Geografia Turismului

5/10/2018 Geografia Turismului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/geografia-turismului-55a0c3ea83543 1/86

GEOGRAFIA TURISMULUITitular curs:

Lector dr. Gica Pehoiu



Capitolul I. Noţiuni introductive



I.1. Integrarea Geografiei turismului în sistemulştiinţelor geografice

• Turismul reprezintă astăzi unul dintre fenomenele care domină lumeacontemporană, unul dintre segmentele cele mai profitabile din economiamondială, remarcabil prin dinamică, motivaţii multiple şi o mare diversitate aformelor de manifestare.

• Cu un rulaj financiar de peste 2 miliarde de dolari, turismul intern şi internaţional deţine astăzi peste 12% din afacerile derulate în economiamondială.

• Herman Kahn afirma, în lucrarea sa, „Următorii 200 de ani. Scenario pour l’année 2000 ” , faptul că în mileniul III turismul va fi una dintre cele mai mariindustrii din lume.

• Preocupări privind delimitarea şi definirea Geografiei turismului s-aumanifestat pe plan mondial încă din primele decenii ale secolului XX, iar în ţara noastră îndeosebi în a doua jumătate a aceluiaşi secol, excepţie făcând Nicolae

Radulescu, autor al studiului „Asupra geografiei turismului” , publicat în„Revista geografică” în 1945.• Unii cercetători, cei mai mulţi, vorbesc de Geografia turismului (R. Engelmann,

1924; N. Al. Rădulescu, 1945; G. Chabot, 1964; J. Ginier, 1965; I. Şandru, 1966,1970; M.I. Mileska, 1973; M. Iancu, 1968; V. Mihăilescu, 1969; Carmen D.Petrescu, 1970; C. Swizewski şi D. Oancea, 1977; Aurelia Susan, 1980; I. Istrate,1985; P. Cocean, 1996 ş.a.), alţii de Geografia turistică (S. Leszczzcki, M.

Fularski, 1932, L. Merlo, 1969; I. Mac, 1992 ş.a.).



• Dintre definiţiile date Geografiei turismului sau Geografiei turistice , după caz, decătre autorii mai sus menţionaţi, amintim:

• Geografia turismului studiază fenomenul turistic, respectiv „ansamblul de relaţii şi aspecte care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor,atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare” (W. Hunziker, A. Krapf, Allgemeine Fremdenwerkechsslehre , Polygraphischer Verlag A.G., Zürich, 1942);

• „... geografia şi turismul sunt doi termeni predestinaţi a fi alăturaţi, căci oricegeograf trebuie să fie dublat, în mod necesar, de calităţile unui turist. Şi invers: sepoate spune că în fiecare turist se ascunde un geograf, căci turistul inteligent esteun geograf care nu s-a autodescoperit” (G. Chabot, La Geographie du Tourisme en France , în „Acta Geographica Levaniensis”, vol. III, 1964);

• „Ramurăde

primă importanţă

a geografiei, Geografia turismului trebuiestudiată

numai prin metoda geografică” (J. Ginier, Géographie touristique de la France,étude génerale et régionale , SEDES, Paris, 1965;

• „Geografia turismului trebuie să cerceteze un nou teren al comportamentului uman,legat de mediul fizic, biologic sau social; ea cercetează realităţile turistice prinspiritul sintezei (...); geografia turismului este geografia unor ocupaţii mai puţin obişnuite, a liniştii şi a muzeelor” (P. Defert, Le tourisme, objet de connaissance gégraphique , III-eme Colloque du Tourisme, Budapest, 1966);

• „Geografia turismului este, în esenţă, ştiinţa delimitării teritoriului ţării pe raioanecare pot fi folosite pentru o formă sau alta a turismului, atât intern, cât şi internaţional” (M.A. Ananiev, Le tourisme internation , Moscou, 1968);

• „(...) acea ramură a geografiei care studiază poziţia şi înfăţişarea centrelor deinteres turistic, caracteristicile lor individuale naturale şi cultural-istorice, atracţiile şi tradiţiile turistice în contextul zonei în care se găsesc amplasate, al reţelei de căi

de comunicaţie care îi asigură accesibilitatea şi legăturile cu alte centre turistice” (L. Merlo, Geografia Turistică” , CLITT, Roma, 1969);



• „... geografia turismului studiază particularităţile teritoriale ale economieiturismului, repartiţia teritorială a activităţilor productive şi de servire legate deturism, condiţiile, factorii şi resursele care determină dezvoltarea acestuia îndiverse ţări şi regiuni” (Liubomir Dinev, citat de I. Şandru, 1966);

• „... geografia turismului studiază raportul dintre fenomenul turistic, mediulgeografic şi mediul social” (N. Al. Rădulescu, Asupra geografiei turismului ,

1966);• „Geografia turismului - ca ramură nouă a geografiei economice - studiază

premisele complexe care generează, favorizează sau frânează dezvoltareafenomenului turistic, repartiţia geografică a regiunilor existente, a fluxurilorturistice şi a regiunilor de primire, precum şi evoluţia formelor de turismpracticate şi clasificarea acestora” (Carmen D. Petrescu, Obiectul geografiei turismului , 1970);

• „Geografia turismului este o ramură a geografiei economice care studiază resursele turistice naturale şi antropice sub aspect calitativ şi cantitativ,fluxurile turistice interne şi internaţionale, precum şi răspândirea acestora înprofil teritorial” (I. Istrate, Geografia turismului , 1985);

• Geografia turismului este „ştiinţa genezei, repartiţiei şi devenirii spaţio-temporale a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca o interacţiune

complexă, specifică la nivelul mediului geografic” (P. Cocean, Geografia turismului , 1996).• Dintre aceste numeroase definiţii - şi nu le-am amintit pe toate -, ultimele trei ni

se par congruente, reuşind să reunească, într-o formulare concisă, elementeleesenţiale. După opinia noastră, Geografia turismului este disciplina geografică care studiază fondul (patrimoniul) turistic mondial (natual şi antropic),repartiţia şi modul de valorificare a acestuia şi a dotărilor turistice în planteritorial, fluxurile turistice (interne şi internaţionale) (S. Neguţ, 2003).



• Geografia turismului, prin domeniul său de studiu, respectiv mediulgeografic, prin prisma atractivităţii sale şi a fenomenelor social-economice, condiţionate de valorificarea acestuia, se suprapunetuturor celor trei ramuri ale geografiei - fizică (prin fondul natural ),umană (prin factorul uman ) şi economică (prin procesele de producţie

generate ). Din acest punct de vedere, se poate spune că geografiaturismului este printre puţinele ştiinţe geografice integratoare,concurată fiind doar de geografia mediului înconjurător sau decartografia geografică

• Legăturile strânse ale geografiei turismului se vădesc în legăturile strânse cu principalele discipline ale geografiei fizice, respectiv

geomorfologia, hidrologia, climatologia, biogeografia, prin intermediulpotenţialului natural de atractivitate (relief, ape, climat, vegetaţie, faună). Totodată, această disciplină are numeroase puncte de tangenţă cu alte ştiinţe, precum geologia, istoria, biologia (participante şi ele laconstituirea potenţialului de atractivitate al unor regiuni). Deasemenea, funcţia economică a turismului nu ar putea fi în totalitatedefinită şi realizată fără aportul altor discipline precum statistica,marketingul, tehnologia sondajului sau diferite discipline economice .

În fine, nu trebuie uitat însă că opţiunea turistică constituie înacelaşi timp şi o problemă de psihologie interioară a oricărui individ,fapt pentru care este legată direct şi de psihologie, de sociologie ,

acestora revenindu-le un rol important în analiza fenomenului turistic.



I.2. Principii, metode şi mijloace de studiu

• Geografia turismului utilizează o serie de principii, de metode şi mijloace destudiu, comune de altfel întregului sistem de ştiinţe geografice, dar şi unelemetode şi mijloace proprii specifice. Dintre acestea pot fi menţionate:

- Principiul spaţialităţii , prin intermediul căruia cercetarea fenomenului turisticutilizează ca metode de bază observarea , iar ca mijloc de redare, descrierea . Finalitatea acestui demers se concretizează în elaborarea modelului descriptiv,cu utilizare largă în practica turistică de informare şi popularizare a turiştilor .Altă metodă de cercetare în cadrul aceluiaşi principiu este investigaţia, al cărei rol este axat pe reliefarea elementelor calitative ale fenomenului turistic;

- Principiul cauzalităţii , are rolul să elucideze condiţiile genezei, afirmării şi evoluţiei proceselor turistice. În acest sens, turismul apare ca un efect alacţiunii unor cauze independente sau reunite într-un ansamblu cauzal, caretrebuie descifrate şi cunoscute. Ca metode de lucru, se folosesc analiza detaliată a fenomenelor şi explicaţia, văzută ca mijloc de realizare. Un locprimordial revine analizei în detaliu a spaţiilor geografice de primire, cu

deosebire a modului în care fenomenul turistic se articulează mediului înconjurător şi comunităţilor umane gazdă;- Un alt principiu la care apelează frecvent geografia turismului îl constituie

integrarea fenomenelor proprii în structuri logice , care au menirea de asurprinde aspectele obiective, legice. Ca metode de lucru se detaşează, încadrul acestui principiu, sinteza , iar ca mijloc de operare, reprezentarea

grafică.



I.3. Structura fenomenului turistic• Fenomenul turistic , în ansamblul său, este definit de o serie largă de noţiuni şi

concepte specifice. Cel mai intens utilizate în practica de zi cu zi, referitor laacest domeniu, sunt: turist, turism, fond turistic, produs turistic, ofertă turistică, cerere turistică.

• Termenul de turist are, din punct de vedere etimologic, aproape aceeaşi semnificaţie (plimbare, călătorie, circuit). Deşi definiţia turistului a îmbrăcat numeroase formulări extrem de variate, putem nuanţa cu câteva explicaţii aleacestui termen:

- conform Enciclopediei Littré, turist este: fiecare călător care efectuează o călătorie pentru propria plăcere, fie pentru satisfacerea curiozităţilor, fie pentru umplerea timpului ;

- A.J. Norval: turiştii sunt grupuri de călători care consumă produse şi cheltuiesc bani în altă ţară sau în alt loc decât în localitatea unde i-au agonisit şi care călătoresc în alt scop decât stabilirea sau desfăşurarea unei activităţi regulate ;

- Comisia Economică a Ligii Naţiunilor menţionează: turistul este persoana care se află într-o localitate pentru o perioadă minimă de 24 de ore şi una maximă de un an (cei care depăşesc un an sunt declaraţi persoane emigrante) ;

- în anul 1968, Organizaţia Mondială a Turismului a realizat departajarea călătorilor în: turişti - vizitatori de cel puţin o zi, care comportă cazare peste noapte - şi excursionişti - vizitatori de mai puţin de o zi, care nu se cazează peste noapte. În funcţie de această departajare, acelaşi organism delimitează trei categorii deturişti:1. adevăraţi sau propriu- zişi, care călătoresc de plăcere în timpul liber;2. de afaceri , inclusiv parlamentarii/politicienii sau cei aflaţi în delegaţii oficiale;

3. alţi turişti , persoane venite la studii, misionari, pelerini, persoane aflate lacură sau în diverse alte scopuri, ca de pildă căsătorii, funeralii etc.



• n consecinţă, prin turist se înţelege orice persoană care se deplasează în afar a domiciliului său, pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al recreării şi refacerii fizico-psihice.

• Turismul , de asemenea, are mai multe definiţii, între care:- Knafou, în 1992, il defineşte ca: activitatea economică şi socială ce

răspunde cerinţelor de deplasare temporară a oamenilor care trăiesc în societăţile urbane ;- Pierre Geoges (1970): o activitate legată de loisir, petrecerea timpului liber, care desemnează deplasările sezoniere ale populaţiei esenţialmente urbane spre regiuni favorizate de aptitudinile naturale şi care răspund aşteptărilor turiştilor prin dotări .

• La nivelul Europei, i se asociază noţiunii de turism cea de recreare în exterior , iar pentru America de Nord, noţiunea simplă de recreare .• Configuraţia resurselor turistice determină tipurile de turism practicate ,

care diferă ca pondere şi intensitate, de la o ţară la alta. Cele maicunoscute în practica turismului mondial sunt: – turismul balnear maritim, – turismul montan şi de sporturi de iarnă, – turismul de cură balneară, – turismul cultural, – turismul festivalier, – turismul sportiv, – turismul de vânătoare (safari) .



• Una dintre actualele preocupări de bază în domeniul geografiei turistice priveşte studiul dispunerii spaţiale a resurselor atractive. În acest sens, regionareataxonomică unitară în domeniu, atât pe plan internaţional, cât şi în România, relevă următoarele unităţi taxonomice importante:1. regiunea turistică, concepută ca un spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură organizatorică bine consolidată şi un patrimoniu turistic diversificat. Exemplu :

regiunea Alpilor francezi, iar pentru România, regiunea Carpaţilor Orientali;2. zona turistică reprezintă un areal mai restrâns, evidenţiată prin activităţi turisticede un anumit tip, cu importante obiective turistice, ca de exemplu : zona turistică aAlpilor maritimi sau zona Bucovinei, din Carpaţii Orientali;3. centrele turistice reprezintă puncte de convergenţă (de plecare pentru zonelemontane, porturi sau alte centre) a unor fluxuri de turism şi pot fi, în general,staţiuni alpine, ca de exemplu Grenoble, staţiunea turismului montan, şi pentru

România, Vatra Dornei sau Borşa (Carpaţii Orientali);4. obiectivele turistice amenajate (peşteri, defileuri, gheţari, mănăstiri, casememoriale, hoteluri alpine etc.).

• Tot aici, literatura recentă de specialitate pune în valoare, în funcţie de potenţialul natural sau antropic, o serie de unităţi teritoriale cu vocaţie polarizatoare, în jurulcărora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice , cu vocaţie locală, acestea avândrolul de susţinere a activităţii turistice a nucleului central. Pot fi exemplificate : localităţi -satelit , aflate pe rivierele mediteraneene italică, franceză, sau unelemicrostaţiuni apărute tot în zona de litoral, precum şi centre polarizatoare aflate înzonele montane. Exemple : Costa Brava şi Costa del Sol (Spania), Chamonix (Alpiifrancezi).

• Pentru regiunile geografice mari, receptoare ale unor fluxuri majore de turism, sevehiculează şi termenul de bazin turistic , distingându-se: bazinul mezo-american,

în care se cuprind arcul Antilelor din America Centrală, alimentat predominant deSUA şi Canada; bazinul Asia-Pacific, constituit din ansamblul insular şi faţada

Pacificului, inclusiv Thailanda, în care principalii furnizori sunt Japonia, Australia şi Noua Zeelandă; bazinul Mării Mediterane.

Î i d ă i hi di ii G i C d Fi l d F I li



• Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii - Germania, Canada, Finlanda, Franţa, Italia,SUA, Japonia etc. -, turismul este susţinut de un patrimoniu natural şi antropic de excepţie, în care un rol primordial îl au parcurile şi rezervaţiile naturale, saualte zone cu peisaj deosebit

Resursele turistice • Reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de

originea lor şi de relaţiile dintre ele. Constituie, totodată, una dintre categoriilede bază ale geografiei turismului, considerată şi materia primă a acesteia.Resursele determină mărimea, intensitatea şi diversitatea fluxurilor turistice şi prin acestea eficienţa economică.

• Se deosebesc două grupe majore de obiective , care compun fondul turistic, şi

anume:- obiective aparţinând cadrului natural - relief, structuri litologice, climat,hidrografie, vegetaţie, faună;

- obiective de provenienţă antropică - vestigii istorice, edificii religioase,muzee, etnografie, folclor etc.

Infrastructura turistică, sau baza tehnico-materială, este alcătuită din toate

dotările tehnice şi edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor necesarebunei desfăşurări a fenomenului turistic. Aici se includ: capacităţile de cazare şi alimentaţie publică, reţeaua de servicii aferente turismului , mijloace de agrement şi tratament , căile de comunicaţie, infrastructura tehnică (reţele deenergie electrică şi termică, apa potabilă, canalizarea etc.), serviciile poştale, bancare, medico-sanitare etc .

Potenţialul turistic rezultă din asocierea spaţială a fluxului turistic, pe bazatehnico-materială aferentă. Potenţialul turistic este sinonim cu oferta turistică.



Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile deprovenienţă spre cele receptoare. Particularităţile generale ale fluxului turisticsunt: – direcţia,

– ritmul – intensitatea.Produsul turistic înglobează totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile

bunei desfăşurări a activităţilor de agrement şi recuperare fizico-psihică. Dinsfera produsului turistic fac parte doar acele elemente care „se consumă şi sereciclează” prin aportul economiei turismului sau al ramurilor care o servesc.

Întotdeauna produsul turistic trebuie să aibă un corespondent financiar. • Însuşirile atractive ale fondului turistic, natural sau antropic, reprezintă

motivaţia fundamentală a fenomenului turistic, şi nu un produs al acestuia.• Prin reciclarea produsului turistic, care reprezintă o caracteristică de bază a

acestuia, se înţelege diversificarea şi adaptarea la preferinţele cererii turistice.• Altă trăsătură este specificitatea şi originalitatea sa, prin care produsul turistic

îşi asigură o viaţă proprie legată îndeosebi de aria de provenienţă (ca de pildă folclorul din zona Oaş sau produsele artizanale din lemn de pe valea Arieşului).Piaţa turistică se bazează pe oferta turistică, exprimată în acest caz prin

produsul turistic, şi cererea turistică, ce include turiştii cu întregul lor cumul deopţiuni şi necesităţi recreative.

Oferta turistică include fondul turistic, infrastructura şi produsul turistic, adică

totalitatea elementelor care motivează şi facilitează actul turistic.



I.4. Factorii exploziei turistice

• Analiza fenomenului turistic conduce la reliefarea unui ansamblucauzal caracterizat prin interacţiuni între elementele componente.

• În afirmarea fenomenului turistic, o contribuţie deosebită este adusă deurmătorii factori: – demografici, – economici,

– politici, – psihologici, – sociali, – tehnici.

Factorii demografici - acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului, respectiv explozia demografică şi implicit explozia urbană. Înacest sens, explozia demografică pune la dispoziţie, cel puţin teoretic,o masă mult mai mare de persoane dispusă să călătorească, să sedeplaseze în scopuri turistice, dar şi practic, fără să fie o regulă, pemăsură ce populaţia planetei a crescut şi numărul turiştilor a sporit.



Factorii economici - exercită o puternică influenţă asupra turismului, întrucât pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului. Dacă întrecut doar căile rutiere, mai mult sau mai puţin conturate şi practicabile în orice anotimp, la care s-au adăugat cele fluviale saumaritime, au constituit baza deplasării atât a mărfurilor, cât şi a

persoanelor, astăzi, la acestea s-au adăugat transporturile feroviare şi cele aeriene.• Rolul căilor de comunicaţie şi al transporturilor a crescut considerabil

în secolul XX, mai ales în cea de-a doua jumătate a acestuia, cândexploziilor demografice, urbane şi economice li s-a adăugat şi ceaturistică, impunând o dinamică deosebită a acestora.

• Ca şi în celelalte domenii ale economiei mondiale, şi din acest punct devedere ţările dezvoltate sunt acelea care se caracterizează prindiversitate, nivel tehnic ridicat, viteză şi intensitate a fluxurilor turistice.

• Între principalele caracteristici ale sistemului modern de transport carese reflectă şi în turism se înscriu:

- reţelele aeriană şi maritimă, care sunt din ce în ce mai dense şi mai

frecventate,datorită

mai ales, în cazul transporturilor aeriene,creşterii

numărului de pasageri, a căror deplasare între continente trebuieasigurată;

- mijloacele de transport, în totalitatea lor, cunosc o diversitate şi oconcurenţă crescândă;

- creşterea vitezei de deplasare , având în vedere aici avioanele cu reacţie sau supersonice, trenurile de mare viteză sau navele de pasageri careau ajuns adevăraţi zgârie-nori plutitori.



• De asemenea, în domeniul turismului ies în evidenţă căile şi mijloacele de transportrutiere şi feroviare, acestea permiţând accesul la o mult mai mare varietate deobiective turistice, având în vedere înălţimile (ajung la 4.000-5.000 m în Anzi sauTibet etc.).

• Pentru a înlesni legăturile, atât în cazul căilor rutiere, cât şi a celor feroviare, de omare importanţă a fost construirea podurilor, tunelelor, viaductelor , care sporesc şi farmecul regiunilor străbătute.

• De remarcat sunt magiastralele transcontinentale , cu lungimi de ordinul miilor dekilometri, cum sunt cele feroviare, care traversează America de Nord de la Atlanticla Pacific, cu aproximativ 6.000 km lungime, America de Sud (Transandina ), sauAustralia (Transaustralianul ), Eurasia (Transsiberianul - 9.300 km, între Moscova şi Vladivostok);

• magistralele rutiere (Panamericana - peste 27.000 km, care străbate continentulamerican de la nord la sud, din Alaska până în Patagonia, pe coasta Pacificului;Transamazonianul - 550 km; Transsaharianul - 3.200 km, care leagă ţările din norduldeşertului Sahara cu cele din sudul acestuia).

• Tot în ceea ce priveşte factorul economic, menţionăm creşterea economică, ce adeterminat, în a doua jumătate a secolului XX, chiar o creştere explozivă (boom-uleconomic) din anumite ţări occidentale ori din Asia de est şi de sud-est - tigrii şi leii

asiatici. Au crescut, în acelaşi timp, producţiile unor materii prime, producţiile debunuri industriale în cel mai larg sens, de construcţii, de produse agricole, luândamploare comerţul intern şi internaţional. Toate acestea, la care se adaugă multealtele, fără a fi menţionate, au provocat, printre altele, atragerea unei imensecantităţi de forţă de muncă, iar pe de altă parte, venituri tot mai mari şi pentru unnumăr tot mai mare de oameni şi, implicit, posibilitatea de a disponibiliza o partedin acestea pentru călătorii.

• Pe ansamblu, a avut loc o creştere a venitului naţional sau a PIB/locuitor, creştere reflectată şi în domeniul geografiei turismului.

• F t ii liti i t t ib i d l fi t â



• Factorii politici - pot contribui, de asemenea, la afirmarea sau restrângereaactivităţilor turistice prin regimul impus deplasărilor între state aflate în conflict sau cuorânduiri social-economice diferite. În acest sens, poate fi menţionat aşa-numitul război rece (promovat de cele două ideologii diametral opuse (comunistă şi democratică), ce aobstrucţionat într-un fel sau altul şi activitatea turistică. După înlăturarea acestei barierepolitice la nivel european şi cu deosebire în Europa de Est, turismul organizat abeneficiat de o serie de facilităţi, mai cu seamă în regimul vizelor şi al colaborării

interstatale..• Totodată, conflictele regionale sau locale de pe Glob , dar mai cu seamă amploarea şi expansiunea pe care a luat-o terorismul , prin insecuritatea produsă, dar şi princonsecinţele dezastruoase asupra infrastructurii turistice, constituie obstacole în caleacirculaţiei turistice în perimetrele în cauză, scoţându-le adesea, aşa cum este cazul unoracţiuni recente, din catalogul ofertei propriu-zise.

• Regiunile cel mai greu afectate din acest punct de vedere, datorită conflictelor din lumeaarabă, sunt zona Golfului Persic , cea dintre India şi Pakistan, Liban , la care se adaugă

confruntările militare din fosta Iugoslavie , toate acestea cu rezultate negative şi reducerea drastică a numărului de turişti şi implicit asupra valorii veniturilor aferente.• Factorii psihologici - au început să capete un rol din ce în ce mai important în

promovarea activităţilor turistice. În general, factorii psihologici determină nevoia sau necesitatea călătoriei . Aici avem în vedere:

- presiunea exercitată asupra psihicului uman de factorii de stres cotidian,- îndepărtarea treptată a omului de natură, sau de

- imperativele cunoaşterii altor locuri sau realităţi ale mediului.• Tot prin prisma factorilor psihologici mai trebuie menţionată nevoia biologică de

refacere şi menţinere a sănătăţii , care se particularizează în persoana fiecărui individprin:

- nivelul de instruire,- interesul pentru cultură, - dorinţa de cunoaştere,

- caracterul şi temperamentul individual.

• F t ii i li în cadr l acestei categorii se situează timp l liber al



• Factorii sociali - în cadrul acestei categorii se situează timpul liber al populaţiei .

Nu întreg timpul liber este alocat activităţilor recreative, ci numai aceleintervale în care necesităţile de ordin profesional, familial sau civic nu leocupă. Durata acestui timp este strâns dependentă de angajamentele socialeale fiecărei persoane, de modul său de a-şi organiza şi concepe viaţa.

• Timpul liber poate să apară în cadrul fiecărei zile, la sfârşitul săptămânii, dar mai cu seamă în perioada programată pentru concedii sau vacanţe.Durata intervalelor de timp liber diferă foarte mult de la o ţară la alta, în

funcţie de gradul de dezvoltare economică, dar şi de la o categorie de vârstă laalta. Totodată, durata concediilor este şi ea variabilă de la o ţară la alta.

În corelaţie cu durata timpului liber , se evidenţiază trei forme majore de turism:

- turism de îngrijire a sănătăţii , desfăşurat în concedii sau vacanţe pe operioadă mai lungă şi la distanţe mai mari;

- turism de recreare , frecvent la sfârşitul săptămânii şi desfăşurat ladistanţe reduse;

- turismul ocazional , desfăşurat în timpul săptămânii, în interiorulspaţiului urban sau în imediata lui vecinătate.

• Presiunea turistică - se poate vorbi în prezent, în anumite regiuni ale Terrei,de existenţa unei presiuni turistice.• Este cazul Europei, aici incluzându-se zona mediteraneană şi Munţii Alpi.

Datorită acestui fenomen, se remarcă o serie de consecinţe cu efecte negative asupra monumentelor, ansamblurilor sau vestigiilor arhitectonice şi istorice care primesc anual în incinta sau în jurul lor câteva milioane de turişti.



• Creşterea numărului turiştilor în astfel de zone a distrus aproape total farmecul vechilorfrumuseţi naturale, a poluat în bună măsură apele litorale şi implicit au fost afectateobiectivele antropice cultural-istorice.

• În unele ţări, anumite efecte negative ale exploziei turistice ţin în primul rând de:- organizarea şi planificarea dezvoltării turismului,- amplasarea şi amenajarea hotelurilor şi a vilelor, a campingurilor, a terenurilor de

distracţie, a bazinelor de înot, a căilor de acces, a parking-urilor etc., Astfel de situaţii se întâlnesc în multe din regiunile frecvent vizitate de turişti, regiuni în care, în urma activităţii turismului, are loc acţiuni cum sunt:

- distrugerea unor peisaje naturale încântătoare, - desecarea unor spaţii umede de mare însemnătate biologică, -distrugerea vegetaţiei naturale şi deseori înlocuirea acesteia cu specii mai

decorative importante.

Toate acestea au efecte asupra degradării mediului geografic.• Totodată, zonele supuse frecvent activităţii turistice şi-au pierdut şi din farmecul iniţial, prin supunerea la presiunile neecologice care ameninţă deopotrivă valoarea lorpitorească, precum şi cea economică şi ştiinţifică.

• Se impune mai ales diseminarea fluxurilor turistice prin amenajarea de noi zone saupuncte de interes turistic în regiuni ale căror resurse naturale formează ambianţe dintrecele mai plăcute.

• Desigur, aceste aspecte constituie laturi negative ale activităţii turistice, care însă nutrebuie exagerate şi generalizate. Sunt numeroase atât la noi, cât şi în toată lumea,exemplele de exploatare sau amenajare corectă a peisajelor în scopuri turistice, depunere în valoare a unor zone naturale deosebite, de care se bucură din plin numeroşi vizitatori.

• În acelaşi timp, pentru ca generaţiile viitoare să se bucure de multiplele binefaceri alenaturii, şi nu numai, omul trebuie să amenajeze, să refacă şi să reîmprospăteze ceea ce adistrus anterior.



Capitolul II. Patrimoniul turisticşi fondul turistic



• Ansamblul atracţiilor naturale şi antropice existente pe un teritoriu datconstituie potenţialul turistic - patrimoniul turistic - ori resurseleturistice.

• În viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a altor organisme de

profil din cadrul Comunităţii Europene, potenţialul turistic al unei ţări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale şi socio-economice care exprimă posibilităţi de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcţionalitate teritoriului şi constituie premise pentru dezvoltarea activităţilor de turism.

• Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prinvaloarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni„atracţii turistice ”, constituindu-se în adevărate „resurse turistice ” pentru industria turistică.

• Conceptul de atracţie turistică, considerat de unii sinonim cu resursă turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv- estetică a

diferitelor elemente din structura potenţialului turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influenţând, în mod direct, anumite segmente turistice . Turiştii vor fi atraşi de imaginea,măreţia, originalitatea, unicitatea, frumuseţea unor componente alepotenţialului turistic (cascadă, chei, versanţi abrupturi, picturideosebite, clădiri impozante, elemente floristice etc.), încercând emoţii

mai mult sau mai puţin puternice.



• Noţiunea de resursă turistică este mult mai complexă şi mai completă, incluzând - pe lângă atracţiile turistice pretabile pentru vizitare - şi elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în

activităţile turistice ca „materie primă”, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale şi nămolul favorizează turismul balnear;vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turism sportiv; diferiteletipuri de bioclimat şi aerul ozonat - turismul climateric; agriculturamontană - agroturismul; satele - turismul rural etc.).

• Conceptul de resursă turistică a fost introdus în ultimele decenii, cândturismul a devenit o adevărată „industrie” şi care, ca orice activitateeconomică, se bazează pe exploatarea şi valorificarea unor resurse.Prin conţinutul, specificul şi valoarea sa, orice resursă turistică poatedeveni, în timp şi spaţiu, „punct de atracţie” pentru piaţa turistică.

• În paralel cu „potenţialul turistic” sau „resursa turistică”, circulă şi termenul de fond turistic - ca totalitatea resurselor naturale, social- culturale şi istorice de valorificare turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potenţiale a unui teritoriu. Unii autori îl numesc ofertă turistică primară,premisa esenţială în amenajarea turistică a unei zone şi în dezvoltareaanumitor forme de turism.



II.1. Potenţialul turistic natural • Acest segment al potenţialului turistic mondial reprezintă „totalitatea

elementelor fizico-geografice dintr-un teritoriu, care - în virtutea valorii lor - exercită o acţiune de atracţie asupra turiştilor potenţiali, facilitând,

astfel, exploatarea turistică a acestui spaţiu” (I. Mac).• Obiectivele aparţinând cadrului natural „se caracterizează printr-o mare diversitate genetică, dimensională şi fizionomică. Prin intermediul lor se includ în sfera atractivităţii şi activităţilor recreative atât elemente concrete, materializate ale mediului geografic (relief, ape,

structuri litologice, vegetaţie), cât şi însuşiri ale acestuia (cele climatice, îndeosebi)” . (P. Cocean).



II.1.1. Potenţialul turistic al reliefului • Suport al întregii activităţi turistice , relieful prezintă el însuşi atractivitate în

domeniu, graţie complexităţii genetice, configuraţiei morfologice, principalilorindicatori morfometrici, distribuţiei în spaţiu etc. Se impune relieful montan,

urmat de cel de dealuri şi podiş, deşi nu sunt rare cazurile când şi uneleregiuni joase (mai ales deltele, dar şi câmpiile ) prezintă interes turistic. • Masivele muntoase, crestele montane, piscurile . Există foarte multe lanţuri

montane spectaculoase pe Glob, ca dimensiuni (lungime, lăţime, altitudini) şi forme atractive de relief (piscuri semeţe cu forme geometrice, văi în chei,defileuri sau canioane, stânci cu forme antropomorfe sau zoomorfe etc.).

• Unele asemenea lanţuri muntoase sunt deja foarte bine valorificate turistic,precum Alpii, Pirineii, Apeninii, Carpaţii, Stâncoşii, Apalaşii etc. Altele aurămas mai puţin valorificate: Himalaya-Karakorum (cel mai înalt sistem muntosal planetei), Anzii (cel mai lung sistem muntos de pe Glob) Caucazul, Tian Shanş.a.

• În afară de peisajele de ansamblu se individualizează: vârfurile , de regulă cu înfăţişare geometrică (piramidală, trapezoidală, conică -

în cazul vulcanilor; de exemplu, Chomolugma sau Everest , 8850 m, dinHimalaya; Aconcagua , 6969 m, din Munţii Anzi, America; Mont Blan c, 4810 m,din Munţii Alpi, şi Elbrus , 5642 m, din Munţii Caucaz, Europa; Kilimanjaro , 5895m, şi Kenya, 5199 m, Africa; Kosciuszko, 2230 m, Australia), din anumiteregiuni (Djebel Toubkal, 4165 m, cel mai înalt vârf din Africa de Nord; Hkakabo Razi, 5881 m, cea mai mare altitudine din Peninsula Indochina ş.a.) ori oanumită ţară (Moldoveanu, 2544 m; Negoiu, 2535 m; Omu , 2505 m; Mount

McKinley , 6198 m, în SUA, ş.a.);



• versanţii , suprafeţe înclinate cu forme variabile, cei cu pante accesibilepretându-se la amenajare pentru practicarea sporturilor de iarnă (excelează în acest sens Munţii Alpi, Munţii Stâncoşi, Munţii Carpaţi);

pasurile şi trecătorile, care favorizează traversarea şi legăturile între

diferite unităţi geografice, oferind totodată interesante puncte debelvedere şi de dotări şi amenajări turistice (cabane, hanuri, motelurietc.);

microformele de relief datorate eroziunii selective, rezultând păduri de piatră şi lut , coloane păduri pietrificate,, turnuri, poduri naturale, pietre singuratice, figuri antropomorfe şi zoomor fe etc.

• Spectaculoase asemenea elemente sunt: Pădurea Pietrificată din Arizona (SUA), Pădurea de la Varna (Bulgaria), Pădurea de Piatră din Yunnan, Pădurea de Lut din Yuanmou (China), cele 124 de poduri naturale din zona Arches (SUA), stânca Lorelei pe Rhin, Turnul Diavolului, Trei Surori, Stânca Zânei (America de Nord), Piatra Taihu,

Tigrul Culcat, Ursul Mare şi altele (Asia) etc.• În ţara noastră există foarte multe asemenea forme, precum Sfinxul

Bucegilor, Sfinxul Bratocei în Masivul Ciucaş, Sfinxul de la Topleţ, pevalea Cernei, Sfinxul din Cheile Nerei, Babele din Bucegi, Dochia dinCeahlău, Creasta Cocoşului din Gutâi, Detunatele (coloanele de bazalt)din Munţii Apuseni ş.a.



Văile • În principal cele montane, dar şi cele colinare şi de podiş concentrează

de regulă multe atracţii turistice (versanţi, chei, defileuri, canioane,cascade, stânci cu forme aparte etc., plus realizări antropice deosebite)- Valea Prahovei, Valea Bicazului, Valea Nerei, văile marilor fluvii de peGlob - Nil, Gange, Indus, Changjiang, Columbia, Colorado etc.

• cheile - văi înguste şi adânci, cu versanţi ca nişte pereţi, înalţi şi abrupţi, formate în zonele montane, acolo unde apa râurilor, întâlnindroci compacte (bazalte, calcare etc.), exercită o puternică eroziune înadâncime; acestea sunt foarte frecvente în ţara noastră - Cheile Bicazului, Cheile Râmeţilor, Cheile Nerei etc.;

• defileele , sectoare de văi înguste şi adânci care prezintă porţiuni înguste (chei) şi altele mai largi, cum sunt defileul Dunării (între Baziaş şi Orşova), Sanxia/cele Trei defileuri pe cel mai mare fluviu asiatic,Chiangjiang, defileurile de pe Maranon şi Ucayali ş.a.;

• canioanele ,- văi adâncite într-o structură geologică tabulară, ale cărei

straturi cu vârste şi durităţi diferite se reflectă în culoarea versanţilor .Cel mai spectaculos este Marele Canion (Grand Canyon) al fluviuluiColorado (349 km lungime, între 6 şi 30 km lăţime, 2133 m adâncimemaximă). Alte asemenea forme sunt pe fluviile Snake River (Canionul Infernului , cel mai adânc de pe Glob - 2448 m), tot în America de Nord,Duero/Douro, în Peninsula Iberică, Changjiang şi Huanghe în Asia (peultimul se află un canion tăiat în stratele de loess ale Podişului deLoess) etc.



Vulcanii noroioşi • Sunt mici ridicături conice formate prin erupţia la suprafaţa Pământului a gazelor

degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi, acestea antrenând apă şi nămol. Însemnate areale cu asemenea fenomene se întâlnesc în America de Nord (Parcul Naţional Yellowstone, SUA), America Centrală, Indonezia, Noua Zeelandă, iar pecontinentul nostru în Franţa (zona Auverge ), Italia, Islanda ,Ucraina (Peninsula

Kerci, Crimeea) şi România (Pâclele Mari şi Pâclele Mici de la Berca, plus vulcaniinoroioşi de la Glodurile, Tulburea şi Ursoaia, toţi în Subcarpaţii Buzăului, cei de laHăşag în Podişul Târnavelor, din Subcarpaţii Gorjului, valea Bahluiului etc.).

Relieful vulcanic • Introduce o notă aparte în peisaj, în primul rând prin conurile vulcanice , de o

măreţie şi o frumuseţe aparte (Vezuviu, Etna ş.a. în Italia, Fuji-Yama şi Asama înJaponia, Popocatepetl, Iztacciucatl, Paracutin în Mexic, Izalco, supranumit „Farul Pacificului”, în El Salvador, Chimborazo şi Cotopaxi în Ecuador, Merapi şi Krakatau

în Indonezia, Mauna Loa şi Maruna Kea în Arhipelagul Hawaii etc.), multe cratereadăpostind lacuri cum este Sf. Ana, din Masivul Ciomatu , la noi, Crater Lake din Munţii Cascadelor (SUA) ş.a.

Relieful carstic • Relieful carstic - care a dat naştere unei forme aparte de turism, speoturismul , este

rezultat ca urmare a eroziunii şi dizolvării calcarelor, gresiilor şi sării, provocată deapele subterane sau de suprafaţă, luând naştere forme caracteristice. Cele maispectaculoase fiind peşterile şi avenele, precum şi cheile; puncte de atracţie suntmai ales sălile, unele de dimensiuni impresionante, şi concreţiunile (stalactite,stalagmite, draperii etc.). Există un număr impresionant de peşteri pe Glob, inclusiv

în ţara noastră. Printre cele mai renumite şi vizitate sunt: Altamira şi Cueva de Nerja (Spania ), Lascaux (Franţa) Postojna şi Skocjan (Slovenia), Krasnohorska (Slovacia), Aggtelek (Ungaria), Hölloch (Elveţia), Mammoth Cave (cea mai mare dinlume, de peste 500 km lungime), Carlsbad Ca verns(SUA).

Relieful glaciar



Relieful glaciar • Este datorat acţiunii gheţarilor, cu forme specifice cum sunt: creste

ascuţite, circuri glaciare - care de multe ori găzduiesc lacuri - morene, mai ales spectaculoasele fiorduri , rezultate în urma inundării de către apele marine a unor văi glaciare adânci, după topirea calotei glaciare

care acoperea acea zonă.• Se găsesc mai ales în emisfera nordică, îndeosebi în Peninsula Scandinavă (cele mai vizitate fiind cele norvegiene - Oslo Fjord,Stavanger Fjiord, Hardanger Fjord, Sogne Fjord, ultimul fiind cel maiadânc de pe planetă, 1308 m adâncime maximă), Peninsula Labrador şi Groenlanda (aici se află Nordvestfjord, cel mai lung de pe Glob, 313

km). În emisfera sudică se întâlnesc în Patagonia şi Tierra del Fuego (extremitatea meridională a Americii de Sud) şi Noua Zeelandă (regiunea Fjorland constituind una din principalele atracţii turistice aleţării).

Relieful litoral • Relieful litoral, rezultat în urma acţiunii apelor marine asupra uscatului

ţărmurilor, prezintă atracţie pe de o parte prin formele specificerezultate (golfuri , estuare, faleze, plaje, capuri, strâmtori, peninsule,insule etc.), pe de alta prin suportul oferit amenajării de staţiuni balneo- maritime, prezente pe întreaga planetă la latitudini tropicale şi temperate, remarcându-se adevăratele lanţuri de asemenea puncte deatracţie de pe ţărmurile Mării Mediterane (cea mai importantă

concentrare de pe Glob), ale Mării Caraibilor şi Golfului Mexic, Mării Nordului, Mării Baltice, Golfului Bengal, litoralelor atlantic şi pacific etc.



• Relieful coraligen - de factură biogenă, rezultatul activităţii unorminuscule vieţuitoare care au dat naştere atolilor şi barierelor coraligene .

• Atolii , insule formate din schelete de corali , cu aspect de inel şi cudiametru variabil (putând ajunge până la 50 km) şi având la mijloc olagună (care atinge în unele cazuri 100 m adâncime), se întâlnesc maiales în Oceanul Pacific, respectiv în Oceania (întregi arhipelaguriexclusiv caroligene, precum Kiribati, Tovalu, Line, Marshall, Phoenix,

Tokelau ş.a., sau mixte, coralii adăugându-se reliefului vulcanic,precum în Hawaii, Samoa, Tonga, Fiji etc.), dar şi în Oceanul Atlantic (Bahamas, Bermude, Turks, Caicos, Cayman) şi Oceanul Indian (renumitul arhipelag Maldive, supranumit „Ciupercile de mărgean”, Laccadive, Amirante, Chagos, Cocos ş.a.).

• Cea mai mare şi renumită barieră coraligenă este Marea Barieră de Corali , desfăşurată de-a lungul ţărmului nord-estic al Australiei, înapele Mării de Coral: peste 2000 km lungime, între 2 şi 150 km lăţime şi până la 250 m grosime. Alte asemenea construcţii relevante se află înlungul coastei vestice a Insulei Noua Caledonie, în Oceanul Pacific, şi paralel cu ţărmul caraibian al statului Belize, în America Centrală.

II 1 2 P t ţi l l t i ti l li i



II.1.2. Potenţialul turistic al climei • „Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităţilor

recreative, climatul impune „starea” lor de desfăşurare. El generează „atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă actului recreativ, catalizând sau dimpotrivă, inhibând derularea acestuia” (P. Cocean).

• De regulă, clima este definită drept regimul mediu multianual alproceselor şi fenomenelor meteorologice (caracteristice unei anumiteregiuni), determinat de radiaţia solară şi de circulaţia generală amaselor de aer, care variază în raport cu poziţia pe Pământ, cualtitudinea absolută şi cu configuraţia reliefului regiunii respective.

- Principalele sale componente sunt temperatura medie a aerului,

nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice şi vântul.• Pornindu-se de la interdependenţa dintre elementele meteorologice şi variabilitatea lor în timp şi spaţiu, s-a calculat un indice climato-turistic , în literatura de specialitate fiind citat cel realizat de Clausse şi Guerault:

unde:

I = indicele climato-turisticS = durata strălucirii Soarelui (în ore)T = temperatura medie lunară (în zecimi de grad)D = durata precipitaţiilor din timpul zilei (considerând că o oră de ploaie

valorează cât 5 ore cu Soare).

5

5 DT S I

• În funcţie de repartiţia diferită pe Glob a radiaţiei solare a uscatului şi a apei



În funcţie de repartiţia diferită pe Glob a radiaţiei solare, a uscatului şi a apei,precum şi a mişcărilor maselor de aer, se deosebesc mai multe tipuri de climă,cu desfăşurare:

- zonală - regională - locală.

• În ansamblu, se apreciază că cele mai favorabile pentru derularea activităţii turistice sunt climatele subtropicale şi temperate:

• climatul subtropical , desfăşurat între 30 şi 40º latitudine nordică şi sudică, secaracterizează prin prezenţa a două anotimpuri, din care unul secetos (vara) şi altul relativ ploios (iarna). Aici se încadrează şi climatul mediteranean, caracteristic celor trei Mediterane ale planetei (Marea Mediterană - între

continentele Europa şi Asia; Mediterana Americană - Golful Mexic şi MareaCaraibilor -, între cele două mase continentale americane, şi MediteranaAsiatică - Marea Japoniei), în sudul Africii (regiunea Capului, îndeosebi), vestulAmericii de Nord (California), sud-estul şi sud-vestul Australiei etc.- Asemenea caracteristici climatice au favorizat valorificarea din plin alitoralurilor marine, aici (în zonele limitrofe mărilor amintite şi suduluicontinentului african) concentrându-se majoritatea staţiunilor balneo-maritime

de pe Glob, formând adevărate lanţuri;• la rândul său, climatul temperat , desfăşurat între 40 şi 60º latitudine şi având

patru anotimpuri (vară, iarnă, primăvară şi toamnă), dar cu mai multe nuanţe (oceanic, continental, continental de tranziţie - cazul României, continentalexcesiv), este favorabil practicării turismului datorită temperaturilor maimoderate care facilitează vizitarea obiectivelor cultural-istorice, diferenţierii

puternice a acestora pe anotimpuri (iarna permiţând, de pildă, practicareasporturilor de iarnă, iar în celelalte anotimpuri - drumeţia).



• Desigur că în anumite regiuni ale planetei şi în anumite sezoane şi alte climate oferă favorabilităţi : climatul rece, cu zăpadă, fie că este vorba de latitudini ridicate,fie de altitudini mari, propice sporturilor de iarnă, ori climatul tropical - pentru curaheliomarină.

• Rolul climei nu se reduce numai la creionarea atmosferei de desfăşurare aactivităţilor turistice, ea impunându-se, prin anumite trăsături, ca un obiectiv de sinestătător . Astfel de trăsături sunt cele aparţinând climatului de adăpost, climatuluisubteran şi climatului litoral.

• Pentru climatul de adăpost avem în vedere depresiunile închise , anumiteculoare de vale sau platouri . Amplitudinea redusă conferă acestor arii un coeficientsuperior de atractivitate, îndeosebi pentru fluxurile turismului curativ. Staţiunile

româneşti Borsec, Vatra Dornei, Moneasa sau Stâna de Vale sunt situate în astfel dedepresiuni. Climatul subteran se întâlneşte în peşteri sau în cavităţi artificiale şi este

definit printr-o constanţă remarcabilă a temperaturii, umidităţii şi circulaţiei aerului. Else impune ca factor terapeutic de prim ordin prin ionizarea puternică a aerului(aerosoli). Cantitatea de aerosoli din cavităţile subterane ale vechilor saline explică apariţia sanatoriilor subterane, precum cele de la Slănic Prahova şi Slănic Moldova,pentru tratarea afecţiunilor respiratorii (astm bronşic).

Climatul litoral asociază duratei lungi de strălucire a Soarelui insolaţia puternică (ultravioletele) şi aerosolii în cantităţi sporite. Aceşti factori concură laafirmarea talasoterapiei, orientând opţiunile turiştilor şi oferta dinspre trăsătura recreativă spre cea mixtă (curativ-recreativă).

II 1 3 Potenţialul turistic al hidrosferei



II.1.3. Potenţialul turistic al hidrosferei

Mările şi oceanele oferă un potenţial turistic diversificat: • litoralurile marine : - au constituit unul din locurile de predilecţie ale vechilor civilizaţii (care au lăsat

moştenire un bogat tezaur arhitectonic şi istoric), dar şi ale celor care auurmat, aglomerările urbane importante ale planetei fiind concentrate în arealulacestora;

- sectoarele de la Ecuator până spre latitudinile medii concentrează lanţuri întregide staţiuni balneo-maritime, frecventate pentru cură heliomarină, talasoterapie,sporturi nautice etc.; utilizarea acestora poate fi permanentă, în regiuniletropicale, sezonieră (cazul „Mediteranelor Globului”) sau şi mai redusă -

regiunea Mării Baltice, a Mării Nordului ş.a.;- falezele, promontoriile, peninsulele, golfurile, estuarele, insulele din apropiere

etc. constituie de asemenea puncte de atracţie.Cursurile de apă, la fel ca şi ţărmurile maritime, oferă un potenţial turistic

diversificat: • marile fluvii ale planetei (Nil, Indus, Gange, Changjiang, Huanghe, Mekong,

Tigru, Eufrat şi altele) au favorizat apariţia şi dezvoltarea unor civilizaţii strălucite şi concentrează, în prezent, în văile lor, vestigii ale acestora şi marimetropole bogate în monumente din diferite epoci istorice;

• oraşele s trăbătute de cursuri de apă dobândesc un farmec aparte, cum estecazul Parisului (Sena), Londrei (Tamisa), Vienei, Bratislavei, Budapestei şi Belgradului (cele patru capitale străbătute de Dunăre), Cairo (Nil), Sankt Petersburg (Neva), Kiev (Nipru), Lisabona (Tejo), Washington (Potomac),

Yangoon (Irrawandy) ş.a .;

• malurile râurilor constituie locuri ideale pentru amenajări turistice



malurile râurilor constituie locuri ideale pentru amenajări turisticedestinate petrecerii sfârşiturilor de săptămână (mai ales în aşezările dinzonele joase) sau chiar a vacanţelor (în regiunile înalte); amenajările posibile sunt dintre cele mai diverse (pentru odihnă, plajă, sporturi nautice- de la înot la canoe, yachting etc.);

• formele şi fenomenele geologice şi geografice care însoţesc cursurile

râurilor: văi spectaculoase, (chei, defileuri, canioane), cascade şi cataracte , care se întâlnesc în foarte multe regiuni ale planetei, stânci cu forme aparte etc.

Lacurile , al căror număr pe Glob depăşeşte 1 milion, constituie atracţii turistice de prim rang:

• lacurile glaciare , remarcându-se cele din Munţii Alpi (Leman/Geneva,

Annecy, Bodensee/Constance, Bled, Bohinj ş.a.), Carpaţi (cca. 150 numai în România), Anzi (Nahuall Huapi, Argentino etc.); • lacurile vulcanice , prin forma şi pitorescul lor (Crater Lake în SUA, Sf. Ana

în România, Nicaragua în ţara omonimă, Kivu în estul Africii ş.a.); • lacurile carstice constituie un punct de mare atracţie în grote, prin

limpezimea apelor şi, uneori, modul inedit de alimentare; • lacurile sărate, graţie calităţii curative a apelor lor, în regiunile colinare şi

de podiş (în România cele de la Slănic Prahova, Slănic Moldova, OcnaSibiului, Ocna Dejului etc.), dar şi în cele de câmpie (cazul lacurilorromâneşti Lacu Sărat, Amara ş.a.);

• lacurile antropice , indiferent de scopul principal pentru care au fostconstruite, au şi funcţii de agrement (dotări pentru odihnă, pentru

practicarea pescuitului ori a sporturilor nautice etc.).



Apele minerale şi termale • Pe Glob există foarte multe izvoare cu ape minerale şi termale, inclusiv

România fiind renumită în acest sens, îndeosebi în Carpaţii Orientali

(Vatra Dornei, Băile Tuşnad, Bilbor, Borsec, Covasna), dar şi înSubcarpaţi (Călimăneşti, Băile Olăneşti, Slănic Prahova, Sărata Monteoru), Podişul Transilvaniei (Sovata, Praid, Ocna Sibiului) etc.Dintre staţiunile renumite pe plan mondial , amintim Karlovy-Vary,Marianske Leazne şi Frantiskovy Vary în Cehia, Aix-le-Bains şi Evian în

Franţa, Taormina în Italia, Hot Springs, Colorado Springs, Carlsbad înSUA, Takarazuka, Beppu în Japonia etc.

Gheizerele • Pe întinsul planetei există patru areale bogate în asemenea fântâni

artizanale naturale: Platoul Yellowstone din America de Nord, Insula Islanda , zona Taupo din partea centrală a Insulei Nordice neo- zeelandeze şi Peninsula Kamceatka din nord-estul părţii asiatice aRusiei.



II.1.4. Potenţialul turistic al biosferei

Vegetaţia prezintă interes turistic datorită unor elemente cum sunt: • compoziţia asociaţiilor vegetale : păduri (de o mare diversitate: păduri-

galerii, păduri de mangrove, păduri mediteraneene, păduri temperatede conifere şi foioase), savane, stepe, pajişti alpine etc.;

• vârsta şi dimensiunea arborilor ; de exemplu, Codrii Seculari dinMasivul Rarău au peste 500 de ani vechime, unii arbori sau pâlcuri dearbori depăşind uneori chiar câteva mii de ani (cazul chiparoşilor dininima Saharei, a altor arbori din China, India etc.), unii arbori atingdimensiuni impresionante, cum este cazul Sequoia gigantea , din sud-vestul SUA, care atinge până la 150 m înălţime şi 12-16 m diametru,apoi a baobabului în Africa, a castanului de Para, în America de Sud,etc.;

• prezenţa unor plante relicte (lotusul termal de la Băile Felix) sau

endemice (care trăiesc pe un teritoriu foarte restrâns - garofiţa PietreiCraiului în munţii omonimi. • elemente de ordin emotiv-spiritual : arbori (de regulă izolaţi) care

amintesc de mari personalităţi ale unor ţări sau regiuni, cum sunt la noiTeiul lui Eminescu (la Iaşi), Gorunul lui Horea (la Ţebea), Stejarul din Borzeşti (cu referire la Ştefan cel Mare) etc.

F



Fauna • În ceea ce priveşte importanţa acesteia pentru turism, trebuie avute în

vedere, de asemenea, mai multe elemente:- cunoaşterea speciilor;

- vânătoare, această formă de turism fiind foarte răspândită peGlob, dar din ce în ce mai mult controlată;- pescuit , forma de turism cea mai răspândită din această

categorie, fiind prezentă în toate ţările, indiferent de poziţia lor pe Glob;- colectarea de păsări (mai ales exotice) şi de insecte.

Zonele ocrotite - atrag îndeosebi: parcurile naţionale, parcurile naturale şi rezervaţiile naturale, monumentele naturii etc.

• Parcurile naţionale ilustrează cel mai bine preocupările de protejareglobală şi dinamică a naturii, flora şi fauna, peisajul în ansamblu, fiindconservate ca atare.

• O categorie aparte de rezervaţii naturale o constituie aşa-numitele„rezervaţii de vânătoare” . Acest gen de rezervaţii este foarte răspândit mai ales pe continentul african, unde de altfel a şi luat naştere, la începutul secolului XX, o formă aparte de turism - safari , respectivturismul de vânătoare. Exemplu. Namibia, Selous, Tanzania, Botswana,Côte d’Ivoire etc.

• Între atracţiile naturale, zonele ocrotite se înscriu printre cele mai

vizitate obiective turistice de pe Glob.

II 2 Potenţialul turistic antropic



II.2. Potenţialul turistic antropic • În cazul fondului turistic antropic sunt avute în vedere mai multe elemente,

între care: • vechimea : tot ceea ce a fost realizat înainte de Hristos - megaliţi, picturi

rupestre, temple ,cetăţi etc. -, dar şi alte construcţii caracteristice erei noastre,care sunt în domeniul respectiv cele mai vechi;

• unicitatea , care individualizează unele obiective cum sunt Marele ZidChinezesc, Piramida lui Kheops, Sfinxul de la Giseh, Colosseumul din Roma,Turnul Eiffel etc.;

• ineditul - realizări care ies din comun, prin originalitatea ideii şi a realizării:bisericile şi mănăstirile de la Meteora, în Grecia, catedrala Sagrada Familia dinBarcelona (Spania), Coloana Infinitului, realizată de Constantin Brâncuşi laTârgu Jiu (România), Turnul din Pisa (Italia) ş.a.;

• dimensiunile , percepute aproape involuntar de turişti, fie că sunt ieşite dincomun ca mărime (turnurile de televiziune , unele atingând peste 500 m înălţime - CN Tower din Toronto (Canada), Ostankino din Moscova (Rusia); zgârie-nori precum Petronas Twin Towers, din Kuala Lumpur (Malaysia), Sears Tower dinChicago, Empire State Building din New York, podurile Øresund, care leagă Danemarca de Suedia, şi Vasco da Gama, peste estuarul fluviului Tejo, înPortugalia, pachebotul Queen Mary, cel mai mare vas de pasageri din lume etc.-, fie ca dimensiuni liliputane (cărţi, unelte, realizarea la scară redusă a unoredificii impresionante etc.);

• funcţia: reşedinţe regale (de pildă, Palatul Buckingham în Londra, Palacio Real în Madrid etc.), reşedinţe prezidenţiale (Casa Albă în Washington, Kremlin înMoscova ş.a.), foste închisori (Bastilia în Franţa, Roben Island în Africa de Sud,Casa Sclavilor în Insula Gorée din Dakar - Senegal etc.), muzee (foste palatecare au dobândit această destinaţie: Louvre, Ermitaj, Prado, Peleş ş.a.) etc.



II.2.1. Megaliţii

• Monumente preistorice, probabil cu funcţie funerară sau de cult, alcătuite fiedintr-un bloc mare, fie din suprapunerea unor blocuri sau dale mari de piatră sumar prelucrată, se întâlnesc îndeosebi în Europa (Stonehenge - MareaBritanie, Carnac - Franţa, Ggantija, Hagar Qin în Malta ş.a.), dar şi în Africa,Asia (Japonia, India) etc.

II.2.2. Edificiile istorice

• Castrele - tabere militare romane fortificate, construite de-a lungul căilor decomunicaţie sau în punctele strategice importante din provinciile romane; deregulă de formă pătrată şi cu patru porţi, aşa cum au fost şi cele din Dacia(Apulum, Potaissa, Drobeta, Arutela, Porolissum ş.a.).

• Fortificaţiile - construcţii speciale făcute pentru apărarea aşezărilor împotrivaatacurilor sau invaziilor din afară. Cea mai reprezentativă este Marele Zid Chinezesc, construit timp de mai mult de 1000 de ani şi având dimensiuni

impresionante.



• Cetăţile - locuri întărite prin fortificaţii, foarte răspândite pe Glob, prezente încă din Antichitate (Athena, Troia, Roma, Cartagina, Palmyra, Babylon, Histria), darmai ales în Evul Mediu (Constantinopole, Viena, Buda, Genova, Cadiz,Dubrovnik, Petrovaradia, Kalemegdan/Belgrad, Kremlin/Moscova, Suceava,Neamţ, Făgăraş - în România etc.).

• Forturile - lucrări de fortificaţie construite din zidărie, cu contur de regulă poligonal, care se înscriu într-o linie fortificată. Prezente la mai toate cetăţile medievale din Europa, au fost înălţate de către europeni şi în Lumea Nouă, îndeosebi în America (remarcându-se SUA şi Canada), dar şi în Africa şi Asia(exemplu: Fortul din Agra, India, construit de împăraţii moguli).

• Castelele - edificii monumentale, amplasate de regulă în puncte strategice greu

accesibile, folosite ca reşedinţă temporară a unui principe ori a unui nobil.Sunt frecvente în Europa şi Asia, dar se întâlnesc şi în America şi Africa. ÎnEuropa se întâlnesc lanţuri de castele, cum sunt cele de pe valea Loirei, valea Rhinului, în Spania, Scoţia, Irlanda, Angl ia etc., sau la noi în ţară, castele cumsunt al Huniazilor (la Hunedoara), Bran ş.a.

• Palatele - în fapt castele mai recente, care au câştigat în monumentalitate şi

somptuozitate. Între cele mai frecvente se înscriu Fontainebleau, Versailles,Compiègne, Vaux-le-Vicomte ş.a., în apropiere de Paris, Buckingham înLondra, Hoftburg şi Schönnbrunn în Viena, Hrad în Praga, Palatul de Iarnă în Sankt Petersburg , Palatul Imperial în Beijing etc.

• Edificii monumentale moderne sunt palatele ONU din New York, Viena şi Geneva, Palatul Congreselor din Moscova, Palatul Parlamentului din Bucureşti, multe edificii prezidenţiale ş.a.

II 2 3 Edifi ii li i



II.2.3. Edificii religioase • Sanctuarele - locuri sfinte sau edificii consacrate ceremoniilor unor religii,

prezente mai ales în Antichitate, îndeosebi în Grecia (la Olympia, Delfi - undeexistă şi un oracol -, Epidaur, Patras, Delos ş.a.) şi Imperiul Roman, dar şi în

Dacia ( la Sarmizegetusa Regia, dar şi la Bâtca Doamnei, Piatra Craivii, Barboşi etc.). De asemenea, se întâlnesc în Asia renumite fiind sanctuarele shintoiste japoneze de la Nikko, Itsuku-shima, Horyu-ji etc.

• Templele - edificii consacrate unor divinităţi şi destinate, la unele popoare dinAntichitate (egipteni, greci, romani etc.), practicării unui cult religios.Asemenea edificii se cunosc în aproape toate regiunile Lumii:

- templele egiptene : cele rupestre de la Abu Simbel (hipogeul lui RamsesII), Karnak-Luxor (cu Templul lui Amon, Templul lui Seti I ş.a.), Philae (Templullui Hathor);

- templele greceşti la: Athena (Parthenonul/Templul zeiţei AthenaPartenos, jalonat de 46 de coloane dorice, Erechteionul, Templul zeiţei ArthenaNiké), delfi (Templul lui Apollo), Epidaur (Templul lui Esculap), Olympia(Templul lui Zeus, care a adăpostit statuia din aur şi fildeş a lui Zeus, simbolul

suprem al Greciei antice, considerată una dintre cele şapte minuni ale lumiiantice), Insulele Delos (Marele Templu al lui Apollo), Samos (templul zeiţei Hera) etc.;

- templele indiene , între care cele în peşteri de la Ajanta, Elephanta,Ellora, de la Bodh Gaya (Templul Mahabodhi), Konarak (templul Soarelui),Thanjavar (Templul Brihadisvara) etc.;

- templele japoneze de la Nara, Nikko, Kyoto;

- alte temple asiatice: Angkor Thom şi Angkor Vat/Wat ultimul considerat



- alte temple asiatice : Angkor Thom şi Angkor Vat/Wat, ultimul consideratcel mai mare din lume ca suprafaţă, în Cambodgia, Borobudur (budist) şi Prambanam (hindus - Thailanda) ş.a.;

- templele din America , înălţate de vechile civilizaţii precolumbiene laTeotihuacan (Templul lui Queltzacoatl), Templul Războinicilor, TemplulSoarelui etc.

Bisericile şi mănăstirile • Bisericile , edificii destinate celebrării unui cult creştin, sunt caracteristice

Europei, Americii şi Australiei, unde creştinismul, sub diferitele sale variante,este preponderent.

• Între bisericile renumite pe plan mondial se înscriu: Biserica Sfântului Mormântdin Ierusalim, Saint Chapelle din Paris, Santa Maria delle Grazie din Milano (cucelebra capodoperă „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci), San Vitale dinRavenna (cu faimoasele mozaicuri reprezentându-i pe împăratul Justinian şi soţia sa, Teodora), ambele în Italia, Santa Teresa din Cordoba, Argentina etc.

• Apoi biserici rupestre , precum cele de la Lalibela (Etiopia), Ivanovo (Bulgaria),Aluniş (România), cele din lemn , cu o mare răspândire în PeninsulaScandinavă, dar şi în ţara noastră (mai ales în Maramureş), ori tăiate în sare (la

Wieliczka, în Polonia, Târgu Ocna, în România, etc.).• Multe biserici au făcut sau fac parte din mănăstiri. Primele mănăstiri creştine au fost construite în secolul IV d.Hr., în Egipt şi Siria, dar cele mai multedatează din Evul Mediu.

• Între cele care constituie adevărate monumente de arhitectură se înscriumănăstirile de la Muntele Athos (în număr de 20) şi Meteora (24), în Grecia,Armenia, Georgia, Germania, San Francisco din Lima (Peru) - cea mai mare din

America, El Escorial şi Montserrat (Spania), mănăstirile româneşti.

C t d l l d ă t t i t i hit t i i d tă



• Catedralele - adevărate monumente istorice, arhitectonice şi de artă, datorită vechimii, dimensiunilor, stilurilor şi comorilor artistice. Celemai renumite şi vizitate sunt San Pietro/Sf. Petru din Roma (aparţinând Vaticanului), Domurile din Milano, Florenza, Pisa (Italia), catedralele dinAssisi (două suprapuse - Italia), Paris (Nôtre Dame), Amiens , Chartres,

Bourges (Franţa), Aachen, Köln, Ulm, München (germania), Viena (Stephansdorn/Sf. Ştefan), Salzburg, Linz (Austria), Bruxelles, Tournai (Belgia), Sevilla (care adăposteşte mormântul lui Cristofor Columb ),Leon, Barcelona - Spania etc.

• Moscheile - edificii religioase specifice lumii islamice, se întâlesc maiales în Asia de sud-vest, sud şi sud-est, nordul Africii, dar, izolat, şi în

alte regiuni ale planetei. În afară de forma aparte, ies în evidenţă prinminaretele lor, turnuri înalte şi foarte suple.• Printre cele mai spectaculoase se înscriu: Moscheea lui Mahomed de la

Mecca sau Moscheea sfântă, Moscheea de la Medina (în care este înmormântat profetul Mahomed), ambele în Arabia Saudită, Moscheea Albastră şi Moscheea lui Soliman Magnificul din Istanbul (Turcia), Al-

Azhar din Cairo (Egipt ), Moscheea Omeiazilor din Damasc (Siria),Marea Moschee Malehită din Alger (Algeria) etc.• Sinagogile - edificii religioase ale cultului mozaic, sunt caracteristice

statului Israel (marea Sinagogă din Tel Aviv , cele din Ierusalim, Haifa etc.), dar se întâlnesc oriunde diaspora evreiască a fost sau esteprezentă.

II 2 4 Edificiile culturale



II.2.4. Edificiile culturale• Acestea prezintă atracţie din diferite motive: vechime şi stil arhitectonic (universităţile, teatrele, teatrele de operă

etc.),

bogăţia de piese, raritatea, valoarea artistică (muzeele) etc.• De pildă, atrag universităţile vechi , cu tradiţie, precum cele din

Bologna, Ravenna şi Padova (în Italia), Sorbona din Paris (Franţa), Oxford şi Cambridge (Marea Britanie), Heidelberg şi Freiburg

(Germania), Viena (Austria), Madrid şi Barcelona (Spania), Cracovia (Polonia), Praga (Cehia) etc., ori teatrele de operă- Scala din Milano,Covent Garden din Londra, Opera de Stat din Viena ori MetropolitanOpera din New York.

• Muzeele - instituţii care conservă şi expun obiecte prezentând interesdin punct de vedere istoric, artistic, ştiinţific, tehnic, cunosc o largă

răspândire pe întinsul planetei şi o tipologie extrem de variată (de artă, istorice, de artă şi tehnică populară, etnografice, de istorie naturală, deştiinţe ale naturii - botanice, zoologice, oceanografice etc. -, tehniceocupaţionale - pomicole, viticole şi vinicole ş.a.).

• Se întâlnesc şi muzee cu un specific aparte: al figurilor de ceară, celmai cunoscut fiind cel de la Londra, al pantofilor (Gottwaldow în Cehia(Delhi, în India), Muzeul Ceasurilor ,Ploiesti in Romania , MuzeulPapusilor ,Chaux-de-Fonds în Elveţia, ) etc. ).

• Cele mai vizitate muzee ale lumii rămân însă cele de artă şi cele de istorie Î



naturală. Între cele mai renumite muzee de artă se înscriu. Luvru/Louvre(Paris), British Museum (Londra), Ermitaj (Sankt Petersburg), MetropolitanMuseum (New York), Prado (Madrid), Ufizzi (Florenţa), Rijks Museum(Amsterdam), Muzeele Vaticanului etc. Se adaugă, muzeele organizate în

cinstea unorpersonalităţi

din cele mai diferite domenii,. îndeosebi pictori sisculptori, sau casele memoriale , etc.

II.2.5. Edificiile sportive

• Prezente încă din Antichitate (amfiteatrele greceşti şi romane), cunosc astăzi omare diversitate. În cele mai vechi timpuri, renumite erau amfiteatrele, foarterăspândite în epocile greacă şi romană, care găzduiau spectacole culturale, darşi sportive. Între cele mai cunoscute asemenea edificii amintim: Olimpia, în

Grecia peninsulară (Pelopones), unde au luat naştere Jocurile Olimpice (înanul 776 î.Hr.); Collosseum-ul din Roma, cel mai mare amfiteatru al Antichităţii.

• Vestigii ale unor asemenea amfiteatre romane s-au păstrat, în afara PeninsuleiItalice, în multe locuri de pe continentul european (Nimes şi Arles în Franţa, Granada şi Pamplona în Spania etc.), dar şi în nordul Africii (în Algeria, Libia),

Asia Mică ş.a.

II 2 6 Monumentele şi grupurile statuare



II.2.6. Monumentele şi grupurile statuare

• Monumentele ( arcuri de triumf, coloane, obeliscuri ) sunt opere dearhitectură sau de sculptură destinate să perpetueze amintirea unuieveniment sau a unei personalităţi remarcabile, iar statuile reprezintă

un personaj (de obicei o personalitate), figuri alegorice ş.a., la care seadaugă busturile.

• Arcurile de triumf - printre cele mai faimoase este cel din Paris.• Coloanele - cu forma particulară antică obeliscurile, acestea sunt de

asemenea destul de frecvente. Obeliscurile sunt monumente

comemorative, de origine egipteană, răspândite apoi şi în alte regiuni,din piatră în formă de trunchi de piramidă, foarte înalte şi arcuite lavârf. Multe obeliscuri au fost aduse de europeni, în timpul campaniilorde cucerire, pe continentul nostru, cum sunt Obeliscul de la Luxor(Egipt), din Place de Concorde (Paris), Obeliscul de la Heliopolis (deasemenea din Egipt), din Piaţa Sf. Petru (Roma - Vatican) etc.

• Între coloanele romane , cea mai faimoasă rămâne Columna lui Traian din Roma , de 38 m înălţime, având actualmente în vârf statuia Sf. Petru.Între cele moderne se înscriu Coloana Sf. Ana din Innsbruck şi ColoanaTrinităţii din Linz, ambele în Austria, Coloana Vendôme (din Paris)

închinată lui Napoleon I, Coloana lui Nelson (dedicată amiralului englezomonim) din Trafalgar Square (Londra), Coloana Alexandru din SanktPetersburg etc.

• Grupurile statuare statuile şi busturile - cunosc o răspândire extrem de largă



• Grupurile statuare, statuile şi busturile - cunosc o răspândire extrem de largă pe întreg cuprinsul planetei, fiind caracteristice tuturor epocilor istorice. În Antichitate erau realizate statui, unele uriaşe, îndeosebi ale unor zeităţi şi alecapetelor încoronate. Unele n-au ajuns până în zilele noastre, altele însă da:Venus din Milo, Victoria din Samothrace (ambele la Muzeul Luvru - Paris),

Laocoon (în Muzeele Vaticanului) etc. Între cele moderne se remarcă, inclusivprin dimensiuni, cele închinate lui Isus Hristos (cum sunt cele de la Rio deJaneiro, Lisabona, Barcelona etc.) şi mai ales Statuia Libertăţii din New York.

II.2.7. Edificiile economice cu funcţie turistică

• Podurile şi viaductele - unele păstrate din vechi timpuri, extrem de variate cadimensiuni, decoraţiuni, materiale de construcţie, printre cele mai renumite înscriindu-se:

- cele romane (bine păstrate la Alcantara şi Cordoba - renumitul podCalahorra - în Spania); numai vestigii, cel mai grandios dintre cele construitede romani, Podul lui Apollodor din Damasc, de la Drobeta Turnu-Severin; seadaugă apeductele romane (construite pentru transportul apei), foarte binepăstrate fiind cele de la Nimes („Pont du Gard”) în Franţa, Segovia şi Tarragona în Spania etc.;

- podurile medievale , extrem de numeroase, multe dintre ele adevărate opere de artă. Pont Neuf, Nôtre Dame (Paris), Ponte Vecchio (Florenţa), Rialto

(Veneţia), San Angelo (Roma), Carol (Praga) etc.;

- podurile moderne distingându-se prin lungime (Pont-Chartrain SUA 38 4



- podurile moderne , distingându-se prin lungime (Pont-Chartrain, SUA, 38,4km; Vasco da Gama, Portugalia, 17,2 km; Oresund, Danemarca-Suedia, 15,9km; Seto-Ohashi, Japonia, 13 km ş.a., sau prin arhitectură (Golden Gate în SanFrancisco, Verrazano în New York - SUA, Bosfor în Istanbul - Turcia, Podul„Anghel Saligny” de la Cernavodă - România etc.).

• Tunelele - construcţii subterane care traversează un masiv muntos, un dealsau trec pe sub o apă, facilitând circulaţia, realizate încă din Antichitate. Dintrecele moderne, enumerăm, printre altele:

- feroviare : Eurotunel (leagă Franţa cu Marea Britanie, pe sub MareaMânecii, 50,5 km lungime), Seikan (53,85 km), Daishimizu (22,2 km) - Japonia;

- rutiere : St.-Gothard (16,9 km) - Elveţia, Arlberg (14 km) - Austria, Fréjus

(12,9 km) şi Mont Blanc (11,6 km) - Franţa-Italia, Gran Sasso (10,2 km) - Italiaetc.• Metrourile - prezente în cca. 120 de oraşe ale lumii (între care şi Capitala

României - Bucureşti), prezintă interes prin vechime (primul din Lume a fostcel din Londra, inaugurat în 1863), dimensiuni (de asemenea, tot cel din Londrafiind cel mai lung - 408 km) sau monumentalitate (cel din Moscova).

• Canalele - printre cele mai mari şi mai renumite se înscriu cel de Suez (161 km,care leagă Marea Mediterană cu Marea Roşie) şi Panama (81,3 km, care uneşte Oceanul Atlantic - Marea caraibilor - cu Oceanul Pacific/Golful Panama), Sf.Laurenţiu - care leagă Marile Lacuri cu Oceanul Atlantic; Marele Canal în China ,cel mai vechi şi mai lung canal de navigaţie şi irigaţii din Lume (1782 km, întrecapitala Beijing şi oraşul-port Hanghzou, de la Marea Chinei de Est); unele canale se remarcă prin spectaculozitate (Corint, din Grecia, care leagă mările

Egee şi Ionică) etc.

Barajele şi lacurile de acumulare î



Barajele sunt prezente mai ales în regiuni montane şi colinare, atrăgând prin forma şi dimensiunile lor , cât şi prin configuraţia lacurilor de amenajare rezultate (cu funcţii variate, inclusiv turistice: pescuit, sporturinautice etc.); printre cele mai spectaculoase baraje se numără Rogun şi Nurek (Tadjikistan - cele mai înalte din lume - 335 m, respectiv 300 m

înălţime), Grande Dixence (Elveţia - 285 m) şi Inguri (Georgia - 272 m), apoibaraje precum Grand Coulee (SUA), Daniel Johnson (Canada), Itaipu şi Yacireta (Brazilia - Paraguay), Alcantara II (Spania), Porţile de Fier I(România), Cabora Bassa (Mozambic) etc.

Turnurile - construcţii cilindrice sau prismatice de înălţime mare în raportcu baza, realizate pentru a îndeplini, pe parcursul timpului, diferite funcţii (puncte de pază, clopotniţe creştine, minarete islamice, foişoare - punctede observaţie şi pază, inclusiv „foişoare de foc”, pentru supraveghereaincendiilor, faruri, turnuri de televiziune, construcţii-simbol pentru anumitemanifestări comerciale, sportive etc.).

• Farurile - Farul din Alexandria, unda dintre cele şapte minuni ale lumii

antice; asemenea edificiiexistă

peste tot în lume, peţărmurile

mărilor

şi

oceanelor, cele mai atractive fiind cele vechi ori cele mai mari actuale (NewYork - 332 m înălţime, Yamashita, Japonia - 106 m, Antifer/Saint Maló -Franţa, 128 m etc.).

• Turnuri-simbol , marcând un anumit eveniment, cel mai celebru fiind TurnulEiffel din Paris, capitala Franţei, devenit simbolul „oraşului lumină”.

• Turnuri de televiziune - CN Tower din Toronto (Canada - 553,3 m, totodată cea mai înaltă construcţie din lume).• Sediile unor instituţii, firme, complexe expoziţionale:

burse Paris Londra Barcelona Copenhaga Berlin Milano New York



- burse - Paris, Londra, Barcelona, Copenhaga, Berlin, Milano, New York,Wall Street - Chicago, Tokyo etc.;

- sediile unor organizaţii internaţionale - ONU (New York, Geneva, Viena),UNESCO (Paris), FAO (Roma), OMS (Geneva), CIO (Lausanne), ConsiliulEuropei (Strasbourg) etc.;

- sediile unor mari firme : General Motors (Detroit), Boeing şi IBM (Seattle),Exxon Mobil (Irving, Texas), FIAT (Torino), Toyota (Tokyo) ş.a.;- complexele expoziţionale, în care se organizează târguri şi expoziţii

(universale, internaţionale, regionale, naţionale, de artă, de carte, de fotografie,de automobile, tractoare, de vinuri, de textile, de confecţii, de încălţăminte, demobilă, de grădinărit etc.), ca de exemplu Bucureşti (TIB, TIBCO etc., o mareatracţie turistică o oferă Expoziţiile Universale din diferite metropole ale Lumii.

II.2.8. Activităţi umane cu funcţie turistică

• Astfel de activităţi şi manifestări umane sunt: nedeile, carnavalurile, târgurile şi expoziţiile, hramurile şi pelerinajele religioase, festivalurile artistice,competiţiile sportive, alte manifestări (festivităţi, sărbători etc.).

• Nedeile sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor, prilejuitede succesiunea ciclică a anotimpurilor, de reluarea ritmică a unor vechi trăiri şi obişnuinţe. În general, ele se desfăşoară primăvara, când natura se trezeşte lao nouă viaţă. Înflorirea narciselor adună oamenii la Negrileasa, în Munţii Apuseni; înflorirea liliacului la Ponoare, în Podişul Mehedinţi; a cireşului şi crizantemelor pentru japonezi.

• Nedeile sunt legate de anumite ritualuri ale muncii: păstorit arat etc În acest context se



• Nedeile sunt legate de anumite ritualuri ale muncii: păstorit, arat etc. În acest context se înscriu nedeile din „mărginimea” Sibiului, Culoarul Rucăr -Bran (Fundata, Şirnea), Depresiunea Haţeg, Oltenia subcarpatică (Vaideeni, Polovragi, Horezu, Tismana) ş.a.

• Carnavalurile . Unul dintre cele mai vechi evenimente de acest gen este carnavalul de laNisa, a cărui primă consemnare datează din anul 1294. Alt carnaval celebru este cel de laRio de Janeiro, ce se desfăşoară la începutul fiecărui an, sau carnavalul de la Veneţia,

care are loc în luna decembrie a fiecărui an.• Târgurile şi expoziţiile devin centre de polarizare a turiştilor nu numai prin activităţile

comerciale desfăşurate, ci şi prin atmosfera inedită şi noutatea produselor expuse.Exemplu: „Târgul de fete” de pe Muntele Găina.

• Festivalurile artistice (muzicale, folclorice, teatrale, cinematografice ) atrag un anumit fluxde vizitatori ce practică turismul cultural: Salzburg - festivalul Mozart; Bayreuth -festivalul Wagner; Bucureşti - festivalul George Enescu; Viena - festivităţi dedicate lui

Johann Strauss, Beethoven sau Schubert. Numeroase sunt festivalurile de muzică modernă, începând de la jazz la rock, la care participă îndeosebi tineri (New Orleans, SanRemo, Braşov etc.).

Festivalurile folclorice pot avea caracter naţional şi internaţional.• Hramurile şi pelerinajele religioase concentrează anual, indiferent de cultul religios

practicat, mase enorme de oameni, între care numeroşi turişti: spre Roma, Ierusalim,Cavadonga sau Lourdes se îndreaptă milioane de creştini; spre Mecca sau Medina,slujitorii lui Allah şi Mahomed. Pelerinajul religios constituie pentru turism o resursă depracticanţi şi de venituri apreciabile.

• De asemenea, se concentrează un număr mare de turişti cu ocazia manifestărilor sportive de excepţie (Olimpiadele de vară şi de iarnă; campionatele mondiale şi continentale; turneele finale ale unor competiţii etc.) .

• Există, de asemenea, o gamă largă de activităţi umane greu integrabile în categoriileprecedente, dar care au o forţă de atracţie deosebită. Un eveniment căutat zilnic de miide turişti ce vizitează Londra este „schimbarea gărzii ” la Palatul Buckingham, o defilare

fastuoasă a uniformelor de epocă. Un alt exemplu, Festivalul Berii.



II.2.9. Resursele turistice de natură etnografică • Ocupă un loc distinct în cadrul obiectivelor turistice de provenienţă

antropică, în primul rând prin specificitatea lor.• Între elementele atractive etnografice, o importanţă majoră prezintă

ocupaţiile şi meşteşugurile, obiceiurile, portul, jocul şi cântecelepopulare, arhitectura şi instalaţiile tehnice ţărăneşti, aşezările.

• Ocupaţiile şi meşteşugurile - cultivarea pământului, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, vânătoarea, pescuitul,

albinăritul, aurăritul, olăritul, cojocăritul, fierăritul.• Mai avem de a face cu obiceiuri calendaristice de iarnă sau primăvară, evenimente familiale sau individuale (obiceiuri de naştere, obiceiuri denuntă sau înmormântare).

• Portul, jocurile şi cântecul popular diferenţiază un popor de altul.

• Arhitectura şi instalaţiile tradiţionale - porţile sculptate, turlele zvelteale bisericilor etc.• Aşezările umane devin obiect al atracţiei turistice, datorită unor valori

recreative, clar individualizate, sau prin atributele lor. Mult căutate deturişti sunt aşezările antice ale Asiei, Europei sau Americii, ale căror vestigii au fost scoase la iveală prin îndelungate săpături arheologice.



Capitolul III. Infrastructuraturistică

• Infrastructura însumează totalitatea bunurilor şi mijloacelor prin care resurseleatractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.



at act e a e u u te to u su t e p oatate tu st c• Într-o serie de studii, infrastructura este asimilată bazei tehnico-materiale, fiind

inclusă ofertei turistice. Funcţia sa primordială este satisfacerea cererii prindotări şi servicii specifice.

• Infrastructura turistică cuprinde:

1. bazele de cazare şi de alimentaţie publică; 2. căile şi mijloacele de transport turistic; 3. dotările pentru recreare şi cură; 4. dotările auxiliare (complementare).

• În analiza realizată de Institutul Urban Proiect pentru realizarea planurilor deamenajare a teritoriului României, secţiunea turism, s-a putut determinaurmătoarea structură turistică:

39 staţiuni turistice de interes naţional , dintre care:- 10 staţiuni turistice montane, îndeosebi pentru sporturi de iarnă - 18 staţiuni turistice balneare de interes major- 6 staţiuni turistice de litoral pentru odihnă şi recreare- 5 staţiuni turistice de litoral pentru odihnă şi tratament balnear şi de

recuperare; 61 de staţiuni turistice regionale şi locale , dintre care:- 14 staţiuni (complexe) turistice montane (pentru odihnă şi sporturi de

iarnă pe pârtii naturale, foarte puţin amenajate)- 47 staţiuni turistice balneare (Cândea, Erdeli, Simon, 2000).

• Din analiza infrastructurii turistice şi a căilor de comunicaţie ale României arezultat un număr de 32 de zone cu potenţial turistic deosebit, care beneficiază

şi de o structură mai complexă de căi de comunicaţie.



III.1. Bazele de cazare şi de alimentaţie publică • Tipologia bazelor de cazare are la origini criterii diverse. În definirea

tipurilor se ţine seama de următorii parametri: mărime, confort,

funcţionalitate, perioadă de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc etc. Se detaşează două grupe majore de cazare, şi anume:- baze de cazare principale, în care atributele turistice sunt

dominante;- baze de cazare secundare, integrate domeniului turistic temporar

şi la un nivel modest de funcţionalitate.• Bazele de cazare principale - hoteluri, moteluri, cabane, vile şi hanuri.• Se numeşte industrie hotelieră sectorul care înglobează ansamblul

activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare, acele prestaţii oferiteturistului, pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităţile hoteliere.

• Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul Evului Mediu,afirmarea lor explozivă constatându-se încă în secolul XX, o dată cuintensificarea caracterului de masă al turismului.

• Principala funcţie a oricărui hotel este cea de cazare, dar el asociază acesteia şi alte însuşiri, care-l transformă adesea într-o celulă clasică ahabitatului turistic sau chiar într-un obiectiv turistic de sine stătător .

• Pe lângă funcţia de cazare, a cărei importanţă se reflectă în dotările şi serviciile proprii,Î



hotelurile moderne se adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influenţă. Încazul turismului cultural, aceste baze vor fi dotate cu săli de conferinţă şi proiecţii, cuspaţii expoziţionale sau pentru reuniuni ştiinţifice. Dacă hotelul este situat într-o zonă caracteristică turismului de recreare, din structura lui nu vor lipsi piscine, terenuri detenis, popicării, discoteci, baruri etc. Marile hoteluri îşi completează serviciile practicatecu dotări şi activităţi auxiliare (oficii PTTR, birouri de schimb valutar, agenţii de bilete,magazine). Dintre bazele de alimentaţie publică, vor fi omniprezente restaurantele,barurile, cofetăriile etc.

• Cele mai vechi unităţi de cazare hotelieră au apărut în oraşe. Primul edificiu special pentru a îndeplini cerinţele de ospitalitate ale unei structuri hoteliere a fost deschis laLondra, în 1774, în Coven Garden. New York-ul a răspuns, două decenii mai târziu, cu alsău City Hotel, în 1794. Dar primul hotel cu servicii integrate, de cazare şi bucătărie franceză, a fost Tremont, din Boston, deschis la începutul secolului XIX.

• Standardele înalte de care beneficiază clienţii turişti ai hotelurilor de astăzi suntrezultatul unui interes permanent de îmbunătăţire a serviciilor din această categorie. Unaspect important este cel al ocupării forţei de muncă în activitatea hotelieră de lux.Unele, cu capacităţi mai mici, au repartizate 2-3 persoane angajate pentru fiecarecameră, asigurând servicii de înaltă ţinută. Hotelul Ritz, din Paris, de exemplu, avea, înaugust 1999, 500 de angajaţi pentru 187 de camere.

• Criterii în clasificarea hotelurilor : mărimea, confortul, poziţia în cadrul habitatului

turistic, modul de funcţionare, durata sejurului.1) Criteriul mărimii duce la diferenţierea a trei categorii de hoteluri: mici (1-70locuri), mijlocii (71-150 locuri) şi mari (peste 150 locuri). Hotelurile mari se numescfrecvent „Grand Hotel”.

2) Confortul . Pe plan mondial sunt recunoscute 5 trepte de confort . Ceasuperioară, „lux”, are, la rândul ei, trei variante - A, B, C. Urmează hotelurile de categoriaI, II, III, IV. Mai utilizată este clasificarea cu atribuire de „stele” (1-5 sau mai multe).Gradul de confort se oglindeşte şi în preţurile practicate, în structura cererii turistice şi eficienţa economică.

• Unii autori (Aurelia Susan, 1980) propun şi o clasificare în funcţie de importanţă, delimitând două categorii de hoteluri: naţionale şi internaţionale.



• În România, problema clasificării, brevetării, licenţierii hotelurilor şi a celorlaltespaţii de cazare cade în sarcina Oficiului de Autorizare şi Control în Turism,organism care funcţionează în subordinea Ministerului Turismului, Asociaţiei Hotelierilor din România, Federaţiei Patronale din Turism, Asociaţiei Cabanierilor şi Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism.

• Printr-un act normativ[1], aceste organisme au stabilit criteriile privind clasificarea,pe stele şi categorii, a structurilor de primire turistice şi caracteristicile tipurilor deunităţi cu activitate hotelieră (numite „structuri de primire cu funcţiuni de cazareturistică”) admise să funcţioneze în România. A fost reglementată situaţia juridică adouă tipuri distincte de unităţi cu activitate hotelieră - pensiunile turistice şi fermeleagroturistice - prin stabilirea criteriilor de clasificare pe „stele” şi „margarete”. [1]

• Hotelurile se diferenţiază între ele şi după modul de funcţionare: temporar şi permanent. Astfel, hotelurile din staţiunile balneare şi balneoclimaterice vorfuncţiona permanent, apele termale şi minerale asigurând posibilităţi de cură pedurata întregului an. În mod similar vor funcţiona hotelurile din marile oraşe, undevarietatea ofertei turistice anihilează influenţa periodicităţii unor fenomene alecadrului natural.

• Dimpotrivă, în regiunile montane apar două maxime sezoniere în funcţionare, iarnaşi vara, separate de două intervale când numărul vizitatorilor este minim. În fine,pentru o grupă de hoteluri - cele din zona litorală temperată - se înregistrează un

sezon de vârf - vara - şi unul al cererii minime - iarna.

[1] Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice şi a crteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice , în „Monitorul Oficial alRomâniei”, partea I, anul VII, nr. 220, 25 septembrie 1995, p. 1-39.

• Adaptarea hotelurilor la tipurile de turism practicate (recreativ, curativ,cultural; de lungă, medie sau scurtă durată) se realizează prin specificitatea



; g , ) p pdotărilor şi serviciilor.

• Motelurile se aseamănă structural şi funcţional cu hotelurile, singura diferenţă majoră constând în dependenţa lor de turismul de tranzit (în special celautomobilistic).

• Adaptarea motelurilor la exigenţele cererii se face prin:- afirmarea puternică a funcţiei de deservire în detrimentul celei de cazare;

- implementarea în structura bazei a unor servicii noi, cum ar fi: staţiile PECO şi de service auto, staţiile de spălare a autovehiculelor, garaje şi locuride parcare mai extinse;

- amplasarea motelurilor la distanţe cuprinse între 50-200 km între ele sau în raport cu centrele populate.

• Dintre toate tipurile de baze de cazare, în cazul motelurilor, durata sejuruluieste cea mai scurtă.

• Vilele sunt baze turistice de factură tradiţională. Ca destinaţie, ele deservescturismul curativ şi de recreare de lungă şi medie durată. Din această cauză levom întâlni situate, mai ales, în staţiunile balneare sau balneoclimaterice

(Karlovy Vary - Cehia, Biaritz şi Axe-les-Termes - Franţa, Viterbo - Italia,Predeal, Vatra Dornei, Băile Herculane, Călimăneşti - România etc.). Principalalor trăsătură, ca spaţiu de cazare, este intimitatea.

• Vilele, prin situarea lor în staţiuni cu o mare tradiţie, sunt utilizate de turismulorganizat.

• O variantă modernă a vilelor este cea a caselor de odihnă, construite şi gestionate de anumite instituţii sau organizaţii. Capacitatea caselor de odihnă

este mare, iar în structura lor sunt încorporate unităţi de deservire.

• Vilele caută să se menţină printre bazele de cazare solicitate intens princompletarea funcţiei de cazare cu elemente indispensabile confortului turistic,



p ţ p ,chiar dacă amplasarea şi varietatea acestora sunt limitate (baruri, săli derecepţie şi dans, cluburi etc.).

• Cabanele constituie o grupă de unităţi de cazare foarte răspândită şi legată, aproape în exclusivitate, de activităţi turistice.

• Implantarea cabanelor în teritoriu este foarte mozaicată; astfel de baze pot fi întâlnite atât în regiunile de câmpie, în Delta Dunării, cât şi în cele de deal saude munte. Densitatea maximă se înregistrează în ariile muntoase. Le vom găsi localizate, de asemenea, de-a lungul râurilor, în apropierea lacurilor, dar şi peversanţii sau culmile alpine (cabanele Omul şi Babele din Munţii Bucegi,Negoiul în Munţii Făgăraşului, Obârşia Lotrului în Munţii Parâng, Dochia în Ceahlău ş.a.). Tot în zona muntoasă se găsesc numeroase cabane uşor

accesibile pe căi rutiere, cu mijloace auto(cabana Rânca din Munţii Parâng,Padiş din Munţii Apuseni, Padina, Bolboci, Scropoasa din Munţii Bucegi, Straja din Munţii Vulcan etc.).

• Capacitatea de cazare a cabanelor este variabilă. În general, oscilează între 20-100 de locuri. După gradul de confort, cabanele se împart în trei categorii:superior, mediu şi inferior (I, II, III).

• Hanurile sunt unităţi de cazare şi alimentaţie publică tradiţionale, fiind

precursoarele motelurilor de astăzi. În secolele XVII-XVIII, aveau menirea de aadăposti negustorii şi poştalioanele. Amplasarea tipică era la răscrucea drumurilor sau de-a lungul acestora (Hanul Ancuţei, Hanul Roşu pe drumul Teleajenului, Hanul Morilor pe segmentul de drum Hârşova - Constanţa, Hanul dintre Sălcii în apropiere de Alba Iulia ş.a.).

• Funcţiei de cazare (10-50 locuri) i se asociază cea de servire. Prin vechimea şi arhitectura lor, multe hanuri îmbracă şi o funcţie atractivă, devenind obiective

turistice de rezonanţă (Hanul lui Manuc din Bucureşti).

• Bazele de cazare secundare (complementare) îndeplinesc o funcţie deunităţi „pioniere” în desfăşurarea activităţilor turistice. Dintre aceste



unităţi „pioniere în desfăşurarea activităţilor turistice. Dintre acestebaze menţionăm: adăposturile şi refugiile, pensiunile şi campingurile.

• Adăposturile şi refugiile sunt unităţi de cazare cu statut turisticincipient, în care exploatarea economică este practic inexistentă.Răspund în exclusivitate laturii sociale a turismului, prin asigurarea

unui minim de condiţii vizitatorilor surprinşi pe traseu de intemperiideosebite. Sunt construite cu predilecţie în regiunile muntoase înalte şi accidentate, cu densităţi reduse ale bazelor de cazare din celelaltecategorii. Dotările sunt minime (adăpost, surse de încălzire, rezerve dehrană) şi sunt întreţinute de organismele implicate în promovareagenerală a turismului (serviciile Salvamont).

• Pensiunile şi spaţiile de cazare private, inclusiv fermele agroturistice ,pun la dispoziţia turiştilor anumite servicii, de calitate superioară, înregiunile locuite, dar din care lipsesc celelalte baze.

• Nota specifică a pensiunilor este intimitatea şi autenticitatea serviciilor .Gastronomia regională, ambianţa inedită a desfăşurării actuluirecreativ, iniţierea turiştilor în ritmurile vieţii de zi cu zi a locuitorilor

regiunii etc., au pentru vizitatorii proveniţi din mediul urban o tentă indiscutabilă de vie originalitate.• Localizarea pensiunilor releva un indice superior pentru aşezările

spaţiului montan din Alpi, Pirinei etc. În Franţa sunt frecvente „fermele turistice” provenite din transformarea unor gospodării ale agricultorilorşi adaptarea lor la cerinţele actului recreativ (Munţii Vosgi, Masivul

Central Francez etc.).

• Campingurile au proliferat mult în ultimii ani, datorită necesităţilor sporite de cazare şi investiţiilor reduse necesare amenajării lor.



spo te de ca a e ş est ţ o eduse ecesa e a e ajă oStructural, campingul cuprinde căsuţe şi bungalouri, corturi sau rulote.Amplasarea campingurilor este dependentă de orientarea fluxurilorturistice, morfologia terenului, prezenţa surselor de apă, vegetaţie etc.O grupă aparte o constituie campingurile de la periferia marilor oraşe

şi a staţiunilor balneare sau balneoclimaterice. Gradul de folosire acampingurilor creşte în cazul transformării lor, temporar, în tabere de vacanţă pentru elevi şi studenţi.

• Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, construite dinmateriale diverse (lemn, cărămidă, plăci fibrolemnoase) şi care oferă un confort minim. Sunt grupate în staţiuni, în diferite perimetre, fiind

echipate cu dotări igienico-sanitare comune (duş, chiuvetă, WC) carerespectă standardele în vigoare.• Spaţiile de cazare de pe navele fluviatile şi maritime includ pontoanele

dormitor sau locurile de pe navele ancorate în porturi. În turismulinternaţional se includ locurile oferite de marile nave (pacheboturi)folosite în turismul de croazieră.

• Satul de vacanţă reprezintă un ansamblu de clădiri (vile, bungalouri,case tradiţionale) reunite într-un spaţiu bine delimitat şi care asigură un microclimat favorabil, ferit de poluare sau alte elemente care arprejudicia sănătatea şi securitatea turiştilor).

• Printre alte forme de cazare complementară amintim căminele şi internatele care, în perioada vacanţelor, oferă spaţii de cazare turistică

în marile oraşe.

III.2. Căile şi mijloacele de transport turistic



ş j p• Căile şi mijloacele de transport turistic asigură efectuarea călătoriei, adică a

acelui segment a actului recreativ fără de care turismul, este de neconceput.• Turismul actual datorează extrem de mult modernizării şi diversificării căilor şi

mijloacelor de transport. Progresul obţinut în acest domeniu a facilitatincluderea în sfera turismului a unor resurse situate la distanţe apreciabile decentrele emiţătoare de turişti sau surmontarea unor obstacole naturaledeosebite.

• Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele rutiere,feroviare, aeriene, navale şi mijloacele de transport speciale.

• Căile şi mijloacele de transport rutiere au vechime mare şi răspândirea cea mai

largă. Le vom întâlni în toate ţările, în stadii variate de organizare şi modernizare. Turismul utilizează reţeaua de drumuri construite cu scopeconomic, social sau strategic, dar presupune şi unele sectoare a căror singură motivaţie este deschiderea accesului spre resursele atractive.

• Principalele trăsături ale transporturilor rutiere sunt: - capacitatea de transport modestă: 2-6 locuri pentru automobile; 40-100

locuri la autobuze;

- gradul de mobilitate depăşeşte, comparativ, condiţiile oferite detransporturile feroviare, aeriene sau navale. El are valori superioare în cazulautoturismelor şi autobuzelor speciale;

- confortul este limitat în cazul autoturismelor, ca urmare a spaţiului interior redus, şi mai ridicat la autocarele dotate cu aer condiţionat, grupurisanitare, aparate video, bufet etc.;

- mijloacele de transport rutier conduc la o economie de timp şi mijloace

financiare.

• Autocarele care deservesc turismul pot avea un orar fix sau un regim



p gspecial, ele fiind mijloace de transport pe distanţe cuprinse între 500 şi 1000 km. Este deja celebră compania americană Greyhound („Ogarul cenuşiu”), care asigură traversarea de la est la vest a SUA, ca şi Eurolines în Europa.

• Autoturismul s-a impus decisiv în transportul intern de persoane: 87% în SUA, 78% în Italia; în Franţa, în anul 2000, a ajuns la 85%.• Pe lângă autoturisme şi autocare se folosesc, îndeosebi de către tineri,

motoretele şi motocicletele.• Transporturile rutiere de turişti reclamă, pe lângă reţeaua de drumuri

modernizate, şi o serie de dotări complementare, indispensabilederulării lor în condiţii optime, cum ar fi: staţiile pentru carburanţi, staţiile service, telefoane de securitate a traficului, moteluri,indicatoare rutiere şi de orientare etc.

• Modernizarea căilor rutiere îşi are expresia maximă în construireaautostrăzilor, fără de care turismul actual este greu de conceput.Densităţi apreciabile ale acestui tip de cale rutieră se remarcă în SUA şi sud-estul Canadei, Europa de Vest, Japonia. Cunoscută esteautostrada care urmează riviera mediteraneană între Trieste şi Gibraltar, trecând prin nordul Italiei (Veneţia - Milano - Genova), sudulFranţei (Coasta de Azur, Coasta Piraţilor, Coasta de Ametist) şi parteaseptentrională a Spaniei (Costa Brava, Costa Calida, Costa del Sol). Dinaceasta se ramifică alte autostrăzi spre centrul şi nordul Europei.

• Căile şi mijloacele de transport feroviar . Printre particularităţile transportului



feroviar reţinem:- o viteză medie cuprinsă între 80-100 km/h , deşi pe unele tronsoane şi cu

anumite garnituri (TGV, trenul de mare viteză „Hikkari”) se pot atinge valori de250-500 km/h; „Trains à Grande Vitesse (TGV, apărut în Franţa: Paris - Lyon, în

2 ore, cu 300 km/h; Paris - Bordeaux în 3 ore; Eurostar parcurgedistanţa

Paris- Londra în 3 ore); s-a extins şi în Germania, Italia, Marea Britanie, Spania,Japonia, Coreea de Sud etc.;

- capacitatea de transport este superioară tuturor celorlalte tipuri devehicule (600-1000 persoane);

- costul călătoriei este diferenţiat pe clase de confort; turiştii în grupuribeneficiază de reduceri ale preţurilor biletelor;

- siguranţa călătoriei este maximă, probabilitatea producerii accidentelorfiind de cca. 4 ori mai mică decât la avioane şi de aproape 112 ori mai redusă încomparaţie cu autoturismele;

- regularitatea traficului este asigurată;- confortul este mai ridicat decât în cazul transporturilor rutiere;- un dezavantaj real al transportului turistic pe calea ferată este

dependenţa vizitatorului de un anumit traseu.• Transporturile pe calea ferată constituie un mijloc rapid şi utilizabil în toate

anotimpurile, pentru toate vârstele, favorizând turismul de masă. Un grup deţări: SUA, Germania, Japonia, Marea Britanie şi Franţa asigură 40% dindeplasările turistice internaţionale pe calea ferată.

• Transporturile aeriene au diversificata paleta modalităţilor de deplasare

turistică începând cu primele decenii ale secolului XX.



Ţara Compania Miliarde pasageri/km

transportaţi

Cifra de afaceri

(miliarde

euro)

SUA United Airlines 202 16,8

SUA American

Airlines 177 17,2

SUA Delta Airlines 169 17,4 SUA Northwest

Airilines 119 10,0

Marea Britanie British Airways 117 15,1

Germania Lufthansa 86 6,9

Franţa Air France 84 6,1 Japonia Japan Airlines 83 12,9

• Transporturile aeriene au particularităţile lor, dintre care enumerăm:- viteza apreciabilă de deplasare (950 km/h la avioanele obişnuite, 2000 km/h



la cele supersonice), asigurând avionului primul loc în ceea ce priveşte rapiditatea;- capacitatea de transport ajunge la 300-350 persoane;- siguranţa călătoriei se apropie de cea a transporturilor feroviare, printre

factorii de perturbare numărându-se condiţiile meteorologice, defecţiunile tehnice

şi de comandă, terorismul internaţional;- confortul asigurat este mediu, el depinzând de tipul avionului şi de condiţiile de zbor; preţul biletului este mare, ceea ce face ca avionul să fie preferat de turiştii cu venituri superioare mediei;

- dependenţa turistului de traseul şi mijlocul de transport este maximă.• Prin dotările de care dispun, aeroporturile reprezintă adevăraţi poli ai turismului,

ele oferind turiştilor o gamă largă de servicii; hoteluri, restaurante, cinematografe,

gări feroviare, centre de recreare diverse etc.• Transporturile aeriene se adaptează şi ele particularităţilor de dezvoltare ale

fenomenului turistic. Au intrat în folosinţă elicopterele, avioanele charter sau celepersonale cu capacitate limitată, dar cu fiabilitate sporită. Cele mai multe companiiaeriene au creat şi companii charter : Air Charter şi Meridian pentru Air France,Condor şi Penta pentru Lufthansa, Airways pentru British Airways, Skyhird pentruSouth African Airways, Nikko pentru Japan Airlines, Centaur pentru Air India etc.

• Un tip de transport aerian de ultimă oră este cel cu deltaplanul şi parapanta ,practicat de o anumită categorie de turişti sportivi.• Transporturile navale au, în zonele litorale, o vechime similară celor rutiere, deşi

tenta turistică şi-au căpătat-o mai târziu. Pe lângă transporturile maritime, se impuncele de pe marile fluvii sau lacuri interioare. Au două valenţe: transportul turiştilor dintr-un loc în altul şi

navigaţia de agrement propriu-zisă.

• Intensităţi remarcabile se constată pe tronsoanele intraurbane ale fluviilor cestrăbat oraşele mari, sau pe lacurile cu suprafeţe notabile (Tamisa, Sena, Rin,Dunăre Volga Mississippi Nil Marile Lacuri americane Lehmann Bodense Aral



Dunăre Volga, Mississippi, Nil, Marile Lacuri americane, Lehmann, Bodense, Araletc.).

• În Europa, turismul de croazieră se practică mai ales pe fluviile Rin, Ron, Dunăre şi Volga.

• Regiunile cele mai vizitate pe această cale sunt cele din Caraibe, insulele Polineziei

şi bazinul turistic Asia de Est şi Sud-Est.• Trăsăturile de bază ale transporturilor navale sunt:- viteza redusă de circulaţie (15 noduri/h, 1 nod = 1.825 m), fapt ce se

repercutează negativ asupra bugetului de timp liber al turiştilor ;- capacitatea de transport mare (peste 1000 persoane);- confortul cel mai ridicat, datorită unor dotări variate şi complexe (inclusiv

piscine, discoteci, cluburi, săli de proiecţie);

- regularitatea circulaţiei este influenţată de condiţiile climatice.• O prioritate absolută revine transportului naval prin agrement. Acest lucru este

atestat de numărul apreciabil al porturilor ce adăpostesc ambarcaţiunile de lux aleMediteranei, Caraibilor sau Pacificului. Tendinţa transformării unor vapoarecomerciale în hoteluri plutitoare („France”, „Queen Mary”, „Queen Elisabeth”) semanifestă frecvent.

• În ţara noastră., indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică în spaţii de

cazare pe mare a fost de 59,7% în anul 2000. Pe cale navală, turismul organizat a însumat 1000 de turişti în anul 2000.• Transporturile speciale deservesc în exclusivitate actul recreativ. Din această

grupă fac parte telefericele (telescaunele şi telecabinele) şi teleschiurile.• În categoria transporturilor speciale pot fi incluse şi lifturile din marile turnuri , cel

mai cunoscut exemplu rămânând liftul din Turnul Eiffel din Paris.• Teleschiurile fac parte din infrastructura de recreare a staţiunilor montane, prin

accelerarea deplasării schiorilor.



III.3. Dotări pentru agrement şi refacerea sănătăţii • Îmbracă forme şi funcţii dintre cele mai complexe. Se asociază frecvent

bazelor de cazare, dar pot constitui şi entităţi distincte în cadrulstaţiunilor turistice. Cele mai importante sunt:

terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi în aer liber (tenis,volei, baschet),

pârtiile de schi şi săniuş, piscinele, popicăriile, săli cu jocuri mecanice şi distractive, discoteci,

săli de proiecţii, biblioteci, minicaruri, parcuri de distracţii.

• Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o mare utilitate îl



Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o mare utilitate îlreprezintă Internetul . Acesta a pătruns în ultimii ani în toate aşezările turistice, apariţia unor structuri organizatorice (săli de Internet, CaféInternet) adecvate, completând elementele de infrastructură care

privesc agrementul.• Un rol important revine cluburilor de vacanţă, ce pot fi definite ca

produse turistice ce oferă servicii de bază (cazare, alimentaţie, animaţie), completate cu programe cultural-distractive şi sportive,diferite tratamente.

• Pentru turismul de cură, în numeroase staţiuni turistice există amenajate „prize de nămol”, folosit în terapia diferitelor maladii.

• Un alt tip de amenajări pentru turismul de cură îl reprezintă cele princare se valorifică efectele curative ale emanaţiilor de origine mofetică (carbogazoase sau sulfuroase).

• Între elementele de infrastructură turistică de cură se înscriu şi amenajările unor saline pentru valorificarea microclimatului specificpentru tratarea diferitelor afecţiuni.

• O altă componentă a infrastructurii turistice pentru cură (helioterapie,talasoterapie) o reprezintă plajele .



III.4. Servicii curente diverse• Reprezintă totalitatea mijloacelor şi instituţiilor economice, sociale sau

culturale la care turistulapelează

în perioadacălătoriei

şi

a sejuruluisău. Fac parte din această categorie: magazinele comerciale de diversetipuri, poşta şi telecomunicaţiile, băncile şi instituţiile de asigurări, oficiile de schimb valutar, agenţiile de bilete, centrele sau oficiile deinformare şi publicitate, instituţiile de asistenţă socială, celeadministrative, culturale (operă, teatru, cinema) sau sportive.

• În staţiunile turistice de mare anvergură, gama acestor prestaţii curente care susţin actul turistic este completată cu servicii tipice destinate oamenilor de afaceri (secretariat, închirieri de birouri,traduceri, Internet, servicii notariale ), birouri pentru organizarea unorreuniuni ştiinţifice sau politice (congrese, seminarii, conferinţe,

cursuri, simpozioane, activităţi didactice), servicii de asigurare asecurităţii turiştilor ( poliţie, jandarmerie) şi organizarea, după caz, aunor acţiuni de salvare (Salvamar, Salvamont ), cabinete medicale,veterinare, instituţii de învăţământ pentru preşcolari (grădiniţe, creşe)etc.



Capitolul IV. Tipuri şi formede turism

IV.1. Formele de turism



• Sunt diferenţiate prin anumite criterii cum sunt: distanţa, durata,

provenienţa turiştilor, numărul acestora, gradul de organizare, modul de desfăşurare, mijloacele de transport utilizate, vârsta turiştilor,

aportul social, particularităţile regiunii de destinaţie.

A. Distanţa impune trei variante de practicare:1) Turismul de distanţă mică - se limitează frecvent la deplasări scurte, cu o

durată de câteva ore până la 1-2 zile în zona periurbană.• Turismul de distanţă scurtă are, în principal, un caracter recreativ, deşi, acolo

unde apar resurse curative sau edificii cu funcţie atractivă, poate îmbrăca şi trăsăturile celorlalte tipuri. Sunt căutate mai ales pădurile (loc ideal alplimbărilor şi excursiilor), malurile apelor (pentru canota şi pescuit), pajiştile sau poienile. Se practică la sfârşitul săptămânii, dar şi în intervalul orar de lasfârşitul fiecărei zile. Pentru ţările din zona temperată, maximul se

înregistrează vara, când ieşirile de iarbă verde sunt numeroase. Al doileamaxim, mai atenuat, apare iarna, anotimpul schiului sau al săniei.

• Turismul de distanţă scurtă este foarte sensibil la factorii climatici, vremeafrumoasă fiind o condiţie esenţială a desfăşurării lui.Infrastructura ce deserveşte turismul de scurtă distanţă este compusă dintr o



• Infrastructura ce deserveşte turismul de scurtă distanţă este compusă dintr-oreţea de căi de acces bine trasate (poteci) sau modernizate (şosele, căi ferate)care să faciliteze deplasarea rapidă.

• Turismul de distanţă mică are un caracter de masă şi un caracter sezonalpronunţat, iar eficienţa economică rezultă din servicii.

2) Turismul de distanţă mare cuprinde activităţile desfăşurate în afarazonei periurbane sau a localităţii de reşedinţă, cu mijloace de transportmodern. La această formă de turism predomină turismul cultural şi de îngrijirea sănătăţii şi antrenează mase largi de persoane în fluxuri orientate spreregiuni sau obiective cu zestre atractivă importantă.

3) Turismul la distanţă foarte mare se desfăşoară la nivel continental,respectiv în interiorul unor state cu o suprafaţă mare (Canada, SUA, Brazilia,Rusia, Australia, China). Este practicat de un număr limitat de persoane cuvenituri superioare mediei şi utilizând mijloace de transport rapide (avionul)sau forme confortabile (vaporul). Sunt vizate resurse şi infrastructuri turisticede marcă (Hawaii, Florida, Coasta de Azur, Canare, Baleare etc.). Eficienţa acestei forme este foarte ridicată, datorită preţurilor mari ale serviciilor şi produsului turistic în general.

B. Durata călătoriei sau a sejurului - este impusă, cu prioritate, de capacitatea desatisfacere în timp a nevoii umane de recreare, refacere şi informare.

1) Turismul de scurtă durată (1-3 zile) este specific sfârşitului desăptămână sau unor mici intervale din concediul anual. Predomină în zonaperiurbană şi antrenează cele mai largi grupe de populaţie. Prin recurgerea lamijloace moderne de transport, acest turism se poate practica la distanţe mari(week-end-urile europene în Azore sau în insulele Mării Egee). Pondereamajoră o deţine latura recreativă, dar numărul excursiilor cu tentă culturală este în creştere.

2) Turismul de durată medie corespunde concediului anual, foarte diferitca durată de la o ţară la alta. Îmbracă toate cele patru forme descrise, iar



ca durată de la o ţară la alta. Îmbracă toate cele patru forme descrise, iardeplasările se realizează la distanţe mari şi foarte mari. Practicându-se înconcedii şi vacanţe, generează, mai ales vara, mari suprasolicitări aleinfrastructurii.3) Turismul de lungă durată, peste 30 de zile, corespunde populaţiei cu un

timp liber excedentar (pensionari, elevi, studenţi, liber profesionişti).Predomină turismul curativ. Tot aici trebuie inclus turismul de vizitare arudelor şi prietenilor.

C. După zona de provenienţă se individualizează turismul intern (naţional sauautohton) şi cel internaţional.

1) Turismul intern îşi are aria de desfăşurare în interiorul graniţelor

politico-administrative ale unei ţări. Sub raportul numărului de practicanţi, acestuia îi revine majoritatea covârşitoare a turiştilor ce vizitează ţara respectivă (85% în Marea Britanie, 80% în Franţa).

2) Turismul internaţional presupune desfăşurarea activităţilor dinsfera analizată dincolo de hotarele ţării de provenienţă a turiştilor săi.Cauzele amplificării fluxurilor internaţionale de vizitatori sunt multiple.Printre acestea se numără ridicarea gradului de civilizaţie şi bunăstare în

numeroase ţări; dorinţa de cunoaştere a unor realităţi şi fenomene noi;vizitarea rudelor şi prietenilor din străinătate; modernizarea căilor şi mijloacelor de transport; facilităţile oferite de noile state venite pe piaţa turistică a lumii etc.

• Pe plan financiar, turismul internaţional, prin aportul de valută, joacă un rol foarte important în balanţa economică a ţărilor receptoare. Unelestate, precum Spania, Austria, Elveţia sau Grecia, datorează acestei formede turism cea mai mare parte a intrărilor valutare.

D. În funcţie de numărul participanţilor , se deosebesc:1) Turismul individual este practicat în general de o anumită categorie



1) Turismul individual - este practicat, în general, de o anumită categoriede persoane cu venituri mari, care deţin şi mijloace proprii de transport,ceea ce le asigură o independenţă totală de deplasare.2) Turismul de grup se caracterizează prin:

- neimplicarea turiştilor în planificarea şi organizarea actuluirecreativ;- turiştii beneficiază de tarife mai reduse prin facilităţi de ordin social;- facilităţi în obţinerea vizelor şi a vizitării altor ţări;- antrenează categorii diverse ale populaţiei cu cerinţe mai modeste

faţă de oferta turistică;

- asigură desfăşurarea continuă a activităţilor turistice, reducând lamaxim perioadele de minimă solicitare a infrastructurii.E. Criteriul organizatoric

1) Turismul organizat are în vedere grupuri de turişti, colective de diferitemărimi şi turişti individuali. Avantajele turismului organizat constau în:

- comoditatea rezultată din neimplicarea vizitatorilor în organizarea şi

desfăşurarea excursiei;- ocuparea eficientă a bazelor de cazare;- atenuarea fenomenelor de „vârf”.

• Dezavantaje: - venituri mai mici, realizate datorită puterii mai reduse de cumpărare

a participanţilor ;

- dependenţa turistului de un program prestabilit.

2) Turismul semiorganizat presupune existenţa unor elemente specifice primeiforme (cazare şi unele mese, programarea unor vizite la obiective turistice de



o e (ca a e ş u e e ese, p og a a ea u o te a ob ect e tu st ce demare importanţă etc.), dar oferindu-i individului sau grupului şi posibilitateadesfăşurării unui program individual. Atrage îndeosebi grupa tânără, careapelează doar la anumite servicii ale infrastructurii.

• Există variante interesante de practicare a turismului organizat şi

semiorganizat, cum ar fi croazierele, călătoriile charter, aranjamente combinateprivind serviciile etc.F. Modul de desfăşurare

1) Turismul continuu este definit prin luarea în considerare aparticularităţilor de funcţionare a infrastructurii, şi nu a opţiunilor participanţilor - baze utilizate în tot timpul anului, în staţiunile balneoclimaterice, cu ofertă curativă permanentă (Băile Felix, Sângeorz Băi, Olăneşti, Băile Herculane etc.).

• Turismul continuu mai poate fi definit şi prin modul de funcţionare aobiectivelor atractive, iar speoturismul , în condiţiile amenajării moderne acavităţilor subterane, se desfăşoară fără întrerupere.

2) Turismul sezonier este specific latitudinii mijlocii, cu două sezoaneoptime deplasării şi recreării. El este dependent de factorul climatic. Pentru

Europa se distanţează turismul estival , cu două subvariante, litoral şi montan,şi turismul hibernal , preponderent montan.• La nivel european, turismul elveţian şi austriac este axat pe valorificarea

resurselor sezonului hibernal, în vreme ce turismul spaniol sau grecescexploatează cura heliomarină îndelungată a propriilor litoraluri. Un echilibru între cele două sezoane se realizează în Franţa, unde un număr de turişti cuponderi destul de apropiate sunt atraşi iarna de Alpi şi Pirinei, iar vara de

litoralul Mării Mediterane şi al Oceanului Atlantic.

3) Turismul de circumstanţă are o durată relativ scurtă, de lacâteva ore la câteva zile, şi se poate desfăşura întreaga perioadă aanului Motivaţiile şi formele pe care le îmbracă sunt extrem de variate



anului. Motivaţiile şi formele pe care le îmbracă sunt extrem de variate -festivaluri artistice, expoziţii, competiţii sportive etc., ca şi turismul profesional , desfăşurat de oameni de ştiinţă, studenţi bursieri, sportivi,persoane oficiale, care fac parte integrantă din această formă.

G. Mijloacele de transport se subdivid în turismul pedestru (drumeţia), rutier, feroviar, aerian şi naval.1) Turismul pedestru antrenează turişti ce se deplasează în zona

periurbană, dar şi în regiunile muntoase. Aici trebuie incluse şi turismul cinegetic, pescuitul şi alpinismul . Turismul pedestru are uncaracter eminamente recreativ.

2) Turismul rutier se practică de numeroşi participanţi, pe distanţe scurte (cicloturismul), lungi sau foarte lungi (cu motociclete,automobile sau autocare). Este cea mai dinamică formă de turismactual, datorită perfecţionării căilor şi mijloacelor de transport.

3) Turismul feroviar este facilitat de prezenţa unor mijloace detransport sigure, cu un confort sporit, optime pentru deplasări la

distanţe mari. Este practicat sub forma călătoriilor în circuit sau decătre turiştii ce se deplasează spre anumite localităţi.4) Turismul aerian a luat un mare avânt în a doua jumătate a

secolului XX. este practicat de persoanele cu venituri mari, dornice a-şi satisface necesităţile recreative la foarte mari distanţe. Deltaplanele şi elicopterele, tot mai intens utilizate în acest scop, încearcă sa

diversifice opţiunile în acest domeniu.



5) Turismul naval utilizează numeroase mijloace de transport, cumar fi plutele arhaice, ambarcaţiunile cu vâsle, rame sau motor, nave depasageri fluviale sau maritime. Frecvenţa maximă se înregistrează pe

lacurile interioare, în anumite sectoare ale fluviilor şi râurilor şi înzonele litorale, unde se practică un adevărat cabotaj turistic. Cavariantă a turismului naval, foarte frecventă este croaziera în bazinulunor mări intercontinentale (Mediterana, Caraibe, Marea Japoniei).

H. În funcţie de vârsta turiştilor se evidenţiază un turism practicat de tineri

(elevi, studenţi), cu tentă recreativă şi culturală, de către persoanelemature (turism polivalent) şi turismul vârstei a treia, preponderentcurativ.

I. Un alt criteriu este cel economico-social, conform căruia activităţile acestui domeniu iau forma turismului social , de masă, preferat de

persoanele cu venituri modeste. La polul opus se situează turismul particular , practicat de persoane cu venituri superioare mediei.

J. Formele de turism pot fi diferenţiate şi pornind de la particularităţile regiunii de destinaţie.

IV.2. Turismul rural



• Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinţa de expansiune şi petrecere a timpului liber şi a vacanţelor „la ţară” constituie preocupări vechi,mai ales ale iubitorilor de natură. Ceea ce se prezintă ca noutate este modul încare a evoluat această formă, atât cantitativ, cât şi calitativ, în ultimele decenii,

el tinzând să devină un fenomen de masă.• Această formă de turism s-a dezvoltat valorificând caracteristicile deosebit de

favorabile celor trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actuluituristic:

- spaţiul rural (vatra şi moşia satului), ca suport al procesului de vieţuire şi derulare a activităţilor specifice;

- populaţia rurală, ca element al obiceiurilor şi tradiţiilor populare alesatelor, factor al transformării mediului natural, a resurselor locale;

- produse naturale (bogăţii naturale) care satisfac cerinţele personale şi pe cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin în vizită.

• Dezvoltarea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa satelor, cudeosebire a celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducândelemente noi privind:

- valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, viti-pomicole, cinegetice, gastronomice, artizanale, etnografice şi folclorice etc.);

- transformări în plan edilitar şi al dotărilor prin apariţia unor construcţii specifice (ferme agroturistice, pensiuni etc.), puncte de informare, brutării, unităţi de deservire (magazine, poştă), amenajări pentru sport şi echitaţie, echipamente igienico-sanitare ş.a.;

- modificări ale structurii culturilor agricole şi ale şeptelului, înconcordanţă cu satisfacerea cerinţelor turistice în plan gastronomic;- evitarea procesului de depopulare rurală prin apariţia unor soluţii noi de



evitarea procesului de depopulare rurală, prin apariţia unor soluţii noi deocupare a forţei de muncă;

- dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produseloragricole şi revitalizarea meşteşugurilor specifice zonelor rurale;

- valorificarea resurselor de apă locale în scopuri energetice şi, mai ales,pentru piscicultură;

- abordarea unor soluţii echilibrate privind dezvoltarea viitoare asectorului agricol, zootehnic, silvic şi agroturistic;

- combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor şi conservareaunor condiţii de viaţă optime în zonele agroturistice;

- crearea unor noi surse de venit în bugetele familiale , inclusiv prin

dobândirea unor facilităţi financiare privind investiţii noi pentru turism sauextinderea celor existente.• Reţeaua turismului rural prezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor

Uniunii Europene. Aceasta datorită:- condiţiilor de organizare create;- organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente;

- sprijinului primit din partea statului (credite pe termen lung cu dobândă redusă - Franţa, Germania, Austria -, scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată, sprijin logistic, formare de cadre şi îndrumare etc.) a UE, prinintermediul programelor PHARE;

- experienţei câştigate şi dorinţei de perfecţionare manifestată permanent.• În domeniul turismului practicat în mediul rural se utilizează în mod frecvent o

terminologie diversă, dominată, în principal, de cele trei noţiuni: agroturism,

turism rural, ecoturism .

• Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală nepoluată, aşezată într-o zonă pitorească, finalizată prin şederea a cel puţin 24 de



ore şi prin consumul de produse alimentare şi nealimentare specifice, completat cucoabitarea şi integrarea în societatea rurală privită în toată complexitatea sa.

• Această formă de turism cuprinde două mari componente:• activitatea turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de masă, agrement

(călătorie, pescuit, echitaţie etc.), alte servicii curente, iar pe de altă parte,• activitatea economică (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii)

agroturistice gazdă, concretizată în producerea şi prelucrarea primară a produseloragroalimentare în gospodărie şi comercializarea lor direct la turişti sau prin altereţele comerciale.

• Aşezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic, caracteristicregiunii, cu obiceiuri, tradiţii şi un mod de viaţă propriu, atrag turiştii care doresc să

cunoască pe viu aceste aspecte.• Zonele pentru agroturism reprezintă în numeroase ţări ale lumii o creaţie mai

recentă, apărută din nevoia de evadare în spaţii de linişte, dincolo de zidurileoraşului sau de clocotul unor staţiuni turistice, fie ele mai mult decât consacrate.Ele pun în evidenţă specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcţii, obiceiuri, activităţi, tradiţii gastronomice etc.), diferite de la o zonă la alta, în careodihna se îmbină cu recreaţia, plimbarea, activităţile practice, lectura ş.a.

• Experienţe importante înregistrează în acest domeniu ţările „alpine” europene,acestea fiind printre primele ţări în care s-a practicat această formă de turism. Întreacestea, Elveţia este ţara în care a apărut „aventura turistică” (denumirea de

început a agroturismului), în jurul anilor 1840. Este vorba de zona Chateau d’Oex, unde englezii au descoperit o lume mirifică (peisaje montane, ape de munte, pajişti bogate cu turme de vite, oameni primitori etc.). Această ţară găzduieşte astăzi 10milioane de turişti anual, practic satele sale dobândind, în cea mai mare parte,

funcţia agroturistică (zona Lacului Leman, Munţii Jura, Neuchatel ş.a.).

• Franţa are o veche şi bogată tradiţie în organizarea turismului rural, activitateafiind aici coordonată de asociaţia generală TER (Tourism et Espace Rural)



fiind aici coordonată de asociaţia generală TER (Tourism et Espace Rural).Cele mai importante zone pentru această formă de turism sunt: Masivul Central(Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne, Savoia, Champagne, Vosgi etc.

• Austria a dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural („satele turistice

de recreaţie”), promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentruvacanţele familiale. Sunt bine reprezentate în Tirol şi zona Salzburg, pe valeaDunării.

• Germania a trecut la organizarea turismului rural după 1960, prin fermele bine întreţinute. cele mai multe au fost înregistrate şi funcţionează în Munţii Pădurea Neagră, precum şi cele răspândite în celelalte landuri de la Marea

Nordului.• În Munţii Alpi , în zonele montane din sud, turismul rural se manifestă, în plus,

ca un puternic ferment de stimulare a producţiei artizanale şi a comerţului cuproduse proaspete de fermă.

• Polonia deţine peste 3000 de sate turistice.• Belgia şi-a constituit veritabile nuclee pentru turismul rural, prin asocierea a 5-

6 familii care investesc, derulează activităţile şi împart profitul.• Danemarca a promovat produsul turistic rural numit vacanţe active . Sunt

oferite servicii complete (pensiune la fermă) în 22 de aşezări rurale cu 3000 delocuri de cazare.

• Irlanda dispune de cca. 500 de ferme în care se oferă servicii complete sau

parţiale, completate cu activităţi de agrement diversificate.

• Italia a trecut la promovarea pe scară largă a vacanţelor verzi , în care un rolimportant revine agroturismului (ferme, vile, case tradiţionale, castele), situate în 20de regiuni ale ţării (Piemonte, Lazio, Toscana, Veneto, Puglia, Alto Adige, Abruzzo,C l b i Si ili t ) T diţiil lt l t i i i il f l l l t f



Calabria, Sicilia etc.). Tradiţiile culturale, gastronomia şi vin urile, folclorul etc. facdin Italia un principal receptor şi, în acelaşi timp, un emiţător al turismului ruraleuropean.

• Finlanda are omologate peste 500 de sate turistice, beneficiind de un cadru naturalde excepţie, precum şi de prezenţa nopţilor albe , această ţară oferind doritorilor delinişte şi destindere posibilităţi de agrement multiple (schi, pescuit, saună, echitaţie).

• În România , bazele instituţionalizate ale agroturismului au fost puse în anul 1972,când Ministerul Turismului a selectat 118 aşezări rurale reprezentative, ce urmau afi promovate în turism (OMT nr. 297/1972).

• Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, au fost declarate sate turistice un număr de 14 aşezări rurale din 10 judeţe ale ţării: Bogdan Vodă (Maramureş), Lereşti şi Rucăr (Argeş), Murighiol, fântu Gheorghe (Tulcea), Fundataşi Şirnea (Braşov), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviţei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Recaş (Timiş), Tismana (Gorj), Vaideeni (Vâlcea).

• Prin Hotărârea Guvernului nr. 438/1990 s-a înfiinţat Comisia Zonei Montane dinRomânia, ale cărei atribuţii au fost preluate, după 1993, de Federaţia Română pentru Dezvoltarea Montană, în cadrul acesteia funcţionând Asociaţia Naţională deTurism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), afiliată (din 1994) la Eurogites

(Federaţia Europeană de Turism Rural, care coordonează întreaga activitate depromovare şi dezvoltare în domeniu). Dispune de 30 de filiale în teritoriu, cu peste2500 de membri şi 1000 de pensiuni, clasificate şi omologate în teritoriu. Are sediulla Bran şi desfăşoară o activitate foarte eficientă în domeniul promovării investiţiilor, finanţând, cu asistenţă PHARE, proiecte pentru 20 de organizaţii profesionale din turism şi contribuind la construirea unei reţele publicitare pemăsură.

• În anul 1997 a editat Catalogul fermelor şi pensiunilor agroturistice din România ,care este reactualizat anual.

• Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, un caracter continuu şi dispunede o structură de cuprindere eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile ţărăneşti, ciprin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanţă cu bungalouri sau vile grupate în



p p g p p ţ g g pjurul unor spaţii comune pentru masă, distracţii sportive etc.

• În acest caz, activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea unor serviciituristice, iar veniturile realizate au caracter permanent. În Franţa, el reprezintă 28% dintotalul sejururilor estivale şi 28% din cel al sejururilor de iarnă.

• Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti, bine consolidate din punct de vedereeconomic, edilitar şi cultural, situate în medii nepoluate, conservatoare a unor modeleculturale (obiceiuri, inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie) şi care, dincolode funcţiile politice, administrative, culturale, sociale etc., îndeplinesc, sezonier saupermanent, funcţia de primire a turiştilor .

• Au fost identificate următoarele tipuri de sate: - sate peisagistice şi climaterice : Fundata, Şirnea (în culoarul Rucăr -Bran), Tismana

(Gorj), Brădet, Podul Dâmboviţei (Argeş), Botiza (Maramureş), Dorna Candreni(Suceava), Arieşeni (Alba), Vama veche, 2 Mai (Constanţa) etc.;- sate balneare : Zizin, Covasna, Bala (Mehedinţi), Oglinzi şi Bălăţeşti (în Subcarpaţii Moldovei), Coştiui (Maramureş), Călaccea (Timiş), Săcelu (Gorj), Geoagiu şi Vatra de Sus(Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor) etc.;- sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă (Fundata - Braşov, Gărâna - Caraş Severin) şi nautice (Murighiol, Mila 23);- sate pescăreşti şi de interes vânătoresc : Crişan, Sfântu Gheorghe, Murighiol (în zonadeltei Dunării), Ciocăneşti (Suceava), Gurghiu (Mureş) etc.;- sate turistice pastorale : Jina, Orlat, Răşinari, Sălişte, Gura Râului, Miercurea Sibiului,Cisnădioara (toate în Mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stăneşti, Pocruia,Tismana, Izvarna (în depresiunile Olteniei de sub Munte), Sohodol, Poarta, Şirnea, Fundata, Rucăr, Dragoslavele (în culoarul Rucăr -Bran), Borlova, Turnu Ruieni (Caraş Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de sub Piatră (în Ţara Haţegului);

- sate cu obiective de interes ştiinţific : Adrieşeni (Vrancea), Cireşu şi Cloşani (Mehedinţi), Bosanci şi Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramureş), Andreiaşu şi Berca (Buzău), Scărişoara (Alba), Limanu (Constanţa) etc.;



ş ş ( ), ş ( ), ( ţ ) ;- sate cu monumente istorice, de artă şi arhitectură: Suceviţa, Putna,

Dragomirna, Agapia, Văratec (în Moldova), Aninoasa, Cotmeana, Cozia,Horezu, Polovragi, Tismana (în Subcarpaţii Getici), Hărman, Prejmer, Biertan,Feldioara, Cristian etc. - cu renumitele biserici fortificate (în Transilvania);

- sate turistice etnofolclorice : Curtişoara (Gorj), Avram Iancu (Alba),Răşinari (Sibiu), Vama (Suceava), Săpânţa (Maramureş), Pietroşiţa (Dâmboviţa), Bujoreni (Vâlcea), Năruja (Vrancea) etc.;

- sate turistice de creaţie artistică şi artizanală: Oboga, Marginea(Suceava), Corund (Harghita), Humuleşti (Neamţ), Săcel şi Săpânţa (Maramureş), Căpuş (Cluj), Malu cu Flori (Dâmboviţa);

- sate turistice pomi-viticole: Recaş şi Giarmata (Timiş), Voineşti (Dâmboviţa), Coteşti, Jariştea, Străoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzău), Rădăşeni (Suceava), Şiria (Arad), Agapia (Neamţ), Murfatlar şi Ostrov(Constanţa), Bucium (Iaşi), Dăbuleni (Dolj) etc.;

• Ecoturismul . Practicarea acestei forme de turism, în viziunea unor organismeinternaţionale abilitate (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii -

UICN; Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii; Federaţia Europeană aParcurilor Naturale; Fondul pentru Natura Sălbatică, numeroase organizaţii pacifiste în domeniu ş.a.), este una benefică, fiind concepută ca un instrumentutil în asigurarea bunurilor naturale şi culturale valoroase prin activităţi şi politici speciale de protecţie.

• Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spaţii virgine şi culturale tradiţionale, care tind să devină areale de protecţie a naturii şi a valorilor

umane perene, care să contribuie substanţial la evoluţia comunităţilor locale.

• Ecoturismul a apărut ca o manifestare practică, aplicativă, pe tot spaţiul planetar, pentru a materializa prevederile înscrise în Convenţia de la Paris cuprivire la protecţia patrimoniului universal natural şi cultural.



• Menţionăm că România se află între primele ţări din lume care a abordatprotecţia mediului înconjurător pentru turism, care a instituţionalizat acestlucru prin crearea unui organism specializat: Societatea de Turism pentru Protecţia Naturii .

• O strategie pentru acest tip de turism care protejează resursele turistice a fostelaborată de Secretariatul Naţional de Turism din Mexic, în colaborare cuAlianţa Mondiala pentru Natură, care promovează ideea creării unui echilibru între natură şi turism. Acesta cuprinde următoarele segmente:

1) Zonele unde se practică ecoturismul trebuie să fie considerate de interes continental sau mondial, să facă parte din patrimoniul turistic alplanetei şi aici să fie respectate cu o rigoare deosebită teritoriile cu stiluri de

viaţă tradiţionale ale populaţiilor locale;2) Prin ecoturism se încearcă minimalizarea efectelor negative asupramediului local şi natural, ca şi asupra populaţiei locale;

3) Ecoturismul trebuie să contribuie la gestionarea spaţiilor protejate şi să amelioreze relaţiile dintre comunităţile locale şi personale, abilitate să gestioneze aceste spaţii protejate;

4) Această formă de turism trebuie să furnizeze avantaje economice şi sociale locuitorilor zonelor turistice şi să asigure participarea lor în luareadeciziilor în ceea ce priveşte genul şi volumul activităţilor turistice şi caretrebuie astfel autorizate;

5) Noul turism poate să favorizeze o interacţiune autentică între populaţia de primire şi turişti , ca şi un interes real pentru o dezvoltare durabilă şi protecţia zonelor naturale, atât în ţările receptoare, cât şi în cele emitente deturişti;



6) Prin ecosistem se încearcă lărgirea spectrului de activităţi economice tradiţionale (agricultură, creşterea animalelor, pescuit etc.), fără a lemarginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor şi influenţelor interne şi externe;

7) Activităţile turistice desfăşurate sub emblema ecoturismului trebuie să

ofere oportunităţi specifice , în aşa fel încât populaţia locală şi angajaţii dinindustria turistică să fie în măsură să utilizeze spaţiile naturale într-o manieră durabilă şi să aprecieze obiectivele naturale şi culturale valoroase, care suntpuncte de maximă atracţie pentru turişti.

Documents

Geografia Turismului