea adevãrul cã nuºtia ce gânduri avea sora sa, ea fiind în Bucureºti, cã totul elegat de un bãrbat plecat mai înainte, cu care era într-o relaþie.Asta aflase de la tatãl sãu ºi aºa era.

Mai târziu, peste doi sau trei ani, a venit în þarã ºi în Sãrata,iubitul sorei sale. Sã nu-l întâlneascã ºi sã nu fie pus în situaþiade a da iar cu “subsemnatul” pe la securitate ºi-a autoprelungitprogramul la serviciu, fapt ce i-a adus admonestãri ºi acuze delaºitate din partea amicului Petre Pavelescu.

212

Avea într-un fel dreptate, dar convingerea sa era cã oricândi se putea înscena ceva, astfel încât dacã nu intra la “mititica”,în cel mai rãu caz rãmânea fãrã serviciu. Mai ales cã prin natu-ra serviciului era expus la tentaþii, de la a primi mitã, pânã la adivulga secrete de serviciu. Sau era ºi mai simplu, te acostaunul pe stradã, chipurile sub influenþa lui Bachus, te jignea, teînjura, te îmbrâncea. Îi ripostai, normal, cã om eºti, venea neneamiliþianul, te ducea la post, te bãtea bine, îþi fãcea dosar ºiajungeai sã faci vreo trei luni de puºcãrie pentru tulburareaordinei publice. ªi acolo aveau ei grijã, te tratau astfel încât numai ieºeai zdravãn la cap.

Niþu mai avea ºi obiceiul de a-ºi exterioriza pãrerile ºinemulþumirile faþã de oricine ºi de a se lua frecvent la harþã cuunii dintre oblojiþii sistemului.

Cam astea erau gândurile care îl frãmântau în acea searã dedecembrie 1989 ºi, la modul cel mai sumar cum trãia ºi cumpercepea el evenimentele, prin prisma propriei experienþe deviaþã din “societatea socialistã multilateral dezvoltatã”. ªi trãisedestul, având matura vârstã de aproape patruzeci de ani.

A prins ºi o perioadã mai bunã, în vremea studenþiei, cânddeºi nu avea de acasã o susþinere materialã consistentã, se des-curca “onorabil”. Avea bursã categoria întâia, îºi vindeafrecvent cartela de masã la colegii strãini ºi cu ºapte, opt sutede lei pe lunã reuºea sã o ducã “binºor”.

Masa nu era o problemã, la cantina studenþeascã se mâncaºi fãrã cartelã, în comerþul socialist gãseai de toate ºi pentrufiecare “buzunar”, putea sã îºi cumpere cãrþi, sã meargã la unteatru sau la o competiþie sportivã.

Chiar ºi viaþa socialã ºi politicã se liberalizase întrucâtva,mai toþi aveau plete, costume de blugi sau raiaþi, se înmulþiserãformaþiile ºi concertele de pop ºi rock, apãreau publicaþii ºicãrþi “curajoase”, care pãreau a nu mai fi cenzurate.

213

Era perioada lui Adrian Pãunescu care promova un nouspirit în presã, literaturã ºi viaþa culturalã. Pãrea cã þara seîndrepta spre o “revoluþie de catifea”, dar totul s-a curmat bruscdupã vizitele “de prietenie ºi tovãrãºeºti” pe care conducãtorulstatului le-a fãcut în statele comuniste asiatice. Din 1978 auînceput sã aparã problemele cu alimentaþia, cu cãldura, apacaldã ºi celelalte, locul culturii adevãrate a fost luat de“Cântarea României” ºi de spectacolele megalomane, de inspi-raþie nord-coreeanã sau chinezeascã de pe stadioanele þãrii.

Uºor, uºor au început a se întoarce la epoca proletcultistã aanilor ‘50 ºi orice deviaþie ideologicã era dur combãtutã ºi taxa-tã. Facultatea de sociologie pe care o absolvise în 1976, s-a des-fiinþat dupã numai doi ani, rãmânând o aºa-zisã catedrã la aca-demia de partid “ªtefan Gheorghiu”. Sociologii deveniserãincomozi, situaþie normalã, cercetãrile relevând viaþa realã ºi nucea propagatã de activiºtii de partid. Chiar ºi psihologii au fostmarginalizaþi, dupã celebrul caz al “meditaþiei transcedentale”.

Acum, Niþu pãzea fabrica de “teroriºti” cu ciomagul înmânã, fãrã a ºti nici el ºi nici ceilalþi camarazi ai sãi cine sunt,de unde vin ºi de ce ar vrea ei sã atace o întreprindere metalur-gicã, care nu le dã nici lapte, nici salam fãrã soia, nici pâine,nici þigãri ºi nici bãuturi.

Pe la patru dimineaþa au trecut pe la ei Oancea ºi Chiþoiu,care plecau acasã, pe la poarta doi.

- Mãi, voi aveþi arme aici, aveþi cu ce sã vã apãraþi în caz denevoie? i-a întrebat Oancea.

- Avem, tovarãºe director general – i-a rãspuns Niþu, arãtân-du-i ciomagul pe care îl þinea strâns în mânã.

- Bã, voi sunteþi oameni serioºi? Cãutaþi-l pe Prisãcaru de lapazã, sã vã dea mãcar o puºcã ºi muniþie. Bãnuiesc cã aþi fãcuttoþi armata ºi ºtiþi sã trageþi cu o armã. Uite bãi Chiþoiule cu cevor ãºtia sã apere fabrica!

214

- Cu mãciuca s-a apãrat neamul ãsta secole de-a rândul,tovarãºe director general, i-a rãspuns Chiþoiu, zâmbind ºifãcându-le ºmechereºte cu ochiul.

- ªi mãi, “ochii-n patru”, se aude cã e belea mare, teroriºtiiãºtia sunt rãi ºi ai dracului. Cel puþin o datã pe noapte faceþi untur al fabricii ºi vedeþi cum stau ºi celelalte posturi. Orice vi separe dubios, raportaþi imediat la dispecerat.

L-au sunat pe Prisãcaru sã le dea câteva carabine, dar aces-ta nu avea decât una disponibilã ºi aia fãrã cartuºe, aºa cã auluat-o mai mult pentru intimdarea adversarului, cã nu o puteaufolosi decât tot ca pe ciomag.

Misia asta a lor a durat cam douã sãptãmâni, noapte denoapte, plecau pe la ºase seara de acasã ºi se întorceam a douazi, în cele mai fericite cazuri, în jur de opt, nouã dimineaþa.Stãteau, de regulã, cu luminile de la poartã stinse ºi cum vedeaupe cineva apropiindu-se dinspre oraº, îºi ocupau fiecare poziþiistrategice, astfel încât sã-l ia pe posibilul terorist prin sur-prindere. Aceºtia, “teroriºtii”, spre dezamãgirea lor dornici defapte de vitejie, erau salariaþi navetiºti întârziaþi, care veneau laserviciu cum puteau, în condiþiile în care programul maºinilorde navetã ºi al trenurilor era ºi el perturbat.

Îi încojurau, cu ciomegele pregãtite de atac, îi perche-ziþionau ºi îi interogau minuþios. Dupã ce se edificau ce e cu ei,treceau la discuþii paºnice. Aproape toþi relatau tot felul degrozãvii: cã la podul Olt se duc lupte grele cu bandele luiPandelescu, cã unitatea de aviaþie din apropiere este atacatã curachete, cã la comitetul judeþean de partid se încearcã repri-marea revoluþionarilor ºi multe altele. Bineînþeles cã niciunulnu vãzuse personal evenimentul, totul era din auzite, din sursemai mult decât sigure, aºa cum se exprimau. Se mai zicea cãunii dintre potentaþii regimului, cei mai mulþi dintre ei comer-cianþi, au fost arestaþi de cãtre revoluþionari ºi plimbaþi pestrãzi, sã-i vadã lumea ºi sã-i afuriseascã.

215

Dintre cei care se autoproclamaserã lideri ai revoluþiona-rilor erau ºi mulþi angajaþi ai fabricii. Despre unii se spunea cãerau întâmplãtor în zona Judeþenei de partid ºi când aceasta afost invadatã de mulþimea din stradã au intrat ºi ei. Înþeleaptãhotãrâre pentru cã, la scurt timp, au pãrãsit fabrica ºi au devenitfuncþionari sau ºefi la prefecturã sau la consiliul judeþean iarceva mai târziu revoluþionari cu patalama ºi cu drepturi afe-rente.

Tot din folclorul local au aflat ºi altele mai comice. Se zicecã în faþa mulþimii adunate în faþa sediului de partid se repro-duceau tot felul de vorbitori, nu înainte de a fi chestionaþi deauditori despre “ce au fãcut în ultimii cinci ani”. La un momentdat a apãrut ºi un individ de treizeci, treizeci ºi cinci de ani, careavea ºi el de spus ceva, primit cãlduros de participanþi.

- Fraþilor, am scãpat de tiranie, sunt cãsãtorit, am doi copiiºi sunt fãrã serviciu pentru cã nemernicii ãºtia de comuniºtim-au dat afarã de peste tot. Parcã omorâsem pe cineva? Beamºi eu acolo, vreo douã, trei pahare de vin când sã plec la servi-ciu, sã prind putere ºi curaj. ªi ei, pentru atâta lucru sã mã deaafarã!

- Jos cu comuniºtii, jos cu comuniºtii! a strigat mulþimea.Eºti de-al nostru, eºti din popor, frate!

- ªi de unde eºti de loc, omule? i-a strigat cineva.- Pãi, de unde sã fiu, de unde s-a nãscut Satana, de la

Scorniceºti.- Huo, jos cu el, ia uite bãi cine vine sã ne þinã nouã cuvân-

tãri, jos cu el!, au strigat mai multe voci furioase. ªi cuîmbrânceli ºi ghionturi omul a fost dat jos de pe scãrile ju-deþenei de partid ºi numai fuga l-a salvat de mânia manifes-tanþilor.

Într-una din nopþi, în jurul orei unu ºi ceva, Tudor Niþu aprimit un telefon ciudat, de la un bãrbat, ce vobea grav ºi saca-dat, cu pauze lungi între cuvinte:

216

- Alo, aveþi mare grijã deoarece douã maºini suspecte fac undute-vino prin apropierea fabricii: o “Dacie”, cu geamurifumurii circulã pe ºoseaua naþionalã ºi un “ARO”, cu farurilestinse, în zona staþiei de redresori.

- Bine, dar dumneata cine eºti? a întrebat Niþu, care nurecunoºtea vocea din receptor.

- Sunt Sfetcu, Teo, colegul tãu, nu mã recunoºti? Sunt deserviciu la telefonul de la secretariatul directorului general.

Nu semãna nici pe departe cu vocea lui Sfetcu, aºa cã Niþua continuat interogatoriul:

- Dacã eºti Sfetcu, poþi sã-mi spui cum îþi zic apropiaþii?- Lambe, a rãspuns cel de la capãtul firului, dupã câteva

clipe de tãcere, fãrã a convinge nici de data aceasta cã este celcare se prezenta.

- Dacã o þii într-una cã te cheamã Sfetcu ºi mai zici cã eºtialintat cu apelativul Lambe, poate îmi spui ºi la ce instrumentmuzical cânþi.

- La drâmbã, a rãspuns Sfetcu, cu oarecare mândrie în glas.- Pãi bine mãi Lambe, þi-ai dat limba la pilit, ca lupul din

“Capra cu trei iezi”? Pe cuvântul meu de onoare dacã te-amrecunoscut. Am bãnuit cã e un truc, cã vrea cineva cu totdinadinsul sã ne dea alarme false, sã ne facã sã plecãm de aici,sã ne dispersãm forþele ºi sã ne ia prin surprindere.

- Treaba e cã nici eu nu þi-am recunoscut vocea de laînceput. Bãi nea Teo, suntem destul de obosiþi ºi de stresaþi desituaþia asta confuzã în care ne aflãm.

- Da, asta cam aºa e. Oricum, mulþumesc pentru informaþieºi te rog sã ne þii la curent cu tot ce mai afli.

Apropo de “drâmbã”, Lambe era recunoscut ca un virtos alarhaicului instrument muzical popular, fiind deseori invitat sãse reproducã pe la petrecerile apropiaþilor.

217

Imediat, cu ciomegele pe umãr, Niþu ºi Iulicã au plecat sãfacã turul fabricii ºi sã alarmeze echipele de pazã de la secþiidespre posibilul pericol. Ajunºi într-una din secþii, într-o zonãsemiobscurã, dintre douã cuptoare oprite s-a ridicat o umbrã devreo doi metri înalþime ce agita deasupra capului ceva ce semã-na cu o lopatã ºi care i-a somat cu o voce puternicã:

- Stai ºi nu miºca! Aruncaþi repede ce aveþi în mâini! Ce emã cu voi p-aici? Ce vreþi mã sã faceþi cu ciomegele alea?

- Pãi noi suntem cu controlul, sã vedem cum e cu paza, cuapãrarea contra teroriºtilor, cã se aude cã ãºtia ar fi prinapropiere.

- Stiþi ce, frumoºilor? Ia faceþi voi controlul pe dinafarã, cãaltfel vã îndoi lopata asta pe spate! Aici eu sunt ºef ºi pe aici nutrece nimeni, nici controlul, nici picior de terorist ºi nici mamateroriºtilor. Aþi înþeles?

- Am înþeles. Bravo nene, aºa da vigilenþã. Da’ nu nerecunoºti? ºi cei doi s-au tras ceva mai la luminã.

- O, tovarãºul Niþu, vã rog sã mã scuzaþi, dar ce sã fac, asteasunt ordinile primite de la ºefii mei. Mamã-doamne, ce norocaþi avut, cã eu la început am vrut sã vã iau prin surprindere, sãvã trag câte o sculã d-asta la scãfârlie, aºa, fãrã somaþie. ªi chiaraºa, sunt ãºtia pe aici? Pãi sã vinã cã au dat de dracu cu mine.Dar cine sunt, domnule, ãºtia, sunt români de ai noºtri sauarabi?

Ajunºi în zona redresorilor, au întâlnit un grup de oameniînarmaþi cu rãngi metalice, care, aflând vestea despre teroriºti,au intrat imediat în dispozitivele încredinþate, iar paznicul deserviciu s-a speriat aºa de tare cã s-a auzit venind dinspre pan-talonii sãi un scurt susur, ca de izvor.

În jurul orei douã, dupã ce strãbãtusera tot perimetrulfabricii, au ajuns la poarta unu.

218

Acolo au aflat cã alarma era falsã, cã maºina care patrula cufarurile stinse pe lângã gardul estic al fabricii era a ofiþeruluicare rãspundea de gãrzile patriotice, dislocate pe câmpul dinapropiere.

La câteva zile dupã fugã, Ceauºescu ºi consoarta sa au fostprinºi la Târgoviºte ºi încarceraþi la o unitate militarã, apoi înziua de Crãciun au fost judecaþi sumar, condamnaþi la moarte ºiexecutaþi prin împuºcare. Zvonurile cum cã ar fi fugit în afaraþãrii, cã ar fi ascunºi prin nu se ºtie ce buncãre secrete ºi cãîmpreunã cu armata de teroriºti îºi pregãtesc revenirea la puteres-au dovedit a fi manipulãri, ca multe alte ºtiri difuzate la radioºi televiziune. Ceauºescu era pãrãsit de toþi ºi, din puternicafamilie a dictatorului, Niþu vedea pe micul ecran doi bãtrânibolnavi, gârboviþi ºi neajutoraþi. În delirul în care trãiau de cevavreme, total rupþi de realitate, ei încã mai credeau cã masa deproletari îi vor apãra cu propiile piepturi, cã Marea AdunareNaþionalã îi vor repune în drepturi ºi îi va judeca pe trãdãtori.Nu s-au plâns, nu s-au tânguit ºi nu ºi-au renegat crezurile niciîn faþa plutonului de excuþie.

Fiind ocupaþi cu paza de noapte, la program de doisprezeceore pe zi, nu prea ºtiau ce se mai întâmplã prin fabricã, doar cemai auzeau câte ceva, mai mult prin telefon, de la colegi.

Printre salariaþi se cristalizase deja un grup de câþiva inºi,aparent dornici de schimbãri ºi de dreptate, mulþi dintre ei ani-maþi de un scop comun, acela de a ajunge ºefi. Pe unii îi intere-sa sã acceadã la conducerea localã ºi judeþeanã, pe alþii la con-ducerea fabricii.

Mai erau cei care doreau sã înfiinþeze sindicate libere, ceurmau sã apere ºi sã promoveze interesele angajaþilor. Nulipseau reclamagii ºi rãzbunãtorii, cei care ani de zile supor-taserã cu stoicism tot felul de frustãri, de umilinþe ºi de angoasenumai de ei ºtiute.

219

Erau destui care aveau ceva de rãzbunat, fie un bunic,strãbunic sau altã rudã, mai mult sau mai puþin apropiatã. Alþiiaveau vise mai mari, sã ajungã mai sus, pe la guvern sau pe laparlament. Fiecare avea motivaþia ºi dreptatea lui. Unii seremarcaserã în anii trecuþi prin atitudini ºi comportamente cevamai “rebele”, fiind obisnuiþi ai audienþelor la directorul fabriciiºi autori ai unor plângeri, de cele mai multe ori anonime, pe lapartid ºi sindicat. Nu depãºeau însã limitele permise de aºa-numita “democraþie socialistã” ºi nu vizau decât revendicãristrict personale, aºa cã nu puteau fi etichetaþi ca “dizidenþi”. Dealtfel, zona era una liniºtitã, fãrã miºcãri gen Valea Jiului sauBraºov. Este adevãrat cã într-o perioadã apãruserã câtevaînscrisuri cu tentã anticomunistã prin oraº, pe niºte garduri dincartierul gãrii, chestie ce le-a dat de lucru celor de la securitateºi care a înãsprit ºi mai mult regimul de deþinere ºi utilizare aunei maºini de scris sau a unui copiator.

Apropo de asta, Corici “a luat foc” când a aflat cã în fabricãexista un copiator neînregistrat, lãsat cadou cu mulþi ani înurmã de un specialist neamþ. Printre bãnuiþii autori de manifesteerau ºi salariaþi ai fabricii ºi pentru a le preleva mostre de scris,fiecare om a fost pus sã scrie un angajament precum cã respec-tã prevederile regulamentul de ordine interioarã ºi Decretul400.

Desigur, înscrisurile le-a luat Corici, nu se ºtie ce a fãcut cuele, cert este cã nu s-a auzit ulterior cã vreun angajat al fabriciiera autorul manifestelor. Tot pentru investigaþii grafologice,prin anul 1988 fabrica a fost “vizitatã” de un colonel de securi-tate de la Bucureºti, cãruia cei de la “personal” aveau obligaþiasã-i punã la dispoziþie documentele scrise de salariaþi “cu mânalor”, precum cereri, petiþii, angajamente ºi altele.

220

A stat cam o sãptãmânã, într-un mister total, fãrã a spunecuiva ce cãuta de fapt. Spre finalul misiunii sale, destul desupãrat, le-a arãtat celor din conducere un fragment dintr-oscrisoare anonimã în care autorul spunea cã “va arunca în aer osecþie, dacã nu se iau mãsuri”. Colonelul nostru se pare cãaflase ceva pentru cã, fãrã a se mai controla, s-a scãpat ºi le-aspus cã e nevoit sã piardã timpul pentru niºte beþivani. Câteceva a aflat ºi Tudor Niþu, mai de la ofiþer, mai de la alþii. Separe cã la baza anonimei cu pricina era un scandal ce avuseseloc la cantina fabricii, pe fondul unei beþii, soldate cu palme,pumni ºi polonice în cap, printre protagoniºti fiind ºi Corici, celcare ar fi fost, de fapt, obiectul reclamaþiei. De altfel, cu cevatimp în urmã, acesta putea fi vãzut cu un pansament în frunte ºicu ochelari de soare. Spunea ceva despre un furuncul, darclevetitorii ºopteau cã sursa cucuiului era un polonic pe care îlrecepþionase în cap de la bucãtarul ºef.

Revenind la colegii cu aspiraþii de ºefi, majoritatea eraucunoscuþi ca oameni cuminþi ºi “aliniaþi”, fãrã a da de înþelesvreodatã ce zace în ei ºi ce gânduri ascunse îi bântuie, ba uniierau chiar de nerecunocut ºi era de neînchipuit cum ani de zileduseserã o viaþã dublã, ascunzându-se în ei, zicând “sã trãiþi”,cu plecãciuni ºefilor, celor de la partid ºi sindicat ºi luptându-sedin greu sã fie ºi ei bãgaþi în seamã, sã fie ºi ei ceva pe acolo,mãcar prin biroul organizaþiei de bazã sau pe la grupa sindicalã.Pânã la un punct era normal, toþi erau ºi fãceau la fel, sub pre-siunea regimului, dar era deranjant acest oportunism, acesterãbufniri acompaniate de lipsa totalã de caracter ºi de scrupule.Erau ºi unii care pãreau a acþiona din convingere, din dorinþa dedreptate, adevãr ºi toleranþã. Nici ei nu erau “curaþi ca lacrima”,ca ºi pe toþi ceilalaþi nevoia de supravieþuire îi determinase sãfacã anumite compromisuri.

221

Reclamaþiile ºi cererile “curgeau gârlã”. Se reclamau înspecial ºefii, cã ºeful de la staþia de cale feratã le mãnâcã la sub-alterni pachetele cu mâncare, cã ºeful de la cocserie primea plo-coane din care nu lipseau niciodatã ouãle, cã ºeful de lareparaþii dã prime numai la acoliþii lui, cã ºeful de la personalfãcea angajãri “pe ochi frumoºi” ºi multe altele.

Se cereau drepturi ºi iar drepturi, program de lucru redus,sporuri, grupe de muncã, salarii ca în occident, ºefii sã fie aleºisau schimbaþi de cãtre salariaþi, sã nu se mai þinã cont de studiila angajare ºi promovare, sã nu se mai facã normare, sã semãreasca concediul de odihnã, sã se dea zile libere plãtite pen-tru diverse chestii din familie. Dupã unii, dacã se putea, erabine chiar sã nu mai vii la serviciu, sã stai acasã ºi sã primeºtisalariu. Cei de la personal ºi salarizare le preluau ºi, vrând-nevrând, le promovau mai departe, spre noile structuri ale sta-tului, pentru a fi legiferare. Foarte multe, într-o veselie po-pulistã ºi fãrã analize de susþinere, erau aprobate prin decrete ºihotãrâri de guvern, pentru a satisface dorinþa de libertate amaselor ºi pentru a se demonstra cã s-a scãpat de tiranie, cã avenit vremea ca românul sã trãiascã ºi el liber, fãrã nicio opre-liºte.

În scurt timp, cea mai mare parte dintre angajaþi a trecut laprogram de ºase ore pe zi, fapt care a determinat angajarea depersonal, toatã lumea, inclusiv birocraþii din pavilionul admi-nistrativ, a fost încadratã în grupe de muncã, la concediul deodihnã s-au adãugat zile suplimentare, sâmbãta a devenit ziliberã, organigrama “s-a populat” cu noi poziþii de ºefi. Ba, laun moment dat, s-a dat un decret prin care întreprinderile erauobligate sã angajeze toate persoanele repartizate de Direcþiilede Muncã.

222

Fabrica s-a vãzut nevoitã sã primeasca vreo trei sute deoameni, majoritatea femei ºi necalificaþi iar o mare parte dintreei erau foºti angajaþi, concediaþi pentru furturi, bãuturã, absenþenemotivate, scandaluri.

De noþiuni precum competenþã, disciplinã, ordine inte-rioarã, ierarhie, mãsurare a muncii sau productivitate nu maivorbea nimeni. Toate erau considerate a fi comuniste, ori se ter-minase cu odiosul regim.

Mai erau unii ºefi de sectoare obsedaþi de dorinþa deautonomie, adicã sã fie ei lãsaþi sã producã ce vor ºi o sã vadãel, directorul ãl mare, ce beneficii aduc fabricii. Nu ca pânãacum, când totul li se impunea prin cifre de plan de cãtre biro-craþii de la centralã ºi de la minister.

Dorinþa de schimbare a ºefilor, de la cei mai mari pânã lacei mai mici, era la ordinea zilei. Prin birouri se fãceau ºi des-faceau liste cu ºefii care nu mai trebuie sã fie ºefi ºi cu cei carear merita sã le ia locul, cu “oamenii de bine”. Desigur, anima-torii ideii erau cei care, acum în noile condiþii, nu mai eraunevoiþi sã îºi refuleze aspiraþiile ºi pentru care venise momen-tul sã îºi punã în valoare potenþialul profesional ºi managerial,pe care ºi-l desoperiserã subit. Pentru mulþi, lipsa studiilor numai pãrea a fi o piedicã în calea succesului, adicã ce, e atât degreu sã fii director? ªi apoi, la ce mai era nevoie de facultate ºio patalama pentru a sta pe scaun la birou, a bea cafele ºi a dadispoziþii?

În aceastã acþiune “cetãþeneascã” s-a remarcat prin exces dezel Dobroaica, inginer la o secþie auxiliarã. Circula prin fabricãºi prin discuþii “de la om la om” te supunea iniþial unui test, sãvadã cam ce hram porþi. Erai bine cotat dacã aveai nemulþumiriºi acuze de adus ºefilor ºi era ºi mai bine dacã te mãcina gân-dul plãtirii unor poliþe cuiva, desigur ºef.

223

Numai dacã treceai testul, intrai în cea de-a doua etapã, careînsemna atragerea ta în grupul care trebuia sã facã presiune ºisã impunã noii ºefi. A încercat ºi cu Tudor Niþu, dar se pare cãa fost necorespunzãtor din start, motiv pentru care nu a mai fostcontactat.

Dorinþa de peste tot a oamenilor de schimare a conducerilorde la locurile lor de muncã a fost satisfãcutã prin emiterea unuidecret prin care salariaþii trebuiau sã-ºi confirme sau sã-ºiinfirme ºefii, prin vot. O aberaþie, dupã pãrerea lui Niþu, ceînsemna cã scaunul directorului general depindea de votulfemeii de serviciu, de mulþumirile sau nemulþumirile ei. Nu depuþine ori auzea discuþii de genul:

- Pe ãsta trebuie sã-l dãm jos, nu mi-a dat casã, nu mi-aangajat copilul, nu m-a fãcut secretarã, mã þine la mãturã ºi maie ºi urât ca dracu.

- Ãsta mã? E un nemernic, m-a lãsat pe drumuri, m-a datafarã. ªi ce am fãcut, cã doar nu am spart monetãria statului, amluat ºi eu acolo câteva chile de sârmã de cupru, sã-mi fac ºi euun cãzãnel de þuicã.

Votarea a fost una de pominã, nu au lipsit decât observatoriide la Naþiunile Unite. S-au confecþionat urne metalice, care aufost sudate dupã finalizarea votãrii ºi pãzite peste noapte, cuarma de oamenii din gãrzile care apãrau fabrica, pânã la desfa-cerea lor ºi numãrarea voturilor. Spre nemulþumirea unora,numai câþiva dintre ºefi nu au fost confirmaþi pe funcþii, majori-tatea oamenilor înþelegând cã frâiele fabricii nu puteau fi þinutedecât de cãtre specialiºti.

Cum haosul era total ºi cvasigeneral, “cefesen-ul” a emis unalt decret în care se spunea cã “s-au sãvârºit de cãtre elementepuse în slujba dictaturii acte teroriste care au avut ca urmãripierderi de vieþi omeneºti ºi distrugeri materiale ºi cã sunt nece-sare judecarea ºi pedepsirea de urgenþã a celor ce se fac vino-vaþi de comiterea unor astfel de acte”.

224

Pentru aceasta, au fost înfiinþate tribunale militare extraor-dinare teritoriale, la care completele de judecatã erau formatedin doi judecãtori ºi trei ofiþeri, numiþi de comandamentele mi-litare locale. În acest context, Dobroaica a fost dat afarã pentruinstigare ºi s-a ales ºi cu dosar penal, judecat în regim deurgenþã de un astfel de tribunal.

Pe undeva, decretul cu pricina a fost binevenit, pentru cãle-a mai tãiat din pofte celor care se ºi simþeau cu mâna la ti-monã. Imediat dupã publicarea acestuia, subit, majoritatea celor“cu gurã mare” au devenit bãieþii cuminþi de dinainte. Nimeninu mai recunoºtea nimic, ei îºi vãzuserã doar de treaba lor, celmult erau niºte martori fãrã voie la ce fãceau alþii. Puþini eraucei care declarau câte ceva, ca ºi martori în dosarul de anchetãal lui Dobroica. Unul dintre ei reproducea cu dialoguri la ce dis-cuþii luase parte în legãturã cu schimbarea ºefilor, condideraþicorupþi ºi incompetenþi.

Monitorizatã a fost ºi acþiunea de restituire a banilor depuºide fiecare salariat ca “parte socialã”. Erau un fel de acþiuni ºifiecare depunãtor primea la finalul anului un fel de dividende,funcþie de mãrimea pãrþii sociale. Lui Tudor Niþu i se pãrea nor-mal ca returnarea sã se facã eºalonat, în ordine alfabeticã, darpopuliºtii au zis cã nu e bine, cã trebuie sã se dea întâi la munci-tori ºi apoi la birocraþi. Aºa a ºi fost, pentru cã toþi se amãgeaucã au scãpat de comunism ºi se întrezarea epoca postcomunistã,în care muncitorul, pãlmaºul, cel care se murdãreºte e suveran.Perioada în care poporul era suveran prin reprezentanþii sãi -activiºtii de partid, utece ºi sindicat – apusese. Birocratul, “carestã la birou, e nervos ºi bea cafele”, nu produce nimic, sã zicãmersi cã e tolerat.

Aceastã mentalitate era puternic înrãdãcinatã în societatearomâneascã, adicã acela care nu se murdãreºte nu munceºte ºinu îºi meritã leafa.

225

În viziunea comunistã, cartea pe care o are birocratul nuface doi bani, birocratul este laº, ºovãitor, stângist, împã-ciuitorist, lipsit de spirit revoluþionar, retrograd. El este cauzatuturor relelor sociale. De altfel, atât la radio cât ºi la televizor,mai toate momentele vesele erau condimentate cu glume peseama ospãtarilor ºi a funcþionarilor. Vedeai ºi la ei în fabricã,deseori muncitori de la sectoare curãþele, care atunci cînd aveauvreo treabã prin pavilionul administrativ, se mânjeau pe faþã ºipe mâini pentru a impresiona ºi a arãta, ostentativ, cât de greumuncesc ei. Chiar ºi “tesa” din secþii se întrebau frecvent “cefac, bãi, ãia din pavilion, ard gazu’ degeaba?”. Marele paradoxera cã, deºi lozinca la modã indica cã forþa conducãtoare a soci-etãþii este clasa muncitoare, ºefii politici, de la cel mai mic,pânã la cel mai înalt nivel, activiºtii de partid, nu mai aveaunimic în comun cu muncitorii, cel mult proveneau, în parte, dinrândul lor. Nu mai erau muncitori, iar studiile fãcute pe la aca-demia de partid “ªtefan Gheorghiu” nu le conferea statutul deintelectuali ºi nici cel de “mafalde economico-sociale” pe careºi-l asumau. Adicã el, activistul, era ºi inginer, ºi economist, ºijurist, ºi psiholog, ºi sociolog, ºi înþelept, ºi tatã, ºi mamã, ºijudecãtor. De el depindea promovarea ta, funcþia, locul demuncã, salariul ºi primele tale. El te lua la întrebãri dacã aveaipãrul mare, dacã te certai cu nevasta sau divorþai, dacã ai sau nucopii, dacã umblai îmbrãcat “fistichiu”, dacã mai îþi plãcea oþuiculiþã, dacã aveai amantã. Erau beneficiarii multor privilegii,care, mai ales în ultimii ani, îi îndepãrtase radical de cei pe careaveau pretenþia cã îi reprezintã. Nu le lipsea fireºte fudulia,îngâmfarea, aroganþa, oportunismul, pupincurismul ºi compor-tamentul ostentativ. Mai toþi se afiºau cu “Dacii” negre, cunumere mici, din trei cifre, de regulã sub douã sute, sã ºtielumea cine sunt ei ºi ce putere au.

226

Numere mici la maºini mai aveau ºi unii lucrãtori în co-merþul alimentar, benzinãrii, miliþenii, securiºtii, cei de pe laatelierele de reparaþii auto. Niþu îºi amintea cã la ultimele con-grese ale partidului, din delegaþia judeþului nu fãcea parte nici-un muncitor. Favorizate erau ºi rudele activiºtilor, care îþiaminteau, din când în când, cine sunt ei, pe cine au ei pe la par-tid.

Niþu avea un nepot prin Teleorman care, întrebat fiind undelucreazã taicã-sãu, spunea cu mândrie “la partid” ºi imediat teduceai cu gândul la cine ºtie ce mare ºef era pe acolo. ªi într-un fel era, cã mai peste tot pe plaiurile româneºti cel mai greuera sã treci de portar.

Într-una din zile, ajuns acasã de la uzinã, Niþu a gãsit tele-fonul vandalizat, cu receptorul ce pãrea dezmembrat de cinevacare se grãbea tare. Era ciudat pentru cã uºa de la apartamentera închisã, copiii erau la bunici, la þarã ºi soþia la serviciu. Niþubãnuia, de mai mult timp, cã are în casã un dispozitiv de ascul-tat, montat în telefon, pus de “bãieþii cu ochi albaºtri”, dupã cesora sa ceruse sã plece din þarã. O întâmplare mai de demult îlfãcea sã aibã aceastã suspiciune. Nu avea telefon la domiciliu,iar la numeroasele sale cereri poºta îi rãspundea invariabil“solicitarea dumnevoastrã nu poate fi rezolvatã favorabil,datoritã lipsei de posturi libere în centrala din oraº”. Într-unadin zile, Corici l-a vizitat la birou ºi i s-a adresat cu un aer deom supãrat:

- Tov Niþu, eu trebuie sã ºtiu în permanenþã de orice vizitãa strãinilor în fabricã, dar dumneata nu prea mã informezidespre ele. Ai fost pus sã te ocupi de asta plecându-se de la con-siderentul cã eºti om serios, de încredere, dar vãd cã ne creezigreutãþi. Bunãoarã, eu nu am ºtiut de delegaþia care a fostalaltãieri în fabricã.

227

- Tovarãºul Corici, v-am cãutat peste tot, toatã ziua, amsunat ºi la colegii dumnevoastrã de la birou, dar mi-au spus cãsunteþi în misiune.

- Da domnule, dar puteai sã mã suni seara, de acasã.- Cum sã vã sun, cã eu nu am telefon acasã.- Cum nu ai telefon acasã!? E posibil aºa ceva?- Da, e posibil, am nu ºtiu câte cereri fãcute în ultimii ani,

dar se pare cã numai elitele au acces la acest “lux”.- Sã faci o cerere, sã mi-o dai mie, cã o rezolv eu.La numai douã sãptãmâni de la aceastã discuþie, Tudor

Niþu, intrase în rândul lumii ºi avea instalat telefon la domici-liu. Peste o lunã, o lunã ºi ceva, telefonul s-a defectat. A douazi a plecat la serviciu cu gândul sã îºi facã timp sã anunþe la de-ranjamente, dar luat cu treburile a uitat. Surprizã mare însã, laîntoarcerea acasã a gãsit instalat un alt aparat telefonic, soþiai-a spus cã nici ea nu a anunþat la poºtã, iar copii i-au relatat cã“au venit doi neni ºi au pus un telefon frumos, roºu”.

Cuprins de bãnuieli, Niþu a desfãcut telefonul dar, profan înmaterie, nu a reuºit sã gãseascã ceva ce ar fi semãnat cu un dis-pozitiv de ascultare. Se pare cã în acele zile de decembrie ‘89cei de la “Secu” îºi recuperau, în disperare ºi în mare grabã,instrumentele de ascultare, de pe unde le montaserã. Aºaajunseserã ºi la el acasã, iar despre intratul prin efracþie nu erao problemã, erau specialiºti în asemenea practici. Aºa a fost ºicu acela de la sala de protocol, pe care Niþu îl cãutase în zadar,cu numai ceva timp în urmã.

Din când în când, Niþu mergea în vizitã la Petre Pavelescu,unde gãsea de fiecare datã cel puþin ºapte, opt persoane în dis-cuþii politice aprinse. Îndoctrinat de studiile sale de filozofiemarxistã ºi de la ºedinþele de partid ºi cu experienþã de viaþãacumulatã în cei aproape patruzeci de ani de existenþã avea înpermanenþã discuþii contradictorii cu aceºtia, legate dedemocraþie, þãraniºti, liberali, privatizare, monarhie, capitalism.

228

Niþu, deºi vãzuse ºi simþise “pe pielea lui” toate tarele aºa-zisei “societãþi socialiste multilateral dezvoltate”, avea marirezerve cu privire la capitalismul ce se preconiza a fi reinstau-rat în România.

- Bãi Teo, dacã nu ar fi fost nenorocitul ãsta de comunism,noi am fi fost departe, am fi fost la standardele celor din occi-dent, am fi trãit ca în Elveþia sau în Austria – îi spunea Petre.

- Sunt de acord cu tine cã ãºtia ne-au adus multe rele, cã amsuferit cu toþii, unii mai puþin, alþii mai mult, ca tine, de exem-plu. Nu cred însã cã noua orânduire, naiba ºtie ce o fi, va aducelapte ºi miere în þara asta. Îmi aduc aminte de satul meu, tre-cuserã câþiva ani de la terminarea razboiului când am venit pelume. Era mare sãrãcie, oamenii erau amãrâþi ºi trãiserã doar încapitalism pânã în ‘45. A, erau unii care o duceau bine, darrestul erau vai de capul lor. Aºa cred cã va fi ºi în viitor.

- O sã vezi cã nu va fi aºa dacã þara asta va fi condusã deoameni de bunã credinþã, nu de oportuniºtii care se perindãacum pe la televizor. Înþeleg cã tu vrei egalitarism, dar nu toþine-am nãscut egali.

- Da... ªi e bine aºa, ca toate averile, indiferent cum au fostfãcute, cinstit sau necinstit, sã se concentreze în mâinile uneiminoritãþi? ªi ãºtia, de bunã credinþã cum zici tu, sunt þãrãniºtii,liberalii? Dacã ne întoarcem la ce a fost acum cincizeci de ani,nu avem nicio ºansã. Eu nu cred cã o societate în care majori-tatea trãieºte modest, iar o micã parte deþine bogãþii ºi putereeste una democraticã, una în care toþi au ºanse egale. Laalegerile “democratice” care vor fi de azi înainte, ce ºanse aºavea eu, un pârlit, dacã aº candida, faþã de unul cu bani?Niciuna.

- Bãi, da’ te-a îndoctrinat tare rãu propaganda comunistã.Nu este aºa, tu vezi deformat lucrurile. Oamenii vor vota va-loarea, competenþa, corectitudinea.

229

- S-o vedem ºi pe-asta! Sã dea Domnul sã fie cum zici tu,dar eu sunt pesimist. Este adevãrat, acum poate cã nu vãdlucrurile cum trebuie ºi sunt sigur cã timpul va schimba multela mine.

- Într-un fel ai ºi tu dreptate. Va fi greu sã scãpãm de comu-niºti, de securiºti ºi de progeniturile lor. útia ne vor face viaþaamarã mulþi ani de acum încolo, ºtii doar proverbul cu lupul ºicu pielea. Uitã-te la activiºtii de partid care lucrau la ziarullocal, cum ºi-au schimbat culoarea precum cameleonii. Pânãmai ieri aduceau omagii partidului ºi marelui conducãtor ºiacum au ieºit pe piaþã cu “primul ziar liber” ºi înjurã fostulregim. L-ai vazut pe Grigore de la “Înainte”, ce revoluþionar sedã, el care era etalon de pupincurist, de lingãu ºi de cântãreþ decurte. Eu cred cã salvarea þãrii poate veni de la monarhie, de lareinstaurarea ca rege a lui Mihai, vine de la oameni de caracterprecum Coposu, Diaconescu, Câmpeanu.

- Mãi Petricã, suntem la final de secol douãzeci ºi tu vii curelicve ale trecutului?

- Nu am ce face ºi trebuie sã îþi dau dreptate ºi în altã pri-vinþã. Nici capitalismul nu e perfect, dar deocamdatã oameniide cinci mii de ani nu au gãsit altã societate mai bunã.

- Petricã, te-ai întrebat ce ar fi cu chinezii, dacã la ei nu arfi comunism?

- Ce ar fi? Ar fi ca în orice þarã occidentalã, patroni ºi lucrã-tori. ªtiu, tu împarþi lumea în douã, rãii care sunt bogaþii ºi ceibuni, care sunt sãracii.

- Nu, nu cred asta, rãi ºi buni sunt în ambele categorii, baînclin sã cred cã ãia sãracii sunt de multe ori mai rãi, mai necin-stiþi ºi mai nedrepþi. Cred cã ai citit Panait Istrati, el trateazãfoarte nuanþat subiectul ãsta.

230

- Spui cã pentru sãraci democraþia, liberatea e ceva iluzo-riu...

- Da, statutul meu nu va fi decât cel de anonim în masa devotanþi ºi de slujbaº care, ca sã trãiesc, trebuie sã-mi vândcreierul ºi braþele, vezi vreo deosebire între asta ºi prostituþie?Cã ºi târfa îþi dã ceva din ea pe bani.

- Bãi, dar eºti de groazã! Uite, eu sunt sãrac lipit dar o sã mãvezi parlamentar, chiar ºi tu dacã ai candida ai avea succes, cãte cunoaºte ºi te voteazã lumea din fabricã.

- Da, dar trebuie sã mã înscriu într-un partid, adicã sã-miîncorsetez gândirea ºi principiile cu dogmele de partid, sã ducþucalul unuia sau altuia... Nu, mersi, nu-mi trebuie.

- Da, dar la comuniºti ai fost, nu ai mai zis cã te“încorseteazã” cineva.

- Hai mãi Petricã, parcã nu ºtii cum e cu comuniºtii, astadevenise aºa, o chestie fireascã, crezi cã o fãcea cineva dinconvingere?

- O fãcea, n-o fãcea, ne-au cãlãrit ãºtia vreo cincizeci de aniºi nimeni nu a zis nici pâs, nici noi de aici, nici ãia din afarã, cãne-am sãturat tot aºteptând sã vinã americanii.

- Bine, noi, majoritatea, am fost niºte laºi, dar voi, voi ceicare aþi trecut prin puºcãriile comuniste, de ce nu aþi mai con-tinuat lupta, de ce aþi cedat? Nu aþi ajuns ºi voi la aceeaºi starede pasivitate, ca ºi noi? ªtii ce, eu nu ºtiu când s-a trãit bine înþara asta, când am avut conducãtori buni, drepþi ºi cinstiþi. Îi totdaþi cu perioada interbelicã, dar de rãscoala din 1907, deLupeni, de Griviþa, ai auzit? De de afacerea “Skoda”, de cea afânului?

- Propagandã comunistã, þi-am spus eu cã eºti îndoctrinatrãu...

231

În oraº Niþu nu reuºea sã iasã decât la sfârºit de sãptãmânã,dupã cumpãrãturi, restul timpului fiind la fabricã. Pâinea se daacum la liber ºi vânzãtoarele deveniserã amabile ºi zâmbãreþe,iar zorzoanele de aur de pe mâini ºi din urechi, etalate cu aro-ganþã ºi dispreþ pânã în urmã cu cãteva zile, se volatilizaserã.Prin magazine începuserã sã aparã produse pânã mai ieri tabu,ca brânza, laptele, carnea, uleiul, zahãrul, untul, chiar ºi fructeleexotice. La un astfel de magazin l-a întâlnit pe Ionuþ Pecea,colegul sãu de la Investiþii:

- Salut bãi Ionuþ, nu credeam cã va veni ziua sã cumpãrãmdin comerþul nostru socialist struguri în decembrie, sã avem ºinoi masa de revelion cum vedem prin filme, ca la boieri.

- De mãi Teo, ne-au þinut ãºtia, fir-ar casa lor a dracu, ca înlagãrele din Siberia. Ne-au dat mâncare cu porþia, raþionalizatã,sã nu ne îngrãºãm prea tare ºi sã-i luãm la trântã. Uite bã la ãia,cum se înghesuie, ia uitea, acum se iau la bãtaie – devie Ionuþdiscuþia, arãtând spre unii care se înjurau ºi îºi dau ghionturi înzona din faþã a cozii. Ce or avea, fratele meu, cã e marfã pentrutoatã lumea?

- Poate fi pentru tot neamul, dar aºa am fost obiºnuiþi, sãluãm totul stând la cozi, dând din coate ºi certându-ne. Altfel,ni se pare cã ne-a dat-o cineva de pomanã. Ce, ai uitat cum neîntoarceam, pânã mai ieri, acasã, ca eroii de la Plevna, cândapucam o bucatã de salam, un pachet de unt sau un kilogram decartofi? Hainele ne ieºeau destul de boþite din busculadã, câte-va rãni ne mai trebuiau. Bã, ºi cum ne invidiau vecinii când nevedeau cu cartonul de ouã în mânã!

- Teo, lasã-i bã, dã-i dracu de struguri, hai pe la mine, bemo þuicã fiartã ºi mai stãm la o parolã.

232

Acasã la Ionuþ au fost luaþi în primire încã de la uºa aparta-mentului de un frumos ciobanesc german care, bucuros deoaspeþi, i-a alintat cu lãtrãturi scurte ºi grave, îmbrãþiºãri culabele-i uriaºe ºi mângâieri cu limba, cât o frunzã de lipan.

- Stai cuminte, Zoli, hai vino aici – s-a auzit dintr-o încãpereun glas de copilã.

Cum Zoli nu avea nici un gând de a o asculta, copila a ieºitdin camerã ºi-a început sã tragã cãþelul de coadã, doar-doaracesta se va retrage ºi îºi va lãsa stãpânul în liniºte cu musafi-rul.

- Of, fir-ai tu sã fii de nebun, cã numai nãzbâtii faci, s-arãstit fãtuca la Zoli, dar observându-l pe Teo, l-a salutat cu ovoce timidã:

- Sãru’ mâna, eu sunt Mãdãlina. Nu mã ascultã deloc cãþelulãsta, toatã ziua trebuie sã stai de joacã cu el. Tati, am vrut sã facazi exerciþiile alea din culegere la matematicã ºi nu m-a lãsatãsta deloc în pace. Nu ºtiu ce o sã mã fac, cã o sã-mi dea doam-na notã micã, din cauza lui. M-am sãturat de zurliul ãsta decãþel, mai bine îl pierdeam când a cãzut de la etaj.

Mãdãlina era înaltã, subþiricã, oacheºã, cu pãrul lung ºi ochivioi, iscoditori, sã fi avut doisprezece, treisprezece ani.

- ªi îþi place matematica, Mãdãlina? a întrebat-o Teo.- Nu prea, dar nu am ce face, trebuie sã fac problemele, cã

altfel îmi stric media. Mie îmi plac mai mult româna, limbilestrãine, mai mult partea umanistã.

Au intrat în sufragerie ºi în scurt timp, Ica, soþia gazdei,le-a adus câte o cafea ºi i-a liniºtit cã, în scurt timp, fierbe ºiþuica.

- Bãi Teo, nu credeam cã va veni vremea sã scãpãm decomuniºtii ãºtia, cã tare chinuiþi au fost toþi din neamul meu,din cauza lor. ªi câte am mai tras ºi eu...

233

Ionuþ arãta ca unul dintre revoluþionarii lui Che Guevara, cubarba sa lungã ºi neagrã. Nu era înfãþiºarea lui obiºnuitã, darrecent îi decedase tatãl ºi rãmãsese cu acea podoabã facialã dinperioada de doliu, care chiar se potrivea cu evenimentele dinacele zile.

- Oare chiar crezi cã am scãpat, eu cred cã o mai ducemmulþi ani de acum încolo cu ãºtia, cu odraslele ºi cu neamurilelor, n-ai auzit ce a zis Brucan?

- Da-l bã încolo ºi pe papagalul ãsta oportunist. Nu era elãla cu colectivizarea acum patruzeci de ani? ªi azi ne dã el lecþiide democraþie?

- Dacã ar fi numai el...- ªi la noi, la fabricã, trebuie sã schimbãm multe. Trebuie

neapãrat sã înfiinþãm un sindicat, sã aibã cine sã lupte ºi pentrudrepturile muncitorilor, cã prea mult au fost oropsiþi.

- Pe mine nu mã bãgaþi în sindicatul vostru, nu-i aºa? Suntincompatibil, cã doar am fost secretarul comitetului de sindicatpe fabricã. Era nevoie de un fraier care sã facã procesele ver-bale la ºedinþe ºi m-au gãsit pe mine. Am încercat sã mã retragdar m-a pârât preºedintele la Oancea ºi de ruºinea lui amrenunþat la idee.

- Cã te bãgãm, cã nu te bãgãm, sigur de tine o sã fie nevoie.Ia gândeºte-te cã va fi schimbatã toatã legislaþia muncii, cinecrezi cã trebuie sã o înþeleagã ºi sã o aplice, cã doar nu aldeIonescu.

Zoli nu avea astâmpãr ºi, animat de dragostea faþã destãpânul casei ºi curiozitatea faþã de musafir, se gudura când pelângã unul, când pe lângã altul, aºa cã trebuiau sã îºi fereascãcu abilitate ceºtile de cafea din calea labuþelor sale, delocmicuþe.

234

Mãdãlina sta pe fotoliu ºi asculta cu atenþie vorbele celormari ºi mai intervenea uneori:

- Tati, când ne luãm ºi noi televizor color ºi video, ca neneade la etajul doi? Am auzit la ºcoalã cã acum o sã se gãseascãpeste tot.

Dupã constituirea la nivel naþional a Frontului SalvariiNaþionale a urmat imediat formarea acestuia ºi în teritoriu. Dinel fãceau parte ºi personaje necunoscute, anonime, care nu seremarcaserã cu nimic în perioada anterioarã, nici ca buni profe-sioniºti, nici ca oponenþi ai regimului. Mai erau ºi unii indivizicare se remarcaserã prin încãlcarea legilor, prin furturi,delapidãri, deturnãri de fonduri, înºelãciune. Se foloseau acumde propriul trecut, deloc onorabil, pentru a poza în hãrþuiþipolitici, în victime ale comunismului, care, vezi Doamne, leînscenaserã ºi le puseserã în “cârcã” tot felul de fãrãdelegi. Niþucunoºtea astfel de cazuri, de aceea nu era deloc încrezãtor înmoralitatea unora din noile organisme de conducere. Poate dinacest motiv a ezitat când, într-una din zile, pe la mijlocul luiianuarie, a fost pus în faþa unei dileme. Oancea convocase încabinetul sãu toatã conducerea, dar ºi pe Niþu, care nu era nicimãcar ºef de compartiment:

- Domnilor, v-am chemat pentru cã trebuie sã luãm ohotãrâre împreunã. Ni se cere sã numim un angajat de-al nostrucare sã facã parte din noua echipã a primãriei oraºului. Eu ziccã trebuie sã fie un om serios, care sã cunoascã problemelefabricii, dar ºi ale oraºului. Ni se cere sã comunicãm omul pânãmâine dimineaþã. Ce pãrere aveþi? Eu cred cã e o treabã bunã sãavem ºi noi omul nostru acolo, mai ales acum, când se vorschimba radical destul de multe.

A urmat o perioadã de tãcere pentru câteva secunde, deparcã nimeni nu ar fi vrut sã fie alesul.

235

- Are cineva vreo propunere? a continuat Oancea.- ªtiþi cumva care va fi statutul celui care va pleca, mã refer

la modul în care va pleca, delegat, detaºat, transferat? a întrebatdirectorul comercial, Sorescu.

- Sorescule, sincer sã fiu, nu ºtiu, nu mi-au spus nimic.Deocamdatã sã numim persoana ºi pe urmã sigur se va clarifi-ca ºi asta. Ei, v-aþi gândit la cineva?

Din nou au urmat clipe de liniºte, majoritatea cãutând sãocoleascã privirea “generalului”, mimând cã îºi consultã agen-da sau pur ºi simplu se uitau în jos sau la hãrþile de pe pereþiicabinetului.

- Vã fac eu una, pe Niþu, dupã câte ºtiþi are studii de socio-logie urbanã, deci s-ar pricepe la treburile astea edilitare, e isteþ,e bãtãios, cunoaºte bine fabrica. Ce ziceþi?

Aproape în cor, toþi cei zece ºefi prezenþi au zis “da”,simþindu-se în glasul fiecãruia uºurarea cã nu a fost el cel pro-pus.

- Ce zici, Niþule, eºti de acord?- Ce sã spun? Vã mulþumesc pentru încredere, dar, vã rog,

daþi-mi un rãgaz de gândire, pânã mâine dimineaþã.- De acord, dar vezi cã mâine la prima orã trebuie sã dãm

rãspunsul.Niþu a plecat de la ºef încurcat, cu sentimentul unui viitor

incert ºi cel al posturii sacrificatului. Înþelegea cã fabrica tre-buia sã numeascã un om pentru primãrie, fãrã a ºti sub ce formãpleacã, pentru cât timp, ce va face acolo, ce salariu va avea,care îi vor fi colaboratorii ºi multe, multe altele. I se pãrea nor-mal ca niciunul dintre directori sã nu opteze sã plece înnecunoscut, de pe un scaun bine plãtit ºi respectat. ªi nici luiOancea nu-i convenea sã piardã unul din oamenii de bazã aifabricii, aºa cã soluþia cu Niþu pãrea cea mai diplomaticã.

236

Nu recomanda chiar pe oricine, astfel cã evita posibilereproºuri cã a luat solicitarea în derâdere, iar dacã Niþu rãmâneadefinitiv acolo, nu era chiar o mare pierdere.

Nu ºtia ce sã facã, ce hotãrâre sã ia, un refuz se putea inter-preta, cum adicã, i se propunea sã fie alãturi de revoluþionari lareconstrucþia pe baze democratice a principalei instituþii dinoraº ºi el le da cu tifla.

De la serviciu a mers direct la Petre Pavelescu acasã, înideea cã el s-ar putea sã ºtie mai multe despre reorganizareaprimãriei ºi cine era pe acolo. Niþu auzise cã noul primar pus de“fesene” este un inginer de la o întrprindere de pe platformã, pecare nu-l cunoºtea personal, dar se spunea cã este un om echili-brat ºi cumsecade. La Petre erau peste zece persoane, din care,pe cei mai mulþi, Niþu îi întâlnise la vizita sa precedentã.Discutau, cum era ºi firesc, politicã ºi nu i-a fost greu sã înþe-leagã cã toþi erau adepþii monarhiei ºi ai partidelor istorice, iarel, comunist cu carnet, se rãtãcise printre ei.

Le-a spus povestea cu primãria ºi fiecare îºi da cu pãrerea.Unii îi spuneau cã e bine sã se ducã, cã scapã de uzinã ºi cã vaavea ocazia sã îºi facã mult mai bine meseria, cã e nevoie deoamenii cu cap, cã s-a terminat cu activiºtii ºi analfabeþii careau fost pânã mai ieri. Alþii îl sfãtuiau sã îºi vadã de treaba lui,cã nu e nimic sigur, cã nu se ºtie ce va fi, cât va sta acolo, ce, elnu vede ce luptã este pentru ciolan ºi cã au ieºit gunoaiele lasuprafaþã. Printre aceºtia era ºi Petre:

- Bãi Teo, lasã cã te înscrii în partidul nostru ºi candidezi laalegerile din primavarã pentru parlament. Pe tine te cunoscoamenii ºi dacã ai noroc sã nu fure criptocomuniºtii voturile, caîn 1948, sigur ajungi deputat.

237

- Petre, crezi cã am nevoie de miºtouri acum? Treaba e ce îispun eu mâine lui Oancea, nu vezi în ce situaþie m-a pus? Dacãzic “nu” supãr pe toatã lumea ºi eu nu vreau decât sã fiu lãsatîn pace, sã-mi vãd de treabã. Sunt destui în uzinã cãrora lesurâde o promovare pe la forurile înalte, nu ºtiu de ce cad toatepe capul meu.

- Bãi, tot un fricos ai rãmas, nu vrei sã riºti nimic, se schim-bã lumea, a fost o revoluþie ºi tu stai de o parte, te ascunzi, îþiplace la loc cãlduþ.

A plecat de la Petre fãrã a afla prea multe despre care ar fifost rostul lui în primarie, dar, uºor-uºor, i se cristaliza convin-gerea cã nu are ce cãuta acolo. Noaptea a nins din belºug, câtnu ninsese în toatã acea iarnã. Poate cã de aici a venit ºi sal-varea sa, pentru cã dimineaþa, cam pânã pe la unsprezece, toatãlumea, ºi el, ºi oamenii din fabricã, ºi Oancea au fost ocupaþi cudeszãpezirea aleiilor, blocate toate de tonele de zãpadã.Probabil cã asta fãceau ºi proaspeþii edili ai oraºului, nemaifi-ind, pânã la acea ora nimeni interesat de omul care urma sã vinãde la combinat. Aproape de prânz a mers la Oancea:

- Tovarãºe..., scuzaþi, domnule director general, m-am gân-dit mult la propunerea dumneavoastrã, dar nu aº dori sã merg.Apele sunt destul de tulburi ºi nu ºtiu peste ce ºi peste cine dauacolo, riscurile sunt prea mari ºi nu aº vrea sã mã aventurez. Înplus am peste cinsprezece ani de uzinã ºi îmi e destul de greusã mã rup.

- Bine Niþule, vãd cã pânã acum nu m-a sunat nimeni, poatecã nici nu or sã mai sune. Vezi-þi de treabã ºi dacã te mai cautãcineva sã nu le spui ce mi-ai spus mie, cã nu ºtii cum o inter-pretezã ãºtia. Spui ºi tu cã ai probleme de sãnãtate, cã ai copiiimici, pãrinþii bolnavi, vezi, ai grijã.

238

A fost ultima discuþie despre primãrie pentru cã din acelmoment nu l-a mai cãutat nimeni. De altfel, peste câteva zile aauzit cã postul cu pricina a fost ocupat de unul dintre musafiriilui Petre Pandelescu, care îl sfãtuise cel mai ferm sã nu facãprostia sã se ducã în cloaca aia de la primãrie.

În þarã, în diverse fabrici aveau loc frecvente avarii tehniceºi chiar explozii, fapt ce antamase ideea unor sabotaje, autoriifiind cei care se opuneau schimbãrilor revoluþionare din socie-tate. Niþu nu credea însã aºa ceva, dupã pãrerea sa ce se întâm-pla era urmarea haosului, vidului legislativ, mãsurilor populiste,crizei de autoritate în conducere, insubordonãrii, actelor deindisciplinã ºi slãbirii implicãrii oamenilor în realizaresarcinilor pe care le aveau la locurile de muncã.

Conducerea a dispus întãrirea pazei ºi a controalelor, aºa cãse formaserã echipe din trei, patru “tesa” care, noapte denoapte, patrulau prin fabricã. Nu s-a întâmplat însã nimic ºi nus-a gãsit nicio urmã de sabotori. În schimb, unii sau cam supãratde faptul cã ei, ºefii, au ajuns sã facã pe paznicii, sã piardã nopþiºi apoi, a doua zi sã “tragã din greu” la birou.

Era ºi asta o mentalitate, adicã alþii trebuiau sã se ocupe desoarta ºi siguranþa fabricii ºi nu se cuvenea ca ei, intelectualii,sã fie jigniþi astfel, sã fie puºi sã umble prin coclaurile fabricii.Se petreceau ºi la fabrica din Sãrata astfel de fenomene, esteadevãrat, nu aºa grave, cum erau pe la alþii, deoarece oamenii,ºefi ºi subordonaþi, au avut înþelepciunea de a depãºi acestemomente.

239

***

Viaþa ºi-a reluat cursul normal ºi lucrurile au început uºor-uºor sã se schimbe în fabricã, în Sãrata ºi în întreaga þarã. Dupãcincizeci de ani de comunism, România a reintrat în rândulþãrilor democratice, iar noi, cei nãscuþi ºi formaþi sub dictaturãa trebuit sã ne schimbãm ºi sã ne adaptãm, profesional ºi com-portamental, la noile realitãþi economico-sociale. Unii au reuºit,mai mult sau mai puþin, iar alþii niciodatã.

240

241

Cuvânt înainte .................................................................... 5Din partea autorului ......................................................... 15Întâlnirea .......................................................................... 17Satul …............................................................................. 33Aproape de aerodrom ...................................................... 69

Satul din Câmpia Bãrãganului …................................ 69La marginea Bãniei …...................................... 70Pe meleagurile lui Moromete …..................… 73“Cetatea neagrã” ….......................................... 77“Al nouãlea sat de la Dunãre” …...................... 83

Sociolog de teren …...............................................…… 103Noaptea ciomegelor …...............................................… 147

Cuprins