8 mai 1950

Scriitorul e prin definiţie o natură proteică

Cred că un scriitor adevărat este un masochist incurabil. Luîndu-şi în serios menirea, el suferă şi se bucură în acelaşi timp.

.

1982 - Acte originale. Copii legalizate

Fiecare carte mă reprezintă doar atunci cînd o scriu. Pentru mine, scrisul e o formă de re-prezentare hic et nunc. După publicare, cărţile se eliberează de mine, iar eu mă eliberez de ele. E un proces firesc şi necesar. Nu pot însă să-mi şterg din memorie stările care le-au generat.

Cartea care m-a chinuit cel mai mult, ca o boală din care nu credeam că mai scap, a fost Acte originale / Copii legalizate, cartea de debut.

1988 - Compunere cu paralele inegale

.

În capitolele Epurei pentru Longos din romanul Compunere cu paralele inegale am investit o enormă cantitate de energie pozitivă. .

Oriunde aş fi, îmi place să privesc viaţa, s-o încetinesc prin analiză şi reflecţie. Întotdeauna intru în conflict cu gravitatea din mine. Caut voluptatea privitului, dar ochii mei par anume făcuţi să transforme totul în propoziţii. N-am reuşit încă să scap din acest cerc vicios.

1993 - Frumoasa fără corp

Aventurile literaturizate ale unor intelectuali în căutarea Ei, printre corpurile femeilor frumoase/misterioase şi mai puţin frumoase/misterioase care îi înconjoară, ascund teama autorului de “irealitatea limbajului”, voind să surprindă realul, să prindă scriitura realului, trupul literei: “Încearcă iar şi iar s-o atingă, s-o mângâie, încearcă iar şi iar s-o sărute, dar umerii ei, gura ei nu există. Se repede să-şi înnoade braţele în jurul mijlocului ei subţire, dar el cuprinde mereu numai aer. Numai aerul trupului ei, aerul amăgirii.”

1994 - Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice

Ce se poate vedea cu ochiul liber în noua noastra lume culturală de după 1990 e faptul că generaţia !80 e încă vie şiconsecventă cu sine, că ea nu poate fi considerată, din punctul de vedere al modelului ontologic şi stilistic pe care l-a impus în proza românească a deceniului trecut, o generaţie risipită, spulberată în alte forme artistice de manifestare.

1997 - Cu garda deschisă

- Introducere în teoria literaturii

Şi poate că da, aş vrea să fac uitată o carte de eseistică, Cu garda deschisă, mult prea improvizată pentru exigenţele mele de acum.

Cred că, prin mizele pe care mi le-am propus, sînt un scriitor uşor anacronic. Sînt poate un modernist întîrziat care preţuieşte prea mult forma, construcţia, teleologia discursului - cum spunea Aristotel -, durabilitatea estetică a textului literar. Caut însă tot timpul noi forme de coagulare narativă a fantasmelor mele.

1998 - În căutarea referinței

Experimentul literar romanesc postbelic (în colaborare)

Generația 80 în proza scurtă

(...) aş îndrăzni să spun că în orice scriitor adevărat se ascunde atît un Hamlet cît şi o Doamnă Bovary. Sînt un gurmand şi un bulimic al textualizării infinite a vieţii. E preţios spus, dar e adevărat.

1999 - Reducerea la scara

Poate că vreau să mă reasigur - înainte de a cădea în groaznica senzaţie că nu mai ştiu să scriu, pe care mi-o provoacă orice început de carte nouă - de buna situaţie a resurselor mele creatoare. N-am însă niciodată conştiinţa că, scoţînd o anume carte din raft, acea carte ar fi în vreun fel reprezentativă pentru identitatea mea.

2002 - Aisbergul poeziei moderne

Obiectul prezentei cercetări nu este nici poezia, nici limbajul poetic în întregul său. Ce mă interesează aici e un anume tip de poezie şi un anume aspect al limbajului poetic, cel tranzitiv. (…)

(…) Caracterul preponderant analitic şi descriptiv al abordării, apelul frecvent la unele texte teoretice aparţinând poeţilor înşişi sunt rezultatul pur şi simplu al faptului că poezia de astăzi se dovedeşte un domeniu mult mai complex şi mult mai întins decât încearcă să ne convingă viziunile totalizatoare ale unor renumiţi cercetători.

In Pactul somatografic autorul propunea o lectură a prozei ca „ţesătură” care reface legătura dintre „eul scriitural” şi lume. Un pandant al mai vechiului său program, conform căruia literatura e o relaţie între trup şi literă... proiect nefinalizat

2003 - Doi intr-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu

- Mecanica fluidului - un volum de proze scurte, desene și fotografii

“Condiţia literaturii va fi mereu aceea a unei frumoase fără corp. Ea îi pune omului în faţă frumosul, frumuseţea, dar nu-i va putea arăta niciodată realitatea acelei frumuseţi care nu poate fi îmbrăţişată, ci numai privită."

2004 - Pupa russa

LeonTina este făcută din poveştile, din mărturiile, din spusele altora, din amintiri, din jocuri de cuvinte, din compuneri şcolare. Deriva existenţei sale este retrăită de  Gheorghe Crăciun din dorinţa de a ieşi din natura sa masculină şi din prejudecăţile ei pentru a afla “ce înseamnă să îmbraci, scriind o carte, pielea celeilalte naturi”.

2006 - Trupul stie mai mult

Trupul meu se destinde de sens,/ Zidul nu mai apasa cu albul lui retina

Drumul nu mai persistă spre a fi străbătut/ Nu mai răzbate cursul apei spre auz.

Şi las în iarbă un contur de lucru greu/ Si las mişcarea sângelui înceată să rămână

Un susur depărtat/ Las pielea să transpire./Lumea devine mai simplă pentru câteva clipe.

2007 – Ianuarie, 30

Mă uit la mine ca la o fiinţă străină şi mă bucur că pot să am această detaşare.