52
Anul universitar 2012/2013 Gestionarea pădurilor private Suport electronic de curs Conf. univ. dr.ing. Laura Bouriaud

Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

Anul universitar 2012/2013

Gestionarea pădurilor private

Suport electronic de curs

Conf. univ. dr.ing. Laura Bouriaud

Page 2: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

1

Gestionarea pădurilor private

Prezentarea disciplinei

Cuvinte cheie: padure privata, ocoale silvice private, administrare, regim silvic / private forests, private forest districts, adminsitration, forest regime

Cursul are drept scop sa transmita cunostinte de baza si specifice profilului de inginer silvic necesare în cazul profesarii ca gestionar al fondului forestier proprietate privata. Sunt prezentate noțiuni de bază referitoare la gestionarea padurilor private in Romania si in Europa, urmărindu-se ca studenții să fie familiarizați cu problematica gestionării pădurilor private, și în special a celor de mici dimensiuni. Se urmărește de asemeni ca studenții să înțeleagă modul în care se desfășoară procesele decizionale care afectează gestionarea pădurii private. In cadrul orelor de aplicatii, se studiază organizarea și funcționarea ocoalelor silvice private si a reprezentarii de interese prin asociatiile profesionale; organizarea si functionarea formelor indivize de proprietate; dispozitiile legale specifice referitoare la obligatiile proprietarilor de paduri private; organizarea si desfasurarea activitatilor de amenajare, exploatare, valorificare a produselor secundare ale padurii.

The lectures aims at training the future forest engineer for the management of the

private forests. In the content of the courses, the students become aware about the

problems specific to the small-size, non industrial private forest ownership. The

lectures present also the situation of private ownership on forests in other

countries. On particular competence that the lectures aims to form is the capacity

to understand the decision making process that is affecting the use and the

management of the private forests. As practical applications, the students will work

on identifying how the interest of the private forest owners are represented at the

nationala and regioanl level; how private forest districts were created and how

they work; how forest management is organised regarding planning, timber

selling, harvesting and withdrawal of other forest products than timber.

Page 3: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

2

Cuprins Lecția 1. Structura proprietății forestiere în România ......................................................... 3

Test de autoevaluare 1 ................................................................................................................... 5 Lecția 2. Regimul juridic al proprietății private în Codul civil .......................................... 6

2.1 Particularități ale dreptului de proprietate forestieră ............................................ 6 2.2 Formele proprietății și caracteristici .............................................................................. 7 2.3 Definiția dreptului de proprietate privată ..................................................................... 8 2.4 Produsele bunurilor forestiere conform Codului civil ............................................ 9 Test de autoevaluare 2 ................................................................................................................ 10

Lecția 3. Servituți. Dezmembrămintele dreptului de proprietate .............................. 12 3.1 Servituți conform Codului Civil ........................................................................................ 12 3.2 Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată .......................................... 14 3.3 Uzufructul asupra pădurilor .............................................................................................. 14 Test de autoevaluare 3 ................................................................................................................ 15

Lecția 4. Reguli de gestionare durabilă a pădurii private ................................................ 16 4.1 Restricțiile legale ale exercitării proprietății ............................................................ 16 4.2 Reguli de gestionare a pădurilor private..................................................................... 16 4.3 Funcționarea unei obști conform statutului .............................................................. 18 Test de autoevaluare 4 ................................................................................................................ 21

Lecția 5. Repere istorice ale proprietății private asupra pădurilor ............................ 22 5.1 Regimul pădurilor: de la res nullius la res nobillus ............................................... 22 5.2 Constituirea dreptului de proprietate privată prin danii domneşti............... 22 5.3 Restricțiile istorice în folosința pădurilor................................................................... 24 Test de autoevaluare 5 ................................................................................................................ 26

Lecția 6. Restituirea terenurilor forestiere și reapariția proprietății private asupra pădurilor după 1990 .......................................................................................................... 27

6. 1 Prevederi ale legilor restituirii pădurilor .................................................................. 27 6.2 Principale probleme în aplicarea legilor restituirii și consecințe asupra gestionării pădurilor private .................................................................................................... 31 Test de autoevaluare 6 ................................................................................................................ 33

Lecția 7. Administrarea pădurilor proprietate privată ..................................................... 34 7.1. Constituirea structurilor de administrare în trecut .............................................. 34 7.2 Administrarea pădurilor private în prezent .............................................................. 35 7.3 Asocierea proprietarilor privați de păduri ................................................................ 39

Testul de autoevaluare 7 ................................................................................................................. 42 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 1 ................................................................................... 43 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 2 ................................................................................... 44 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 3 ................................................................................... 46 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 4 ................................................................................... 47 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 5 ................................................................................... 48 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 6 ................................................................................... 48 Răspunsuri la Testul de autoevaluare 7 ................................................................................... 49

Page 4: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

3

Lecția 1. Structura proprietății forestiere în România

Fondul forestier al Romaniei ocupa o suprafață de 6,496 mil. ha, din care suprafața efectiv acoperită cu pădure este de 6,335 mil. ha, restul de 0,161 mil ha reprezintă terenuri destinate nevoilor de cultură, de producție, administrației silvice, drumuri forestiere, terenuri neproductive, ocupații și litigii, scoateri temporare din fondul forestier. Față de situaţia la 31.12.2008, suprafaţa fondului forestier naţional a ınregistrat o creştere de cca 25 mii ha (aproximativ 0,4%) în principal datorita includerii suprafeţelor cu vegetaţie forestiera din afara fondului forestier ın fondul forestier naţional, potrivit prevederilor Legii nr. 46/2008 – Codul silvic (Ministerul Mediului și Pădurilor, Starea pădurilor, 2009).

Ca urmare a aplicării celor trei legi de restituire a terenurilor agricole și forestiere, proprietatea asupra pădurilor a evoluat de la 100% proprietate de stat (publică) în 1989, la un raport de cc. 50% proprietate publică, administrată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, și 50% alți proprietari. Pădurile aparținând unităților adminstrativ-teritoriale sunt în forma de proprietate publică: ele aparțin domeniului public al comunei, municipiului sau județului, și nu domeniului privat.

Proprietarii privați sunt persoane fizice sau juridice. În categoria persoanelor juridice sunt incluse unitățile de cult, asociațiile sau fundațiile, societățile comerciale sau firmele proprietare de păduri, dar și comunitățile sau pădurile în proprietate devălmașă (obști, comunități de avere, păduri granicerești, composesorate). Prin particularitățile istorice și de funcționare, acestea din urmă sunt de obicei înregistrate separat, tocmai pentru a se evidenția caracterul lor unic.

În 1947 existau circa 300 de mii de hectare aparținând instituțiilor de cult, în timp ce în anul 2007 se retrocedaseră un număr de 79952 ha, iar în anul 2009 situația oficială raportează că unitățile de cult dețin o suprafață de 139 mii hectare.

Suprafaţa medie a pădurilor persoanelor fizice (proprietăți individuale, sau particulare) era înainte de naționalizare de 3.1 ha. Suprafața medie retrocedată după legea 18/1991 a fost de 0.56 ha, iar suprafața medie retrocedată prin aplicarea legii 1/2000 a fost de 2,2 ha. Aceste suprafețe reprezintă media retrocedată pe proprietar (sau pe titularul original), dar cu siguranță suprafețele sunt mai mici pe teren, deoarece sunt separate în mai multe locații (datorită retrocedării prin trei legi succesive) sau pe mai mulți moștenitori. Prin urmare, proprietatea persoanelor fizice este încă și mai fărâmițată decât înaintea naționalizării.

Evoluția proprietății asupra terenurilor forestiere este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Evoluția proprietății asupra pădurilor pe categorii de proprietari

Page 5: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

4

Suprafeţe, in ha

1947 1990 1996 1998 2000 2007 2009

Păduri publice de stat (RNP Romsilva)

1878723 6372000 6033322 6028000 5998784 4093061 3492000

Păduri (publice) aparţinând comunelor

1761000 - - - - 863 094 961000

Păduri private ale persoanelor fizice

1514486 - 338678 339000 343754 359573*494002**

1184000

Păduri private diferite pers. juridice

567399 - - - - 526042 139000

Păduri private forme asociative (obşti)

1330000 - - - - 720000

Suprafaţa totală 6487000 6372000 6372000 6367000 6342538 6397027 Sursă: Machedon et alii, 1999; RNP, 1996-2000; RNP-ICAS, 1999; MMP, 2009 * Păduri retrocedate conform Legii 18/1991 ** Păduri retrocedate conform Legii 1/2000 si Legii 247/2005

O altă sursă (http://www.businessmagazin.ro/cover-story/cele-patru-mistere-ale-padurilor-ce-s-a-intamplat-in-ultimii-20-de-ani-8011979) arată o diferență sensibilă între suprafețele recunoscute ca aparținând diferitelor categorii de proprietari și suprafețele efectiv puse în posesie, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos. Tabelul 2. Situația punerii în posesie cu terenuri forestiere în anul 2010 Suprafețe în proprietate

ha Suprafețe puse în posesie

ha Forme asociative 720000 507600 Unități de cult și învățământ 130000 164000 Unități adtiv-terit 960000 810500 Persoane fizice 1180000 357000* + 338000** Total (fără RNP) 2990000 2177100 * Păduri retrocedate conform Legii 18/1991 ** Păduri retrocedate conform Legii 1/2000 si Legii 247/2005 Astfel, comparând aceste cifre, se poate estima că un număr de aproximativ 0.8 milioane ha nu are încă un proprietar efectiv. Pe de altă parte, chiar reprezentanții RNP recunoșteau faptul că există aproximativ 0.5 milioane ha de terenuri forestiere pentru care există diferite litigii (conflicte) legate de proprietate și posesie. Cu toate acestea, raportul privind starea pădurilor din 2009 arată că s-a pus în posesie ca urmare aplicării Legii 1/2000 și a Legii 247/2005 o suprafață de 2,64 milioane ha (sfârșit 2009), reprezentând 93,4% din suprafața validată și necontestată și că doar 56150 ha nu au fost puse în posesie din motive imputabile proprietarilor. Figura 1. Repartizarea suprafeței pădurilor pe categorii de proprietari (anul 2009)

Page 6: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

5

Sursa: Programul Național de împădurire, 2009.

Test de autoevaluare 1

Care sunt principalele categorii de pădure din România după deținător/proprietar ? Care este structura proprietății forestiere în prezent? Ce se înțelege prin sintagma forme asociative? Care este suprafața medie a pădurilor proprietate privată? În ce stadiu se află aplicarea legilor restituirii terenurilor forestiere?

Page 7: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

6

Lecția 2. Regimul juridic al proprietății private în Codul civil

2.1 Particularități ale dreptului de proprietate forestieră

Proprietatea asupra pădurii are o serie de particularităţi, plecând de la natura însăşi a pădurii, care grupează solul, arborii şi efectele vieţuirii grupate a arborilor.

Astfel, “pădurea” este compusă din:

- un bun principal, adică terenul forestier şi arborii atașați, care atâta vreme cât țin cu rădăcinile de teren au statut de bun imobil;

- lemnul, ca produs al pădurii (rezultat prin desprinderea arborilor de rădăcini, respectiv tăierea arborilor în cadrul procesului de exploatare forestieră sau ruperea lor ca urmare a unor doborâturi ori rupturi de zăpadă);

- bunuri accesorii sau secundare, adică toate celelalte bunuri şi servicii generate de pădure, susceptibile de exploatare şi consumare exclusivă, cum ar fi ciuperci de pădure, fructe de pădure, ramuri pentru măturoaie, cetină, rășină, fân, plante medicinale, etc.;

- produsele şi serviciile de mediu şi sociale, cum ar fi serviciul generării de biodiversitate, recreare, stocare a carbonului, protecție a solurilor, temperare a exceselor climatice, care sunt în mare parte bunuri publice, în sens economic, neregăsindu-se un statut juridic clar al lor. Asupra multor dintre aceste bunuri se poate aplica, drept regulă generală, apartenența la bunul principal, însă lipsește posibilitatea de individualizare juridică a acestui bun sau serviciu: de exemplu, se recunoaște efectul pozitiv al pădurii în protejarea unei anumite specii de palntă, dar nu se poate identifica cu certitudine cine este proprietarul serviciului de biodiversitate. În unele state, precum Finlanda sau Estonia, s-a admis disocierea dintre proprietatea asupra terenului, care aparține proprietarului terenului, și proprietatea asupra biodiversității, pe care a preluat-o statul, prin intermediul unui contract special de protejare a biodivesității.

Existenţa bunurilor şi serviciilor secundare şi a celor de mediu şi sociale depinde în mod evident de existenţa pădurii ca bun principal. Astfel dreptul de proprietate asupra terenului forestier cuprinde în sine o sumă de drepturi suprapuse de apropriere, utilizare sau înstrăinare a celorlalte bunuri, produse şi servicii forestiere.

Dacă în aproprierea (însușirea), utilizarea și înstrăinarea terenurilor forestiere regulile dreptului civil se aplică fără prea multe excepţii, altfel stau lucrurile în cazul celorlalte bunuri, produse şi servicii forestiere. În particular, însușirea şi utilizarea produselor lemnoase şi nelemnoase ale pădurii sunt supuse unor norme speciale instituite în legislaţia silvică, care nu diferențiază între proprietar

Page 8: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

7

sau ne-proprietar al terenului forestier. Întreaga legislaţie silvică urmăreşte ca nivelul de recoltare şi utilizare a bunurilor, produselor şi serviciilor să se facă în limitele unei gestionări durabile a resursei. De aceea proprietatea forestieră este reglementată în principal de două categorii de norme juridice:

- cele ale dreptului civil, care se aplică dobândirii și transmiterii terenului forestier (în privința unor drepturi reale principale precum proprietatea, ipoteca, servitutea, fiducia, etc., și în privința unor drepturi contractuale – rezultate din diferitele tipuri de contracte care au ca obiect terenul forestier sau masa lemnoasă supusă valorificării);

- cele ale dreptului forestier, care se aplică în special gestionării, exploatării, administrării și valorificării lemnului și a celorlalte produse ale pădurii (lemnoase sau nelemnoase).

2.2 Formele proprietății și caracteristici

Proprietatea este publică sau privată (art. 135 Constituţie).

Statul şi unităţile sale administrativ teritoriale pot deţine terenuri şi în proprietate privată, astfel încât proprietatea de stat poate fi la rândul ei proprietate publică sau privată (art. 6 Legea fondului funciar 18/1991).

După forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi (art. 7 Cod silvic):

a) fond forestier proprietate publică a statului;

b) fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;

d) fond forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Fondul forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale cuprinde păşunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care, prin efectul codului silvic din 2008, au fost incluse în fondul forestier naţional.

Codul silvic interzice trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Este interzisă deasemenea includerea pădurilor în intravilan. Aceste două prevederi au drept scop evitarea defrișării pădurilor în scopul realizării unor proeicte imobiliare sau pentru satisfacerea unor interese locale.

Dreptul de proprietate publică se caracterizează prin inalienabilitate şi imprescriptibilitate. “Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea care pot fi folosite în interes public, marea teritorială, plajele, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, alte bunuri stabilite prin lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice” (art. 135, al. 4 Constituţie). Articolul 5

Page 9: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

8

din Legea nr. 18/1991 precizează că aparţin domeniului public: terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţie, reţele stradale, aeroporturi, parcuri publice, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele naturii etc.

În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice (art. 135, al. 5 Constituţie). “În exercitarea atribuţiilor sale, regia autonomă posedă, foloseşte şi dispune, în mod autonom, de bunurile pe care le are în patrimoniu, sau le culege fructele, după caz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită (art. 5, Legea 15/1990)”. O astfel de definiţie conferă regiei autonome calitatea unui adevărat proprietar, atâta vreme cât aceasta acţionează conform scopului în vederea căruia a fost creată. Printre modalităţile specifice de dobândire a proprietăţii publice, pe lângă cele generale expuse în paragraful următor, sunt: exproprierea pentru cauză de utilitate publică; rechiziţia; confiscarea bunurile fără stăpân şi cele abandonate; comoara; succesiunile vacante; amenzile; impozitele şi taxele de timbru.

Caracteristicile dreptului de proprietate privată:

1. este un drept absolut, opozabil tuturor;

2. este prescriptibil, în sensul că bunurile imobile proprietate privată pot fi dobândite în proprietate de către persoanele care au posesia utilă asupra lor în tot timpul prevăzut de lege;

3. este sesizabil: spre deosebire de bunurile proprietate publică, bunurile proprietate privată pot fi urmărite de creditorii proprietarului datornic;

4. este alienabil, bunurile proprietate privată putând face obiectul oricărui act de transfer de proprietate autorizat de lege. Legea 18/1991 precizează: “terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare din modurile prevăzute de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege”.

2.3 Definiția dreptului de proprietate privată

Dreptul de proprietate privată este acel drept în virtutea căruia titularii exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra unor bunuri, mobile sau imobile, care se află în circuitul civil în condiţiile stabilite de lege.

• circuit civil: există bunuri care sunt excluse din circuitul civil (ex. bunurile publice, materiale radioactive), sau care sunt supuse unui regim special de circulaţie: arme şi muniţii, bunuri care fac parte din patrimoniul naţional cultural, chiar dacă sunt proprietate privată;

• titulari: persoane fizice particulare, persoane juridice (fundaţii, societăţi, asociaţii), dar şi unităţi administrativ teritoriale ale statului, care pot avea în proprietate privată terenuri sau construcţii.

Page 10: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

9

Proprietatea asupra bunurilor imobile se exercită în general în baza unui titlu de proprietate, în timp ce în cazul bunurilor mobile, simpla posesie constituie prezumţie de proprietate.

2.4 Produsele bunurilor forestiere conform Codului civil Categorii de produse

Produsele bunurilor sunt fructele şi productele (Art. 547, C.civ.). Conform art. 548 C.civ.: (1) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale şi civile (venituri). (2) Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor. (3) Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel. (4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele. Productele: Productele sunt produsele obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea (Art. 549, C.civ.).

Prin urmare, terenurile forestiere pot produce: - fructe naturale, cum sunt chiar fructele de pădure, plantele medicinale,

ciupercile care se găsesc în pădure; - fructe industriale, cum ar fi pomii de iarnă rezultați din plantații speciale,

rășina, alte produse accesorii ale pădurii care presupun o anumită investiție nu doar în culegerea, ci și în producerea lor;

- fructe civile, cum ar fi arende, chirii, rente obținute pe seama terenului forestier sau al infrastructurii (cabane de vânătoare, cabane turistice, practicarea echitației, servicii de vânătoare, servicii de turism, concesionarea terenurilor pentru extracție de gaze, concesionarea unor drumuri forestiere, închirierea unei paltforme primare, a unui luciu de apă, etc.);

- producte: produsele principale, accidentale, de igienă, secundare, respectiv orice volum de masă lemnoasă extras din pădure.

Dobândirea fructelor şi a productelor. Articolul 550 din C. civ. stabilește că fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel. Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobândeşte la data separării de bunul care le-a produs (prin tăiere, culegere, recoltare, desprindere).

2.5 Cazuri particulare: coproprietatea forțată și devălmășia Art. 646. - Se află în coproprietate forţată: 1. bunurile prevăzute la art. 649, 660, (nota: redate în continuare), 687 şi 1.141; 2. bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile şi izvoarele;

Page 11: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

10

3. bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrală termică sau alte instalaţii care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comun într-un cartier de locuinţe sau alte asemenea bunuri; 4. orice alt bun comun prevăzut de lege. Art. 649. - (1) Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; b) fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii şi ascensoarele; c) instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum şi alte asemenea părţi; d) alte bunuri care, potrivit legii sau voinţei părţilor, sunt în folosinţă comună. (2) Coşurile de fum şi de aerisire, precum şi spaţiile pentru spălătorii şi uscătorii sunt considerate părţi comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilităţi în conformitate cu proiectul clădirii. Art. 660. - (1) Zidul, şanţul, precum şi orice altă despărţitură între două fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune, în condiţiile legii. Art. 662. - (1) Oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărţituri comune. (2) În lipsa unor dispoziţii legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, înălţimea zidului comun se stabileşte de părţi, dar fără a depăşi 2 metri, socotindu-se şi coama zidului. Art. 667. - Există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Conform Codului silvic din anul 2008, obştile de moşneni în devălmăşie, obştile de moşneni în indiviziune, obştile răzeşeşti nedivizate, composesoratele, pădurile grănicereşti, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României. În mod expres, legea silvică menționează că proprietatea formelor asociative prevăzute mai sus este garantată, indivizibilă şi inalienabilă. Inalienabilitatea este o excepție de la regula conform căreia proprietatea privată este alienabilă. În scopul protejării comunităților de eventuale acte de vânzare frauduloase săvârșite de doar cățiva dintre membrii comunității, legea interzice vânzarea pădurilor/terenurilor forestiere aparținând obștilor.

Test de autoevaluare 2

Din ce este compusă pădurea ca obiect al proprietății? Caracteristicile dreptului de proprietate privată

Page 12: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

11

Fructele și productele proprietății Cum se diferențiază coproprietatea forțată de devălmășie? Formele de proprietate asupra pădurilor în enumerarea Codului silvic

Page 13: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

12

Lecția 3. Servituți. Dezmembrămintele dreptului de

proprietate

3.1 Servituți conform Codului Civil

Mențiune: Dispoziţiile articolelor din Codul civil cu privire la dezmembrăminte și servituți nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.

Definiția servituții : Art. 755. - (1) Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. (2) Utilitatea rezultă din destinaţia economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia. Art. 602. - (1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat. (2) Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul părţilor. Pentru opozabilitate faţă de terţi este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. Art. 603. - Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Servitutea de folosire a apelor: Regulile privind curgerea firească a apelor Art. 604. - (1) Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea firească a apelor provenite de pe fondul superior. Întrebuinţarea izvoarelor Art. 608. - (1) Proprietarul poate acorda orice întrebuinţare izvorului ce ar exista pe fondul său, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobândite de proprietarul fondului inferior. (2) Proprietarul fondului pe care se află izvorul nu poate să îi schimbe cursul dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localităţi de apa necesară pentru satisfacerea nevoilor curente. Servitutea de picătură a streşinii: Art. 611. - Proprietarul este obligat să îşi facă streaşina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.

Servituți de construcții: Art. 612. - Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.

Page 14: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

13

Servitutea de trecere:

Art. 617. - (1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. (2) Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii. (3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândeşte un alt acces la calea publică. Art. 618. - (1) Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea. (2) Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimţământul proprietarului fondului care are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii. Art. 619. - Întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate prin înţelegerea părţilor, prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă continuă pe timp de 10 ani. Art. 621. - (1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop. (2) Această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. (3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă. (4) Clădirile, curţile şi grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi. Art. 622. - (1) De asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum şi accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor şi culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul. Art. 623. - (1) Proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia unui bun al său, ajuns întâmplător pe fondul respectiv, dacă a fost înştiinţat în prealabil. (2) În toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justă despăgubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea în posesie, precum şi pentru cele pe care bunul le-a cauzat fondului. Servitutea de distanţa minimă pentru arbori:

Art. 613. - (1) În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.

(2) În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. (3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.

Page 15: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

14

3.2 Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată

Superficia

Art. 693. - (1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul de folosinţă. (2) Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile. (3) Superficia se poate înscrie şi în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv construcţia ori a transmis terenul şi construcţia, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei. (4) În situaţia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terţ pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Uzufructul

Art. 703. - Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Art. 708. - (1) Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. (2) Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci când este constituit cu depăşirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. (3) Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, după caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani. (4) Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită vârstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite. Art. 709. - În lipsă de stipulaţie contrară, uzufructuarul are folosinţa exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia. Art. 715. - (1) Uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct. (2) Locaţiunile de imobile încheiate de uzufructuar, înscrise în cartea funciară, sunt opozabile proprietarului sau moştenitorilor acestuia, după stingerea uzufructului prin decesul sau, după caz, încetarea existenţei juridice a uzufructuarului, până la împlinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la încetarea uzufructului. Art. 722. - Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise încă şi nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi în timpul uzufructului. Art. 724. - În exercitarea dreptului său, uzufructuarul este ţinut să respecte destinaţia dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepţia cazului în care se asigură o creştere a valorii bunului sau cel puţin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului.

3.3 Uzufructul asupra pădurilor

Exploatarea pădurilor tinere Art. 717. - (1) Dacă uzufructul cuprinde păduri tinere destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispoziţiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului. (2) Arborii care se scot din pepiniere fără degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decât cu obligaţia uzufructuarului de a se conforma dispoziţiilor legale în ce priveşte înlocuirea lor. Exploatarea pădurilor înalte Art. 718. - (1) Uzufructuarul poate, conformându-se dispoziţiilor legale şi folosinţei obişnuite a proprietarului, să exploateze părţile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa fondului.

Page 16: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

15

(2) În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalţi; va putea însă întrebuinţa, pentru a face reparaţiile la care este obligat, arbori căzuţi accidental; în acest scop poate chiar să taie arborii trebuincioşi, cu îndatorirea însă de a constata, în prezenţa nudului proprietar, această trebuinţă. Art. 719. - Uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosinţei obişnuite a proprietarului, în limitele dispoziţiilor legale. Art. 720. - Pomii fructiferi ce se usucă şi cei căzuţi accidental se cuvin uzufructuarului cu îndatorirea de a-i înlocui cu alţii.

Test de autoevaluare 3

Enumerați câteva servituți. Ce este servitutea? Ce înseamnă servitutea de distanță minimă dintre arbori? Ce este uzufructul? Ce înseamnă uzufructul în privința pădurilor tinere? Ce înseamnă uzufructul în privința exploatării pădurilor înalte?

Page 17: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

16

Lecția 4. Reguli de gestionare durabilă a pădurii private

4.1 Restricțiile legale ale exercitării proprietății Într-o decizie a Curții Constituționale din 2005 (Curtea Constituțională, Decizie nr. 375 din 6 iulie 2005) care argumentează pentru restituirea integrală a proprietăților naționalizate, se arată că “respectarea dreptului de proprietate nu este compatibilă cu ideea de exercitare "proporţională" a acestui drept. În condiţii care ţin de apărarea interesului general, acest drept poate fi limitat, dar varianta de "limitare prin nerestituire" experimentată cu abilitate vreme de 15 ani este inacceptabilă.”. Curtea Constituțională arată prin aceasta că, deși limitarea exercitării dreptului de proprietate pentru cauză de interes general este necesară, nu este normal să se refuze restituirea, de exemplu, a pădurilor, pentru motivul că ele sunt importante din punct de vedere ecologic sau social.

În schimb, numeroase ale decizii ale Curții Constituționale arată că sunt legale restricțiile cu privire la modul de recoltare a arborilor din pădurea privată, inclusiv cele care se concretizează în sancționarea contravențională a proprietarilor de pădure în cazul sustragerii/furtului de arbori dacă proprietarul nu s-a preocupat de asigurarea pazei (Decizie nr. 568 din 03/05/2011; Decizie nr. 1593 din 09/12/2010; Decizie nr. 1110 din 23/09/2010; Decizie nr. 1309 din 14/10/2010; Decizie nr. 807 din 03/06/2010; Decizie nr. 401 din 13/04/2010; Decizie nr. 312 din 23/03/2010; Decizie nr. 1408 din 03/11/2009; Decizie nr. 1235 din 06/10/2009; Decizie nr. 1001 din 07/07/2009; Decizie nr. 513 din 09/04/2009; Decizie nr. 63 din 15/01/2009;Decizie nr. 670 din 12/06/2008).

Prin urmare, regimul silvic și restricțiile impuse proprietății private asupra pădurilor au fost validate ca fiind în conformitate cu prevederile Constituționale de garantare și respect al proprietății.

4.2 Reguli de gestionare a pădurilor private

Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier (art. 17, Cod silvic). Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:

a) să asigure întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;

b) să asigure paza şi integritatea fondului forestier;

c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;

d) să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;

e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor;

f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

Page 18: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

17

g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;

h) să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;

i) să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate şi să menţină în stare corespunzătoare semnele de hotar;

j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.

În cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, toate obligaţiile menționate mai sus revin ocoalelor silvice.

Tabelul 1. Reguli de implementare a regimului silvic Principiul Reguli de implementare Menţinerea folosinţei forestiere a terenului

Interdicţia defrişării

Obligativitatea împăduririi terenurilor exploatate în maxim trei ani

Controlul activităţii de exploatare a arboretelor (predarea-primirea parchetelor)

Taxe în caz de schimbare a folosinţei terenurilor

Restricţionarea păşunatului

Regim special al construcţiilor

Menţinerea volumului de lemn recoltat în limitele posibilităţii pădurii (sustained yield)

Stabilirea posibilităţii anuale a pădurilor si a cotelor de lemn pe detinator de pădure

Marcarea obligatorie a arborilor de recoltat

Transportul lemnului însoţit de acte de provenienţă

Respectarea funcţiilor pădurii (gestionare multifuncţionala)

Stabilirea unei vârste minime sub care este interzisă exploatarea pădurii (cel puțin 100 ani în cele mai multe situații)

Gestionare intensivă a pădurilor cu funcţii de protecţie

Interzicerea exploatării pădurii în anumite situaţii speciale (regim de conservare, reţeaua Natura 2000)

Instituirea unui sistem minim de gestionare

Amenajarea pădurilor şi plan de amenajare, stabilirea planului decenal de lucrări

Structura de gestionare: organizarea pădurii în unităţi de gestionare şi angajarea de personal de specialitate

Proprietarii vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier au următoarele obligaţii (art. 18, Cod silvic):

a) să respecte normele tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările privind circulaţia materialelor lemnoase;

Page 19: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

18

b) să asigure îngrijirea şi protecţia vegetaţiei forestiere, precum şi combaterea dăunătorilor acesteia.

4.3 Funcționarea unei obști conform statutului

Statutul asociaţiei ce formează Obstea comunei

Denumirea asociaţiei Totalitatea membrilor fondatori ce se constituie în prezenta asociaţie cu personalitate juridică, pentru administrarea fondului forestier şi păşini alpine, reconstituite potrivit Legii nr.1/11.01.2000, va purta denumirea de OBŞTEA COMUNEI.

Sediul asociaţiei Sediul asociaţiei este în România, comuna, județul. Asociaţia poate deschide sucursale, filiale, reprezentante, agenţii şi înalte localităţi din ţară sau străinătate, potrivit prevederilor legii.

Forma juridică Obştea comunei, este persoana juridică română, urmaşa obştii nedivizate de răzeşi din această comună şi se compune din membri fondatori; membri şi membri cu drepturi în obşte. Membri fondatori sunt toate persoanele ce vor fi înscrise în anexa titlului de proprietate ce va fi eliberat acestei obsti în baza Legii1/11.01.2000. Membri sunt acele persoane, care ulterior recunoaşterii personalităţii juridice vor dobândi această calitate potrivit prezentului statut. Membri cu drepturi în obşte sunt acei membri fondatori şi membri care îşi au domiciliul în localitatea în care obştea îşi are sediul, membri fondatori şi membri care deşi nu au domiciliul în această localitate au proprietăţi agricole sau desfăşoară activităţi de această natură, atestate de autorităţi, pe raza acestei localităţi, precum şi acei membri şi membri fondatori ce au domiciliul în localităţi limitrofe sau apropiate de localitate, stabilite expres de Adunarea Generală.

Modul de dobândire a calitătii de membru asociat Devin membri asociaţi cu drept în obşte tinerii şi tinerele cu domiciliul in sate, ai căror părinţi au această calitate, la împlinirea vârstei de 18 ani. Devin membri ai asociaţiei cu drept în obşte toate persoanele, care îşi stabilesc domiciliul în unul din sate, au gospodarii proprietate personală, gospodaresc aici şi au împlinit vârsta de 18 ani, după plata unei taxe de înscriere. Modul de pierdere a calităţii de membru din obşte. Dreptul în obşte încetează odată cu decesul mebrului sau dacă a fost înstrăinat. Pierd de asemenea dreptul în obşte persoanele care deşi domiciliază în localităţile aprobate de Adunarea Generală, au fost primati ca membri în altă obşte. Dreptul în obşte se suspendă pentru membrii fondatori, membri si membrii asociaţi pe perioadte cât nu au domiciliul în sate sau în localităţile aprobate de Adunarea Generală.

Drepturile şi obilgaţiile membrilor obştii.

Page 20: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

19

a) Să aleagă şi să fie ales în structurile de conducere ale obştii b) Să obţină şi să folosească nestingherit dreptul său în obşte c) Să beneficieze de dreptul de preemţiune la cumpărarea produselor obştii şi

drepturilor în obşte înstrăinate de membrii acesteia d) Să beneficieze în condiţiile stabilite de Adunarea Generală , de drepturile

speciale acordate de aceasta. e) Să respecte statutul obştii, hotărârile adoptate de Adunarea Generală,

dispoziţiile consiliului de administraţie şi ale organelor de specialitate ale obştii.

f) Dreptul în obşte, reprezintă cantitatea masurabilă de produse sau inlesniri stabilite de Adunarea Generală pentru anul urmator, precum şi dividendele obţinute din activitatea obştii repartizate proporţional cu drepturile în obşte a fiecărui membru pentru anul precedent.

g) Numărul de drepturi în obşte este cel menţionat expres în anexa titlului de proprietate emis în baza Legii nr.1/11.01.2000, iar pentru cei ce nu au astfel de menţiuni, se considera că au un singur drept.

h) Tot un singur drept dobândesc şi cei ce devin membri cu drept în obşte după înregistrarea acesteia ca persoană juridică.

Uzurparea, exercitarea de drepturi individuale, constatarea şi determinarea

despăgubirilor în cazul unor pagube aduse obştii În baza dreptului sau de codevălmaș, nici unul dintre membrii obştii nu pot exercita acte de proprietate sau de posesie individuala asupra averii obştii. Pagubele cauzate prin tăierea, scoaterea din rădacini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, produselor fondului forestier, vegetaţiei forestiere şi păşunilor din cadrul Obştii comunei, în care prejudicial este produs prin fapte care constituie cotravenţii sau infracţiuni se evaluează în condiţiile legii. Pagubele cauzate prin tăiere, scoatere din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, în cazul în care răspunderea material se stabileşte ăn conformitate cu prevederile Codului Muncii, se evaluiază în condiţiile legii. În cazul în care se deovedeşte că pagubele s-au produs cu stirea sau acordul personalului silvic, însărcinat cu paza şi gestionarea fondului forestier şi al păşunilor, evaluarea prejudiciilor se va face potrivit prevederilor legii, iar răspunderea făptuitorului este solidară cu personalul silvic în cauză. Toate uzurpările de terenuri şi toate locurile închise în scop de folosinţă individual, precum şi înstrăinările făcute de membrii obştii se vor considera ca proprietate obştească. În cazul în care plata despăgubirilor şi a amenzilor silvice nu sunt achitate în termenul stabilit prin actul de constatare sau proces-verbal de sencţionare, de către făptuitorul care este membru al obstii, Consiliul de administraţie al Obştii comunei, va depune măsurile de rigoare, respective de reţinere din dividendele anuale care i se cuvin. În cazul în care veniturile ce i se cuvin anual ca dividende nu sunt îndestulătoare, Consiliul de administraţie al obştii va dispune urmarirea silită a făptuitorului potrivit prevederilor legii. Executarea silita va fi decisă şi în cazul făptuitorilor care nu sunt membri ai obştii, dacă nu-şi achită în termen amenzile silvice şi despăgubirile. Faptele membrilor sau a altor persoane din afara acesteia, care sunt considerate infracţiuni, vor fi sesizate organelor de cercetare penale de către preşedintele obştii în termen de 15 zile de la constatare.

Page 21: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

20

Încălcarea prevederilor Codului Silvic atrage după caz, răspunderea disciplinară, materiala, civilă, contravenţională sau penală persoanei vinovate potrivit legii.

Conducerea, administrarea şi controlul obştii Sunt asigurate de:

- Adunarea generală a membrilor obştii - Consiliul de administrare al obştii - Comisia de cenzori-organ de control

Adunarea generală a membrilor obştii este organul de conducere, care reprezintă pe toti membri obştii. Adunarea generala a membrilor obştii este ordinară şi extraordinară. Adunarea generala ordinară a membrilor obştii se întruneşte cel putin odată pe an în cele mult 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar.

Convocarea Adunării generale a membrilor obştii Convocarea Adunării generale ordinare a membrilor obştii comunei faţă de care consiliul de administraţie al obştii şi se comunică membrilor acesteie cel puţin cu 15 zile înainte de data fixată.

Consiliul de administraţie Conducerea şi administrarea obştii comunei se realizează de un consiliu de administraţie compus din 5 membri, aleşi pe o perioadă de 2 ani cu posibilitatea de a fi realeşi. Membrii consiliului de administraţie trebuie să îndeplinească condiţii de compatibilitate cerute de lege şi să constituie garanţia stabilită de adunarea general a obştii. Consiliul de administraţie se întruneşte lunar la sediul obştii sau de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui său.

Comisia de cenzori Gestiunea obştii este controlată de membrii acesteia prin comisia de cenzori format din 3 membri aleşi de adunarea generala a membrilor obştii, unul dintre aceştia fiind contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil. Adunarea general a membrilor obştii alege de asemenea 2 cenzori supleanti care vor inlocui in conditiile legii pe cenzorii titulari.

Competentele presedintelui obstii Presedintele consiliului de administratie este si presedintele obstii si se ingrijeste de efectuarea tuturor lucrarilor de administrare. El supravegheaza intregul mers al activitatii obstii. Presedintele consiliului de administratie reprezinta obstea pe langa toate autoritatile publice, fiind imputernicit de drept ca la nevoie sa ceara concursul acestora pentru rezolvarea intereselor obstii. Reprezinta obstea in relatiile cu tertii si in justitie, unde poate desemna reprezentanti sau aparatori. Apara cu zel si buna credinta interesele obstii in fata instantelor judecatoresti si oricaror alte autoritati prin toate mijloacele legale. Executa deciziile luate de consiliul de administratie si hotararile adoptate de adunarea generala a obstii.

Page 22: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

21

In limitele prevederilor bugetare presedintele angajeaza platile ce trebuie facute de obste.

Personalul obstii Personalul obstii este angajat cu contract de munca sau conventie civila prin decizie scrisa a consiliului de administratie.

Pasunatul vitelor in paduri si pe pasunile obstii Membrii obstii precum si alte persoane fizice si juridice, care vor introduce vite la pasunat in pasunile si padurile obstii comune, destinate pasunatului sunt obligati sa se conformeze regulilor stabilite de adunarea generala. Pasunatul in padure se va permite numai in suprafetele de teren prevazute in hotararea anuala a adunarii generale si numai pentru numarul de vite care pot intra in pasune, determinate la fata locului de catre organele silvice ale obstii. Din veniturile ce revin membrilor obstii ca dividend se va scadea plata pentru vitele introduce la pasunatul in padure sau pasunea fixate de adunarea generala, la propunerea consiliului de administratie fara insa ca aceasta plata sa depaseasca suma ce i se cuvine. Cand plata pasunatului va depasi cota-parte ce li se cuvine din dividende, membrii obstii vor fi obligati sa achite anticipat si integral pretul invoirii vitelor la pasunat.

Incetarea personalitatii juridice a obstii Obstea pierde personalitatea juridica prin:

a. Pierderea patrimoniului; b. Imposibilitatea realizarii obiectivului de activitate; c. Prin dizolvarea cu votul a 2/3 din numarul drepturilor (actiunilor), situatie in

care activul patrimonial intra de drept in domeniul privat al unitatii administrativ- teritoriale pe raza careia domiciliaza membrii obstii, proportional cu drepturile acestora.

Test de autoevaluare 4

Este legală restrângerea dreptului de proprietate privată și de ce? Menționați sintetic câteva reguli obligatorii privind gestionarea durabilă a pădurilor private. Care sunt instituțiile care asigură conducerea, administrarea și controlul obștii?

Page 23: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

22

Lecția 5. Repere istorice ale proprietății private asupra pădurilor

5.1 Regimul pădurilor: de la res nullius la res nobillus

Consideraţiile referitoare la regimul de proprietate asupra pădurilor pornesc de la perioada apariţiei primelor acte scrise cu privire la păduri şi a primelor legiuiri silvice. Atitudinea socială cu privire la păduri are însă rădăcini adânci în timp, pornind chiar de la sistemul juridic roman. Pe teritoriul vechii Dacii, au existat ca modalităţi de stăpânire a pământurilor: proprietatea de tip sclavagist a latifundiarilor romani; proprietatea comună, sub forma obştii oamenilor liberi daci; proprietatea publică a statului roman, aşa numitul ager publicus în care este de presupus că erau cuprinse majoritatea pădurilor. Asupra acestora se exercita dominium eminens al Romei, ceea ce face ca toţi cei care beneficiau într-un mod sau altul de produsele pădurii să fie simpli posesori în virtutea unui drept de folosinţă acordat de titularul dreptului de proprietate - statul roman. Izvorât din raţiuni de ordin fiscal, dominium eminens al Romei se exercita prin “procuratores saltamus” ce aveau menirea de a identifica resursele impozabile; pădurile neimpozabile, deci neaducătoare de venit, erau clasificate sub denumirea de “res nullius”(ale nimănui), fără însă ca aceasta să împieteze formularea de pretenţii de către stat în momentul în care s-ar fi găsit o posibilitate de valorificare a acestei categorii de păduri. Este interesant de remarcat perpetuarea conceptului de res nullius până în perioada feudalismului târziu sub formularea de “locuri pustii”, “granişte domnească”, “pustia domnească”, “păduri fără stăpân” şi chiar “păduri ale nimănui”.

Obştile oamenilor liberi daci, în virtutea aceluiaşi dominium eminens al Romei, erau supuse la plata unui tributum, ca preţ al dreptului de folosinţă ce le era acordat. Ele stau la baza viitoarelor obşti săteşti de ţărani liberi şi a definirii unei modalităţi aparte de stăpânire a pădurilor, cu elemente puternice de continuitate până în secolul al XIX-lea. La 1247 Diploma ioaniţilor vorbeşte deja de “majores terrae” - marii proprietari de pământuri, iar pădurile, deşi majoritatea libere de orice restricţii, încep a fi considerate res nobillus, statut consolidat odată cu introducerea dijmei din produsele forestiere recoltate.

5.2 Constituirea dreptului de proprietate privată prin danii

domneşti

”Obiceiul vechi” invocat pentru justificarea unor drepturi asupra pădurii se completează în perioada de apariţie a statului cu o altă modalitate de constituire a proprietăţii - prin donaţie. Donaţia stă la baza formării marii proprietăţi boiereşti şi mănăstireşti prin intervenţia domnitorului ca titular al lui dominium eminens, săpânitor deplin al pământurilor ţării. Acesta are dreptul de a dispune de toate pământurile ce alcătuiesc “pustia domnească”, de a acorda folosinţa pădurilor domneşti unor diverse colectivităţi, de a încasa venituri din mori, păşuni, fâneţe şi iazuri, de a încuviinţa donaţiile făcute de boierii săi şi daniile de

Page 24: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

23

ocine răzeşeşti, de a-şi însuşi averile celor care se făceau vinovaţi de crime de înaltă trădare.

Ca stăpân feudal absolut, voievodul sau principele, în procesul de expropriere a boierimii, îşi extinde puterea asupra munţilor, parte “nealeşi”, parte aparţinând ţărănimii libere, începând să reţină munţi sau părţi de munţi pentru interesele proprii. Pe diferite căi averea domnească sporeşte, fără a se face distincţie între proprietatea statului şi cea personală a domnului, astfel încât existau suficiente resurse care să explice donaţiile frecvente făcute de domnitor. Danii pe scară largă au făcut şi regii unguri către saşi, secui şi cetăţile regale, sub condiţia stabilirii definitive a acestora în Transilvania. Diploma andreiană, constituind privilegii pentru saşi în veacul al XIII-lea prevede :”Le-am dat saxonilor Codrul Românilor şi al Bisenilor dimpreună cu apele, să le folosească de-a valma cu cei pomeniţi mai sus”. Daniile puteau privi numai un beneficiu al proprietăţii, cum ar fi dreptul de uzufruct - rezultând astfel fidejcomisele prin care regii maghiari au cedat pământ în uzufruct unor persoane libere, fără ca acestea să aibă drept de înstrăinare sau transmitere prin vânzare către terţi, dreptul de uz - folosinţă a “fructelor” pădurii (ghindă, jir, fructe, iarbă, uscături, doborâturi) sau cel de servitute - construirea unor mori, iazuri, instalarea de prisăci în poieni, dreptul de trecere al turmelor, drumuri de acces peste proprietatea aservită. Existau însă şi concesionări de drepturi în schimbul unor prestaţii şi redevenţe - piei de animale vânate, dijmă din produsele recoltate, transport de lemne, obligaţia de defrişare în folosul boierului, zile de clacă.

Secolele XIII - XIV se caracterizează aşadar prin formarea ierarhiei funciare feudale, apariţia boierimii de slujbe ale cărei proprietăţi sunt constituite ca urmare a daniilor domneşti, decăderea vechii boierimi prin sărăcire şi înglobarea ei în rândul ţăranilor liberi, îngrădirea folosinţelor libere cu privire la păduri, dar şi prin perpetuarea unei puternice folosinţe colective a pădurilor proprietate a obştilor moşneneşti sau răzeşeşti.

Prin danii de sorginte domnească sau boierească, prin cumpărări şi numeroase abuzuri creşte şi proprietatea forestieră mănăstirească. Protejată puternic de stat şi valorificându-şi dubla putere de coerciţie - legală şi religioasă - întinderea pădurii mănăstireşti atinge suprafaţa maximă în secolele următoare. În Transilvania se dezvoltă puternic folosinţa cetăţilor şi târgurilor, ivindu-se numeroase conflicte cu comunităţile rurale autohtone, stânjenite în drepturile lor iniţiale. Deşi modalităţile de dobândire a proprietăţii diferă, în această perioadă nu se face distincţie între proprietatea moştenită, dăruită, achiziţionată sau acaparată, aceste categorii fiind delimitate strict începând cu introducerea dispoziţiilor codului civil francez al lui Napoleon (1886), nu şi în vechiul drept românesc.

La începutul secolului al XV-lea, tripartitul lui Werboczi clasifică pădurile în trei categorii, funcţie de pedeapsa pentru încălcarea proprietăţii şi distrugerea pădurii: pădurea obişnuită, tufărişuri şi nuielişuri; pădurea mare sau mijlocie

oprită de la păşunat şi destinată a satisface trebuinţe obişnuite de lemn; pădurea

şi mai mare sau de ghindă, în care era oprită străinilor vânătoarea şi recoltarea ghindei şi a jirului. La sfârşitul veacului al XVIII-lea Condica Divanului

Page 25: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

24

consemnează “obiceiul” folosinţei pădurilor pe trei categorii: dumbrăvi - “fiind rodite la câmpie cu cheltuieli şi paznici” intrarea locuitorilor este oprită; păduri roditoare de ghindă, din care locuitorii puteau ridica numai lemne uscate şi doborâturi pentru foc; păduri neroditoare sau crânguri mărunte din care se putea tăia pentru trebuinţele casei şi pentru lemn de foc. În toate cazurile însă când locuitorii moşiilor voiau să scoată din pădurea boierului sau a domnului cherestea sau lemn de negoţ, ei trebuiau să ajungă la o înţelegere cu stăpânul moşiei, să plătească eventual o dijmă sau să transporte lemne de foc şi de lucru la curtea moşiei pe osteneala proprie.

Mai înainte de restricţiile impuse pe categorii de păduri, a funcţionat regimul braniştilor sau pădurilor oprite, în primul rând “braniştile şi rediile” din preajma aşezărilor omeneşti fiind consemnate în cărţi de păduri oprite. H. Stahl aminteşte de un prim act de acest gen de la 1456 - “cât este hotarul acelor sate, pe apă sau în pădure, să fie volnice să-l apere”. Pravila din 1792 a lui Moruzzi şi cea din 1796 a lui Calimach decretează că “dumbrăvile şi rediurile, pădurile şi codrii merei sunt apărate după domneştile condici şi nimeni nu poate tăia fără încuviinţarea stăpânului moşiei”. Regimul braniştii este deci mijlocul prin care un stăpân scoate din devălmăşia absolută anume suprafeţe, interzice culesul în natură din cuprinsul lor, le supune la plata dijmei, le controlează prin impunerea unor autorizări prealabile, penalizând abaterile. Acest regim nu s-a putut institui decât treptat : mai întâi cel care foloseşte pădurea este obligat a înştiinţa pe stăpân şi a obţine autorizarea lui; într-o a doua etapă, domnia acordă stăpânului dreptul de a proceda la penalizări după propriile lui puteri. Astfel, în 1612 Radu voievod acordă mănăstirii Argeş încuviinţarea “să fie volnică de a-şi apăra braniştea contra folosirii abuzive din partea românilor megieşi orăşeni”, iar ca pedeapsă “să-l prade, să-i ia boii cu car cu tot, cum a fost legea braniştei şi mai de demult”. Această carte de păduri oprite este citată de Vasile Sabău ca fiind primul act scris cu privire la poprirea pădurilor.

5.3 Restricțiile istorice în folosința pădurilor

Lipsa de lemn se face simţită începând cu secolul al XVII-lea şi impune un regim de interdicţie a folosinţei pădurilor, regim consolidat juridic printr-o serie de legi ce restrâng din ce în ce mai mult dreptul la lemnărit şi păşunat: regulamentele organice, privilegiile boiereşti promovate de Ioniţă Sturza la 1827, legiuirea lui Grigore Ghica din 1851 ce restrânge şi dreptul la folosinţa uscăturilor din pădurile zonei de câmpie, legea din 1864 prin care proprietarii de păduri puteau răscumpăra în termen de 15 ani folosinţele străvechi la pădure ale sătenilor, codul silvic din 1881 care anulează servituţile sătenilor la uscături şi păşunat şi care consacră proprietatea absolută a boierilor asupra pădurii.

Dezvoltarea puternică începând cu secolul al XV-lea a industriilor extractive mari consumatoare de lemn a dus la conştientizarea iminenţei crizei de masă lemnoasă astfel încât pădurile moţilor au fost aservite acestor exploatări în încercarea de a se stăvili distrugerea pădurii şi de a institui o pază. S-a mers până la interzicerea folosirii acestor păduri chiar pentru nevoile locale de lemne. Încă în secolul al XIV-lea Ludovic de Anjou a dispus sã se taie lemne pentru necesităţile minelor din Baia Mare, fãrã nici o excepţie, atât din pãdurile regale,

Page 26: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

25

cât şi din pãdurile nobililor. În acest context îşi găseşte explicaţia mai târziu apariția unor “proprietari de pădure” precum Uzinele Miniere Reşiţa;

După preluarea Bucovinei de către Imperiul habsburgic se procedează la o inventariere a pădurilor şi la declararea tuturor pădurilor comunale “averi imperiale”. Cele mai afectate sunt obştile de sate libere ce stăpâneau păduri în devălmăşie, care se văd astfel lipsite de o parte însemnată a patrimoniului lor comun. O parte din averile imperiale sunt redate în administrarea comunelor, iar restul de păduri împreună cu ceea ce aparţinea de drept mănăstirilor vor constitui Fondul religionar ortodox al pădurilor din Bucovina care se va bucura de o administraţie autonomă.

Mai jos sunt redate câteva exemple de acte care au adus rectricții asupra modului de utilizare a pădurilor, în special de către comunitățile rurale:

5.3.1 Etapa “cărţilor de păduri oprite”

- 1612, hrisov al lui Radu voievod, pentru o pădure din Argeş, interzicând tăierea pădurii fără ştirea stăpânului şi supunând la plata dijmei orice tăiere de pădure ;

- 1792, Aşezământul lui Moruzzi pentru păduri, rediuri şi dumbrăvi, care declară “oprite” rediurile şi dumbrăvile în care este exploatarea pentru lemn de lucru este interzisă, iar jirul şi ghinda erau rezervate exclusiv stăpânului ;

- 1796, Calimach extinde regimul pădurilor oprite şi asupra codrilor merei (păduri seculare) ;

- 1514, în Transilvania, Codul lui Verboczi, împarte pădurile în două categorii – libere şi oprite.

5.3.2 Etapa separării dreptului nobilului de cel al ţăranilor şi începutului răscumpărării servituţilor - 1776, Ordonanţa forestieră pentru Bucovina menţine şi pe mai departe

dreptul străvechi al ţăranilor de a scoate lemn din păduri, cu obligaţia ca tăierea şi scoaterea lemnului să se facă sub supravegherea şi controlul proprietarului pădurii. Stingerea acestor servituţi pentru Bucovina se face prin Patenta imperială din 1853, prin care ţăranii primesc în compensaţie păşuni şi păduri, însă de acum înainte nu au voie să utilizeze pădurile proprietate privată altele decât cele care le-au fost desemnate prin Patentă;

- 1769, Urbariul terezian reglementează raporturile dintre nobili şi ţărani cu privire la nevoile de lemn. Pentru lemnul tăiat, ţăranii de pe moşie trebuiau să plătească o anumită taxă;

- 1812, Încheietura 34 pentru rândul ce vine a se ţine cu pădurile introduce pentru prima dată în Transilvania principiul continuităţii tăierilor pe bază de parchete anuale şi a impus folosirea pădurilor devălmaşe proporţional cu drepturile deținute;

- 1831 – 1832, Regulamentele organice, stabilesc dreptul proprietarilor moşiilor de a tăia exploata pădurile după cum le dictau interesele. Satisfacerea trebuinţelor de lemn şi foc ale ţăranilor este limitată pe anumite parcele. Se îngrădeşte de asemeni dreptul la păşunat, numai pentru cinci capete de vite şi numai în locurile stabilite de stăpânul moşiei;

Page 27: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

26

- 1843, Pravila pentru curăţarea pădurilor de pe moşiile boiereşti, mănăstireşti şi altele introduce metoda parchetaţiei, împărţirea pădurii în 80 de parchete pentru păduri de brad şi stejar şi în 40 de parchete pentru celelalte păduri, cu lăsarea de rezerve “câte una la fiecare prăjină de loc”

- 1863, secularizarea pădurilor mănăstireşti ;

- 1864, Legea rurală, stabileşte dreptul proprietarului de a răscumpăra servituţile ţăranilor la lemne pentru nevoile gospodăriei, cu plata lor în termen de 15 ani de la promulgarea legii. Cu alte cuvinte, proprietarul moșiei are dreptul de a interzice țăranilor folosința pădurilor sale, în schimbul unei plăți etalate pe o perioadă de 15 ani.

5.3.3 Etapa regimului silvic - 1881, Codul silvic supune regimului silvic toate pădurile statului, comunelor,

stabilimentelor publice, comunităţilor şi bisericilor. Cele particulare sunt supuse regimului silvic numai dacă se află în situaţie de indiviziune cu statul sau cu instituţiile publice, sau dacă se află pe vârfurile şi crestele munţilor, ori pe versanţi abrupţi ;

- 1910, cel de-al doilea cod silvic extinde aria de aplicare a regimului silvic, ia măsuri pentru amenajarea pădurilor, pentru restrângerea păşunatului în păduri şi a reglementat raporturile juridice în cadrul proprietăţii moşneneşti (a desființat practic cea mai mare parte a pădurilor în devălmășie, considerându-le o simplă situație de indiviziune).

Test de autoevaluare 5

Cum se face evoluția de la păduri ale nimănui (res nullius) la păduri private? Care sunt categoriile de păduri după tripartitul lui Werboczi? Enumerați cele trei etape ale restricțiilor istorice în privința gestionării pădurilor private

Page 28: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

27

Lecția 6. Restituirea terenurilor forestiere și reapariția

proprietății private asupra pădurilor după 1990

6. 1 Prevederi ale legilor restituirii pădurilor

6.1.1 Restituirea pe vechile amplasamente

Art. 24. -(1) Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata de un hectar de proprietar deposedat si cea avuta in proprietate, dar nu mai mult de 10 ha de proprietar deposedat, persoanelor fizice sau, dupa caz, mostenitorilor care au formulat cereri conform art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, se face pe vechile amplasamente.

(2) Se excepteaza de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente urmatoarele terenuri forestiere: a) terenurile atribuite fostilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, nemodificata, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere in posesie;

b) terenurile pe care se afla sau sunt in curs de realizare constructii sau amenajari silvice, drumuri forestiere ori alte amenajari sau instalatii ori alte mijloace fixe;

c) terenurile pe care sunt instalate culturi forestiere experimentale, de lunga durata, aflate sub observatia Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice;

d) rezervatiile forestiere de seminte de importanta deosebita, plantaje, plantatii-mama de butasi si arboreturile surse de seminte din specii valoroase, inscrise in catalogul national al materialelor de reproducere admise in culturile silvice;

e) rezervatiile stiintifice, padurile - monumente ale naturii si alte arii strict protejate, constituite si declarate astfel potrivit legii;

f) padurile cu rol de protectie deosebita antierozionala si hidrologica;

g) terenurile defrisate total sau partial dupa data de 1 ianuarie 1990.

(3) Pentru cazurile prevazute la alin. (2) punerea in posesie se va face pe alte terenuri, situate in apropierea vechilor amplasamente.

(4) Unitatile si subunitatile silvice din subordinea Regiei Nationale a Padurilor, precum si ceilalti detinatori actuali ai terenurilor forestiere solicitate de fostii proprietari sau de mostenitorii lor vor delimita si vor pune la dispozitie comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafetele de teren pentru care s-a reconstituit si s-a validat dreptul de proprietate, pe categorii de detinatori prevazute in prezenta lege, in conditiile reglementate la alin. (1)-(3).

Page 29: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

28

Trecerea efectiva a terenurilor in proprietatea privata se va face cu ocazia punerii in posesie, potrivit prezentei legi.

(5) Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului va lua masuri ca fiecare ocol silvic sa delimiteze perimetrele cu terenuri ce vor constitui proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice de celelalte suprafete de terenuri.

6.1.2 Problema masei lemnoase de exploatat

Legea 247/2005. 42. Articolul 40 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Art. 40. - Pentru suprafetele de pe care s-a exploatat masa lemnoasa in perioada dintre validarea cererilor de retrocedare si punerea in posesie a proprietarilor, Regia Nationala a Padurilor - Romsilva va acorda acestora beneficiul realizat, dupa deducerea cheltuielilor de exploatare, si va suporta cheltuielile de impadurire a suprafetelor neregenerate."

6.1.3 Restituirea pădurilor persoanelor juridice

Legea 1/2000, art. 29. -(1) In aplicarea prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere si eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele parohiei, schitului, manastirii, institutiei de invatamant, indiferent de forma acesteia, in limita suprafetelor pe care le-au avut in proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent daca terenurile sunt situate pe raza mai multor localitati.

(2) Centrele eparhiale, parohiile, schiturile, manastirile, constituite pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, dobandesc, prin reconstituire, suprafete pana la limita de 30 ha din fondul bisericesc al cultului caruia ii apartin, recunoscut de lege, daca acesta a avut in proprietate terenuri forestiere in judetul in care a fost constituita parohia, schitul sau manastirea.

(3) Terenurile atribuite potrivit alin. (2) nu vor putea depasi, cumulat, suprafata avuta in proprietate de fondul bisericesc in judetul in care s-a constituit parohia, schitul sau manastirea care depune cerere pentru reconstituire.

(4) Comunele, orasele si municipiile, care au detinut in proprietate terenuri cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, fanete si pasuni impadurite, redobandesc, la cerere, proprietatea acestora, in limitele probate cu actele care atesta suprafetele solicitate in conditiile art. 9 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata.

(5) In cazul cererilor formulate de consiliile locale, actele de reconstituire a dreptului de proprietate si eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele comunei, orasului sau al municipiului, ca persoane juridice, iar titlul se va inmana primarului.

Page 30: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

29

6.1.4 Restituirea către formele asociative (indivize, proprietate comună,

obști, composesorate, păduri grănicerești)

Art. 26. -(1) Fostilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera, composesorate, obsti de mosneni in devalmasie, obsti razesesti nedivizate, paduri graniceresti si alte forme asociative asimilate acestora, precum si mostenitorilor acestora, care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza art. 46 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, li se va elibera un singur titlu de proprietate, cu mentiunea la titular: "composesorat", "obste de mosneni", "obste de razesi", "paduri graniceresti", alte asociatii si cu denumirea localitatii respective.

(2) Suprafata restituita formelor asociative nu poate depasi suprafata rezultata din aplicarea reformei agrare din anul 1921.

(3) Titlul de proprietate va fi insotit de o schita de amplasament a suprafetei de teren forestier care a apartinut composesoratului, obstii de mosneni, obstii de razesi etc., ce urmeaza a fi restituit, si de o anexa cuprinzand numele, prenumele si, cand este cazul, cota-parte ce i se cuvine fiecareia dintre persoanele prevazute la alin. (1), pe baza actelor care le atesta aceasta calitate si in limitele prevazute in aceste acte.

(4) Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale, respectiv comisiile judetene, in a caror raza teritoriala sunt situate terenurile, potrivit dispozitiilor prezentei legi.

Art. 27. - Exploatarea terenurilor forestiere prevazute la art. 26 din prezenta lege se face in conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislatia statului roman in perioada anilor 1921-1940.

Art. 28. -(1) In vederea organizarii exploatarii terenurilor forestiere prevazute la art. 26 din prezenta lege si a determinarii responsabilitatilor cu privire la exploatarea lor, persoanele indreptatite se vor constitui, in baza acestei legi, in formele asociative initiale de composesorat, paduri graniceresti, devalmasie de mosneni, obsti nedivizate de razesi etc.

(2) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecatoriei in a carei raza teritoriala sunt situate terenurile, pe baza certificarii dreptului de proprietate sau de mostenire de catre comisiile locale, autorizarea formelor asociative de administrare si de exploatare a terenurilor forestiere.

(3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecatoriei, o data cu cererea si cu certificatul eliberat de comisia locala, un statut autentificat de notarul public, in care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de exploatare a terenurilor forestiere, in conditiile legii, drepturile si obligatiile

Page 31: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

30

membrilor, raspunderi, sanctiuni, modul de dizolvare, precum si alte prevederi specifice.

(4) Prin hotarare judecatoreasca formele asociative de exploatare in comun, constituite in conditiile si cu respectarea regimului silvic prevazut de lege, dobandesc calitatea de persoana juridica. Hotararea judecatoreasca va fi inscrisa intr-un registru special tinut de judecatorie.

(5) Suprafetele forestiere aflate in proprietate comuna, conform naturii acestora, raman in proprietate indiviza pe toata durata existentei lor.

Art. 95. Obştile de moşneni în devălmăşie, obştile de moşneni în indiviziune, obştile răzeşeşti nedivizate, composesoratele, pădurile grănicereşti, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României. Proprietatea formelor asociative prevăzute mai sus este garantată, indivizibilă şi inalienabilă.

6.1.5 Dobândirea în proprietate prin efectul legii

Lege nr. 261 din 04/11/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 prevede:

Art. I. - Articolul 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatele (31) şi (32) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"(31) Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră, potrivit prevederilor Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor mănăstiri ortodoxe din ţară cu întinderi de păduri şi alte terenuri, publicată în Monitorul Oficial, nr. 66 din 20 martie 1937, astfel cum a fost modificată prin Decretul-Lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938, cu modificările şi completările ulterioare, dobândesc în proprietate respectivele suprafeţe.

6.1.6 Proba cu martori

Modificare adusă de Ordonanţă de urgenţă nr. 102 din 27/06/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit

Page 32: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

31

prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată: "(11) La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei agricole, ale amenajamentelor silvice şi pastorale, precum şi alte înscrisuri, cu dată certă din perioada respectivă.

6.1.7 Restituirea către anumite persoane juridice

Lege nr. 342 din 17/07/2006 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 prevede:

Articol unic. - După alineatul (2) al articolului 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce alineatul (21) cu următorul cuprins:

"(21) Fundaţia Elias dobândeşte, prin reconstituire pe vechile amplasamente sau prin comasare, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere."

6.1.8 Procedură generală

Proprietarul/moştenitorul întocmea cererea de restituire a pădurii şi o înainta comisiei locale, care valida cererea şi o transmitea către comisia judeţeană. La comisia judeţeană aceasta putea fi atacată sau invalidată de către RNP. Comisia judeţeană transfera apoi suprafețele validate și necontestate din proprietatea şi administrarea RNP în administrarea comisiilor locale, care efectuau punerea în posesie. Comisia judeţeană elibera titlul de proprietate. Comisiile locale decideau cine este proprietarul, cât şi unde se restituie. Locaţia suprafeţei retrocedate putea fi diferită de cea solicitată de cerere.

6.2 Principale probleme în aplicarea legilor restituirii și consecințe asupra gestionării pădurilor private

Procesul de restituire a pădurilor a început în anul 1991 prin Legea 18, Legea fondului funciar, prin care s-au reconstituit pădurile proprietarilor persoane fizice până la limita de un hectar. S-au restituit astfel, prin Legea 18/1991, 359 de mii de hectare de pădure, unui număr de aproximativ 600 de mii de proprietari.

Page 33: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

32

Coaliţia de centru-dreapta care a câştigat alegerile in 1996 a venit la guvernare cu ideea continuării restituirii pădurilor, concretizată în 1997 într-o nouă lege care autoriza depunerea cererilor pentru restituirea pădurilor. Legea însă nu a precizat şi limita până la care se putea reconstitui proprietatea, limită care a constituit obiectul unor negocieri aprinse în cadrul coaliţiei. Pentru prima dată, se admitea posibilitatea restituirii pădurilor deţinute înainte de naţionalizare de comunităţile de moşneni şi răzeşi. Incertitudinea care a planat între anii 1997 şi 2000 cu privire la modalităţile efective ale restituirii a condus la numeroase conflicte între gestionarul pădurilor statului, Regia Naţională a Pădurilor, şi cei potenţial îndreptăţiţi la restituirea proprietăţilor forestiere. La sfârşitul anului 1999 partidele politice au căzut de acord cu privire la modalitatea de restituire şi au fixat limita de 10 hectare pentru persoanele fizice, iar pentru pădurile în devălmăşie s-a propus reconstituirea lor conform suprafeţei avute înainte de naţionalizare. Nestabilind limite pentru fiecare membru al comunităţii, Legea 1/2000 a creat o discriminare faţă de pădurea reconstituită persoanelor fizice, care puteau primi înapoi doar 10 hectare. Ordonanţa de urgenţă 102/2001 repară aceasta situaţie, stabilind o limită de 20 ha în reconstituirea dreptului de proprietate pentru composesorate şi obşti. Din nou, Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente revine asupra acestei limite de reconstituire şi promovează restituirea integrală a terenurilor forestiere, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul formelor asociative, prin articolul 26: “Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate.”

Retrocedarea pădurilor este însoţită de un întreg cortegiu de litigii şi conflicte, unele generate de lege, altele ivite pe fondul contestării unor drepturi subiective de către terţi, iar altele încă rezultând în urma unor serii de încălcări ale legii. Sunt cunoscute situaţiile de la Agaş (Bacău), Bistriţa Năsăud (conflict între comune, cărora li s-au retrocedat terenurile, şi asociaţiile de grăniceri care reclamă aceleaşi păduri); Caraş-Severin, unde blocajul retrocedării fostelor păduri grănicereşti priveşte peste 120 000 ha solicitate, etc. Sunt cunoscute de asemenea cazurile de punere în posesie condiţionată de vânzarea pădurii către anumite persoane, ori de vânzare a pădurilor obştii către terţe persoane, deşi modificările aduse de Legea 247/2005 interzic în mod clar acest lucru (Jurnalul Naţional, 23.01.2007, Munţi întregi vânduţi ca la piaţă; Curierul Naţional, 20.03.2006, Dispariţii de pe harta retrocedărilor).

Problemele întâlnite au fost oarecum diferite de la o lege a restituirii la alta.

Legea 18/1991 nu a restituit pădurile pe vechiul amplasament; s-a admis restituirea în baza unor martori; pădurea a rămas nepăzită prin tranferul ei către comisiile locale care nu aveau capabilitatea (și poate nici voința) de a asigura paza; mulţi proprietari au refuzat punerea în posesie deoarece pădurea nu fusese a lor, sau a fost deja exploatată și li s-a restituit terenul gol sau în regenerare.

Legea 169/1997 doar aduna cererile solicitanților, finalizându-se abia trei ani mai târziu cu Legea 1/2000, însă a creat confuzie cu privire la suprafaţa ce urma să fie restituită.

Page 34: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

33

Legea 1/2000 – menţine procedurile Legii 18/1991 şi restituie până la 10 ha de pădure pentru persoanele fizice, 30 ha pădure pentru persoanele juridice şi restituie pădurile în indiviziune (forme asociative). Legea 1/2000 a menținut aceleaşi proceduri care favorizau abuzurile; a omis o formă de proprietate existentă în Banat şi Transilvania, numită “comunele politice”, care apoi s-au restituit ca aparţinând unităţilor administrativ teritoriale. Dacă în cuprinsul unei unităţi administrativ teritoriale rămâneau mai puţin de 200 ha nerestituite, acestea se transferau automat în proprietatea consiliului local. Un aspect pozitiv este faptul că membrii obștilor au trebuit să se asocieze înainte de a fi repuși în posesie. Un altul este că printr-o Ordonanță de urgență din 2001 s-a interzis proba cu martori. Legea 147/2005 introduce regula restituirii integrale, dar nu reușește să opereze vreo corecție asupra abuzurilor înregistrate vreme de 15 ani. Ca urmare a tuturor imperfecțiunilor legilor restituirii terenurilor agricole și forestiere, a apărut și prosperat, ca și după adoptarea Codului silvic din 1910, o întreagă pătură socială de intemediari și speculatori. Respectând legea de multe ori și inovând în cadrul legal existent, a apărut o adevărată afacere cu drepturi de proprietate litigioase (și implicit cu masa lemnoasă de pe aceste terenuri).

Test de autoevaluare 6

Care sunt principalele legi care au determinat reapariția proprietății private asupra pădurilor? Ce aspecte principale au reglementat legile restituirii? Enumerați și detaliați trei probleme principale ale retrocedării terenurilor forestiere.

Page 35: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

34

Lecția 7. Administrarea pădurilor proprietate privată

7.1. Constituirea structurilor de administrare în trecut

7.1.1 Începuturile administraţiei silvice

Primele reglementări în vederea administrării pădurilor sunt legate de introducerea regimului “pădurilor oprite”. Astfel, Aşezămintele lui Moruzi 1792 pentru păduri, rediuri şi dumbrăvi, pe lângă delimitarea “pădurilor oprite” instituie un anume regim de exploatare şi repartizare a bunurilor forestiere. În Transilvania, primele măsuri de reglementare a folosinţei pădurilor apar în Codul lui Verboczi din 1514 conform cărora tăierile nu se puteau face în pădurile oprite decât cu “învoirea autorităţilor comunale şi în prezenţa pădurarilor” (Ivănescu, 1972). Sancţiuni drastice pentru devastarea pădurilor şi pentru contravenţii silvice sunt prevăzute de “Încheietura 34 pentru rândul ce vine a se ţine cu pădurile”, dreptul de proprietate al seniorului sau al “domnului pământului” fiind astfel sancţionat pe calea coerciţiei autorităţii de stat. Supravegherea şi controlul proprietarului asupra extragerilor de lemn de foc şi de lemn pentru construcţii locale de către ţăranii de pe moşii este consfinţită şi prin dispoziţiile “Ordonanţei forestiere din 1776” din Bucovina. Pravila de codru din 1782 interzicea tăierile “până când starea pădurii nu va fi cumpănită prin ispitiţi şi cu ştiinţă pădurari”. Tot aceştia aveau obligaţia de a stabili şi de a controla cantităţile de lemn extrase anual de către proprietari, astfel încât acestea să nu depăşească prevederile planului de tăieri.

Bazele unei adevărate administraţii silvice sunt însă puse prin “Ordonanţa imperială din 19 iunie 1783” care secularizează şi trece în administraţia statului pădurile schiturilor, mănăstirilor şi bisericilor din Bucovina, rezultând astfel “Fondul religionar ortodox român din Bucovina”. Mai înainte însă de aceasta, în Banat, silvicultorul Fr. Woldfortner a organizat primul serviciu silvic în regiune, în anul 1739, cu un număr de 11inspectori silvici şi un corp de paznici de pădure. În 1849 se înfiinţează o altă direcţie silvică, de această dată pentru administrarea pădurilor afectate uzinelor metalurgice din Reşiţa.

În Transilvania, primul serviciu forestier este organizat în anul 1785, în baza unor inspectorate silvice pe judeţe, “scaune” şi oraşe. Inspectorul şef era subordonat Comisiei silvice care funcţiona pe lângă Direcţia provincială a Tezaurului. În scopul reglementării exploatării pădurilor private, o lege din 1898 (Legea 19 pentru administrarea de către stat a pădurilor comunale şi a altor păduri şi terenuri degradate) trece în administrarea statului toate pădurile şi terenurile degradate proprietate a instituţiilor publice şi private care nu-şi puteau angaja personal tehnic necesar pentru lucrări cu caracter silvic.

În Moldova se instituie în 1851 la Ministerul Cultelor prima administraţie silvică, iar în 1855 se înfiinţează primele şapte ocoale silvice încadrate cu “pristavi şi pădurari”. După Unirea din 1859, serviciul forestier central a fost reorganizat în cadrul Direcţiei generale silvice din cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunilor

Page 36: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

35

Publice, iar în 1871 se înfiinţează ca organ consultativ şi deliberativ Consiliul tehnic pentru administrarea pădurilor statului.

7.1.2 Administrarea pădurilor private după Codul silvic din 1910

În anul 1910, administraţia silvică a statului număra 67 ocoale silvice, 152 ingineri, 123 brigadieri, 2500 pădurari. “Casa pădurilor”, având drept scop administrarea pădurilor statului şi controlul şi supravegherea aplicării legilor silvice şi în celelalte categorii de păduri a fiinţat până la Legea pentru administrarea pădurilor din 1930 prin care se creează două organisme: direcţia regimului silvic, pentru controlul şi aplicarea legilor silvice, şi Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS), pentru administrarea şi valorificarea pe baze comerciale a patrimoniului silvic al statului. La administrarea pădurilor supuse regimului silvic participau şi reprezentanţi ai proprietarilor - comunităţi, sub forma unor comitete alese de obşti şi composesorate pe lângă ocoalele silvice.

Între cele două războaie mondiale, unsprezece persoane juridice printre care Domeniul Coroanei, Fondul religionar ortodox din Bucovina, eforia Spitalelor civile din Bucureşti, a spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi, comunităţile de avere din Caransebeş, Năsăud şi Ciuc, Domeniile Uzinelor miniere Reşiţa dispuneau de o reţea administrativă proprie, de multe ori mai bine organizată şi cu păduri mai bine îngrijite decât pădurile statului.

Alte circa 2 mil. ha de păduri proprietate a unor persoane juridice erau administrate tehnic de către Direcţia ameliorării şi a Pădurilor Tutelate de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, prin ocoale silvice de regim din teritoriu.

Un număr de opt domenii silvice particulare aveau administraţii silvice proprii, bine organizate şi cu rezultate silvice bune. Constituirea administraţiei pădurilor grănicereşti Năsăud a avut la origine o administrare proprie efectuată de către cele 44 de comune ce compuneau fondul, prin organe proprii angajate de către fiecare comună. După 1890, dovedindu-se că administrarea “pe baze autonome” lasă loc arbitrariului şi nepriceperii unor conducători de comune, se înfiinţează o direcţie silvică specială pentru pădurile Năsăudului. Pe lângă aceasta funcţiona cu totul independent o comisie formată din 8 membri aleşi de către delegaţii celor 44 de comune, care făcea observaţii cu privire la bugetul şi bilanţurile anuale întocmite de direcţia silvică specială.

7.2 Administrarea pădurilor private în prezent

7.2.1 Administrarea conform Codului civil din 2009

În sens civil, calitate de administrator este definită astfel în art. 792 și următoarele din Codul civil:

Page 37: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

36

Art. 792. - (1) Persoana care este împuternicită, prin legat sau convenţie, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparţine are calitatea de administrator al bunurilor altuia. (2) Împuternicirea prin legat produce efecte dacă este acceptată de administratorul desemnat. (3) Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricărei administrări a bunurilor altuia, cu excepţia cazului în care legea, actul constitutiv sau împrejurările concrete impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare. Art. 795. - Persoana împuternicită cu administrarea simplă este ţinută să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum şi actele utile pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite. Art. 796. - (1) Cel împuternicit cu administrarea simplă este ţinut să culeagă fructele bunurilor şi să exercite drepturile aferente administrării acestora. (2) Administratorul încasează creanţele administrate, eliberând în mod valabil chitanţele corespunzătoare, şi exercită drepturile aferente valorilor mobiliare pe care le are în administrare, precum dreptul de vot, de conversie şi de răscumpărare. Art. 797. - Administratorul este obligat să continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fără a schimba destinaţia acestora, cu excepţia cazului în care este autorizat de către beneficiar sau, în caz de împiedicare a acestuia, de către instanţa judecătorească. Art. 800. - Persoana împuternicită cu administrarea deplină este ţinută să conserve şi să exploateze în mod profitabil bunurile, să sporească patrimoniul sau să realizeze afectaţiunea masei patrimoniale, în măsura în care aceasta este în interesul beneficiarului. Art. 801. - Pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor sale, administratorul va putea să înstrăineze, cu titlu oneros, bunurile sau să le greveze cu un drept real ori chiar să le schimbe destinaţia, precum şi să efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice formă de investiţie. Art. 802. - (1) Administratorul bunurilor altuia acţionează numai în limitele puterilor ce îi sunt conferite şi este ţinut, în exercitarea atribuţiilor sale, să respecte obligaţiile ce îi incumbă potrivit legii, actului constitutiv sau înţelegerii ulterioare a părţilor. (2) Administratorul nu va fi răspunzător pentru pieirea bunurilor pricinuită de forţa majoră, vechimea sau natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obişnuită şi autorizată a acestora. Art. 803. - (1) Administratorul trebuie să acţioneze cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale. (2) Administratorul trebuie, totodată, să acţioneze cu onestitate şi loialitate în vederea realizării optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit. Art. 804. - (1) Administratorul nu îşi poate exercita atribuţiile în interesul său propriu sau al unei terţe persoane. (2) Administratorul este obligat să evite apariţia unui conflict între interesul său propriu şi obligaţiile sale de administrator. (3) În măsura în care administratorul însuşi este şi beneficiar, acesta este ţinut să îşi exercite atribuţiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui tratament egal interesului său şi celui al celorlalţi beneficiari.

7.2.2 Administrarea pădurilor private după Codul silvic din 2008

Conform Codului silvic, sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Administrarea şi serviciile silvice se asigură prin ocoale silvice autorizate, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;

Page 38: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

37

b) ocoale silvice private care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite de către acestea.

Fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice se administrează prin ocoale silvice private, care funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice. Ocoalele silvice private se pot constitui de proprietari sau de asociaţii ale acestora.

Ocoalele silvice private au personalitate juridică, întocmesc balanţă, bilanţ contabil propriu, au buget anual de venituri şi cheltuieli distinct, de care dispun. Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.

Conducerea şi reprezentarea legală a ocolului silvic sunt asigurate de şeful de ocol silvic, numit sau revocat de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Şefii ocoalelor silvice trebuie să aibă activitate de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii.

Detalii cu privire la administrarea pădurilor apar în Ordin nr. 904 din 10/06/2010 pentru aprobarea Procedurii privind constituirea şi autorizarea ocoalelor silvice şi atribuţiile acestora, modelul documentelor de constituire, organizare şi funcţionare, precum şi conţinutul Registrului naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice.

OM 904/2010 solicită depunerea la ITRSV a următoarelor documente în vederea obţinerii avizului pentru autorizarea înfiinţării şi funcţionării unui ocol silvic privat:

a) un memoriu în care este prezentat modul de asigurare a surselor financiare pentru aplicarea regimului silvic în situaţia avizării şi autorizării;

b) copie de pe actul constitutiv/actul de identitate al persoanei prevăzute la art. 3 alin. (1) şi o copie de pe actele de proprietate a terenurilor;

c) regulamentul de organizare şi funcţionare al ocolului silvic, aprobat de persoana prevăzută la art. 3 alin. (1);

d) copie de pe actul constitutiv şi statutul ocolului silvic încheiate în formă autentică;

e) organigrama şi statul de funcţii ale ocolului silvic, din care să rezulte existenţa numărului minim de posturi corespunzător ocolului silvic, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;

f) statul de personal; în situaţia în care nu au fost făcute angajări de personal, nu se depune stat de personal;

Page 39: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

38

g) copii de pe descrierile parcelare din amenajamentele silvice în vigoare, pentru unităţile amenajistice pentru care se constituie ocolul silvic;

h) copii de pe hărţile amenajistice la scara 1:20.000 sau 1:10.000 şi 1:5.000;

i) lista cuprinzând mijloacele fixe şi lista cuprinzând obiectele de inventar din dotarea ocolului silvic, conform condiţiilor minime de logistică, la care se anexează copii de pe documentele de înregistrare contabilă sau de pe facturi. În situaţia în care mijloacele fixe şi obiectele de inventar nu se află în dotarea ocolului silvic, procurarea lor se face în termenele stabilite prin programul de conformare care se prezintă de ocolul silvic.

Criteriile minime care trebuie îndeplinite pentru avizarea şi autorizarea unui ocol silvic privat (OM 904/2010):

1. Cantonul silvic:

a) condiţii de personal: un post de pădurar cu studii profesionale/liceale în specialitate silvică;

b) condiţii de logistică: uniformă de serviciu, clupă forestieră, pichet de incendiu.

2. Districtul silvic:

a) condiţii de personal: un post de şef de district silvic cu studii liceale/tehnice de specialitate;

b) condiţii de logistică: spaţiu pentru sediul districtului silvic, uniformă de serviciu, clupă forestieră, instrumente pentru măsurarea înălţimii arborilor, pichet de incendiu.

3. Ocolul silvic:

a) condiţii de personal: număr minim de posturi de specialitate în centrala ocolului silvic - 3, dintre care un post de şef de ocol - cu activitate de minimum 5 ani ca inginer cu studii superioare silvice; şeful de ocol îşi poate desfăşura activitatea cu normă întreagă doar într-un singur ocol silvic;

b) condiţii de logistică: spaţii pentru sediul ocolului silvic, mijloc de transport exclusiv, tehnică de calcul, mijloace de comunicare, pichet de incendiu, fonduri necesare pentru derularea activităţii;

c) dovada existenţei contului bancar având ca titular ocolul silvic;

d) condiţiile prevăzute la pct. 2 pentru fiecare district silvic din structura ocolului silvic.

Page 40: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

39

7.3 Asocierea proprietarilor privați de păduri

7.3.1 Dispoziții legale

Conform Codului silvic (art. 92), persoanele fizice şi/sau juridice care au în proprietate terenuri forestiere se pot constitui în asociaţii. Principiile care stau la baza constituirii asociaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt următoarele: a) libera asociere; b) respectarea regimului silvic; c) gospodărirea durabilă a pădurilor. La al. 3, art. 92 clarifică scopul înființării asociațiilor de proprietari de pădure: în vederea realizării obiectivelor de ordin economic, ecologic şi de management durabil al pădurilor, urmărindu-se: a) consolidarea proprietăţii; b) comercializarea în condiţii de profitabilitate a produselor fondului forestier; c) crearea de ocoale silvice proprii; d) creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor interne şi externe; e) reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autorităţile. Bazele legale ale asocierii proprietarilor de păduri sunt prevăzute în O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005. Codul silvic prevede suplimentar și obligația înregistrării în Registrul național al asociațiilor de proprietari de pădure. Există trei forme principale de asociere: - asocierea economică, pentru facilitarea gestionării pădurilor și creșterea

veniturilor prin efectul de economii de scară; - asocerea legală: proprietarii funcționează în asociații prin efectul legii, pentru

că astfel au fost obligați prin lege; - asocierea politică, sau de lobying, sau de reprezentare de interese (ex.

Asociația proprietarilor de păduri din România), care se va studia mai în detaliu la cursul de Politici forestiere.

7.3.2 Asocierea economică (sau de gestionare pe bază de eficiență economică)

Principalul scop al creării asociațiilor este realizarea în comun, cu mai multă eficiență, a unor activități de gestionare a pădurilor precum ar fi paza, valorificarea masei lemnoase sau realizarea lucrărilor de împăduriri. În principiu, declarativ, Codul silvic la art. 92, al. 3 recunoaște că scopul asocierii proprietarilor de păduri este predominant economic, și într-o oarecare măsură, de reprezentare de interese (reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autoritățile).

În economie, principiul asocierii urmează logica obținerii economiilor de scară: prin creșterea volumului producției, costul producerii unei unități marginale devine mai mic. Cu alte cuvinte, din moment ce proprietarii se asociază, se reduc

Page 41: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

40

costurile de producție (legate de asigurarea pazei, de efectuarea lucrărilor, de vânzare a masei lemnoase, etc.).

De exemplu, asocierea proprietarilor de păduri le conferă acestora facilități în vânzarea masei lemnoase. Se pot astfel organiza licitații prin care proprietarii să obțină un preț mai bun; se pot organiza loturi mai interesante/ mai bine amplasate pentru agenții economici și astfel ei vor fi dispuși să plătească un preț mai bun; se pot accesa mai ușor informațiile referitoare la piața lemnului.; proprietarii asociați dispun de mai multe facilități pentru a cunoaște care este mersul pieței și când este mai bine să scoată masa lemnoasă la vânzare. În condițiile legislației prezente, rolul economic al asocierii este îndeplinit de ocolul silvic, deși acesta are atribuții limitate în privința vânzării și exploatării masei lemnoase. Unele ocoale silvice private pot vinde masa lemnoasă în numele proprietarului, în timp ce alte ocoale silvice private nu au acest drept. În cazul ocoalelor sivice de stat care adminsitrează păduri proprietate privată, la fel, poisbilitatea de a include la licitație și loturi de masă lemnoasă/partizi aparținând proprietarilor privați depinde de înțelegerea care funcționează între proprietar și ocolul silvic. Dacă actul constitutiv al ocolului o permite, ocolul poate ajuta proprietarii să obțină un preț mai bun pentru masa lemnoasă pusă în valoare prin organizare de licitații sau prin punerea la dispoziție a unor informații legate de prețuri, sortimente, etc. Prin aceasta, ocolul silvic, care este creat prin efectul legii, se substituie unei forme de organizare economică a proprietarilor de păduri în vederea gestionării mai eficiente a pădurilor. Practic, asocierea proprietarilor de păduri în vederea mai bune gestionări economice a pădurilor nu își mai are rostul, din moment ce acest rol este îndeplinit de ocolul silvic.

7.3.3 Asocierea prin forța legii (legală)

A apărut ca urmare a aplicării Legii 1/2000 prin care se recunoștea dreptul de proprietate asupra pădurilor al comunităților (formelor asociative de tip obște, în devălmășie), recunoscându-se deasemeni că (art. 95 Cod silvic):

“Obştile de moşneni în devălmăşie, obştile de moşneni în indiviziune, obştile răzeşeşti nedivizate, composesoratele, pădurile grănicereşti, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României”.

Astfel, legea 1/2000 a prevăzut:

Art. 26. -(1) Fostilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera, composesorate, obsti de mosneni in devalmasie, obsti razesesti nedivizate, paduri graniceresti si alte forme asociative asimilate acestora, precum si mostenitorilor acestora, care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza art. 46 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, li se va elibera un singur titlu de proprietate, cu mentiunea la titular: "composesorat", "obste de mosneni", "obste de razesi", "paduri graniceresti", alte asociatii si cu denumirea localitatii respective.

(2) Suprafata restituita formelor asociative nu poate depasi suprafata rezultata din aplicarea reformei agrare din anul 1921.

Page 42: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

41

(3) Titlul de proprietate va fi insotit de o schita de amplasament a suprafetei de teren forestier care a apartinut composesoratului, obstii de mosneni, obstii de razesi etc., ce urmeaza a fi restituit, si de o anexa cuprinzand numele, prenumele si, cand este cazul, cota-parte ce i se cuvine fiecareia dintre persoanele prevazute la alin. (1), pe baza actelor care le atesta aceasta calitate si in limitele prevazute in aceste acte.

(4) Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale, respectiv comisiile judetene, in a caror raza teritoriala sunt situate terenurile, potrivit dispozitiilor prezentei legi.

Art. 27. - Exploatarea terenurilor forestiere prevazute la art. 26 din prezenta lege se face in conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislatia statului roman in perioada anilor 1921-1940.

Art. 28. -(1) In vederea organizarii exploatarii terenurilor forestiere prevazute la art. 26 din prezenta lege si a determinarii responsabilitatilor cu privire la exploatarea lor, persoanele indreptatite se vor constitui, in baza acestei legi, in formele asociative initiale de composesorat, paduri graniceresti, devalmasie de mosneni, obsti nedivizate de razesi etc.

(2) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecatoriei in a carei raza teritoriala sunt situate terenurile, pe baza certificarii dreptului de proprietate sau de mostenire de catre comisiile locale, autorizarea formelor asociative de administrare si de exploatare a terenurilor forestiere.

(3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecatoriei, o data cu cererea si cu certificatul eliberat de comisia locala, un statut autentificat de notarul public, in care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de exploatare a terenurilor forestiere, in conditiile legii, drepturile si obligatiile membrilor, raspunderi, sanctiuni, modul de dizolvare, precum si alte prevederi specifice.

(4) Prin hotarare judecatoreasca formele asociative de exploatare in comun, constituite in conditiile si cu respectarea regimului silvic prevazut de lege, dobandesc calitatea de persoana juridica. Hotararea judecatoreasca va fi inscrisa intr-un registru special tinut de judecatorie.

(5) Suprafetele forestiere aflate in proprietate comuna, conform naturii acestora, raman in proprietate indiviza pe toata durata existentei lor.

Prin articolele de mai sus, legea a obligat pe reprezentanții formelor asociative să constituie asociații, în baza unui statut autentificat de notarul public, și să se înregistreze la judecătorie. Se observă următoarele:

- asocierea este obligatorie pentru a dobândi terenurile în proprietate; - funcționarea asociației trebuie să respecte statutele formelor asociative

admise de legislatia statului roman in perioada anilor 1921-1940; - suprafața restituită nu poate depăși cea pe care asociația o avea în urma

aplicării reformei agrare din 1921; - membrilor formelor asociative li s-a eliberat un singur titlu de proprietate,

indiferent de numărul de membri sau de suprafața deținută.

Asocierea legală (obligatorie) are caracter excepțional în sensul în care prevederea aceasta a funcționat doar o singură dată, în vederea reconstituirii formei de proprietate de tip indiviz (devălmașă).

Page 43: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

42

Testul de autoevaluare 7

Ce înseamnă asocierea economică? Ce înseamnă asocierea legală? Ce prevede Codul silvic în privința administrării pădurilor?

Page 44: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

43

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 1

Care sunt principalele categorii de pădure din România după deținător/proprietar ? Păduri publice de stat (RNP Romsilva) Păduri (publice) aparţinând comunelor Păduri private ale persoanelor fizice Păduri private diferite pers. juridice Păduri private forme asociative (obşti) Care este structura proprietății forestiere în prezent? Forme asociative/obști/composesorate: 720000 ha Unități de cult și învățământ: 130000 ha Unități administrativ-teritoriale: 960000 ha Persoane fizice (individuali, particulari): 1180000 ha Ce se înțelege prin sintagma forme asociative?

Forme asociative sau păduri devălmașe sau păduri în indiviziune juridică: reprezintă o formă de proprietate privată bazată pe calitatea de membru al obștii sau al comunității. Sunt reprezentate de obști de răzeși sau moșneni, composesorate, păduri grănicerești, păduri urbariale, comunități de avere sau alte asemenea forme asociative cu diferite denumiri. A apărut ca urmare a aplicării Legii 1/2000 prin care se recunoștea dreptul de proprietate asupra pădurilor al comunităților (formelor asociative de tip obște, în devălmășie).

Conform art. 667 Cod civil, există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

Care este suprafața medie a pădurilor proprietate privată?

Suprafaţa medie a pădurilor persoanelor fizice (proprietăți individuale, sau particulare) era înainte de naționalizare de 3.1 ha. Suprafața medie retrocedată după legea 18/1991 a fost de 0.56 ha, iar suprafața medie retrocedată prin aplicarea legii 1/2000 a fost de 2,2 ha. Aceste suprafețe reprezintă media retrocedată pe proprietar (sau pe titularul original), dar cu siguranță suprafețele sunt mai mici pe teren, deoarece sunt separate în mai multe locații (datorită retrocedării prin trei legi succesive) sau pe mai mulți moștenitori. Prin urmare, proprietatea persoanelor fizice este încă și mai fărâmițată decât înaintea naționalizării.

Page 45: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

44

În ce stadiu se află aplicare legilor restituirii terenurilor forestiere? raportul privind starea pădurilor din 2009 arată că s-a pus în posesie ca urmare aplicării Legii 1/2000 și a Legii 247/2005 o suprafață de 2,64 milioane ha (sfârșit 2009), reprezentând 93,4% din suprafața validată și necontestată și că doar 56150 ha nu au fost puse în posesie din motive imputabile proprietarilor. O altă sursă estimează că ar fi o suprafață de aproximativ 0.8 milioane ha care nu are încă un proprietar efectiv. Pe de altă parte, chiar reprezentanții RNP recunoșteau faptul că există aproximativ 0.5 milioane ha de terenuri forestiere pentru care există diferite litigii (conflicte) legate de proprietate și posesie.

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 2

Din ce este compusă pădurea ca obiect al proprietății?

Pădurea este compusă din:

- un bun principal, adică terenul forestier şi arborii atașați, care atâta vreme cât țin cu rădăcinile de teren au statut de bun imobil;

- lemnul, ca produs al pădurii (rezultat prin desprinderea arborilor de rădăcini, respectiv tăierea arborilor în cadrul procesului de exploatare forestieră sau ruperea lor ca urmare a unor doborâturi ori rupturi de zăpadă);

- bunuri accesorii sau secundare, adică toate celelalte bunuri şi servicii generate de pădure, susceptibile de exploatare şi consumare exclusivă, cum ar fi ciuperci de pădure, fructe de pădure, ramuri pentru măturoaie, cetină, rășină, fân, plante medicinale, etc.;

- produsele şi serviciile de mediu şi sociale, cum ar fi serviciul generării de biodiversitate, recreare, stocare a carbonului, protecție a solurilor, temperare a exceselor climatice, care sunt în mare parte bunuri publice, în sens economic, neregăsindu-se un statut juridic clar al lor.

Caracteristicile dreptului de proprietate privată

1. este un drept absolut, opozabil tuturor;

2. este prescriptibil, în sensul că bunurile imobile proprietate privată pot fi dobândite în proprietate de către persoanele care au posesia utilă asupra lor în tot timpul prevăzut de lege;

3. este sesizabil: spre deosebire de bunurile proprietate publică, bunurile proprietate privată pot fi urmărite de creditorii proprietarului datornic;

4. este alienabil, bunurile proprietate privată putând face obiectul oricărui act de transfer de proprietate autorizat de lege. Legea 18/1991 precizează: “terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare

Page 46: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

45

din modurile prevăzute de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege”.

Fructele și productele proprietății

- fructe naturale, cum sunt chiar fructele de pădure, plantele medicinale, ciupercile care se găsesc în pădure;

- fructe industriale, cum ar fi pomii de iarnă rezultați din plantații speciale, rășina, alte produse accesorii ale pădurii care presupun o anumită investiție nu doar în culegerea, ci și în producerea lor;

- fructe civile, cum ar fi arende, chirii, rente obținute pe seama terenului forestier sau al infrastructurii (cabane de vânătoare, cabane turistice, practicarea echitației, servicii de vânătoare, servicii de turism, concesionarea terenurilor pentru extracție de gaze, concesionarea unor drumuri forestiere, închirierea unei paltforme primare, a unui luciu de apă, etc.);

- producte: produsele principale, accidentale, de igienă, secundare, respectiv orice volum de masă lemnoasă extras din pădure.

Cum se diferențiază coproprietatea forțată de devălmășie?

Există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Aceste bunuri s-ar putea diviza între cei care le folosesc, dar juridic acest lucru nu este permis. Se vorbește de indiviziune în sens juridic.

Sunt în coproprietate forțată bunuri comune care nu se pot împărți fizic între cei care le folosesc, de exemplu: fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile imobilelor de locuit. Este vorba deci de o indiviziune de fapt, sau fizică.

Formele de proprietate asupra pădurilor în enumerarea Codului silvic

După forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi:

a) fond forestier proprietate publică a statului;

b) fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;

d) fond forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Page 47: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

46

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 3

Enumerați câteva servituți. Servitutea de folosire a apelor Servitutea de picătură a streșinii Servituți de construcții Servitutea de trecere Servitutea de distanţa minimă pentru arbori Ce este servitutea? Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Ce înseamnă servitutea de distanță minimă dintre arbori?

Arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii. În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.

Ce este uzufructul? Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa (esența, destinația sa de bază). Ce înseamnă uzufructul în privința pădurilor tinere? Uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispoziţiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului. Ce înseamnă uzufructul în privința exploatării pădurilor înalte?

Uzufructuarul poate, conformându-se dispoziţiilor legale şi folosinţei obişnuite a proprietarului, să exploateze părţile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa fondului. În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalţi; va putea însă întrebuinţa, pentru a face reparaţiile la care este obligat, arbori căzuţi accidental; în acest scop poate chiar să taie arborii trebuincioşi, cu îndatorirea însă de a

Page 48: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

47

constata, în prezenţa nudului proprietar, această trebuinţă. Uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosinţei obişnuite a proprietarului, în limitele dispoziţiilor legale. Pomii fructiferi ce se usucă şi cei căzuţi accidental se cuvin uzufructuarului cu îndatorirea de a-i înlocui cu alţii.

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 4

Este legală restrângerea dreptului de proprietate privată și de ce? Numeroase decizii ale Curții Constituționale arată că sunt legale restricțiile cu privire la modul de recoltare a arborilor din pădurea privată, inclusiv cele care se concretizează în sancționarea contravențională a proprietarilor de pădure în cazul sustragerii/furtului de arbori dacă proprietarul nu s-a preocupat de asigurarea pazei. Conform Codului civil, art. 603. - Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Menționați sintetic câteva reguli obligatorii privind gestionarea durabilă a pădurilor private. Principiul Reguli de implementare Menţinerea folosinţei forestiere a terenului

Interdicţia defrişării

Obligativitatea împăduririi terenurilor exploatate în maxim trei ani

Controlul activităţii de exploatare a arboretelor (predarea-primirea parchetelor)

Taxe în caz de schimbare a folosinţei terenurilor

Restricţionarea păşunatului

Regim special al construcţiilor Menţinerea volumului de lemn recoltat în limitele posibilităţii pădurii (sustained yield)

Stabilirea posibilităţii anuale a pădurilor si a cotelor de lemn pe detinator de pădure

Marcarea obligatorie a arborilor de recoltat

Transportul lemnului însoţit de acte de provenienţa Respectarea funcţiilor pădurii (gestionare multifuncţionala)

Stabilirea unei vârste minime sub care este interzisa exploatarea pădurii (peste 100 ani)

Gestionare intensiva a pădurilor cu funcţii de protecţie

Interzicerea exploatării pădurii în anumite situaţii speciale (regim de conservare, reţeaua Natura 2000)

Instituirea unui sistem minim de gestionare

Amenajarea pădurilor şi plan de amenajare, stabilirea planului decenal de lucrări

Structura de gestionare: organizarea pădurii în unităţi de gestionare şi angajarea de personal de specialitate

Page 49: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

48

Care sunt instituțiile care asigură conducerea, administrarea și controlul obștii?

- Adunarea generală a membrilor obştii - Consiliul de administrare al obştii - Comisia de cenzori-organ de control

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 5

Cum se face evoluția de la păduri ale nimănui (res nullius) la păduri private?

În dreptul roman, pădurile neimpozabile, deci neaducătoare de venit, erau clasificate sub denumirea de “res nullius”(ale nimănui). Conceptul de res nullius există până în perioada feudalismului târziu sub formularea de “locuri pustii”, “granişte domnească”, “pustia domnească”, “păduri fără stăpân” şi chiar “păduri ale nimănui”. Suprafața lor se diminuează treptat, prin defrișări și prin danii domnești către nobilime sau chiar către obștile de oameni liberi. Care sunt categoriile de păduri după tripartitul lui Werboczi?

La începutul secolului al XV-lea, tripartitul lui Werboczi clasifică pădurile în trei categorii, funcţie de pedeapsa pentru încălcarea proprietăţii şi distrugerea pădurii: pădurea obişnuită, tufărişuri şi nuielişuri; pădurea mare sau mijlocie

oprită de la păşunat şi destinată a satisface trebuinţe obişnuite de lemn; pădurea

şi mai mare sau de ghindă, în care era oprită străinilor vânătoarea şi recoltarea ghindei şi a jirului. Enumerați cele trei etape ale restricțiilor istorice în privința gestionării pădurilor private

Etapa “cărţilor de păduri oprite”

Etapa separării dreptului nobilului de cel al ţăranilor şi începutului răscumpărării servituţilor

Etapa instituirii regimului silvic

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 6

Care sunt principalele legi care au determinat reapariția proprietății private asupra pădurilor? Legea 18/1991 Legea fondului funciar Legea 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991

Page 50: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

49

Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997 Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente Ce aspecte principale au reglementat legile restituirii?

- suprafața maximă de retrocedat - mijloacele de probă (cu martori sau înscrisuri) - restituirea sau nu pe fostele amplasamente - restituirea sau nu către anumite persoane juridice - finanțarea funcționării comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar - problema masei lemnoase de exploatat - restituirea către formele asociative (devălmășie) - procedurile de restituire

Enumerați și detaliați trei probleme principale ale retrocedării terenurilor forestiere.

- utilizarea retrocedării terenurilor forestiere ca promisiune electorală și corelarea dintre restituirea terenurilor și ciclul electoral

- proba cu martori - fărâmițarea excesivă a proprietății persoanelor fizice prin restituirea în

trei valuri succesive

Legea 18/1991 nu a restituit pădurile pe vechiul amplasament; s-a admis restituirea în baza unor martori; pădurea a rămas nepăzită prin tranferul ei către comisiile locale care nu aveau capabilitatea (și poate nici voința) de a asigura paza; mulţi proprietari au refuzat punerea în posesie deoarece pădurea nu fusese a lor, sau a fost deja exploatată și li s-a restituit terenul gol sau în regenerare.

Legea 169/1997 doar aduna cererile solicitanților, finalizându-se abia trei ani mai târziu cu Legea 1/2000, însă a creat confuzie cu privire la suprafaţa ce urma să fie restituită. Legea 1/2000 – menţine procedurile Legii 18/1991 şi restituie până la 10 ha de pădure pentru persoanele fizice, 30 ha pădure pentru persoanele juridice şi restituie pădurile în indiviziune (forme asociative). Legea 1/2000 a menținut aceleaşi proceduri care favorizau abuzurile; a omis o formă de proprietate existentă în Banat şi Transilvania, numită “comunele politice”, care apoi s-au restituit ca aparţinând unităţilor administrativ teritoriale.

Răspunsuri la Testul de autoevaluare 7

Page 51: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

50

Ce înseamnă asocierea economică?

Principalul scop al creării asociațiilor este realizarea în comun, cu mai multă eficiență, a unor activități de gestionare a pădurilor precum ar fi paza, valorificarea masei lemnoase sau realizarea lucrărilor de împăduriri. În principiu, declarativ, Codul silvic la art. 92, al. 3 recunoaște că scopul asocierii proprietarilor de păduri este predominant economic, și într-o oarecare măsură, de reprezentare de interese (reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autoritățile). Ce înseamnă asocierea legală?

A apărut ca urmare a aplicării Legii 1/2000 prin care se recunoștea dreptul de proprietate asupra pădurilor al comunităților (formelor asociative de tip obște, în devălmășie). Legea a obligat pe reprezentanții formelor asociative să constituie asociații, în baza unui statut autentificat de notarul public, și să se înregistreze la judecătorie. Se observă următoarele lucruri:

- asocierea este obligatorie pentru a dobândi terenurile în proprietate; - funcționarea asociației trebuie să respecte statutele formelor asociative

admise de legislatia statului roman in perioada anilor 1921-1940; - suprafața restituită nu poate depăși cea pe care asociația o avea în urma

aplicării reformei agrare din 1921; - membrilor formelor asociative li s-a eliberat un singur titlu de proprietate,

indiferent de numărul de membri sau de suprafața deținută.

Asocierea legală (obligatorie) are caracter excepțional în sensul în care prevederea aceasta a funcționat doar o singură dată, în vederea reconstituirii formei de proprietate de tip indiviz (devălmașă). Ce prevede Codul silvic în privința administrării pădurilor?

Conform Codului silvic, sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Administrarea şi serviciile silvice se asigură prin ocoale silvice autorizate, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;

b) ocoale silvice private care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite de către acestea.

Page 52: Gestionarea pădurilor private - silvic.usv.rosilvic.usv.ro/cursuri/gestionarea_padurilor_private.pdf · 1 Gestionarea pădurilor private Prezentarea disciplinei Cuvinte cheie : padure

51

Fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice se administrează prin ocoale silvice private, care funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice. Ocoalele silvice private se pot constitui de proprietari sau de asociaţii ale acestora.

Ocoalele silvice private au personalitate juridică, întocmesc balanţă, bilanţ contabil propriu, au buget anual de venituri şi cheltuieli distinct, de care dispun. Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.

Conducerea şi reprezentarea legală a ocolului silvic sunt asigurate de şeful de ocol silvic, numit sau revocat de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Şefii ocoalelor silvice trebuie să aibă activitate de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii.