Geografie Economica Mondiala - Curs Online

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”Facultatea de RelaŃii Economice

InternaŃionaleBraşov

Cursuri online

GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂANUL I ZI / FR

Lector univ. Dorica BUCUR

TEMA 1

RESURSELE NATURALE ŞI RESURSELE UMANE ALE TERREI

Obiective

� să reliefăm că unele resurse naturale sunt epuizabile

� să reliefăm resursele umane au rolul cel mai important în exploatarea, prelucrarea şi protejarea resurselor naturale

ConŃinut

1.1 ConsideraŃii generale1.2 Resurse şi bogăŃii naturale1.3 Resursele Oceanului Planetar1.4 Resursele umane ale Terrei1.5 Numărul populaŃiei, dinamica şi repartiŃia

geografică1.6 Densitatea, mişcarea naturală şi mobilitatea

populaŃiei1.7 Structura populaŃiei şi urbanizarea1.8 PopulaŃia României

1.2 Resurse şi bogăŃii naturale

� Resurse-ansamblul mijloacelor naturale care poate exista independent de voinŃa umană şi condiŃionează marile echilibre planetare, cum sunt ciclul apei sau bilanŃul energetic

� BogăŃiile naturale există în funcŃie de acŃiunea umană. BogăŃiile pot satisface nevoile umane şi ele pot constitui obiect de propietate şi au valoare.

� Resursele si bogăŃiile epuizabile s-au format în timpuri geologice şi nu pot fi reînoite la scarăistorică

1.2 Resurse şi bogăŃii naturale

� Exemple: minereurile feroase si neferoase, metale rare, minerale nemetalice, rocile de construcŃie şi combustibili minerali fosili.

� Rezervele şi bogăŃiile inepuizabile, între care radiaŃia solară şi apele oceanice care existăindependent de acŃiunea umană şi nu pot fi modificate.

� Toate elementele sistemului planetar se află în strânsă interdependenŃă, iar analiza lor trebuie făcută sistematic.

1.3 Resursele Oceanului Planetar

� Terra este supranumită şi “planeta albastră”datorită predominării apelor(70.8%), uscatul 20.2%.

� Suprafata totală a Pămantului-510.1 mil. Km²� Apa dulce reprezintă un volum de 37.8 mil. Km³,

din care numai o mică parte e practic utilizabilă.� Oceanul este o sursă de energie inepuizabilă care

poate fi utilizată pentru producerea energiei electrice din maree, curenŃi marini, valuri, diferenŃe de temperatură a straturilor de apă marină.

1.4 Resursele umane ale Terrei

� PopulaŃia umană este colectivitatea persoanelor fizice care locuiesc pe un anumit teritoriu şi într-o anumită perioadă de timp.

� Resursele umane sunt reprezentate de totalitatea populaŃiei la un moment dat care poate presta o activitate social-economică.

� PopulaŃia Terrei(ineputul 2009) - 6.5 mild. Loc.

1.5 Numărul populaŃiei, dinamica şi repartiŃia geografică� 1650 - Prima estimare 550 mil. loc. pe Terra� 1820 - s-a inregistrat primul miliard� 1927 - s-a inregistrat al 2-lea miliard� 1960 - s-a inregistrat al 3-lea miliard� 1974 - s-a inregistrat al 4-lea miliard� 1987 - s-a inregistrat al 5-lea miliard � 1999 - s-a inregistrat al 6-lea miliard� In 1950-1990 rata de crestere a fost 1.85%; in

prezent este in scadere

1.5 Numărul populaŃiei, dinamica şi repartiŃia geografică� RepartiŃia geografică a populaŃiei este inegala,

condiŃionată de mai mulŃi factori� Aşezările permanente se află răspândite între 80°

latitudine nordică şi 54° latitudine sudică� Peste 50% din populaŃie locuieşte în regiuni joase

de până la 200 m faŃă de nivelul mării, ¼ între 200- 1000 m, aprox. 20-25% în aşezări la peste 1000 m altitudine

1.6 Densitatea, mişcarea naturală şi mobilitatea populaŃiei� La nivelul uscatului planetar se constata ca

densitatea ar fi de 45% loc./km², dar există diferenŃieri teritoriale foarte mari

� Asia –122 loc./km², Europa – 103 loc./km², Africa29 loc./km², America 22 loc./km.², Oceania cu 4 loc. /km².

� PopulaŃia mondială creşte în fiecare an cu cca 77 milioane loc. , zilnic 212 mii , în fiecare ora cu 880.

1.7 Structura populaŃiei şi urbanizarea� Structura populaŃiei e analizată după: etnie, rasa,

limba, vârsta, sex, religie� Grupe de varsta: 0-20 ani sunt tinerii, 20–60ani

sunt adulŃii, peste 60 ani sunt vîrstnici� Structura pe sexe indica o uşoară predominare a

populaŃiei masculine faŃă de cea feminină� Structura populaŃiei pe medii (urban-rural) şi

evoluŃia acesteia în ultimele decenii arată că ne aflăm în plin proces de urbanizare

1.8 PopulaŃia României

� În anul 2007 populaŃia României a fost de 21,53 mil. loc. cu o densitate de 90,3 loc/km².

� Sporul natural a cunoscut oscilatii foarte mari, anul 1967 atingand nivelul record de 18‰

� Dupa 1990(3‰) sporul natural a fost negativ in 2007(1.7‰)

� Structura naŃională: romani(90%), maghiarii (6,6%), rromii (2,5%), germanii (0,3%), ucrainienii (0,3%), ruşii-lipoveni (0,2%), alte naŃionalităŃi sub 1%.

Expresii şi concepte cheie

� Resurse: ansamblul mijloacelor naturale de care poate dispune o colectivitate sau o entitate pe plan energetic, necesară omului pentru cerinŃele sale fiziologice

� BogăŃiile: constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie şi în special bunurile care pot fi obiect de proprietate şi au o valoare

� PopulaŃia umană: colectivitatea persoanelor fizice care locuiesc pe un anumit teritoriu şi într-o anumită perioadă de timp

Teste

� Ce se înŃelege prin fenomenul resurselor naturale?� Faptul că resursele naturale ele planetei sunt

limitate ce decizii economice credeŃi că sunt necesare?

� Care credeŃi că sunt cauzele mobilităŃii internaŃionale a populaŃiei?

� IdentificaŃi factorii de care depinde densitatea populaŃiei?

� ExplicaŃi cauzele reducerii populaŃiei la noi în Ńară în ultimul deceniu şi jumătate.

Bibliografie

� Silviu NegruŃ (coordonator), Geografie economică mondială, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2008;

� Bebe Negoescu, Gheorghe Vlăsceanu, Geografia economică. Resursele Terrei, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2001;

� Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar G. Gherasim, Geografia economică şi politică universală, Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005;

� Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economică mondială, Ed. economică, Bucureşti, 2005

TEMA 2

CᾸRBUNII

Obiective

� Sa punem în evidenŃă amploarea resurselor de cărbuni

� Răspândirea geografică a resurselor de carbuni� Amplasarea geografică a producŃiei� SituaŃia resurselor de carbuni în România

ConŃinut

2.1 Rezervele naturale de cărbuni şi repartiŃia geografică

2.2 EvoluŃia producŃiei mondiale de cărbune

2.3 ProducŃia de cărbune şi repartiŃia sa geografică

2.4 România

2.1 Rezervele naturale de cărbuni şi repartiŃia geografică� Cărbunii reprezintă una din cele mai importante

substanŃe minerale utile� Se remarca prin voulmul mare de rezerve(10-

11mii mild tone), vechimea exploatarii si utilizarile variate, fiind o sursa de energie primara si materie prima pentru industria chimica.

� Cărbunii reprezintă 90% din rezervele de combustibili fosili, faŃă de numai 4% petrol şi 2% gazele naturale

2.1 Rezervele naturale de cărbuni şi repartiŃia geografică� RepartiŃia geografică a rezervelor, este inegală,

95% fiind concentrate în emisfera nordică şi numai 5% în cea sudică

� în emisfera nordică zăcămintele sunt concentrate între latitudinile de 35° şi 60°

� Trei state deŃin peste 80% din rezervele probabile: CSI, SUA şi China

� mari zone geografice care au foarte mici rezerve ca, de exemplu, Africa (2,7%), America de Sud (1,2%), Oceania (1,1%).

2.2 EvoluŃia producŃiei mondiale de cărbune� ProducŃia carboniferă s-a caracterizat printr-un

ritm de creştere foarte ridicat până în 1913, secolul al XIX-lea fiind numit „secolul cărbunelui”

� Cărbunele domină sursele enrgetice (90%)� „Criza petrolului”, declanşată în anul 1973,

relanseaza productia de carbune� Cărbunii utilizaŃi tot mai mult în termocentrale� ProducŃia mondiala a crescut de la 512mil. t. în

1890 la 6488 mil. t. în 2007

2.3 ProducŃia de cărbune şi repartiŃia sa geografică� ProducŃia carboniferă este mult mai concentrată

decât cea petroliferă� China şi SUA deŃin mai mult de jumătate (55%)

din producŃia mondială si 2/3 din producŃia mondială de cărbune superior

� Europa(inclusiv CSI) s-a situat pe primul loc la producŃie; în prezent a fost depăşită de Asia

� S.U.A.(locul 2), C.S.I.(locul 5), Germania(locul 7)� Asia are doi mari producători de cărbuni: China şi

India.

2.4 România

� Cărbunii ocupa primul loc( carbune, petrol, gaze naturale) prin marimea rezervelor intre combustibilii minerali.

� Rezerve modeste (1,15 mld. t)� ProducŃia a oscilat intre 31,2 mil. t în 1991, 38,9

mil. t în 1993, ajungând la doar 35,7 mil. t în 2007.� Cel mai mare bazin huilifier este bazinul Petroşani.� Lignitul este tipul de cărbune reprezentativ pentru

Ńara noastră(în Podişul şi SubcarpaŃii Getici)


� „Secolul cărbunelui” a fost supranumit secolul al XIX-lea, pentru rolul vital pe care l-a avut cărbunii, ca sursă de energie în acest veac

� Gradul de carbonizare reprezintă concentraŃia de carbon în funcŃie de care se face clasificarea cărbunilor

Teste

� Care sunt Ńările cu cele mai mari rezerve de cărbuni din lume?

� În care emisferă a pământului se găsesc cele mai mari rezerve de cărbuni?

� ProducŃia de cărbune a crescut în Europa în ultimul deceniu?

� Ce tară este cea mai mare producătoare de cărbune?

� Care este cărbunele superior de bază în Romănia?

Bibliografie

� Silviu NegruŃ (coordonator), Geografie economică mondială, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2008;

� Miron Florea, Geografie economică mondială, Ed.Aula, Braşov,2000;

� Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar G. Gherasim, Geografia economică şi politică universală, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005;

� Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economică mondială, Ed.economică, Bucureşti, 2005.

TEMA 3

PETROLUL ŞI INDUSTRIA PETROLIERA NATURALE

3.1 Exploatarea industrială a petrolului� Petrolul brut sau ŃiŃeiul este un combustibil mineral

clasic, de origine organica� Petrolul era cunoscut si utilizat din Antichitate

pentru iluminat si incalzit, ca liant si izolant hidro si ca medicament

� Randament energetic mare – 9 -11.000 kcal/kg� Se poate transporta prin conducte la mii de km

distanta – o comoda sursa energetica� Exploatarea industriala incepe la jumatatea

sec.XX (S.U.A, Rusia, România)

3.2 Rezervele mondiale de petrol şi repartiŃia lor geografică� Rezervele certe sunt de 165 miliarde de tone din

care peste 100 mld. sunt în Orientul Mijlociu, iar rezervele incerte se cifrează la 360 miliarde tone.

� ProducŃia actuală asigura omenirea cu petrol o perioadă de aproximativ 40 de ani.

� Asia(fără C.S.I.) are 64,5% din rezervele mondiale � Arabia Saudită – 36,3 mld.t – primul loc in lume� Europa deŃine 19,7 mld incluzând şi C.S.I. � America de Nord posedă 5,5% rezervele certe

3.3 ReprtiŃia geografică a exploatărilor petroliere� ProducŃia mondiala la petrol in 2007 de 3.9 mld. T

din care 30% din exploatari submarine� Arabia Saudită ocupă locul întâi la producŃie

(493,1 mil. t în 2007).� Iranul, Irakul, Kuweitul, Emiratele Arabe Unite se

afla in fruntea tarilor ce exploateaza petrol� America de Nord are cca. 311,5 mil. t în 2007,

50% din producŃie fiind extrasă din SUA� Africa cu 10% din producŃia mondială Libia,

Algeria, Egipt şi Maroc.

3.4 Rafinarea petrolului pe glob

� Industria de rafinare a ŃiŃeiului este astăzi una dintre cele mai importante ramuri industriale.

� În anul 2006 capacitatea de rafinare a fost de peste 4,3 mld. t (America de Nord- 24%, Europa şi CSI - 29%, Asia de Sud şi Sud-Est şi Australia- 27,4%, America Centrală şi de Sud- 7,7%, Orientul Mijlociu şi Apropiat- 8,3% şi Africa- 3,8%)

� Din cele aproape 4 mld. t de petrol produse în 2007, statele dezvoltate au consumat 3/4 din producŃie, cea mai mare parte din aceasta provenind din import.

3.5 ComerŃul mondial cu petrol

� 2 mld. t de petrol fac ,anual, obiectul operaŃiunilor de comerŃ.

� Prima zonă importatoare din lume este Europa Occidentală, urmata de America de Nord

� Cea mai importantă zonă exportatoare este Orientul Mijlociu şi Apropiat, urmata de: Africa, America Latină si CSI

3.6 România

� Rezervele Ńării sunt estimate la cca. 100 mil. t� Descoperirile din ultimile decenii se includ în

categoria petrolurilor grele, vâscoase� Zona dintre CarpaŃi şi Dunăre rămâne în

continuare cea mai importantă (70%) ca resurse si ca producŃie

� 2007 – România a extras 5,0 mil. t de petrol� Industria de rafinare capacitatea totală actuală

fiind de peste 30 mil. t/an.


� Petrolul brut sau ŃiŃeiul este un combustibil mineral clasic, de origine organică, randamentul său energetic fiind cuprinsă între 9000 şi 1000 kcal./kg.

� Este o resursă epuizabilă în cca 40-45 de an. Se prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide.

� OPEC - OrganizaŃia łărilor Exploatatoare de petrol, înfiinŃată în anul 1960 cu sediul la Viena, din care fac parte pste 13 state. Este un organism interguvernamental.

Teste

� Care este cea mai bogată zonă geografică în rezerve de petrol?

� Care sunt principalele caracteristici ale comerŃului mondial cu petrol?

� Care sunt principalele Ńări exportatoare de petrol?� Cum explicaŃi axcensiunea conomică

spectaculoasă a unor Ńări din Orientul Apropiat?� Unde se situează România în această ramură

economică de bază din punct de vedere al resurselor şi al producŃiei?

Bibliografie

� Silviu NegruŃ (coordonator), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008;

� Miron Florea, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov,2000

� Florina Bran, Geografia resurselor economice, Editura Atheneum, Bucureşti, 1993

� Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economică mondială, Editura economică, Bucureşti, 2005

TEMA 4

GAZELE NATURALE

Obiective

� Subliniază randamentul caloric ridicat care poate ajunge până la 13850 kcal/m³, având şi alte multiple întrebuinŃări în industrie, ca materie primă în industria chimică, pentru îngrăşăminte chimice, negru de fum, cauciuc sintetic, materiale plastice, fibre sintetice, medicamente.

ConŃinut

4.1 Rezervele de gaze naturale şi distribuŃia lor geografică

4.2 Regiunile producătoare de gaze naturale

4.3 Repartitia geografica a exploatarilor gazeifere din Romania

4.4 Dinamica producŃiei şi perspectivele acesteia în Ńara noastră

4.1 Rezervele de gaze naturale şi distribuŃia lor geografică

� Un alt combustibil mineral, sunt constituite din hidrocarburi gazoase în care predomină metanul

� Puterea calorică poate ajunge la 13.850 kcal/m3

� Utilizare: combustibil,materie primă(industria chimică)� Gazele naturale se împart în două categorii: gazul

metan, şi gazul de sondă.� În 2002 rezervele sigure erau de 177 660 mld. m3. � La nivelul producŃiei actuale (2007) de 2940 mld. m3,

ele ar putea asigura consumul omenirii pe o perioadă de cca 60 de ani.

4.2 Regiunile producătoare de gaze naturale

� Exploatarea industrială a gazelor a început în 1880 � ProducŃia de gaze naturale a crescut, ajungând în

anul 2007 la 2940 mld. m3.� Principalele Ńări producătoare (2007): Rusia-20.7%,

SUA-18.6%, Canada-6.2%, Iran-3.8%, Norvegia-3.1%, Algeria-2.8%, Arabia Saudită-2.5%

� CSI dă 1/3 din producŃia mondială (790.2mld.m³)� Europa Occidentală concentrează zăcăminte şi

exploatări de gaze naturale atât pe continent cât şi în zonele submarine

4.3 Repartitia geografica a exploatarilor gazeifere din Romania� Gazele naturale reprezintă una dintre cele mai

importante resurse naturale ale subsolului� Gazul metan are un procent foarte ridicat de

metan (între 98 şi 99,7%), iar puterea calorică este cuprinsă între 8 500 – 9 500 kcal/m3.

� Rezervele de gaze naturale ale Ńării noastre sunt destul de mici: între 160 şi 350 mld. m3.

� Podişul Transilvaniei, SubcarpaŃii Getici şi Podişul Getic, Câmpia Română si Câmpia de Vest

4.4 Dinamica producŃiei şi perspectivele acesteia în Ńara noastră� ProducŃia de gaze naturale a României a crescut

până în 1989(32,95 mld. m³) ocupând locul 6 pe Glob, apoi a scăzut până la 11,6 mld. m3 în 2007


� Gazul Metan: numit şi gaz uscat cu o concentraŃie de metan situată între 69 şi 99,91%, se găseşte singur în zăcămînt, şi mai conŃine şi o mică cantitate de hidrocarburi superioare precum etan, propan, izopropan, izobutan, etc.

� Gazul de sondă: numit şi gaz umed sau asociat, se găseşte împreună cu petrolul şi s-a format odată şi împreună cu acesta. Are o putere calorică mai redusă, între 5500-6000 kcal./m³.

Teste

� Care a fost cauza care a determinat creşterea continuă a consumului de gaze naturale impunând o campanie susŃinută de descoperire a noi rezerve?

� Care este Ńara cu care produce cea mai mare cantitate de gaze naturale din acest început de secol?

� Unde sunt localizate în Europa cele mai recente zăcăminte de gaze naturale şi căror Ńări aparŃin?

� Unde este localizat gazul metan în România?� Cum a evoluat producŃia de gaze naturale în Ńara

noastră?

Bibliografie


� Miron Florea , geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000;

� Erdeli George (coordonator), Geografia economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998;

� Mihăilescu Ion Florin, Elemente de geografie economică mondială, Editura Ex-Ponto, ConstanŃa, 2000

TEMA 5

ROCILE DE CONSTRUCłIE ŞI INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCłIE

Obiective

� Deşi cantitativ modestă în ansamblul producŃiei industriale, industria materialelor de construcŃii este printre cele mai vechi şi în prezent indispensabile în economia mondială

ConŃinut

5.1 Rocile de construcŃie5.2 Pietrele de construcŃie în România5.3 Industria materialelor de construcŃie5.4 Industria materialelor de construcŃie în România

5.1 Rocile de construcŃie

� O importanŃă deosebită industria materialelor de construcŃii prezintă o importanŃă deosebită.

� Se utilizează două categorii de materiale: naturale şi obŃinute pe scară industrială.

� Rocile utilizate în construcŃia clădirilor şi a operelor de artă: marmura, pietrele semipreŃioase, calcare...

� Italia este cea mai mare producatoare de marmură din lume (cca. 1,9 mil. t blocuri) şi cea mai însemnată exportatoare (cca. 450.000 t blocuri anual).

5.2 Pietrele de construcŃie în România� łara noastră posedă variate şi mari rezerve de roci

naturale de construcŃii� Granitul şi bazaltul(exploatat in Racoş şi

Detunatele) sunt roci dure folosite in construcŃii� Andezitul, calcar, gresii, creta, argila, caolinul sunt

exploatate in cariere din tara.� Nisipul coarŃos, folosit la obŃinerea sticlei, se

exploatează la Miorcani şi Hudeşti, Vălenii de Munte, Hoghiz (lângă Braşov) şi, mai recent, în grindul Caraorman (Delta Dunării).

5.3 Industria materialelor de construcŃie� Este una dintre cele mai vechi din lume� Industria lianŃilor: produce ciment, var şi ipsos� ProducŃia mondială de ciment (2007)a fost de

peste 2,6 mld. t, principalii producători fiind China cu 1,3 mld. t, aproape jumătate din producŃia mondială, India (160 mil. t), SUA (96 mil. t)

� Industria ceramicii: realizează o gamă largă de produse, cu diverse utilizări.

� Industria sticlei: geamuri, utilizări în construcŃii

5.4 Industria materialelor de construcŃie în România

� Romania are o industrie reprezentativă de materiale de construcŃie, dar, în ansamblu, cu o scădere a producŃiei începând cu anul 1990.

� Subramura lianŃilor este prezentă îndeosebi prin ciment, având numeroase centre (Turda, Hoghiz)

� Industria ceramicii - ceramica pentru construcŃii (cărămizi, Ńigle, teracote); ceramică fină (porŃelan, faianŃă) la Alba Iulia, Sighişoara, Cluj-Napoca

� Industria sticlei, cu vechi tradiŃii în România: Buzău, Mediaş, Târnăveni, Azuga, Sighişoara, Mediaş


� Gabron: rocă eruptivă colorată care se utilizează la realizarea operelor de artă şi ca ornament la construcŃii.

� Caolin: rocă sedimentară plastică de culoare albă din familia argilei.

� Industria lianŃilor: produce cele mai importane materiale pentru construcŃii şi anume ciment, var şi ipsos.

Teste

� Ce se înŃelege prin fenomenul resurselor naturale;� Faptul că resursele naturale ele planetei sunt

limitate ce decizii economice credeŃi că sunt necesare?

� Care credeŃi că sunt cauzele mobilităŃii internaŃionale a populaŃiei?

� IdentificaŃi factorii de care depinde densitatea populaŃiei.

� ExplicaŃi cauzele reducerii populaŃiei la noi în Ńară în ultimul deceniu şi jumătate.

Bibliografie

�Silviu NegruŃ (coordonator), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008;

�Miron Florea , Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000;

�Erdeli George (coordonator), Geografia economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998;

�Mihăilescu Ion Florin, Elemente de geografie economică mondială, Editura Ex-Ponto, ConstanŃa, 2000

TEMA 6

FONDUL FUNCIAR, AGRICULTURA, INDUSTRIA ALIMENTARᾸ, ŞI INDUSTRIA UŞOARᾸ

Obiective

� Agricultura ca ramură de bază a economiei mondiale asigură existenŃa populaŃiei, însă o dată cu „explozia demografică” a apărut şi o „problemă alimmentară” la nivel mondial.

� Totodată agricultura furnizează materii prime de bază pentru industria alimentară, cea uşoară şi chimică, a cărei rezolvare este destul de dificilă.

ConŃinut

6.1 Fondul funciar şi îmbunătăŃirile sale6.2 Modul de utilizare a terenurilor6.3 Resursele agroalimentare şi animale6.4 Regiunile agrogeografice ale Terrei6.5 Agricultura în România6.6 Industria alimentară6.7 Industria uşoară

6.1 Fondul funciar şi îmbunătăŃirile sale

� Creşterea populaŃiei mondiale, politica de scoatere din circuitul productiv al unor suprafeŃe de teren agricol, a dus la o balanŃă alimentară precară între cerere şi ofertă.

� Pentru ameliorarea calităŃii productive a terenurilor se realizează o serie de îmbunătăŃiri funciare

� Lucrările de desecare, pentru includerea în circuitul agricol a suprafeŃelor ocupate de bălŃi, mlaştini, terenuri cu exces de umiditate sau expuse frecvent inundaŃiilor

6.1 Fondul funciar şi îmbunătăŃirile sale

� Lucrările de terasare, în Europa, pentru culturile de viŃă de vie, în Asia special la culturile de orez-(China, Filipine, Indonezia, Japonia, cele două Coree)

� Combaterea eroziunii solurilor afectează o treime din terenurile arabile ale Terrei.

� Lucrările de irigaŃii au rol substanŃial în reducerea efectului negativ al deficitului permanent sau temporar de umiditate.

6.2 Modul de utilizare a terenurilor

� SuprafaŃa totală a uscatului (cca. 150 mil. km2) cuprinde terenuri arabile (11%), păşuni şi fâneŃe (24%), fond forestier (31%) şi alte suprafeŃe (34%).

� Terenurile arabile constituie principalul mijloc de producŃie al agriculturii.

� Există diferenŃieri semnificative pe continente şi regiuni.

� Valori apropiate de media mondială caracterizează ponderea suprafeŃelor arabile în America de Nord, CSI şi Asia de Est.

6.2 Modul de utilizare a terenurilor

� Valori mai mari există în Europa (30%) şi Asia de Sud (25%), iar mai reduse, sub nivelul mondial, în Africa, Australia, America de Sud (între 5 şi 7%).

� La nivelul Ńărilor există diferenŃieri foarte mari datorită mai multor factori, mărimea suprafeŃei Ńării, condiŃiile climatice, cererea de produse agroalimentare, presiunea demografică, tradiŃii istorice.

6.3 Resursele agroalimentare şi animale

� Cultura cerealelor ocupă peste 55% din totalul suprafeŃelor arabile

� Cele trei cereale de bază (grâul, porumbul, orezul) au ponderi relativ apropiate în producŃia totală de cereale, care a depăşit 2,2 mld. t în 2005, aproape 2/5 din aceasta fiind realizate de numai trei state (China, SUA, India).

� Grâul (607 mil. t în 2007): China (producŃie de peste 100 mil. t, începând cu anul 1992)

� Orezul (651,7 mil. t în 2007) se detaşează China (187 mil. t)

6.3 Resursele agroalimentare şi animale

� Porumbul (784,8 mil. t în 2007, 30% din producŃia mondială de cereale)

� Cartofi, legume, leguminoase pentru boabe� Plantele industriale au o însemnătate aparte în

susŃinerea industriei textile şi alimentare� Plante pentru ulei (soia, floarea soarelui, arahide,

răpiŃă), plante pentru zahăr (trestie de zahăr, sfeclă de zahăr) şi plante textile (bumbac, in, cânepă, iută). Arborele de cafea, Bananieru, Curmalul, Pomii fructiferi, ViŃa de vie, Arborele de cauciuc

6.4 Regiunile agrogeografice ale Terrei� Regiunea tropical-umedă: arborele de cauciuc şi

de cacao, manioc, culturile de orez, grâu, porumb, mei, bumbac, trestie de zahăr, cafea, bananier

� Regiunea musonică are precipitaŃii bogate în care predomină orezul

� Regiunea aridă: agricultură semnificativă în oaze, unde se pot cultiva majoritatea plantelor agricole.

� Regiunea mediteraneeană: culturile specifice de citrice şi viticultură, alături de culturi cerealiere.

� Regiunea cerealieră temperată are o agricultură diversificată şi intensivă.

6.5 Agricultura în România

� Fondul funciar cuprinde terenuri agricole (62%; 14,8 mil. ha), fond forestier (28%; 6,6 mil. ha) şi alte suprafeŃe (10%; 2,3 mil. ha).

� Terenuri arabile: 9,3 mil. ha(40% din fondul funciar)� Cultura plantelor: culturi specifice zonei temperate� Structura terenurilor cultivate se află într-un proces

de evoluŃie datorită modificării sistemului de proprietate asupra pământului.

� Cuprinde păşunile şi fâneŃele naturale (aproape 20% din suprafaŃa fondului funciar)

6.6 Industria alimentară

� Este ramura industrială cu cea nai largă arie de răspândire pe suprafaŃa Globului

� Este industria cea mai dependentă de producŃia agricolă; foloseşte şi unele materii prime minerale.

� Subramuri ale industriei: Ind. cărnii şi a preparatelor din carne; Ind. prelucrare a peştelui; Ind. laptelui şi al produselor lactate; Ind. uleiurilor vegetale; Ind. zahărului şi a produselor zaharoase; Ind. băuturilor;Ind. morăritului şi a panificaŃiei; Ind. alimentară din România cu aceleaşi subramuri.

6.7 Industria uşoară

� Industria uşoară face parte din marea ramură a bunurilor de consum şi cuprinde subramurile:

� Industria textilă şi a confecŃiilor(industria bumbacului, industria lânii, industria mătăsii naturale, industria inului, industria iutei, industria cânepii, industria sisalului )

� Industria confecŃiilor şi tricotajelor� Industria pielăriei şi încălŃămintei� Industria uşoară în România cu aceleaşi

subramuri


� Solul: prin sol se înŃelege partea superficială a scoarŃei terestre, de unde îşi extrag plantele substanŃele necesare dezvoltării lor şi care este înzestrată cu fertilitate.

� Cernozomurile: sunt cele mai fertile soluri de pe glob, favorabile culturii cerealelor, mai ales în câmpiile din zonele temperate.

� Maniocul: plantă tropicală care produce tubesculi mari, asemănători cartofului, din care se prepară făină bogată în amidon; substituie cartoful în alimentaŃie

Teste

� Ce factori ifluenŃează dezvolatarea şi repartizarea geografică a agriculturii pe Terra?

� Care sunt primi trei producători mondiali de grâu?� Care sunt zonele principale de cultivare a orezului

şi câtă populaŃie are ca cereală de bază în alimentaŃia orezul?

� Care sunt regiunile agro-geografice ale Terrei?� Care este principala regiune agricolă din

România?

Bibliografie


� Miron Florea, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000;

� Cândea Melinda, Isbăşoiu C, Geografia agriculturii. Cultura plantelor de pe glob, Editura UniversităŃii Bucureşti, Bucureşti 1999;

� Nicu I. Aur, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000.

TEMA 7

PĂDURILE ŞI INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI

Obiective

� Sublinierea rolului ecologic al pădurii care rezultă din funcŃiile complexe pe care le îndeplineşte acest ecosistem subliniem poziŃia de componentă principală a mediului de viaŃă pentru om şi funcŃia de „fabrică de oxigen” pentru vegetaŃie în general.

ConŃinut

7.1 Fondul forestier şi clasificarea pădurilor7.2 RepartiŃia geografică a fondului forestier7.3 Valorificarea fondului forestier mondial şi rolul

ecologic al pădurii7.4 Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului7.5 Pădurile şi industria lemnului în România

7.1 Fondul forestier şi clasificarea pădurilor

� Ansamblul tuturor pădurilor de pe glob constituie fondul forestier mondial.

� RepartiŃia geografică a fondului forestier este dife-renŃiată de la o regiune la alta, de la o Ńară la alta

� Clasificarea pădurilor:� Pădurile ecuatoriale: din America de Sud, Africii,

Asia de Sud-Est, Noua Guinee şi nord-estul Australiei

� Pădurile mediteraneene: în jurul Mediteranei europene, în California şi sud-estul S.U.A., pe Ńărmul nordic şi central al statului Chile.

7.1 Fondul forestier şi clasificarea pădurilor

� Pădurile mediteraneene: în jurul Mediteranei europene, în California şi sud-estul S.U.A., pe Ńărmul nordic şi central al statului Chile.

� Pădurile din Ńinuturile temperate (boreale şi australe) deŃin circa 42% din suprafaŃa forestieră a globului şi sunt cuprinse între 40° şi 66° latitudine nordică şi sudică

� Se împart în : păduri de conifere şi păduri de foioase

7.2 RepartiŃia geografică a fondului forestier� Volumul resurselor forestiere este dependent de

suprafaŃa ocupată de păduri şi de tipul de pădure, care are o productivitate la hectar diferenŃiată regional.

� Pădurile din America de Sud şi din Europa au o productivitate ridicată le hectar (92-94 mc/ha/an), în timp ce în Africa se ating numai 8 mc/ha/an, iar în America Centrală 11mc/ha/an.

� 3,86 miliarde hectare suprafaŃa acoperită cu păduri, pe plan mondial

7.2 RepartiŃia geografică a fondului forestier� America de Sud are cele mai întinse suprafeŃe

acoperite cu păduri (874,1 mil. ha.).� State cu un grad de împădurire peste 30%:

Spania, Austria, Japonia (66,7%)� Statele cu un grad mediu de împădurire (20-30%):

România (26%)� State cu grad redus de împădurire (10-20%):

Danemarca, Ungaria, Chile� State cu un grad foarte redus de împădurire (sub

10%): in Asia de Sud-Vest, Africa tropicală

7.3 Valorificarea fondului forestier mondial şi rolul ecologic al pădurii

� Pădurile au o importanŃă deosebită cel puŃin sub două aspecte: ecologic şi ca materie primă ori combustibil; au funcŃia de „fabrică de oxigen”,diminuează radiaŃiile şi extremele de temperatură, reducerea evaporaŃiei, creşterea umidităŃii atmosferice, micşorarea intensităŃii vânturilor

� Anual covorul vegetal produce peste 23 mld. t de oxigen(60% aparŃin pădurii). România–cca 40 mil. t oxigen. Un fag de 25 m. ÎnălŃime şi cu un diametru al coroanei de 15 m., produce într-o oră 1,7 kg. Oxigen, adică necesarul unui om pentru trei zile.

7.4 Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului� Pădurile constituie o resursă apreciabilă de

materie primă care are capacitatea de a se regenera.

� Masa lemnoasă exploatată anual pe glob a crescut continuu, de la 1.400 mil.m3 în 1950 la 2.400 mil.m3 în 1970 şi 3.502 mil.m3 în 2005, din care 1.749 mil.m3 sunt folosiŃi ca lemn pentru foc, restul fiind prelucrat în industrie.

� Peste 50% din pădurile globului şi 60% din masa lemnoasă existentă aparŃin Ńărilor dezvoltate

7.5 Pădurile şi industria lemnului în România� România se numără printre Ńările cu un grad mediu

de împădurire, fondul forestier fiind 26,7% din suprafaŃa Ńării (2000). Este pe locul 10 în Europa

� Patrimoniul forestier are 6663,1 mii ha, din care păduri: 6239,5 mii ha (0,28 ha pădure/loc.)

� Pădurile de răşinoase-1900 mii ha, adică 31% din suprafaŃa pădurilor

� Pădurile de foioase-cca 4,3 mil. ha, 69% din totalul pădurilor

7.5 Pădurile şi industria lemnului în România

� Volumul de masă lemnoasă este de 1.130-1.260 mil.m3, iar potenŃialul de exploatare sub 20 mil.m3,

ceea ce nu se respectă exploatandu-se mai mult� Industria de prelucrare a lemnului include

subramurile: Industria mobilei, de furnire, placaje, plăci aglomerate şi fibrolemnoase, Industria cherestelei, Industria binalelor şi parchetelor, Industria ambalajelor şi a altor produse din lemn


� FuncŃia de reglare climatică prin diminuarea radiaŃiilor şi a extremelor de temperatură. Reducerea evaporaŃiei, creşterea umidităŃii atmosferice, micşorarea vitezei vânturilor se datorează pădurilor.

� Pădurile au o contribuŃie esenŃială pentru conservarea apei, pentru regularizarea scurgerii şi protejarea solurilor.

� Pădurea îndeplineşte un rol major pentru sănătatea omului, pentru turism şi recreere.

Teste

� Care sunt principalele roluri ale pădurii în viaŃa economică şi socială a omului?

� Care sunt principalele tipuri de pădure şi repartiŃia geografică a acestora?

� Care sunt subramurile industriei de prelucrare a lemnului?

� Care sunt principalele subramuri ale industriei lemnulu în România şi unde sunt localizate ele?

Bibliografie



� L. Brown (coordonator), Economia, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;

� Corneliu Tatu, Ionel Muntele, Geografie economică, Editura economică, Bucureşti, 2004.

TEMA 8

MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

Obiective

� Ne propunem să reliefam rezervele naturale de minereu de fier intens folosite în industria siderurgică şi metalurgică, baza industriei construcŃiilor de maşini şi obiect al unui comerŃinternaŃional amplu.

ConŃinut

8.1 Rezervele şi producŃia mondială de minereu de fier

8.2 RepartiŃia geografică a producŃiei de minereu de fier

8.3 ProducŃia şi repartiŃia geografică a industriei siderurgice

8.4 Minereurile de fier şi industria siderurgică din România


� Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite

� Fierul reprezentă 5-6% din litosferă, şi intră în combinaŃia multor minerale din scoarŃa Pământului

� Potrivit O.N.U. rezervele sunt de 850 mld. t (certe şi probabile). Se adaugă concentraŃiile feromagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t.acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1000 ani.


� Pe Ńări, cele mai mari rezerve le posedă C.S.I (304 mld. t), adică 36,8% din totalul mondial

� ProducŃia mondială de minereu de fier a cunoscut o creştere rapidă ajungând la 1900 mil. t în 2007.

� Minereurile de fier fac obiectul unui intens comerŃ, peste 50% din producŃia mondială fiind exportată. Numai două Ńări asigură mai mult de 2/3 din exporturile mondiale: Brazilia şi Australia, urmate, la mare distanŃă de India, Canada, Africa de Sud, Suedia.


� C.S.I. ocupă primul loc în lume ca rezerve în 2007atingând 210 mil. T, din exploatările europeane şi asiatice.

� Are cca 700 exploatări din care 65 sunt la zi. Minereurile au o concentraŃie medie de 35% metal

� DeŃine cel mai mare zăcământ din lume, cu o concentraŃie de peste 60%, care creează puternicul câmp magnetic cunoscut sub numele de „anomalia magnetică de la Kursk”

� Producători europeni: Suedia, FranŃa, Spania


� America de Nord anglo-saxonă reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier.

� S.U.A. (105 mld. t, locul 3), Canada (21 mil. t în 1953, 33 mil. t în 2007)

� În America Latina- Brazilia este cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei.

� În Asia, mari producătoare: China (cu o producŃie de 600 mil. t, ocupă primul loc pe Glob) şi India.

� Rezerve mari de minereu de fier deŃine Africa de Sud, prima producătoare de pe continent

8.3 ProducŃia şi repartiŃia geografică a industriei siderurgice� Siderurgia se ocupă cu fabricarea de oŃel, fontă şi

aliaje pe baza de oŃel. S-au realizat 2200 de tipuri de oŃeluri speciale.

� ProducŃia mondială de oŃel, fontă şi feroaliaje a crescut de peste 7 ori în intervalul 1938-2007

� În 2007: fontă şi aliaje-940mil.t, oŃel-1320 mil.t � ProducŃia este concentrată în câteva zone ale

planetei: Europa şi C.S.I., America de Nord anglo-saxonă şi Japonia, care, împreună, concentrează cca. 80% din totalul mondial

8.3 ProducŃia şi repartiŃia geografică a industriei siderurgice� Principalele Ńări producătoare de oŃel în 2007:

China(primul loc 482 mil.t-36,5%), Japonia (locul doi cu 120 mil.t-9,1%), S.U.A.(locul trei cu 98 mil.t-7,4%)

� Principalele Ńări producătoare de feroaliaje în 2007: China ocupa primul loc cu 465mil.t.- 49,5%, Japonia locul doi cu 87mil.t.- 9,3%, Rusia locul trei cu 50mil.t.- 5,3%

8.4 Minereurile de fier şi industria siderurgică din România� Rezervele sunt reduse şi au un conŃinut metalic

scăzut (28-40% fier). � Principalele exploatări în masivului Poiana Ruscă

la Ghelari şi Teliuc-furnizând 60% din producŃia Ńării

� ProducŃia de fontă şi oŃel este în scădere în 2006 4 mil.t de fontă şi 6,324 mil. t de oŃel

� Combinate siderurgice: ReşiŃa (prima uzină din Ńară), Hunedoara, GalaŃi (SIDEX), în prezent cel mai mare centru siderurgic din Ńară

8.4 Minereurile de fier şi industria siderurgică din România� Combinatul siderurgic Călăraşi este parŃial intrat

în funcŃiune� Combinatul de oŃeluri speciale de la Târgovişte

este cel mai modern din toată Ńara (privatizat cu aportul a trei firme străine şi funcŃionează bine)

� Alte centre au fost: VlăhiŃa (MunŃii Hargitei), OŃelu Roşu, Nădrag (oŃel şi laminate din fontă), Câmpia Turzii, Buzău (sârmă şi produse din sârmă), Brăila (tablă groasă pentru nave), Roman (Ńevi sudate şi laminate cu profile uşoare), Focşani (laminate).


� Magnetitul este minereul de fier cel mai valoros datorită conŃinutului ridicat de metal (68-72%).

� „Anomalia magnetică de la Kursk” reprezintă cel mai mare zăcământ de minereu de fier din lume, cu rezerve apreciate la 100 miliarde t, situat în regiunea Voronej din C.S.I., unde se creează un câmp magnetic puternic.

� Zăcământ de tip „Lac Superior”, conŃine minereu de fier de calitate superioară, localizat în zona Marilor Lacuri din S.U.A. şi în China, cu rezerve deosebit de mari de cca. 100 miliarde t.

Teste

� Care sunt cele mai mari şi de calitate superioară bazine de minereu de fier ?

� Cum explicaŃi ascensiunea spectaculoasă a unor Ńări în industria siderurgică şi declinul altora?

� ExplicaŃi sintagma „Anomalia magnetică de la Kursk”.

� Care sunt cele mai vechi centre siderurgice din România?

� Care sunt cele mai importante centre siderurgice contemporane din România?

Bibliografie


� Popescu Constantin, Industria mondială în era globalizării, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001;

� Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economică mondială, Editura economică, Bucureşti, 2005;

� Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar C. Gherasim, Geografia economică şi politică universală, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

TEMA 9

MINEREURILE NEFEROASE ŞI METALURGIANEFEROASĂ

Obiective

� Diversitatea acestor metale, proprietăŃile fizico-chimice variate le-au făcut de naînlocuit în dezvoltarea unor ramuri industriale de vârf: electronică, electrotehnică, construcŃii de autovehicule, industria aerospaŃială şi tehnica de calcul. În prezent ele au un rol important în economia mondială.

ConŃinut

9.1 Minereurile neferoase şi repartiŃia lor geografică9.2 Metalele preŃioase şi repartiŃia lor geografică9.3 Metale radioactive şi metale rare şi repartiŃia lor

geografică9.4 ExtracŃia şi prelucrarea minereurilor neferoase în

Romania

9.1 Minereurile neferoase şi repartiŃia lor geografică

� Sunt cele care nu conŃin fier sau aliaje ale acestuia.O gamă variată de minereuri din care se extrag: cuprul, aluminiul, plumbul, zincul, staniul ş.a.; se adaugă metalele preŃioase (aur, argint, metale platinice), metalele radioactive şi metalele rare (zirconiu, cadmiu, germaniu, iridiu, taliu etc.).

� Cuprul: primul loc în lume - Chile, care deŃine 33% din producŃia mondială

� Aluminiul extras din bauxită, se găşeste în Australiaîn proporŃie de 30% ca rezerve, producŃie şi export

9.1 Minereurile neferoase şi repartiŃia lor geografică

� Plumbul şi zincul se găsesc în minereuri comune, rezervele şi producŃia cea mai însemnată se află în Australia.

� Staniul sau cositorul sau „metalul cutiei de conserve” se găseşte în Asia de Sud-Est, începând cu China care deŃine 43,3% din producŃia mondială

9.2 Metalele preŃioase şi repartiŃia lor geografică� Aurul se găseşte în minereu, concentraŃia de

metal este de 10 gr/t. � Primul producător mondial de aur în 2007 -

Australia cu 280 t adică 11,2% din totalul mondial de 2500 t

� Africa de Sud dispune de circa 50 de mine principale incluzând cea mai bogată mină din lume cu un conŃinut de 30 gr. aur la tona

9.2 Metalele preŃioase şi repartiŃia lor geografică� Argintul, extras din minereurile complexe, se

produce în Peru(16,5% din producŃia mondiala-primul loc), Mexicul şi China; producŃia mondialăeste de 20 500 t

� Platina şi metalele platinice se găsesc înminereurile de platină cu o concentraŃie de 1-2 gr/t

� ProducŃia mondială de platină a fost în 2007 de 230 t. Principalii producători sunt: Rusia, Africa de Sud, Canada şi S.U.A

9.3 Metale radioactive şi metale rare şi repartiŃia lor geografică� Sunt utilizate în principal ca surse de energie cel

mai important este uraniul, element radioactiv aflat în natură mai ales în zăcămintele de pechblendă.

� Radiul, separat din uraniu(1898 de soŃii Curie), este de câteva mil. de ori mai radioactiv decât acesta

� Prin dezintegrare nucleară se eliberează o uriaşăcantitate de energie (1 kg de uraniu degajă 22 mil. kWh, iar 1 kg combustibil convenŃional 11,6 kWh).

9.3 Metale radioactive şi metale rare şi repartiŃia lor geografică� Uraniul este considerat un combustibil energetic

care va asigura în viitor energia necesară economiei mondiale

� Rezervele de uraniu în apa Oceanului Planetar:cca 4 miliarde t, şi numai 2 mil. t în regiunea uscatului continental.

� Principalii producători mondiali de uraniu: Canadacu 9862 t în 2006, adică 24,4%, urmată de Australia, Kazahstan, Niper, Rusia, Namibia

9.4 ExtracŃia şi prelucrarea minereurilor neferoase în Romania� Se găsesc în diferite combinaŃii – cupru, plumb,

zinc, aur, argint etc. – cu ponderi diferite, neexistând minereuri singulare.

� Cupru: Regiunea CarpaŃilor Orientali este cea mai importantă dar şi din alte

� Plumbul şi zincul se exploatează din masivul eruptiv Gutâi pe versantul sudic, împreună cu minereurile aurifere

� Bauxita: localizată în MunŃii Pădurea Craiului, într-un areal de circa 700 km².

9.4 ExtracŃia şi prelucrarea minereurilor neferoase în Romania� Aurul şi argintul se extrag din minereu complex, cel

mai important zăcământ se află în MunŃii Metaliferi, pe o suprafaŃă de 2.500 km², delimitată de localităŃile Săcărâmb, Zlatna, Baia de Arieş, unde aurul se extrage de peste 2.000 de ani.

� Industria de prelucrare este în restructurare înultimele decenii

� Aluminiul se obŃine la Slatina, combinat privat cu capital rusesc


� „Centura cuprului” –renumită zonă geografică care se situează pe primul loc la exploatarea cuprului, localizată în Zambia.

� Bauxită- rocă sedimentară descoperită în 1812 din care se extrage aluminiul, daca acesta se găseşte în proporŃie de 45% în minereu.

� Mina Free State Geduld- cea mai bogată mină de aur din lume, situată în Africade Sud, unde minreulconŃine 30 grame la tonă.

Teste

� Care este structura minereurilor neferoase şi ce rol au în industria modernă?

� Care sunt metalele radioactive şi care este principala lor întrebuinŃare?

� Ce rol joacă metalele preŃioase în economia mondială actuală?

� TradiŃia, exploatarea şi prelucrarea metalelor neferoase în România?

Bibliografie


� Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economică mondială, Editura economică, Bucureşti, 1996;

� Erdeli George (coordonator), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998;

� Simion P. Teodor, Nicoară Vasile. Geoeconomia Terrei, Editura Domino, Târgovişte, 1997.

TEMA 10

INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE

Obiective

� Energie vitală pentru dezvoltarea economică socială a lumii contemporane în toate domeniile de activitate. ProducŃia şi consumul de energie electrică reprezintă un indicator al stadiului de dezvoltare economico-socială şi al standardului de viaŃă

ConŃinut

10.1 ConsideraŃii generale şi scurt istoric10.2 Structura producŃiei de energie electrică10.3 RepartiŃia geografică a producŃiei mondiale de

energie electrică10.4 România- repartiŃia geografică a producŃiei de

energie electrică

10.1 ConsideraŃii generale şi scurt istoric� Energia electrică are o importanŃă vitală pentru

dezvoltarea economico-socială a lumii contemporane, consumul de energie electrică fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate

� ProducŃia şi consumul de energia electrică a devenit un indicator al aprecierii stadiului dezvol-tării economico-sociale şi al standardului de viaŃă.

� Începuturile industriale ale energiei electrice datează din 1869 când a fost construită prima hidrocentrală din lume, la Lancey, în FranŃa

10.1 ConsideraŃii generale şi scurt istoric� 1882 intră, simultan, în producŃie primele

termocentrale din lume la Londra şi New York� Ulterior au intrat în funcŃiune alte tipuri de centrale

electrice� 1954- lângă Moscova, intră în funcŃiune prima

centrală nuclearoelectrică din lume

10.2 Structura producŃiei de energie electrică

� Termocentralele folosesc combustibili fosili:cărbuni, petrol, gaze naturale, şisturi bituminoase; încă pre-domină în producŃia mondială de energie electrică.

� Hidrocentralele-construcŃia lor presupune lucrăricomplexe de amenajare şi a bazinului hidroenergetic, dar produce energie ieftină

� Centralele nuclearoelectrice pot furniza energie electrică ieftină şi în cantităŃi mari

� Centralele geotermice valorifică energia calorică emanată de câmpurile geotermice, din nucleul central al Pământului

10.2 Structura producŃiei de energie electrică

� Centralele eoliene valorifică energia vântului� Centralele mareomotrice valorifică forŃa mareelor

cu amplitudine medie, între 5-12 metri.� Conversia termomarină,sursă de energie a

viitorului, valorifică diferenŃa de temperatură dintre orizonturile marine de suprafaŃă şi cele profunde

� Centralele electrice solare valorifică energia solară� Biomasa-totalitatea materiei vegetale şi animale

susceptibilă de a fi transformată în energie� Hidrogenul-nu e sursă de energie primară, rezultat

din dislocarea apei e folosit ca sursă de energie

10.3 RepartiŃia geografică a producŃiei mondiale de energie electrică� ProducŃia mondială de energie a crescut rapid de

la 2300mld.KWh în 1960 la peste 18900 mld. KWh în 2006

� RepartiŃia geografică relevă mari disparităŃi în funcŃie de dezvoltarea economică a diferitelor regiuni şi Ńări.

� Consumul variază de la peste 10000 KWh/loc. La mai puŃin de 50 KWh/loc. în diferite Ńări, excepŃie-Norvegia cu aproape 30000 KWh/loc, ocupând primul loc pe Glob şi Ciad, Burundi cu 50 KWh/loc

10.3 RepartiŃia geografică a producŃiei mondiale de energie electrică� Principalii producători sunt:S.U.A.cu 4274mld/KWh

în 2007-22,6%, China cu 2864 mld/KWh şiJaponia cu 1091 mld/KWh

� Pe locurile urmatoare sunt Rusia, India, Germania, Canada, FranŃa, Brazilia şi R. Coreea

10.4 România- repartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică� Se înscrie printre primii producători mondiali de

energie electrică pe scară industrială. Prima termocentrală (1882), la Bucureşti, urmată de Timişoara (1884), Caransebeş (1887).

� Primele hidrocentrale au fost construite pe râurile Sadu (1896) şi Prahova (Sinaia-1899).

� ProducŃia de energie electrică a oscilat, reducându-se după 1990. În 2006 – 62 mld. KWh

� Termocentralele sunt prezente în toate regiunile Ńării, mai concentrate între CarpaŃi şi Dunăre

10.4 România- repartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică� Hidrocentralele-produc cantităŃi importante de

energie: sistemul hidroenergetic PorŃile de Fier I cu 2100MW şi II cu 880MW, construite în colaborare cu fosta Iugoslavie.

� 1995- a intrat în funcŃiune centrala nucleară de la Cernavodă care va furniza în final 3500MW putere instalată

� În viitor se preconizează tot mai mult folosirea surselor neconvenŃionale, solară, eoliană, geotermală


� Energia geotermică: provine din nucleul central al pământului, îndeosebi cea existentă la limita plăcilor tectonice cea care produce mari seisme.

� Biomasa: totalitatea materiei vegetale şi animale susceptibilă de a fi transformată în energie.

� Conversia termomarină: diferenŃa de temperatură dintre orizonturile marine de suprafaŃă situate între 0-100 m şi cele de adâncime situate între 900-1000 m. Energia se poate obŃine la temperatură mai mare de 18˚C.

Teste

� Ce importanŃă are energia electrică pentru dezvoltarea economică şi socială în viitor?

� Ce caracteristici au hidrocentralele în comparaŃie cu celelalte tipuri de centrale electrice?

� MenŃionaŃi câteva Ńări în care există centrale atomoelectrice?

� Cum se prezintă producŃia de energie electrică pe continentele Terrei?

� Care sunt principalele tipuri de energie electrică?� Cum apreciaŃi nivelul de electricitate pe cap de

locuitor în România?

Bibliografie


� Miron Florea, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000


� Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar G. Gherasim, Geografia economică şi politică universală, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

TEMA 11

INDUSTRIA CONSTRUCłIILOR DE MAŞINI

Obiective

� Este una dintre cele mai importante ramuri industriale din lume. Ea transformă metalul în produse necesare mai multor domenii de activitate şi implicit unele indispensabile omului. A cunoscut şi cunoaşte o dinamică importantă, modificând structuri economice şi regiuni geografice.

ConŃinut

11.1 Industria de utilaje şi echipament tehnic industrial

11.2 Industria electrotehnică şi electronică11.3 Industria de tractoare şi maşini agricole11.4 Industria mijloacelor de transport11.5 Industria mijloacelor de transport în România

11.1 Industria de utilaje şi echipament tehnic industrial� Volumul şi structura acestei ramuri constituie cel

ma reprezentativ indice în caracterizarea puterii industriale a unei Ńări.

� Industria construcŃiilor de maşini are cea mai ridicată pondere în valoarea totală a producŃiei inustriale (35-45% în statele dezvoltate) şi cuprinde pe plan mondial, peste 30% din forŃa de muncă ocupată în industrie.

� Baza de materii prime o formează: siderurgia şi metalurgia neferoasă

11.1 Industria de utilaje şi echipament tehnic industrial� Industria de utilaje şi echipament tehnic asigură

aceste produse pentru numeroase ramuri industriale: utilaj minier şi petrolier, maşini-unelte, utilaje pentru industria chimică,prelucrare a lemnului, siderurgică, materiale de construcŃii, textilă, alimentară ş.a.

� Este repartizată mai ales în marile regiuni producătoare de oŃeluri speciale din S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie, Rusia, FranŃa, Italia, China, care realizează mari producŃii

11.2 Industria electrotehnică şi electronică� Această subarmură constituie una din pârghiile

esenŃiale ale dezvoltării economiei mondiale� Specifica statelor cu economie avansată, cu nivel

înalt de creştere industrială� łări producătoare: S.U.A., Japonia, C.S.I.,

Germania, Marea Britanie, FranŃa, Italia, Suedia, ElveŃia, Cehia, Belgia, China ş.a.

� Subramură bazată pe tehnica de vârf determinăautomatizarea în industrie, agricultură, transporturi

11.2 Industria electrotehnică şi electronică� A înregistrat pe plan mondial cele mai înalte

ritmuri de creştere, cuprinzând, în afara utilajului electrotehnic, utilajului cibernetice si electronic, calculatoarelor, aparatură de înalta precizie şi electromedicală.

� RepartiŃia teritorială – S.U.A., Japonia, China şi statele vest-europene realizează cea mai mare parte a produselor electronice şi electrotehnice de pe Terra.

11.3 Industria de tractoare şi maşini agricole� Aceste produse au o largă piaŃă de desfacere atât

în statele înaintate din punct de vedere economic, cât şi Ńările în curs de dezvoltare

� Principalele utilaje sunt tractoarele, apoi combinele, după care urmează utilajele uşoare.

� Tractoarele se folosesc atât în agricultură, cât şi în sectoare neagricole

� Se remarcă dispersarea în multe Ńări inclusiv în cele slab industrializate, ca filialeale marilor firme nord-americane

11.3 Industria de tractoare şi maşini agricole� C.S.I.-cea mai mare producŃie de circa 600 mii de

tractoare� S.U.A.- producŃie de circa 300 mii de tractoare în

mai multe centre şi zone, la care se adaugă alte 300 mii în filiale din alte Ńări

� Alte Ńări producătoare: Canada, Marea Britanie, Italia, Japonia, Germania, China şi mai multe Ńări în curs de dezvoltare

� România şi-a închis întreprinderile de la Braşov, Craiova, Miercurea Ciuc producătoare de tractoare

11.4 Industria mijloacelor de transport� Este una dintre cele mai complexe şi cuprinde

patru subramuri� Industria de autovehicule înglobează producŃia de

automobile, de autocamioane, de autobuze şi alte mijloace de transport

� Această producŃie este asigurată în proporŃie de75,6% în 2007 de 10 Ńări: S.U.A., Japonia, FranŃa, Germania, Coreea de Sud, ş.a.- adică 73 049mii

� Autoturisme- 53 049 mii(2007) – producători: Japonia cu 9 945 mii buc; China 6 381 mii buc

11.4 Industria mijloacelor de transport� Industria de material feroviar este cea mai veche

ramură din cadrul industriei mijloacelor de transport

� Numărul tărilor producătoare e mic şi execută la comandă locomotive, vagoane, şine de cale ferată

� Industria construcŃiilor navale cunoaşte mutaŃii specifice; tancurile petroliere au depăşit 50% din flota comercială

� Industria aeronautică şi aerospaŃială: concentratăîn S.U.A.,Rusia, Marea Britanie, FranŃa

11.5 Industria mijloacelor de transport în România� Industria de utilaje şi agregate tehnologice

furnizează echipament pentru numeroase ramuri ale industriei; în prezent este în curs de restructu-rare şi modernizare. Ex:utilaj petrolier la Ploieşti

� Industria electronică şi electrotehnică, cea de tractoare, maşini şi utilaj agricol s-au restaurat sau au fost lichidate

� Industria mijloacelor de transport: ConstrucŃia de utilaj feroviar produce locomotive la Craiova, iar vagoane la Arad

11.5 Industria mijloacelor de transport în România� ProducŃia de mijloace auto produce autocamioane

şi autobuze la Braşov, autoturisme la Piteşti sub licenŃă Renault, iar la Craiova se vor produce autoturisme sub licenŃă Ford

� ConstrucŃia de nave valorifică experienŃa secularăproducând nave maritime, fluviale şi ambarcaŃiuni mici la GalaŃi, Brăila, ConstanŃa, Drobeta-Turnu Severin

� Bunuri de larg consum şi aparate medicale:Găieşti, Sadu, Sibiu, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti (I.O.R.),


� Baza de materii prime indispensabilă formată din produsele industriei siderurgice şi metalurgia neferoasă.

� Criterii de amplasare în apropierea marilor centre siderurgice, în porturi, în marile centre de consum urbane.

� Rolul important în mecanizarea proceselor de muncă, în automatizare şi robotizare.

� Ramura constructoare de autovehicule şi impor-tanŃa sa în ansablul perioadei contemporane.

Teste

� Care sunt subramurile industriei de utilaje şi echipament tehnic industrial?

� Care sunt subramurile industriei mijloacelor de transport?

� Cum explicaŃi ascensiunea spectaculoasă a unor Ńări în construcŃia de maşini?

� Care sunt Ńările deŃinătoare a industriei electronice şi de tehnică de calcul?

� Care este situaŃia acestei ramuri industriale în România?

Bibliografie




� Nicu I. Aur, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000.

TEMA 12

INDUSTRIA CHIMICĂ

Obiective

� Este ramura industrială care a cunoscut cea mai spectculoasă dezvoltare după cel de-al doilea război mondial. Ea valorifică o gamă foarte largă de materii prime, inclusiv deşeuri. Produsele ei sunt necesare tuturor ramurilor de activitate economică şi celor sociale. Este deosebit de dinamică, prezentând mereu noi produse pe piaŃă.

ConŃinut

12.1 Produse clorosodice şi acid sulfuric12.2 Îngrăşăminte chimice12.3 Industria petrochimică12.4 Industria celulozei şi hârtiei12.5 Industria de medicamente12.6 Industria chimică în România

12.1 Produse clorosodice şi acid sulfuric

� Industria chimică a cunoscut cea mai spectaculoa-să dezvoltare după cel de-al doilea război mondial

� Industria petrochimică ocupă în Ńările producătoare de petrol peste 75% (Bahrein, Kuwait, Quatar, Emiratele Arabe Unite, Indonezia), iar de cca. 50% în Arabia Saudită, Iraq, Venezuela, Bolivia, Gabon

� Produse clorosodice(soda caustică, soda calcinată, clor şi acid clorhidric) se fabrică din sarea gemă

� Sarea gemă(40 mil. de mld t)se află în zăcăminte terestre, în apa Oceanului Planetar

12.1 Produse clorosodice şi acid sulfuric

� Produsele clorosodice se folosesc la fabricarea săpunurilor, coloranŃilor, celulozei, la „mercerizarea bumbacului”, la purificarea petrolului şi în mari cantităŃi în industria aluminei.

� Acidul sulfuric, cu largi întrebuinŃări în industria îngrăşămintelor chimice, a coloranŃilor, rafinarea petrolului, metalurgia neferoasă foloseşte ca materii prime de bază sulful şi piritele cuprifere.

12.2 Îngrăşăminte chimice

� Această ramură produce multe tipuri de îngrăşă-minte chimce (azotoase, potasice, complexe, fos-fatice), fiecare pe baza unor materii prime proprii.

� Îngrăşămintele azotoase, foarte solicitate în agricultură datorită azotului, constau fie din azotaŃi naturali, fie din substanŃe chimice obŃinute din gaz metan şi azot atmosferic. ProducŃia mondială este de 110 mil. t anual.(Rusia, S.U.A., China, India).

� Îngrăşămintele fosfatice se obŃin din fosfaŃi naturali, care se găsesc sub formă de guano, fosforite şi apatite.(China, S.U.A., Maroc)

12.2 Îngrăşăminte chimice

� Îngrăşămintele potasice se obŃin pe baza sărurilor de potasiu, care, deşi însumează rezerve apreciabile, cca 100 miliarde t, sunt totuşi mici în raport cu cele de sare gemă. Zăcăminte se găsesc în C.S.I.şi Canada(jumătate din producŃia mondială), dar şi în S.U.A., China, Germania, Spania, Italia, Marea Britanie

12.3 Industria petrochimică

� Valorifică petrolul şi gazele naturale; realizează: materiale plastice, răşini sintetice, cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice, solvenŃti, coloranŃi, detergenŃi

� Industria cauciucului sintetic constituie ramura industriei chimice care a evoluat în directă relaŃie cu producŃia mondială de autovehicule. Cauciucul sintetic contribuind la fabricarea anvelopelor.

� ProducŃia mondială de cauciuc sintetic a crescut de la 1,5 mil. t în 1955 la cca.11 mil.t în 2002

� Producători importanŃi: Germania, Japonia, Italia, Marea Britanie, C.S.I., Olanda, S.U.A.

12.4 Industria celulozei şi hârtiei

� Deşi materia prima de bază este lemnul, procesele tehnologice sunt de natură chimică.

� IniŃial, hârtia se fabrica din deşeuri textile, treptat s-a trecut la utilizarea lemnului de răşinoase şi de foioase, folosindu-se în continuare şi deşeuri textile, dar în mici proporŃii, precum şi paie, stuf, papirus, bambus, iuta, trestie de zahăr etc.

� ProducŃia mondială: 30 mil.t(1950)- peste 354,5 mil.t în (2005). Principalii producători:S.U.A.(25%), China(15%), Japonia(10%), Canada, Germania

12.5 Industria de medicamente

� Pe plan mondial industria de medicamente a înregistrat progrese uriaşe în ultimele decenii.

� Firme internaŃionale şi-au deschis filiale în mai multe Ńări

� De asemenea, şi industria de cosmetice s-a extins şi diversificat, folosind tot m ai mult materii prime minerale şi vegetale

12.6 Industria chimică în România

� Industria chimică românească utilizează în mare parte materii prime interne

� Industria de produse clorosodice s-a dezvoltat pe baza rezervelor însemnate de sare, cu exploatări în zona marginală a Podişului Transilvaniei şi SubcarpaŃi, Maramureş. Se fabrică: la Ocna Mureş, Turda, Târnăveni, Govora, Borzeşti,Giuigiu

� ProducŃia de sare se menŃine cam la 3 mil.t anual. � Ingraşămintele chimice se obŃin din gaz metan şi

azot atmosferic. Se produc la Victoria, Făgăraş, Craiova, Slobozia, Bacău.

12.6 Industria chimică în România

� La Târgu Mureş, Turnu Măgurele şi la Arad s-a trecut la producŃia de îngrăşăminte complexe ce conŃin azot, fosfor şi potasiu.

� Industria petrochimică: produce cauciuc sintetic la Brazi (Ploieşti), anvelope la Floreşti(Prahova)

� Industria celulozei şi hârtiei este o ramură cu tradiŃie în Ńara noastră. Fabrici: la Bacău, Petreşti (judeŃul Alba), Zarneşti, Piatra-NeamŃ, Buşteni

� Industria de produse farmaceutice şi cosmetice: Iaşi, Cluj-Napoca, Bucureşti, Braşov


� Guano: resursă formată în regiunile aride din resturi de organisme, în special de către păsări.

� „Lână artificială”: fire şi fibre sintetice utilizate în industria textilă fabricate din ptrol şi gaze naturale.

� „Negru de fum” necesar la fabricarea cauciucului sinteti, obŃinut pe bază de gaz metan.

� Celofibră: fibre artificiale, fabricate din celuloză, folosite în industria textilă.

� Fosforitele: acumulări sedimentare de substanŃe organice îndeosebi schelete de peşti şi cochilii pe fundul mărilor şi oceanelor.

Teste

� Care sunt materiile prime utilizate în industria chimică?

� Care sunt materiile prime necesare indutriei celulozei şi hârtiei?

� Care sunt subramurile industriei chimice?� Care este evoluŃia fabricării cauciucului sintetic şi a

folosirii lui în industria autovehiculelor?� Care este situaŃia actuală a industriei chimice din

România?

Bibliografie



� Erdeli George (coordonator), Geografia economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998 Nicu I. Aur, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000;


TEMA 13

TURISMUL

Obiective

� Turismul ca activitate social-culturală şi economică de mare importanŃă a înregistrat în a doua jumătate a secolului al XX-lea o adevărată explozie, devenind o sursă importantă de venituri pentru numeroase Ńări. Turismul este rezultatul colaborării mai multor ramuri economice care asigură infrastructura sa. PotenŃialul turistic şi baza de servire a solicitanŃilor au dus la organizarea mai multor forme de turism.

ConŃinut

13.1 Scurt istoric, concepte şi definiŃii13.2 Rolul şi locul turismului în geografia economică

mondială13.3 Resursele turistice şi forme de turism13.4 Marile zone turistice ale Terrei13.5 Turismul în România

13.1 Scurt istoric, concepte şi definiŃii

� Dezvoltarea spectaculoasă a turismului în sec al XX-lea, în special în a doua jumătate a sa

� Turismul a devenit o activitate social-culturală şi economică de mare importanŃă, fiind un factor esenŃial în balanŃa de venituri a mai multor Ńări.

� Ramură economică importantă în: Spania, ElveŃia, San Marino, Italia, Franta, Austria, Danemarca

� Număr turişti(2006): 842 mil. Venituri: 735 mld $� Milioane turişti 2004 (2006): FranŃa75,1(79,1),SUA

46,1(51,1), Spania 52,4(58,5), Italia 37,1(41,1), China 41,8(41,8);

13.1 Scurt istoric, concepte şi definiŃii

� OrganizaŃiei Mondiale a Turismului (O.M.T.): "turismul cuprinde activităŃile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puŃin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop este altul decât exercitarea unei activităŃi remunerate la locul de vizitare“

� Venituri în miliarde $ în 2006: SUA (85,7), Spania (51,1), FranŃa (42,9), Italia (38,1), China (33,9).

� Modificări spectaculoase în ierarhia mondială: China urcă pe locul patru, Mexic, Turcia, RusiaAustraliei urcă în clasament

13.2 Rolul şi locul turismului în geografia economică mondială� Rezultă din efectul conjugat şi combinat al mai

multor ramuri economice (construcŃiile, energia electrică şi termică, construcŃiile de maşini, electronică şi electrotehnică, industria lemnului şi textilă, agricultura şi industria alimentară)

� Rolul turismului în economia unei Ńări: aportul la venitul naŃional, valorificarea superioară a resurselor locale, ridicarea economică a unor zone lipsite de bogăŃii naturale, stabilizarea forŃei de muncă, asigurarea unei circulaŃii băneşti normale, vocaŃie ecologică.

13.3 Resursele turistice şi forme de turism� PotenŃialul turistic mondial este asigurat de obiec-

tive naturale şi antropice, cele două îmbinându-se � Forme de turism: balneo-maritim, montan şi

pentru practicarea sporturilor de iarnă, de cură balneară, de vânătoare şi pescuit, cultural, comercial, festivalier, „sportive”(legat mai ales de manifesŃările sportive de anvergură ), de reuniuni şi congrese, de afaceri, religios, agroturismul, turismul cosmic.

13.4 Marile zone turistice ale Terrei

� Distingem 12 mari zone turistice cu mai multe subzone turistice: Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est(se caracterizează printr-o activitate turistica neîntreruptă), Europa central-nordică, America de Nord, Comunitatea Statelor Independente, China şi Indonezia, India şi łările din regiunea Golfului(cultural, religios), Extremul Orient, Insulele Oceaniei, Australia şi Noua Zeelandă, Africa Centrală şi de Sud(safari), Arctica şi Antarctica(expediŃii ştiinŃifice)

13.5 Turismul în România

� Numărul unităŃilor de cazare turistică: cca 2 900, cu cca 300 000 de locuri.

� 2006: numărul turiştilor străini - 2,2 milioane, iar veniturile obŃinute - aproape un miliard de dolari.

� Principalele zone turistice: Capitala (Bucureşti), Litoralul Marii Negre,Delta Dunarii, Nordul Olteniei, Nordul Moldovei, Bucegi - Valea Prahovei–Braşov, Sudul Transilvaniei, Nordul Transilvaniei, łara HaŃegului şi imprejurimile, MunŃii Apuseni, Maramureşul, Oraşul Iaşi, vestul Ńării

� 150 de staŃiuni balneoclimaterice şi climaterice


� Turismul: activitate în care o persoană călătoreşte în afara mediului obişnuit pe o perioadă determinată de timp, fără a exercita o muncă remunerată.

� PotenŃialul turistic: existenŃa obiectivelor naturale, de relief, râuri, lacuri, Ńărmuri masive, faună, vegetaŃie şi cele antropice, realizate de om care concură la atragerea turiştilor.


� Agroturism: formă de turism organizată în mediul rural care oferă servicii specifice zonei şi posibilitatea vizitării obiectivelor naturale şi antropice locale.

� Turism cosmic: inaugurat în ultimii ani dezvoltă iniŃiative interesante şi de mare perspectiva pentru viitor.

Teste

� Care sunt formele de turism practicate în prezent?� Care este aportul turismului la comerŃul

internaŃional?� Care sunt marile zone turistice ale lumii?� Care sunt principalele zone turistice ale

României?� Ce iniŃiative ar fi posibile pentru dezvoltarea

turismului în România?

Bibliografie



� Gabriela Stănculescu, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Meronia, Bucureşti, 2005

� Horia C. Matei, Silviu NegruŃ, Ion Nicolae, Enciclopedia statelor lumii, EdiŃia a X-a, Editura Economică, 2005

TEMA 14

PROTECłIA ŞI CONSERVAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Obiective

� ProtecŃia mediului este o problemă globală, întrucât poluarea nu cunoaşte frontiere, ca atare problema cere o cooperare mai intensă la nivel internaŃional. Rezolvarea acestei probleme presupune totodată ca fiecare Ńară să aibă propria preocupare şi să contribuie la protecŃia şi conservarea mediului înconjurător.

ConŃinut

14.1 Mediul înconjurător14.2 Poluarea14.3 Ramuri economice-surse de poluare14.4 Medii naturale poluate14.5 Ecodezvoltarea14.6 ProtecŃia şi conservarea mediului înconjurător,

problemă globală a omenirii

14.1 Mediul înconjurător

� Poate fi definit drept totalitatea factorilor naturali şi a celor creaŃi prin activităŃi umane care, asigură menŃinerea echilibrului ecologic, determină condi-Ńiile de viaŃă pentru om şi dezvoltarea societăŃii.

� Mediul natural-complexul teritorial în care se îmbină elementele de relief, structura geologică şi resursele de subsol, apele şi condiŃiile de climă, solul, vegetaŃia şi fauna şi care constituie cadrul natural de desfăşurare a vieŃii materiale a societăŃii omeneşti.

14.1 Mediul înconjurător

� Mediul înconjurător are două componente: naturale - incluzând elementele abiotice(aerul, apa, solul, substratul geologic, relieful) şi biotice (vegetaŃia şi animalele) şi antropice, create de om.

� Prin activitatea umana s-au defrişat cca 2 mld ha de pădure; s-au redus cu 1/6 suprafeŃele agricole, au dispărut sute de specii de plante şi animale, s-au acumulat deşeuri şi reziduuri, emanaŃiile toxice au invadat mediul ambiant la fel ca pesticidle şi alte substanŃe chimice şi radioactive

14.2 Poluarea

� Poluarea-impurificarea aerului, apei şi solului cu particule, vapori sau gaze produse artificial, cu ape uzate menajere, industriale etc.

� Industria produce mari modificări în peisajul geografic prin amplasarea construcŃiilor sale

� Industria minieră combinată cu alte ramuri poluante cum sunt termocentralele, furnalele şi oŃelăriile, fabricile de ciment, intreprinderile chimice sunt cele mai intens poluante

14.3 Ramuri economice-surse de poluare

� Transporturile- s-au dezvoltat în dauna terenurilor agricole, pădurilor deteriorând peisaje naturale

� Cele 848 mil. de autovehicule constituie surseserioase de poluare, un autoturism la un drum de 1 000 km, consumă oxigenul necesar unei familii de 4 persoane timp de un an, plus emanaŃile toxice

� Agricultura-excesul de irigaŃii,de îngrăşăminte chimice şi pesticide, deşeurile agricole,păşunatul excesiv, duc la eliminarea multor ha din circuitul agricol. Turismul-factor de poluare prin activitatea umană; poluarea fonică

14.4 Medii naturale poluate

� Poluarea apei a atins chiar şi pânza freatică� ConsecinŃe: gustul, mirosul, aspectul de distribuŃie

sunt degradate, la fel şi calittăŃile sanitare� Apele continentale-sunt în mare parte poluate ceea

ce a determinat luarea unor măsuri de ameliorare� Apele marine-principalul poluator sunt hidrocarbu-

rile rezultate din naufragii şi sonde submarine-”maree negre”

� Poluarea aerului- focul, cea mai importantă cauză; dioxidul de carbon a crescut cu 10% în ultimii 50ani

14.4 Medii naturale poluate

� RadiaŃiile – Cernobâl – 26 aprilie 1986� “Efectul de seră” duce la creşterea temperaturii;

între 1976-1994 acesta a crescut cu 0,3°C� “Găurile negre”- determinate de distrugerea

oxigenului din atmosferă� Poluarea şi degradarea solului- rezultatul unei

multitudini de factori. Solul a devenit locul de întâlnire al tuturor poluanŃilor

14.5 Ecodezvoltarea

� Autorul Barry Commoner în lucrarea „Cercul care se închide” a elaborat trei legi ale ecologiei:

� 1) Toate sunt legate de toate(reflectând legături reciproce din natură); 2) Totul trebuie să ducă undeva(în natură nu există „deşeuri”)

� 3) Natura se pricepe cel mai bine(că orice schimbare majoră introdusă de om într-un sistem natural este nocivă pentru respectivul sistem).

� Ecodezvoltarea-concept operaŃional, care presu-pune redefinirea strategiilor, încât societatea să nu fie în conflict cu natura

14.6 ProtecŃia şi conservarea mediului înconjurător, problemă globală a omenirii� Economia protecŃiei mediului înconjurător-ramură

a ştiinŃelor economice al cărui obiect îl constituie gestionarea naturii din punctul de vedere al îmbinării armonioase a intereselor immediate şi de perspectivă şi permanente ale societăŃii omeneşti, în condiŃiile maximizării eficienŃei efortului făcut în opera de gestionare – vezi N.N.Constantinescu, Economia protecŃiei mediului natural, 1976

� Armonizara obiectivelor dezvoltării economico-sociale cu gestionarea raŃională a mediului natural


� Mediul natural: totalitatea condiŃiilor de relief, climă, faună, floră, structuri geologice, resurse de subsol care constituie cadrul antural de desfăşurare a vieŃii umane.

� Mediul înconjurător: totalitatea factorilor naturali şi ai celor creaŃi prin activităŃi umane care, împreună determină condiŃiile de viaŃă şi activitate pentru om.


� Mediul ambiant: totalitatea factorilor aparŃinând mediului natural plus semnificaŃii de ordin psihologic, artistic, social.

� Ecodezvoltarea: presupune punerea în valoare a fiecărui loc, a fiecărei zone prin punerea progresului tenico-ştiinŃific în concordanŃă cu posibilităŃile obiective ale Terrei.

Teste

� De ce consideraŃi că protecŃia mediului înconjurător este o problemă globală a omenirii?

� Care sunt Ńările mari poluatoare ale mediului, cele dezvoltate sau mai puŃin dezvoltate?

� Care sunt cele mai poluate zone şi localităŃi din România, precizând şi eventualii vinovaŃi?

� Cum consideraŃi că legislaŃia din România şi de pe plan inter-naŃional corespunde necesităŃii protecŃiei mediului înconjurător?

Bibliografie



� Nicu I. Aur, Geografie economică mondială, Editura Aula, Braşov, 2000;


Documents

Geografie Economica Mondiala - Curs Online