Noiuni generale asupra unitilor geostructurale majore ale scoarei

La scara terestra, din punct de vedere al tectonicii sunt separabile doua mari categorii de unitati geostructurale:

- platforme si scuturi

- centuri orogenice

a) Platformele si scuturile Reprezinta acele zone care au un grad de stabilitate foarte mare sub raport tectonic. Se utilizeaza in literatura de specialitate sub aceste denumiri si termenul de craton(cratogen). Acestea sunt supuse din punct de vedere geodinamic doar la simple basculari pe verticala la care se adauga si miscari de translatie datorita faptului ca acestea constituie placile litosferice. Ca urmare a procesului de basculare, platformele sunt supuse invaziilor sau retragerilor marine (oceanului planetar). Invazia sau retragerea oceanului planetar intra sub incidenta eustatismului planetar. Este dificil astazi sa deosebim in cadrul succesiunii planetare cu discordante mai ales in cadrul depozitelor de platforma doar dupa revenirea procesului de basculare cat si eustatismului. In cadrul zonelor de craton se pot distinge 2 etape evolutive considerate a fi etaje structurale specifice. Avem definite bine 2 etaje : unul inferior si altul superior. Sunt bine reprezentate in majoritatea cazurilor unde sunt platforme.

Etajul stratigrafic inferior constituie soclul (fundamentul) in majoritatea situatiilor. Acest etaj este alcatuit din grupuri de roci cristalo-filiene, roci care sunt strabatute de corpuri magmatice. In ascensiunea geostratigrafica soclul corespunde unei etape in care regiunea respectiva a trecut printr-o faza de bazin de sedimentare si apoi printr-un ciclu orogenic prin care seriile sedimentare au fost supuse unor procese de cutare dar si unor procese de metamorfism. Ulterior catena orogenica generata a fost supusa unor procese de reajustare statica urmata de o eroziune puternica si adusa in final in stadiul de peneplena. Aceasta etapa arata cum orogenul peneplenizat este integrat vechii placi litosferice la marginea careia a fost integrat. Soclul este un vechi orogen. Procesul de peneplenizare se mai numeste proces de cratonizare. Sunt situatii in care ulterior procesului de cratonizare a vechiului orogen, soclul a revenit in domeniul de sedimentare si sunt situatii in care s-au acumulat stive de sedimente impresionante (peste 10000m). In majoritatea situatiilor depozitele acumulate au ramas in pozitie primara (orizontala) dar sunt cunoscute si situatii in care au fost usor deformate.

Revenirea soclului in domeniul de sedimentare constituie un nou ciclu de evolutie care genereaza etajul structural superior (cuvertura sedimentara). Limita dintre etajele structurale (soclu-cuvertura) este data de o discontinuitate majora. In cadrul soclului intalnim mai multe situatii. Se pot intalni roci metamorfice de tip : tipul rocilor globale ne obliga sa consideram ca sunt la origine ofiolite metamorfozate. Sunt situatii in care soclurile vechi (prealpine) afloreaza fara sa mai suporte cuvertura sedimantara sau aceasta este foarte subtire si pastrata ca martori de eroziune. Soclurile poarta denumirea de scut. Exista si alte situatii in care zone de soclu cristalin sau magmatic apare pe areale foarte reduse. La aceasta situatie se utilizeaza denumirea de masiv. Masivul este scut care are dimensiuni mai reduse. Varsta platformelor sau scuturilor se stabileste in functie de ciclul tectonic care a dus la realizarea de orogen al vechiului soclu, dar si la cutarea si metamorfozarea rocilor preexistente. Acest criteriu a facut ca sa se utilizeze denumiri pentru platforme dupa cum sunt : platforme proterozoice, platforme Caledonice sau platforme Hercinice. S-ar putea sa mai intalnim si alte denumiri precum platforma Epihercinica sau Epiproterozoica care semnifica faptul ca aceste platforme au cuvertura ceva mai noua decat soclul.

b)Centuri orogenice

In mare sunt unitati majore tectonice rezultate in urma unei evolutii geotectonice. Centurile corespunzatoare unui sir muntos de regula cutat rezultat din evolutia unei arii labile din scoarta terestra. Centurile orogenice se plaseaza la limita dintre placi, acesta fiind si motivul pentru care au o structura tectonica foarte complicata intalnindu-se cute simple, deversate, altele culcate mergand pana la panze de sariaj. La ansamblu, centurile orogenice manifesta miscari verticale pozitive datorita proceselor de reajustare izostatica. Centurile orogenice arata/materializeaza directiile de evolutie a vechiului ocean consumat, resturile fiind integrate ca ofiolite sub forma de olistolite sau sub forma panzelor de obductie. Centurile orogenice sunt caracterizate si de o seismica destul de ridicata. Zone de megasutura.

Terminologia stratigrafica prepaleozoica

In literatura actuala se utilizeaza terminologia consacrata si atestata dar se mai intalneste si alta. Fie de influenta anglo-saxona fie ruseasca. Terminologia in cauza are sensuri aplicate fie in domeniul stratigrafiei, astfel termenul de RIPHEAN provine din literatura rusa fiind utilizat pe geologia Muntilor Ural. In literatura latina Uralii erau cunoscuti ca Ripheus. Acest termen este echivalent cu o parte din termenii clasici din Proterozoic mediu cat si cel superior. Ca plasare in timp, Ripheul vine de la 1000m.a in urma pana pe la 600m.a. Este sinonim si cu alti termeni precum SIMIAN, BELTIAN=> EOCAMBRIAN. Vendianul (rusa) introdus de Sokolov reprezinta partea terminala a Ripheanului. Stratigrafia depozitelor vendiene se gaseste sub depozitele cambriene.

Stratotipul se gaseste in Podisul Valdai si este plasat in timp de pe la 600m.a. pana la 570m.a

Un alt termen este BAIKALIAN termen ce se refera la o faza geotectonica in limita ciclurilor tectonice proterozoice si caledoniene. Stratigrafic, acest termen este echivalent cu Ripheanul.

Corespunzator acestor termeni se regasesc denumirile unor cicluri orogenice, denumiri care au fost preluate dupa o serie de zone consacrate pe alte continente. Astfel, in scutul Baltic este cunoscut ciclul orogenetic SVEKOTENIAN KARELIAN. Aceasta este clasata in timp in Proterozoicul inferior depasind limita cu Proterozoicul mediu.

Din geologia zonei Canadiene au fost preluate in zona denumirile unor faze tectogenetice, precum faza Elsoniana petrecuta la inceputul Proterozoicului mediu, Greenvilian Dalslandiana, care s-au manifestat spre sfarsitul Proterozoicului mediu.

Pentru fazele de la sfarsitul Proterozoicului superior se folosesc 3 termeni care sunt echivalenti : Orogeneza Cadoniana sau Assyntica; Orogeneza Baikaliana

Cadonian preluat din literatura franceza si predominant zonei Cadone

Assyntic engleza

Se pare ca se impamanteneste ca pentru Proterozoic sa se foloseasca termenul de Precambrian Superior, Mediu si Inferior.

Unitati structurale majore de pe teritoriul Romaniei

Aranjamentul structural care se gaseste actualmente pe teritoriul Romaniei reprezinta ultimul stadiu in care se gaseste orogeneza alpina. Ciclul orogenetic alpin a inglobat formatiuni mai vechi decat mezozoicul dar si formatiuni depuse pe parcursul acestui ciclu, formatiuni care au suportat efectele fazelor tectogenetice. Despre formatiunile reluate din Paleozoic si Proterozoic se poate spune ca mai pastreaza amprentele orogenezelor anterioare (hercinica, caledonica, assynica). La nivelul teritoriului Romaniei efectele tectogenetice alpine sunt caracterizate din punct de vedere structural sub 2 aspecte diferite :

un aspect de orogen (alpin) cu structura complicata, cel putin cutata; acest aspect

constituie unitatea de orogen

un aspect de platforma constituita de unitati cu structura simpla, necutata si aproape cu dispozitie orizontala; sub acest aspect sunt cunoscute unitatile de platforma.

Unitatile de platforma includ asa-numita Platforma Moldoveneasca, care este o terminatie, sectorul vestic al asa-numitei Platforme Est-Europene. Platforma Valaha este tot un sector dar nordic al Platformei Moesice (pozitionata intre Carpati si Balcani). Intre Platforma Moldoveneasca si Platforma Valaha este amplasat un sector cu structura tot de platforma cunoscut sub denumirea de Platforma Barladului si a Deltei Dunarii. Acest sector este o parte componenta inspre Vest a unei alte unitati structurale majore ce se intinde spre Asia Centrala, unitate numita Platforma Scytica. Tot la acest aspect al unitatilor de platforma mai pot fi adaugate inca 2 sectoare care in principiu prezinta caracteristici platformice : Platforma Covurlui si Platforma Babadag. Prin opozitie cu orogenul, unitatile de platforma sunt unitati rigide, consolidate. In ceea ce priveste aspectul de orogen alpin pe teritoriul Romaniei avem catena Carpatica (constituita din 2 segmente distincte):

a) Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali

b) Carpatii Apuseni

Cele 2 segmente au evoluat sub aspect orogenetic in legatura cu 2 arii geosinclinale legate de rifturi, segmente separate de o margine continentala rupta din extremitatea Vestica a Platformei Est-Europene.

Pe arealul Carpatilor Romanesti, in partea finala a conturarii acesteia prin scufundarea unor portiuni insemnate s-au format bazine tectonice. Acestea au functionat ca si arii sau bazine de sedimentare. Odata cu evolutia acestor bazine ajungandu-se in faza de colmatare si expunerea sub-aeriana, acestea au capatat caracterul unor depresiuni, fiind mai joase decat rama muntoasa dimprejur. Pe teritoriul Romaniei, depresiuni : Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea Timisoara Carei, Depresiunea Sighet, Depresiunea Comanesti, Depresiunea Brasov, Depresiunea Ciuc, Depresiunea Hateg Strei, Depresiunea Caransebes Mehadia, Depresiunea Beius.

In contextul structural romanesc, catena de orogen prezinta o pozitie de suprapunere peste platforme mai vechi : Moldoveneasca si Valaha, pentru ca orogenul carpatic a prezentat in timp geologic o directie de miscare cu caracter divergent. Datorita existentei unei directii de miscare a catenei carpatice pe teritoriul Romaniei, unitatea de platforma constituie asa numitul domeniu de FORELAND ( Vorland).

Intre Platforma Barladului si Valaha se gaseste o alta catena de orogen mai putin spectaculoasa, catena denumita Orogenul Nord Dobrogean. Daca analizam pozitionarea catenelor orogenice ce se gasesc actualmente pe teritoriul Romaniei se poate spune ce orogenul carpatic poate fi considerat un orogen pericratonic. In timp ce orogenul Nord Dobrogean este amplasat in interiorul placii tectonice si poarta denumirea de orogen intracratonic.

O comparatie intre orogenul carpatic si cel al Dobrogei de Nord duce la concluzia ca formatiunile orogenului carpatic, mai ales cele prealpine poarta amprenta mai multor faze tectogenetice. In schimb formatiunile orogenului Nord Dobrogean prezinta efectul numai al primelor faze din orogeneza alpina, respectiv faza Cimmerica si eventual faza Austrica. In concluzie, teritoriul Romaniei cuprinde urmatoarele unitati structurale caracteristice :

1. Platforme prealpine : Platforma Moldoveneasca, Platforma Valaha, inclusiv a Dobrogei de Sud, Masivul Dobrogei Centrale, Platforma Barladului si a Deltei Dunarii;

2. Platforme alpine : Platforma Covurlui, Platforma Babadag;

3. Orogen alpin : Orogenul Nord Dobogean, Orogenul Carpatic.

La aceste unitati se mai poate adauga Selful Marii Negre.

1. Platforme prealpine

In limitele spatiului romanesc platformele prealpine sunt arondate, sectoare ale altor 2 regiuni dezvoltate la scara Europei. Acestea sunt : - Platforma veche Precambriana- Platforma tanara Paleozoica

Varsta este determinata de varsta consolidarii soclului si de momentul in care soclul este inglobat in ariile cratonice continentale.

Platforma veche Precambriana este cunoscuta la scara continentala sub numele de Platforma Europei Orientale sau Platforma Est Europeana. Segmentul din aceasta platforma care se intinde pe teritoriul Romaniei poarta denumirea de Platforma Moldoveneasca. Platforma tanara Paleozoica corespunde cu Mezoeuropa ( Stille). Din Mezoeuropa pe teritoriul Romaniei revine segmentul Platformei Valahe, dar si segmentul corespunzator Platformei Scytice.

Platforma Moldoveneasca

Denumiri : Platforma Epiproterozoica (Algomiana)

Platforma Podolica

Platforma Rusa

Delimitare :

Vest : vine in contact tectonic cu orogenul Carpatic dupa o linie care pleaca de la Vicovul de Sus Paltinoasa Buhusi Lungani ( Falia Pericarpatica ) si are un caracter aparent deoarece in realitate platforma se gaseste mult sub orogen fiind prinsa sub structura acestuia in urma unui proces de sariaj;

Sud : vine in contact cu Platforma Barladului dupa o linie denumita falia Berezeni sau

Falciu Plopana. Aceasta falie se continua si sub orogen aproximativ pe directia Bistritei;

Est si Nord : limitele sunt constituite din granita.

Orografie :

Trasaturile reliefului de pe Platforma Moldoveneasca sunt imprimate de constitutia litologica a depozitelor constituente. Pe cea mai mare parte, relieful este grefat in formatiuni de varsta Sarmatiana ( nisipuri si argile, mai apar si unele intercalatii de calcare si gresii). Pe acest fond s-a format un relief de coline si dealuri a caror altitudine variaza de la 40m si 692m (Vf. Ciunci, Gura Humorului). Acest amsamblu se numeste in sens geomorfologic Podisul Moldovei. In N-E, in zona raului Jijia relieful este mai domol, ceea ce se explica printr-o eroziune mai activa determinata de prezenta exclusiva a rocilor argiloase. Acest relief este denumit geomorfologic Campia Moldovei. Zona de dealuri ( Vest de Campia Moldovei si la Sud) poarta denumirea de Podisul Sucevei, respectiv Podisul Central Moldovenesc.

Reteaua hidrografica dezvoltata pe Platforma Moldoveneasca este constituita din 2 vectori principali : Siret si Prut. Aceste rauri prezinta numerosi afluenti dezvoltati preponderent pe partea dreapta. Acest lucru este datorat faptului ca talvegul raului Prut este mai jos decat cel al Siretului.

Stratigrafia :

Platforma Moldoveneasca este o platforma tipica alcatuita din soclu acoperit de o cuvertura groasa de cateva mii de metri. La zi apar numai depozite de cuvertura si sunt reprezentate prin depozite Sarmatiene si Meotiene. Totusi de sub depozitele Sarmatiene, in partea de NV, in malul Prutului eroziunea a dezvelit si formatiuni mai vechi de varsta Badeniana sau chiar Cenomaniana. Formatiuni mai vechi ca acestea au fost studiate numai din carote. Soclul a fost interceptat prin intermediul unor foraje la Todireni ( -950m), Batranesti ( -1008m), Iasi ( -1121m). Dar apare si la zi dar numai in malul Nistrului ( Soroca). Studiul carotelor a aratat o constitutie petrologica din paragnaise plagioclazice, ortognaise rosii si cenusii de multe ori cu microclin si strabatute de pegmatite. In Nord s-a patruns chiar in granite. Datele de varsta absoluta au aratat valori de 1398m.a. pana la 1593m.a. Aceasta varsta corespunde cu Precambrianul inferior, dar in realitate aceasta varsta se numeste regenerata pentru ca arata varsta unor minerale.

Se considera ca in realitate varsta acestor formatiuni ar putea ajunge la 2,3mld.ani chiar 3mld.ani. Dupa alcatuirea si varsta formatiunilor soclului pot fi considerate similare cu cele ce se gasesc in Scutul Ucrainei, mai exact in sectorul Bug Podolian. Mai mult s-a gasit o paralelizare si cu formatiunile grupului de Palazu din Dobrogea de Sud.

Pe marginea Vestica a Platformei Moldevenesti in cateva foraje la adancimea de 3000m au fost interceptate formatiuni slab metamorfozate diferite de restul soclului dar foarte asemanatoare cu sisturile verzi din Masivul Dobrogei Centrale (Precambrian superior). Inseamna ca acolo la soclul care este caracteristic Platformei Est Europene se sudeaza formatiuni mai noi de tipul sisturilor verzi. Acestea sunt Precambriene bazal.

Cuvertura sedimentara a Platformei Moldevenesti

Se estimeaza ca depozitele cuverturii ating o grosime insumata ce variaza intre 2500 6000m si cuprinde depozite acumulate incepand cu sfarsitul Precambrianului superior urmate in succesiunea stratigrafica de cele Paleozoice, Mezozoice, si Neozoice. Cele mai noi apartin Neozoicului (Meotian). Pe intervalul stratigrafic Vendian Meotian nu s-a desfasurat un proces continuu de sedimentare. In functie de miscarile geodinamice pozitive au existat mai multe intreruperi, unele mai lungi, altele mai scurte. In functie de cele mai lungi intreruperi de sedimentare (lacune) s-au separat in stiva de depozite 3 mari cicluri de sedimentare :

I. Intre Vendian Devonian Carbonifer inferior

II. Intre Berriasian Paleocen ( Eocen?)

III. Intre Badenian Meotian ( Pontian?)

I.Vendian :

Teoretic se considera ca prima transgresiune marina ce s-a produs pe Platforma Moldoveneasca dupa consolidarea ei s-a produs in Vendianul superior. Apele bazinale s-au mentinut cu unele mici intreruperi pana in Carboniferul inferior. Pe baza argumentului paleontologic, respectiv fitocenoze, asociatiile de foraminifere si chiar asociatiile de microfauna, este atestata prezenta tuturor etajelor din cadrul acestui ciclu de sedimentare respectiv Vendian superior, Cambrian, Ordovician superior, Silurian mediu si superior, Devonian inferior si Carbonifer inferior.

a) Vendianul superior :

Constituit dintr-un pachet de depozite in grosime de circa 300m si este format din conglomerate, gresii si argilite bituminoase. In depozite a fost identificata o asociatie de spori primitivi (Protosphaeridium flexuosus), alge (Vendotaenia antiqua). Aceste depozite au fost intalnite pe toata suprafata Platformei Moldovenesti in mai multe foraje.

b) Cambrianul inferior :

Depozitele lui au o grosime de aproximativ 130m si sunt constituite din conglomerate, gresii cuartoase in alternanta cu argile. Varsta este stabilita pe baza de fitocenoze. In literatura veche aceste depozite sunt cunoscute ca Strate de Naslavea.

c) Ordovicianul superior :

Depozitele sunt cunoscute pe o grosime foarte redusa (2m) constituite din gresii cu multa substanta organica si numeroase resturi de brahiopode si echinoderme.

d) Silurianul mediu si superior :

Depozitele acestui interval au o dispozitie transgresiva, unele sunt asezate direct pe Ordovician, altele peste Cambrian. Depozite sunt intalnite in foraje pe toata suprafata platformei dar cu o grosime neuniforma variind de la 30m la E si pana la 1200m la V. Litologia etajului incepe cu depozite grosiere (detritice) urmate apoi de depozite carbonatate. Asociatiile de fauna constituite de corali, brahiopode, briozoare atesta varsta siluriana. In aceste depozite este semnalata si prezenta a numerosi trilobiti, ostracode si graptoliti.

e) Devonianul inferior :

Se regaseste sub forma unor depozite discontinue a caror grosime ajunge pana la 100m. Constitutia lor este data de gresii cuartoase in intercalatii cu calcare.

f) Carbonifer inferior :

Depozitele au fost interceptate doar pe marginea Vestica a platformei si sunt constituite din intercalatii de gresii si calcare albicioase cu fauna specifica.

In concluzie, primul ciclu de sedimentare s-a desfasurat intre Vendian superior si cu unele scurte intreruperi s-a mentinut pana in Carbonifer inferior.

II. Berriasian (Cretacic) Paleocen

Isi incepe evolutia prin acumularea de depozite cretacice studiate numai prin foraje si sunt bogate in argumente paleotologice cu asociatii de micro si macrofosile pe baza carora s-a putut atesta varsta urmatoarelor intervale stratigrafice : Berriasian, Valanginian, Aptian, Albian superior, Vraconian Cenomanian, Coniacian, Santonian, Campanian. Dintre acestea numai Cenomanianul afloreaza in malul Prutului, celelalte doar in foraje si se regasesc in Vestul Platformei.

a) Berriasian Valanginian

Depozitele dezvoltate in partea de Vest si NV a platformei si contin depozite continental lagunare, apoi anhidrite, gipsuri si destul de multe depozite carbonatate. Varsta este atestata de prezenta unor corali dar si asociatii de ostracode si foraminifere.

b) Aptian Albian Superior

Apar numai in partea de Vest ( Suceava Bacau) cu o grosime a depozitelor de 30 pana la 80m. Albianul este important prin continutul de fosfati.

c) Cenomanianul

Depozitele se regasesc pe toata platforma si sunt scoase prin eroziune la zi pe malul Prutului (Radauti Prut Litoc). Au grosimi de 125m constituite dintr-o alternanta de gresii, marne, marne cretoase cu silex-uri, dar si calcare. Varsta este atestata paleontologic.

d) Coniacian Santonian Campanian

Depozite in grosime de 100 150m, predominant calcaroase bogate in foraminifere.

e) Paleocen

A fost pus in evidenta numai pe marginea Sudica si SE a platformei, unde au fost interceptate depozite de 90m constituite din gresii (asociatii de foraminifere).

f) Eocen

Depozitele sunt puse sub semnul intrebarii deoarece argumente care invoca prezenta acestui interval stratigrafic se bazeaza pe niste bucati de calcare recuperate din niste foraje si in care au fost identificate foraminifere mari (numuliti). Se considera ca bucatile de calcar ar fi remaniate din formatiuni Eocene. Incheie cel de-al doilea ciclu de sedimentare major de pe Platforma Moldoveneasca.

III. Badenian Meotian ( Pontian)

Dupa incheierea ciclului al doilea de sedimentare ce s-a petrecut fie in Paleocen, fie in Eocen, cea mai mare parte a Platformei Moldovenesti a fost exondata si supusa proceselor erozionale pe un interval de timp destul de lung (peste 20 ma). Odata cu inceputul Badenianului s-a inregistrat o asa-zisa transgresiune regionala a apelor oceanului planetar. Pe Platforma Moldoveaneasca in depozitele de varsta Paleocen Eocena, pe anumite portiuni chiar mai vechi s-a modelat o suprafata de relief, numita suprafata Dorohoi. Pe aceasta suprafata a inceput acumularea depozitelor celui de-al treilea ciclu de sedimentare.

Intervalele stratigrafice aferente celui de-al treilea ciclu de sedimentare sunt Badenianul superior, Sarmatian si Meotian (Pontian).

Depozitele acestui ciclu de sedimentare s-au acumulat in conditii geotectonice si sedimentologice cu totul aparte. Principalul context paleogeografic era marcat de ridicarea catenei orogenice carpatice. In acelasi timp si de impingerea ei peste unitatile de platforma.

a) Badenianul :

Formatiunile acestuia se regasesc pe toata suprafata Platformei Moldovenesti, dar afloreaza numai in partea de NE intre Ivancauti si Liveni. Depozitele stau transgresiv peste cele Cenomaniene si in cea mai mare parte a platformei sunt acoperite de cele sarmatiene. Studiul depozitelor din carotele recoltate si corelate cu aflorimentele sub aspect litologic au separat 3 formatiuni numite de jos in sus : - infraanhidritica

-anhidritica

-supraanhidritica

Formatiunea infraanhidritica repauzeaza peste depozitele de varsta Cenomaniana sau chiar Paleocena. Litologia este constituita din gresii, nisipuri si marne calcaroase. In malul Prutului aceasta formatiune este alcatuita in principal din nisipuri cuartoase cu treceri laterale in conglomerate cu silex-uri. Grosimea este de aproximativ 30m si se ingroasa spre Vest ajungand la peste 100m. In partea vestica si in portiunea prinsa sub orogen se gasesc acumulari de hidrocarburi.

Formatiunea anhidritica este constituita din depozite lagunare cu gipsuri si anhidrite. Grosimea depozitelor poate depasi 80m si afloreaza in malul Prutului.

Formatiunea supraanhidritica este predominant pelitica cu caracter marnos dar si cu intercalatii nisipoase. Au grosime aproximativ de 15m si este renumita prin prezenta unor calcare algale. La nivelul acestor calcare se gasesc cochilii de pectinide.

Depozitele Badeniene sunt dezvoltate pe toata Platforma Moldoveneasca si anume intr-un facies marin dar cu un episod lagunar.

Dupa acumularea depozitelor Badeniene, Platforma Moldoveneasca a suferit un usor proces de ridicare pentru o scurta perioada de timp, sedimentarea reluandu-se in Sarmatianul inferior.

Contextul paleogeografic la inceputul Sarmatianului

Partea de Vest a Romaniei s-a modificat foarte mult prin conturarea catenei orogenice dar si prin evolutia unor bazine de sedimentare specifice zonelor de foreland. Inceputul acestui proces este legat de faza tectogenetica Styrrica. Aceasta faza s-a manifestat mai ales in Sarmatianul inferior. Bazinele sedimentare care s-au conturat in fata lantului Carpatic, in functie de caracterul depozitelor acumulate sunt de mai multe tipuri, dar trebuie retinut ca cel mai important factor ce a controlat acumularea acestor depozite este de natura tectonica si este generat de evolutia Carpatilor Orientali.

Bazinele sedimentare care se instaleaza in fata Orogenului Carpatic in functie de depozitele constituente sunt de mai multe tipuri. Pricipalul control asupra evolutiei acestor bazine este de natura tectonica si este generat de evolutia orogenului carpatic dar si de relatiile cu tinuturile mai indepartate dinspre Est ale forelandului carpatic. Sub aspect granulometric depozitele acumulate in bazinele de foreland variaza de la grosier spre fin pe distante mari si in general pe aliniamente orientate V E. Aceste caractere granulometrice depind de aria sursa, de energia de relief dar si de lungimea si energia vectorilor de transport. In cazul concret al Platformei Moldovenesti pentru partea inferioara si medie a Sarmatianului au fost identificate cateva depozone caracteristice bazinelor de foreland. Polaritatea acestor zone a prezentat un caracter migratoriu plecand dinspre Vest spre Est. Aceste depozone poarta denumirile de :

a) Depozona Wedge Top :

Se gaseste situata in Vestul Platformei Moldovenesti si corespunde cu depozite sedimentare acumulate pana la locul in care se realizeaza contactul dintre depozitele de molasa cu cele de platforma tipice. Acest contact este dat de falia pericarpatica. Uneori depozitele de aici au caracter transgresiv acoperind chiar capatul planului de sariaj, dar in general ele acopera doar depozite molasice.

b) Depozona avanfosa

Aceasta este situata la Est de Wedge Top si corespunde cu asa numita avanfosa externa a Carpatilor Orientali. Datorita proceselor avansate de subductie, depozitele sunt foarte groase si sunt constituite din nisipuri si gresii.

c) Depozona Forebulge

In cazul Platformei Moldovenesti este amplasata aproximativ intre Valea Moldovei si Valea Siretului. Este depozona care a aparut ca o reactie a placilor tectonice a Platformei Moldovenesti in urma unui proces de reechilibrare izostatica. In aceasta zona apele bazinale erau putin adanci si depozitele sunt specifice, intalnind nisipurile, dar si acumularile de calcare. Este zona cea mai favorabila de instalare a platformelor carbonatice.

d) Depozona Backbulge

Zona cea mai departata de orogenul carpatic care beneficiaza de un aport detritic transportat la distante mari din orogenul carpatic dar la fel si de pe continentul Est European primeste tot marcate mai mult sau mai putin de caracterul geochimic al apelor bazinale.

b) Sarmatianul:Depozitele apartinand etajului Sarmatian acumulate in cadrul depozonelor mentionate anterior afloreaza pe tot cuprinsul Platformei Moldovenesti. Materialul detritic este caracterizat de un transport indelungat ce rezulta din predominanta materialului pelitic. S-au separat toate cele 4 subetaje cunoscute : Buglovian, Volhinian, Basarabian, Chersonian.a) Buglovian

Dupa unii autori acest interval nu ar reprezenta un subetaj independent ci doar partea inferioara a Volhinianului. Depozitele apar pe Platforma Moldoveneasca numai in partea de Nord intre Valea Siretului si Valea Sucevei. Suprafata de aflorare este foarte mica si este caracterizata suplimentar de cateva aflorimente care mai apar intre Valea Baseului Prut.

Inspre Sud depozitele Bugloviene sunt acoperite de cele mai noi. Aspectele caracteristice pentru acest interval constau in persistenta in asociatii de fauna a unor taxoni stenohalini, alaturi de taxoni salmastri. Genurile Ocenebra, Natica, Cibicides stau alaturi de specii de Cardiacee si Ervilii. Asociatiile de fauna din cadrul asociatiilor Bugloviene arata faptul ca apele erau salmastre dar cu un continut ceva mai mare in salinitate care a permis mentinerea taxonilor stenohalini. Din punct de vedere litologic depozitele sunt alcatuite predominant din pelite si nisipuri care se termina la partea superioara printr-un pachet de calcare gros de circa 3m numite Calcare cu Serpula (V) sau Calcare de Esanca (E). In stiva depozitelor bugloviene din Estul Platformei Moldovenesti s-a realizat o separare a depozitelor argiloase in functie de o intercalatie de tufuri care afloreaza la Hudesti (tuf de Hudesti), separatie care se numeste argilele de sub tuf (cca 100m), argilele de Bajura Cuzlau, iar pe cele de peste tuf argile de Darabani Mitoc. Tot in depozitele bugloviene deasupra Tufului de Hudesti, in cadrul argilelor de Darabani Mitoc apar cu dezvoltare locala o serie de recifi constituiti predominant din viermi tubiculi (genul Serpula). Acesti recifi bine cunoscuti in Sarmatianul inferior de pe Platforma Moldoveneasca, aparand in relief in zona Stanca Stefanesti Ripiceni si reprezinta capatul sudic al unui aliniament recifal care isi are partea nordica in zona Ucraina Polonia.

b) Volhinian

Acest interval urmeaza in continuitate de sedimentare peste depozitele bugloviene. In majoritate depozitele volhiniene sunt constituite din argile si nisipuri a caror grosime este variabila pe Platforma Moldoveneasca avand circa 150m in Est si 800m in Vest ( aproape de orogen). In contextul predominant al argilelor apar inspre Vest o serie de intercalatii de gresii si calcare (oolitice). Acestea reprezinta argument tot al evolutiei bazinului de foreland reprezentand fazele de colmatare cand stratul de apa relativ subtire si mediul geochimic permitea depunerea carbonatilor. Sub aspect paleontologic depozitele sunt caracterizate de asociatii de fauna cu taxoni exclusiv salmastri (Ervilia, Mactra, Plicatiforma, Potamides). Depozitele afloreaza numai in Nordul Platformei Moldovenesti, la Sud de Valea Baseului si merg pana la linia ce uneste localitatile Baia Lespezi Cotnari Santamare. Ca o consecinta a evolutiei bazinului de foreland in apropierea orogenului carpatic mai ales in Falticeni Boroaia se regasesc si niste intercalatii de lignit cu grosime mica, iar inspre orogen apar acumulari impresionante de rudite.

c) Basarabian

In timpul intervalului s-a continuat evolutia bazinului de foreland cu sens de migrare de la Vest la Est, fenomen ce s-a mentinut pana in Basarabianul superior. Dupa Basarabianul superior bazinul de sedimentare din fata Carpatilor isi orienteaza evolutia catre Sud si SE, eliberand treptat partea Nordica a Platformei Moldovenesti. Depunerile acumulate in acest interval urmeaza in continuare peste Volhinian si afloreaza pe Platforma Moldoveneasca la Sud de o linie ce uneste Baia Lespezi Cotnari Santamare. Datorita faptului ca intre depozitele Volhiniene si Basarabiene este continuitate, limita este dificil de tras si se bazeaza doar pe argumente paleontologice. In acest sens in stiva depozitelor, acolo unde dispar din asociatia de fauna taxoni ai genului Ervilia sau Plicatiforma gracile si apar in asociatie taxoni precum Tapes gregarius sponderosus, Plicatiforma fittoni, Cryptomactra pesanseris.

Litologie :

Depozitele acumulate in conditiile bazinului de foreland prezinta unele diferente notabile pe Platforma Moldoveneasca astfel : in Vest depozitele sunt predominant arenitice plecandu-se chiar de la rudite, urmate apoi de nisipuri cu intercalatii de gresii si chiar calcare, reprezentative fiind pentru perioada in zona Dealu Mare Harlau. In Estul platformei, aproximativ la Est de linia Tg.Frumos Flamanzi, depozitele acumulate sunt predominant pelitice cu unele intercalatii de nisipuri foarte fine. Partea inferioara a depozitelor din zona estica in grosimi de circa 350m este cunoscuta sub numele de argile cu Cryptomactra.

Incepand cu Basarabianul superior apele bazinale de pe Platforma Moldoveneasca se retrag din partea de Nord conturandu-se astfel o zona de uscat. Mai departe, procesul de sedimentare s-a desfasurat la Sud de o linie ce uneste Iasi Ungheni Chisinau.

In partea a doua a Basarabianului (superior) partea de Nord a Platformei Moldovenesti este parasita de apele bazinale, acestea retragandu-se aproximativ la Sud de o linie care uneste Tg.Frumos Iasi Ungheni Chisinau. Succesiunea litologica inregistrata deasupra stratelor de Cryptomactra este data de o alternanta de argile nisipoase si nisipuri cuartoase. Acest pachet litologic este grupat in urmatoarele formatiuni : argilele si nisipurile de Vladiceni argilele cu Mactra macarovici), nisipuri de Barnova si argile vinete. Succesiunea este completata de un pachet de gresii si calcare cu caracter oolitic (calcar oolitic de Repedea). Acest ultim pachet este dezvoltat pe intreaga arie Prut Siret, grosimea medie (3-5m), exceptie face zona Dealului Repedea, unde grosimea depaseste 20m. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu se pot distinge formatiunile Basarabianului superioare calcarului de Repedea. In ansamblu grosimea depozitelor basarabiene are aproximativ 500m (la Est), dar ajung pana la 800 1000m (la Vest). Succesiunea depozitelor basarabiene este bine reprezentata in dealurile care apar la Sud de Iasi. La Sud de Iasi peste calcarul oolitic de Repedea se gaseste o alternanta de nisipurile si gresiile de Scheia si reprezinta ultima formatiune Basarabiana.

d) Chersonian:

In principal depozitele atribuite urmeaza peste cele basarabien, dar cu un caracter regresiv mai accentuat incat in Nordul zonei de aflorare acestea sunt chiar discordante. Mediul geochimic specific pentru apele bazinale Chersoniene este marcat de o scadere a salinitatii incat majoritatea faunei basarabiene dispare. De aceea in depozitele Chersoniene au fost identificate asociatii in care s-au identificat doar taxoni de Mactra, dar de talie mica ( Mactra bulgaria, Mactra caspia). Alte genuri se mai mentin doar din cadrul foraminiferelor si al ostracodelor ( foarte foarte rare). Zona de aflorare incepe de la Sud de Iasi, punctul cel mai nordic Dealul Paun. Dezvoltarea pronuntata a depozitelor se intalneste in zona Negresti dar si Raducaneni Husi. Litologia depozitelor este constituita aproape in exclusivitate de nisipuri dar apar si frecvente intercalatii de argile, iar accidental gresii. Grosimea depozitelor in partea de Est 150m iar la Vest 500m. In cadrul stivei sedimentare, pe baza unei analize sedimentologice au fost separate 2 litofaciesuri : unul marin salmastru, in conditiile caruia s-au acumulat depozite specifice ( nisipoase) Prut Barlad; si altul a functionat mai la N si NE de cel marin salmastru si a fost denumit litofacies deltaic ( siltite dar si nisipuri cu structuri incrucisate). Cel mai cunoscut pachet de depozite este cel din Dealu Paun ( aspect grezo nisipos) si este renumit de resturile de nevertebrate chiar si vertebrate ( Hipparion). Se gasesc numeroase impresiuni de frunze, resturi de stejar, frunze de plop sau de fag sau de vita de vie.

c)Meotian :

La fel ca si depozitele Sarmatiene si acestea prezinta un caracter regresiv. Se gasesc doar in partea sudica a Platformei Moldovenesti , iar caracterul regresiv se datoreaza evolutiei bazinelor de foreland pe Platforma Moldoveneasca deoarece dupa etapa Sarmatian inferior Buglovian pana in Basarabianul superior bazinele au evoluat dinspre Vest spre Est, urmand etapa Sarmatian superior Meotian cand bazinele de foreland evolueaza aproximativ dupa o directie N -> S datorita accentuarii proceselor de subsidenta din zona de Curbura a Carpatilor. In timpul Meotianului salinitatea apelor bazinale s-a redus pronuntat incat in asociatia de moluste se remarca prezenta taxonilor specifici, respectiv Congeria, Unio. In timpul Meotianului partea de Nord si Centrala a Platformei Moldovenesti functiona in regim de uscat, fiind locul in care s-a dezvoltat puternic o flora si o fauna specifica a carei evolutie se cunoaste din Chersonian ( vertebrate, Hipparion, Deinotherium, Mastodon). Litologia depozitelor Meotiene este marcata de prezenta unor cinerite andezitice in baza ( cineritele de Nutasca Ruseni) ce au o grosime apreciabila atingand valori de 70 80m in Vest si cativa metri in Est. Aceste cinerite sunt rezultatul activitatii vulcanice din zona Carpatilor Orientali ( Calimani Harghita) care au fost depuse initial in zona muntoasa si reluate ulterior de catre procesele erozive si depuse in bazinul din foreland-ul Carpatic. Deasupra cineritelor depozitele se incheie cu intercalatii de nisipuri si argile care completeaza aproximativ pana la 100m depozitele. Sunt ultimele care incheie cel de-al treilea ciclu de sedimentare a Platformei Moldovenesti.

d) Cuaternar

Depozitele sunt reprezentate prin depozite de terasa sau albie majora care insotesc arterele hidrografice. In Nordul Platformei Moldovenesti sunt o serie de depozite de turba la Zvoristea si Dersca.

Consideratii tectonice

Actuala Platforma Moldoveneasca a evoluat mai intai ca arie labila, ultimele miscari orogenetice s-au petrecut cu aproximativ 1,6mld.ani in urma. In urma miscarilor orogenetice a fost generat un sistem muntos care expus fiind proceselor de eroziune a fost in intregime erodat si adus in stadiul de peneplena. Concomitent cu peneplenizarea regiunea a capatat un caracter rigid si nu a mai suferit miscari plicative. Faptul ca regiunea nu a mai suportat asemenea influente se deduce din pozitia depozitelor sedimentare care este cvasi-orizontala. In acest context, fostul orogen constituie soclul. Depozitele sedimentare acumulate ulterior pe soclu si care nu sunt deranjate tectonic constituie cuvertura. Asa cum a rezultat din prezentarea cuverturii, se deduce ca soclul a suferit o serie de miscari dar numai cu caracter oscilatoriu pe verticala si care au dus fie la invadarea cu ape a zonei Platformei Moldovenesti, fie la retragerea acestora ( transgresiune/regresiune). Prima transgresiune acceptata si dovedita s-a produs in Vendianul superior, apele mentinandu-se pana in Meotian - Pontian dupa care au parasit definitiv Platforma Moldoveneasca. In tot acest interval s-au acumulat depozite marine, atribuite sedimentarii adanci reduse. Sedimentarea realizata intre Vendian si Meotian nu a avut caracter continuu inregistrandu-se intreruperi pe baza carora au fost separate 3 megacicluri de sedimentare :

I. Paleozoic Vendian Carbonifer inferior

II. Cretacic Eocen

III. Badenian Meotian

Elemente structurale importante :

Forajele de mare adancime cu caracter structural precum si investigatiile de natura geofizica, efectuate atat pe platforme cat si in zonele de orogen arata ca avem de a face cu un proces de afundare in trepte de la Est la Vest, dar si de la N ord la Sud a platformei, afundare ce se realizeaza dupa niste linii de falie profunda. Din analize cartografice in malul Nistrului ( Soroca) afloreaza soclul, iar in forajele efectuate pe Platforma Moldoveneasca soclul a fost interceptat la adancimi apreciabile : Todireni ( -950m), Iasi ( -1121m). In malul Prutului apar la zi depozite ale Badenianului care spre Vest se intalnesc la adancimi ca -750m ( Vicov). In ceea ce priveste sistemul de falii care afecteaza formatiunile mai vechi au orientare NV-SE in N: Falia Siretului (Ustilug-Ragatin), F. Solca (Bava Ruska), F. Campulung Moldovenesc Bicaz, SV inspre S: F.Falciu-Plopana (Vaslui), F. Bistritei, F. Trotusului. Pentru depozitele de suprafata se pot urmari o serie de nivele reper : gresii si calcare oolitice care indica faptul ca depozitele de platforma inclina NV -> SE. Inclinare cu valori de 2-3 si care este estimata la 4-8m/km. Pe langa aceste inclinari NV -> SE au mai fost puse in evidenta prin masuratori geofizice o cadere inspre SV si V. Inclinarea stratelor are explicatii diferite plecandu-se de la efectul de basculare ale intregii platforme din relatia cu orogenul sau ca urmare a evolutiei bazinului de foreland. Relatia Platformei Moldovenesti cu Orogenul Carpatic

Intre Orogenul Carpatic si Platforma Moldoveneasca se gaseste un contact tectonic anormal dat de o fractura adanca. Prin foraje dar si prin lucrari cu caracter geofizic s-a pus in evidenta faptul ca Orogenul Carpatic este impins peste marginea vestica a Platformei Moldovenesti. Planul de sariaj ca element tectonic ruptural poarta denumirea de falia pericarpatica. In aceasta situatie portiuni ale extremitatii vestice din Platforma Moldoveneasca se afla la adancimi din ce in ce mai mari sub Orogenul Carpatic, dar si la distante din ce in ce mai mari mergand spre vest. Aceasta situatie explica si justitia bazinelor de foreland prin functionarea si migrarea zonelor de subsidenta. Din analiza proceselor de sariaj se mai deduce si faptul ca subsidenta este provocata de incarcarea placii superioare care deplaseaza marginea placii inferioare rezultand un complex tectonic in care marginea placii superioare este fortata si apoi sariata. In acelasi timp in conditiile in care incarcarea dureaza suficient marginea placii inferioare se poate forfeca. Dispunerea sub orogen a formatiunilor Platformei Moldovenesti a fost argumentata printr-o serie de foraje amplasate in zona Orogenului Carpatic si care au interceptat la adancimi diferite depozite ale pltformei. Asemenea foraje, cum este cel de la Viteu ( Putna) amplasat la o distanta de 3,5km fata de fruntea orogenului a patruns in depozite de platforma la adancimea de 1566m. Forajul de la Frasin, amplasat la 12km fata de fruntea orogenului, a interceptat depozite de platforma la adancimea de 3340m. Forajul de la Cuiejdi amplasat pe fruntea panzei de sariaj a intalnit depozite de plarforma la 4400m.

Stabilirea momentului in care Platforma Moldoveneasca a fost prinsa sub Orogen

Acest lucru se face in functie de varsta celor mai noi depozite prinse sub planul de sariaj. Analiza planului de sariaj al Carpatilor Orientali peste Platforma Moldoveneasca arata ca acest lucru s-a petrecut in intervalul Badenian Volhinian inferior. Analiza procesului arata ca acest fenomen s-a produs esalonat in timp dinspre nord spre sud. In cea mai mare parte falia pericarpatica, ca element ce marcheaza relatia Orogen Platforma, este mascata de catre formatiunile Sarmatianului sau Cuaternarului, care s-au depus ulterior producerii sariajului.

Resurse utile

1. Hidrocarburile : Pe Platforma Moldoveneasca exista roci capabile sa genereze dar si sa acumuleze hidrocarburi. De asemenea, exista roci care protejeaza acumularile de hidrocarburi, acestea sunt cunoscute mai ales la nivelul Badenian Sarmatian.cele mai cunoscute zacaminte de pe Platforma Moldoveneasca sunt amplasate in zona Frasin Humor in depozite ce apartin de extremitatea vestica a platformei prinsa sub orogen. Se gasesc acumulari de hidrocarburi, petrol si gaze la nivelul Badenianului, mai la sud (Cuiejdi), acumulari asemanatoare celor de la Frasin. Un altul la Pipirig, unde exista o intrepatrundere a acumularilor din platforma cu cele din orogen. Mai inspre est au mai fost interceptate acumulari de gaze in zona Bilca, Patrauti, Grnicesti. O alta zona importanta este la Secuieni (Roman) si Bacau. Aceste zacaminte sunt cantonate in depozite Sarmatiene. Cercetarile pentru gaze efectuate in ultimul timp arata posibile acumulari si in partea de sud a Platformei Moldovenesti pana in apropiere de Vaslui. 2. Carbuni : Cu grosime redusa in zona Falticeni Boroaia apar cateva strate de lignit ( grosime pana la 80cm).

3. Turba : Cuaternara in nordul platformei in Dersca Lozna Zvoristea.

4. Gips, anhidrit :Se gaseste cantonat in Badenian si atinge grosimi de 20m.

5. Sulf : Se gaseste in zona Darabani Paltinis asezat la partea superioara a gipsului Badenian.

6. Nisipuri : In cadrul depozitelor Sarmatiene care afloreaza se gasesc numeroase acumulari de nisip, majoritatea fiind accesibile din aflorimente. Din depozitele Badeniene, in schimb se exploateaza prin intermediul sondelor un nisip cuartos, de Miorcani.

7. Calcare : In toate formatiunile care afloreaza pe Platforma Moldoveneasca se gasesc calcare cu un grad de diageneza variabila si care se utilizeaza pentru necesitatile locale. Impreuna cu ele se gasesc si gresii care reprezinta treceri laterale.

8. Argile : Sunt exploatabile, mai ales cele din formatiunile cu Cryptomactra ( Basarabian superior) pentru materiale de constructie, dar prezinta interes si argilele din Sarmatian inferior care au un caracter puternic bentonitic.

9. Ape minerale : sunt cunoscute in multe localitati : Strunga, Raducaneni, Mosna ( ape calcice), Iasi, Breazu ( sulfatate). Pe langa apele minerale sunt cunoscute si namolurile terapeutice.

Platforma Barladului

Delimitare :

N : falia Falciu Plopana contact cu Platforma Moldoveneasca

V : falia pericarpatica contact cu molasa Carpatilor Orientali

S : falia Sf. Gheorghe Oancea Adjud contact cu Orogenul Nord Dobrogean ingropat

E : granita de stat

Poate fi considerata o platforma tipica alcatuita din soclu si cuvertura si reprezinta extremitatea vestica a asa numitei Platforme Scytice.

In literatura de specialitate Platforma Barladului mai este cunoscuta si sub denumirea de Depresiunea Barladului, Depresiunea Predobrogeana sau chiar Depresiunea Moldoveneasca.

Stratigrafie :

Platforma Barladului este o platforma mult mai tanara decat Platforma Moldoveneasca, consolidarea acesteia realizandu-se in Paelozoic inferior Carbonifer.

Soclul are un caracter heterogen alcatuit din depozite paleozoice cutate si chiar formatiuni mai vechi ( Precambriene) metamorfozate.

Cuvertura : depozitele au fost acumulate in 2 mari cicluri de sedimentare :

I . Carbonifer superior CretacicII. Badenian Pleistocen

I . Carbonifer superior Cretacic

Depozitele acestui ciclu sunt atribuite, mai mult pe interpretari geofizice, la Paleozoic - nisipuri, calcare, dolomite, apoi la Jurasic - depozite carbonatate cu caracter pronuntat bituminos ( peste 1500m grosime) si Cretacic depozite asemanatoare celor din Platforma Moldoveneasca.

II. Badenian Pleistocen

Este similar cu cel desfasurat pe Platforma Moldoveneasca, dar prezinta un caracter mai continuu ( fara intreruperi de sedimentare).

Badenian : asemanator cu cel din Platforma Moldoveneasca avand o formatiune detritica in baza, urmata de o formatiune lagunara cu gipsuri si anhidrite si o a treia constituita din gresii si calcare. Grosimea depozitelor este ceva mai mare fiind cuprinsa intre 20m la Est si 400m la Vest.

Sarmatianul : depozitele urmeaza peste cele Badeniene, in unele zone avand caracter continuu, in altele insa fiind discordante peste Badenian. S-au acumulat pelite si roci argiloase, nisipuri intre care apar intercalatii de calcare si gresii. Grosimea este cuprinsa intre 400 si 500m. Inspre orogen, in sectorul apropiat planului de sariaj grosimea depozitelor atinge si 3000m. Asociatiile de fauna sunt identice cu cele de pe Platforma Moldoveneasca, pe baza lor stabilindu-se prezenta Buglovianului, Volhinianului, Basarabianului si Chersonianului.

Meotianul : urmeaza in continuitate de sedimentare si este constituit litologic din cinerite andezitice identice cu cele de pe Platforma Moldoveneasca ( Cineritele de Nutasca Ruseni)

Pontianul : depozitele urmeaza in continuitate de sedimentare avand insa un caracter regresiv fiind dezvoltat doar in partea de sud a Platformei Barladului. Litologia este constituita in special din argile si nisipuri a caror grosime variaza de la 170m ( Prut) pana la 700m ( Valea Barladului), dar ajung si la 2000m in fata Orogenului Carpatic.

Dacian : depozitele au o grosime extrem de redusa ( 10m) si sunt de tip continental constituite din pietrisuri cu puternice alterari sub aeriene.

Romanian : depozite constituite din nisipuri si pietrisuri cu caracter mai mult lacustru si prezinta numeroase treceri laterale cu concretiuni grezoase si chiar conglomerate. In aceste depozite, in zona Malusteni s-a descoperit o fauna bogata de vertebrate. Peste aceste depozite se gasesc acumulari de pietrisuri si nisipuri cunoscute sub denumirea de Pietrisuri de Balabanesti ( portiuni din veche delte care au functionat in bazinul de sedimentare ce se retragea spre sud).

Cuaternar : depozitele romaniene sunt acoperite de o patura de nisipuri prafoase cu caracter loessoid in grosime de pana la 70m ce contin numeroase numeroase resturi de Proboscidiene ( Mamuti). Aceasta patura este atribuita Pleistocenului mediu si superior.

Tectonica

In comparatie cu Platforma Moldoveneasca, Platforma Barladului este mult mai tanara avand faza labila intre Proterozoic si Carbonifer inferior. Ultimele miscari cu caracter tectogenetic care au afectat unitatea sunt cele hercinice ce au dus la cutarea depozitelor apartinand unui sistem orogenic si ulterior la eroziunea sa. Dupa Carbonifer superior, Platforma Barladului s-a consolidat ca si platforma si a suferit doar oscilatii verticale. Aceste oscilatii au dus la invazia apelor sau retragerea lor. In intervalul Carbonifer superior Pleistocen au fost identificate depozite acumulate in 2 mari cicluri de sedimentare. Incepand cu Cretacicul, analiza sedimentologica a depozitelor arata o evolutie comuna cu Platforma Moldoveneasca. Datele oferite de prospectiuni precum si din lucrarile geofizice arata ce Platforma Barladului coboara in trepte spre V SV, dar si spre S catre Orogenul Nord Dobrogean ingropat. Nivelele reper din depozitele de suprafata arata o usoara inclinare de la NV la SE.

Platforma ValahaRep unitatea de plt cuprinsa intre Orogenul Carpatic, Origenul Nord Dobrogean, masivul Dobrogei centrale, pltf Dobrogei de Sud si Dunare.

DelimitareAceasta unitate structurala este delimitata fata de alte unitati structurale in general prin acidente tectonice-falii. Acestea constituind de fapt si limitele unitatii.

- N si NV: unde plt Valaha vine in contact cu zona de molasa a Carpatilor Meridionali, este constituita de falia Pericarpatica (falia Bibesti-Tinosu).

-N-E: pltf Valaha vine in contact cu Orogenul N Dobrogean ingropat prin intermediul faliei Peceneaga-Camena.

- E: pltf Valaha vine in contact cu masivul D centrale si cu pltf obrogei de sud dupa o linie aprox paralelea cu valea Dunarii, care este de fapt un accident tectonic numit in general falia Dunarii.

- S: granita de stat de pe valea Dunarii.

Pltf Valaha este un sector nordic al unei unitati mai mari numita Pltf Moesica.

GeomorfologiePltf Valaha prezinta un relief de campie suprapus in cea mai mare parte cu ceea ce geografii numesc C.Romana. Aceasta s-a format in timp geologic prin colmatarea si inaltarea unor bazine de tip foreland, ultimul bazin avand crct fluvio-lacutru in timpul Cuarternarului. Este ultima faza de evolutie a asa numitului bazin Dacic. Partea de N-V a pltf Valahe prezinta o serie de inaltimi ceva mai pronuntate si zona este cunoscuta sub numele de pod Getic. In ceea ce priveste reteaua hidrografica, aceasta este consituita dintr-o serie de rauri destul de dese si care-si au originea in cea mai mare part in Carpati. Exista totusi cateva rauri care-si au izvoarele in cadrul pltf Valahe-Clmui, Mostitea, Teleorman. In partea de N-E a pltf se poate remarca in cadrul retelei hidrografice un fenomen de origine neotectonica care consta in orientarea retelei hidrografice inspre E si chiar inspre N-E =divagare - consecinta a procesului de afundare a regiunii de confluenta a Buzaului cu Siretu.

StratigrafiePltf Valaha este si ea o pltf tipica prezentand foarte evident cele 2 etaje structurale - soclu si cuvertura. Caracteristica generala pentru zona superficiala a pltf este predominanta depozitelor cuarternare, exceptie fiind zona de confluenta a Jiului cu Dunarea unde sunt scoase de eroziune si formatuni mai vechi decat Cuaternaru respectiv depozite Romaniene, Daciene si Pontiene. Celelalte formatiuni mai vechi decat Cuaternar si chiar Cuaternar bazal au fost studiate prin foraje de adancime efectuate pt prospectiunea geologica pt petrol. Grosimea stratigrafica insumata a cuverturii depaseste 23km.Soclu platformei a fost interceptat prin intermediul forajelor in 2 zone mai ridicate: in partea de N-V si in partea de N-E. Intre cele doua zone ridicate pe pltf Valaha a fost pus in evidenta o falie majora numita Falia Calarai-Fierbini. In partea de N-V fundamentul pltf Valahe a fost interceptat intre localitatile Leu-Bali-Octai. In aceasta zona soclu este constituit din sisturi cristaline (amfibolite cu epidot, sisturi cloritoase, sisturi cuartitice cloritoase, magmatite, granite, granodiorite si grbbrouri). Adancimea la care a fost intalnit aici soclu este cuprinsa intre 2000-3700m. In partea de N-E a pltf Valahe soclu a fost interceptat la adancimi similare cu cele din N-V si este rep prin cristalin (sisturi verzi). Zona este cunoscuta sub denumirea de sectorul Bordei-Verde.

Cuvertura. Cele mai vechi depozite care constituie cuvertura apartin Cambrianului iar cele mai noi Cuaternarului. La fel ca si in celelalte unitati de pltf acumularea sedimentelor nu a fost continuua ci datorita ascilatiilor geodinamic au fost separate 4 megacicluri de sedimentare: ciclu Paleozoic (Cambrian si Carbonifer), ciclu Permian-Triasic, ciclu Liasic-Eocen, ciclu Badenian-Cuaternar.

I. Ciclu PaleozoicCuprinde depozite de aprox 6000m si care sunt alcatuite in general din roci pelitice, argile si marne de culoare censie-negricioase, dar si calcare, gresii, si chiar intercalatii de tufuri. Asociatiile de fauna sunt extrem de bogate incat a fost posibila evidentierea Cambrianului, Ordovicianului, Silurianului, Devonianului, si a unei parti din Carbonifer.

Asociatiile de fauna sunt constituite din foraminifere, ostracode, trilobiti, graptoliti, si brachiopode. Dupa depunerea depozitelor Carbonifere intervine in zona faza tectogenetica Asturica, care a exondat zona pltf Valahe, procesul de sedimentare fiind intrerupt.

II. Ciclu Permo-TriasicProcesul de sedimentare a fost reluat undeva pe la mijl Permianului si s-a mentinut aproape continuu pana in Triasic. S-a acumulat in general depozite cu caracter continental-lacustru (interventia unor secvente lagunare) si doar intamplator secvente marine. Sub aspect petrologic depozitele acumulate in acest ciclu sunt predominant detritice cu intercalatii de gipsuri si anhidrite.

Grosimea depozitelor acumulate este de circa 5500m. In aceasta stiva sedimentara au fost separate 3 mari formatiuni: formatiunea rosie inferioara (2000m) constituita din depozite continentale respectiv conglomerate, gresii, si intercalatii de lave, formatiunea carbonatata (1200m) constituita din formatiuni acumulate in conditii marine si chiar marin-lagunar respectiv calcare, dolomite cu intercalatii de anhidrite si sare, formatiunea rosie superioara (2300-2500m), cu depozite acumulate in cond continental lagunare dar si cu treceri spre continental, respectiv gresii rosietice cu intercalatii de anhidrite dar si nisipuri si argile. Formatiunea rosie inf si rosie sup sunt urmarite in prospetiunea geologica pentru HC deorece constituie excelente rezervoare.

III. Ciclul Liasic-Eocen S-a desfasurat incepand cu Liasicul sup (Toarcian), cand pltf Valaha a fost acoperita in intregime de ape si s-a instalat un specific sedimentologic. In apele bazinale marine s-a dezvoltat asociatii faunistice f bogate atat la nivel de micro cat si de macrofauna. Acest aspect a permis stabilirea unei stratigrafii de detaliu mai ales la nivelul Jurasicului fiind atestate paleontologic partea terminala a Liasicului, Dogger si Malm.

In Jurasic mediu s-au acumulat depozite de circa 800m, grezoase la partea inf si argilo-marnoase la partea sup, de multe ori negricioase(partial bituminoase). In Jurasic superior (Malm), sedimentarea se diversifica f mult iar in stiva depozitelor de circa 1000m grosime se remarca crct marine in partea de V a pltf cu depozite calcaroase cu amoniti si crct continental lagunare inspre E, unde pe langa depozitele calcaroase apar frecvent intercalatii de anhidrite si gipsuri. Peste depozitele jurasice in pltf Valaha urmeaza in continuitate de sedimentarea Cretacicul. In Cr inf s-au mentinut acealeasi conditii de sedimentare ca si in Jurasicul terminal, adica acumulari marine inspre V si continental lagunare inspre E.

Undeva la nivelul Aptianului se produce o scurta intrerupere de sedimentare aceasta reluandu-se in Albian. Incepand deci cu Albianul si pana la sf Cr se instaleaza pe pltf Valaha o sedimentare cu caracteristici marine, depozitele avand crcter predominant pelitic (marne si calcare). Fauna extrem de diversa si bogata este constituita din foraminifere, amoniti si bivalve. La sfarsitul Cr datorita unei miscari geodinamice pozitive intreaga zona a pltf Valahe este exondata si aceasta situatie dureaza pana la mijl Eocenului.

Incepand cu Eocen med si pana in sup, sedimentarea are un crcter marin mai ales in partea S a pltf. S-au acumulat depozite relativ subtiri (250m), constituite din gresii si calcare. Asociatiile de fauna sunt constituite mai ales din formanifere mari (Nummuliti) dar si bivalve. La sf Eocenului pltf este iarasi exondata incheindu-se cel deal 3 ciclu de sed, zona functionand ca uscat pana in Badenian.

IV. Ciclul Badenian-CuaternarA inceput in urma unui proces de transgresiune marina.

In Badenian ca urmare a procesului invaziv al apelor Paratethisului se inregistreaza pe pltf Valaha mai intai acoperirea partii sale de N, apele mergand inspre S pe cea mai mare parte a pltf dar nu in totalitate. Partea Dunarii de astazi ramanand in continuare uscat. Litologia este ceva mai variata, fiind constituita din gresii, argile, marne si calcare si f rare intercalatii de gipsuri (100m). Asociatiile de fauna sunt bogate fiind constituite din foraminifere dar si bivalve si gasteropode, ce prezinta crcteristice marine tipice: formatiunea de Humele.

Depozitele Sarmatianului sunt absolut indentice sub aspectul continutului faunistic cu cele din pltf Md. Din subetajele Sarmatianului respectic Buglovian, Volhinian, Basarabian si Kersonian, pe pltf Valaha nu este recunoscut Buglovianu. Grosimea stratigrafica a depozitelor sarmatiene este de circa 3750m, exceptie facand zona Focani unde grosimea este mai mare. In timpul Sarmatianului pe pltf Valaha s-au acumulat pelite (argile si marne), apoi nisipuri cu intercalatii de calcare oolitice si chiar conglomerate. Asociatiile de fauna din depozitele Sarmatiene sunt constituite din aceasi taxoni intalniti si in pltf Md. Pentru depozitele situate aprox in partea centrala a pltf Valahe (Dambovita-Olt) s-au introdus o nomenclatura stratigrafica aparte care acopera intervalul Vh inf-Bs sup, astfel: in baza pentru Vh avem formatiunea de Ciureti ce cuprinde de fapt ceea ce se intelege in pltf Md Buglovianu si o parte din Volhinian; urmeaza formatiunea de Miroi. Basarabianul a fost si el impartit in Bs inf cu formatiunea de Hrleti iar Bs sup in formatiunea de Olteni.

Meotian. Urmeaza in continuitate de sed si au o grosime de aprox 40 m, in partea de S a pltf, in schimb se ingroasa f mult inspre N unde ating valori de circa 1500 m. Alcatuirea litologica este data de prezenta argilelor si marnelor cu o serie de intercalatii grezoase. Prin comparatie cu situatia din pltf Md, in pltf Valaha lipsesc intercalatiile de cinerite. Varsta depozitelor Meotiene este atestata de asociatii de fauna bogate, cu genurile Congeria si Dosinia (bivalve). Acest interval stratigrafic este foarte bine cunoscut datorita investigatiilor pt HC, aspect care a adus la cunoasterea de detaliu atat sub aspect tectonic cat si stratigrafic.

Pontian. Urmeaza in continuitate de sedimentare, limita dintre Meotian si Pontian fiind dificil de trasat. Grosimea depozitelor este f variata, atingand valori de 50 m in S si mergand pana la 1000m inspre N. La fel ca si in Meotian predomina rocile pelitice (argile si marne) cu intercalatii grezoase. Diferentierea fata de depozitele Meotiene se face prin continutul asociatiilor faunistice. Dep Pontiene sunt cele mai vechi de pe pltf Valaha aflorand deasemenea la confl Jiului cu Dunarea.

Dacian. Sunt depozite in continuitate stratigrafica si afloreaza la fel la confl Jiului cu Dunarea. Litologia este dominata de nisipuri si uneori se asoc cu argile si marne. Grosimea este variabila, plecand de la cativa m inspre S si creste pana la 700-800 m inspre N. In cuprinsul depozitelor Daciene apar insemnate intercalatii de lignit, care se exploateaza in cariere din Oltenia. Asociatii de fauna sunt bogate, fiind crct de prezenta unor genuri precum Viviparus, Prosodacna.

Romanian. Urmeaza in continuitate de sed, remarcandu-se in numeroase aflorimente, mai ales incepand din valea Oltului inspre V. Litologia este data de dep continental lacustre constituite din peitrisuri in alternanta cu nisipuri dar si frecvente argile. Fauna bogata in taxoni de gasteropode. Datorita faptului ca crct dep este predominant lacustru si bazinul de sedimentare avand un pronuntat proces de subsidenta, se gasesc numeroase intercalatii de lignit. Partea sup a depozitelor cu lignit suporta un complex de depozite flivio-deltaice, chiar lacustre in grosime de circa 50 m, constituite din nisipuri si pietrisuri cunoscute sub numele de Pietrisurile de Cndeti. In aceste pietrisuri s-au gasit numeroase resturi de proboscidieni- Arhidiskodon meridionalis, Anancus arvernensis. Acest complex al pietrisurilor de Candesti este atribuit ca varsta Romanianului dar nu in totalitate, partea lor sup fiind atribuita Cuaternarului.

Cuaternar. Depositele acetuia sunt constituite in baza de partea sup a pietrisurilor de Candesti urmate in succesiune de un complex gros de circa 20m, constituit tot din pietrisuri Pietrisurile de Frteti. Aceasta succesiune se regaseste pe cea mai mare parte a pltf Valahe, dupa care, regiunea vestica (la V de r.Arges) devine uscat, peste care in conditii subaeriene se acumuleaza o patura de loess, de circa 30 m. Zona estica a pltf Valahe, evolueaza in conditiile unor bazine de sed lacustre unde se acumuleaza depozite predominant marnoase de circa 200 m. Dupa acumularea complexului marnos, litologia se schimba, acumulandu-se un pachet de 20 m de nisipuri grosiere- Nisipurile de Mostitea. In partea de E S-E peste nisipurile de Mostistea s-au acumulat un complex de pietrisuri numite Pietrisurile de Colentina. Dupa acumularea acestora in conditii subaeriene se depune o patura consistenta de loess.

Tectonica

La fel ca si pltf Md, se considera ca si sectorul Valah a pltf Moesice a avut o evolutie specifica ariilor labile. Aceasta evolutie a durat pana la sfarsitul Precambrianului, ultimele miscari tectonice care au afectat zona au fost cele Assyntice (Vendian Cambrian). Principalul rezultat al miscarilor assyntice a constat in cutarea depozitelor de tip flis si apoi metamorfozarea acetora in conditiile unui metamorfism incipient rezultand sisturile verzi. Aceste efecte s-au produs mai ales in partea de E a pltf Valahe, dar in aceasi maniera au fost reluate si afectate formatiunuile cristaline din partea centrala si de V a pltf Valahe. Sub aspect morfologic aceste procese au dus si la aparitia unui sistem orogenic, care in timp a fost erodat si adus in stadiul de peneplena. Faza de peneplena reprezinta momentul in care zona pltf Valahe, atat in V cat si in E, devine rigida. Stratigrafic se considera ca incepand cu Cambrianul arealul pltf Valahe a prezentat doar o serie de miscari geodinamice, adica oscilatii pe verticala. Acestea au generat procese de transgresiune si regresiune marina.

Analiza stivei sedimentare dupa criterii sedimentologice a permis stabilirea miscarilor geodinamice verticale, functie de care s-au separat mai multe cicluri majore se sedimentare. Desi pt pltf Valaha se considera ca incepand cu Paleozoicul bazal, avem deaface cu un anumit regim de stabilitate, situatie relevata in urma unor cercetari de detaliu arata ca inca mult timp zona s-a manifestat printr-un grad de instabilitate destul de accentuat. Chiar in timpul Paleozoicului terminal si Mezozoicului bazal, au aparut o serie de efecte cu caracter ruptural de tipul faliilor transversale, apoi discordante unghiulare (arata basculari tectonice) cat si manifestari magmatice. Aceata perioada de instabilitate poate fi argumentata de prezenta acestor elemente in cadrul depozitelor pltf cam pana la sfarsitul Jurasicului. Astfel se spune ca in intervalul Cambrian-Jurasic terminal a functionat ca si pltf instabila. In acest interval datorita proceselor tectonice petrecute apar o serie de elemente structurale de amploare, asa este prezenta in partea E a pltf Valahe a unui accident tectonic cu crct crustal denumita Falia Fierbini (transmoesica) si separa cristalinul pltf Valahe in 2 sectoare. Aparitia ei s-a facut in cursul unui proces de remobilizare structurala a sisturilor cristaline din soclu.

Urmarirea depozitelor sedimentare acumulate dupa cratonizarea din Cambrian arata ca pltf Valaha a functionat aproape fara intrerupere ca arie de sedimentare pana in Carboniferul sup. A urmat apoi o intrerupere de sedimentare, zona fiind exondata aprox intreg interval al Permianului. Dupa Permian, la trecerea spre Triasic, zona a fost puternic deformata de un sistem de falii normale dar extensionale. Sensul miscarilor extensionale s-a manifestat de la V spre E. Dupa acest proces a urmat o perioada in care s-a format un alt sistem de falii dar a caror orientare a fost N-S. Acestea au decrosat sitemul de falii E-V. Dupa conturarea complexului de falii atat E-V cat si N-S, pltf Valaha apare ca un sistem de blocuri de marimi diferite care s-au miscat diferentiat pe planul faliilor. Procesul de miscare pe planul faliilor a putut sa determine fie largirea unor bazine de sedimentare fie generarea unor structuri de tip graben-horst. Asta inseamna ca la nivel de soclu, pltf Valaha se prezinta cu sectoare mai ridicate in alternanta cu sectoare mai coborate. Se considera ca aparitia sistemelor de falii dupa orientarile precizate, s-ar datora unui proces mai amplu petrecut in timpul Paleozoicului care s-a produs fie la nivel de placa tectonica, fie chiar la nivel de scoarta globala. Aceste procese au avut un evident crct de extensie.

La sfarsitul Triasucului si inceputu Jurasicului etapa extensionala pe pltf valaha se considera ca s-a oprit. A urmat apoi o perioada de stagnare geodinamica care s-a manifestat mai ales in timpul cretacicului. Dupa Cretacic pltf Valaha a fost exondata aproape total pana in Badenian. Odata cu Badenianul zona pltf Valahe intra intr-o faza compesionala ca urmare a relatie tectonice cu Orogenul Carpatic. In urma procesului de incalecare pltf este antrenata intr-un proces de subsidenta declansandu-se astfel si ultimul ciclu de sedimentare pana in Cuaternar, urmand apoi a fi antrenata in procese suberiene dinspre E inspre V in cadrul bazinului de sedimentare Dacic. Datorita intersului deosebit pt HC zona pltf Valahe a fost investigata prin numeroase foraje atat de prospectiune cat si pt exploatare. Investigatiile geofizice a permis descifrarea aranjamentului structural a pltf Valahe, astfel la nivel de platforma au fost puse in evidenta 5 sectoare mai inaltate in alternanta cu 4 sectoare mai afundate.1 sectorul Strehaia-Vidin. Fundamentul a fost intalnit la 4000-5000m

2 ridicarea Leu-Bal-Octa. Soclu la 1800m

3 ridicarea Slatina-Ghighen. Soclu la 3000-5000m

4 ridicarea Videle-Vetrino.

5 ridicarea Bordei VerdeZonele mai afundate avand chiar crct de depresiuni au fost indentificate oarecum alternativ.

6 depresiunea Lom-Craiova. Soclu la peste 10000 m

7 depresiunea Roiori- Alexandria. Se gaseste la E de Olt, iar soclu intre 8000-10000m

8 afundarea Calarasi- Urziceni. Investigatiile geofizice nu au depistat pana la adancimea de 10000m soclu ceea ce impune concluzia ca acesta se gaseste la adancimi mai mari

9 depresiunea Movila Miresii. Forma alungita N-V S-E si este marginita de Falia Peceneaca-Camena. Soclu depaseste 10000m.

Acest mozaic de blocuri are o imp deosebita in aparitia capcanelor pt HC.

Relatia cu Orogenul Carpatic

In partea de N si de N-V pltf Valaha are un contact tectonic cu zona de molasa a C.M. realizat printr-o linie de fractura profunda cunoscuta sub denumirea de Falia Pericarpatica sau Bibeti-Tinosu. Aceasta zona de contact este de fapt un plan de sariaj, fenomenul petrecandu-se in asa numita faza Moldava (Sarmatian). Prin corelare cu pltf Md fenomenul este probabil sa se fi produs chiar in Volhinianul inf dar cu certitudine in pltf Valaha falia pericarpatica a fost reactivata in Basarabian. Cercetarile de teren arata ca de-lingul orogenului falia Pericarpatica este mascata in mod doferentiat de formatiuni incepand de la cele Volhiniene si in succesiune pana la Cuaternar. Aceata relatia a fost verificata printr-o serie de foraje de mare adancime. Platforma Dobrogei de SudPlatf Dobrogei de S ca si unitate structurala reprezinta sectorul NE al Platf Moesice. In general are o alcatuire apropiata de platf Valaha dar prezinta totusi o serie de particularitati mai evidente la nivel stratigrafic si tectonic. Aceste diferente constituite motivul pentru care se realizeaza separarea ca sector distinct in cadrul platf Moesice. Dpdv tectonic zona Dobrogei de S se prezinta ca un sector mult ridicat incat eroziunea a scos la zi chiar formatiuni apartinand Cretacicului inferior comparativ cu situatia de la V de Dunare unde formatiunile care afloreaza sunt de varsta Cuaternara. Ca si particularitate de ordin stratigrafic in succesiunea sedimentara se remarca la nivelul Permo-Triasicului succesiunea sedimentara este extrem de subtire in Dobrogea de S.

Delimitare.

- N si NE: platf Dobrogei de S vine in contact cu masivul Dobrogei Centrale prin intermediul unui accident tectonic numit Falia Capidava-Ovidiu.

- V: vine in contact cu platf Valaha tot de-alungul unui accident tectonic numit Falia Dunarii

- E: structurile acestei platforme se continua in zona de self a Marii Negre (zona acvatoriului )

- S: granita de stat

Morfologie. Platf Dobrogei de S se prezinta sub aspect geomorfologic ca si o peneplena clasica(200m) cu o retea hidrografica tip canion tributara Dunarii.Stratigrafie. Dobrogea de S este o platforma tipica prezentand in acest sens cele 2 etaje structurale: soclu si cuvertura. La suprafata apare numai cuvertura din care cel mai vechi interval stratigrafic apartine Cretacicului inferior ( Beriasian ). Fundamentul a fost interceptat in partea de NE in apropierea faliei Capidava-Ovidiu. In aceasta zona au fost separate in cadrul soclului urmatoarele grupe de roci: o serie de granite gnaisice in baza a caror varsta absoluta este stabilita la 1676 mil ani; deasupra granitelor gnaisice au fost separate sisuri cristaline constituite in grupul de Palazu Mare. Aceste metamorfite stau discordant peste granitele gnaisice, petrografic sunt cuartite si micasisturi diverse. Sunt renumite pentru continutul in magnetit. Varstele absolute stabilite pt sisturile cristaline ale acestui grup au fost stabilite la 857 mil ani. Intr-o pozitie tectonica discutabila peste sisturile grupului de Palazu-Mare sunt dispuse formatiuni complexe alcatuite din microconglomerate si gresii cu intercalatii de piroclastite afectate de un metamorfism incipient. Varsta acestui din urma complex denumit Formatiunea de Cocou a fost stabilita la 566 mil ani.

Relatia tectonica dintre formatiunea de Cocosu si grupul de Palazu Mare prezinta interpretari diferite functie de parerile multor autori mergandu-se de la o dispunere transgresiva pana la un plan de sariaj.

Cuvertura. Analiza stivei sedimentare a aratat ca acestea sunt constituite din depozite a caror varsta le plaseaza in Paleozoic, in Mezozoic si in Neozoic. Analiza sedimentologica a coloanei de depozite a permis separarea a 4 cicluri de sedimentare: 1. Ciclul Paleozoic care s-a desfasurat intre Cambrian si Carbonifer

2. Ciclul Permo-Triasic

3. Ciclul Jurasic mediu- Paleogen

4. Ciclul Badenian-Pleistocen(Cuaternar)

I. Ciclul Paleozoic

Este oarecum asemanator cu ciclul desfasurat pe platf Valaha inspre V, totusi cu unele diferente. Similitudini exista cu platf Valaha prin aceea ca partea bazala a depozitelor Paleozoice sunt preponderent detritice ( conglomerate, gresii, argile ) in grosime de aprox 500 m atribuite Ordovicianului, dar si cu unele semne de intrebare Cambrianului, succesiune care se incheie la partea superioara cu depozite argilo-marnoase, apoi calcare si dolomite atribuite Devonianului si Carboniferului. Depozitele Devoniene si Carbonifere ating o grosime de aprox 600 m din care doar 90 m revin Carboniferului ( Craboniferul din Dobrogea de S este exclusiv dolomitic ). II. Ciclul Permo-Triasic

Depozitele sunt extrem de subtiri ajungand doar la cativa metrii si sunt constituite din depozite detritice exclusiv de culoare rosiatica. Acestea au fost echivalate cu Formatiunea Rosie inferioara de pe platf Valaha.III. Ciclul Jurasic mediu- PaleogenAcest ciclu de sedimentare s-a realizat pe platf Dobrogei de S dupa o scurta intrerupere care s-a mentinut cam tot Liasicul. Patrunderea apelor marine in zona Dobrogei de S s-a realizat in urma unui proces transgresiv foarte puternic, apele bazinale mentinandu-se pana in Paleogen. Depozitele acumulate in cadrul acestui ciclu care a acoperit Jurasicul superior in intregime, apoi Cretacicul sunt reprezentate prin roci carbonatate in mare majoritate, dar si cu unele intercalatii de argile. Analiza sedimentologica a coloanei sedimentare arata ca in succesiune au intervenit din cand in cand si sedimente cu alte caracteristici decat cele marine. Acest lucru a impus stabilirea mai multor intervale stratigrafice atat la nivelul Jurasicului, dar mai ales la nivelul Cretacicului si ceva in Paleogen. In Dobrogea de S depozitele Cretacice afloreaza pe toate vaile.

IV. Ciclul Badenian-Pleistocen

In Badenian, in zona Dobrogei de S, la fel ca si in restul zonei de foreland a Carpatilor s-a produs o importanta transgresiune marina. Dupa o intrerupere de sedimentare, peste depozitele ciclului anterior s-au depus formatiuni Badeniene in grosime relativ mica, intre 5-10 m grosime. Acestea sunt constituite din intercalatii de calcare, dar si pietrisuri si nisipuri cu structura incrucisata in care se gaseste o fauna destul de bogata cu specii de moluste marine. Depozitele Badeniene afloreaza in foarte multe locuri din Dobrogea de S, fiind deschise chiar in malul Dunarii incat unul din punctele in care se gaseste cel mai bine deschis este la Seimenii Mari.

Profilul de Seimenii Mari in baza depozite nisipoase (nisipuri cu trovanti) care suporta discordant calcare oolitice de varsta Badeniana cu taxoni de Ostrea, dupa care urmeaza discordant nisipuri cu intercalatii calcaroase de varsta Sarmatiana urmate apoi tot discordant de depozite leossoide de varsta Pleistocena Cuaternar.

Sarmatian - dupa depunerea depozitelor Badeniene a avut loc o intrerupere de sedimentare scurta. Procesul de sedimentare a fost reluat in Volhinian si s-au acumulat depozite a caror varsta a fost atestata pt Volhinianul superior, Basarabian, Chersonian. Practice depozitele de varsta Sarmatiana se regasesc pe toata partea sudica a platf Dobrogei de S. Litologia depozitelor Sarmatiene este foarte variata mergand de la nisipuri si gresii pana la argile si calcare. Frecvent in cadrul calcarelor se intalnesc lumasele. Subetajele Sramatianului afloreaza diferentiat pe platf Dobrogei de S, asa fiind cazul Volhinianului care este predominant argilos si care se gaseste numai partea de SV a unitatii. Basarabianul este dezvoltat pe toata Dobrogea de S si este constituit din nisipuri, gresii si calcare. Grosimea este de circa 100 m. Chersonianul este dezvoltat numai in partea de E a Dobrogei de S si este format din roci carbonatate cu intercalatii de argile si chiar dolomite. Dupa depunerea Chersonianului a urmat o scurta exondare, apele retragandu-se de pe partea de S a Dobrogei pe tot intervalul Meotianului, Pontianului inferior.

In Pontianul superior Dobrogea de S este acoperita din nou de ape si s-au acumult in special nisipuri si pietrisuri. Varsta Pontianului superior este atestata paleontologic pe baza unor moluste, gasteropode si bivalve. Dupa Pontianul superior Dobrogea de S devine uscat.

Cuaternarul depozitele de aici sunt dezvoltate pe o suprafata foarte mare, practice acoperind aproape 90 %din acest teritoriu. Formatiunile de varsta Cuaternara stau discordant pe formatiuni mai vechi si succesiunea arata pt aceste aceste depozite Cuaternare un pachet de argile nisipoase si silturi de culoare rosietica in partea bazala a caror grosime este de cc 5 m. In acest caz apar numeroase aggregate de cristale de gips. Deasupra argilelor si silturilor urmeaza un pachet de leoss a carui grosime variaza de la cativa metrii pana la cativa zeci de metrii. In cadrul pachetului de loess se pot separa mai multe orizonturi de sol fosil, se gasesc resturi fosile de Mamutus primugenius.

Tectonica.Platf Dobrogei de S este o unitate structural tipica pentru platform care s-a consolidate in ultima faza a miscarilor asyntice. Din Paleozoicul inf zona a devenit rigida la fel ca si platf Valaha dupa care un timp indelungat a fost marcata de un anumit grad de instabilitate. Aceasta relativa instabilitate s-a manifestat printr-o inclinare accentuata a depozitelor, prin aparitia de cute de tip platform si chiar aparitia unor flexure. In cadrul depozitelor e varsta Cretacica efectele acestei instabilitati sunt materializate printr-o serie de boltiri usoare.

Dupa sfarsitul Cretacicului, Dobrogea de S a fost afectata doar de oscilatii pe vertical, unele dintre ele fiind usor de descifrat mai ales la nivelul Cuaternarului. Astfel, in Cuaternar, in timpul glaciatiei Wurm s-a inregistrat ultima mare retragere a apelor Marii Negre. Aceasta retragere a insemnat o reducere a nivelului marin cu 180 m fata de cel actual, linia tarmului retragandu-se in larg aprox cu 150 km. Pe uscatul care s-a realizat s-a instalat o retea hidrografica in continuarea celei care functiona pe uscatul vechi. Dupa aceasta regresiune a urmat o transgresiune, apele crescand aprox cu 4 m mai mult decat actualul nivel. Aceasta transgresiune este cunoscuta sub denumirea de transgresiunea Marii Negre vechi (transgresiunea Flandrina ). In timp geologic se considera ca a mai avut loc o regresiune, apele Marii Negre scazand cam cu 2 m fata de nivelul actual ( Faza Fanagoriana ).

Investigatiile de natura geofizica si cercetarile prin foraje au aratat si pentru Dobrogea de S la fel ca si pentru platf Valaha prezenta unor sectoare mai ridicate in raport cu altele mai scazute. Cel mai reprezentativ sector se afla in partea de N NV unde fundamental se gaseste la adancimea de 500 m. Un alt sector tot ridicat se gaseste in zona Mangalia. Intre cele 2 sectoare inaltate se gaseste o zona mai coborata in care fundamanetul nu a fost interceptat inca.

Relatia cu Dobrogea Centrala este stabilita prin intermediul Faliei Capidava-Ovidiu si reprezinta o situatie in care Dobrogea Centrala este inaltata si impinsa puternic peste Dobrogea de S.

Relatia cu platf Valaha: din analizele cu character cartografic se poate scoate in evident faptul ca Dobrogea de S este foarte mult inaltata tectonic fata de platf Valaha. Aceasta inaltare este datorata unei falii paralele cu Dunarea. Masivul Dobrogei Centrale

Este o regiune consolidata care are statut de pltf dat faptului a a suferit un proces de ridicare accentuat soclu apare la zi pe o suprafata insemnata. Cuvertura a fost indepartata in masura foarte mare, dep sedimentare pastrandu-se totusi pe o serie de portiuni mai afundate tectonic fiind in special de varsta Mezozoic si in mai mica masura de varsta Neozoica. Desi Dobrogea Centrala are crct de masiv, ea este integrata structural alaturi de pltf Dobrogei de Sud si pltf Valaha in marea pltf Moesica.

Delimitare.

N masivul Dobrogei Centrale vine in contact prin intermediul FPC cu orogenul alpin al Dobrogei de Nord

S- vine in contact cu pltf Dobrogei de Sud prin intermediul FCO

V pltf Valaha prin intermediul F. Dunarii

E masivul Dobrogei centrale se prelungeste mult pe zona de self a marii negre

Din pdv geomorfologic Masivul Dobrogei Centrale se comporta ca un platou avand zona cea mai ridicata in Altn Tepe 382m. Reteaua hidrografica este extrem de saraca-R. Casimcea.

Stratigrafie.

Avandu-se in vedere ca este o pltf contine cele 2 etaje strct, respectiv soclu si cuvertura. Aceste elem strct sunt inegal reprezentate.

Soclu. Datorita crcterului de masiv al unitatii, soclu apare la zi pe o suprafata f mare incat a fost posibila studierea sa de amanunt. Dpdv petrografic soclu este alc din 2 grupuri mari: grupul de Ceamurlia si grupul sisturilor verzi.

Grupul de Ceamurlia afloreaza pe o zona relativ restransa in partea N a masivului in apropiere de FPC, fiind separat de grupul sisturilor verzi prin intermediul F. Sinoe. Localitatile cele mai cunoscute cu aflorimente sunt Topoloc, si Ceamurlia de Sus. Petrografia acestui grup sunt date de sisturi cristaline mezometamorfice, respectiv micasisturi, amfibolite, sisturi sericito-cloritoase si sericito-cuartoase. Rocile constituiente ale acestui grup au provenit in urma unui proces de metamorfozare a unor dep Precambrian superioare (legat de miscarile Asyntice).

Grupul sisturilor verzi are o dezv insemnata in MDC fiind partial acoperit de catre formatiuni sed de cuvertura Jurasice dar si dep Cuaternare. Provenienta evident sedimentara a dep constituiente ale sisturilor verzi este evidenta, deoarece procesele de metamorfozare au fost destul de slabe si materializate cel mai adesea in orientarea mineralelor si apoi intr-o masura mai mica de aparitia si mentinerea mineralelor epidot, clorit si sericit. Faptul ca procesul de metamorfism nu a atins val insemnate este dovedit de prezenta texturilor gradate din masa rocilor si chiar prezenta pe talpa unor strate a unor structuri curbicorticale si chiar a hieroglifelor. Grupul sisturior verzi este un grup insemnat din constitutia soclului MDC avand o grosime insumata stratigrafic de circa 5000m. Pe baza unor crct sedimentologice grupul sisturilor verzi a fost impartit in 4 formatiuni: F de Dorobanu (infragrauwachica), F de Histria (grauwache superioare), F de Magurele-Sibioara (grauwache superioare), F de Bltgeti ( supragrauwachica). Pentru det varstei acestor formatiuni pe baza unor spori primitivi de Leiominuscula rugosa si Lophominuscula prima au fost atribuite Precambrianului terminal cu o trecere si in Cambrian. Varsta a fost comparata cu situatiile stratigrafice din partea de E a pltf Valahe.

Cuvertura. Dep de cuvertura care se gasesc suprapuse pe formatiunile de soclu sunt de varsta Jurasica, apoi de varsta Cretacica si ceva de varsta Sarmatiana, succesiunea fiind incheiata cu dep Cuaternare de loess. Dep cuverturii este posibil sa reprezinte niste resturi cu crct de martor de eroziune dintr-o succesiunea stratigrafica mult mai ampla. Conventional pt dep de cuvertura s-au stabilit 2 mari cicluri de sedimentare: ciclu Jurasic (Bathonian -Kimmeridjgian inf), ciclu Cretacic (Aptian-Maastrichtian). I. Ciclu Jurasic. Dep acumulate in Jurasic se considera ca au acoperit ca o patura groasa toata Dobrogea Centrala. Acest lucru este dedus din faptul ca dep Jurasice se regasesc doar ca martor de eroziune in care au fost identificate dep atribuite batthonianului callovianului oxfordianului si kimeridjianului inf. Dep Jurasice se gasesc bine deschise in malul drept al Dunarii dar si in zona interioara dea lungul vaii Casimcea. Constitutia petrografica a dep Jurasice este in exclusivitate data de roci carbonatate-calcare de bioacumulare-bioconstructie, dolomite. La partea inf a dep Jurasice sunt semnalate cateva intercalatii de gresii destul de subtiri. Grosimea stratigrafica insumata pt dep Jurasice este de circa 500m iar varsta este atestata de asoc de fauna deosebit de bogata: alge, spongieri, bivalve, gasteropode dar si f multi amoniti- Perisphynctes. Bogatia in argumente faunistice a permis stabilirea unei stratigrafii de amanunt precum si o corelare foarte buna intre zonele cu depozite de acest tip. Dupa Kimmeridgianul inf dobrogea centrala a suferit un proces de exondare, procesul de sedimentare fiind reluat in Cretacic-Aptian.

II. Ciclu Cretacic. Dep sed acumulate in timpul Cr au o distributie neuniforma in Dobrogea Centrala dat faptului ca au functionat disparat mai multe bazine de sedimentare, apele neacoperind in totalitate masivul. In fct de crct bazinale locale s-au acumulat depozite cu crct petrografice si sedimentologice diverse. Se regasesc dep cu crct continental lacustru dar si dep cu crct marine. Acest lucru denota faptul ca in timpul Cr zona a fost expusa unor framantari cu crct tectonic pronuntat ceea ce a impus ca procesul de sedimentare sa se desfasoare pe zone reduse. Pe baza asociatiilor paleontologice au fost atribuite depozitele Cretacice la Aptian, Albian, Cenomanian, Turonian, Santonian si Maastrichtian. Dupa Maastrichtian depozite de cuvertura nu se mai cunosc, Dobrogea Centrala functionand ca uscat in cea mai mare parte, apele acoperind totusi in mod exceptional cateva portiuni reduse in partea N in apropierea FPC. Pe suprafete reduse s-au acumulat depozite argilo-nisipoase care sunt atribuite Basarabianului. Depozitele atribuite Cuaternarului acopera in dobrogea centrala suprafete intinse acoperind depozitele mai vechi, fiind constituite la partea inf de niste argile si siltite rosii si verzi, de multe ori cu concretiuni de gips, peste care se aseaza o patura de loess care pe unele portiuni atinge 40m.

Tectonica. Zona Dobrogei Centrale a functionat mai intai ca si arie labila care a fost generata in Proterozoicul terminal printr-un proces de spargere a placii continentale Est- Europene. Evolutia cu crct labil a zonei s-ar fi mentinut pana in Cambrian bazal. Miscarile Asyntice sunt considerate ca ultimele miscari care au imprimat efecte asupra formatiunilor din soclu Dobrogei Centrale. Depositele acumulate pana in Precambrianul superior si Cambrianul bazal au fost cutate iar o parte dintre ele metamorfozate in conditiile unui proces de metamorfism slab, rezultand sisturile verzi. Formatiunile mezometamorfice sunt produsul unui proces anterior celui Asyntic. Dpdv structo-genetic miscarile Asyntice au generat un orogen care avea o orientare pe directia NV spre europa centrala, apropiat de bazinul care a generat depozitele orogenului carpatic. Dovada ca orogenul structurat era apropiat bazinului flisului carpatic este existenta galetilor de roci verzi care se regasesc intr-o parte din depozitele flisului carpatic si chiar in depozitele de molasa. Intervalul stratigrafic in care apar galetii de sisturi verzi in flisul carpatic incepe din Cretacic si se termina in Burdigalian. Dupa momentul acesta prelungirea orogenului care venea din Dobrogea Centrala s-a sudat la soclu pltf Md fiind acoperit in procesul de sariaj carpatic. In partea de N a MDC oarecum paralel cu FPC, inainte de acumularea dep Jurasice, s-a conturat un accident tectonic denumit Ostrov-Sinoe, falie care separa un compartiment nordic al Dobrogei Centrale in care elem de nat structurala (sinclinale, anticlinale, falii) au o orientare diferit de a celor din partea de S a Dobrogei Centrale unde axele strcuturilor au o orientare contrara. Tot in partea de Nord langa FPC afloreaza si grupul de Ceamurlia cu o structura aparte sub forma unui anticlinal faliat. In partea de NV a Dobrogei Centrale se gasesc depozite a caror elem structurale difera nu numai fata de cele din S ci si fata de cele din profunzime. Cauza reorientarilor strct se presupune ca s-ar datora unui efect de impingere a Dobrogei Centrale cu crct bilateral. Prin intermediul FPC, care a fost activa pana in Jurasic sup, MDC este impins peste Dobrogea de N ca rezultat a unui proces mai amplu considerandu-se ca FPC a aparut pe locul unui fost rift care a fost blocat de timpuriu- rift avortat.

2. Orogene de pe teritoriul Romaniei

Teritoriul Romaniei cuprinde 2 structuri orogenice majore:

-orogenul Nord-Dobrogean

-orogenul Carpatic

Cele 2 arii orogenice ocupa sectoare total diferite. Orogenul Nord Dobrogean ocupa un sector limitat in partea S-E a teritoriului Romanesc, pe cand Orogenul Carpatic ocupa o suprafata foarte mare a teritoriului (peste 75%). Intre cele doua orogene mentionate se pot gasi o serie de deosebiri precum si asemanari.

Deosebiri: dimensiune,O.C. este un segment al marelui lant Alpino-carpato-hymalaian, care pleac din zona Gibraltarului si se termina in Asia de S-E, pe cand O.N.D rep capatul occidental al unei catene care se continua spre est dar care se termina in Asia Centrala. O.N.D este dispus la nord de aria Alpina; in timp ce O.C. inglobeaza portiuni ale marginii sudice din placa Est Europeana, O.N.D. este situat si s-a format in interiorul placii Est Europene; evolutie in timp, O.C. a avu