Bivolul i coofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coofanCnd n sus i cnd n jos.Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat n loc:- Ah, ce mare dobitoc!Nu-l credeam aa de prostS ia-n spate pe oricine...Ia stai, frate, c e rostS m plimbe i pe mine!

Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt, Se pitete la pmnti de-odat - zdup! - i sareBivolului n spinare...

Ce s-a ntmplat pe urm nu e greu de-nchipuit.Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit, Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoiS-l rstoarne, S-l ia-n coarnei ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean n trifoi.

- Ce-ai gndit tu oare, javr? Au, crezut-ai c sunt mort?Coofana, treac-mearg, pe spinare o suportC m apr de mute, de nari i de tunii de alte spurcciuni...Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci?Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci, Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate, S te port degeaba-n spate?...