BUCURESTI - 2006

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICA

GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA. VULNERABILITATEA LA INUNDATII.

TEZA DE DOCTORAT

Elisabeta OPRISAN CONDUCATOR STIINTIFIC Prof. Dr. Ing. Radu DROBOT

Multumiri,

Exista oameni pe care este suficient sa ii cunosti spre a-i respecta, onora si admira, iar daca acesti oameni iti vin si in ajutor si-ti redau increderea in tine ori de cate ori te-ai poticnit, atunci acesti oameni merita recunostinta.

Multumesc domnului profesor dr. ing. Radu Drobot sub conducerea caruia am realizat aceasta lucrare.

Multumesc conducerii Facultatii de Hidrotehnica si colectivului Catedrei de Constructii Hidrotehnice pentru sugestiile primite cu ocazia sustinerii referatelor de doctorat.

Multumesc domnului dr. Petre Stanciu, directorul Institutului National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor pentru intelegerea, increderea si sprijinul permanent pe care mi l-a acordat in activitatea mea de cercetator.

Nu in ultimul rand, aduc multumirile mele tuturor prietenilor ce mi-au fost permanent alaturi.

1

CUPRINS

INTRODUCERE.

CAPITOLUL 1 INUNDATIILE, CEL MAI RASPANDIT DEZASTRU LA NIVEL GLOBAL.

1.1. INUNDATIILE, FENOMEN NATURAL CARE A INSOTIT SI A MARCAT EVOLUTIA OMENIRII

1.2. INUNDATIILE, DEZASTRUL NATURAL CEL MAI RASPANDIT DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC

1.3. ACTIUNI LA NIVEL MONDIAL PENTRU IMPLEMENTAREA UNEI STRATEGII DE REDUCERE A DEZASTRELOR

1.3.1. Evolutia istorica a conceptului de aparare impotriva inundatiilor

1.3.2. Inundatii hidrologice si inundatii producatoare de pagube

1.3.3. Actiuni la nivel mondial pentru implementarea unei strategii de reducere a dezastrelor

CAPITOLUL 2 VULNERABILITATEA SI RISCUL LA INUNDATII.

2.1. VULNERABILITATEA LA INUNDATII

2.1.1. Definirea si cuantificarea vulnerabilitatii

2.1.2. Indicatori de vulnerabilitate

2.2. RISCUL LA INUNDATII

2.2.1. Definirea riscului la inundatii

2.2.2. Analiza riscului la inundatii

2.2.3. Evaluarea riscului la inundatii (efecte, potential, gestionabilitate, acceptabilitate, urgenta, decizie de actiune)

CAPITOLUL 3 PAGUBELE PRODUSE DE INUNDATII.

3.1. TIPURI DE PAGUBE (TANGIBILE – DIRECTE, INDIRECTE, INTANGIBILE)

3.2. METODE DE EVALUARE ECONOMICA A PAGUBELOR

3.2.1. Metoda analizei riscului si incertitudinii

3.2.2. Calculul valoric al costului vietii si al ingrijirii ranitilor

3.2.3. Metoda contingentelor

3.2.4. Metoda preferintelor relevate

3.2.5 Metoda pagubelor evitate

2

CAPITOLUL 4 GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA.

4.1. DEFINIREA SITUATIILOR DE CRIZA

4.2. GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA IN UNELE TARI EUROPENE SI IN ROMANIA

4.3. CONCEPTE SI PRINCIPII NOI DE GESTIONARE A SITUATIILOR DE CRIZA

CAPITOLUL 5 METODA NOUA PROPUSA PENTRU EVALUAREA PRELIMINARA A PAGUBELOR PRODUSE DE INUNDATII

5.1. PARAMETRII DE CARE DEPIND PAGUBELE PRODUSE DE INUNDATII LOCUINTELOR

5.2. RELATII PROPUSE PENTRU CALCULUL PAGUBELOR PROVOCATE DE INUNDATII LOCUINTELOR

5.3. RELATII PROPUSE PENTRU CALCULUL PAGUBELOR PRODUSE DE INUNDATII TERENURILOR AGRICOLE

CAPITOLUL 6 VULNERABILITATEA LA INUNDATII A TERITORIULUI ROMANIEI.

6.1. CONDITII FIZICO – GEOGRAFICE DE FORMARE A SCURGERII MAXIME PE TERITORIUL ROMANIEI

6.2. INUNDABILITATEA TERITORIULUI ROMANIEI

6.2.1. Importanta cunoasterii vulnerabilitatii la inundatii

6.2.2. Modul de abordare a vulnerabilitatii

6.2.3. Date statistice privind efectele majore ale inundatiilor

6.3. IERARHIZAREA LA INUNDATII A TERITORIULUI

6.3.1. Variabile de vulnerabilitate (indicatori)

6.3.2. Ierarhizarea la inundatii a bazinelor/spatiilor hidrografice

6.3.3. Scara de vulnerabilitate

6.3.4. Analiza rezultatelor

6.3.5. Inundabilitatea actuala a teritoriului Romaniei

CAPITOLUL 7 DIRECTII VIITOARE DE CERCETARE.

CAPITOLUL 8 CONTRIBUTII PERSONALE. CONCLUZII.

8.1. CONTRIBUTII PERSONALE

8.2. CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

3

INTRODUCERE

Inundatiile constituie un hazard natural care se transforma adesea in dezastru

producand victime omenesti, distrugerea locuintelor si a mijloacelor de existenta si nu

arareori provocand foamete, boli si chiar dezintegrare sociala.

Inundatiile si mai ales marile inundatii constituie unul dintre fenomenele naturale care a

marcat si marcheaza profund dezvoltarea societatii umane. Desi inundatiile au

provocat si provoaca inca multe suferinte, ele au constituit insa si factorul declansator

si catalizatorul schimbarilor, al unor noi inceputuri. Chiar si in vremurile noastre

inceputul unei gestionari serioase a inundatiilor are loc aproape peste tot in lume dupa

o inundatie catastrofala cu efecte dezastruoase pentru comunitatile umane. Populatia

are intotdeauna alte prioritati inainte ca un dezastru major sa se produca. Intreaga

istorie a omenirii dovedeste dealtfel, ca progresul in disciplinele asociate apei s-a

produs adesea ca o reactie de raspuns la o situatie de o gravitate deosebita, de

urgenta.

In aceste conditii, recomandarea domnului profesor Radu Drobot ca subiectul tezei de

doctorat sa fie Gestionarea situatiilor de criza. Vulnerabilitatea la inundatii. am

privit-o ca pe o buna oportunitate de a aprofunda un domeniu caruia i-am dedicat multi

ani din activitatea mea de proiectare si cercetare, cel de gestionare a resurselor de

apa. In acelasi timp, abordarea problemei inundatiilor, a gestionarii lor intr-o teza de

doctorat, mi-a indus si o anumita teama, gandindu-ma ca este foarte greu de adus

ceva nou intr-un domeniu atat de vechi, chiar daca mereu actual.

Inundatiile produse in ultimii ani in Anglia, Germania, Franta, Romania, dar si in alte

tari, care au condus la o caracterizare quasi – generala in mass media a modului de

raspuns al autoritatilor ca marcand colapsul sistemelor nationale de protectie impotriva

inundatiilor, m-au pus pe ganduri. Ca urmare, am cercetat mai pe larg experienta unui

numar de tari europene care s-au confruntat si se confrunta cu probleme de inundatii

similare cu cele ale Romaniei, dar si practica americana, canadiana si australiana in

ceea ce priveste gestionarea situatiilor de criza provocate de inundatii. Am putut

constata astfel ca peste tot in Europa si in lume exista cunostintele necesare pentru a

putea aborda cu succes gestionarea situatiilor de criza generate de inundatii. Totodata

am putut constata ca este dificil de gasit o metodologie unuica, o strategie si o stuctura

organizatorica ideala, capabila sa ansambleze aceste cunostinte si sa integreze

aspectele multiple si complexe intr-o politica globala de succes. Totusi din analiza

4

modului de abordare in tarile care se confrunta cu probleme similare de inundatii am

putut individualiza anumite scheme de gestionare a acestor situatii ca o structura de

activitati ciclice, ordonate secvential pe:

• activitati de prevenire;

• activitati de protectie;

• activitati de pregatire;

• activitati de raspuns (interventia de urgenta);

• activitati de restaurare a vietii normale.

Am putut totodata sa-mi clarific modul in care a evoluat conceptia de protectie

impotriva inundatiilor de la lupta impotriva inundatiilor la apararea impotriva inundatiilor,

sintagma utilizata uneori si astazi, pana la conceptul de gestionare a riscului la

inundatii sau gestionarea inundatiilor.

Mare interes mi-au starnit noile idei in domeniul abordarii holistice a inundatiilor si care

m - au condus la creionarea unor directii noi in gestionarea inundatiilor ca o actiune

multisectoriala in care masurile in gestionarea apelor, amenajarea teritoriului, protectia

naturii, protectia individuala, implicarea populatiei si a comunitatilor locale sunt

esentiale in asigurarea unei protectii adecvate a populatiei impotriva inundatiilor.

O problema importanta pe care o ridica inundatiile este accea a calculului pagubelor pe

care acestea le produc. In lucrare sunt prezentate cateva dintre cele mai utilizate

metode pe plan mondial.

In activitatea de management al inundatiilor apare adesea problema unei evaluari

rapide a pagubelor produse de aceste fenomene. Asemenea situatii sunt cele in

perioada de alerta cand sub presiunea timpului, in timpul desfasurarii fenomenului de

inundatii apare necesitatea adoptarii unor decizii. In aceste situatii datele disponibile

sunt putine sau chiar nu exista. De aceea am considerat necesar sa orientez o parte

din activitatea de elaborare a acestei lucrari catre cautarea unei relatii de evaluare

rapida a pagubelor produse de inundatii, relatie care sa contina cat mai putini

parametri, cunoscuti sau usor de determinat. Relatiile obtinute sunt utile si in alte cazuri

cum ar fi elaborarea unor studii preliminare, elaborarea Schemelor directoare de

amenajare si management a bazinelor hidrografice.

O parte importanta a acestei lucrari este consacrata vulnerabilitatii la inundatii. Cand

am abordat pentru prima data acest subiect am fost oarecum nedumerita. Faptul ca un

5

stat ca Germania cu o populatie expusa riscului la inundatii de patru ori mai mare decat

cea expusa in Romania are potrivit statisticilor internationale un indice de

vulnerabilitate masurat in numarul de pierderi de vieti omenesti la milionul de locuitori

expusi de 0,25 in timp ce pentru Romania acest indice este de 7,86 pierderi de vieti

omenesti la milionul de expusi m-a facut sa-mi pun numeroase intrebari. Raspunsul la

aceste intrebari nu a fost unul usor de gasit si el se afla in cuprinsul lucrarii. Mai mult, o

preocupare mai veche ma indemna sa incerc o ierarhizare a teritoriului Romaniei din

punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii, o ierarhizare globala, la nivel de bazin

hidrografic, care sa constituie intr-un fel suportul deciziilor celor insarcinati cu

elaborarea politicilor in domeniul managementului inundatiilor, protectiei civile,

amenajarii teritoriului si nu in ultimul rand creionarea unei politici in implementarea unui

sistem de asigurari de bunuri si persoane pentru cazuri de inundatii.

Pentru aceasta in lucrare se prevede introducerea unei scari care masoara

vulnerabilitatea la fenomenul de inundatii, scara avand 5 clase de vulnerabilitate de la I

la V in functie extensia inundatiilor, populatia afectata, timpul de revenire al viiturilor

care provoaca inundatiile si altele. In functie de valoarea indicatorilor calculati s-au

ordonat bazinele si spatiile hidrografice pe cele 5 clase de severitate.

In lucrare este prezentat si un inventar realizat de autor al suprafetelor potential

inundabile la viituri cu debite ale caror probabilitati de depasire sunt de 1% si 5%

precum si a populatiei expuse riscului la inundatii si a numarului localitatilor expuse.

Lucrarea cuprinde si un capitol special consacrat directiilor viitoare ale cercetarilor pe

care intentionez sa le dezvolt. Ele vor fi dedicate cercetarii viiturilor rapide care sunt tot

mai numeroase si a caror pondere in producerea de victime omenesti depaseste deja o

cincime din totalul pierderilor de vieti omenesti provocate anual de inundatii pe teritoriul

Romaniei.

In acest scop exista intentia realizarii unei ierarhizari a cursurilor mici de apa din punct

de vedere al riscului potential de producere a viiturilor rapide in care scop deja am

obtinut unele rezultate prezentate in lucrare.

Analizele efectuate, metodele prezentate sau dezvoltate in lucrare, dintre care unele

constituie contributii personale, s-au bazat pe o cercetare aprofundata si pot deschide

noi perpective de abordare.

Un rol important in elaborarea lucrarii l-au avut indrumarile si orientarile pe care domnul

profesor Radu Drobot mi le - a oferit cu multa darnicie si profesionalism.

6

CAPITOLUL 1

INUNDATIILE, CEL MAI RASPANDIT DEZASTRU LA NIVEL GLOBAL

1.1. INUNDATIILE, FENOMEN NATURAL CARE A INSOTIT SI A MARCAT EVOLUTIA OMENIRII

Inundatiile, constituie fenomene naturale, componente ale ciclului hidrologic al Planetei, cel mai viguros ciclu natural care conditioneaza nu numai vremea si clima Pamantului, ci reprezinta si factorul principal care a modelat si continua sa modeleze fata pamantului.

Inundatii s-au produs si se vor mai produce, ele marcand in permanenta evolutia omenirii. De alungul timpului, cea mai mare inundatie care a lasat urme impresionante in memoria ancestrala a omenirii este cunoscuta sub numele generic de potop. El apare atat in mitologiile popoarelor de pe tot globul cat si in Biblie. Descoperirile arheologice au aratat ca potopul a fost un eveniment major, real, care a afectat intreg Pamantul. Catastrofa a fost precedata si de alte evenimente: boli neobisnuite care au afectat oamenii si animalele, o seceta neobisnuita care a precedat inundatiile.

Inundatiile, in pofida efectelor lor au avut si un important rol pozitiv in evolutia omenirii. Sa amintim doar faptul ca existenta si supravietuirea vechiului Egipt depindea de inundatiile anuale ale Nilului considerate ca fiind cel mai important eveniment al anului, intelegerea rolului inundatiilor facandu-i pe egipteni sa caute sa desluseasca modul de producere a fenomenului si sa ajunga chiar sa faca predictii asupra evolutiei lui. Asa se face ca in Egipt a inceput inca din timpuri imemoriale sa se marcheze pe cheuri sau pe zidurile exterioare ale templelor situate pe malurile fluviului, nivelurile Nilului, pe tot cursul sau din amonte de prima cataracta. Este ceea ce oamenii de stiinta au numit ulterior nilometre, prima masurare din istorie a nivelurilor apei si care probabil permitea si o masurare cantitativa a debitului Nilului.

Pusi in situatia de a face fata unor probleme serioase de inundatii, egiptenii au introdus treptat si un sistem de alarmare incluzand numeroasele temple cu nilometrele lor. Pe masura ce se apropia sezonul inundatiilor, nivelurile Nilului erau supravegheate cu si mai multa grija si comparate cu martorii din anii anteriori. Mesaje rapide erau trimise incepand de la cele mai indepartate posturi hidrometrice din amonte pentru a raporta ultimul nivel in Capitala.

O alta civilizatie, contemporana cu cea egipteana si a carei existenta era strans legata de producerea inundatiilor a fost cea asiro – babiloniana, dezvoltata in Mesopotamia, unde se pare ca isi are originea povestirea despre Noe. Aici a fost elaborat faimosul Cod al lui Hammurabi, cea mai completa culegere de legi sumeriene si babiloniene, si care a influentat si legile moderne ale apei.

Tot inundatiile au fost fenomenele ce au marcat existenta unei alte civilizatii antice, China fiind o alta cultura care a avut mult de luptat cu inundatiile. Aspectul vechii Chine este greu de imaginat in prezent. Gratie activitatilor umane de secole, campiile uscate si sanatoase au luat locul pamanturilor miscatoare, nesanatoase. Chinezii au fost primii

7

care pornind de la mitul creatiei, au transformat tema apelor ridicate intr-o dezbatere pur administrativa:

• sa se realizeze diguri si canale care sa constranga Fluviul Galben sa aiba un anumit curs conform unor criterii ingineresti bine stabilite? – solutia confucianista, sau,

• sa lase fluviului un curs cat mai natural, cu cat mai putine constrangeri? – solutia taoista.

Trebuie mentionat ca aceasta disputa initiata intre anii 8 i.C. si 60 d.C. a continuat aproape 2000 de ani si este si astazi actuala.

O privire succinta asupra fenomenului de inundatii produs in ultimii 4-5000 de ani si actiunilor umane de protectie impotriva acestui fenomen evidentiaza faptul ca de-a lungul timpului generatii dupa generatii de oameni s-au implicat in actiuni de reducere a efectelor inundatiilor. Cateva mii de ani, actiunile intreprinse au fost mai mult sau mai putin empirice, din moment ce abia in anul 1674 francezul Perrault, masurand precipitatiile cazute in bazinul hidrografic al raului Sena a determinat pentru prima data elementele scurgerii, fapt ce poate fi considerat ca primul experiment cantitativ al relatiei ploaie – scurgere.

Pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea desi inundatiile catastrofale sunt mentionate in numeroase documente, avem prea putine date asupra acestor fenomene, izvoarele istorice cuprinzand mai mult date calitative asupra fenomenului.

Dintr-o cronologie realizata de Nicolae Topor se prezinta pentru teritoriul Romaniei cativa ani in care s-au produs mari inundatii:

Anul 989 Primavara, mari inundatii in Europa Centrala. Inundatii in Campia Tisei.

1096 In Europa Orientala primii cruciati sunt deranjati de inundatii. Inundatii in Campia Tisei.

1280 Inundatii mari provocate de revarsarea Dunarii. Inundatii in Campia Tisei.

1401 An ploios: de la 12 martie pana la 17 septembrie in continuu ploaie, furtuni, grindina si inundatii.

1433 Revarsarea Dunarii care la intrarea pe teritoriul nostru atinsese latimea de 12 mile.

1490 Mai, iunie si iulie cu ploi mari si furtuni stricatoare. Mare revarsare a Dunarii.

1526 August ploios. Inundatii mari care au spalat zidurile Brasovului.

1533 In iunie au fost asemenea inundatii in Tara Barsei ca de la biserica Sf. Bartolomeu peste campie spre Olt se vedea numai apa; inundatii in Bucuresti in care moare domnul Valahiei Vlad Inecatul.

1616 Iunie si iulie in toata Transilvania si provinciile vecine au fost ploi mari si ruperi de nori cu inundatii care au adus pagube pamantului.

1779 Iulie ploios cu inundatii mari cum nu s-au mai vazut de 114 ani, tot campul intre Cristian – Ghimbav – Brasov era o mare de apa adanca de cativa coti. Revarsarea Oltului pe strazile orasului Ramnicu Valcea.

1897 Inundatii pe Dambovita: cartierele Grozavesti si Caramidari. Raurile Vedea, Arges, Buzau, Siret si Prut s-au umflat cum de zeci de ani nu s-a mai vazut.

1912 An foarte ploios indeosebi in lunile septembrie – noiembrie. Mari inundatii in Banat.

8

1.2. INUNDATIILE, DEZASTRUL NATURAL CEL MAI RASPANDIT DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC

Daca mii de ani hazardul a fost privit ca o componenta a ordinii cosmice, astazi privim hazardul ca pe un eveniment extrem in mediul natural sau amenajat care influenteaza advers viata, proprietatea si activitatile umane, conducand la dezastru.

O definitie larg acceptata a hazardului este cea formulata de Burton (1978). Potrivit acesteia hazardurile naturale sunt acele elemente ale mediului fizic inconjurator care afecteaza omul si sunt produse de forte exterioare. In acest sens termenul de hazard natural se refera la totalitatea fenomenelor atmosferice, hidrologice, geologice etc. care datorita localizarii, severitatii si frecventei lor au potentialul de a afecta oamenii, structurile, activitatile.

Trebuie facuta precizarea ca nu orice hazard duce la dezastru, adica la perturbarea grava a vietii, la pierderi de vieti omenesti, iar pentru revenirea la situatia anterioara sa fie necesara o mobilizare speciala a serviciilor publice.

Din cele 20 de evenimente ce sunt considerate dezastre naturale, inundatiile ocupa primul loc in ceea ce priveste raspandirea geografica, numar de evenimente si numar de persoane afectate.

Consecintele inundatiilor asupra omului si societatii umane variaza in functie de caracteristicile fizice ale inundatiilor, de populatia expusa si de solicitarea structurilor. Printre cele mai semnificative consecinte ale inundatiilor se numara:

• pierderile de vieti omenesti;

• distrugerea totala sau partiala a locuintelor, obiectivelor economice, a retelelor de transport de utilitati etc.;

• pierderi de bunuri mobile, dotari, alimente, produse agricole si industriale;

• pierderi de septel, de culturi agricole, de lucrari de irigatii si de combatere a eroziunii solului;

• intreruperea serviciilor de aprovizionare cu apa, poluarea apei;.

La toate acestea se adauga producerea unor consecinte secundare cum ar fi:

• oameni ramasi fara locuinte;

• foamete;

• pierderea mijloacelor de existenta, destabilizarea pietelor;

• aparitia de boli datorita contaminarii sistemelor de alimentare cu apa;

• dezintegrare sociala si traume individuale.

Dezastrele sunt o parte a unui ciclu natural firesc, dar in fata caruia omul nu poate ramane indiferent deoarece dezvoltarea economica mondiala este puternic afectata de

9

efectele asociate acestor dezastre. Este motivul pentru care mnagementul dezastrelor a devenit in ultimele decenii o preocupare mondiala, promotorul acestei actiuni fiind Organizatia Natiunilor Unite prin organismele sale special create dar si alte organizatii internationale precum Uniunea Europeana, Organizatia Statelor Americane (OAS) s.a.

Periodic sunt publicate rapoarte privitoare la principalele dezastre produse si efectele lor. Astfel, potrivit Raportului Oficiului Natiunilor Unite pentru Dezastre (UNDRO) referitor la perioada 1967 – 1991 si publicat in anul 1993 in intervalul mentionat s-au produs:

• un numar de 1358 de inundatii (17,5% din totalul evenimentelor considerate in categoria dezastrelor), urmeaza furtunile cu 10,6%,cutremurele cu 9,8% s.a.;

• numarul total de pierderi de vieti omenesti datorita inundatiilor – 3048700 adica 4,17% din totalul pierderilor de vieti omenesti datorat dezastrelor;

• numarul total de persoane ranite: 266336 (reprezentand 15,80% din totalul ranitilor;

• numarul de persoane afectate ca urmare a producerii inundatiilor: 1,057193111 miliarde (reprezentand 35,67% din totalul populatiei afectate de dezastre).

Alaturi de organizatiile amintite, tot mai multi cercetatori se apleaca asupra istoriei inundatiilor, a evolutiei lor ca fenomen si mai ales a efectelor acestora asupra omului si societatii. Astfel, Davis [1992] consemneaza producerea a 118 inundatii catastrofale de la potopul biblic si pana la sfarsitul secolului trecut iar Wassef [1993] a numarat numai in intervalul 1947 – 1991, 87 de mari inundatii care au lasat fara adapost 50000 de oameni pe an.

Din punct de vedere al pierderilor de vieti omenesti cele mai devastatoare inundatii din secolul XX s-au produs in China in anul 1931 cand si-au pierdut viata 3,7 milioane locuitori (OFDA/CRED IDD).

Dealtfel, pentru intreg secolul XX pierderile anuale de vieti omenesti ca urmare a producerii inundatiilor au fost de 72000 oameni. Si pierderile materiale produse de inundatii au fost imense, in alelasi interval de timp (1900 – 2000) ele atingand valoarea de 206,6 miliarde $ (OFDA/CRED IDD). Spre exemplu, pentru Asia pierderile de recolte au fost estimate ca depasind productia a 10000 acri.

In ceea ce priveste numarul persoanelor ramase fara adapost ca urmare a inundatiilor, cel mai mare dezastru s-a produs tot in China in anul 1887 unde ca urmare a revarsarii Fluviului Galben au ramas fara adapost 10 milioane de oameni, in timp ce 1,5 milioane si-au pierdut viata {Davis, 1992; UN, 1976].

Si teritoriul Romaniei a avut si are mult de suferit de pe urma inundatiilor provocate de revarsarea cursurilor de apa.

Pentru a reflecta principalele efecte ale acestor fenomene vom face apel la statistica mondiala privind inundatiile produse in Romania.

In datele statistice prezentate de diferite organisme si institutii mondiale exista numeroase referiri la inundatii produse in Romania in ultimii 80 de ani. Desi nesistematice si incomplete, aceste date prezinta totusi interes pentru cercetatorii romani ai fenomenelor de inundatii produse pe teritoriul Romaniei , in special in intervalul 1970 – 1989, cand efectele inundatiilor, mai ales in privinta numarului de victime omenesti erau considerate ca nefiind de natura a fi facute publice. Ce mai trebuie remarcat este referirea la unele inundatii care au facut multe victime omenesti in deceniul al III-lea al secolului XX, dar necunoscute romanilor.

10

Astfel, dupa sursa EM-DAT The OFDA/CRED International Disaster Database – Universite Catholique de Louvain – Brussels – Belgium, care a stat pentru intervalul 1980 – 2000 si la baza Raportului OU amintit, rezulta o serie de date privind anii de inundatii mari si principalele lor efecte pe teritoriul Romaniei si care se prezinta in cele ce urmeaza.

PERIOADA 1920 – 1929

Cea mai mare inundatie din perioada considerata a avut loc, potrivit sursei citate, in anul 1926 cand, s-au produs inundatii in lunca Dunarii si au fost 1000 victime omenesti.

Trebuie semnalat ca in literatura romaneasca de specialitate viitura din anul 1926, desi este amintita ea este plasata a se fi produs in bazinul hidrografic inferior al Oltului, bazinul hidrografic Arges si Lunca Dunarii aval de varsarea Oltului, dar nu se face nici o referire la pierderile de vieti omenesti.

PERIOADA 1930 – 1970

Pentru intervalul 1930 - 1970, in literatura mondiala, in datele statistice internationale, nu mai exista nici o referire la inundatiile produse pe teritoriul Romaniei, desi noi stim ca asemenea fenomene au avut loc si in anii 1931, 1932, 1933, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1944, 1945, 1948, 1950, 1952, 1966.

Dupa anul 1970 informatiile internationale privind principalele inundatii produse pe teritoriul romanesc si efectele lor devin tot mai sistematice si mai credibile.

PERIOADA 1970 – 2006 (IULIE)

Potrivit sursei mai sus citate, in intervalul 1970 – iulie 2006 s-au inregistrat 13 ani de iundatii mari, din care cele din anul 1970 au fost cele mai mari din ultimul secol. Se mentioneaza deasemenea ca au existat ani in care s-au produs chiar 2 sau mai multe valuri de inundatii.

In conformitate cu datele furnizate de EM – DAT, principalele efecte ale acestor inundatii s-au tradus prin:

• 639 - victime omenesti;

• 33 – persoane ranite;

• 1455011 – persoane afectate;

• 140841 – persoane ramase fara adapost;

• 2920,29 mil. US $ - pagube (valoarea trebuie privita cu circumspectie, fiind o suma de pagube, neactualizata).

1.3. ACTIUNI LA NIVEL MONDIAL PENTRU IMPLEMENTAREA UNEI STRATEGII DE REDUCERE A DEZASTRELOR

1.3.1. Evolutia istorica a conceptului de aparare impotriva inundatiilor

In majoritatea culturilor si traditiilor, apa era considerata o sursa a vietii, ea avand in acelasi timp o valoare purificatoare. Apa era semnul vietii si al fecunditatii in civilizatiile celor doua Americi dinainte de Cristofor Columb, dar si in China, India sau Egipt. Rolul sau purificator sau binefacator este recunoscut in toate religiile lumii si in special in marile religii monoteiste. Cu toate cunostintele de care dispunem in present, este dificil de spus care este momentul in care omul a inteles ca apa este indispensabila supravietuirii sale. Acest moment se pierde in negura vremurilor daca tinem seama de faptul ca inainte de a deveni agricultori, primii oameni au fost mai intai vanatori si apoi

11

pescari. Bogatia de hrana pe care o ofereau cursurile de apa l-au facut pe omul primitiv sa se apropie de acestea. Trecand apoi la viata sedentara – cea de agricultor – binefacerile legate de de existenta apei s-au inmultit. Aceasta este probalil, una dintre cauzele pentru care primele civilizatii au aparut si s-au dezvoltat de alungul cursurilor de apa: Tigrul, Eufratul, Nilul, Hwang-ho, Indusul. Apa, insa nu a fost nici in trecut, asa cum nu este nici in prezent un prieten permanent si perfect. Ea a adus si aduce binefaceri incomensurabile, dar in acelasi timp poate deveni un dusman infricosator si de nestapanit.

Deaceea, nu este de mirare faptul ca pentru a avea parte de bunavointa apei generatii intregi de strabuni si-au imaginat-o ca pe o zeitate primordiala, adesea atotputernica.

A aparut astfel primul concept de abordare a problemei inundatiilor, cel de acte ale zeilor si acceptarea inundatiilor ca pe un capriciu al naturii.

Inzestrat cu inteligenta si forta creatoate, omul a inteles ca nu poate ramane indiferent in fata naturii dezlantuite si a cautat sa o infrunte. Mileniu dupa mileniu, secol dupa secol, an dupa an, omul si-a incercat fortele in invingerea dramaticelor izbucniri de manie ale apei. A inceput sa construiasca diguri, baraje si canale, si, incurajat de succesele sale, a creat un nou concept in abordarea problemei inundatiilor, cel de lupta impotriva inundatiilor, metafora ce este inca, uneori, utilizata si in present.

De-alungul timpului, natura s-a aratat prea putin intelegatoare fata de lipsa de intelepciune a omului de ocupare a dreptului ei la libera miscare si a tansmis propriile mesaje de protest asigurandu-se in acelasi timp ca mesajele sale au fost corect intelese prin inundarea sporadica a bunurilor populatiei si uneori chiar prin luarea de vieti omenesti.

Dandu-si seama ca intr-o astfel de lupta cu natura sansele sale de izbanda sunt minime, uneori chiar inexistente, omul a inceput sa inteleaga ca pentru a supravietui trebuie sa cunoasca natura si mai ales ca trebuie sa conlucreze cu ea. S-a nascut astfel noul concept de aparare impotriva inundatiilor, concept care a marcat o schimbare majora de atitudine, o imbinare intre actiunile pasive si active.

Dezvoltarea economico – sociala si evolutia stiintelor suport au condus la noi idei menite sa diminueze efectele inundatiilor. A aparut astfel un nou concept si anume acela de masuri preventive impotriva inundatiilor.

Dezvoltarea societatii democratice in tot mai multe tari, cresterea responsabilitatii sociale din ultimele decenii, au dus si ele la aparitia unui nou concept cel de management al riscului la inundatii denumit adesea cu mult mai simplu managementul inundatiilor, abordare in care constientizarea si implicarea populatiei au un rol determinant.

In afara faptului ca inundatiile au adus de-a lungul istoriei si mai aduc inca multe nenorociri, ele au insa si un rol catalizator al schimbarilor privind modul de abordare al protectiei impotriva inundatiilor.

Inundatiile produse in Anglia si Scotia in anul 2000, in China in anul 1998, In Bangladesh in anii 1987 si 1988 au condos la aparitia si consacrarea unui alt concept de management al inundatiilor care are la baza urmatoarele principii generale:

• trecerea de la conceptual de prevenire a inundatiilor la cel de management al riscului la inundatii;

• introducerea conceptului mai mult spatiu pentru rauri;

• managementul riscului la inundatii trebuie realizat printr-un portofoliu de masuri;

12

• masurile si actiunile pregatitoare, diseminarea avertizarilor sunt deosebit de importante;

• inundatiile sunt producatoare de de pagube, dar ele aduc si beneficii;

• inundatiile constituie fenomene naturale inevitabile si in consecinta trebuie sa invatam sa convietuim cu raurile si inundatiile;

• efectele inundatiilor pot fi diminuate prin formarea unor comunitati receptive care sa reactioneze adecvat la producerea fenomenului;

• elaborarea unor planuri de amenajare a teritoriului in concordanta cu managementul riscului la inundatii.

• inundatiile produse in ultimii cinci ani in numeroase tari europene – Anglia, Germania, Franta, Cehia, Ungaria, Romania s.a. au condus la o conturare si mai clara a politicilor in domeniul abordarii problemei inundatiilor.

Au aparut astfel:

• Ghidul Uniunii Europene privind cele mai bune practici in prevenirea, protectia si dimunuarea efectelor inundatiilor;

• necesitatea elaborarii hartilor de risc la inundatii si a planurilor de management al riscului la inundatii;

• o propunere de Directiva a Uniunii Europene privind evaluarea si managementul inundatiilor care introduce conceptul de planuri de management al riscului la inundatii la nivel de district hidrografic, bazin hidrografic, subbazin hidrografic si care contine tote fazele ciclului managementului riscului la inundatii: prevenire, protectie, pregatire, interventie de urgenta si reconstructie.

1.3.2. Inundatii hidrologice si inundatii producatoare de pagube

In pofida marelui lor impact economic si social, discutiile asupra fenomenului de inundatii dintre specialisti si cei insarcinati cu politica de gestionare a acestui fenomen pot fi caracterizate drept pline de confuzie si imprecizie. Spre exemplu, cand climatologii abordeaza problema inundatiilor ei se refera in special la inundatiile hidrologice. In schimb cei insarcinati cu elaborarea politicii in domeniul inundatiilor fac referire la pagubele produse de acestea. Trebuie precizat ca inundatiile hidrologice nu trebuie neaparat asociate cu pagubele provocate de inundatii. Cea mai mare disensiune intre ceea ce climatologii, hidrologii si alti oameni de stiinta inteleg prin inundatii si mai ales prin cele ce provoaca pagube este in prezent legata de cauzele care produc tendinta de crestere a pagubelor in timp.

Se stie ca pagubele provocate de inundatii constituie doar rezultanta unor factori sociali si climatici, alaturi de cei geologici, ecologici etc. Multitudinea factorilor care conduc la inundatii producatoare de pagube, conduce si la o multitudine de explicatii diferite in ce priveste tendinta de crestere a pagubelor produse de inundatii. Spre exemplu, unii autori speculeaza, precizand ca aceasta tendinta de crestere ar reprezenta un indiciu clar al unor schimbari climatice; altii gasesc cauza in cresterea populatiei si in dezvoltarea economica; nu putini sunt cei care dau vina pe politica guvernamentala in domeniul gestionarii fenomenului.

Chiar si la o privire superficiala asupra datelor existente in literatura, rezulta clar ca atat clima, cresterea populatiei, dezvoltarea economica, cat si politica guvernamentala in domeniu, joaca fiecare un rol in aceasta tendinta de crestere a pagubelor. Din pacate, in ce masura influenteaza relativ fiecare din acesti factori, asupra pagubelor este foarte putin inteles. In figura 1 este prezentata (dupa Pielke R. si Downton M) o schema

13

conceptuala din care se pot distinge multiplele interactiuni dintre procesele umane sau influentate de om in producerea pagubelor ca urmare a inundatiilor. In acest fel, este mult mai usor de a intelege rolul dezvoltarii economice, al cresterii populatiei si al politicii in generarea actuala sau potentiala a consecintelor inundatiilor.

De fapt ce reprezinta pagubele?

Ele nu sunt altceva decat rezultatul intersectiei dintre inundatia hidrologica si elemetele expuse pericolului de inundare. Succint, se poate spune ca de fapt exista patru factori care contribuie la producerea de catre inundatii a pagubelor: apa, conditiile ce acutizeaza fenomenul de inundatii, politica in domeniul inundatiilor si tipul de utilizare al terenurilor din zonele inundabile (terenuri, bunuri, populatie).

Pe masura ce impactul climatic asupra societatii a crescut, variabilitatea climatica a devenit o mai mare preocupare a decidentilor in materie de gestionare a fenomenului de inundatii. Mai mult, o seama de specialisti au prognozat ca una din consecintele emisiilor antropogene de gaze cu efect de sera din atmosfera va fi aceea a modificarii ciclului hidrologic. In exprimarea data de Grupul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) se arata ca in prezent exista o sumedenie de evidente care sugereaza ca un climat mai cald va fi unul in care ciclul hidrologic va fi in genere unul mai intens conducand la ploi mai abundente.

Cercetari teoretice si modele recente au intarit aceasta ipoteza, iar o serie de observatii directe nu fac decat sa o sustina.

Bazati pe astfel de studii, oamenii de stiinta, jurnalistii si decidentii politici au sugerat fiecare, ca o intensificare a ciclului hidrologic ar fi factorul responsabil pentru cresterea pagubelor provocate de inundatii in ultimii ani. Chiar si ziarul New York Times intr-un numar din anul 1997 arata ca furtunile cu ploi abundente au devenit un fapt obisnuit si ca urmare inundatiile producatoare de pagube devin mult mai probabile. Trebuie precizat insa ca exista o diferenta considerabila intre precipitatiile pe care climatologii le califica ca extreme si acele evenimente rare care cauzeaza pagube sociale extraordinare.

Din pacate exista foarte putine informatii referitoare la impactul socio-economic ce apare ca urmare a modificarilor in frecventa si intensitatea inundatiilor ca urmare, se ridica intrebarea cu implicatii de decizie politica: daca ciclul hidrologic va deveni mai viguros, iar precipitatiile vor creste asa cum au prevazut climatologii, ce schimbari sunt de asteptat in privinta impactului inundatiilor?

In acest cadru, schema conceptuala prezentata in figura 1 sugereaza multitudinea de factori ce ar putea avea un rol important in explicarea tendintelor pagubelor istorice si a celor viitoare.

Inundatiile hidrologice sunt in general masurabile folosind datele hidrologice si sunt corelate cu precipitatiile. Elementele expuse (vulnerabile), sunt la fel de importante, totusi foarte greu de masurat. Vulnerabilitatea la inundatii a elementelor expuse depinde de tipul de utilizare a terenurilor si de politica aplicata in domeniu. Din pacate, in toata lumea nu exista masuratori directe asupra tendintelor in utilizarea terenurilor si prea putine evaluari ale politicilor de gestionare a inundatiilor.

In absenta unor asemenea masuratori, pe plan mondial unii autori utilizeaza numarul populatiei si gradul de prosperitate pe care-l prezinta prin produsul intern brut (PIB) drept un indicator surogat pentru a exprima vulnerabilitatea elementelor expuse. Pagubele produse ca urmare a inundatiilor sunt astfel privite din trei perspective diferite: paguba totala, paguba pe cap de locuitor si paguba pe unitatea de produs intern brut. Datele privind populatia si produsul intern brut sunt utilizate presupunand

14

ca tendinta la nivel national in ce priveste cresterea populatiei si tendinta in PIB reprezinta si tendintele similare in regiunile expuse inundatiilor.

Fig.1. Schema conceptuala privind factorii care contribuie la producerea pagubelor din inundatii

Trebuie facuta remarca, ca o crestere a pagubei produse de inundatii nu trebuie neaparat sa semnifice o crestere a populatiei sau a PIB. Daca printr-o politica de masuri structurale si nestructurale in domeniul inundatiilor se reduce vulnerabilitatea elemenetelor expuse, atunci paguba pe cap de locuitor si pe unitatea de PIB sunt de asteptat sa scada (chiar daca paguba totala continua sa creasca).

1.3.3. Actiuni la nivel mondial pentru implementarea unei strategii de reducere a dezastrelor

Se stie ca indepartarea efectelor dezastrelor produse de hazardurile naturale necesita investitii uriase de capital pentru a inlocui ceea ce este distrus sau afectat. Ori, aceste cheltuieli afecteaza profound dezvoltarea economica deoarece o parte din fondurile si asa limitate destinate investitiilor in sectoarele economice trebuie sa fie redirectionate catre remedierea pagubelor produse de calamitatile naturale. Ca un exemplu, se mentioneaza ca pe plan mondial fondurile alocate remedierii pagubelor produse ca urmare a dezstrelor naturale produse in perioada 1983 – 1988 au acoperit un procent de numai 13% din cele necesare.

Pana de curand, numerosi specialisti si chiar organizatii implicate mai credeau ca insesi eforturile de dezvoltare vor conduce in mod spontan la rezolvarea problemelor ridicate de producerea hazardurilor naturale. In anul 1972, la Conferinta natiunilor Unite asupra dezvoltarii Umane (Stockholm) se afirma ca deficientele de mediu generate de subdezvoltare pun probleme deosebit de grave si ca acestea pot fi cel mai bine

15

remediate prin accelerarea dezvoltarii pe baza transferului de asistenta financiara si tehnica ca un ajutor suplimentar dat tarilor in curs de dezvoltare. Ca o consecinta, in urmatorii opt ani un ajutor financiar considerabil si un transfer sporit de asistenta tehnica au fost acordate acestor tari. Contrar asteptarilor, insa, devoltarea a contribuit la cresterea vulnerabilitatii la dezastre in acele zone unde existenta hazardurilor naturale nu a fost luata in considerare la elaborarea si implementarea proiectelor de dezvoltare.

Pierderile produse si vulnerabilitatea infrastructurilor au atins astfel de cote incat in unele zone de pe glob asistenta pentru dezvoltare a ajuns sa fie dirijata aproape in exclusivitate catre remedierea pagubelor produse de dezastrele naturale, ramanand cu mult prea putin pentru realizarea de noi infrastructure si dezvoltare economica. Ca urmare a acestei situatii, Natiunile Unite au declarat deceniul 1990 – 2000 Deceniul International pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (IDNDR) solicitand in acelasi timp tuturor tarilor o participare activa in reducerea vulnerabilitatii lor la dezastre.

Un element cheie in abordarea problemei dezastrelor il constituie repartizarea resurselor intre prevenirea dezastrelor si eforturile post-dezastru.

Masurile post-dezastru si cele de reconstructie sunt deosebit de importante din punct de vedere umanitar, insa costul masurilor de reconstructie este in general foarte ridicat pentru fiecare viata salvata, ori pentru fiecare cladire reconstruita astfel incat, numai investitiile in masuri de prevenire a dezstrelor pot conduce atat la reducerea tragediilor umane cat si a pierderilor incalculabile datorate pierderii locurilor de munca asociate producerii dezastrelor naturale.

Ca urmare a experientei acumulate in decursul anilor in ceea ce priveste gestionarea hazardurilor si reducerea vulnerabilitatii la dezastre naturale s-au desprins o serie de principii de baza dintre care se mentioneaza:

• impactul produs de dezastre naturale poate fi redus;

• masurile post-dezastru au costuri mai ridicate in zonele in care producerea unor astfel de fenomene este frecventa;

• in gestionarea unui dezastru sunt foarte importante rapiditatea producerii fenomenului (rapid – lent), controlabilitatea evenimentului (controlabil – necontrolabil), frecventa – severitatea si totodata ponderea masurilor precautionale – masuri post – dezastru;

• gestionarea / managementul dezastrelor este eficienta numai in contextual planificarii unei dezvoltari integrate.

Una dintre componentele ONU al carei scop il constituie conectarea tuturor tarilor la cunostintele, experienta si resursele necesare a ajuta populatia lumii spre a-si face o viata mai buna o constituie Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Acesta ete serios preocupat de reducerea riscului la dezastrele naturale, de implementare a unei strategii mondiale, consacrate acestui scop. In cest sens PNUD a publicat in anul 2004 un raport intitulat Reducerea riscului la dezastre, o provocare la adresa dezvoltarii. Acest raport este destinat sa ajute tarile si organizatiile internationale in cresterea capabilitatii comunitatilor umane de a face fata dezastrelor, atat celor naturale cat si celor tehnologice.

Un stimulent considerabil pentru reconsiderarea riscurilor la dezastru ca parte integranta a procesului de dezvoltare il constituie atingerea tintelor stabilite in Declaratia Mileniului a ONU care a stability o foaie de parcurs pentru dezvoltarea umana, sustinuta de 191 de natiuni. Cele opt obiective ale Dezvoltarii s-au materializat

16

in 18 tinte cu 48 de indicatori care indica progresul. Multe dintre aceste tinte trebuie atinse pana in anul 2015.

In Declaratia Mileniului impactul riscurilor naturale asupra dezvoltarii este recunoscut in sectiunea IV intitulata Sa protejam viitorul nostrum comun. In cadrul sectiunii este fxat si obiectivul intensificarii eforturilor colective pentru a reduce numarul si efectele dezastrelor naturale si antropice.

Cele opt obiective pentru secolul XXI ale Declaratiei Mileniului, aprobata de Adunarea generala a ONU si care toate au legatura cu riscul la dezastre sunt:

• eradicarea saraciei extreme si a foametei: reducerea la jumatate a numarului populatiei al carei venit este sub 1$/zi; reducerea la jumatate a numarului populatiei care sufera de foame;

• asigurarea universala a educatiei prin scoala primara;

• promovarea egalitatii intre sexe si emanciparea femeii;

• reducerea mortalitatii infantile;

• combaterea virusului SIDA, a malariei si a altor boli;

• asigurarea durabilitatii mediului;

• dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare.

Este mai mult decat evidenta legatura dintre dezastre si procesul dezvoltarii si care poate fi prezentata pe scurt astfel:

• dezastrele limiteaza dezvoltarea prin distrugerea mijloacelor fixe, pierderea capacitatilor de productie, pagube aduse transporturilor, comunicatiilor, liniilor energetice, distrugerea infrastructurilor de sanatate si educatie, pierderi de vieti omenesti, erodarea capitalului social;

• dezvoltarea produce riscul de dezastre prin: folosirea unor practice nedurabile cu efecte asupra conditiilor de viata si degradarea mediului; dezvoltarea genereaza norme culturale care promoveaza izolarea sociala sau excluderea politica;

• dezvoltarea reduce riscul la dezastre prin actiuni de felul: accesul adecvat la apa potabila, hrana, gestionarea deseurilor, locuinte mai sigure. Tehnologia, productia pot reduce saracia.Investind in economie si securitate sociala se diminueaza vulnerabilitatea. Dezvoltarea creste coeziunea sociala si mareste implicarea in actul de decizie a populatiei.

• planificarea dezvoltarii trebuie sa incorporeze riscul la dezastru.

Ca o concluzie, abordarea in comun a procesului dezvoltarii si a reducerii riscului la dezastre necesita efectuarea de actiuni in trei directii:

• colectarea datelor de baza asupra riscului la dezastre si elaborarea planurilor de dezvoltare in asa fel incat sa se schimbe relatia dintre politica de dezvoltare si nivelurile riscului la dezastre;

• identificarea si diseminarea celor mai bune practici in elaborarea planurilor de dezvoltare si a politicilor care reduc riscurile la dezastru;

• cresterea vointei politice de a reorienta managementul dezvoltarii si al dezastrelor.

17

CAPITOLUL 2

VULNERABILITATEA SI RISCUL LA INUNDATII

2.1. VULNERABILITATEA LA INUNDATII

2.1.1. Definirea si cuantificarea vulnerabilitatii

Vulnerabilitatea reprezinta susceptibilitatea obiectelor de a fi afectate de catre hazard. Ca urmare a efectelor destructive ale hazardului, vietile si sanatatea oamenilor sunt supuse unui risc direct. Sunt supuse riscului ca urmare a distrugerii cladirilor, recoltelor, septelului sau a echipamentelor, veniturilor populatiei si mijloacelor sale. Fiecare tip de hazard supune la risc o serie de elemente. Multe actiuni de diminuare a dezastrelor sunt orientate spre reducerea vulnerabilitatii. In vederea actiunii de reducere a vulnerabilitatii, cei ce se ocupa de planificarea dezvoltarii trebuie sa inteleaga care din receptorii de risc sunt cei mai expusi riscului datorita principalelor hazarduri identificate. Vulnerabilitatea poate fi caracterizata prin doua categorii de aspecte: tangibile si intangibile. Spre exemplificare, in cazul inundatiilor aspectele tangibile cuprind orice este situat in zona inundabila: oameni, constructii, recolta, mijloace de trai, masini, echipamente, infrastructuri, cladiri etc.

Ca aspecte intangibile sunt considerate coeziunea sociala, structura comunitatii, coaziunea cultural – artistica.

In acceptiunea de consecinta a unui fenomen potential producator de pagube, Plate (1996) propune pentru calculul vulnerabilitatii expresia:

∑=

=n

ki

iikv0

1

(1)

in care k este suma totala a consecintelor asupra populatiei sau obiectivelor afectate,

n0 reprezinta numarul elementelor (populatie sau obiecte) expuse riscului, vi reprezinta vulnerabilitatea elementului i, iar ki ar fi consecinta extrema pentru elementul i.

Consecintele totale pot fi exprimate in termeni monetari, vieti omenesti pierdute sau persoane ranite.

Pagubele aduse locuintelor amplasate intr-o zona inundabila pe timpul unei inundatii cu magnitudinea x constituie un exemplu de consecinte monetare. In acest caz, n0 ar reprezenta numarul locuintelor afectate, ki ar reprezenta costul pagubelor daca locuinta i ar fi in totalitate distrusa, adica costul de refacere al locuintei care include atat costul structurii cat si a bunurilor din interiorul acesteia, in timp ce vi exprima gradul partial de distrugere al cladirii incluzand costul reparatiilor, determinat ca fiind o cota procentuala din costul refacerii cladirii si a bunurilor din interior.

In cazul pierderilor de vieti omenesti, k reprezinta numarul acestora atunci cand apare un eveniment de magnitudine x. O valoare ki = 1 indica faptul ca persoana afectata si-a

pierdut viata. Vulnerabilitatea vi exprima in acest caz probabilitatea ca persoana

afectata sa-si piarda viata. Ca urmare, in acest caz, k reprezinta in medie, numarul de pierderi de vieti omenesti. In cazul persoanelor ranite, determinarea lui k este cu mult

18

mai complicata deoarece necesita luarea in considerare a diferitelor grade de infirmitate (ki) de la bolnavi tratati ambulatoriu la cei cu invaliditate totala.

Vulnerabilitatea poate fi reprezentata ca o functie de magnitudinea x a fenomenului potential producator de pagube. Spre exemblu, relatia dintre vulnerabilitate si magnitudinea evenimentului ar putea fi exprimata ca o functie liniara de forma celei din figura 2.

Fig.2. Relatia dintre vulnerabilitate si magnitudinea evenimentului produs

Conform exemplului din figura 2, daca magnitudinea evenimentului este mai mica decat xmin, atunci acesta nu are consecinte, daca insa magnitudinea evenimentului este mai mare decat xmax, distrugerile rezultate vor fi totale.

Exista numeroase moduri de a exprima vulnerabilitatea:

• vulnerabilitatea poate fi determinata pe baza experientei acumulate in diverse zone, implicand populatii diferite cu un numar total de locuitori n0 supus riscului, din care nx ar putea suferi consecintele dezastrului daca apare un eveniment de magnitudine x. In acest caz, vi(x) = nx/n0.

Spre exemplu, aceasta abordare constituie componenta esentiala a calculului vulnerabilitatii structurilor rezistente la cutremur.

In cazul inundatiilor apar insa o serie de elemente specifice:

• magnitudinea inundatiilor corespunde unei anumite perioade de revenire ce se determina dintr-o analiza de frecventa;

• debitul corespunzator este convertit intr-o adancime de apa corespunzatoare, printr-o analiza de calcule hidraulice;

• pagubele produse de inundatii ce corespund acestei adancimi (nivel) de apa sunt determinate in urma unor analize economice;

• pagubele provocate de inundatiile cu diferite frecvente sunt integrate cu probabilitatile, determinandu-se un risc asteptat.

Vulnerabilitatea poate fi cuantificata prin pierderi suferite de receptorul de risc ca urmare a unui hazard cu un anumit grad de severitate. Masura utilizata pentru pierderi depinde de receptorii de risc si ca urmare pot fi masurate spre exemplu prin raportul dintre numarul celor ucisi sau raniti si totalul populatiei, prin costul reparatiilor constructiilor sau gradul de afectare fizica a constructiilor definit pe o scara adecvata.

19

In ceea ce priveste vulnerabilitatea populatiei umane, ea poate fi exprimata in termeni de mortalitate sau de morbiditate. Spre exemplu, in cazul unui cutremur cu gradul de intensitate 8, 5% din populatie isi va pierde viata, iar 20% va fi ranita.

Pe de alta parte, este evident ca la o crestere a severitatii hazardului, nivelul pagubelor produse receptorilor de risc va creste.

Pentru o definire completa a vulnerabilitatii, este necesara definirea nivelului pagubelor asteptate la fiecare nivel de severitate al hazardului. Atunci cand exista date suficiente, se poate defini chiar o functie continua sub forma grafica sau chiar o ecuatie matematica a pagubelor in functie de nivelul de severitate al hazardului.

Din numeroase motive nu este necesar ori posibil sa se determine distributia pagubelor la orice nivel al hazardului si atunci ne putem limita numai la o exprimare procentuala a pierderilor.

Un exemplu de functie de vulnerabilitate la inundatii se poate vedea in figura 3 unde sunt prezentate pagubele produse constructiilor datorate inundatiilor in functie de adancimea apei, exprimate sub forma de procente din costul total de refacere a constructiilor.

Astfel de curbe ale pagubelor sunt utilizate in planificarea economica, dar sunt insuficiente pentru o evaluare a numarului probabil al victimelor sau al celor ramasi fara adapost.

Cea mai serioasa aparare impotriva dezastrelor o constituie o societate care este cat mai putin vulnerabila.

10

20

50

80

100

0

20

40

60

80

100

120

1 2 3 4 5

Adancimea apei (m)

Pierderi din fondul construit (%)

Fig.3. Functia de vulnerabilitate pentru cladiri afectate de inundatii

Cu toate ca fiecare hazard actioneaza astfel incat, poate selecta pierderile aduse elementelor expuse in functie de diferite caracteristici ca de exemplu, o populatie situata intr-o vale este mai expusa inundatiilor decat cea din zonele mai inalte sau in cazul unui uragan acesta va distruge locuintele usoare dar nu si pe cele solide, in general protectia comunitatii este in mare aceeasi.

O economie puternica este cea mai buna aparare impotriva dezastrelor. Cele mai vulnerabile societati sunt cele cu o economie slaba. In mod similar, cei mai vulnerabili membri ai oricarei societati sunt aceia care sunt marginalizati economic. Cele mai proaste zone de locuit, cele mai expuse la alunecari de teren, zonele inundabile din apropierea cursurilor de apa, constituie locurile in care cei mai saraci isi afla locul de a

20

vietui. Locuintele construite cu un cost minim sunt mult mai vulnerabile la inundatii, la furtuni, la cutremure.

2.1.2. Indicatori de vulnerabilitate

In studiul initiat sub egida ONU intitulat Reducing Disaster Risk: A Challenge for Development, PNUD introduce conceptul de indice de risc, indicator care se refera numai la riscul de pierderi de vieti omenesti, excluzand alte fatete ale riscului cum ar fi riscurile asupra mijloacelor de existenta si asupra economiei. Indicele de risc la dezastru, in conceptia studiului este exprimat prin intermediul conceptului de expunere fizica, cu referire la numarul populatiei aflate in aria expusa combinat cu frecventa fenomenului. Expunerea fizica nu este un indicator de vulnerabilitate dar este o conditie sine qua non pentru ca riscul la dezastru sa existe. Fara existenta unei populatii expuse evenimentului nu exista risc la adresa vietii umane.

Vulnerabilitatea este celalalt concept care explica de ce la un anumit nivel dat al expunerii fizice populatia este mai mult sau mai putin supusa riscului. In teorie, vulnerabilitatea se modifica prin capacitatea de rezistenta si prin capacitatea de adaptare.

Ca variabile, PNUD a folosit in determinarea indicelui de risc un numar de 24 de elemente. Conform studiului mentionat, riscul si vulnerabilitatea pot fi exprimate in diferite moduri (ca de exemplu prin numarul de pierderi de vieti omenesti, procentul de pierderi de vieti omenesti sau prin procentul de pierderi de vieti omenesti din populatia expusa). Fiecare mod de exprimare a riscului are avantaje si inconveniente dupa cum se poate vedea din tabelul 1.

TABELUL 1

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE INDICILOR DE RISC

INDICI AVANTAJE DEZAVANTAJE

Numarul pierderilor de vieti omenesti

Fiecare viata umana are aceeasi valoare.

Un numar de 10000 pierderi de vieti omenesti impartit intre 10 tari mici nu are aceeasi valoare ca un numar de 10000 pierderi de vieti omenesti intr-o singura tara. Tarile mici sunt in acest caz dezavantajate.

Numarul pierderilor de vieti omenesti raportat la totalul populatiei

Ajuta la efectuarea de comparatii intre tari. Tarile cu o populatie mai redusa au aceeasi valoare cu tarile avand o populatie numeroasa.

Valoarea fiecarei fiinte umane nu este egala, de exemplu o pierdere de viata omeneasca in Honduras este echivalenta cu 160 pierderi de vieti omenesti in China.

Numarul pierderilor de vieti omenesti raportat la totalul populatiei expuse

Riscul regional este subliniat chiar si in cazul in care populatia afectata reprezinta un procent scazut din totalul populatiei

Acest fapt poate conduce la accentuarea problemelor locale care nu au o semnificatie importanta la nivel national si poate acorda in mod eronat prioritate unei anumite zone.

Indicele de risc la dezastru a utilizat doi indici pentru fiecare tip de dezastru: numarul de pierderi de vieti omenesti si numarul de pierderi de vieti omenesti raportat la numarul total al populatiei.

Cel de al treilea indicator este utilizat pentru a indica vulnerabilitatea relativa.

21

Asa dupa cum s-a aratat anterior, vulnerabilitatea are totusi un caracter relativ. Populatia expusa unor hazarduri diferite nu poate fi comparata fara a introduce un anumit etalon. Acest etalon este constituit dintr-un ansamblu de indicatori de vulnerabilitate care sunt de natura economica, depind de calitatea mediului, de aspectele demografice de cele de sanatate, de educatie, de gradul de dezvoltare si nu in ultimul rand de capacitatea de avertizare preventiva asa cum se poate vedea in tabelul 2.

TABELUL 2

INDICATORI DE VULNERABILITATE

NR. CRT.

CATEGORIA DE VULNERABILITATE

INDICATORUL SECETA INUNDATII / CUTREMURE

1 ECONOMICA Produsul Intern Brut pe locuitor la paritatea puterii de cumparare

X X

2 Indicele de Saracie Umana X 3 Total datorii (% din bunurile

si serviciile exportate) X

4 Indicele de inflatie, pretul produselor alimentare (% anual)

X

5 Somajul total (% din forta de munca totala)

X

6 TIPUL ACTIVITATILOR ECONOMICE

Teren arabil (in mii hectare) X

7 % din terenul arabil si culturi permanente

X

8 % din populatia urbana X 9 % ponderea agriculturii in

PIB X

10 % forta de munca in sectorul agricol

X

11 DEPENDENTA SI CALITATEA MEDIULUI

Paduri si terenuri impadurite (in % din suprafata totala)

X

12 Degradarea antropica a terenurilor

X X

13 DEMOGRAFIE Cresterea numarului populatiei

X

14 Cresterea numarului populatiei urbane

X

15 Densitatea populatiei X 16 Indicatorul de varsta X 17 SANATATE % din populatia cu acces la

sistemele centralizate de alimentare cu apa (total, urban, rural)

XXX

18 Numarul de medici (la 1000 locuitori)

X

19 Numarul paturilor de spital X 20 Speranta de viata la nastere

pentru ambele sexe X

21 Rata de mortalitate a copiilor cu varsta sub 5 ani

X

22

NR. CRT.

CATEGORIA DE VULNERABILITATE

INDICATORUL SECETA INUNDATII / CUTREMURE

22 CAPACITATEA DE AVERTIZARE PREVENTIVA

Numarul de aparate de radio (la 1000 locuitori)

X

23 EDUCATIE Indicele de analfabetism X 24 DEZVOLTARE Indicele Dezvoltarii Umane X X

Sursa: UNDP/UNEP

2.2. RISCUL LA INUNDATII

2.2.1. Definirea riscului la inundatii

Prin definitie, riscul asociat unui dezastru se poate exprima matematic ca fiind produsul dintre probabilitatea de producere a unui fenomen si consecintele acestuia. Masura consecintelor unui dezastru se exprima prin notiunea de vulnerabilitate. A evalua riscul la inundatii, adica a determina care sunt pagubele asteptate sa se produca ca urmare a inundatiilor este important atat pentru planificarea masurilor de diminuare a efectelor, cat si pentru a sti cum trebuie raspuns intr-o situatie de urgenta. Evaluarea riscului poate folosi totodata la evaluarea beneficiilor nete obtinute in urma programelor si proiectelor propuse pentru diminuarea efectelor inundatiilor. Evaluarea riscului nu este in general prea agreata, in special datorita cerintelor metodei de a exista date corespunzatoare. Din acest motiv, numeroase state au selectat anumite viituri tinta, cu o anumita perioada de revenire, acestea presupunand un anumit grad de vulnerabilitate pentru zona expusa. Exista insa si exceptii, cum ar fi spre exemplu metoda elaborata de US Army Corps of Engineers bazata pe analiza riscului si a incertitudinii ce va fi prezentata la capitolul 3.2.1.

2.2.2. Analiza riscului la inundatii

Evaluarea riscului este insa doar o etapa a procesului mult mai larg de management al riscului. Dupa ce s-a stabilit contextul unei anumite probleme specifice de inundatii ce trebuie abordata, riscul la inundatii trebuie identificat si analizat. Aceasta implica introducerea unor metode care constau de regula in analize hidrologice si hidraulice ale fenomenului de inundatii. Pe baza acestor analize si a unei evaluari a consecintelor inundatiilor produse de o viitura de o anumita magnitudine, riscul la inundatii poate fi evaluat si comparat cu riscul acceptabil la inundatii stabilit de comunitatea afectata pe baza unui set de criterii sau standarde. In acest mod s-au pus bazele deciziei privind actiunile viitoare necesare, precum si ale evaluarii masurilor posibile pentru reducerea efectelor inundatiilor.

Adeseori, managementul riscului la inundatii este substituit prin sintagma de management al inundatiilor. Aceasta deriva din faptul ca baza acestei actiuni o constituie studiile de inundabilitate. Un asemenea studiu de inundabilitate poate fi impartit in doua componente principale:

• analiza riscului la inundatii avand ca scop procurarea informatiilor cantitative privind natura si extensia problemei inundatiilor si include analize hidrologice si hidraulice dar si evaluari ale impactului inundatiilor;

• evaluarea riscului la inundatii activitate ce are ca scop sa determine implicatiile nivelurilor de risc existente asupra comunitatii si sa le evalueze comparativ cu criteriile de acceptabilitate.

23

Procesul de elaborare al studiului de inundabilitate este ilustrat in figura 4 in care sunt prezentate atat datele de intrare, cat si procesarea datelor si rezultatele ce trebuie obtinute.

Fig.4. Procesul de elaborare a studiului de inundabilitate

24

Elementele esentiale rezultate in urma elaborarii studiului de inundabilitate sunt constituite de hartile de risc cu nivelurile apei produse de inundatii, extensia inundatiilor, probabilitatile de producere a acestor niveluri, respectiv magnitudinea lor (inundatii majore, moderate sau minore), precum si tabele insumand gradul de risc asupra populatiei si bunurilor din zona inundabila acesta fiind apreciat calitativ spre exemplu ca fiind redus sau moderat spre mare.

2.2.3. Evaluarea riscului la inundatii (efecte, potential, gestionabilitate, acceptabilitate, urgenta, decizie de actiune)

Evaluarea riscului la inundatii si comparatia cu cel acceptabil sta la baza deciziei privind necesitatea, tipul si amploarea masurilor de diminuare a riscului la inundatii. Evaluarea are la baza o serie de criterii tehnice, economice,legislative, de echitate, precum si aspecte de mediu si sociale. Ca principale criterii de evaluare sunt considerate:

• gravitatea – ce exprima riscul inundatiilor in temeni de magnitudine si natura pierderilor potentiale (economice vis-a-vis de victime omenesti potentiale);

• gestionabilitatea – respectiv capacitatea de a influenta magnitudinea si natura riscului la inundatii (spre exemplu riscul prezent fata de riscul viitor);

• acceptabilitatea – exprimand capacitatea comunitatii de percepere si acceptare a riscului la inundatii (un risc concret fata de unul vag definit);

• urgenta – perceprerea necesitatii de a actiona (daca riscul existent poate fi tratat gradual sau daca nu este gestionat, in viitor va fi mai grav);

• rata de crestere a riscului, cu referire la faptul ca potentialul de risc va creste serios in timp si va crea probleme viitoare.

Rezultatul concret al procesului de evaluare a riscului la inundatii se traduce prin:

• situatie clara privind riscurile acceptabile la inundatii in zona studiata si care sunt riscurile ce trebuie tratate;

• un set definit de viituri ce trebuie luate in calcul la proiectarea masurilor de diminuare a riscului la inundatii;

• deciderea asupra actiunilor viitoare.

Se face mentiunea ca in anumite situatii este suficienta o evaluare preliminara a riscului la inundatii.

Mai trebuie mentionat ca managementul riscului la inundatii nu-si propune eliminarea acestuia (dealtfel nici nu ar fi posibil) ci de a reduce acest risc pana la un nivel acceptabil in anumite circumstante prin intermediul unui ansamblu de masuri ce se cuprind in Planul de Management al Zonelor Inundabile (PMZI). Elementele de intrare si de iesire ale procesului de elaborare a PMZI sunt prezentate in figura 5.

Decizia privind riscul acceptabil la inundatii apartine in numeroase tari comunitatilor afectate, iar la noi este stabilit prin standarde. Riscul acceptabil la inundatii nu depinde numai de nivelul absolut al riscului, ci si de natura riscului de modul cum este el perceput.

In evaluarea riscului la inundatii, pierderile potentiale de vieti omenesti trebuie abordate de specialisti separat,vietile umane fiind foarte dificil de exprimat in termeni monetari. In asemenea conditii, in orice evaluare a riscului trebuie identificata populatia supusa riscului si de estimat potentialele victime pentru un anumit eveniment particular de inundatii.

25

Fig. 5. Datele de intrare si componentele Planului de management al zonelor inundabile

Problema pierderilor de vieti omenesti potentiale se pune foarte serios in cazul distrugerii unor infrastructuri ingineresti precum barajele sau a lucrarilor de protectie impotriva inundatiilor.

26

CAPITOLUL 3

PAGUBELE PRODUSE DE INUNDATII

3.1. TIPURI DE PAGUBE (TANGIBILE – DIRECTE, INDIRECTE, INTANGIBILE)

Indiferent de natura inundatiilor, de cauzele care le genereaza, ele au un punct comun, acela ca produc pagube. Se poate face o distinctie intre pagubele directe numite de unii autori si pagube tangibile, pagubele indirecte, dar tangibile si pagube intangibile. Primele cuprind pierderile de vieti omenesti, prejudiciile produse sanatatii si distrugerea sau pierderea unor bunuri, a unor structuri realizate sau a culturilor. Pagubele directe se resfrang deci asupra oamenilor, lucrarilor si infrastructurilor. Pierderile indirecte cuprind pierderile datorate incetinirii sau intreruperii activitatii omenesti in timpul inundatiilor, chiar daca nu rezulta din aceasta nici o paguba directa si nici o dimunuare a valorii unor bunuri. In general la inundatii nu sunt inregistrate decat pagubele directe. Obisnuit, pentru estimarea pierderilor se iau ca baza datele stranse dupa inundatiile produse anterior, tinandu-se cont de pierderile efective si de cele imputabile perturbarilor unei activitati de munca normale sau lipsa castigului. Anumite pierderi, directe sau indirecte se pot exprima in cifre valorice, altele nu (spre exemplu pierderile de vieti omenesti). In unele tari, pierderile ce nu pot fi exprimate valoric sunt considerate colaterale sau secundare si intuitiv mai mari decat pierderile directe.

Pagubele intangibile cuprind spre exemplu distrugerea coeziunii sociale, a structurii comunitatii, a coeziunii cultural – artistice.

Estimarea pagubelor cauzate de inundatii se poate face aplicand una din urmatoarele metode:

• calculul costurilor pentru restabilirea situatiei existente inaintea producerii fenomenului de inundatii;

• calcularea valorii comparative a bunurilor si serviciilor pierdute;

• calcularea capitalului corespunzator venitului pierdut ca urmare a inundatiei.

Evaluarea pagubelor produse de inundatii nu constituie un scop in sine. De altfel in literatura de specilitate aceasta evaluare se prezinta mai ales in scopul evaluarii performantelor proiectelor de reducere a pagubelor produse de inundatii.

Cunoasterea cat mai exacta a pagubelor pe care le provoaca inundatiile este de mare importanta in procesul de elaborare a politicii de aparare a populatiei si bunurilor impotriva acestui fenomen. Importanta acestei evaluari a consecintelor hazardului inundatiilor in fundamentarea proiectelor este esentiala. Este motivul pentru care peste tot in lume exista preocupari pentru elaborarea de metode si metodologii pentru evaluarea beneficiilor economice a actiunilor de reducere a riscului la inundatii. Ca urmare, in ultimii ani au fost dezvoltate o serie de metode cum ar fi analiza de risc, evitarea pagubelor aduse proprietatii, metoda preturilor hedoniste, metoda analizei preturilor terenurilor, metoda evaluarii contigentelor etc. ce vor fi prezentate succint in lucrare.

27

Pagubele indirecte sunt un rezultat al multiplicarii sau al efectului de unda ce se produce in economie ca urmare a pagubelor aduse infrastructurii in urma unui dezastru natural. In speta, sunt afectate linii vitale, precum retelele de distributie a energiei electrice, facilitatile de transport, sistemele de aprovizionare cu apa, sistemele de gestionare a deseurilor, care pot avea ca rezultat pierderi monetare indirecte mai importante decat cele provocate de pagubele directe si care duc la deturnarea de mari fonduri financiare de la destinatia lor initiala, respectiv dezvoltarea economica regionala sau nationala. Peste tot in lume, industria este dependenta de o functionare perfecta a infrastructurilor. In cazul unor dezastre naturale, iesirea din functiune a sistemelor de aprovizionare poate conduce la pierderi enorme de venituri si de profituri, dereglarea proceselor de aprovizionare, de productie si de distributie a produselor si poate provoca pierderi sau chiar falimentul operatorilor economici.

Evaluarea pagubelor indirecte provocate de inundatii este deosebit de dificila. Din datele din literatura se identifica unele piedici care stau in calea calculului valoric al acestora si anume:

• in toate statisticile furnizate nu se face o diferentiere intre cat de mari sunt pagubele directe produse fiecarui sector economic si cele produse de iesirea din functiune a liniilor de aprovizionare cu energie, apa sau a liniilor de transport;

• datele disponibile privind pierderile, chiar si cele obtinute pe baza de chestionare pot fi incorecte deoarece multe companii prefera sa nu dezvaluie date de detaliu privind pierderile financiare;

• efectul de unda asupra modificarilor in economia locala aduse de catre scoaterea din functiune a liniilor telefonice, electrice si a pagubelor directe este dificil de masurat.

Toate aceste aspecte evidentiaza faptul ca pe baza datelor existente nu putem determina si prognoza eventualele pagube indirecte ce se pot produce ca urmare a producerii unor dezastre viitoare. Ca urmare, pentru estimarea pagubelor indirecte trebuie gasita o alta cale, aceea a utilizarii unor modele macroeconomice.

Din cate rezulta din litreratura de specialitate, asemenea modele s-au realizat numai pentru evaluarea pagubelor indirecte provocate de cutremure.

O sinteza realizata de Lee (1996) evidentiaza existenta a patru tipuri de modele pentru astfel de evaluari:

• modele intrare – iesire (input-output; I-O);

• modele de evaluare sociala matriciala;

• modele de calcul a echilibrului general;

• alte modele macroeconomice.

Dintre aceste modele, cel mai frecvent utilizat este modelul I-O. ONU a promovat utilizarea acestui model in procesul de planificare in tarile in curs de dezvoltare. Modelul I-O este derivat din observatiile efectuate in diverse regiuni geo-economice specifice.

In cadrul acestei metode activitatea economica este impartita intr-un numar de sectoare industriale sau producatoare. Pentru fiecare sector economic care produce bunuri (outputs) dar si consuma bunuri de la alte sectoare (inputs), se stabileste un flux circulator intersectorial care este masurat in unitati monetare in unitatea de timp (un an). Pe baza acestor date se defineste o ecuatie lineara pe baza careia se poate

28

estima totalul iesirilor dintr-un sector catre celelalte. In cazul producerii unui cutremur, unele activitati isi reduc productia sau sunt scoase din uz pe o durata de timp ca urmare a pierderii unor facilitati.

Ca urmare, se introduce conceptul de functie de restaurare destinata a descrie relatia dintre pagubele structurale ca urmare a pierderii facilitatilor, exprimata ca o relatie dintre capacitatea procentuala din functionalitatea integrala si perioada necesara acestei restaurari. In aceste conditii, pierderea de productie pentru un anumit sector se exprima ca un produs dintre un coeficient caracteristic ramurii respective determinat in functie de durata necesara restaurarii, si productia sectorului in conditii normale, fara cutremur.

3.2. METODE DE EVALUARE ECONOMICA A PAGUBELOR

Pagubele potentiale ce pot fi aduse structurilor si bunurilor continute de acestea pot fi estimate in general pe baza unei combinatii intre analiza la fata locului a structurilor din zona ce ar putea fi afectata de potentialul fenomen producator de pagube si informatiile ce se obtin in urma studiului pagubelor dupa dezastru.

3.2.1. Metoda analizei riscului si incertitudinii

Dintre procedurile existente pentru estimarea pagubelor potentiale aduse structurilor si bunurilor din interiorul acestora ca urmare a inundatiilor, cea mai elaborata este cea cunoscuta sub denumirea de analiza riscului si a incertitudinii, devenita cunoscuta sub numele de metoda USACE.

Concepte si terminologie

Aceasta metoda a fost elaborata de U.S. Army Corp of Engineers si constituie obiectul unui manual (EM 1110-2-1619). Prin definitie, riscul implica posibilitatea ca elementele expuse (vulnerabile) sa sufere o pagubire sau pierderi de vieti omenesti. Evident, riscul implica si caracteristica de incertitudine, caracteristica cu care se opereaza si in cazul prognozei inundatiilor, a impactului acestora, precum si a masurilor ce trebuie adoptate. Istoriceste, in planificarea gestionarii inundatiilor, abordarea problemei analizei performantelor pe termen lung a masurilor de reducere a pagubelor produse de inundatii pentru a compensa incertitudinea se limita la introducerea unor coeficienti de siguranta si garzi, in proiectare, in ipoteza celor mai rele scenarii sau in adoptarea altor solutii indirecte.

Aceasta abordare indirecta a aparut ca necesara datorita lipsei cunostintelor asupra rolului probabilitatilor in prognoza hidrologica, in hidraulica si functiile economice, ca si a complexitatii aparatului matematic necesar.

O data cu dezvoltarea hidrologiei statistice si a calculatoarelor puternice si de mare viteza, multe dintre dificultatile enumerate s-au diminuat.

Metoda USACE arata ca riscul si probabilitatea pot fi luate in considerare la realizarea unui proiect de reducere a pagubelor produse de inundatii.

Pentru a putea intelege metoda USACE sunt necesare cateva precizari privind unele concepte si termeni utilizati in aceasta metodologie.

Se stie ca gestionarea resurselor de apa implica existenta unui numar mare de incertitudini. Unele dintre acestea sunt strans legate de mediul natural, printre ele aflandu-se si variabilitatea precipitatiilor, scurgerea naturala pe cursurile de apa, starea raului. Alte incertitudini se refera la performantele datorate executiei unor lucrari ingineresti cum sunt stabilitatea digurilor, functionarea statiilor de pompare, ecluzele si stavilarele sau variatia timpilor de tranzit a barjelor. O serie de alte incertitudini se refera la aspectele economice legate de pretul proprietatilor din zonele inundabile, de

29

distributia de probabilitate utilizata pentru a descrie frecventa inundatiilor sau costurile unor alte variante de transport.

Termenul de incertitudine utilizat de diferite persoane poate avea intelesuri diferite. O reactualizare a studiilor USACE ce descriu riscul relativ la o serie de lucrari de proiectare sugereaza faptul ca un set consistent de termeni trebuie definit si ca acest lucru trebuie sa fie facut de o asa maniera incat ei sa poata fi usor intelesi si utilizati de toti cei care se ocupa sau se vor ocupa de analiza riscului. Acest set de termeni este considerabil marit prin adaugarea celor aflati deja in uz.

Cuvantul incertitudine este in mod obisnuit utilizat pentru a defini o lipsa de siguranta in raport cu ceva sau cineva. Dubiu, indoiala, scepticism, suspiciune si neincredere sunt sinonime cu acesta. Fiecare dintre aceste sinonime exprima un aspect al incertitudinii si are un rol in analiza riscului. Incertitudinea cu referire la aspectele naturale sugereaza ca un anumit aspect este necunoscut sau ca se studiaza inca el fiind considerat inca o problema. Incertitudinea cu referinta la incredere inseamna ca o concluzie nu este dovedita pe baza datelor sau are la baza informatii asupra carora planeaza unele semne de intrebare. Incertitudinea privind desfasurarea unei actiuni inseamna ca planul de actiune nu a fost terminat sau ca exista inca indecizii in ceea ce priveste aplicarea sa. In numeroase cazuri, dar nu in toate cazurile, lipsa de certitudine poate fi descrisa de o probabilitate de distributie. Definitia incertitudinii data in Principles and Guidelines (elaborat de US Water Resources Council's Economic and Environment) este aceea ca ea descrie numai acele situatii in care lipsa de siguranta nu poate fi descrisa prin intermediul probabilitatilor. Aceasta definitie limitativa nu mai este utilizata de multa vreme. Termenul incertitudine va trebui utilizat pentru descrierea situatiilor ce nu prezinta siguranta, care poate fi sau nu inlocuit printr-o distributie de probabilitate.

In general vorbind, incertitudinea are la baza doua cauze: (1) variabilitatea inerenta a proceselor naturale (variabilitatea naturala) si/sau (2) cunoasterea incompleta (incertitudinea cunoasterii). Aceste doua cauze se bazeaza pe ratiuni diferite si sunt evaluate in moduri diferite (Morgan&Henrion, 1990). Moser (1998) si Comitetul Consiliului National al Cercetarii din SUA (NRC, 1996) descriu aceste doua tipuri de incertitudine astfel:

Variabilitatea naturala – uneori denumita si incertitudine aleatoare – se refera la variabilitatea inerenta a lumii fizice; prin aceasta notiune ipoteza intamplare este ireductibila. Cuvantul aleator provine din latinul alea care inseamna zar sau element de joc. In contextul resurselor de apa, incertitudinile raportate la variabilitatea naturala includ debitele, care sunt considerate un element aleator in timp, sau proprietatile solului, care sunt considerate aleatoare in spatiu. Variabilitatea naturala este uneori considerata ca externa, obiectiva, aleatoare sau incertitudine stochastica.

Incertitudinea cunoasterii – adesea numita incertitudine epistemica – se refera la lipsa de intelegere a unor evenimente sau procese sau la lipsa unor date pe baza carora sa poata fi descrisa interferenta dintre fenomene; ca ipoteza, o astfel de lipsa ar putea fi suplinita in viitor. Cuvantul epistemic deriva din grecescul a cunoaste si semnifica gnoseologia adica teoria cunoasterii. Incertitudinea cunoasterii este adeseori numita functionala, interna sau incertitudine subiectiva.

Interagency Advisory Committee on Water Data - IACWD (1981) face de exemplu distinctie intre variabilitatea naturala si incertitudinea cunoasterii in calculul debit - frecventa, unde curba de frecventa (adica probabilitatea de distributie) descrie o variabilitate naturala iar erorile de trasare a curbei (adica incertitudinea privind valorile parametrilor probabilitatii de distributie) reflecta incertitudinea cunoasterii. Variabilitatea naturala este considerata si ca o incertitudine a mediului inconjurator, un element

30

natural sau inerent. Prin contrast, incertitudinea cunoasterii, este considerata a fi o incertitudine mentala, o functie de modele si date.

Distinctia ce se face intre variabilitatea naturala si incertitudinea cunoasterii este in acelasi timp si conventionala si foarte importanta, dar ea este si ipotetica. Divizarea incertitudinii in doua componente, una legata de variabilitatea naturala iar cealalta de incertitudinea cunoasterii poate fi facuta de fiecare analist in functie de modelul pe care isi propune sa-l realizeze. Sa ne referim, de exemplu, la frecventa inundatiilor. In viitor – cel putin in principiu – sofisticatele modele atmosferice vor fi atat de perfectionate incat seriile de timp ale inundatiilor vor putea fi modelate si prognozate cu o mare acuratete. Toate incertitudinele descrise in prezent ca variatii naturale vor deveni in acest caz incertitudini ale cunoasterii modelarii, si vor reflecta mai mult cunoasterea incompleta decat fenomenul aleator. Ipotezele facute in modelarea fenomenelor vor transforma variatiile aleatoare in incertitudini ale cunoasterii si viceversa.

In analizele de risc care se fac, trebuie sa se specifice cu claritate ce variabile sunt considerate ca referindu-se la variabilitatea naturala si care se refera la incertitudinea cunoasterii, de ce si cum se face aceasta distinctie. Mai mult decat atat, trebuie sa se stabileasca un mod de analiza a riscului care sa permita cuantificarea fiecarei surse de incertitudine si sa incorporeze cu acuratete fiecare tip de incertitudine in cadrul analizei.

Diferentele dintre efectele produse de aceste surse de incertitudine in analiza riscului pot fi foarte mari. De exemplu, variatiile de debite, considerate variabilitati naturale, fac ca debitul mediu anual sa difere de la un an la altul. Prin contrast, incertitudinea in ceea ce priveste debitul mediu multianual, tratata ca o incertitudine a cunoasterii introduce un efect sistematic in calcule. Daca debitul mediu este supraestimat intr-un an el va fi supraestimat in fiecare an de calcul.

Nu este intotdeauna indiferent care anume dintre incertitudinele luate in considerare in analiza riscului pot fi descrise ca variabile naturale si care trebuie considerate incertitudini ale cunoasterii. Desi majoritatea inginerilor si proiectantilor sunt familiarizati cu variabilitatea naturala cel mai adesea ei au putine cunostinte in ceea ce priveste incertitudinea cunoasterii. Pentru a intelege modul in care incertitudinea cunoasterii intervine in efectuatea analizelor de risc se poate considera ca aceste analize opereaza cu modele matematice realizate pe baza descrierii fenomenelor naturale.

Relatiile matematice din aceste modele includ parametri ce determina modul in care iesirile din sistem variaza cu intrarile in sistem. De exemplu, stabilitatea unui dig la fluctuatiile de nivel ale apei. In forma sa cea mai simpla, incertitudinea cunoasterii se poate exprima ca fiind un parametru al modelarii, combinat cu incertitudinea modelului. Parametrii de incertitudine sunt relativi in raport cu acuratetea si precizia cu care ei se pot interfera in campurile de date, in judecati si literatura tehnica. Incertitudinea modelarii este legata de modul in care un anumit model reprezinta cu acuratete realitatea. Incertitudinea parametrilor utilizati deriva din consideratiile statistice avute in vedere si este descrisa in primul rand prin intervalele de confidenta in cazul utilizarii metodelor statistice clasice (de frecventa) sau prin probabilitatile de distributie cand se utilizeaza metodele statistice Bayesiene. Incertitudinea datelor care au o contributie majora la incertitudinea parametrilor include (1) erori de masurare, (2) seturi de date incomplete sau eterogene, (3) date obtinute prin masuratori manuale si erori de transcriere a datelor si (4) luare de probe nereprezentative datorita timpului, spatiului si mijloacelor financiare limitate.

Incertitudinea modelelor poate rezulta din utilizarea unor variabile surogat obtinute din excluderea unor variabile, prin aproximari si utilizarea de expresii matematice incorecte in scopul reprezentarii fenomenelor fizice naturale.

31

Un alt tip de incertitudine a cunoasterii poate fi numit model de incertitudine a deciziei, el descriind inabilitatea de a intelege obiectivele pe care societatea le considera importante sau neintelegerea faptului ca pentru rezolvarea unei anumite probleme trebuie avute in vedere si analizate toate alternativele posibile. O astfel de incertitudine, spre exemplu, poate include incertitudini in ratele dobanzilor si lungimea optima a orizontului de timp pentru care se face o planificare.

Analizele de risc pentru reducerea pagubelor din inundatii pe care le face USACE au la baza ER 1105-2-101, Risk-Based Analysis for Evaluation of Hydrology/Hydraulics, Geotechnical stability, and Economics in Flood Damage Reduction Studies (USACE, 1996a) si EM 1105 – 2 – 1619 (1996b) Risk-Based Analysis for Flood Damage Reduction Studies. In timp ce acest ultim document da o definitie clara a parametrilor de incertitudine, primul face doar analiza diferentei dintre variabilitatea naturala si incertitudinea cunoasterii.

Distinctia dintre variabilitatea naturala si incertitudinea cunoasterii este deosebit de importanta in calcularea pagubelor produse de inundatii in metoda pagubelor medii anuale asteptate (EAD) in cadrul procedurii utilizate de USACE. Calculul pagubei medii anuale asteptate conduce la obtinerea unor rezultate diferite functie de care tip de incertitudine – variabilitatea naturala sau incertitudinea cunoasterii ori amandoua – sunt incluse in media probabilistica. In cadrul metodei USACE, paguba medie anuala asteptata este calculata prin medierea variatiei de debite si de niveluri. Paguba medie anuala asteptata calculata in acest mod nu contine elemente ale incertitudinii cunoasterii. Pentru a ingloba si incertitudinea cunoasterii, o distributie probabilistica este specificata in afara pagubei anuale asteptate. Aceasta distributie a probabilitatilor peste paguba anuala asteptata reflecta influenta parametrilor de incertitudine asupra distributiei debit-frecventa, a curbei adancime – debit si curbei adancime – paguba. Pagubele anuale asteptate reflecta numai variabilitatea naturala in timp ce probabilitatea de distributie a pagubelor anuale asteptate reflecta incertitudinea cunoasterii. Datorita nelinearitatii calculelor, acest procedeu al tratarii separate a variabilitatii naturale si al incertitudinii cunoasterii poate conduce la obtinerea de rezultate diferite comparativ cu situatia in care variabilitatea naturala si incertitudinea cunoasterii sunt avute simultan in vedere.

Analiza riscului se bazeaza pe (1) magnitudinea fenomenului, adica gradul in care el afecteaza viata umana; (2) definirea criteriilor de acceptabilitate a riscului si (3) echilibrul dintre costurile de implementare si costurile evitate (Moser, 1998).

Documentele USACE utilizeaza o mare varietate de termeni pentru a descrie ceea ce poarta denumirea de analiza riscului Printre acestea se numara analiza riscului, analiza pe baza de risc, analiza de risc si incertitudine.

La baza tuturor conceptelor sta teoria probabilitailor. In ceea ce priveste studiile de reducere a pagubelor provocate de inundatii metoda de baza utilizata este analiza bazata pe risc si risc si incertitudine.

Studiile privind restaurarea de mediu si a ecosistemelor folosesc in mod obisnuit analiza de risc si incertitudine.

Analiza riscului reprezinta cel mai general termen care include evaluarea riscului si gestionarea riscului (NRC, 1983) si uneori include de asemenea si identificarea hazardurilor, caracterizarea riscului si comunicarea riscului (NRC, 1994, 1996).

Riscul este in general inteles ca descriind probabilitatea aparitiei unui eveniment indezirabil si uneori termenul este utilizat pentru a descrie combinatia intre probabilitatea de aparitie a unui eveniment si consecinta corespunzatoare a evenimentului. USACE masoara riscul prin probabilitatea ca modul de operare al

32

sistemului sa fie necorespunzatoe (de exemplu, probabilitatea ca un dig sa cedeze sau probabilitatea ca reabilitarea unui ecosistem sa nu respecte un standard). Complementul riscului este siguranta, respectiv probabilitatea ca sistemul sa opereze fara sa cedeze. Intr-o analiza economica a riscului, consecintele indezirabile ale unui eveniment sunt de asemenea avute in vedere (de exemplu, paguba asteptata la inundatii).

Procedura USACE conduce la:

• estimarea beneficiilor si costurilor asteptate ca urmare a aplicarii unui plan de reducere a pagubelor produse de inundatii;

• prezentarea probabilitatilor din aceste estimari;

• reprezentarea cantitativa si calitativa a verosimilitatii si a consecintelor unei depasiri a capacitatilor masurilor preconizate.

Orice plan(proiect) de reducere a pagubelor din inundatii cuprinde masuri de reducere a pagubelor prin reducerea debitelor, reducerea adancimii sau reducerea sensibilitatii la pagube. Pentru proiectele guvernamentale, obiectivul planului trebuie sa rezolve problema de o asa maniera incat el sa contribuie la dezvoltarea economiei nationale (DEN) in conditiile protectiei mediului.

Studiile si proiectele ce se realizeaza trebuie astfel elaborate incat sa stabileasca:

(1) ce masuri trebuie adoptate;

(2) unde sunt localizate aceste masuri;

(3) care este amploarea masurilor si

(4) cum sa functioneze masurile astfel incat sa fie satisfacute obiectivele si constrangerile guvernamentale.

Studiile trebuie astfel conduse incat sa permita decindentilor sa faca o alegere optima a ce, unde, ce dimensiune si cum sa se utilizeze masurile rezultate din comparara mai multor variante de proiecte (planuri).

In viziunea USACE, studiile se realizeaza prin:

• formularea variantelor de proiect care cuprind combinatii de masuri, cu diferite amplasamente, dimensiuni si scheme de functionare;

• evaluarea contributiei la dezvoltarea economiei nationale (DEN) si performantele ingineresti ale fiecarui proiect;

• comparatia contributiei (DEN), a performantelor ingineresti, satisfacerea conditiilor de mediu si a cerintelor politicii, care vor conduce la recomandarea proiectului pentru implementare.

Elaborarea planului recomandat a fi aplicat se realizeaza in faze. In prima faza, numita faza de recunoastere sunt formulate variantele preliminare astfel incat daca poate fi identificat un plan adecvat care (1) are un beneficiu net pozitiv; (2) este capabil sa satisfaca performantele de mediu si cele impuse de standarde si (3) este compatibil cu interesele locale. Daca un asemenea plan poate fi identificat, si cineva este dispus sa suporte o parte din cost, atunci studiul poate continua cu faza a doua faza de fezabilitate. In aceasta faza, o serie de variante sunt detaliate. Evaluarea este mai riguroasa, conducand la identilicarea planului recomandabil suficient de detaliat pentru a putea fi aplicat fara modificari semnificative. In faza a treia se realizeaza proiectul in detaliu cu caietele de sarcini si proiectul de executie.

33

Determinarea contributiei (DEN)

Indata ce un numar de proiecte (planuri) au fost elaborate, fiecare este evaluat utilizand ca obiective : DEN, prevederile si constrangerile de mediu si politice. In cazul proiectelor de reducere a pagubelor produse de inundatii, dezvoltarea economiei nationale (DEN) este masurata prin beneficiull net planificat NB calculat ca:

CBBBNB )( RIL −++= (2)

unde:

BL - beneficiul local, valoarea care face ca zona inundabila sa devina disponibila pentru o noua utilizare economica, cum ar fi trecerea de la utilizarea agricola, la o utilizare industriala;

BI - beneficiu intensiv, adica valoarea rezultata ca urmare a utilizarii intensive a terenului, cum ar fi trecerea de la culturi de mica valoare la culturi mai valoroase;

BR - reducerea beneficiului ca urmar a inundarii, adica valoarea pierderilor din activitatea economica rezultata ca urmare a utilizarii zonei inundabile in absenta oricarui viitor proiect;

C - costul total al implementarii, exploatarii, intretinerii, reparatiilor, refacerii si

reabilitarii proiectului.

Este evident ca pentru comparatie, beneficiile si costurile sunt reprezentate de valorile medii pe perioada de analiza. Perioada de analiza trebuie astfel aleasa pentru ca fiecare proiect sa aiba beneficii semnificative sau efectele adverse sa se poata manifesta (de regula 100 de ani).

Reperele de calcul pe amplasament a beneficiilor intensive si de reducere sunt constituite de situatia fara proiect.

O data stabilite, conditile fara proiect, beneficiul in amplasament al unui proiect se calculeaza ca fiind venitul produs de noua zona inundabila ca urmare a aplicarii proiectului, minus venitul din situatia fara proiect.

Reducerea de beneficii ca urmare a inundarii este:

)( XXB PFPR −= (3)

in care:

XFP - pagubele economice produse de inundatii in absenta proiectului;

XP - pagubele economice in cazul ca proiectul este realizat.

Pentru zonele urbane, aceasta paguba este in mod obisnuit estimata cu ajutorul unei functii adancime de apa - paguba. Ea se stabileste pe baza unor studii ce se efectueaza asupra proprietatilor din zona inundabila. Adancimea apei este la randul ei legata de debit prin intermediul unei functii debit - adancime (cunoscuta ca cheie limnimetrica). Diversele masuri intreprinse pentru reducerea pagubelor conduc evident la modificari ale debitului, a adancimii de apa si a pagubelor. Pentru a determina reducerea beneficiului ca urmare a inundarii in cazul unui proiect, pagubele pentru situatia cu proiect se determina folosind debitele si functiile adancime - debit si adancime - pagube din situatia fara proiect.

Natura aleatoare a inundatiilor complica determinarea pagubelor produse de inundatie: apare problema privind care inundatie se ia in consideratie la evaluare. Spre exemplu, o solutie structurala a unui proiect care elimina toate pagubele din inundatii intr-un an

34

mediu, poate fi necorespunzatoare ca sa elimine toate pagubele intr-un an excesiv de umed si mult supradimensionata decat ar fi necesara intr-un an extrem de secetos. Ghidul USACE abordeaza aceasta problema precizand ca trebuie utilizata notiunea de paguba din inundatii asteptata la calculul reducerii beneficiului, ca urmare a inundarii.

In acest caz, valoarea DEN a unui proiect se poate rescrie ca:

CXEXEBBN ])[][( PFPILB −−++= …………(4)

[......]E reprezentand valoarea asteptata (speranta).

Calculul reducerii beneficiului ca urmare a inundarii

Avand in vedere natura aleatoare a inundatiilor, datorita careia este imposibila prognoza valorii exacte a pagubei ce apare ori este prevenita in fiecare an, se apeleaza la teoria statisticii matematice. Astfel, valoarea asteptata (speranta) unei pagube X produsa de inundatii se poate calcula ca:

∫∞

∞−

= dxxfxXE )(][x

(5)

in care ]X[E - valoarea asteptata a pagubei; x valoarea aleatoare a pagubei care

apare cu probabilitatea dx)x(f x . In ecuatia (5) dx)x(f x este definita ca functie de densitate a probabilitatii (FDP). In hidrologia inginereasca este mai utilizata o notiune alternativa a aceleiasi notiuni numita functie de distributie cumulativa, definita ca:

∫∞

∞−

= duufxF )(][xx

(6)

Aceasta functie de distributie este cunoscuta ca frecventa sau functie de probabilitate, care defineste probabilitatea ca paguba maxima anuala sa nu depaseasca o anumita valoare X .

In mod mecanic, determinarea valorii anuale asteptate a pagubelor echivaleaza cu a integra functia paguba anuala - probabilitate cumulata.

Teoretic, functia se poate deriva prin colectarea datelor privind pagubele anuale in timp si elaborand un model statistic. In cele mai multe cazuri asemenea date nu exista, ori sunt foarte reduse.

Fig.6. Ilustrarea transformarilor utilizate in metoda clasica de calcul a pagubei anuale

asteptate.

35

In consecinta functia paguba - probabilitate poate fi derivata prin transformarea informatiilor hidrologice, hidraulice si economice, asa cum se arata in figura 6 si care necesita unele explicatii suplimentare.

Ca o varianta la operatiunile de transformare si integrare, pagubele anuale asteaptate pot fi calculate prin modelul de functii prezentate in figura 6`. In acest mod, evaluarea pagubelor anuale asteptate se realizeaza efectuand un sir de experimente. In fiecare experiment, distributia debitului maxim anual este modelata aleator sa genereze o viitura anuala: debitul maxim anual care apare intr-un an experimental. Atunci paguba anuala se determina prin transformarea cu ajutorul functiilor adancime- debit si adancime - paguba. Acest procedeu se repeta pana cand valorile medii consecutive ale pagubelor anuale nu se mai modifica semnificativ (spre exemplu cu 1%).

Incertitudini ale functiei debit - probabilitate

In evaluarea proiectelor de reducere a pagubelor ca urmare a inundatiilor, functiile debit - probabilitate sau adancime a apei - probabilitate joaca un rol primordial. Maniera in care sunt definite aceste functii depinde de natura datelor disponibile. O abordare directa, analitica, se poate utiliza daca exista date disponibile (la posturile hidrometrice) si asta poate conduce la stabilirea unei distributii statistice cunoscute care este curba logaritmica Pearson III. In caz ca nu exista asemenea date sau nu sunt disponibile trebuie cautate alte abordari.

Incertitudini ale functiei adancime de apa - debit

Determinarea incertitudinilor in relatia adancime - debit impun evaluarea incertitudinilor factorilor asociati care afecteaza aceasta relatie: forma albiei, variatia rugozitatii, transportul sedimentelor, eroziunea sau depunerea in albia minora, schimbarea formei albiei ca urmare a inundatiilor ca si a altor factori.

Exista diverse modele de a realiza curba adancime - debit. Cel mai uzual si cel mai precis model consta in masurarea simultana a debitului si a adancimii in cazul statiilor hidrometrice si de a construi grafic relatia dintre cele doua marimi. Aceste integistrari pot fi utilizate si pentru a estima incertitudinile din relatia debit - adancimea de apa, dupa metodele cunoscute.

Exista insa si alte metode, cum ar fi cea a USGS (US Geological Survey, 1979) care utilizeaza o ecuatie de forma:

)eG(CQb

−= (7)

pentru a descrie forma relatiei debit - adancime, in care Q este debitul, G adancimea

citita, iar C , e si b sunt coeficienti determinati astfel incat curba sa coincida cu

datele.

O ecuatie alternativa este data de Freeman, Copeland si Cowan (1996) sub forma unei ecuatii exponentiale cu exponenti descrescatori:

QQQQQ6/15/14/13/12/1

fedcbaAdancimea +++++= (8)

unde Adancimea este data in picioare, debitul in picioare cubice pe secunda, iar a ,

b ,…, f coeficienti determinati pentru a face corespondenta cu datele.

Incertitudinea in cazul functiei adancime - paguba

In metoda traditionala, functia adancime - paguba reprezinta o insumare a costurilor economice directe pe un anumit sector de rau ca urmare a inundarii. Pentru localitati,

36

traditional functia adancime - paguba se evalueaza ca in tabelul urmator, in mod similar abordandu-se problema si in afara zonelor rezidentiale.

PROCEDURA TRADITIONALA PENTRU DETERMINAREA FUNCTIEI ADANCIME PAGUBA

Pasul Obiectivul

1 Identificarea si incadrarea intr-o categorie a fiecarei structuri, din zona studiata avand la baza constructia si utilizarea.

2 Determinarea cotei parterului fiecarei structuri, utilizand harti topografice, ridicari topo etc.

3 Estimarea valorii fiecarei structuri folosind datele furnizate de proprietar, preturi recente de vanzare, valoarea taxelor pe proprietate, costul de inlocuire.

4 Estimarea valorii bunurilor din interior, utilizand procente din costul structurii pe categorii de structuri.

5 Estimarea pagubelor produse de inundatii cu diferite adancimi de apa fiecarei structuri, utilizand pagubele exprimate in cote procentuale in functie de adancimea apei.

6 Evaluarea pagubelor aduse bunurilor din interiorul fiecarei structuri pentru diferite adancimi ale apei folosind o functie ca procente din adancimea apei.

7 Transformarea pentru fiecare structura a functiei adancime - paguba intr-o functie nivel in rau - paguba, utilizand calcule ale suprafetei libere a apei.

8 Adunarea pagubelor estimate pentru fiecare categorie de structura pentru aceleasi adancimi.

Este evident ca in cele prezentate in acest tabel exista numeroase incertitudini (erori) care nu sunt greu de depistat: erori in identificarea si clasificarea structurilor, pagubele procentuale cu adancimea de apa, evaluarea bunurilor din interior etc.

Pentru toate acestea se pot identifica metode de evaluare si reducere a acestor erori. Spre exemplu pentru evaluarea costului structurilor se pot utiliza experti profesionisti in evaluarea proprietatilor, care ar putea indica un minim si un maxim al valorii. Mai dificila este evaluarea bunurilor din interiorul structurilor, ca o functie din valoarea structurii, avand in vedere ca bunurile din interior depind de bunastarea ocupantului, de gusturile personale si de stilul de viata.

Metodologia propusa de USACE contine toate elemente care intr-un caz concret, permit determinarea pagubelor produse de inundatii. Manualul USACE este insotit si de exemple concrete.

Pentru determinarea valorii bunurilor din interiorul cladirilor metoda USACE utilizeaza datele de la societatile de asigurari sau pot fi utilizate cercetari de detaliu, la fata locului pe structuri reprezentative.

Metoda USACE a reunit datele detinute de la Administratia Asigurarilor pentru cazuri de inundatii (FIA) pentru diferite categorii de constructii si a determinat valoarea bunurilor continute in interiorul cladirilor ca procente din valoarea structurilor astfel:

0,434 Pentru cladirile cu un singur nivel, fara subsol 0,435 Pentru cladirile cu un singur nivel, cu subsol 0,402 Pentru cladirile cu doua nivele, fara subsol 0,441 Pentru cladirile cu doua nivele, cu subsol

Se reaminteste ca valoarea bunurilor continute in orice structura are o mare variabilitate deoarece ele, bunurile existente in interior exprima bunastarea, veniturile, gustul si stilul de viata al ocupantilor.

37

3.2.2. Calculul valoric al costului vietii si al ingrijirii ranitilor

Problema determinarii valorii vietii umane, respectiv a vietilor salvate ca urmare a masurilor de reducere a riscului la inundatii, necesara in procesul de decizie, este deosebit de dificila si foarte controversata.

Motivele pentru care este necesara estimarea valorii vietii umane in procesul de decizie este descris de Kaplan (1991) astfel:

Daca riscul in cauza se refera la vieti umane, exista o scoala de gandire care spune, chiar si numai pe cale orala: Nu poti stabili o valoare in dolari pentru o viata omeneasca – vietile omenesti nu au pret. Perfect adevarat, dar problema consta in faptul ca atunci cand se vorbeste despre un prêt al actiunilor de salvare (reducerea vulnerabilitatii), nu se vorbeste despre dolari. Se vorbeste de fapt de ceea ce reprezinta dolarii, adica timp, talent si resurse. Iar timpul, talentul si resursele sunt limitate. Ceea ce cheltuim ca sa reducem un risc nu mai este disponibil de a fi cheltuit pentru un altul.

Schwing (1991) arata cum ar trebui avute in vedere aceste resurse limitate:

Daca cunoastem produsul national brut al SUA si numarul anual de morti, putem calcula disponibilitatea de plati pe termen lung. Rezulta ca, daca ignoram faptul ca putem valorifica si educatia, casa, mobilitatea, obiectele de arta si alti indici ai calitatii vietii, atunci fiecare viata omeneasca poate sa insemne putin peste 2 milioane de dolari.

Analiza simplista facuta de Schwing nu este pe deplin reprezentativa pentru ceea ce inseamna estimarea valorii vietilor umane salvate prin masurile de diminuare a riscului, ba mai degraba ea intareste faptul ca resursele societatii, disponibile pentru salvarea de vieti omenesti sunt limitate. In consecinta, pentru a ajuta societatea sa decida care va fi modul in care vor fi alocate resursele disponibile pentru diversele intentii destinate protectiei vietii, sigurantei si economiei regionale si alte bunuri publice, o estimare a valorii vietilor umane salvate trebuie sa fie utilizata.

Pana in prezent, au fost propuse numeroase metode de estimare a valorii vietii umane, inclusiv unele bazate pe:

1. politele de asigurari de viata;

2. hotarari judecatoresti pentru cazuri de crima;

3. decizii legislative;

4. calcule directe asupra pierderilor monetare asociate unui deces prematur (spre exemplu valoarea prezenta a salariilor viitoare);

5. examinarea modului in care oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru reducerea riscului lor de deces.

Metodele bazate pe datele obtinute la pasii 4 si 5 sunt cele mai obisnuite care se aplica in domeniul deciziei in aspectele de ordin public.

Cea de a patra metoda este cunoscuta in special sub denumirea de procedura capital uman. Din literatura (Rice, Cooper, 1967) rezulta ca metoda capitalului uman isi are inceputurile in secolele XVII – XVIII, cand economistii incercau sa determine valoarea muncii unui sclav. Procedura capital uman a fost in general discreditata din considerente morale deoarece valoarea vietii umane reprezinta cu mult mai mult decat suma unor viitoare salarii. Americanii Sugden si Williams (1978) au descris problemele de morala legate de procedura capitalului uman ca ea ar putea conduce direct la

38

implementarea ideii ca ar fi in beneficiul societatii daca persoanele retrase din activitate ar fi exterminate.

In prezent in domeniul economic exista un consens in ceea ce priveste modul adecvat de a masura valoarea reducerii riscului de deces. Acesta are la baza determinarea valorii pe care momentan oamenii au disponibilitatea de a o plati. Aceasta metoda, a disponibilitatii de a plati (WTP) – metoda 5 – este teoretic superioara si in general mai acceptata de catre populatie in raport cu alte proceduri. In cadrul acestei metode se estimeaza valoarea unei vieti statistice. O crestere a sigurantei conduce la o modificare a probabilitatii de deces in decursul perioadei urmatoare pentru fiecare individ, ceea ce semnifica evitarea unei morti statistice sau salvarea unei vieti statistice.

In practica aceste estimari pot fi realizate prin intermediul metodei contingentelor si a metodei preferintelor relevate. In esenta valoarea unei vieti statistice obtinuta prin aceste metode exprima cuantumul monetar pe care societate este dispusa sa-l plateasca pentru fiecare membru al sau pentru reducerea riscului la inundatii.

3.2.3. Metoda contingentelor

Recent, economistii au dezvoltat o metoda de cercetare pentru evaluarea beneficiilor proiectelor de aparare impotriva inundatiilor. Metoda este capabila sa reflecte atat aspectele de proprietate, cat si pe cele de nonproprietate. Este asa numita metoda a evaluarii contingentate (CVM) care a fost utilizata pentru evaluarea aspectelor de mediu, punand intrebari directe indivizilor in scopul determinarii disponibilitatii lor de a plati pentru o comoditate de interes, in acest caz, o sporire a protectie impotriva inundatiilor. In acest scop se elaboreaza un chestionar care defineste produsul proiectului, modul de plata si se cere raspunsul la o serie de intrebari in vederea definirii caracteristicilor socio-economice ale celor chestionati. Raspunsurile la aceste chestionare sunt obtinute prin posta sau sunt luate prin telefon si chiar prin interviuri directe. Proiectul trebuie foarte bine definit astfel incat indivizii sa aiba suficiente informatii pentru a-si forma o opinie si a-si estima fiecare disponibilitatea lui de plata pentru produsul rezultat ca urmare a aplicarii proiectului. Aceasta metoda permite sa se defineasca o functie a capacitatii de plata a unui esantion din populatie si care ulterior poate fi utilizata pentru a elabora o functie a disponibilitatii de plata pentru intreaga populatie afectata de proiect.

Principalele probleme care apar in conditiile utilizarii metodei contingentelor, numita uneori si metoda optionala sunt: (1) s-a inteles oare bine problema? si (2) raspunsurile la intrebari sunt ele oneste? Sunt ele rodul respondentilor, sau sunt dictate de catre altii? Desi metoda a fost aplicata cu succes in numeroase proiecte, in special in cele de protectie a mediului, aprovizionarea cu apa si altele, unii autori considera ca rezultatele mai aproape de realitate se obtin prin metoda preferintelor relevate.

3.2.4. Metoda preferintelor relevate

Una dintre problemele fundamentale in materie de economie a mediului (in care se incadreaza si problemele economice legate de reducerea riscului la inundatii) o constituie faptul ca nu exista inca o piata a calitatii mediului. Valorile de mediu nu se pot deduce deci direct din observarea preturilor tranzactionate pe o piata specifica. Este insa posibil sa ne facem o idee asupra preferintelor individuale in materie de mediu din examinarea preferintelor publicului.

In cadrul acestei metode sunt utilizate doua tehnici: tehnica preturilor hedoniste si tehnica comportamentului de evitare.

In tehnica compomportamentului de evitare, se utilizeaza date din doua surse: date asupra comportarii consumatorului pe piata si date de pe piata fortei de munca. Scopul

39

acestei tehnici este acela ca pornind de la riscul actual existent, sa stabileasca cat de mult este dispus sa plateasca un individ pentru reducerea riscului la care este expus, sau cat ar solicita pentru a accepta riscul. Se stie ca in activitatea curenta, orice profesiune exercitata este expusa riscului. Este evident ca, o ierarhizare a riscului unui accident mortal la locul de munca ar putea arata astfel: invatatori, pictori, electricieni, macaragii, mineri etc. Determinarea fatalitatii riscului este insa o problema dificila deoarece ea depinde de perceptia riscului de catre lucrator. Astfel, un lucrator ar putea parasi locul de munca pentru un altul, daca considera ca riscul este inacceptabil. In schimb unii lucratori, accepta un risc marit daca primesc o compensatie. O analiza a bazei de date care cuprinde varsta, experienta, nivelul de educatie, statutul familial, sindicalizarea si altele, permite realizarea unei ecuatii de regresie. Din aceasta relatie, care trebuie sa cuprinda o gama larga de activitati, in functie de caracteristicile personale reprezentative pentru esantioanele de lucratori din regiunea examinata, se poate identifica care este salariul, numit de regula de economisti, salariu premiu, pentru acceptarea riscului locului de munca. Studii ample cu aceasta tehnica a comportamentului de evitare, dealtfel, foarte laborioase, utilizand datele de pe piata muncii nu s-au realizat decat in cinci state: SUA (valoarea vietii in 1990: 3-7 mil. $), Regatul Unit (2,8 mil.$), Canada (3,6 mil.$), Australia (3,3 mil.$) si Japonia (7,6 mil.$).

Cu aceeasi metoda se poate evalua si valoarea reducerii numarului de raniti (accidentati). In acest caz, o evaluare monetara este si mai dificila. Dificultatea este data in primul rand de marea varietate a situatiei de accidente: nici o zi de spitalizare, o saptamana de spitalizare, o perioada lunga de spitalizare.

Viscusi, a rezumat rezultatele a 14 studii asupra costului reducerii numarului de raniti, utilizand atat metoda contingentelor cat si pe cea a comportamentului de evitare, folosind datele de pe piata muncii din SUA. Ca o medie pentru toate gradele de severitate ale ranirilor, valoarea necesara reducerii riscului la ranire pentru un individ a rezultat ca situandu-se intre 25000 si 50000$ SUA.

Dealtfel, in SUA se considera ca raportul dintre valoarea necesara reducerii riscului pentru salvarea unei vieti si valoarea corespunzatoare pentru un ranit este de aproximativ 0,01 (pentru SUA 50000$/5000000$). Aceste valori pot fi luate in considerare intr-o prima aproximatie si in alte tari, unde costurile fortei de munca nu sunt la fel de mari ca in SUA.

3.2.5. Metoda pagubelor evitate

In anul 1983, in SUA s-a elaborat o metodologie destinata decidentilor in domeniul gestionarii fenomenului de inundatii pentru evaluarea beneficiilor rezultate din activitatea de control a viiturilor. Ea se afla in US Water Resources Council's Economic and Environment. Principles and Guidelines for Water and Related Land Resource Implementation Studies. (P&G, 1983). Sub numele simplificat de P&G (Principles and Guidelines) aceasta sintetizeaza o experienta de 50 de ani de gestionare a inundatiilor in SUA, adica de la aparitia legii americane in domeniu FCA (The Flood Control Act). In conceptia acestei metodologii principiul de baza este acela al disponibilitatii de plata. Masura standard generala a valorii bunurilor si serviciilor este definita ca fiind disponibilitatea utilizatorilor de a plati pentru orice crestere a venitului rezultat in urma aplicarii unui proiect de reducere a pagubelor din inundatii. O asemenea valoare ar putea fi obtinuta daca vanzatorul produsului este capabil sa aplice un pret unitar variabil si va taxa pe fiecare utilizator cu un pret individual care sa absoarba intreaga valoare a produsului obtinut.

Capacitatea nationala de plata abordeaza controlul inundatiilor ca pe o comoditate (un produs de stricta necesitate) si care in principiu trebuie vanduta ocupantilor zonei inundabile. Deoarece acest standard de masurare este chiar analog cu aplicarea

40

pretului de piata unde monopolistii pot obtine plata de la cumparatorii disponibili, aceasta masura rationala poate utiliza piata rationala pentru evaluarea beneficiilor. Beneficiile sunt definite ca veniturile anuale maxime pe care guvernul ca singur vanzator al serviciilor de control al viiturilor, trebuie sa le obtina de la proprietarii de terenuri inundabile intr-o piata ipotetica.

Ca si in Legea din anul 1936, principiul disponibilitatii de plata militeaza nu numai pentru estimarea pagubelor evitate, dar si pentru evitarea traumelor post-inundatii, precum cheltuielile medicale sau pierderile in productivitatea muncii, evitarea anxietatii pre-inundatii, bazata pe beneficiile obtinute pe nonproprietate si evitarea fracturarii economice si sociale a comunitatii. Astfel ca, cu acest rationament ambele, beneficii de proprietate si de nonproprietate ca urmare a reducerii hazardului la inundatii pot fi calculate printr-o evaluare individuala a ocupantilor zonei inundabile si aceasta se reflecta in disponibilitatea lor de plata pentru un risc la inundatii redus. In plus, principiul disponibilitatii la plata conceptual nu limiteaza beneficiile in urma controlului viiturii la rezidentii din zona inundabila, deoarece si cetatenii locuitori in afara zonei inundabile pot de asemenea fi dispusi sa contribuie financiar la realizarea proiectelor de control al viiturilor.

P&G defineste beneficiile, ca masura conceptuala a disponibilitatii la plata a beneficiarilor proiectului, ca fiind acea zona situata sub curba cererii pentru un risc de inundare redus. Cu toate acestea, data fiind absenta unor piete pentru servicii precum controlul inundatilor, metodologia P&G recunoaste ca estimarea directa a beneficiilor din datele privind preturile de piata este imposibila. In consecinta, au fost aprobate numeroase metode alternative pentru a aproxima beneficiile rezultate ca urmare a controlului viiturilor: cea a valorii prezente a pagubelor de proprietate evitate (PDA) si cea a modificarii preturilor terenurilor.

Cea mai raspandita metoda (PDA) a fost folosita pentru estimarea beneficiilor obtinute ca urmare a reducerii riscului de inundatii incepand cu anul 1930.

Pentru un caz particular de proprietate rezidentiala, metoda pagubelor de proprietate evitate estimeaza in dolari pagubele provocate de diferite inundatii, fiecare inundatie avand o probabilitate diferita de aparitie. Costurile viitoare exprimate prin pagube de proprietate evitate ca rezultat al aplicarii proiectelor de control al viiturilor si valoarea prezenta a costurilor evitate sunt folosite pentru estimarea disponibilitatii la plata a proprietarilor de terenuri. Pagubele totale asteptate sunt determinate prin insumarea pagubelor cu probabilitatea cea mai mare, unde pagubele sunt calculate ca fiind costuri ale reamplasarii sau repararii proprietatii la stadiul initial, inainte de impactul inundatiilor. Reducerea pagubelor din inundatii pentru un anumit an din proiectul de control al viiturilor este estimat ca diferenta dintre pagubele totale asteptate in cazul implementarii proiectului si totalul pagubelor asteptate in lipsa proiectului.

41

CAPITOLUL 4

GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA

4.1. DEFINIREA SITUATIILOR DE CRIZA

Notiunea de criza este definita in diferite tari in moduri variate. Unii inteleg prin aceasta notiune o situatie critica, un dezastru, un pericol. Mai aproape de opiniile noastre este insa definitia data in The Australian Emergency Manual. Acest document defineste situatia de criza ca un eveniment existent sau iminent care ameninta sau prezinta o amenintare la adresa vietii, proprietatii sau mediului si care impune un raspuns semnificativ, coordonat.

Nu este greu de observat ca intre notiunea de situatie de criza si cea de risc nu exista mari diferente. De fapt, ceea ce cu cativa ani in urma se definea ca fiind situatie de criza astazi se considera ca fiind mai bine exprimata prin notiunea de risc, termen ce va fi utilizat in contiuare in cadrul lucrarii.

Exista o mare diferenta intre notiunea de criza si cea de urgenta intre care se face adesea confuzie.

Notiunea de urgenta exprima faptul ca o anumita intamplare necesita o rezolvare imediata. Dealtfel, notiunea de urgenta este definita clar de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul National al Managementului Situatiilor de Urgenta.

Potrivit acestui act normativ, prin situatie de urgenta se intelege un eveniment exceptional cu caracter nonmilitar, care prin amploare si prin intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.

Uneori situatia de criza este considerata ca fiind o catastrofa, un dezastru, ceea ce nu este intotdeauna adevarat, deoarece nu orice fenomen poate conduce la un dezastru.

Daca o situatie de criza conduce la un dezastru, atunci cea mai adecvata definitie a dezastrului o consideram pe cea utilizata in Regatul Unit: un incident major care perturba grav viata, este putin previzibil, care ucide sau raneste grav un numar de persoane superior celor carora serviciile publice le pot face fata in mod obisnuit si care necesita deci o organizare si o mobilizare speciala a acestor servicii.

Prevenirea si pregatirea pentru a preintampina o catastrofa, generata de o situatie de criza consta in adoptarea unui set de masuri intreprinse pe termen scurt si lung destinate a salva vieti omenesti si de limitare a pagubelor provocate de acest fenomen. Toate acestea sunt cuprinse in conceptul de gestionare a evenimentelor, a situatiilor de criza.

Orice dezastru, perturba grav viata normala, provoaca panica in administratie si infrastructura nationala, afecteaza productia si implica resurse suplimentare care sunt deturnate de la destinatia lor fireasca, cea de a servi dezvoltarii pentru operatiuni de salvare, de reabilitare si de reconstructie.

42

Modul in care o natiune este pregatita sa faca fata unui eventual dezastru exprima gradul de vointa si capacitatea acelei tari, a locuitorilor sai in a intreprinde o serie de masuri pentru salvarea oamenilor si a bunurilor atat pe perioada de alerta, cat si pe durata fenomenului si dupa trecerea lui. Mai trebuie adaugat ca in principiu, orice tara trebuie sa fie pregatita sa faca fata unui dezastru, nu numai la nivel national, ci si la niveluri inferioare, deoarece autoritatile si comunitatile locale sunt primele care iau contact cu fenomenul si deci suporta primul soc. Deaceea ele trebuie sa-si asume responsabilitatea unor actiuni imediate, inainte ca guvernul central sa intervina.

4.2. GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA IN UNELE TARI EUROPENE SI IN ROMANIA

A gestiona o situatie de criza semnifica un proces sistematic care produce un sir de masuri si actiuni destinate sa contribuie la bunastarea comunitatilor umane si a mediului.

Gestionarea unui dezastru, a unei situatii de criza se constituie intr-o activitate continua alcatuita din faze succesive de prevenire, de pregatire pentru inlaturarea efectelor dezastrului, de diminuare si salvare, de reabilitare si reconstructie. Elementul esential al gestionarii unei situatii de criza il constituie ceea ce se numeste in limbaj de specialitate masuri de planificare prealabila.

Prevenirea si pregatirea pentru situatiile de criza (catastrofa) constituie o problema de politica si de programe pe termen lung vizand prevenirea sau eliminarea dezastrului. Ele se realizeaza si prin adoptarea de masuri in domenii precum cel legislativ, amenajarea teritoriului, lucrari publice, de constructii s.a.

Activitatile pregatitoare nu se limiteaza doar la masuri pe termen scurt ce constituie perioada de alerta care precede o catastrofa (dezastru) ci se refera si la legeslatia necesara planificarii opetatiunilor, la educarea si formarea populatiei in general, dar si la formarea tehnica a celor care sunt chemati sa participe la actiuni de salvare, la constituirea rezervelor si la dispozitii relative la finantarea de urgenta.

Orice planificare in domeniul prevenirii unui dezastru incepe prin identificarea si edificarea asupra pericolelor probabile in zona considerata. Analiza continua insotita de calcule de evaluare succesiva a vulnerabilitatii, a elementelor expuse, a riscului specific si a riscului insusi.

Politicile si programele de gestionare a situatiilor de criza au ca scop ajutarea comunitatilor umane, astfel incat toti cetatenii sa poata trai, lucra sa - si satisfaca nevoile si aspiratiile lor in siguranta, intr-un mediu fizic si social durabil.

Mai toate tarile abordeaza gestionarea situatiilor de criza comprehensiv si integrat. Abordarea comprehensiva implica abordarea tuturor hazardurilor si recunoasterea faptului ca o convietuire in siguranta a comunitatilor cu riscurile implica o serie de programe de prevenire/diminuare, de pregatire, de raspuns si de reconstructie. Abordarea integrata este cea care asigura ca eforturile guvernului, ale tuturor organizatiilor relevante, ale comunitatilor, sa conduca in final, ca urmare a acestor programe, la o comunitate pregatita.

Procesul de gestionare a situatiei de criza, incorporeaza in general urmatoarele etape:

• identificarea riscurilor asupra sigurantei comunitatii, analiza si evaluarea lor in termeni de potential al hazardului si de vulnerabilitate a comunitatii;

• evaluarile riscurilor sunt transmise decidentilor pentru evaluare si deliberare;

• daca decizia a fost ca riscul nu prezinta o amenintare, atunci el este monitorizat si revizuit cu regularitate in concordanta cu masurile de control existente;

43

• cand decizia este ca riscul este amenintator, atunci strategiile in caz de pericol sunt elaborate si implementate pentru reducerea riscurilor prin modificarea caracteristicilor hazardurilor;

• riscurile ramase dupa aplicarea strategiilor de prevenire/diminuare (riscul rezidual) sunt evaluate si se adopta masuri pregatitoare de raspuns si planuri de reconstructie.

O schema a etapelor in activitatea de gestionare a riscurilor este prezentata in figura 7.

Comunicarea si consultarea trebuie sa aiba loc in fiecare etapa a procesului. Efectele acestui proces sunt:

• cresterea intelegerii riscului de catre populatie si a procesului de gestionare a riscului;

• siguranta ca diferitele puncte de vedere ale celor interesati sunt luate in considerare;

• siguranta ca toti participantii sunt constienti de rolul si responsabilitatile lor.

Monitorizarea si revizuirea

Comunicarea si consultarea constituie elementele critice ale unei gestionari de succes, din care cauza aceste activitati trebuie permanent monitorizate si revizuite, astfel incat toti cei interesati sa continue sa fie inclusi in procesul de gestionare.

Stabilirea contextului cuprinde:

• definirea scopului;

• stabilirea tipului de gestionare (tipuri de risc);

• elaborarea criteriilor de evaluare a riscului;

• starea sanatatii publice in zona;

• legislatia de mediu aplicabila;

Fig. 7. Etapele de gestionare a riscurilor

44

Identificarea riscurilor – identificarea surselor de risc in termeni de: intensitate (rapiditate, putere), probabilitatea de aparitie (frecventa), aria de extindere, timp de anticipare; cum pot fi gestionate.

Analiza riscurilor cuprinde:

• listarea infrastructurilor de control si estimarea eficientei lor;

• estimarea nivelurilor riscurilor;

• analiza riscurilor.

Evaluarea riscurilor

• evaluarea riscurilor pe baza analizei si a unor criterii pentru stabilirea acelor riscuri care necesita gestionare si a acelora care nu necesita;

• elemente de decizie.

Actiunile asupra riscurilor cuprind identificarea optiunilor de a actiona respectiv: prevenire/diminuare, masuri pregatitoare, raspuns si reconstruire.

GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA IN UNELE TARI EUROPENE

Numeroase tari europene se confrunta cu fenomenele de inundatii, dintre care unele cu efecte catastrofale. Ca urmare, fiecare tara cauta caile si mijloacele cele mai adecvate de a gestiona asemenea situatii de criza. Pentru a avea o imagine asupra acestor preocupari, din care se pot trage numeroase invataminte, se prezinta in cele ce urmeaza modul cum este abordata problema inundatiilor in unele tari europene.

BELGIA

Doua inundatii catastrofale provocate de raul Meuse intr-o perioada de numai 2 ani (1993 decembrie si ianuarie 1995) au ridicat seriaoase probleme asupra unor anumite aspecte privind stiinta protectiei impotriva inundatiilor, dar si a politicii in domeniu:

• capacitatea de predictie asupra inundatiilor si a frecventei si intensitatii lor;

• coordonarea de dinainte, din timpul si dupa trecerea fenomenului la diferite niveluri de la cel local la cel international;

• impactul socio-economic al inundatiilor si protectia impotriva inundatiilor;

• posibilitatile tehnice de prevenire a inundatiilor si reducerea riscului;

• impactul de mediu al structurilor de control al viiturilor;

• efectele hidrologice ale potentialei incalziri globale.

S-a considerat ca un succes posibil se poate obtine prin formarea unui grup interdisciplinar de experti care sa gaseasca un consens asupra modului in care se poate gasi o politica optimala de protectie impotriva inundatiilor. Dupa inundatiile produse de raul Meuse in anii 1993 si 1995, o asemenea initiativa a fost adoptata in Belgia in primavara anului 1995 de catre Institutul Regal pentru Management Durabil al Resurselor Naturale si Promovarea Tehnologiilor Curate, la initiativa presedintelui sau HRH Printul Laurent al Belgiei.

Grupul de experti a fost constituit din 40 de persoane, fiecare, un expert in disciplina sa. Expertii au fost repartizati in 5 grupuri de lucru, iar rezultatele activitatii lor au fost concretizate intr-o serie de recomandari astfel:

45

a. In domeniul infrastructurilor

• toate structurile semnificative trebuie integrate intr-un plan strategic pentru toate bazinele hidrografice si trebuie precedate de un studiu de impact, incluzand efectele hidraulice si climatologice precum si impactul asupra mediului si costurile, comunicarea cu populatia inainte si dupa luarea deciziilor fiind esentiala;

• intretinerea infrastructurilor existente este la fel de importanta ca si construirea altora noi;

• restaurarea sistemului natural al raurilor, restaurarea sau amenajarea malurilor raurilor cu un aspect cat mai natural, criteriile ecologice si limitarea derivarii de debite trebuie sa fie luate in considerare cat mai mult posibil.

b. Recomandari privind planul de amenajare a teritoriului

• minimizarea vulnerabilitatii zonelor inundabile prin introducerea unor reguli stricte privind utilizarea terenurilor;

• hartile de risc de detaliu ale zonelor inundabile trebuie neaparat realizate;

• procesul de urbanizare in zonele inundabile trebuie reexaminat.

c. Recomandari privind gestionarea inundatiilor in timp real

• realizarea unei retele operationale de meteo-radare;

• extinderea retelelor de telemasura;

• ameliorarea schimburilor dintre retelele hidrometeorologice si cele de comunicatii;

• dezvoltarea unor centre regionale de criza;

• realizarea unor planuri locale de aparare.

ELVETIA

Desi din cei 41300 km2 cat este suprafata Elvetiei cea mai mare parte este situata in zona montana a Alpilor totusi ea este supusa unor dezastre naturale severe precum avalansele de zapada, totenti noroiosi si inundatii. Inundatiile din anii 1987 si 1993 au fost printre cele mai mari din istoria Elvetiei.

Elvetia are o retea federala de observatie, foarte densa, de 2 statii hidrometrice la 100 km2, din care marea majoritate este dotata cu teletransmitere automata pentru controlul nivelurilor apelor si pentru avertizarea in caz de inundatii. Elvetia mai dispune si de 780 de statii meteorologice si 3 radare pentru precipitatii.

In anul 1993, a fost adoptata o lege federala privind protectia impotriva inundatiilor. Scopul acestei legi il constituie protectia vietii umane si a bunurilor impotriva inundatiilor cu minimum de interventie asupra cursurilor de apa.

In acest scop, evaluarea hazardului, diferentierea obiectivelor protejate, planul de masuri si limitarea riscului remanent sunt de o mare importanta.

Este posibil ca gradul de protectie existent pentru un anumit obiectiv sa fie mai mic decat cel necesar. In acest caz exista deci un deficit de protectie. Daca masurile planificate vizeaza reducerea acestui deficit, atunci masurile legale ce trebuie intreprinse sunt:

46

• intretinerea corespunzatoare a cursurilor de apa si adoptarea masurilor planificate in utilizarea terenurilor; se vizeaza astfel mentinerea capacitatii de scurgere si eficacitatea masurilor structurale de protectie, repararea daunelor minore aduse structurilor. Cresterea pagubelor potentiale poate fi limitata ori chiar prevenita prin implementarea masurilor legislative (ca de exemplu: autorizarea constructiilor in zonele puternic amenintate, masuri de protectie a cladirilor, reglementarea utilizarilor agricole a terenurilor etc.);

• masuri structurale de protectie. Ca urmare a dezvoltarii intensive din ultimele decenii, deficitul de protectie a crescut in diverse zone si nu mai poate fi modificat doar prin masuri de intretinere si planificare. Din acest motiv, utilizarea masurilor structurale de protectie va continua sa fie necesara si in viitor.

In anul 2001, Oficiul Federal pentru Apa si Geologie a elaborat o Directiva intitulata Protectia impotriva viiturilor cursurilor de apa». In conformitate cu prevederile acestui document, abordarea gestionarii situatiei de criza provocata de inundatii se realizeaza in trei etape succesive:

Etapa 1

Prima etapa consta in identificarea si descrierea pericolului. Dinamica unui curs de apa natural sau influentat de om implica o evaluare critica permanenta pentru identificarea modificarilor intervenite. Motto-ul acestei etape este ce se poate produce si unde?». Etapa este dedicata documentarii pe baza datelor existente referitoare la cauze si cuprinde documentarea evenimentelor trecute, analiza conditiilor din teren si evaluarea caracteristicilor cursurilor de apa.

Etapa 2

Si aceasta etapa are un motto: cu ce frecventa si cu ce intensitate se poate produce?

In aceasta etapa se evalueaza pericolul si se elaboreaza hartile de risc. Aceste harti stau la baza tuturor proiectelor de amenajare a cursurilor de apa pentru evaluarea pagubelor potentiale si justificarea economica a masurilor de protectie si in acelasi timp, pentru proprietari, ele constituie documente utile pentru a pune in practica masurile preventive individuale.

Etapa 3

Aceasta etapa este cea a masurilor de planificare. Motto-ul ei este: cum ne-am putea noi proteja?. Din momentul in care un pericol a fost pus in evidenta prin dimensiunea si probabilitatea sa de aparitie intr-o anumita zona, sunt necesare contramasuri. Aceste masuri vizeaza: amenajarea teritoriului, masurile de protectie si planurile de urgenta. Este necesar sa se faca diferentierea intre masurile pentru reducerea pagubelor si cele de reducere a riscului sau de diminuare a riscului rezidual. Ca masuri se disting:

• masurile de reducere a pagubelor (denumite si masuri pasive). Aceste masuri nu influenteaza in nici un fel derularea evenimentelor, dar reduc pagubele. Masurile de amenajare a teritoriului garanteaza o afectare a terenului adecvata in raport cu riscul si sta la baza procedurilor de autorizare;

• masurile de reducere a pericolului (numite si masuri active) au efect asupra derularii evenimentelor, influentand probabilitatea lor de aparitie si in special intensitatea fenomenului.

Obiectivul planificarii este acela de a determina care eveniment este acceptabil ca efecte si cum trebuie sa ne protejam. Determinarea obiectivelor protectiei permit definirea gradului de severitate pentru diferitele categorii de obiective. Chiar daca gradul de protectie existent este suficient este necesar sa fie respectate prescripriile de

47

utilizare adecvata, astfel incat pagubele potentiale respective sa nu evolueze intr-o maniera incontrolabila, facand indispensabile masurile de protectie asigurate de infrastructurile hidrotehnice.

De fapt, planificarea masurilor de urgenta este destinata sa limiteze riscul rezidual. Nici o masura de protectie nu este absolut sigura, si ca urmare in functie de amploarea fenomenului natural aceste masuri pot fi insuficiente. Implementarea unui serviciu de avertizare, a planurilor de evacuare, a serviciilor de salvare, a ajutorului in caz de catastrofa si a masurilor de protectie temporara permit evitarea pierderilor.

In conformitate cu prevederile articolului 6 din Legea federala de amenajare a teritoriului, cantoanele trebuie sa-si elaboreze un Plan Director pentru partea teritoriului care este grevata de amenintari din partea fortelor naturii sau alte catastrofe.

Planul Director cantonal este un instrument in serviciul organizarii teritoriale, de coordonare si de prevenire a unor evenimente. El are o parte scrisa si o harta. Planul Director contine principiile de amenajare a teritoriului, coordonarea activitatilor, determina orientarile generale de planificare, precum si aspectele ce privesc riscurile naturale. In acest ultim capitol, Planul Director prevede:

• determinarea in avans a conflictelor potentiale intre afectarea terenurilor si riscurile naturale;

• elaborarea unei vederi de ansamblu asupra datelor de baza existente in privinta riscurilor naturale;

• formularea principiilor de aplicat de catre Canton pentru protectia in fata riscurilor naturale;

• definirea exigentelor etapelor de planificare, in particular in planul comunal de afectare.

In afara acestor masuri, sunt avute in vedere si alte aspecte precum asigurarile de bunuri si persoane. O asigurare pentru cazuri de pagube nu constituie o masura de reducere a pagubelor ci un gest de solidaritate comunitara. Asigurarile sunt in fapt, ca si masurile de salvare, un mijloc de a putea convietui cu riscul rezidual. Principiul solidaritatii este, se poate spune o repartizare a costurilor pagubelor intre un mare numar de persoane si sunt neaparat valabile pentru marile catastrofe provocate de cursurile de apa.

Dupa cum se vede, pe langa planul director exista si un plan de afectare. Planul de afectare, are ca obiectiv delimitarea zonelor de risc care caracterizeaza zona (zona construita, zona agricola, zona protejata) si contine o serie de concretizari care permit ca la utilizare a terenurilor sa se tina cont de riscurile naturale.

In schimb, prevenirea pagubelor produse de micile evenimente frecvente cad in responsabilitatea individuala.

Asigurarile pot contribui totusi activ la reducerea pagubelor potentiale prin excluderea sau limitarea expunerii la riscuri excesive, cum ar fi cazul concentrarii unor bunuri de valoare in zonele inundabile.

In cadrul altor masuri trebuie incluse si cele institutionale. Astfel in Elvetia in majoritatea cantoanelor sunt formate comisii pentru riscurile naturale care s-au dovedit ca fiind foarte utile. Aceste comisii sunt constituite din grupuri interdisciplinare de specialisti. Ele sunt raspunzatoare de existenta hartilor de risc si punerea lor in aplicare. Aceste comisii au un rol consultativ formuland propuneri dar nu sunt abilitate in a lua decizii administrative, In aceste comisii sunt reprezentate toate sectoarele :

48

servicii de apa, silvice, amenajarea teritoriului, servicii de constructii, asigurari de cladiri ca si reprezentanti ai comunelor aferente.

Atributiile principale ace acestor comisii sunt:

• supravegherea, expertiza si coordonarea elaborarii si implementarii hartilor de risc;

• consultarea in privinta transpunerii datelor relative la pericole in planul director si in planul de afectare;

• consilierea autoritatilor sau oficiilor de asigurari cantonale de cladiri;

• examinarea planurilor cu zonele de risc;

• examinarea proiectelor de constructii in zonele de risc;

• elaborarea principiilor de baza pentru angajarea publicului larg in activitatea de protectie impotriva pericolelor naturale;

• sustinerea autoritatilor competente in timpul catastrofelor naturale;

• garantarea schimbului de informatii in cadrul administratiei;

• relatii publice.

FRANTA

In perioada septembrie 1992 – ianuarie 1994, Franta s-a confruntat cu inundatii puternice care au produs 100 de victime omenesti in numai 18 luni, precum si importante pagube fizice estimate la 10 miliarde FF (circa 2 miliarde Euro). Aceasta a facut ca guvernul si autoritatile sa redefineasca politica de prevenire a inundatiilor si sa adopte un program de actiune.

Programul urma sa fie implementat in 10 ani si includea masuri in patru domenii: controlul utilizarii terenurilor in zonele inundabile, monitorizarea inundatiilor si punerea in siguranta a populatiei, un plan de 10 ani pentru restaurarea si intretinerea cursurilor de apa si compensarea pagubelor.

GERMANIA

Inundatiile din decembrie 1993 / ianuarie 1994 si ianuarie 1995 produse in bazinul hidrografic Rhin au produs pagube estimare la 1,8 miliarde DM (circa 1,3 miliarde Euro). Aceste inundatii au fost provocate de precipitatiile cazute timp de o luna. Analiza inundatiilor amintite si a efectelor acestora, au condus la urmatoarea concluzie : protectia impotriva inundatiilor prin diguri este importanta dar nu este singura solutie de reducere a pagubelor.

In Germania, prin lege, autoritatile responsabile cu resursele de apa sunt landurile si guvernul federal.

Din pagubele de circa 1,3 miliarde DM produse de inundatiile din 1993/1994, circa 300 milioane DM au fost asigurate. Analiza evenimentelor produse, a condus la urmatoarele concluzii:

• masurile tehnice de protectie impotriva inundatiilor nu pot garanta o protectie absoluta; un anumit risc de inundatie ramane oricum;

• asigurarea poate fi un instrument adecvat pentru a face suportabila convietuirea cu inundatiile;

49

• protectia impotriva inundatiilor este o investitie de care pot beneficia doar generatiile care vin. Protectia impotriva inundatiilor necesita solidaritatea nu numai intre contemporani, ci si intre generatii;

• numai actiunile integrate de tipul celor de mai jos pot fi eficiente:

• retinerea apei;

• masuri tehnice de protectie impotriva inundatiilor;

• diminuarea pagubelor potentiale;

• cresterea constientizarii asupra riscului remanent la inundatii;

• protectia individuala este importanta.

Ca urmare a marilor inundatii produse in Germania, in sperial de catre Rhin, in anul 1998, ianuarie 22 a avut loc cea de a XII-a Conferinta Ministeriala a Rhinului care a decis implementarea unui Plan de Actiune in domeniul inundatiilor. Acest plan este deosebit de interesant si consideram ca trebuie prezentat macar succint. Tintele acestui plan sunt: protectia populatiei si a bunurilor sale impotriva inundatiilor si o imbunatatire ecologica a Rhinului si a zonelor sale inundabile. Implementarea acestui plan va dura pana in anul 2020 avand drept scop:

• reducerea riscului de producerea a pagubelor;

• reducerea nivelului apei;

• cresterea constientizarii de catre public a inundatiilor;

• perfectionarea sistemului de avertizare-alarmare.

Aceste tinte au fost fixate de Comisia Internationala pentru Protectia Rhinului (ICPR) in cadrul Planului de Actiune in domeniul Inundatiilor si a Programului de dezvoltare durabila a Rhinului, si s-a intitulat Rhin 2020.

In esenta, prevederile programului sunt:

• preferinta pentru masurile nonstructurale de gestionare a inundatiilor;

• hartile de risc ce evidentiaza zonele expuse inundatiilor sunt absolut necesare in procesul de planificare;

• informarea si educarea publicului trebuie sa mentina vie constientizarea populatiei asupra inundatiilor;

• prognoza hidrologica de inalta calitate face posibila o utilizare valoroasa a zonelor supuse riscului; chiar si in cazul unui timp de anticipare redus, avertizarea este eficace pentru protectia persoanelor;

• protectia insuficienta a persoanelor, pierderile de vieti oemenesti si de bunuri este rezultatul unei gestionari proaste. Este necesara de urgenta identificarea unor refugii si informarea rapida asupra posibilitatilor de evacuare. Cu tehnicile actuele este posibila salvarea oamenilor chiar si in cazurile cele mai dificile;

• controlul utilizarii terenului prin realizarea planurilor de amenajare a teritoriului, prin lasarea unui spatiu mai mare raului in scopul reducerii pagubelor asteptate;

• constructii rezistente la inundatii. Constructii ingineresti adecvate combinate cu diferite masuri temporare in proprietatile protejate, constituie singurele masuri de reducere a pagubelor potentiale in zonele locuite, fara a afecta utilizarea lor;

50

• masuri pregatitoare pentru cazuri de inundatii. Planificarea actiunilor de protectie impotriva inundatiilor trebuie adaptata timplului de anticipare pentru o corecta gestionare in cazul inundatiilor. Acest timp trebuie sa fie de minim 4 ore si el poate contribui la evacuarea bunurilor din si in locuinte reducand pagubele cu 20 – 80%;

• plan de interventie de urgenta. Daca inundarea este asteptata printr-un plan de interventie de urgenta implementat, raportul cost – beneficiu va fi foarte favorabil. In cazul unor viituri extreme, anumite deversoare de urgenta permit reducerea pagubelor potentiale.

Preventia financiara individuala pentru cazuri de inundatii este pe primul loc, in timp ce contributia statului in asigurarea unei anumite pozitii materiale individuale trece pe ultimul loc. Intre aceste doua pozitii, statul poate introduce un sistem de asigurari. Planul de actiune Rhin 2020 are o serie de motto-uri care sugereaza de la sine obiectivele. Ele sunt formulate simplu si usor de inteles. Astfel, pentru constientizarea inundatiilor, motto-ul este sa convietuim cu inundatiile, pentru caracterizarea tipului de inundatii, motto-ul este tineti seama de forta apei. Pentru vulnerabilitate el este viata oamenilor este supusa riscului daca ei sunt surprinsi de fenomen, daca ei cred ca sunt intr-un loc sigur sau daca nu sunt capabili sa ajunga la timp intr-un loc de refugiu.

In ceea ce priveste rolul protectiei individuale, motto-ul este trebuie sa stii refugiile sigure – fa exercitii de salvare!.

ITALIA

Regimul natural al raurilor Italiei este extrem de variabil. Ploile puternice sunt frecvente in toate anotimpurile, uneori intensitatea lor depasind 100 mm/ora. Ca urmare acestor precipitatii, raurile Pad, Arno si Adda produc adevarate catastrofe provocand pagube si lasand mii de oameni fara adapost. Observarea si prognoza conditiilor meteorologice se realizeaza in Italia de catre Fortele Aeriene. In cazul unor evenimente deoseite datele sunt transmise imediat Serviciului de Observare a Vremii al Departamentului Protectiei Civile.

Monitorizarea inundatiilor produse de raul Pad este realizata de Autoritatea Raului Po al carui rol principal il constituie controlul inundatiilor si evaluarea riscului.

Pentru determinarea riscului la inundatii s-au realizat diferite scenarii. Produsul ultim al acestor scenarii il constituie hartile de risc obtinute ca o intersectie dintre hartile privind pagubele asteptate si hartile de inundabilitate. Aceste harti de risc prezinta si o clasificare a riscului in patru categorii:

• risc foarte ridicat: cand are loc inundarea a peste 15% din suprafata zonei utilizabile;

• risc ridicat: intreruperea comunicatiilor si serviciilor si inundarea unor zone locuite;

• risc moderat: inundarea zonelor extraurbane si intreruperea infrastructurilor secundare;

• risc redus: inundarea unor zone lipsite de locuinte.

In actiunile de urgenta, in Italia sunt angrenate:

• Departamentul Protectiei Civile, care transmite prin Serviciul de Observare a Vremii rapoarte catre autoritatile protectiei civile regionale, prefecturilor, Ministerului de Interne si Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor;

51

• Administratiile regionale care primesc alarmarea-avertizarea si care evalueaza impactul prognozei meteo asupra teritoriului lor, identificand riscul si zonele de risc, informeaza populatia si prefectura si avertizeaza protectia civila;

• Prefecturile care primesc pre-alarma de la Departamentul Protectiei Civile sau de la Administratia Regionala, evalueaza nivelul de risc, pun in aplicare etapele planului de urgenta, transmit avertizari catre administratiile provinciale, municipalitatilor sau comunitatilor montane si catre populatie;

• Provinciile, primesc alarma si pre-alarma si actioneaza propriile structuri de interventie, interzic traficul in zona si iau masuri de protectie a populatiei;

• Municipalitatile si comunitatile montane, dupa ce primesc pre-alarma sau alarma, iau masurile operative prescrise prin structurile proprii de protectie civila.

PORTUGALIA

Inundatiile constituie pentru Portugalia unul dintre dezastrele naturale majore. Principala cauza a inundatiilor o constituie precipitatiile. Inundatiile nu sunt datorate numai fenomenelor hidro – meteorologice ci si altor factori. Tehnic vorbind, nu exista risc provocat de inundatii care sa nu poata fi diminuat prin masuri ingineresti. Factorul descurajant este insa costul. Deaceea, controlul ingineresc al inundatiilor are in vedere doar solutii partiale.

In Portugalia, protejarea bunurilor existente are la baza tehnici ingineresti care includ infrastructuri de control al viiturilor in bazinele hidrgrafice precum baraje – care realizeaza lacuri de acumulare, canale care permit propagarea viiturilor sau devierea lor, diguri s.a.

Schemele de control al viiturilor prin masurile amintite pot fi costisitoare, iar beneficiile lor sunt greu de evaluat. Deaceea sunt folosite pe scara larga actiunile si masurile nonstructurale constand din:

• reguli de utilizare a terenurilor in zonele inundabile;

• servicii de prognoza.

SPANIA

In Spania, protectia civila este impartita in trei niveluri administrative: statul, regiunile autonome si guvernele locale.

Pentru cazurile de inundatii exista un Plan de prevenire a efectelor. Planul are la baza sistemele de prognoza meteorologica si hidrologica. Urmarirea evolutiei fenomenului de inundatii in functie de prognozele meteorologice este responsabilitatea Sistemului Informational Hidrologic Automat (SAIH). Acest sistem are o structura alcatuita din trei niveluri:

• puncte de control care inregistreaza datele;

• puncte de concentrare care acopera zonele specifice si care primesc informatii de la punctele lor de control;

• centrul bazinal de procesare care primeste si proceseaza toate datele de la centrele de concentrare si care este cel care ia decizii.

In ceea ce priveste gestionarea situatiilor de urgenta, procedura este urmatoarea:

52

• Faza de urgenta incepe efectiv atunci cand pe baza analizelor datelor meteorologice si hidrologice rezulta ca o inundatiei este iminenta. Se disting urmatoarele faze:

• situatia 0, cand datele hidrometeorologice indica o viitura iminenta;

• situatia 1, cand viitura a avut deja loc in anumite zone. In acest caz se activeaza planurile municipale;

• situatia 2, cand inundatia a avut loc si este depasita capacitatea si resursele locale si cand se asteapta o inrautatire a situatiei. In acest caz devine operational Planul Regiunii Autonome si chiar Planul National;

• situatia 3, cand interesul national este afectat.

Principalele activitati care se desfasoara in situatia de urgenta sunt:

a) avertizarea si alarmarea populatiei;

b) controlul accesului in zona afectata si garantarea situatiei in zona;

c) salvarea si ajutorul populatiei;

d) evacuarea si adapostirea populatiei din zona potential periculoasa;

e) controlul aprovizionarii, al apei si al sanatatii;

f) asistenta medicala;

g) asistenta sociala;

h) constructia unor diguri provizorii si, daca este necesar, distrugerea unora existente;

i) reparatii de urgenta a pagubelor produse unor infrastructuri;

j) inlaturarea obstructiilor din albia raurilor;

k) curatirea si salubrizarea zonelor afectate;

l) restabilirea serviciilor de baza.

In ceea ce priveste planificarea, in Legea Apelor din Spania se prevede ca planul hidrologic bazinal trebuie sa cuprinda studii, activitati si lucrari pentru prognoza si prevenirea pagubelor cauzate de inundatii. In general, cele mai importante obiective ale acestor planuri trebuie sa prevada infrastructurile si sistemele de gestionare care sa garanteze reducerea pagubelor si a riscului cauzate de inundatii. In mod traditional, activitatile se divid in doua grupe si cuprind:

• Masuri structurale:

• controlul viiturilor;

• derivarea cursurilor de apa;

• protectia malurilor raurilor;

• canalizarea cursurilor de apa;

• albii sau canale de urgenta pentru devierea apelor;

• lucrari de descarcare a apelor mari.

• Masuri nestructurale

• conservarea solului si efectuarea de impaduriri in zonele de risc;

53

• introducerea sistemelor de asigurari de bunuri si persoane;

• realizarea sistemelor de avertizare – alarmare;

• controlul si reglementarea cursurilor de apa;

• zonarea si reglementarea utilizarii terenurilor.

Cel mai important plan hidraulic in Spania este Plan Hidrologico Nacional, care a fost aprobat in anul 2000. Acest plan are la baza planurile partiale ale fiecarui bazin hidrografic mare din Spania care cuprinde si masuri de prevenire a efectelor inundatiilor pana in anul 2012.

SCHEMA CICLICA A GESTIONARII SITUATIILOR DE CRIZA

Dupa cum s-a putut observa, peste tot in Europa si in lume exista cunostintele necesare pentru a putea aborda cu succes gestionarea situatiilor de criza provocate de inundatii. Tot atat de adevarat este si faptul ca este dificil de gasit o metodologie unica, o strategie si o structura organizatorica ideala, capabila sa ansambleze aceste cunostinte si sa integreze aspectele multiple si complexe ale problemei intr-o politica globala, de succes.

Totusi, din analiza situatiei prezentate privind modul de abordare in unele tari europene a gestionarii inundatiilor, se poate individualiza o schema a gestionarii situatiilor de criza cum este cazul inundatiilor, ca o stuctura de activitati ciclice, ordonata secvential.

Principalele secvente in gestionarea situatiei de criza sunt, incepand cu dezastrul, prin care intelegem fenomenul de inundatii majore in desfasurare, urmatoarele: prevenirea si diminuarea efectelor, actiunile de salvare si ajutor, reabilitarea dupa producerea dezastrului; reconstructia. Principalele activitati care se desfasoara in fiecare secventa sunt prezentate succint in cele ce urmeaza.

In timpul situatiei de criza

a) Perfectionarea actiunii de avertizare in timp real, semnificand:

• monitorizarea conditiilor dinaintea producerii inundatiilor (umiditatea solului, stratul de zapada si ghiata etc.);

• activarea radareor meteorologice si a altor instrumente tehnice cu senzori;

• imbunatatirea modelelor meteorologice – hidrologice de prognoza.

In acelasi timp trebuie sa se tina seama de faptul ca exista o anumita nesiguranta a prognozlor, atunci cand se ia decizia de avertizare impotriva inundatiilor.

b) Trebuie sa existe o serie de scheme si scenarii pentru situatia de urgenta, urgenta fiind o componenta a situatiei de criza cand trebuie adoptate actiuni si masuri urgente pentru restabilirea starii de normalitate.

c) Trebuie luate in calcul si posibilitatea producerii unor viituri rapide si capacitatea lor de transport de material solid.

Pregatire pentru limitarea efectelor

a) elaborarea de harti de risc la inundatii si determinarea efectelor ecologice ale masurilor structurale; plan de utilizare a terenurilor si impactul acestei utilizari asupra mediului.

54

b) introducerea sistemului de asigurari de bunuri si persoane si constientizarea raspunderii personale. Se pune problema cum putem face fata pagubelor si pierderilor. Cine are responsabilitatea platii lor.

c) implicarea populatiei in gestionarea crizei: constientizarea pericolului, protectia individuala, participarea la elaborarea planurilor de aparare.

Diminuare si prevenire

a) Elaborarea unor modele, cuplate meteorologice – hidrologice si hidraulice si interconectarea acestora cu modelele socio-economice pentru identificarea efectelor inundatiilor.

b) Analize si stabilirea necesarului de structuri tehnice ingineresti in alternativa cu masurile nonstructurale. Realizarea si implementarea unor modele de prognoza si de simulare a scurgerii apei pe rauri si prin infrastructurile ingineresti pentru a obtine informatii valoroase privind performantele infrastructurilor ingineresti, precum si gestionarea adecvata a acestora.

c) Elaborarea unor planuri de amenajare bazinale in care sa fie incadrate toate lucrarile de reducere a riscului la inundatii.

d) Toate planurile si programele de dezvoltare trebuie sa tina seama ca dezvoltarea sa fie durabila si sa ia in calcul efectele activitatilor umane asupra inundatiilor.

e) Aspectele financiare constituie o componenta importanta in actiunea de prevenire a efectelor inundatiilor. In consecinta trebuie sa existe fonduri financiare disponibile pentru a fi folosite la diminuarea efectelor pagubelor produse indivizilor si operatorilor economici puternic afectati de inundatii.

f) Extinderea utilizarii modelelor fizice care permit solutionarea unor probleme ce nu pot fi rezolvate prin modelare matematica.

Salvare si ajutor

a) Existenta unor planuri de interventie si a unor structuri adecvate, dotate corespunzator care sa intervina de urgenta. Asemenea structuri trebuie sa existe la toate nivelurile, inclusiv la nivel local, comunitatile locale fiind primele care se confrunta cu fenomenul de inundatii.

b) Existenta unui sistem de comunicatii sigur si viabil.

c) Existenta unor depozite de alimente de baza, medicamente si apa.

d) existenta unor planuri de evacuare prestabilite si a unor rezerve de materiale de constructie pentru interventiile urgente. Adresa principalilor furnizori de materiale de constructii, de utilaje, a unor operatori economici in domeniul constructiei de locuinte, de drumuri, de poduri, a numarului si tipului de utilaje de terasamente disponibile, de generatoare portabile, pompe si alte utilaje.

e) evaluarea rapida a pagubelor, a pierderilor de vieti omenesti, a ranitilor si a necesarului de ajutor alimentar si medical. Tinerea sub control a vectorilor ce pot provoca imbolnaviri si epidemii. Existenta unui grup de psihologi pentru acordarea de asistenta in vederea atenuarii traumelor individuale si colective.

In toate actiunile intreprinse trebuie avut permanent in vedere faptul ca:

• masurile tehnice de protectie impotriva inundatiilor sunt limitate si ca nu exista protectie sigura impotriva inundatiilor;

55

• pot exista omisiuni in procesul de gestionare a inundatiilor, in implementarea masurilor de protectie si in cunostintele existente, ca ele sunt inerente si vor continua sa existe.

Masuri de reabilitare

Aceste masuri vizeaza:

a) refacerea cailor de comunicatii, a liniilor electrice si telefonice si de transport produse prin conducte;

b) repunerea in functiune a instalatiilor de tratare si epurare a apelor;

c) repunerea in functiune a obiectivelor economice afectate;

d) refacerea obiectivelor sociale si sprijinirea populatiei afectate;

e) refacerea locuintelor, remedierea sau reabilitarea lor;

f) evacuarea apelor de pe terenurile inundate;

g) masuri sanitare antiepidemice;

h) refacerea lucrarilor hidrotehnice partial distruse.

Masuri de reconstructie

Aceste masuri au in vedere reconstructia locuintelor distruse, a obiectivelor sociale si economice si nu in ultimul rand realizarea de noi infrastructuri ingineresti, chiar pe noi amplasamente.

SITUATIA ACTUALA A GESTIONARII SITUATIILOR DE CRIZA PROVOCATE DE INUNDATII PE TERITORIUL ROMANIEI

Planificarea in gestionarea inundatiilor

Dupa cum se stie in numeroase zone ale Romaniei dar si ale altor tari precum Elvetia, Franta, Germania, Italia, Polonia, Cehia, Anglia, in ultimii 8-10 ani au avut loc inundatii de mari proportii soldate cu imense pagube materiale si chiar cu victime omenesti.

Imaginea modurilor de raspuns prezentata de mass-media din Germania in vara anului 1997, din Anglia din toamna si iarna anului 2000, din Romania anului 2005 si din alte tari, a fost aproape aceeasi: a colapsului politicii de aparare nationala impotriva inundatiilor in fata conditiilor climatice extreme.

Aceste inundatii au constituit adevarate teste pentru lucrarile ingineresti de aparare. Din aceasta cauza, este esential sa examinam potentialele slabiciuni ale tehnicilor noastre de aparare si a capacitatii noastre de raspuns, si sa furnizam argumente si suport decizional pentru o politica robusta si eficace de aparare impotriva inundatiilor.

Departe de a subestima pagubele si nenorocirile umane provocate de inundatii, este necesar de subliniat ca lucrarile ingineresti au aparat totusi sute de mii de locuinte care, in absenta lor, puteau sa fie inundate.

Desi in ultima suta de ani solutiile ingineresti de gestionare a inundatiilor au servit foarte bine comunitatile umane, in ultimii 20 de ani au avut loc schimbari dramatice in modul de producere a inundatiilor. Aceasta impune o reconsiderare a intregului concept de management al inundatiilor. In consecinta, conceptul de management al inundatiilor trebuie integrat mai largului concept al dezvoltarii durabile.

Inundatiile nu pot fi prevenite, dar planificarea unor masuri de urgenta in cadrul gestionarii inundatiilor pot reduce adeseori consecintele lor dezastruoase. Inceputurile unui management al inundatiilor are loc deobicei dupa producerea unei inundatii

56

majore. Populatia, intotdeauna are alte prioritati inainte ca un dezastru major sa se produca. De altfel, de-a lungul istoriei, progresele in disciplinele legate de apa au venit adesea ca o reactie la numeroase situatii de criza produse.

In centrul actiunilor de gestionare a inundatiilor se situeaza identificarea problemelor, a oportunitatilor si a constrangerilor, stabilirea obiectivelor, stabilirea politicilor si a prioritatilor care vor guverna orice efort intreprins si in final, dezvoltarea unor criterii pentru evaluarea performantelor sistemelor sub spectrul unor scenarii ale dezvoltarii viitoare.

Elementul esential in gestionarea inundatiilor il constituie planificarea. El este punctul de pornire pentru realizarea unui management eficient al inundatiilor. De regula, rezultatul procesului de planificare este asa numitul Plan Director. Dupa aprobarea acestui plan, sunt pregatite planuri si proiecte de detaliu ca pasi principali spre implementare. Pana nu demult, in Romania, rolul acestui plan director era indeplinit de schemele cadru de amenajare si gospodarire a apelor, iar dupa aparitia Legii 310/2004, ce modifica si completeaza Legea Apelor nr.107/1996, de catre viitoarele Planuri de Amenajare si respectiv Planurile bazinale de management al inundatiilor in curs de realizare pe cele 11 bazine si spatii hidrografice.

Traditional, Planul Director, determina conceptele pentru reducerea in viitor a pagubelor. El indica ce trebuie facut, la ce cost si unde urmeaza sa se realizeze masuri structurale. Cu toate acestea, in aplicarea practica a unui asemenea plan se recunoaste ca in scopul facilitarii implementarii lui si asugurarea realizarii obiectivelor, o varietate de alte activitati suplimentare de pregatire inainte de inundatii si post inundatii ar putea fi necesare, uzual denumite ca masuri nestructurale. Astazi, ambele tipuri de masuri, structurale si nestructurale corelate in timp si spatiu, reprezinta piatra unghiulara a conceptului contemporan de gestionare a inundatiilor.

Conceptul de diminuare a efectelor inundatiilor

Diminuarea efectelor inundatiilor reprezinta un concept si un proces ce se deruleaza pe termen lung, care incepe anterior aparitiei dezastrului si este directionat spre reducerea pagubelor produse de inundatiile viitoare. Tehnic vorbind, nu exista risc la inundatii care sa nu poata fi diminuat prin masuri ingineresti, costul fiind insa elementul hotarator. Acest proces invata si populatia cum sa convietuiasca rational cu inundatiile. Masurile de diminuare, active si pasive, se bazeaza pe experienta si capacitatea populatiei din zonele unde apare dezastrul. Masurile active cuprind acele activitati care necesita contact direct cu populatia. Masurile pasive se refera de regula la realizarea unor infrastructuri de aparare a populatiei si a bunurilor.

Masurile de diminuare a efectelor se refera in mod traditional la masurile nestructurale si ele sunt alcatuite din planuri de masuri pregatitoare, masuri de raspuns, masuri legislative, de finantare, de evaluare a impactului asupra mediului, de reconstructie si reabilitare si a componentei lor tehnice si contribuie direct la reducerea pierderilor de vieti omenesti si a pagubelor.

Ordinea in care sunt aplicate masurile de diminuare a efectelor inundatiilor este de prima importanta. O succesiune ideala ar putea incepe cu dezvoltarea constientizarii populatiei care conduce catre crearea vointei politice, urmata de elaborarea si promovarea legilor si reglementarilor, iar apoi pe locul al doilea ar fi propunerile de masuri de reducere a riscului si in final educatia si instruirea. Ultima actiune ar fi crearea sistemului de asigurari in scopul de a extinde costul pagubelor potentiale ale marilor inundatii pe o perioada lunga de timp si intre un mare numar de persoane.

Alte actiuni de dimunuare includ reducerea vulnerabilitatii fizice, reducerea vulnerabilitatii economiei si de consolidare a structurii sociale a comunitatii. Aceste

57

actiuni pot fi luate la nivel individual, comunitar sau la nivel de stat. Organizatiile neguvernamentale, voluntarii si organizatiile socio-culturale pot juca deasemenea un rol important.

Desi nu exista o definitie formala, diminuarea efectelor inundatiilor poate fi considerata ca fiind ceva alcatuit dintr-o varietate de masuri care altereaza expunerea la inundatii a vietilor omenesti si a proprietatii. Aceasta reflecta natura holistica a acelor masuri de gestionare a inundatiilor care nu au un caracter structural. Aceasta natura nestructurala a facut ca unele tari sa denumeasca masurile de diminuare drept masuri institutionale, in timp ce altele, prefera sa le numeasca cele mai bune practici de management (best management practice – BMP).

A diminua efectele inundatiilor inseamna planificare, programme, politici cadru, coordonare, facilitare, sporirea constientizarii, asistenta si consolidare sociala. Se subintelege deasemenea educarea, formarea, reglarea, raportarea, prognoza, alarmarea – avertizarea si informarea. Nu trebuie deasemenea excluse asigurarea, evaluarea, finantarea, alinarea (suferintelor) si reabilitarea.

Mai plastic, s-ar putea spune ca daca masurile structurale reprezinta osatura programului de gestionare a inundatiilor, atunci diminuarea ca masura nestructurala, reprezinta invelisul.

Diminuarea efectelor inundatiilor cuprinde un ansamblu de actiuni care se intreprind inainte, in timpul si dupa trecerea fenomenului. In mare, acestea sunt:

• prognoza viiturilor, a inundatiilor, avertizarea si alarmarea;

• constientizarea publicului, educatia, implicarea, consolidarea structurii sociale;

• reglementarea utilizarii terenurilor in zonele inundabile;

• realizarea de infrastructuri ingineresti de control al viiturilor;

• politici de dezvoltare locale, regionale si nationale;

• sisteme de asigurari;

• organizarea pentru interventii de urgenta.

Toate aceste aspecte sunt abordate in diferite tari sub forma unor strategii, a unor planuri de actiune sau unor documente denumite cele mai bune practici de diminuare a efectelor inundatiilor.

Romania are deja o Strategie Nationala de management a riscului la inundatii aprobata prin HG. Nr. 1854/2005 care tine cont de conceptele actuale in domeniu si prin implementarea ei se va obtine o gestionare mai buna a fenonmenului de inundatii.

Situatii de urgenta

Dupa cum s-a aratat o componenta importanta a actiunilor de diminuare a efectului inundatiilor o constituie organizarea pentru interventii de urgenta.

In Romania, in ceea ce priveste situatiile de urgenta, cadrul legal este asigurat de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 21/2004 care instituie Sistemul National al Situatiilor de Urgenta si de Regulamentul privind gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluari accidentale.

Potrivit acestor reglementari, prin gestionarea situatiilor de urgenta se intelege identificarea, inregistrarea si evaluarea tipurilor de risc si a factorilor determinanti ai acestora, instiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei, limitarea, inlaturarea

58

sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a impactului produs de evenimentele exceptionale respective.

Principiile managementului situatiilor de urgenta prevazute in legislatia romaneasca sunt:

a) previziunea si prevenirea;

b) prioritatea protectiei si salvarii vietii oamenilor;

c) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

d) asumarea responsabilitatii gestionarii situatiilor de urgenta de catre autoritatile administratiei publice;

e) cooperarea la nivel national, regional si international cu organisme si organizatii similare;

f) transparenta activitatilor desfasurate pentru gestionarea situatiilor de urgenta, astfel incat acestea sa nu conduca la agravarea efectelor produse;

g) continuitatea si gradualitatea activitatilor de gestionare a situatiilor de urgenta, de la nivelul autoritatilor administratiei publice locale pana la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, in functie de amploarea si de intensitatea acestora;

h) operativitatea, conlucrarea activa si subordonarea ierarhica a componentelor Sistemului National.

Pe durata situatiilor de urgenta sau a starilor potential generatoare de situatii de urgenta se intreprind, in conditiile legii, dupa caz, actiuni si masuri pentru:

a) avertizarea populatiei, institutiilor si agentilor economici din zonele de pericol;

b) declararea starii de alerta in cazul iminentei amenintarii sau producerii situatiei de urgenta;

c) punerea in aplicare a masurilor de prevenire si de protectie specifice tipurilor de risc si, dupa caz, hotararea evacuarii din zona afectata sau partial afectata;

d) interventia operativa cu forte si mijloace special constituite, in functie de situatie, pentru limitarea si inlaturarea efectelor negative;

e) acordarea de ajutoare de urgenta;

f) instituirea regimului starii de urgenta, in conditiile prevazute de art. 93 din Constitutia Romaniei, republicata;

g) solicitarea sau acordarea de asistenta internationala;

h) acordarea de despagubiri persoanelor juridice si fizice;

i) alte masuri prevazute de lege.

Organizarea Sistemului National

Sistemul National are in compunere:

a) comitete pentru situatii de urgenta;

b) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta;

59

c) servicii publice comunitare profesioniste pentru situatii de urgenta;

d) centre operative pentru situatii de urgenta;

e) comandantul actiunii.

Comitetele pentru situatii de urgenta sunt:

a) Comitetul National pentru Situatii de Urgenta;

b) Comitetele ministeriale si ale altor institutii publice centrale pentru situatii de urgenta;

c) Comitetul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta;

d) Comitetele judetene pentru situatii de urgenta;

e) Comitetele locale pentru situatii de urgenta.

Comitetele pentru situatii de urgenta sunt organisme interinstitutionale de sprijin al managementului si se intrunesc semestrial si ori de cate ori situatia impune.

Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, se constituie si functioneaza sub conducerea nemijlocita a ministrului administratiei si internelor si sub coordonarea primului-ministru.

Comitetul National este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experti si specialisti desemnati de ministerele cu atributii complexe in gestionarea situatiilor de urgenta.

Organizarea si functionarea Comitetului National se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului administratiei si internelor.

La nivelul municipiului Bucuresti se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.

Din comitetul municipal Bucuresti fac parte primarul general, primarii de sectoare, sefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate si de gospodarie comunala, manageri ai unor institutii, regii autonome si societati comerciale care indeplinesc functii de sprijin in gestionarea situatiilor de urgenta, precum si manageri ai agentilor economici care, prin specificul activitatii, constituie factori de risc potential generatori de situatii de urgenta.

Organizarea, atributiile si functionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului.

La nivelul judetelor se constituie, sub conducerea prefectilor, comitete judetene pentru situatii de urgenta, denumite in continuare comitete judetene.

Din comitetul judetean fac parte presedintele consiliului judetean, sefi de servicii deconcentrate, descentralizate si de gospodarie comunala si alti manageri ai unor institutii si societati comerciale de interes judetean care indeplinesc functii de sprijin in gestionarea situatiilor de urgenta, precum si manageri ai agentilor economici care, prin specificul activitatii, constituie factori de risc potential generatori de situatii de urgenta.

Organizarea, atributiile si functionarea comitetelor judetene se stabilesc prin ordine ale prefectilor.

La nivelul municipiilor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si al comunelor se constituie, sub conducerea primarului si cu avizul prefectului, comitete locale pentru situatii de urgenta, denumite in continuare comitete locale.

60

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, asigura coordonarea unitara si permanenta a activitatilor de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta.

In cadrul Inspectoratului General se organizeaza inspectia de prevenire, centrul operational national si alte structuri adecvate pentru managementul situatiilor de urgenta, incadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, in comunicatii, informatica si relatii publice.

Centrul operational indeplineste permanent functiile de monitorizare, evaluare, instiintare, avertizare, prealarmare, alertare si coordonare tehnica operationala la nivel national a situatiilor de urgenta.

Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situatii de urgenta, denumite in continuare servicii de urgenta profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care functioneaza ca inspectorate judetene si al municipiului Bucuresti, asigura in zonele de competenta coordonarea, indrumarea si controlul activitatilor de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta.

La nivelul ministerelor, al altor institutii publice centrale cu atributii in gestionarea situatiilor de urgenta, al municipiilor - cu exceptia municipiului Bucuresti -, al oraselor si comunelor se constituie centre operative pentru situatii de urgenta, denumite in continuare centre operative.

Cheltuielile curente si de capital ale Inspectoratului General se finanteaza de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.

Fondurile banesti pentru realizarea si desfasurarea activitatilor de management al situatiilor de urgenta la nivel central si local se asigura din bugetul de stat si/sau din bugetele locale, dupa caz, precum si din alte surse interne si internationale, potrivit legii.

In conformitate cu prevederile OUG nr. 21/2004 prin Ordinul nr. 638/12.05.2005 al Ministerului Administratiei si Internelor si Ordinul nr. 420/11.05.2005 al Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor a fost aprobat Regulamentul privind gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluari accidentale care reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national pentru gestionarea situatiilor de urgenta generate de fenomenele susmentionate.

Regulamentul cadru privind structura organizatorica, atributiile, functionarea si dotarea comitetelor si centrelor operative pentru situatii de urgenta este reglementata prin Hotararea Guvernului nr. 1491/2004.

4.3. CONCEPTE SI PRINCIPII NOI DE GESTIONARE A SITUATIILOR DE CRIZA

Abordarea holistica a problemei inundatiilor

Considerand evolutia si tendintele in producerea fenomenului de inundatii si mai ales consecintele acestui fenomen, a rezultat clar ca se impun schimbari in modul de abordare a problemei apararii impotriva inundatiilor, trecand de la formele defensive de actiune la cele de gestionare, de management al riscului la inundatii. Experienta a numeroase lucrari de aparare, inclusiv al unora executate la noi al caror scop a fost acela al unei protectii locale totale impotriva inundatiilor, arata ca ele au avut si au si efecte negative atat asupra zonelor din aval, cat si a celor din amonte si din lateral. Coridoarele cursurilor de apa au fost adesea fragmentate, zonele ripariene, zonele umede, au fost despartite de cursurile de apa. Efectele nu au intarziat sa apara. Undele de viitura sunt dezatenuate, creste cantitatea de nutrienti si substante organice

61

din apa raului, creste temperatura apei, echilibrul cursului de apa este rupt, numarul habitatelor este redus si ca urmare are loc reducerea numarului de specii si a biodiversitatii.

Astazi se cunoaste cu precizie ca activitatile umane cu interventiile omului in procesele naturale au modificat considerabil situatia in aproape toate bazinele hidrografice. Desi inundatiile constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a deteriorarii mediului inconjurator, ca spre exemplu modificarea sistemelor de colectare a apelor prin urbanizare, practici agricole, despaduriri. Este una dintre cauzele pentru care in multe situatii impactul inundatiilor exprimate in termeni de viata si sanatate umana, dar si in pierderi de economice, au crescut. Ca urmare, actiunile de protectie impotriva inundatiilor nu se mai pot limita pe mai departe doar la protectia izolata a unor bunuri si obiective in fata unui anumit pericol de inundare. De aceea, in ultimii ani s-a impus tot mai mult un nou mod de abordare a problemei apararii impotriva inundatiilor, abordarea holistica.

Abordarea holistica pleaca de la ideea filozofica a ireductibilitatii intregului. Adaptata la actiunea de aparare impotriva inundatiilor, abordarea holistica implica nu numai luarea in considerare a intregului bazin hidrografic al raului, ci si o planificare interdisciplinara (intersectoriala) a intregului teritoriu al bazinului hidrografic, cooperarea multilaterala, iar in cazul raurilor transfrontiera, cooperarea internationala. In aceasta abordare, determinarea pericolului potential de inundatii, prevenirea inundatiilor, nu se mai pot limita doar la acele inundatii cu frecventa mare de aparitie, ci trebuie avute in vedere si evenimentele rare, avand in vedere ca ele sunt cele mai periculoase pentru viata umana.

Abordarea holistica se impune cu atat mai mult, cu cat in ultimii 30 – 40 de ani au avut loc o serie de schimbari dramatice in mediul inconjurator. Aceste schimbari nu pot sa nu influenteze solutiile ingineresti care trebuie sa ia in considerare si sa inteleaga relatia dintre procesele fizice si biologice si care afecteaza cursurile de apa. Noi, oamenii va trebui sa invatam sa convietuim cu raurile fara a pierde din vedere scopul nostru principal, acela de a proteja viata si proprietatea de impactul devastator al inundatiilor. Acest deziderat implica realizarea unui echilibru astfel incat sa se obtina beneficii de mediu, iar acolo unde nu este posibila o alta solutie, mediul sa fie cat mai putin afectat.

Aceasta nu inseamna a renunta la a construi, nici ca zonele urbane sau terenurile cultivate din vaile cursurilor de apa sa revina la statutul de mlastini. Deaceea se impune cu acuitate realizarea unui echilibru adecvat intre dezvoltare si protectia mediului. De aici nu este greu de ajuns la conceptul de dezvoltare durabila a carei definitie este astazi foarte cunoscuta si mai departe, la protectia durabila impotriva inundatiilor, adica includerea gestionarii riscului la inundatii intr-un cadru mai larg, arhicunoscut, al conceptului de management integrat al apelor la nivel de bazin hidrografic.

Este evident ca la acest concept nu s-a ajuns brusc, ci el a aparut in cadrul vechilor concepte si prin contributia a numerosi cercetatori, organisme si organizatii el s-a cristalizat intr-o serie de principii, masuri si actiuni care pe masura dezvoltarii s-au constituit in actualele concepte de aparare impotriva inundatiilor.

Conceptul de prevenire durabila a inundatiilor

Dintre toate dezastrele naturale care afecteaza viata comunitatilor umane si bunurile materiale si culturale, inundatiile au cea mai mare raspandire. Din datele centralizate de organizatia Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, numai in ultimul deceniu al secolului XX au fost efectati de inundatii circa 1,5 miliarde de oameni. Ca

62

urmare, sub auspiciile ONU si a organismelor sale specializate s-au intreprins si se intreprind numeroase actiuni atat la nivel mondial cat si la nivelul fiecarei tari in vederea unei gestionari durabile a fenomenului de inundatii, prea multe pentru a fi toate nominalizate in prezenta lucrare.

Dintre aceste actiuni, cateva sunt insa remarcabile si ele au condus la definirea unor principii, practic general valabile, care pot fi concretizate intr-un concept definit succint in termenii de prevenirea durabila a inundatiilor. Rod al eforturilor Comisiei Economice pentru Europa a ONU, la care au contribuit mai multe state cu multa experienta in apararea impotriva inundatiilor precum Germania, Olanda, Polonia, Austria, Belgia, Elvetia si altele, precum si reprezentanti ai Organizatiei Meteorologice Mondiale si Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2000 a aparut un Ghid privind Prevenirea Durabila a Inundatiilor.

Inundatiile produse in anii 2000 – 2002 au evidentiat necesitatea completarii si actualizarii acestui ghid. Ca urmare, Directoratul Apei al Uniunii Europene, Norvegia si tarile candidate au convocat un meeting informal care a avut loc in Danemarca intre 21 si 22 noiembrie 2002, hotarand sa ia o intiativa in domeniul prognozei , prevenirii si reducerii efectelor inundatiilor. Nucleul de lucru coordonat de Norvegia si Franta a pregatit un document al celor mai bune practici in domeniul protectiei si diminuarii efectelor inundatiilor. Acest document a fost adoptata la reuniunea de la Atena din iunie 2003. Documentul constituie in fapt o completare si o adaptare a Ghidului de Prevenire Durabila a Inundatiilor al Comisiei Economice pentru Europa al Organizatiei Natiunilor Unite (2000).

Noul concept strategic de prevenire durabila a inundatiilor porneste de la urmatoarele consideratii de baza:

• inundatiile constituie fenomene naturale care au existat dintotdeauna si vor continua sa existe. Ele sunt fenomene climatologice aflate sub influenta conditiilor geologice, geomorfologice, de relief, de sol si de vegetatie; pe cat posibil, interventia omului in procesele naturale trebuie sa fie limitata, compensata, iar in viitor evitata.

• societatea umana este tot mai vulnerabila la dezastre naturale, activitatile umane si influenta omului in procesele naturale producand puternice modificari in toate bazinele hidrografice;

• analizand evolutia si tendintele in producerea si desfasurarea dezastrelor naturale se impune schimbarea modelului (a paradigmei) si trecerea de la actiunea pasiva de aparare in fata acestor dezastre, la una activa, de gestionare a riscurilor;

• convietuirea cu inundatiile tine seama ca prevenirea inundatiilor nu se poate limita doar la evenimentele cu frecventa mare de aparitie, ca trebuie avute in vedere si evenimentele rare;

• este necesara abordarea holistica a fenomenului de inundatii, luandu-se in considerare intregul bazin hidrografic; strategia in domeniul inundatiilor trebuie sa promoveze o dezvoltare coordonata si un management integrat al activitatilor privind apa, terenurile si resursele adiacente. Atenuarea efectului inundatiilor si masurile non-structurale tind a fi potential mai eficiente ca solutii durabile pe termen lung pentru problemele apei si a celor adiacente ei si ele trebuie intensificate in special in vederea reducerii vulnerabilitatii vietilor umane, a bunurilor si a proprietatii;

63

• masurile structurale (lucrari de aparare) raman elemente importante in prevenirea si protectia inundatiilor, dar cu luarea in considerare a aspectelor privind conservarea naturii si amenajarea teritoriului; trebuie sa se retina ca aceste masuri trebuie orientate prioritar spre protectia sanatatii umane si a sigurantei, a proprietatii si a bunurilor;

• nu exista protectie absoluta impotriva inundatiilor, doar un anumit grad de aparare impotriva inundatiilor poate fi garantat (asigurat); problema care se pune este aceea a gradului de protectie posibil si la ce costuri si cat de mare poate fi riscul ramas ce poate fi acceptat de societate;

• toti cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundatiilor trebuie sa-si ia propriile precautiuni;

• trebuie intensificate eforturile transnationale pentru restaurarea zonelor rivulare naturale inundabile in scopul reactivarii capacitatii zonelor umede si a luncilor inundabile de a retine apa si a diminua impactul inundatiilor;

• utilizarea luncilor inundabile trebuie sa se adaptaze riscurilor la care sunt expuse; trebuie sa se adopte actiuni si masuri pentru a reduce riscul la toate problemele adiacente inundatiilor: inundatii, ridicarea panzei freatice, distrugerea retelelor de canalizare, eroziune, depuneri masive de sedimente, alunecari de teren, scurgerea gheturilor, poluare etc.;

• in zonele expuse riscului la inundatii trebuie adoptate asemenea masuri care sa conduca la reducerea posibilelor efecte adverse ale inundatiilor asupra ecosistemelor terestre si acvatice, precum si poluarea apelor si a solului;

• prognozarea viiturilor si avertizarea in caz de inundatii constituie masuri prealabile in actiunea de diminuare eficace a pagubelor produse de inundatii.

Eficacitatea lor depinde de masurile de pregatire prealabila si corectitudinea raspunsurilor. In consecinta, autoritatile responsabile trebuie sa realizeze in timp util o prognoza a inundatiilor, o avertizare si o informare sigure:

• masurile pregatitoare specifice de alarmare, salvare si de securitate trebuie planificate si implementate la toate nivelurile, inclusiv la nivelul populatiei prin realizarea unor actiuni de informare regulata si actiuni continue de educatie;

• solidaritatea umana este esentiala pentru a nu transfera problemele de gestionare a apelor dintr-o regiune in alta. Strategiile corespunzatoare contin trei etape: retinerea, acumularea si evacuarea (trebuie mai intai facut orice efort pentru a retine apa din precipitatii la locul cazut, acumularea locala a apei in exces si numai dupa aceea apa sa fie evacuata in cursul de apa). Prevenirea efectelor inundatiilor trebuie sa se bazeze pe principiile precautiunii.

• este obligatorie existenta unui sistem de compensare care trebuie sa ajute victimele dezastrelor provocate de inundatii sa-si refaca baza economica si conditiile de viata intr-un timp oportun; trebuie implementate sisteme de asigurari la nivel public sau privat sau trebuie acordate subventii guvernamentale care sa conduca la consolidarea solidaritatii populatiei;

• este necesara diferentierea dintre diferitele tipuri de inundatii si conditiile de mediu care conditioneaza fenomenul. Ca urmare, exista diferente semnificative pe de o parte intre o viitura rapida produsa in zona amonte, pe cursul superior al raului, unde masurile de reducere a riscului implica un ansamblu de solutii inovative dar la scara mica si inundatiile de pe cursul inferior, unde timpul de

64

avertizare si durata fenomenului sunt mai mari si unde masurile necesare sunt altele si evident la o alta scara.

Numai enuntarea acestor principii nu are nici o semnificatie daca ele nu sunt incluse intr-un concept unitar de gestionar a riscului la inundatii. Se reaminteste ca gestionarea riscului cuprinde trei faze: evaluarea riscului, planul pentru atenuarea efectelor inundatiilor si implementarea masurilor. Un asemenea plan cuprinde un ansamblu de actiuni ce trebuie intreprinse inainte de producerea fenomenului de inundatie, in timpul inundatiilor si dupa trecerea fenomenului.

Principii noi pentru protectia preventiva impotriva inundatiilor

In prezent sunt unanim acceptate cicnci principii elementare calauzitoare preventive in protectia impotriva inundatiilor:

• apa este parte a unui intreg;

• acumulati apa;

• lasati raurile sa curga (mai mult spatiu pentru rauri);

• fiti constienti de pericol;

• actiune integrata si concertata.

Apa este parte a unui intreg – exprima faptul ca ea este parte a ciclului hidrologic natural si ca circulatia apei pe suprafata scoartei terestre este la originea unei mari diversitati a ecosistemelor si a utilizarii terenurilor si ca urmare ea trebuie luata in considerare in toate politicile sectoriale.

Acumulati apa – exprima faptul ca apa trebuie stocata cat mai mult posibil in bazinul hidrografic in care se formeaza si in lungul cursurilor de apa din bazin.

Lasati raurile sa curga (mai mult spatiu pentru rauri) – exprima faptul ca raul trebuie lasat sa curga astfel incat viiturile sa se poata scurge incet spre aval fara a prezenta nici un pericol.

Sa fii constient de pericol – in pofida oricarui efort de reducere a riscului, un anumit risc tot mai ramane si ca urmare va trebui sa invatam sa traim cu acest risc.

Actiuni integrate si concertate – actiunile integrate si concertate pe intreaga suprafata a bazinului hidrografic constituie o conditie prealabila pentru succesul unui plan de actiune de reducere a riscului la inundatii.

Aceste principii unanim acceptate au fost dezvoltate in ceea ce s-ar putea numi generic Ghid pentru o buna practica in activitatile de prevenire a inundatiilor si de aparare impotriva acestui fenomen ce constituie parte a documentului UN – ESC – MPWAT/2000/7 Sustainable Flood Prevention - The Hague, Netherlands. Ele au fost preluate dupa cum s-a precizat anterior si adaugite sub forma de ghidul celor mai bune practici in prevenirea, protectia si diminuarea efectelor inundatiilor al Uniunii Europene.

Un ultim document al Uniuniii Europene facut public in anul 2006 il constituie propunerea de Directiva a Parlamentului si Consiliului European privind Evaluarea si managementul inundatiilor – 2006/005 (COD). Obiectivul Directivei este acela de a gestiona si a reduce riscul pe care inundatiile il au asupra sanatatii umane, mediului, infrastructurilor si proprietatii. Ea prevede obligativitatea Statelor Membre ale Uniunii Europene sa elaboreze o evaluare preliminara a riscului la inundatii pentru fiecare district hidrografic international sau parti ale acestuia care sunt situate pe teritoriul lor precizandu-se si continutul acestei evaluari. Pe baza evaluarii realizate fiecare bazin

65

sau subbazin hidrografic trebuie incadrat in categorii de risc potential la inundatii: risc nesemnificativ sau risc semnificativ.

Propunerea de Directiva obliga deasemenea Statele Membre sa elaboreze harti de inundabilitate si harti indicative de pagube, denumite harti de risc, precizandu-se si scenariile pentru care ele trebuie intocmite. Directiva precizeaza ca managementul riscului la inundatii trebuie sa cuprinda intregul ciclu de gestionare: prevenirea, protectia, pregatirea prealabila, raspunsul de urgenta, reconstructia si invatamintele desprinse. In acelasi timp Directiva obliga Statele Membre sa intocmeasca pentru fiecare district si bazin hidrografic Planuri de management al riscului la inundatii.

Obiectivele prevenirii inundatiilor

Identificarea obiectivelor

Toate aceste obiective enumerate mai jos trebuie sa constituie tintele planurilor de actiune care trebuie sa urmareasca prevenirea tuturor situatiilor de inundatii, nu numai a celor cu frecventa mica de aparitie. Realizarea acestor obiective necesita eforturi considerabile, nu numai financiare ci si de implementare, de a modifica modul actual de gandire si de actiune.

Din analiza planurilor de aparare si a strategiilor unor state europene care se confrunta cu mari probleme cauzate de inundatii se pot identifica ca principale obiective:

• reducerea riscului de a se produce pagube;

• cresterea constientizarii pericolului inundatiilor;

• perfectionarea sistemului de prognoza si alarmare – avertizare a inundatiilor;

• implicarea populatiei, educarea si perfectionarea profesionala.

Reducerea riscului la care este expusa populatia si a pagubelor potentiale

Dezvoltarea economica si urbanizarea continua in zonele expuse fenomenului de inundatii sunt asociate direct cu cresterea numerica a populatiei expuse pericolului si a pagubelor potentiale materiale si culturale. Este motivul pentru care se impune cu necesitate desemnarea zonelor expuse inundatiilor si de reglementare a utilizarii acestor zone.

Pentru fundamentarea deciziilor privind implementarea masurilor de protectie impotriva inundatiilor este necesara atat cunoasterea extinderii zonelor expuse pericolului inundatiilor, cat si caracteristicile naturale ale viiturilor (hidrograful, durata viiturilor, viteza curentului s.a.). Aceste caracteristici sunt esentiale pentru determinarea gradului de pericol si a pagubelor potentiale.

Utilizarea fotografiilor geodezice aeriene si mai nou a hartilor digitale, a modelelor matematice care pot evalua evolutia viiturilor sunt facilitati ce ajuta mult la elaborarea hartilor de risc. Exista insa o mare piedica in realizarea pe scara larga a unor harti, costurile deosebit de ridicate. Este motivul pentru care in diferite tari se cauta elaborarea esalonata a hartilor de risc, prin identificarea acelor regiuni care prezinta vulnerabilitate mai mare la inundatii.

Determinarea zonelor supuse riscului la inundatii este de mare importanta in elaborarea planurilor pentru amenajarea teritoriului, constituind totodata o limitare a dezvoltarii.

Desi in legislatia romaneasca exista o serie de prevederi privind utilizarea terenurilor din zonele inundabile, ea poate fi completata utilizand experienta altor tari. Actiunea de cunoastere a zonelor expuse riscului la inundatii si mai ales implementarea masurilor

66

de protectie impotriva inundatiilor se face, spre exemplu, diferentiat in Republica Ceha. Proprietatea statului expusa riscului la inundatii este in sarcina guvernului, apararea proprietatii municipale este in sarcina bugetelor municipale, iar apararea proprietatilor populatiei si ale operatorilor economici cad in sarcina acestora prin intermediul aranjamentelor de asigurare. Ajutorul financiar social ce acopera situatii de urgenta (alimente si imbracaminte) nu sunt insa conditionate de politele de asigurare. Ajutorul financiar al statului pentru refacerea locuintelor se manifesta prin credite avantajoase.

Pentru a creste constientizarea populatiei asupra riscului la inundatii, una dintre cai este aceea de a induce reflectarea riscului la inundatii in localitatile individuale in parametrii economici. Asemenea risc poate fi reflectat de exemplu prin piata terenurilor, in special in pretul amplasamentelor cladirilor in zonele urbane, dar si a terenurilor arabile. Inamovibilitatea proprietatii private va motiva asigurarile la inundatii.

Reducerea riscurilor sau mai bine spus masurile de control efectiv al inundatiilor nu se pot limita doar la realizarea hartilor de risc, ci ele trebuie sa aiba la baza o combinatie durabila intre utilizarea terenurilor si a masurilor tehnico-ingineresti.

Imbunatatirea utilizarii terenurilor include masuri de genul modificarii utilizarii terenului, modificarii covorului vegetal, inierbarea malurilor raurilor, construirea de diguri de protectie impotriva eroziunii si centuri vegetative. Acestea nu trebuie subestimate ele constituind o componenta a masurilor preventive, dar nici supraestimate deoarece contributia lor la reducerea varfului viiturilor extreme este doar de ordinul catorva procente.

Masurile tehnico-ingineresti sunt destinate in principal diminuarii impactului inundatiilor prin retinerea unei parti a volumului viiturilor.

Masurile de reducere a riscurilor la inundatii trebuie insa evaluate din punct de vedere al eficacitatii lor. In acest scop este necesara colectarea si evaluarea datelor privind pagubele produse de inundatii pe termen lung, prin utilizarea acelor metode capabile sa asigure tipul de informatii coroborate cu cele colectate in statele menbre ale Uniunii Europene. Pentru analiza statistica a pagubelor produse de inundatii este necesara utilizarea modelelor geo-statistice avand ca support GIS.

Modelul geo-statistic al pagubelor produse de inundatii poate fi combinat cu modelele de propagare pentru simularea riscurilor potentiale asociate cu inundatiile de diferite tipuri si probabilitati.

Perfectionarea sistemului de prognoza si alarmare - avertizare

Informatii disponibile, credibile si la timp constituie una dintre conditiile de baza pentru imbunatatirea protectiei impotriva inundatiilor.

Populatia se poate pregati singura sa faca fata efectelor inundatiilor atat timp cat acest fenomen poate fi prognozat. Pentru aceasta este absolut necesara existenta unui sistem de monitoring al mediului, de prognoza si alarmare – avertizare.

In plus, este necesar un program unic care sa contina procedurile de prognoza, avertizare, comunicare, mobilizare si evacuare.

Rezultatele cele mai bune in privinta prognozei hidrologice (evolutia nivelurilor apei, timpul de propagare, durata varfului viiturii etc.) se obtin pentru cursurile mari de apa. In schimb, prognozele pentru viiturile rapide au un grad foarte mare de incertitudine mai ales in aglomerarile umane.

O schema a sistemului de prognoza si alarmare – avertizare arata ca in figura 8.

67

Eficienta sistemului de prognoza si avertizare – alarmare depinde in primul rand de marimea timpului de anticipare in care parametrii meteorologici – in special precipitatiile si temperaturile si mai ales prognoza lor servesc ca date de intrare in modele hidrologice de prognoza.

Fig. 8. Componentele procesului de prognoza si avertizare

Cel mai mare risc ce poate aparea in cadrul sistemelor de alarmare – avertizare consta in posibilitatea emiterii unor alarme false datorita subestimarii sau supraestimarii fenomenului. Incertitudinile isi au originea atat in alegerea parametrilor hidrologici de modelare, cat si in modelele de propagare a viiturilor pe cursurile de apa si adesea chiar in putina cunoastere a conditiilor anterioare din bazinul hidrografic.

Experienta din ultimii ani a aratat ca inundatiile nu se limiteaza doar la teritoriul unui singur stat, atat timp cat exista numeroase cursuri de apa ce tranziteaza frontierele a numeroase tari. In aceasta privinta problema apararii impotriva inundatiilor a devenit o problema europeana. Este si motivul pentru care la nivel european au luat fiinta si sunt operationale European Flood Alert System (EFAS) si European Flood Forecasting System (EFFS) care acopera o mare parte a continentului. Multe tari europene isi pun speranta in sistemul LISFLOOD care poate da avertizari cu un timp de anticipare de 10 zile. Sistemul simuleaza scurgerea si viiturile in bazinele hidrografice ale raurilor mari ca urmare a unui precipitatii extreme. LISFLOOD este un model hidrologic distribuit ploaie – scurgere care ia in considerare conditiile topografice, cantitatea de precipitatii si intensitatea lor, starea anterioara a uniditatii solului, modul de utilizare a terenurilor si tipurile de sol. Trebuie facuta precizarea ca acest sistem nu intentioneaza sa inlocuiasca sistemele nationale sau regionale de prognoza. In schimb el are nevoie de sprijinul fiecarei tari in furnizarea de date necesare validarii si calibrarii in bazinele si subbazinele hidrografice.

68

Principalele cai de actiune in domeniul protectiei impotriva inundatiilor

Protectia impotriva inundatiilor – activitate multisectoriala

Protectia impotriva inundatiilor, reducerea riscului la aceste fenomene, controlul viiturilor, sau orice alta denumire a acestei activitati exprima un ansamblu de actiuni ce trebuie intreprinse pentru salvarea de vieti omenesti, reducerea pagubelor si protectia mediului, astfel incat sa se poata realiza un echilibru adecvat intre dezvoltare si protectia mediului. Aceasta activitate este una intersectoriala, interdisciplinara si cuprinde managementul resurselor de apa, amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbana, protectia naturii, dezvoltarea agricola si silvica, protectia individuala etc., – fiecarui sector revenindu-i realizarea unor actiuni specifice.

Adoptarea unor politici comune in aceste domenii si planificate a fi realizate simultan sau corelat vor conduce la rezultate mult mai favorabile decat eforturile singulare.

Masuri in gestionarea apelor

Ca actiuni ce trebuie intreprinse in cadrul activitatii de gestionare a apelor se impun:

• reducerea varfurilor hidrografelor debitelor de viitura prin actiuni de crestere a capacitatii de absorbtie a solului, de acumulare a apei, de reconstituire a zonelor inundabile;

• asigurarea capacitatii de scurgere si sporire a acesteia prin lucrari de amenajare a cursurilor de apa;

• reducerea vitezei de scurgere a apei pe terenurile in panta prin masuri de renaturare, amenajarea torentilor si a bazinelor hidrografice;

• protectia impotriva inundatiilor prin diguri, ziduri de sprijin si lacuri de acumulare (permanente si nepermanente);

• cresterea timpului de anticipare printr-o prognoza imbunatatita;

• strategie de aparare impotriva inundatiilor sau un plan de actiune in acest sens cu planuri bazinale de interventie si planuri locale curinzand masurile adecvate inainte, in timpul si dupa producerea inundatiilor;

• un serviciu eficace de prognoza propagarii viiturilor si un sistem de avertizare – alarmare eficient;

• organizare adecvata si o echipare corespunzatoare pentru situatiile de urgenta;

• un sistem functional de asigurari de bunuri si persoane;

• analiza si o evaluare permanenta a pagubelor potentiale;

• metodologie de evaluare corecta si operativa a pagubelor si a pierderilor provocate de inundatii;

• un set de masuri financiare si de despagubire in caz de inundatii;

• reglementare a utilizarii terenurilor situate in zonele inundabile;

• un sistem informativ si educational pentru populatie in vederea cunoasterii efectelor inundatiilor si a modului de comportare inainte, pe timpul si dupa producerea fenomenului;

• analiza lucrarilor existente de aparare impotriva inundatiilor si determinarea gradului de aparare, precum si a masurilor, actiunilor si lucrarilor devenite necesare si oportune si stabilirea prioritatilor de realizare a acestora;

69

• elaborarea hartilor de risc la inundatii;

• elaborarea unor metodologii de calcul a beneficiilor obtinute ca urmare a realizarii lucrarilor de aparare impotriva inundatiilor care sa constituie criterii de alegere a lucrarilor precum si a modului de calcul si de raportare a pagubelor provocate de inundatii;

• imbunatatirea conceptului de aparare impotriva inundatiilor si corelarea acestei actiuni cu conceptul de mentinere a echilibrului dinamic global in spatiu si timp al hidrosistemului constituit de cursul de apa. Aceasta presupune delimitarea unor zone tampon, hidrologice (pentru retinerea partiala a viiturilor), ecologice (pentru conservarea mediilor umede), fizico – chimice (pentru retinerea nutrientilor) ca si a unor zone unde raul sa-si poata manifesta mobilitatea. Este ceea ce in limbajul de specialitate poarta denumirea de retele ecologice. Pentru apararea impotriva inundatiilor aceasta inseamna imbinarea lucrarilor de indiguire cu cele de atenuare a viiturilor fie in lacuri de acumulare nepermanente sau poldere, fie prin inundari dirijate ale unor zone prestabilite conform unor scenarii de formare si propagare a viiturilor si apelor mari, fie folosirea zonelor hidrologice si ecologice tampon ale retelelor ecologice realizate sau proiectate. Imbunatatiri ale apararii impotriva inundatiilor pot fi obtinute si prin cresterea capacitatilor de transport si inmagazinare a albiilor minore si majore;

• in cazul zonelor frecvent afectate de viituri si in functie de situatia locala se vor analiza si adopta si alte masuri de aprare decat cele structurale in directa legatura cu planurile de amenajare teritoriala, costul masurilor structurale, valoarea de piata a terenurilor etc.;

• completarea lucrarilor existente de regularizare si indiguire a cursurilor de pa cu realizarea de lacuri de acumulare, nepermanente pentru atenuarea viiturilor, prevazute in schemele cadru dar nerealizate;

• schimbarile climatice manifestate in ultimii ani care au drept efect aparitia unor fenomene meteorologice si hidrologice pe spatii mult mai restranse, dar mult mai violente, impun acordarea unei atentii deosebite asigurarii scurgerii apelor din si in apropierea asezarilor umane, pe cursurile de apa si vaile limitrofe;

• introducerea unor sisteme locale de alarmare – avertizare pentru cazul viiturilor rapide.

Rolul planurilor de amenajare a teritoriului si a dezvoltarii urbane

Zonele urbane concentreaza productia si populatia si de aici rezulta unele avantaje in comparatie cu zonele rurale. Printre acestea, costuri specifice scazute pentru aprovizionarea cu apa potabila, canalizari si evacuarea apelor uzate, colectarea deseurilor, telecomunicatii, transporturi, sanatate, educatie si servicii de urgenta. Pe de alta parte concentrarea deseurilor menajere, industriale si comerciale produce mari neajunsuri mediului inconjurator si probleme de sanatate pentru locuitorii oraselor, precum si de evacuare a apelor, care produc adesea, in anumite circumstante, inundatii.

Printre cauzele care conduc la producerea inundatiilor in zonele urbane se mentioneaza:

• utilizarea sau amenajarea necorespunzatoare a terenurilor si a colectarii apelor din precipitatii;

• dificultati ale descarcarii retelei de canalizare in emisar in conditii de ape mari;

70

• curatenie necorespunzatoare a retelei stradale etc.

Concentrarea populatiei in mari aglomerari umane si procesele ce o insotesc modifica hidrologia scurgerii apelor de suprafata. De regula, in zonele urbane, sistemul de control al apelor din precipitatii are doua componente: (1) un sistem minor, ca un sistem de colectare si evacuare a apelor provenite din precipitatii realizat pe baza unui nivel predeterminat al riscului acceptabil, compus din canale inchise, canale deschise, guri de canal etc. si (2) un sistem major care intra in functiune in momentul in care capacitatea altor sisteme este depasita. Acest al doilea sistem este alcatuit din cai naturale sau artificiale de circulatie a apei si care conduce apele in exces spre emisar. Multe comunitati nu recunosc existenta unui asemenea sistem major inainte de aparitia unei precipitatii puternice. Spre consternarea lor, aceste comunitati, descopera ca acest sistem major exista si ca el include casele lor (subsolurile), zone industriale, parcurile, constructiile comerciale construite in zonele joase ale oraselor.

Inundatiile nu pot fi evitate, dar planificarea unor masuri de gestionare pentru situatii de urgenta poate reduce adesea consecintele dezastruoase ale acestora.

Calea sigura pentru reducerea efectelor inundatiilor in zonele urbane consta in realizarea unei scheme, a unui plan bazat pe identificarea problemelor oportunitatilor si constrangerilor, stabilirea scopului si obiectivelor, a politicilor si a prioritatilor care sa guverneze intregul efort si in final sa stabileasca criteriile si standardele de evaluare a performantelor sistemelor pentru scenariile de dezvoltare viitoare.

Primul scop al gestionarii inundatiilor intr-o aglomerare urbana este acela de a avea un program conceptual unic privind colectarea si evacuarea apelor din precipitatii in vederea reducerii viitoare a pagubelor printr-o reducere anuala sistematica a pagubelor.

Diminuarea efectelor este un proces lung si complicat si poate fi realizat prin masuri pasive si active, prin sistematizarea zonelor inundabile de pe raza aglomerarii urbane.

In acest sens o masura care este tot mai larg acceptata este si aceea a introducerii sistematizarii si dezvoltarii urbane de tip ciorchine (figurile 9 si 10).

Fig.9. Sistematizare clasica Fig.10. Sistematizare tip ciorchine

Spre deosebire de sistematizarea si dezvoltarea obisnuita care prevedea delimitarea clara a zonelor deschise (neconstruite), apele scurgandu-se prin sisteme organizate sau neorganizate, aleator, in dezvoltarea de tip ciorchine spatiile deschise comunica intre ele si constituie o cale importanta de evacuare a apelor de precipitatii pe cale naturala.

71

Descarcarea indirecta a apelor pluviale din zonele aglomerarilor umane si zonele industriale

Urbanizarea in bazinele hidrografice ale cursurilor de apa a condus la cresterea debitelor maxime de viitura ce se descarca in cursurile de apa din aceste zone. Infrastructurile hidrotehnice din aceste zone au fost proiectate astfel incat sa descarce rapid apele pluviale. Zonele urbane si cele industriale ofera insa bune oportunitati pentru retinerea apelor pluviale.

Una din caile de reducere a debitelor din precipitatii descarcate in cursurile de apa consta in cresterea porozitatii si capacitatii de absorbtie a solului si care mai mult ar putea conduce la imbogatirea panzei freatice, acolo unde este posibil. Printre caile de reducere a debitelor din precipitatii descarcate in cursurile de apa se disting:

• crearea de zone verzi, in zonele orasenesti, care absorb apa provenita din precipitatii;

• cresterea porozitatii terenului, mai ales in zonele unde mare parte a suprafetelor sunt acoperite cu beton si asfalt;

• prin introducerea unor sisteme de cuplare partiala a colectarii apelor din precipitatii de catre sistemele de canalizare din zonele urbane si infiltrarea directa a apelor pluviale.

In secolul trecut, ameliorarea terenurilor si dezvoltarea urbana au condus la incorsetarea cursurilor de apa si mai ales a zonelor lor inundabile. Sunt multe exemple in acest sens in Europa, inclusiv in Romania. Un exemplu tipic poate fi reprezentat prin lucrarile realizate pe fluviile Rhin si Meuse. In aceste cazuri, apele raurilor au fost fortate sa circule printre diguri, zonele de retinere a apelor fiind drastic diminuate. Ca un rezultat al acestei actiuni, debitele maxime realizate la varfurile viiturilor au crescut ca urmare a fenomenului de dezatenuare. Pentru eliminarea acestor aspecte Uniunea Europeana a initiat un program intitulat Intereg Rhin – Meuse Activities (IRMA) Programme in scopul de a fundamenta realizarea unor proiecte cu scopul de a modifica situatia in sens invers.

In acest sens conceptul mai mult spatiu pentru apa devine tot mai mult o realitate. Ansambul unor masuri care sa satisfaca acest deziderat este prezentat in figura 11.

Unele proiecte bazate pe aceste principii au fost deja realizate sau sunt in curs de realizare cum ar fi de exemplu reamplasarea digurilor la Bakenhof in apropiere de Arnhem – Olanda si Kirschgantshausen (Baden Wurtenberg) – Germania.

Unul dintre cele mai tipice exemple de reamplasare a digurilor il constituie cel de pe Rhinul inferior din Germania. In decursul timpului, zona inundabila aferenta Rhinului inferior in landul Rhenania de Nord – Westfalia a fost redusa de la 1800 km2 la 300 km2. Proiectul propus in cadrul programului IRMA poate fi privit ca tipic in ceea ce priveste aplicarea principiului mai mult spatiu pentru rauri (Room for the River). In cadrul acestui proiect nu numai ca s-a recurs la reamplasarea digurilor, ci s-au executat si alte proiecte care aveau ca obiective retinerea apelor si crearea de zone de acumulare a apei in zonele amonte ale afluentilor, ca si in restul bazinului hidrografic. Astfel, a fost realizat un plan de protectie impotriva inundatiilor pe Rhinul inferior, in districtul Dusseldorf care prevede realizarea a 11 proiecte potentiale, actiune cunoscuta sub numele de Programul polderelor de urgenta. Proiectele vor viza in acelasi timp zonele in care acestea sunt fezabile pentru a putea implementa cresterea capacitatii de acumulare a apei si o dezvoltare ecologica. Aplicarea acestor proiecte este prevazuta a incepe cat mai curand.

72

Un alt exemplu al aplicarii principiului mai mult spatiu pentru rauri, este cel care este propus a se realiza in zona de confluenta situata langa Arnhem (Olanda).

A. Protejarea zonelor existente de acumulare a apei

B. Extinderea zonelor de acumulare

- retragerea digurilor - realizarea de iazuri de acumulare - restaurarea marilor cursuri de apa - curatirea zonelor inundabile / adancirea zonelor de retinere

C. Acumularea apei in bazinul hidrografic

- inmagazinarea apei de ploaie si utilizarea apelor tulburi - reducerea scurgerii pe terenurile agricole si forestiere - restaurarea micilor cursuri de apa

D. Minimizarea pagubelor potentiale

- gestionarea preventiva a utilizarii terenurilor - masuri precautionale de constructie - informarea publicului - perfectionarea constientizarii publice - predictia si avertizarea asupra inundatiilor - prevenirea / controlul dezastrelor

E. Masuri tehnice de protectie impotriva inundatiilor

Orientate spre planul de amenajare a teritoriului

- diguri - ziduri de protectie impotriva inundatiilor - iazuri de retinere a apei - baraje, stavilare

Figura 11 – Ilustrarea amplasarii unor masuri tip de gestionare a riscului la inundatii intr-un bazin hidrografic

In ultimii ani, zona din lungul fluviilor Rhin si Meuse s-a confruntat cu nivele foarte mari de apa. In Olanda aceste fluvii sunt indiguite si prevazute si cu poldere. Pentru solutionarea problemei, Departamentul Lucrarilor Publice si Gestionare a Apei din Olanda a adoptat un sir de masuri in asa zisul Rhin inferior ramificat in raza orasului Arnhem (in estul Olandei). Prin intermediul proiectului IRMA digurile vor fi reamplasate iar nivelul apelor din lunca va fi coborat. In acest fel, obstacolele de pe albia Rhinului vor fi deplasate si fluviul va capata mai mult spatiu.

73

Rhinul iese din Germania si intra in Olanda in dreptul localitatii Lobith dupa care se ramifica imediat in doua brate. Unul este numit Ijssel, iar celalat de la vest se desface

Retragerea digurilor

By-passarea viiturilor (sau raurile verzi)

Adancirea luncilor inundabile

Zone de retentie a apei

Fig. 12. Cateva masuri privind spatiul pentru rauri practicate sau luate in considerare in lungul

Rhinului inferior

in Rhinul inferior si Waal. Rhinul inferior este incorsetat datorita a numeroase constructii realizate in lunca sa. Pentru solutionarea acestui caz s-au elaborat 8 proiecte care au fost realizate de catre departamentul de profil din Olanda. Masurile au constat in reamplasarea digurilor, coborarea nivelului apelor in lunca inundabila si modificarea unor structuri ingineresti. Dupa executarea acestor proiecte este de asteptat o reducere a nivelurilor apelor mari, prin realizarea unui spatiu in lunca inundabila de 6 mil.m2 ce vor retine apele in exces.

Printre alte lucrari se va realiza un canal lateral care va prelua o parte din ape si totodata se va modifica podul ce-l traverseaza, astfel ca solutia va permite o descarcare rapida a apelor Rhinului si reducerea nivelului apelor.

Noile practici in diminuarea efectelor inundatiilor vor trebui incluse in planurile de dezvoltare a teritoriului.

In consecinta, orice plan de amenjare a teritoriului trebuie sa tina seama de posibilitatea producerii inundatiilor, cuprinzand si dezvoltand aspectele:

• adoptarea considerentelor preventive a problemei inundatiilor atunci cand se elaboreaza planurile de dezvoltare a teritoriului;

• protejarea zonelor de scurgere a apei si a celor in care are loc acumularea apei;

74

• reducerea riscului producerii pagubelor datorita inundatiilor prin lasarea libera a zonelor supuse riscului la inundatii, prin folosirea adecvata sau prin cresterea constientizarii riscului;

• integrarea cursurilor de apa in dezvoltarea urbana; acumularea si infiltrarea apei din precipitatii in aglomerarile urbane;

• reanalizarea sectiunii de scurgere a podurilor si podetelor si adoptarea de masuri adecvate pentru evitarea blocarii lor cu plutitori, cu ghiata; masuri de reducere a afuierilor si de eroziune a taluzurilor drumurilor su a culeelor podurilor;

• atenuarea undelor de viitura prin realizarea unor zone hidrologice de atenuare si utilizarea corespunzatoare a terenurilor.

Fig. 13. Proiect IRMA – Polderul Rosande - Rhin

Masuri in directia protectiei naturii

Si actiunile de protectie a naturii ar putea contribui la reducerea riscului la.

• atenuarea varfurilor viiturilor prin reactivarea zonelor inundabile si renaturarea cursurilor de apa;

• reducerea debitelor viiturilor prin prezervarea si restaurarea zonelor umede capabile sa acumuleze si sa retina apele in cadrul bazinului hidrografic.

Fig.14. Renaturarea cursurilor de apa

75

Din aplicarea principiului acumulati apa rezulta si actiuni legate de conservarea, protectia, iar acolo unde este posibil chiar restaurarea vegetatiei si a padurilor din zonele montane, de formare a cursurilor de apa, a zonelor ripariene si a padurilor de lunca. Padurea reprezinta un factor de echilibru al ecosistemului general. Rolul hidrologic al padurii consta in capacitatea acesteia de inmagazinare si retentie a apei – circa 10000 m3 pe an si hectar si de reglare a debitelor.

In acest fel se obtine o reactivare a capacitatii naturale a zonelor umede si a luncilor inundabile de a diminua impactul produs de inundatii. Nu sunt de neglijat nici aspectele economice, beneficiile ce se obtin prin aceste masuri care conduc la formarea sau mentinerea biodiversitatii, reincarcarii panzei freatice sau imbunatatirea calitatii apei cu efecte pozitive asupra aprovizionarii cu apa a populatiei, recreatiei si revitalizarii turismului.

Utilizarea terenurilor agricole si silvice

Si aceasta activitate poate contribui la diminuarea riscurilor la inundatii. Vegetatia, solul, zonele umede au un rol foarte important in dimuniarea efectelor inundatiilor prin retinerea apei mai ales in cazul viiturilor mici si medii.

Fiecare din acesti factori joaca un rol important in modelarea curgerii pe suprafata terenului conducand la o reducere a nivelurilor apei in albia minora. Desigur, la valori mari ale precipitatiilor sau la ploi de intensitate mica dar de durata, efectul de acumulare in bazin poate fi nesemnificativ, dar vegetatia, solul, zonele umede au un mare rol in reducerea transportului de sedimente.

O strategie de gestionare a inundatiilor in maniera ecologica trebuie sa aiba la baza imbunatatirea modului de utilizare a terenurilor din bazinele hidrografice, prevenirea producerii unor viituri rapide in zonele urbane si rurale. Printre actiunile ce pot fi intreprinse in utilizarea terenurilor cu efecte asupra diminuarii debitelor viiturilor se evitentiaza:

• reducerea varfurilor viiturilor prin cresterea capacitatii de infiltrare in terenurile agricole;

• pentru reducerea debitului maxim al viiturilor, atunci cand nu exista posibilitatea realizarii unor lacuri de acumulare, pot fi create zone hidrologice speciale in care sa se produca totusi atenuarea undelor de viitura, Exista mai multe solutii de a atinge acest obiectiv printre care foarte importanta este realizarea unor zone de deversare. Aeasta implica redistribuirea activitatilor economice si mutarea constructiilor si a altor obstacole in alte zone. Aceste zone functioneaza pe principiul ca atunci cand nivelurile apei in cursurile de apA devin ridicate, aceste zone pot fi inundate si retin parte din viitura;

• reducerea eroziunii solului prin practicarea unei agriculturi durabile;

• reducerea debitelor maxime printr-o exploatare judicioasa a padurilor existente si noi impaduriri;

• punerea in siguranta a lucrarilor existente de corectie a torentilor;

• identificarea zonelor de risc la eroziune si degradare si ierarhizarea lor in vederea promovarii de noi lucrari antierozionale si de combatere a degradarii terenurilor;

• realizarea de noi sisteme de corectare a torentilor in bazinele hidrografice torentiale;

76

• realizarea de lucrari de ameliorare a terenurilor degradate in bazinele hidrografice torentiale.

Rolul protectiilor individuale

Un rol important in diminuarea efectelor inundatiilor revine si protectiei individuale. Apararea impotriva inundatiilor este o problema comuna a statului, a comunitatii si a individului, a operatorilor economici. Printre masurile individuale ce se pot adopta se numara:

• reducerea pagubelor prin amplasarea constructiilor numai in zonele care in conditii normale sunt ferrite de inundatii;

• evitarea sau reducerea pagubelor produse de inundatii industriei si comertului prin adoptarea de masuri adecvate;

• evitarea poluarii apei in caz de inundatii prin adoptarea unor masuri adecvate in locuinte;

• ca si in alte domenii ale vietii, asigurarile de bunuri si personae pot constitui un puternic instrument de sustinere a precautiunilor individuale.

Implicarea populatiei si a societatii in reducerea riscului la inundatii

Planuri coordonate pentru implicarea populatiei

Dupa cum se stie inundatiile produc:

• pierderi de vieti omenesti;

• pagube materiale.

Dar, inundatiile au si alte efecte, printre care cele mai semnificative sunt:

• dislocarea si dereglarea transporturilor, serviciilor publice si comerciale, serviciilor medicale, aprovizionarea cu hrana;

• pierderea locurilor de munca;

• dezintegrarea sociala.

Reducerea riscului la inundatii se poate realiza printr-o larga gama de masuri, toate cuprinse insa intr-un plan coordonat intre agentiile comunitatilor reprezentand cetatenii si autoritatile locale si centrale.

Acest plan coordonat trebuie sa prevada clar care sunt aspectele ce revin comunitatii si care sunt aspectele ce revin autoritatilor comunale, municipale, centrale.

Dealtfel, capacitatile comunitatii locale determina cat de mult trebuie realizat de catre altii.

Odata planul elaborat si coordonarea stabilita, totul trebuie dirijat pentru a reduce pagubele si pierderile de vieti omenesti.

Cu totii invatam din experienta trecuta, dar o pregatire prealabila pe baza de programe este binevenita.

Participantii la elaborarea si implementarea planurilor

Ca participanti la elaborarea si implementarea acestor programme trebuie implicati:

• la nivel de autoritati locale:

• elaboratorii planurilor de amenajare a teritoriului;

77

• arhitecti si ingineri;

• inspectori in domeniul constructiilor;

• constructori;

• reprezentanti ai inspectiei sanitare;

• aparatul medical;

• asistenti sociali;

• mijloace mass-media;

• politia;

• armata;

• la nivel national:

• politicieni si decidenti;

• functionari publici;

• agentii de cadastru;

• elaboratori de planuri de amenajare si dezvoltare;

• universitati, institutii de cercetare;

• organizatii profesionale;

• organizatii si uniuni sindicale;

• organizatii neguvernamentale;

• banci si companii de asigurari;

• servicii hidrometeorologice;

• mass-media.

Fiecare dintre cei trei actori (populatia, autoritatile locale si autoritatile centrale) trebuie sa acopere anumite domenii.

In Romania este destul de raspandita mentalitatea ca problema reducerii riscului la inundatii este in special problema autoritatilor centrale si locale si mai putin a comunitatii locale.

Participarea comunitatilor locale la reducerea riscului la inundatii (mobilizarea)

Un element esential in reducerea efectelor inundatiilor il constituie mobilizarea adica organizarea populatiei spre acceptarea unui scop comun si a activarii participarii ei la realizarea acestuia. Cheia succesului acestei actiuni il constituie motivatia.

Mobilizarea poate fi politica, institutionala, culturala, religioasa, profesionala, ideologica si etnica. Scopul mobilizarii este acela de sprijin, distribuirea alimentelor, protectia digurilor, mentinerea legii si a ordinii, adapostirea comunitatii, diseminarea alarmei, distributia stocului de alimete, protectia proprietatii, evacuarea populatiei, aprovizionarea cu apa potabila etc. Mobilizarea insa nu se poate limita doar la aspectele enumerate. Comunitatile locale trebuie sa acopere si o serie de alte domenii printre care se numara:

• stabilirea propriilor obiective si a prioritatilor;

78

• clarificarea problemelor si dezbaterea publica a solutiilor propuse;

• monitorizarea procesului de elaborare a planurilor si a programelor de actiune prin comunicare cu dus – intors;

• studii socio-economice privind conditiile comunitatii;

• abilitatea administrativa si manageriala a conducatorilor comunitatii;

• determinarea necesitatilor comunitatii locale privind resursele mobilizabile, contributii in munca, materiale de constructii, mijloace de transport, contributii financiare.

Ce este esential de inteles? Pregatirea impotriva dezastrelor constituie o responsabilitate comuna a populatiei si a autoritatilor locale si centrale.

Informarea si educarea populatiei

Majoritatea tarilor in care au loc inundatii au forme speciale de comunicare cu populatia, de educare a acesteia, in care sunt implicate toate institutiile statului sau ale comunitatii. Oamenii sunt invatati cum sa se comporte inainte de inundatii, in timpul acestora, in timpul evacuarii si dupa trecerea fenomenului. Ideea de baza este aceea ca fiecare comunitate situata intr-o zona inundabila trebuie sa fie adaptata inundatiilor, pornind de la ideea ca vietuirea intr-o zona expusa inundatiilor atrage in mod inevitabil consecinte.

Una dintre cele mai uzuale actiuni pentru realizarea adaptarii consta in organizarea unor campanii de informare, axata pe nevoile comunitatii.

Mijloace utilizate – posturi locale radio-tv, ziare, pliante, expozitii, scoala etc.

Mesajele – sunt credibile cand ele se repeta regulat si mai ales daca sunt induse membrilor comunitatii prin intermediul cailor in care ei cred. In diseminarea informatiilor privind dezastrele, increderea intre oameni si simtul sigurantei sunt esentiale.

Ca mesaje, se pot viza aspecte precum:

• ce este hazardul si cum afecteaza el comunitatea;

• care este vulnerabilitatea asezarii si cum poate fi ea redusa?

• ce pagube sunt de asteptat;

• cum trebuie raspuns in caz de alarma pentru caz de inundatii;

• ce actiuni trebuie intreprinse imediat dupa dezastru;

• cum se pot proteja locuitorii insisi;

• cum sa se aprovizioneze cu apa daca alimentarea centralizata cu apa este intrerupta;

• unde sunt amplasate constructiile mai putin vulnerabile;

• care sunt punctele alternative pentru aprovizionarea cu alimente.

O alta cale de informare si educare a publicului pentru reducerea riscului la inundatii este cea a exercitiilor de simulare. Experienta, inclusiv cea din Romania arata ca astfel de exercitii nu se bucura de credibilitatea populatiei, ele fiind utilizate in special de agentiile specializate pentru a-si arata capabilitatile si a obtine fonduri. Insa in zonele unde s-au produs fenomene de inundatii, credibilitatea acestor jocuri a crescut mult.

79

CAPITOLUL 5

METODA NOUA PROPUSA PENTRU EVALUAREA PRELIMINARA, RAPIDA, A PAGUBELOR PRODUSE DE

INUNDATII

Modul de abordare

Luarea in considerare a pagubelor produse de inundatii in contextul procesului de decizie, in politica de management al riscului la inundatii este inca un concept relativ nou. Exista o oarecare experienta in integrarea acestui aspect in forme si analize practice, dar ele sunt in prezent tot mai necesare si vor constitui o cerinta in contextul viitoarei Directive de evaluare si management al inundatiilor a Uniunii Europene.

La elaborarea unor studii preliminare, a schemelor directoare de amenajare si management a apelor, a planurilor de amenajare, dar si in situatii de alerta cand trebuie adoptate anumite decizii sub presiunea timpului si a fenomenelor de hazard este foarte important sa se poata face rapid o serie de evaluari preliminare ale pagubelor ce s-ar putea produce ca urmare a inundatiilor in vederea adoprarii unei decizii . Din aceste motive autorul a considerat ca este necesara stabilirea unor relatii care sa dea o estimare a pagubelor potentiale directe pe care le-ar putea produce inundatiile comunitatilor umane (afectarea locuintelor, a terenurilor agricole, a cailor de comunicatii etc.).

Autorul a pornit de la ideea ca in asemenea situatii, dar si la prioritizarea investitiilor in cadrul masurilor de reducere a riscului la inundatii obtinerea rapida si aproximativa a pagubelor potentiale produse de inundatii printr-o relatie, mai putin precisa dar mai putin consumatoare de bani si timp care poate fi insa satisfacatoare scopului urmarit este deosebit de utila.

Elaborarea unei asemenea expresii a valorii pagubelor directe produse de inundatii a necesitat:

• cunoasterea caracteristicilor inundatiilor;

• date privind utilizarea terenurilor;

• valoarea si caracteristicile obiectelor expuse riscului inundatiilor;

• elaborarea functiilor de paguba.

La elaborarea relatiei autorul a tinut seama de faptul ca in cele mai multe cazuri datele disponibile sunt foarte putine sau inexistente. In consecinta s-a cautat, fara a se reduce gradul de verosimilitate al rezultatelor, ca in expresia pagubelor sa intre cat mai putini parametri, dar reprezentativi, in orice caz parametrii cunoscuti sau cel putin usor de determinat.

5.1. PARAMETRII DE CARE DEPIND PAGUBELE PRODUSE DE INUNDATII LOCUINTELOR

Cea mai simpla formula pentru calculul pagubelor directe poate fi descrisa prin relatia:

)litateasusceptibivaloare(Paguban

i

m

jl,k,j,ij,itotala

x∑∑= (9)

80

unde:

susceptibilitateai,j,k,l = f(caracteristicile entitatilori,j, caracteristicile inundatiilork, caracteristici socio – economicel )

i – categoria elementelor receptoare de risc (n categorii posibile)

j – entitatea in cadrul elementelor din categoria de risc (m entitati posibile)

k – tipul de inundatii

l – tipul sistemului socio – economic.

Cea mai importanta probleme care apare in legatura cu relatia 9 este ce categorii de pagube trebuie luate in consideratie.

Este evident ca ar trebui incluse toate categoriile de bunuri. Acest fapt ar conduce la costuri excesive ale studiului de evaluare a pagubelor. In consecinta, este mai practic ca evaluarea pagubelor sa se orienteze catre cele mai importante categorii de elemente care sunt afectate de inundatii. Cam peste tot in zonele populate, cele mai importante categorii de elemente care pot suferi pagube o constituie cladirile si inventarul / continutul lor, care de regula reprezinta circa 60 -70 % din totalul pagubelor directe produse de inundatii in zonele populate.

Pentru toate celelalte categorii de bunuri afectate de inundatii, pagubele directe pot fi exprimate procentual din pagubele directe aduse cladirilor. Este evident ca aceste procente depind in mare masura de caracteristicile inundatiilor. Spre exemplu, strazile, drumurile si caile ferate sufera pague neglijabile in zonele inundabile de campie, cu inundare lenta, dar foarte severe in cazul unor inundatii rapide.

Se stie ca pagubele care se produc la constructiile de locuinte in caz de inundatii depind de:

• tipul constructiilor (subsol, parter + etaj etc.)

• densitatea constructiilor;

• natura materialelor de constructie utilizate la realizarea locuintelor;

• valoarea bunurilor existente in locuinte;

• gradul de afectare a constructiilor;

• debitul lichid efectiv prin intermediul adancimii apei din zona construita si viteza acesteia (capacitatea de erodare, de depuneri etc.);

• durata inundatiei.

In cazurile concrete cand sunt cunoscuti toti acesti parametri, se pot determina si pagubele directe fara dificultati deosebite dupa una dintre metodele prezentate in paragrafele anterioare.

Problema pagubelor produse prin inundare se va aborda separat pentru constructii si separat pentru terenurile agricole.

5.2. RELATII PROPUSE PENTRU CALCULUL PAGUBELOR PROVOCATE LOCUINTELOR

Pentru cei preocupati de gestionarea fenomenului de inundatii este important sa poata determina pagubele probabile, anticipat si mai ales in conditiile cunoasterii a unui numar destul de redus de elemente, ca de exemplu debitul, adancimea apei si numarul de locuitori, tipul localitatii (urban sau rural).

81

Pentru transformarea relatiei 9 care da expresia pagubelor este necesara explicitarea celor 2 componente ale pagubelor, valoarea entitatilor expuse si susceptibilitatea la inundatii a acestora.

Valoarea entitatilor

Asa cum s - a aratat anterior, se considera ca luarea in calcul ca entitati expuse la inundatii numai a cladirilor si a inventarului lor este satisfacatoare pentru o valoare estimativa a pagubelor. Daca populatia zonei inundate este N locuitori atunci se poate admite ca valoarea entitatilor (constructii) din zona inundabila poate fi exprimata ca un produs dintre un parametru regional si populatia expusa. Ca urmare, valoarea entitatilor v aflate in zona inundabila se poate exprima sub forma:

Nky

1v = (10)

unde:

N – este numarul locuitorilor expusi din zona inundabila exprimat in mii de locuitori;

k1 – parametru regional (local);

y – exponent.

Caracteristicile inundatiilor

Pentru a putea defini caracteristicile inundatiilor care au un rol aproape esential in producerea pagubelor directe s-a pornit de la analiza unor notiuni de morfologia albiilor, care sunt de mare interes in abordarea problemei inundabilitatii albiei majore a unui curs de apa.

Dupa ultimile cercetari (Rosgen, 1996), o notiune foarte importanta in morfologia albiilor cursurilor de apa o constituie asa numita incizie in vale, transeea, care descrie relatia dintre rau si valea sa. Aceasta marime este o masura a modului in care lunca inundabila este accesibila apei raului. In aceasta abordare un rol deosebit de important il are debitul de umplere a albiei minore.

In functie de acest debit se pot exprima toate relatiile morfologice ale albiei. In teoria lui Rosgen, gradul de incizie este definit ca fiind raportul dintre latimea luncii inundabile si latimea oglindei apei in albia minora la debitul de umplere.

Latimea luncii inundabile este considerata ca fiind latimea vaii la o cota egala cu dublul adancimii maxime a apei la debitul de umplere al albiei minore.

Dupa Rosgen, daca latimea luncii inundabile este cel putin de 2,2 ori latimea albiei minore la debitul de umplere, atunci raul poate fi considerat ca putin incizat in vale, iar apa raului are acces usor la zona sa inundabila.

Ca urmare a acestor consideratii, debitul de umplere a albiei minore este un element foarte important, de care depind in mod evident efectele inundarii albiei majore a cursului de apa.

Cu cat capacitatea de transport a albiei minore (debitul de umplere) este mai mare, cu atat debitul ce se scurge prin albia majora este mai redus si deci efectele unei inundatii sunt mai reduse.

Este motivul pentru care dupa parerea autorului din expresia ce da valoarea pagubelor produse de inundatii nu poate sa lipseasca debitul de umplere, pe care il vom numi in contiuare si debit de inundare, adica debitul care o data depasit, incepe fenomenul de inundare al abliei majore.

82

Fig.15. Incizia albiei in valea unui rau.

Debitul care produce inundatiile

Se presupune existenta unei albii compuse, de forma celei din figura 15.

Se noteaza cu Qef - debitul total care circula prin albie si care provoaca inundarea.

Inundarea albiei majore incepe a se produce in momentul in care debitul care curge spre aval are o valoare ce depaseste debitul de umplere al albiei, notat Qi

. La un nivel

h al apei in albia majora, debitul efectiv Qef poate fi privit ca fiind alcatuit din doua

componente: Qi si Q∆ :

QQQQQQMajororminiief

∆∆∆ ++=+= (11)

in care Q∆ reprezinta diferenta dintre debitul corespunzator nivelului de inundare a

albiei majore si debitul de umplere a albiei minore.

Debitul care provoaca inundatia si deci pagube este componenta QMajor

∆ . Dar,

QQQQorminiefMajor

∆∆ −−= (12)

sau:

1

Q

QQ

Q

Q

i

orminef

i

Major −−

=∆∆ (13)

Cu alte cuvinte, pagubele produse in albia majora, din punct de vedere al debitului, sunt produse de acest Q

Major∆ prin: adancimea apei si viteza acesteia in albia majora,

83

parametrii care sunt functie atat de morfologia albiei majore, cat si de elementele aflate in albia majora, respectiv terenuri agricole, constructii civile, alte infrastructuri ingineresti, paduri, vegetatie specifica etc.

In acest context s-a gasit ca partea de susceptibilitate care exprima caracteristicile inundatiilor s-ar putea exprima sub forma

h)Q

Q(Qk

x

i

ef

ef21S −= (14)

unde:

k2 – coeficient regional care tine seama ca noi utilizam valori medii ale adancimii si vitezei apei, o anumita rugozitate a albiei etc. ori toate aceste elemente sunt variabile chiar in aceeasi sectiune a albiei majore.

h – adancimea apei in albia majora la debitul Qef;

x – exponent.

Caracteristicile socio - economice

Aceste caracteristici tin de gradul de dezvoltare a zonei inundate si sunt de natura economica, sociala si culturala, dar si de anumite caracteristici regionale, individuale. Ele nu se pot determina decat prin anchete ample la nivel local.

Intr-o expresie a valorii pagubelor totale produse de inundatii, care reprezinta doar o valoare estimativa a pagubelor se poate admite ca toate caracteristicile socio – economice ale unei zone inundabile se pot exprima printr-un singur parametru care ar avea valoarea numerica k3.

In final, susceptibilitatea S care este o functie de caracteristicile entitatilor, caracteristicile inundatiilor si caracteristicile socio – economice si tinand seama de relatia 9 se poate exprima sub forma:

NhQ

QQ

yx

i

ef

ef)1(kP −= (15)

unde:

P – paguba totala exprimata in lei;

k = k1k2k3 - parametru care exprima caracteristicile entitatilor expuse si caracteristicile inundatiilor si cele socio - economice.

h – adancimea apei in zona inundabila exprimata in metri;

N – populatia expusa inundatiilor exprimata in mii locuitori;

x, y – exponenti.

Pentru definirea parametrului k se calculeaza expresia:

NhQ

QQ

Pk

yx

i

ef

ef)1( −

= (16)

Pentru a defini semnificatia parametrului k in relatia (16) se face presupunerea ca

11Q

Q

i

ef =− ; h = 1 m si N = 1 (o mie de locuitori), si rezulta:

84

Q2

Pk

i

= (17)

Cu alte cuvinte, k, s-ar putea defini ca fiind paguba specifica cauzata unei localitati cu 1000 de locuitori care are anumite caracteristici ale entitatilor si caracteristici socio – economice, de o inundatie caracterizata de un debit egal cu dublul debitului de umplere si care genereaza in albia majora o adancime de 1 m.

Din punct de vedere dimensional, k se exprima in lei/m3/s. Cu alte cuvinte, paguba specifica exprima care este paguba produsa de fiecare m3/s.

Expresia propusa de autor pentru calculul pagubelor necesita deci cunoasterea doar a catorva parametri, care nu sunt foarte greu de determinat: debitul de umplere a albiei minore, adancimea apei in zona inundabila si numarul populatiei. Cu aceste date se pot determina pagubele la orice debit mai mare decat debitul de umplere.

Pe baza datelor statistice procurate si procesate de autor privind pagubele produse unor localitati din bazinul hidrografic Mures la inundatiile din anul 1970 si considerand datele de la 4 statii hidrometrice (Savarsin, Radna, Arad si Nadlac) care au furnizat date exacte privind debitele maxime atinse, adancimea maxima de apa in albia majora si debitele de umplere a albiei minore a raului Mures in diferite sectiuni precum si valorile efective ale pagubelor produse de inundatii, s-au putut stabili relatii generalizate pentru calculul preliminar al pagubelor directe provocate de inundatii locuintelor unei localitati ardelene.

Valorile coeficientilor k si ale exponentilor x si y au fost determinate prin analiza pagubelor produse prin inundarea constructiilor din 19 orase si comune situate pe cursul inferior al raului Mures.

Localitatile au fost analizate separat sau grupate in functie de modul in care s-au produs inundatiile si a rezultat ca se pot obtine expresii generalizate pentru valorile pagubelor aduse de inundatii constructiilor.

Astfel:

Relatia I:

♦ pentru 32 ≤≤Q

Q

i

ef si N = 5000 - 25000 locuitori

NhQ

QQP

22ef

ef)1(05,1 −= (18)

Relatia II:

♦ pentru rapoarte 2≤Q

Q

i

ef si N = 25001 - 40000 loc

NhQ

QQP

22

i

ef

ef)1(50,3 −= (19)

unde:

P = paguba directa, in lei (la nivelul monetar al leului in anul 1970);

h = adancimea apei in zona inundabila, in metri;

N = populatia expusa, in mii locuitori.

85

Avand in vedere ca relatiile permit numai o evaluare preliminara, valorile exponentilor x si y au fost rotunjite la numere intregi.

In toate relatile pentru determinarea pagubelor, coeficientii de corelatie au fost foarte buni pentru astfel de cazuri (peste 80%) asa cum se observa din urmatoarele studii de caz.

Studiu de caz pentru determinarea pagubelor produse de inundatii localitatilor

1. Statia hidrometrica Savarsin (1853)

HQmax – 611 cm

Hin – 300 cm

Adancimea apei = 3,11 m

Qef = 2410 m3/s

Qi = 700 m3/s

Numar locuitori 5591 din care:

comuna Petris – N = 2014 loc

comuna Savarsin – N = 3577 loc

Pagube produse locuintelor – 1660000 lei (1970)

Pagube calculate cu formula autorului:

1850000591,511,3)1700

2410(241005,1 22 =−= xxxxP lei

rezulta:

%111001660000

1850000+==∆ x

2. Statia hidrometrica Radna (1853)

HQmax – 710 cm (17.05.1970)

Hin – 400 cm

Adancimea apei = 3,10 m

Qef = 2330 m3/s

Qi = 850 m3/s

Numar locuitori 24032 din care:

comuna Varadia – N = 2132 loc

comuna Birchis – N = 1986 loc

comuna Barzava – N = 2963 loc

comuna Bata – N = 1136 loc

comuna Conop – N = 2870 loc

comuna Dorgos – N = 1331 loc

oras Lipova – N = 11614 loc

86

Pagube produse locuintelor – 25490000 lei (1970)

Pagube calculate cu formula autorului:

23620000032,2410,3)1850

2330(233005,1 22 =−= xxxxP lei

rezulta:

%4,710025490000

23620000−==∆ x

3. Statia hidrometrica Nadlac

HQmax – 549 cm

Hin – 448 cm

Adancimea apei = 1,01 m

Qef = 2230 m3/s

Qi = 1100 m3/s

Numar locuitori 39774 din care:

comuna Felnac – N = 5049 loc

comuna Pecica – N = 13253 loc

comuna Semlac – N = 4380 loc

comuna Seitin – N = 2780 loc

oras Nadlac – N = 8663 loc

comuna Secusigiu – N = 5649 loc

Pagube produse locuintelor – 13727000 lei (1970)

Pagube calculate cu formula autorului:

12930000774,3901,1)11100

2230(223050,3 22 =−= xxxxP lei

rezulta:

%510013727000

12930000−==∆ x

Relatiile de mai sus s-au verificat si pentru inundatiile produse pe raurile Tazlau, Siret, Viseu, Crisul Alb, Aries in perioada 1992 – 2000 si nu au dat diferente mai mari de 15 – 20% fata de rezultatele directe raportate. Ceea ce difera este numai valoarea obtinuta pentru coeficientul k , variatie normala avand in vedere ceea ce reprezinta de fapt acest coeficient, ca produs al unor parametrii ce tin seama de caracteristicile entitatilor expuse inundatiilor, de caracteristicile inundatiilor si de cele socio economice ale zonei. Deoarece in timp, a crescut si valoarea locuintelor si deci a pagubelor este evident ca acest coeficient nu mai este 1, 2 sau 3, ci el a rezultat mult mai mare.

Se mentioneaza ca in cazul in care s-ar dispune de date sistematice privind pagubele produse de inundatii ca si de elementele fizice ce le-au caracterizat (debite, adancimi de apa, durate etc.) ar fi posibila o ierarhizare a zonelor inundabile in conditii similare

87

de producere a inundatiilor si a caracteristicilor elementelor expuse avand drept criteriu valorile coefcientului k .

5.3. RELATII PROPUSE DE AUTOR PENTRU CALCULUL PAGUBELOR PRODUSE DE INUNDATII TERENURILOR AGRICOLE

Si pentru pagubele directe produse de inundatii terenurilor agricole se poate gasi o relatie generala utilizabila in aceleasi conditii ca si cea folosita pentru locuinte.

Paguble directe pe care inundatiile le produc terenurilor agricole depind de:

• durata inundatiei;

• inaltimea de apa deasupra terenului, considerandu-se ca la o adancime mai mare de 0,5 m paguba este totala;

• natura si stadiul culturii agricole;

• viteza apei, capacitatea de eroziune sau de depunere.

In medie, pe ansamblul culturilor pentru terenurile agricole din bazinul hidrografic Mures folosind datele de la aceleasi statii hidrometrice, pagubele produse de inundatii s-au putut exprima intr-o formula generala de forma:

DbhaP += (20)

unde:

P - paguba directa, exprimata in mii lei/ha (la data producerii inundatiei – nivelul monetar al leului in anul 1970)

h - adancimea medie a apei pe terenul agricol, in metri;

D - durata inundatiei, in zile;

b,a - coeficienti ce s-au determinat pe baza datelor statistice disponibile.

Pe baza datelor statistice privind pagubele directe produse de inundatii terenurilor agricole, tot in bazinul hidrografic Mures, s-a putut stbili o relatie care sa exprime valoarea preliminara a acestora avand expresia:

D3,1h3,0P += (21)

In studiile de caz urmatoare sunt prezentate comparativ pagubele produse de inundatii terenurilor agricole respectiv pagubele inregistrate si cele calculate cu formula propusa de autor pentru acest tip de pagube.

Studiu de caz pentru determinarea pagubelor produse de inundatii terenurilor agricole

1. Statia hidrometrica Savarsin

Adancimea apei = 3,11 m

Durata inundatiei = 180 ore

Suprafata inundata – 4944 ha

Paguba inregistrata – 44,3 milioane lei (8960 lei/ha)

88

Paguba calculata cu formula autorului:

1068324

18030,111,330,0 =+= xxP lei/ha

rezulta:

%161008960

10683+==∆ x

2. Statia hidrometrica Radna

Adancimea apei = 3,10 m

Durata inundatiei = 211ore

Suprafata inundata – 28156 ha

Paguba inregistrata – 285 milioane lei (10100 lei/ha)

Paguba calculata cu formula autorului:

1236024

21130,110,330,0 =+= xxP lei/ha

rezulta:

%1810010100

12360+==∆ x

3. Statia hidrometrica Arad

Adancimea apei = 1,89 m

Durata inundatiei = 225ore

Suprafata inundata – 16378 ha

Paguba inregistrata – 242,2 milioane lei (14790 lei/ha)

Paguba calculata cu formula autorului:

1275424

22530,189,130,0 =+= xxP lei/ha

rezulta:

%1410014790

12754−==∆ x

4. Statia hidrometrica Nadlac

Adancimea apei = 1,01 m

Durata inundatiei = 191ore

Suprafata inundata – 23500 ha

Paguba inregistrata – 302,9 milioane lei (12889 lei/ha)

89

Paguba calculata cu formula autorului:

1064024

19130,101,130,0 =+= xxP lei/ha

rezulta:

%2010012889

10640−==∆ x

Ca o concluzie a acestui paragraf se poate spune ca relatiile 18 - 22 care exprima valoarea pagubelor directe produse de inundatii locuintelor si terenurilor agricole ar putea constitui un criteriu preliminar pentru ierarhizarea proiectelor de aparare impotriva inundatiilor ce pot fi utilizate cu bune rezultate in cazul unor studii preliminare, scheme de amenajare si management sau in luarea unor decizii rapide in timpul desfasurarii fenomenului de inundatii.

90

Fig.16. Zonele inundate pe cursul inferior al raului Mures si pe raul Crisul Alb (mai – iunie 1970)

91

CAPITOLUL 6

VULNERABILITATEA LA INUNDATII A TERITORIULUI ROMANIEI

6.1. CONDITII FIZICO – GEOGRAFICE DE FORMARE A SCURGERII MAXIME PE TERITORIUL ROMANIEI

Scurgerea, ca element al circuitului apei in natura, se afla atat sub influenta ansamblului conditiilor meteorologice, care determina valoarea potentiala a ei, cat si a influentei conditiilor existente in bazinul de receptie - relief, soluri, vegetatie, structura geologica - adica a mediului in care se formeaza. Influenta acestor factori asupra regimului hidrologic poate fi inteleasa numai in baza unei analize complexe care tine seama de ansamblul si de interdependenta dintre acesti factori fizico - geografici.

Variatiile sezoniere si multianuale ale scurgerii sunt determinate de factorii naturali ai regimului hidrologic, mai ales de cel climatic. Nivelul general al acestor variatii nu ramane acelasi, ci se schimba sub influenta activitatii omului. Cei mai importanti factori ai modificarii scurgerii sunt masurile agro si silvotehnice si hidroameliorative realizate in cuprinsul bazinelor hidrografice, precum si dezvoltarea urbana, a cailor de comunicatii, realizarea constructiilor hidrotehnice etc.

Viiturile repetate si intense constituie unul din fenomenele hidrologice cele mai caracteristice ale raurilor Romaniei. La majoritatea acestora, cu mci exceptii, viiturile se produc in tot cursul anului. Cea mai mare frecventa a lor se constata insa in perioada martie – iunie, iar frecventa minima in ianuarie si in august – septembrie.

La zonarea hidrologica a unui teritoriu se au in vedere pe de o parte un complex de criterii care tin seama de interdependenta dintre elementele regimului hidrologic si fenomenele hidrologice si factorii fizico-geografici spatiali, pe de alta parte.

Zonarea hidrologica a teritoriului national constituie o problema deosebit de dificila, mai ales daca tinem seama de faptul ca pe teritoriul tarii noastre legitatile geografice – intr-o masura destul de mare – sunt legate de zonalitatea verticala, zonalitate care influenteaza si zonalitatea factorilor meteorologici, vegetatia s.a. La randul sau si zonalitatea spatiala influenteaza asupra acelorasi factori. Pe baza studiilor si cercetarilor intreprinse de hidrologii romani s-a considerat ca fiind mai adecvat pentru prezenta lucrare sa se considere ca pe teritoriul tarii noastre se pot identifica 11 zone hidrologice:

• zona inalta a Carpatilor incluzand partile cele mai inalte ale Carpatilor Meridionali si partea de nord a Carpatilor Occidentali. Din punct de vedere hidrologic ea se caracterizeaza printr-o scurgere bogata (scurgere anuala 1000 – 1400 mm), prin predominanta scurgerii provenite din topirea zapezilor si viituri frecvente (din ploi) in timpul verii;

• zona Carpatilor Meridionali cu inaltime mijlocie, desi are multe trasaturi comune cu zona 1, aici se intalnesc insa elemente ale regimului hidrologic mediteraneean care se manifesta prin viituri in timpul iernii datorita incalzirilor frecvente ale aerului;

92

• zona carpatica din estul si vestul Transilvaniei ocupa Muntii Apuseni si vestul Carpatilor Orientali. Zona are drept caracteristici o scurgere ridicata si o alimentare relativ bogata a raurilor cu apa provenite din ploi. In unele locuri alimentarea raurilor are un caracter mixt (partile inalte ale Muntilor Apuseni) sau chiar predomina alimentarea din zapada (depresiunile intramontane ale Oltului superior);

• zona estica a Carpatilor Orientali cuprinde versantii estici ai acestora si se caracterizeazaq printr-o alimentare pluviala intensa a raurilor, cu predominarea apelor mari de primavara si viituri frecvente in timpul verii si uneori al toamnei. Lipsesc viiturile din timpul iernii, in schimb pe unele cursuri de apa (Bistrita) apar adesea poduri de ghiata care in anumite conditii provoaca inundatii;

• zona carpatica si subcarpatica din nord-vestul Olteniei are drept caracteristica incalzirea frecventa a aerului in timpul iernii, din care cauza scurgerea in acest anotimp este mai ridicata decat in timpul verii. Alimentarea raurilor este mixta, iar in partea de nord a zonei apare ca predominanta scurgerea pluviala;

• zona muntilor Banatului, are multe trasaturi comune cu zona din nord-vestul Olteniei, insa aici viiturile din timpul iernii, provenite exclusiv din ploi, sunt mult mai frecvente. Este zona in care sunt reflectate cel mai bine pe teritoriul Romaniei particularitatile regimului hidrologic mediteraneean: viituri de iarna provenite din topiri partiale, continuate de ploi mari din primavara pana in aprilie – mai, dupa care, scurgerea, in general mica pana in toamna este intrerupta numai de rare viituri vara si toamna;

• zona Piemonturilor Sudice se deosebeste de celelalte zone prin variabilitatea conditiilor de alimentare subterana a raurilor. O mare parte a raurilor seaca atat vara cat si iarna. Caracteristica acestei zone o constituie apele mari de primavara si viiturile din timpul iernii si verii;

• zona Podisului Moldovei se remarca printr-un regim hidrologic continental mai accentuat, predomina alimentarea pluviala exprimata prin ape mari de primavara si viituri pluviale intense in timpul verii si toamnei. Scurgerea in timpul iernii este scazuta;

• zona Campiei Romane si a Dobrogei are drept caracteristica un regim instabil al raurilor, cu viituri pluviale in tot timpul anului si cu ape mari primavara provenite exclusiv din topirea zapezii. In Dobrogea, viiturile pluviale sunt intense si de scurta durata, iar in perioadele dintre viituri scurgerea este neinsemnata si multe rauri seaca adesea;

• zona Piemonturilor Vestice si a Campiei Tisei cuprinde Dealurile Vestice si Campia Tisei. Aici, alimentarea raurilor este mixta, cu o arecare predominanta a scurgerii din zapada in partea de vest a campiei. Regimul hidrologic al raurilor se caracterizeaza prin viituri pluvio-nivale in timpul iernii, ape mari de primavara si viituri pluviale vara si toamna;

• zona Bazinului Transilvaniei are drept caracteristica predominantaa scurgerii pluviale, mai putin conturata in partea centrala. Regimul raurilor se caracterizeaza prin ape mari de primavara – nivo-pluviale, si viituri pluviale vara si toamna.

Pentru ca in teza se abordeaza problema debitelor maxime, cele care provoaca inundatii, se cuvine ca pe langa zonarea prezentata sa se faca si cateva consideratii privind scurgerea maxima.

93

• Perioada 1969 – 2005 reprezinta o perioada caracteristica pentru scurgerea maxima, in aceasta perioada inregistrandu-se pe aproape toate raurile cu F>200 – 300 km2 valori deosebite, avand probabilitati de producere de 1% - 5% si chiar mai mici.

Anii cei mai caracteristici din aceasta perioada pentru majoritatea teritoriului tarii au fost 1970 si 1975, dar in numeroase cazuri si anii 1969, 1972, 1973, 1974, 1979, 1981, 1991, 1995, 1997, 1998, 2000.

O situatie de exceptie o constituie anul 2005, an in care viiturile au inceput in luna februarie in partea de nord – vest a tarii si s-au propagat apoi pe pe parcursul a 8 luni, inregistrandu-se debite maxime istorice pe raurile Siret, Putna si Rmamnicu Sarat..

Asemenea situatii sunt foarte rare, ele intalnindu-se cu o frecventa de o data la circa 200 de ani. Astfel, din unele scrieri (N. Topor) se citeaza anii:

• 1434 – de la 31 mai si pana toamna foarte ploios;

• 1615 – de la 22 mai pana la 26 iulie nu trece o zi sau noapte sa nu ploua;

• 1831 - cand de la jumatatea lunii mai si pana la 22 septembrie au fost mereu ploi reci, inundatii;

• din analiza valorilor inregistrate pe perioada indelungata de timp (1900 – 2005), anii caracteristici pentru scurgerea maxima au fost: 1912, 1913, 1925, 1932, 1933, 1940, 1941, 1948, 1955, 1969, 1970, 1972, 1975, 1981, 1991, 1995, 1997, 1998, 2000 si 2005; pentru rauri mici fiind posibila si existenta altor ani;

• avand in vedere ca cele mai mari debite s-au inregistrat in perioadele mai – octombrie se poate trage concluzia ca cele mai mari debitele din Romania sunt de origine pluviala (1941, 1972, 1975, 2005). Se mentioneaza insa ca pe colectoarele mari, la suprafate de bazin de peste 5000 – 10000 km2 sunt posibile produceri de valori maxime deosebite avand o origine mixta cu preponderenta din ploaie (1932, 1970,2005);

• urmare a inregistrarii unor valori deosebite ale scurgerii maxime in perioada 1969 – 2005 pe aproape toate raurile tarii, nu se mai inregistreaza diferente foarte mari de debite mari sau volume maxime pentru conditii fizico – geografice analoage pe teritoriul tarii.

O mentiune deosebita trebuie facuta pentru Dobrogea unde ca urmare a regimului foarte torential al raurilor coeficientii de variatie au valori foarte mari.

• analiza comparativa a valorilor caracteristice ale scurgerii maxime determinate pe diverse rauri din tara situate in conditiile fizico-geografice analoage arata ca cele mai mari debite maxime specifice se inregistreaza pe raurile din sudul Moldovei situate la est de Siret, iar cele mai mici pe raurile din podisul Transilvaniei.

• In ceea ce priveste volumele maxime scurse, cele mai mari valori se inregistreaza pe raurile din zona nord-vestica a Olteniei, iar cele mai mici tot pe raurile din podisul Transilvaniei.

• Referitor la duratele medii totale si de crestere a undelor de viitura, rezulta ca raurile din vestul tarii prezinta valori mai ridicate comparativ cu cele din estul tarii.

94

6.2. INUNDABILITATEA TERITORIULUI ROMANIEI

Inundatiile repetate si intense: o caracteristica a teritoriului romanesc

Inundatiile repetate ale teritoriului Romaniei ca urmare a revarsarii cursurilor de apa sunt o consecinta a regimurilor hidrologice ale principalelor cursuri de apa ale Romaniei, viiturile repetate si intense fiind unul din fenomenele hidrologice cele mai caracteristice ale acestor rauri.

Luncile inundabile ale raurilor interioare, inclusiv campiile joase cu caracter de lunca au un regim de inundatiie diferit de la un curs de apa la altul, in functie de conditiile hidrografice si hidrologice ale fiecaruia si au un caracter neregulat.

In general, asa dupa cum s-a mai aratat, pe teritoriul Romaniei, inundatiile au loc incepand de la jumatatea iernii si pana spre sfarsitul verii, fiind produse fie de topirea brusca a zapezilor, datorita deseori ploilor calde care cad catre sfarsitul iernii, fie de ploile abundente sau torentiale din timpul primaverii si al verii. Frecventa si durata revarsarilor peste maluri a apelor ce provoaca inundatii difera de la un rau la altul si chiar de la un sector la altul de pe acelasi rau.

Zona inundabila se limiteaza deobicei in albia majora a cursului de apa, exceptie facand campiile joase, cu caracter de lunca cum este cazul in Campia de vest in care terenurile inundate constituie zone largi, acoperind uneori intreaga suprafata dintre doua rauri.

Din studiile intreprinse la nivelul anului 1960, rezulta ca suprafata inundabila din Romania era de 2610530 ha, reprezentand 10,95% din suprafata totala a tarii. In afara suprafetelor inundabile din revarsarea cursurilor de apa, numite uneori si ape externe, in acelasi an si potrivit aceleiasi surse, pe teritoriul Romaniei se mai aflau 561000 ha cu exces de umiditate provenita din apele interne.

Pentru raurile Romaniei este caracteristica preponderenta viiturilor provenite din ploi. Cele provenite partial sau total din topirea zapezilor se constata deobicei in intervalul decembrie – mai. Topirea zapezii se produce mai intai in Campia Tisei, Bazinul Transilvaniei si sudul tarii (februarie – martie), apoi in zonele de dealuri si in Moldova (martie) si la sfarsit in regiunile montane (aprilie – mai) si in zona alpina (mai – iunie).

In munti, datorita intarzierii aparitiei perioadei calde, topirea zapezilor se produce concomitent cu caderea unor ploi abundente, dand nastere la viituri mixte. In campie insa, topirea zapezii are loc in perioada in care sunt putine precipitatii lichide, din care cauza viiturile din zapezi apar aici deobicei separate de viiturile din ploi.

Cele mai puternice viituri se formeaza pe teritoriul Romaniei ca urmare a unei compuneri speciale a factorilor scurgerii. Un rol mare revine intensitatii si duratei ploilor, marimii teritoriului afectat de ele, combinarii precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zapezilor, precum si umezirii solului in perioada premergtatoare precipitatiilor generatoare de viituri. Toate aceste conditii nu se creaza simultan pe teritoriul tarii, din care cauza, regiunile afectate concomitent de viituri intense sunt mai mult sau mai putin limitate. Acest fapt reiese din repatitia teritoriala a celor mai mari viituri integistrate in perioada 1912 – 2005 (fig. 17, 18 si 19).

Sunt de remarcat in acest sens viiturile din anii 1912, 1932, 1933, 1941, 1966, 1970, 1975, 1991, 1995-1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005.

95

Principalele viituri produse in ultimii 100 de ani pe teritoriul Romaniei

• 1900 - in luna august au avut loc inundatii in b.h. Jiu, debitul maxim (calculat de Em. De Martonne) a fost de 1240 mc/s, ce corespunde probabilitatii de 1%;

• 1910 - pe 12 – 15 iunie a avut loc o puternica viitura pe raul Nera, debitele calculate ajungand la valorile de 940 mc/s (0,1%) la Dalboset si de 1100 mc/s la Sasca Montana;

• 1912 – o saptamana de ploi neintrerupte pe circa 5000 km2 in zona montana a Timisului si a Begai; a fost inundat orasul Lugoj, digurile au fost deversate in mai multe locuri, comuna Cebza a fost distrusa. Debitul la s.h. Lugoj a atins 1500 m3/s (1%). Au fost 100 de victime omenesti;

• 1932 - s-au produs viituri si inundatii in mai multe zone ale tarii. Somesul la Satu mare a atins un debit maxim de 2090 mc/s. Crisul Repede a atins un debit maxim de 890 mc/s la Oradea. Muresul a avut si el o viitura, debitul maxim la Branistea fiind de aproximativ 2800 mc/s. Viituri puternice s-au produs si in b.h. Olt Superior, debitul maxim inregistrat la Sebes Olt fiind de 1550 mc/s (1,5%). Pe raul Moldova, la Roman debitul maxim a fost de 1120 mc/s (6%); viitura produsa, in acest an in perioada 25 - 30 mai, pe raul Timis a atins la Lugoj debitul maxim de 1500 mc/s .

• 1941 - cele mai mari viituri s-au produs in s.h. Arges – Vedea, debitele inregistrate fiind de 2000 mc/s pe r. Arges la s.h. Pitesti Strand si de 880 mc/s pe Vedea la Cervenia. S-au mai inregistrat debite importante pe Somesul Mic la Cluj (Q = 305 mc/s – 6%), Crisul repede la Oradea (675 mc/s – 5%), Mures la Arad, pe raul Buzau la Nehoiu (Q = 1000 mc/s – 5%) si pe raul Bistrita la s.h. Carnu (Q = 1090 mc/s – 4%);

• 1948 - a avut loc o mare viitura in bazinul hidrografic al raului Olt, al carui debit la Rm. Valcea a fost de 2580 mc/s;

• 1955 - s-au inregistrat viituri mari pe raurile din sudul tarii: Jiu, Oltet, Vedea, Arges, Ialomita si mai ales pe raul Nera;

• 1966 - s-a produs o mare viitura in s.h. Banat, debitul maxim fiind pe raul Timis la Sag de 1420 mc/s (1%). Raul Caras la Secareni a atins debitul de 191 mc/s (5%), dar pe aproape toate raurile din Banat debitele au atins valori cu probabilitati de depasire cuprinse intre 10 si 5%;

• 1969 - s-au produs viituri mari pe raurile Motru si Tismana. Astfel debitul maxim inregistrat la Fata Motrului de 1570 mc/s a avut probabilitatea de depasire de 0,5%, iar Tismana la s.h. Godinesti a atins 322 mc/s, adica un debit cu probabilitatea de depasire intre 0,1 si 0,5%. Viituri mari au aparut in acelasi an si pe raurile Barlad si Buzau. Debitul maxim la Barlad a avut valoarea de 380 mc/s (5%), iar Buzaul la Banita a ajuns la 1500 mc/s;

• 1970 – in luna mai s-a produs o viitura in bazinele hidrografice ale Tisei (afluentii de pe teritoriul Romaniei), Somes, Mures (cu probabilitati de depasire a debitelor maxime anuale cuprinse intre 1 si 2%), Crisuri, Barzava, Olt, Siret superior, Bistrita si Buzau; iunie – in bazinele hidrografice Crasna si Crisuri; iulie – in bazinele hidrografice Timis, Arges (Neajlov) si Siret (Tazlau, debite cu probabilitatea de depasire mai mica de 1%);

96

• 1972 – in luna octombrie au avut loc viituri in bazinele hidrografice Jiu, Olt, Vedea, Arges si Ialomita;

• 1974 – in perioada iunie - iulie s-au produs viituri in bazinele hidrografice Tur, Somes, Crasna, Crisuri, Mures (aval Alba Iulia si afluenti), Viseu, Barcau, Siret (la intrarea in tara), Bistrita si Jijia;

• 1975 – in luna iulie au avut loc inundatii in bazinele hidrografice Mures, Olt, Arges si Ialomita, probabilitatile de depasire a debitelor fiind in multe cazuri cuprinse intre 1 si 3%;

• 1978 – in luna mai au avut loc viituri in bazinele hidrografice Iza, Somes, Mures, Timis, Nera si Siret;

• 1981 – in luna martie au fost inregistrate viituri in bazinele hidrografice Viseu, Somes, Mures, Crisuri;

• 1995 – s-au produs viituri - in luna decembrie - in bazinele hidrografice Tisa (afluentii de pe teritoriul romanesc), Somes, Crisuri si Mures.

In acelasi interval de timp s-au mai produs si viituri mari cu probabilitati de depasire a debitelor maxime anuale mai mici de 10% dar care au afectat arii mai restranse si anume:

• 1991 - mai - in bazinul hidrografic Olt; iulie - in bazinul hidrografic Siret, in special in subbazinul Trotus, cand s-a distrus si barajul Belci de pe raul Tazlau;

• 1997 - iulie - in bazinele hidrografice Barcau si Ialomita;

• 1998 - ianuarie – februarie - in bazinele hidrografice Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret, Barlad si Prut; iunie – iulie - in bazinele hidrografice Tisa, Somes, Crasna, Mures, Jiu, Olt, Arges, Ialomita Siret, Prut si in spatiile hidrografice Crisuri si Banat;

• 2000 - martie - in bazinele hidrografice Crisul Alb, Somes (Lapus, Cavnic, Lonea) si Olt (Homorod); aprilie - in bazinele hidrografice Tisa, Viseu, Tur, Somes, Crasna, Barcau, Crisul Negru, Crisul Alb, Mures, Bega, Timis, Caras, Nera si Cerna – debitele maxime inregistrate avand probabilitati de depasire cuprinse intre 0,5 si 10% pe unele rauri din bazinele hidrografice ale Crisului Negru, Crisului Alb, Ariesului, Muresului superior si pe raurile din Banat.

• 2005 – aprilie – septembrie – s-au produs viituri mari si exceptionale in bazinele hidrografice Timis, Bega, Barzava, Arges, Trotus, Siret, Putna, Ramnicu Sarat, Prutul Superior si Ialomita. Viitura produsa pe raurile Timis (1140 m3/s) si Bega (250 m3/s) fiind ca debite a doua valoare istorica dar volumele inregistrate au fost mai mari de aproximativ 3 si respectiv 4 ori fata de volumul viiturilor produse in anii 2000 si 1966. In bazinul raului Trotus viitura produsa a masurat debitul maxim la statia Vranceni de 2800 m3/s (probabilitate 0,5%). Volumul viiturii a fost mai mare decat cel al viiturii din anul 1991 fiind cel mai mare volum scurs cunoscut in sectiunea de control Vranceni. Pe raurile Putna si Ramnicu Sarat s-au produs cele mai mari viituri inregistrate vreodata. Pe raul Putna la statia hidrometrica Botarlau valoarea debitului de varf de 1323 m3/s este prima din sirul cronologic al debitelor maxime avand probabilitatea de depasire de 2,5%. Pe raul Ramnicu Sarat la statia hidrometrica Puiesti debitul maxim a avut o valoare exceptionala de 550 m3/s adica o frecventa de o data la 50 de ani iar volumul viiturii a fost estimat la 46 mil. m3. Pe sectorul inferior al Siretului la statia hidrometrica Lungoci varful viiturii a avut un debit estimat la 4650 m3/s respectiv o probabilitate de depasire de 0,5%, Siretul devenind astfel

97

raul interior cu cel mai mare debit inregistrat pe teritoriul Romaniei. Hidrologii considera insa ca marimea acestui debit a fost influentat de evacuarile din lacurile de acumulare.

Principalele tendinte in producerea viiturilor in ultimii ani

Analizand valorile debitelor maxime inregistrate in acest interval, precum si cursurile de apa pe care s-au produs, se constata urmatoarele:

• cele mai multe viituri continua a se produce in cea mai mare parte in intervalul mai – iunie – iulie, interval in care s-au manifestat si inundatiile istorice din anii 1970, 1975 si 2005;

• dupa anul 1981 a avut loc o deplasare partiala a perioadei de producere a viiturilor, din intervalul mai – iulie catre lunile martie – aprilie;

• apar mai des viituri in perioada de iarna;

• creste ponderea viiturilor produse pe cursurile mici de apa sau pe afluentii unor cursuri mari de apa si mai ales a viiturilor rapide.

6.2.1. Importanta cunoasterii vulnerabilitatii la inundatii

O ierarhizare a teritoriului national din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii este deosebit de importanta in managementul inundatiilor, in elaborarea planurilor de dezvoltare regionala, in gestionarea zonelor expuse riscului la inundatii sau a facilitatilor administrative din aceste zone.

Cunoasterea estimativa a pagubelor posibile viitoare este de mare interes in planificarea amenajarii teritoriului, in dezvoltarea urbana.

Vulnerabilitatea la inundatii prezinta deasemenea interes pentru cei responsabili cu protectia civila si interventia de urgenta, pentru reglementarea regimului constructiilor in zonele inundabile, pentru societatile de asigurari. Nu in ultimul rand, cunoasterea vulnerabilitatii la inundatii prezinta un deosebit interes pentru cei insarcinati cu protectia populatiei si a bunurilor impotriva inundatiilor in vederea orientarii actiunilor viitoare.

6.2.2. Modul de abordare a vulnerabilitatii

Cadrul general

Teritoriul Romaniei are o suprafata de 238391 km2 si este constituit din trei parti principale dispuse concentric formand o combinatie armonioasa de relief, respectiv 31% munti, 36% dealuri si 33% campie. Suprafata tarii este brazdata de o retea hidrografica cu debite permanente cu o retea cadastrata insumand 78905 km care apartine in proportie de 97,4% bazinului hidrografic al Dunarii.

Cele mai insemnate cursuri de apa sunt: Siretul (L = 576 km), Muresul (L = 716 km), Oltul (L = 670 km), Somesul (L = 349 km), Prutul (L = 716 km) si bineinteles Dunarea ce curge pe teritoriul Romaniei sau conbstituie granita de stat pe o lungime de 1075 km.

Conventional, teritoriul Romaniei este impartit in 11 bazine / spatii hidrografice pe care se realizeaza gestionarea resurselor de apa, dar si elaborarea planurilor de amenajare a apelor si a celor de management. Responsabilitatea gestionarii apelor revine in conformitate cu prevederile legale Administratiei Nationale «Apele Romane» prin filialele sale bazinale numite Directii de Ape.

98

Fig.17. Inundatii istorice semnificative – 1921 - 1949

99

Fig. 18. Inundatii istorice semnificative – 1924 - 1952

100

Fig. 19. Inundatii istorice semnificative – 1966 - 2005

101

Abordarea la nivel national

Pentru ierarhizarea la inundatii a teritoriului national, apare mai mult decat evident faptul nu putem utiliza indicele de risc la dezastru (IRD) asa cum a fost el definit in studiul elaborat de PNUD. Neutilizarea acestui indice se datoreaza in principal faptului ca nu cunoastem nici una dintre cele 24 de variabile utilizate de ONU in calculul vulnerabilitatii, la nivel de spatiu/bazin hidrografic. Ca urmare este necesar, ca pe baza datelor statistice de care se dispune, completate cu o serie de date hidrologice ce nu apar explicit in datele statistice privind pagubele fizice produse, a celor procurate de autor, a procesarii lor sa fie elaborat un set de indicatori specifici. Acesti indicatori trebuie astfel alesi incat sa poata permite departajarea unuia sau altuia din spatiile / bazinele hidrografice din punct de vedere al sensibilitatii lor la inundatii. In plus, pentru a putea grupa spatiile/bazinele hidrografice din punct de vedere al expunerii la riscul la inundatii este necesara si introducerea unei scari relative pentru gradarea expunerii la risc.

Desi inundatiile constituie de vreme indelungata o prezenta permanenta pe teritoriul Romaniei, o urmarire cat de cat sistematica a producerii acestora si a efectelor lor incepe odata cu anul 1960.

Trebuie spus insa ca au existat multe lacune in modul in care s-au inregistrat efectele acestor inundatii, in modul in care s-au efectuat evaluarile pagubelor produse si mai in ales faptul ca o lunga perioada de timp aceste date nu au fost cunoscute publicului larg, inclusiv specialistilor.

Astfel, abia dupa anul 1991 s-au furnizat date asupra victimelor omenesti produse de inundatii, dar evaluarea pagubelor produse de inundatii a continuat sa fie efectuata in absenta unei metodologii clare de evaluare. Este si acesta unul din motivele pentru care circula inca in paralel mai multe variante de suprafete inundate, de pagube produse, atat fizice cat si valorice, adesori neconcordante.

Aceasta stare de lucruri trebuie pusa si pe seama deselor transformari prin care a trecut sectorul apelor in ultimii 50 de ani. Astfel, abia infiintatul Comitet de Stat al Apelor in anul 1955, in anul 1964 a suferit o serie de transformari, iar in anul 1969 a fost desfiintat. Reinfiintat in anul 1975 sub numele de Consiliul National al Apelor a intrat in anul 1990 in Ministerul mediului, apoi in cel al agriculturii, ca sa revina in forma actuala de Minister al mediului si gospodaririi apelor in anul 2004.

Pentru a putea avea o baza de date cat de cat coerenta privind inundatiile produse pe teritoriul Romaniei in ultimii 30 – 35 de ani, autorul a depus eforturi deosebite.

A fost consultata o mare de varietate de materiale bibliografice, reviste de specialitate, date comunicate de organisme internationale (adesea contradictorii), studierea unor publicatii, manuale, carti de constructii hidrotehnice si de gospodarire a apelor si nu in ultimil rand date din notitele personale ale unor specialisti care au activat in domeniul gospodaririi apelor si care cu multa amabilitate ne-au fost puse la dispozitie.

Pe baza acestor date culese cu greutate si a celor comunicate de Consiliile Judetene si de Directiile de Ape, s-a reusit pentru prima oara, dupa cunostintele de care dispunem, sa se realizeze cat de cat o situatie a efectelor fenomenelor de inundatii produse in intervalul 1969 – 2005 pe teritoriul Romaniei.

6.2.3. Date statistice privind efectele majore ale inundatiilor

In datele statistice prezentate de diferite organisme si institutii mondiale exista numeroase referiri la inundatii produse in Romania in ultimii 80 de ani. Desi nesistematice si incomplete, aceste date prezinta totusi interes pentru cercetatorii romani ai fenomenelor de inundatii produse pe teritoriul Romaniei , in special in

102

intervalul 1970 – 1989, cand efectele inundatiilor, mai ales in privinta numarului de victime omenesti erau considerate ca nefiind de natura a fi facute publice. Ce mai trebuie remarcat este referirea la unele inundatii care au facut multe victime omenesti in deceniul al III-lea al secolului XX, dar necunoscute romanilor.

Astfel, dupa sursa EM-DAT The OFDA/CRED International Disaster Database – Universite Catholique de Louvain – Brussels – Belgium, care a stat pentru intervalul 1980 – 2000 si la baza Raportului PNUD amintit, rezulta o serie de date privind anii de inundatii mari si principalele lor efecte pe teritoriul Romaniei si care se prezinta in cele ce urmeaza.

Perioada 1920 – 1929

Cea mai mare inundatie din perioada considerata a avut loc, potrivit sursei citate, in anul 1926 cand, s-au produs inundatii in lunca Dunarii si au fost 1000 victime omenesti.

Trebuie semnalat ca in literatura romaneasca de specialitate viitura din anul 1926, desi este amintita ea este plasata a se fi produs in bazinul hidrografic inferior al Oltului, bazinul hidrografic Arges si Lunca Dunarii aval de varsarea Oltului, dar nu se face nici o referire la pierderile de vieti omenesti.

Perioada 1930 – 1970

Pentru intervalul 1930 - 1970, in literatura mondiala, in datele statistice internationale, nu mai exista nici o referire la inundatiile produse pe teritoriul Romaniei, desi noi stim ca asemenea fenomene au avut loc si in anii 1931, 1932, 1933, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1944, 1945, 1948, 1950, 1952.

Dupa anul 1970 informatiile internationale privind principalele inundatii produse pe teritoriul romanesc si efectele lor devin tot mai sistematice si mai credibile astfel:

Perioada 1970 – 1979

Anul Localizare Efecte

Mai 1970 In zona de vest a Romaniei Pierderi de vieti omenesti: 215 Populatie afectata: 238755 Pagube produse: 500 mil. USD

Iunie 1975 Zone din sud, nord – est si in lunca Dunarii

Pierderi de vieti omenesti: 60 Populatie afectata: 1000000 Pagube produse: 50 mil. USD

Perioada 1980 – 1989

Anul Localizare Efecte

Mai 1984 In zona de sud a Romaniei Populatie afectata: 2000

Perioada 1990 – 1999

Anul Localizare Efecte

Iulie 1991 Judetele Bacau, Suceava, Neamt

Pierderi de vieti omenesti: 108 Populatie ramasa fara adapost: 8000 Populatie afectata: 7000 Pagube produse: 500 mil. USD

Decembrie 1995 Ianuarie 1996

Bucuresti, zona de sud si vest a Romaniei

Pierderi de vieti omenesti: 2 Populatie ramasa fara adapost: 5000 Pagube produse: 3,4 mil. USD

103

Anul Localizare Efecte

Iulie 1997 Judetele Alba, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Braila, Buzau, Dambovita, Galati, Hunedoara, Maramures, Mures, Sibiu, Timis, Tulcea, Vaslui, Vrancea, Prahova, Bacau, Iasi, Suceava, Teleorman, Olt, Dolj, Caras-Severin

Pierderi de vieti omenesti: 20 Populatie ramasa fara adapost: 122320 Pagube produse: 110 mil. USD

Iunie 1998 Judetele Bacau, Vaslui, Vrancea, Salaj, Mures, Neamt, Cluj, Alba, Sibiu, Hunedoara

Pierderi de vieti omenesti: 23 Populatie ramasa fara adapost: 1000 Populatie afectata: 12000 Pagube produse: 150 mil. USD

Iunie 1999 Pierderi de vieti omenesti: 19 Raniti: 3 Populatie ramasa fara adapost: 90 Populatie afectata: 4578

Iulie 1999 Nordul si vestul Romaniei Pierderi de vieti omenesti: 15 Raniti: 22 Populatie ramasa fara adapost: 500 Populatie afectata: 3840

Perioada 2000 – iulie 2006

Anul Localizare Efecte

Martie 2000 Judetele Hunedoara, Maramures, Cluj, Mures, Bistrita-Nasaud si zone din nordul Romaniei

Populatie afectata: 3000

Aprilie 2000 Judetele Alba, Arad, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Brasov, Caras-Severin, Cluj, Harghita, Hunedoara, Maramures, Mures, Olt, Satu-Mare, Salaj, Timis

Pierderi de vieti omenesti: 9 Populatie ramasa fara adapost: 431 Populatie afectata: 60000 Pagube produse: 100 mil. USD

Martie 2001 Judetele Bohor, Bistrita-Nasaud, Maramures, Satu-Mare, Suceava, Harghita, Cluj, Salaj, Hunedoara, Alba, Botosani

Populatie afectata: 4000 Pagube produse: 26,6 mil USD

Iunie 2001 Centrul Transilvaniei si sudul Romaniei

Pierderi de vieti omenesti: 7 Raniti: 3 Populatie afectata: 10800

Iulie 2002 Judetele Constanta, Suceava, Prahova, Iasi, Vaslui

Pierderi de vieti omenesti: 4 Populatie afectata: 4500

August 2002 Estul, centrul si sud-estul Romaniei

Pierderi de vieti omenesti: 4 Populatie ramasa fara adapost: 3900

August 2002 Localitatile Cioara, Baia de Aries (jud. Mures), Bistrita

Pierderi de vieti omenesti: 1 Raniti: 1 Populatie afectata: 300 Pagube produse: 0,29 mil. USD

Ianuarie 2003

Pierderi de vieti omenesti: 3 Populatie ramasa fara adapost: 600

104

Anul Localizare Efecte

Iulie - August 2004

Judetele Brasov, Buzau, Iasi, Bacau

Pierderi de vieti omenesti: 4 Populatie afectata: 14128

August 2004 Judetele Constanta, Vaslui, Bacau

Pierderi de vieti omenesti: 6 Populatie afectata: 600

Martie 2005 Judetul Mures Pierderi de vieti omenesti: 2 Populatie afectata: 600

Aprilie - Mai 2005

Judetele Arad, Mehedinti, Timis, Caras - Severin

Pierderi de vieti omenesti: 2 Populatie afectata: 3400 Pagube produse: 596 mil. USD

Iulie 2005 Judetele Olt, Hunedoara, Gorj, Alba, Tulcea, Giurgiu, Vrancea, Bacau, Braila, Ialomita

Pierderi de vieti omenesti: 32 Raniti: 2 Populatie afectata: 19769 Pagube produse: 571 mil. USD

August 2005 Judetele Harghita, Mures, Dolj, Bacau, Vrancea, Galati, Braila, Gorj, Bistrita – Nasaud, Suceava

Pierderi de vieti omenesti: 51 Populatie afectata: 3140 Pagube produse: 313 mil. USD

Septembrie 2005

Judetele Constanta, Buzau, Ialomita, Prahova

Pierderi de vieti omenesti: 10 Populatie afectata: 30000

Martie - Aprilie 2006

Judetele Gorj, Dambovita, Dolj, Alba, Arad, Botosani, Caras – Severin, Calarasi, Constanta, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Olt, Mehedinti, Neamt, Sibiu, Suceava, Timis, Teleorman, Tulcea, Gorj, Bistrita – Nasaud, Mures

Pierderi de vieti omenesti: 1 Raniti: 2 Populatie afectata: 16475

Iunie 2006 Judetele Suceava, Bistrita – Nasaud, Maramures, Arad, Mures

Pierderi de vieti omenesti: 43 Populatie afectata: 1826

Dupa cum se poate remarca, statisticile internationale pun accentul in mod deosebit pe numarul de pierderi de vieti omenesti, pe numarul populatiei ramase fara adapost si populatia afectata de inundatii si nu in ultimul rand pe pagubele materiale produse exprimate in valori monetare, atunci cand acestea sunt semnificative.

6.3. IERARHIZAREA LA INUNDATII A TERITORIULUI

6.3.1. Variabile de vulnerabilitate (indicatori)

In Romania au existat o serie de incercari de a realiza o ierarhizare a teritoriului din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii. Unii autori au propus o ierarhizare folosind drept criteriu marimea monetara a pagubelor fizice directe produse de inundatii si in special criteriul privind ponderea acestor pagube pe entitati administrative (judete) din paguba totala la nivel national. Este evident ca o asemenea ierarhizare este cu totul subiectiva, cel putin daca se are in vedere inexistenta la noi a unei metodologii unitare de evaluare a pagubelor. Desi evidenta pagubelor produse de inundatii se tine pe judete, pentru a judeca vulnerabilitatea unui judet nu este suficienta numai marimea pagubei directe exprimata monetar. Aceasta rezulta chiar din definitia conceptului de vulnerabilitate. Mai mult, nu toate judetele au acelasi grad de dezvoltare economico – sociala, ori se stie ca cele mai vulnerabile comunitati la dezastre sunt cele cu o economie slaba, iar cei mai vulnerabili membri ai oricarei comunitati sunt aceia care sunt marginalizati economic. Vulnerabilitatea depinde deasemenea de densitatea populatiei expuse, de capacitatea de avertizare preventiva, de educatie, de starea de

105

sanatate etc. Din aceste considerente suntem de parere ca o iararhizare credibila a teritoriului din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii o constituie cea la nivel de bazin / spatiuhidrografic pe baza unui set de indicatori de vulnerabilitate.

In ierarhizarea teritoriului la inundatii nu pot fi exclusi si alti factori precum conditiile climatice, de relief, geologie, hidrografie, dar si natura si valoarea receptorilor de risc.

Pentru a putea realiza o ierarhizare obiectiva a vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului este necesara introducerea unor indicatori de vulnerabilitate.

O multitudine de receptori de risc au avut de suferit de pe urma inundatiilor produse in intervalul de analiza - 1969 - 2005 (pierderi de vieti omenesti, locuinte distruse, suprafete de teren afectate, cai de comunicatii, obiective social – economice etc.).

In scopul realizarii unei ierarhizari din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului Romaniei – la nivel de bazin sau spatiu hidrografic, lucrarea s-a oprit la doi dintre cei mai importanti receptori de risc: locuinte (distruse) si suprafete (inundate).

In mod normal ar fi trebuit luate in considerare toate entitatile care au avut de suferit de pe urma inundatiilor. Experienta mondiala, dar si cea romaneasca arata insa ca in asezarile umane cele mai mari pagube produse de inundatii sunt cele aduse constructiilor si bunurilor din interiorul lor. Acestea reprezinta circa 70% din valoarea totala a pagubelor produse de inundatii. Pagubele aduse de inundatii celorlalti receptori de risc se pot exprima ca procente din pagubele produse de inundatii constructiilor. Aceste procente depind in special de caracteristicile inundatiilor exprimate prin ritmul lor de producere – lent, rapid – si evident de gradul de dotare al fiecarui bazin / spatiu hidrografic.

Pagubele produse de inundatii terenurilor agricole sunt foarte variabile, iar ponderea lor in pagubele totale reprezinta intre 3 si 12% din valoarea torala a pagubelor.

In aceste conditii considerarea ca date de intrare intr-o viitoare ierarhizare globala a vulnerabilitatii la inundatii a bazinelor hidrografice doar a pagubelor aduse constructiilor si terenurilor agricole care acopera circa 73 – 82% din totalul pagubelor se considera ca reprezentative si satisfacatoare pentru o departajare a bazinelor / spatiilor hidrografice.

O sistematizare a datelor privind suprafata totala si suprafata agricola, numarul locuintelor distruse sau avariate si a suprafetelor inundate in intervalul 1970 – 2005, pe bazine /spatii hidrografice se prezinta in tabelul 3.

Pentru a realiza o ierarhizare a teritoriului din punct de vedere al riscului la inundabilitate nu se pot utiliza variabilele de vulnerabilitate utilizate de PNUD in determinarea profilului de tara deoarece nu se dispune de aceste date la nivel de bazin/ spatiu hidrografic sau la nivel de unitate administrativa – judetul.

Din acest motiv am fost nevoiti sa utilizam numai datele disponibile: suprafata spatiilor hidrografice, suprafetele inundate si numarul locuintelor distruse.

Nu s-a putut stabili nici populatia care a fost expusa fenomenelor de inundatii din acest interval deoarece aceasta nu a fost inventariata, sau daca a fost ea nu mai este cunoscuta.

In literatura mondiala, exista referiri la faptul ca in urma inundatiilor, la o pierdere de viata omeneasca sunt afectate de inundatii alti 100 – 300 de locuitori. Este insa dificil de precizat daca si in cazul Romaniei putem utiliza aceste cifre, mai ales ca intervalul 1969 – 1991, pierderile de vieti omenesti ca urmare a inundatiilor nu sunt cunoscute.

106

TABEL 3

SUPRAFATA TOTALA, AGRICOLA, SUPRAFETE INUNDATE SI NUMAR DE LOCUINTE DISTRUSE PE BAZINE/ SPATII HIDROGRAFICE

SUPRAFATA (ha)

NR. CRT.

BAZINUL/SPATIUL HIDROGRAFIC totala agricola

SUPRAFATA INUNDATA

(ha)

NUMAR LOCUINTE DISTRUSE

1 S.H. SOMES – TISA 2238000 1296477 198909 24320 2 S.H. CRISURI 1486000 1018277 586958 13945 3 B.H. MURES 2789000 1595440 386224 62253 4 S.H. BANAT 1903412 1222930 317345 17486 5 B.H. JIU 1611268 1044924 50191 9147 6 B.H. OLT 2654923 1604480 56482 3221 7 S.H. ARGES VEDEA 2364710 1591824 359399 30173 8 S.H. BUZAU – IALOMITA 2747387 1733552 210246 14331 9 S.H. PRUT-BARLAD 1832000 1143374 186647 10454 10 B.H SIRET 3040000 1598578 293595 39753 11 S.H. DOBROGEA - LITORAL 1172400 986729 55035 6530 TOTAL 23839100 14836585 2701031 231613

107

In aceste conditii vom defini ca indicatori de vulnerabilitate urmatorii indicatori:

is – ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata totala/agricola a spatiului hidrografic;

il – ponderea numarului mediu multianual al locuintelor distruse din suprafata inundata a bazinului hidrografic, exprimata in numarul de locuinte distruse la 1000 ha inundate;

iv – ponderea marilor viituri exprimata prin numarul mediu multianual de evenimente care au produs inundatii intr-un bazin hidrografic din numarul total de evenimente produse la nivelul tarii;

ir – timpul de revenire a debitelor maxime produse pe principalele cursuri de apa al spatiului hidrografic.

Desi aparent, indivatorii iv si ir caracterizeaza hazardul, ei pot exprima insa si vulnerabilitatea deoarece mai multe viituri succesive maresc sensibilitatea receptorilor de risc, iar timpii de revenire mai mari semnifica magnitudini mai mari si deci consecinte mai mari.

6.3.2. Ierarhizarea la inundatii a bazinelor/spatiilor hidrografice

Rezultatul calculelor indicatorilor au condus la rezultatele ce se prezinta in continuare.

Indicatori privind suprafata inundata

Acesti indicatori exprima extensia inundatiilor si sunt:

• ist – ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata totala a bazinului/spatiului hidrografic;

• isa - ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata agricola a bazinului/spatiului hidrografic. Acest indicator a aparut ca necesar datorita marii variabilitati a ponderii suprafetelor agricole (ce includ si suprafetele construite) in suprafetele totale ale bazinelor hidrografice, cuprinse intre 52% si 84%.

Pe bazine / spatii hidrografice, suprafetele medii multianuale inundate si ponderea lor din suprafata totala si agricola a bazinelor / spatiilor hidrografice sunt prezentate in tabelul 4.

TABEL 4

NR. CRT.

BAZINUL/SPATIUL HIDROGRAFIC

Suprafata medie anuala inundata (ha/an)

ist = suprafata medie anuala inundata / suprafata bh

(%)

isa = suprafata medie anuala inundata / suprafata

agricola a bh (%)

1 SOMES – TISA 5525,25 0,247 0,426 2 CRISURI 16304,38 1,097 1,601 3 MURES 10728,44 0,385 0,672 4 BANAT 8815,14 0,463 0,721 5 JIU 1394,19 0,087 0,133 6 OLT 1568,94 0,059 0,078 7 ARGES VEDEA 9983,31 0,422 0,627 8 BUZAU – IALOMITA 5840,17 0,213 0,337 9 PRUT-BARLAD 5185,19 0,283 0,453 10 SIRET 8155,42 0,268 0,510 11 DOBROGEA - LITORAL 1528,75 0,130 0,155 TOTAL VALORI MEDII 75028,64 0,315 0,506

108

La nivelul tarii suprafata medie multianuala inundata in intervalul 1969 – 2005 a fost de 75028,64 ha/an.

La nivelul tarii, indicele mediu al ponderii suprafetelor medii multianuale inundate fata de suprafata totala a bazinelor hidrografice rezulta de 0.315% iar fata de suprafata agricola de 0,506%.

Indicatorul privind ponderea locuintelor distruse si avariate

Acest indicator il exprima densitatea constructiilor din zonele inundate si indirect populatia afectata de inundatii.

Pentru calculul acestui indicator s-a determinat numarul mediu anual de locuinte distruse si avariate pe fiecare bazin sau spatiu hidrografic si apoi s-a determinat raportul dintre numarul mediu anual de locuinte distruse si suprafata inundata exprimata in mii hectare. La nivelul Romaniei, numarul mediu multianual al locuintelor distruse rezulta 6433,69 locuinte/an.

La nivel de tara, indicatorul privind ponderea numarului mediu multianual de locuinte distruse raportat la suprafata medie multianuala inundata a spatiilor / bazinelor hidrografice exprimata in numar de locuinte distruse la 1000 ha, rezulta de 85.75 locuinte/1000 ha inundate.

Date hidrologice asociate viiturilor care au produs inundatii in intervalul 1969 – 2005

De cele mai multe ori, datele privind efectele inundatiilor nu au fost insotite si de datele hidrologice ce au caracterizat viiturile care au produs inundatiile. In consecinta a fost nevoie ca autorul sa reconstituie aceste date si sa le coreleze cu pagubele fizice produse. Una din datele semnificative o constituie numarul viiturilor produse in intervalul considerat pe principalele cursuri de apa din bazinul/spatiul hidrografic considerat si care au depasit cotele de inundatii.

Indicatorul privind ponderea viiturilor anuale produse in spatiile si bazinele hidrografice din numarul total de evenimente produse in intervalul studiat

Acest indicator – iv, exprima numarul mediu multianual de evenimente (viituri) ce s-a produs pe fiecare bazin sau spatiu hidrografic in intervalul analizat. El reflecta faptul ca mai multe evenimente desi cu magnitudini mai mici pot produce cumulat pagube mai mari. In plus, mai multe evenimente la care este supus un receptor de risc maresc sensibilitatea acestuia la fenomen, deci il fac mai vulnerabil.

TABEL 5

NR. CRT.

BAZINUL / SPATIUL HIDROGRAFIC

Numar viituri

Numar mediu de evenimente pe an

1 SOMES – TISA 76 2,11 2 CRISURI 43 1,19 3 MURES 68 1,89 4 BANAT 23 0,64 5 JIU 15 0,42 6 OLT 44 1,22 7 ARGES – VEDEA 14 0,39 8 BUZAU – IALOMITA 16 0,45 9 PRUT – BARLAD 12 0,33 10 SIRET 22 0,61 11 DOBROGEA - LITORAL 7 0,19 TOTAL 340 9,45

109

Dupa cum se poate constata din tabelul 5 numarul mediu multianual de evenimente produse la nivelul tarii este de 9,45 evenimente/an, respectiv in medie pe fiecare spatiu / bazin hidrografic 0,86 evenimente/an.bazin.

Indicatorul privind timpul de revenire a viiturilor

Indicatorul ir exprima magnitudinea inundatiilor produse intr-un bazin hidrografic consecintele acestora fiind direct legate de magnitudine. Cu cat inundatiile au un timp de revenire mai mare, ele sunt cauzate de viituri cu debite mult mai mari. Ori debitele mari semnifica adancimi de apa mari si deci pagube in consecinta.

Pentru definirea acestui indicator s-a luat in considerare timpul de revenire ponderat al debitelor maxime inregistrate in intervalul 1969 – 2005 pe principalul / principalele cursuri de apa din bazinul sau spatiul hidrografic considerat.

Cele mai mari debite istorice inregistrate pe raurile interioare si pe statii hidrometrice sunt prezentate in tabelul 6.

Din punct de vedere al acestui indicator, bazinul hidrografic Siret prezinta anumite particularitati, care necesita a fi comentate.

De regula debitele maxime inregistrate pe cursul principal al bazinului, Siretul, sunt generate de viiturile ce apar pe afluentii sai mari. Spre exemplu, viitura de pe raul Siret din anul 1970 a fost in principal generata de aportul raului Bistrita. Viiturile maxime de pe raul Siret la statia hidrometrica Lungoci din anii 1991 de 3270 m3/s (timp de revenire 25 de ani) si din anul 2005 de 4650 m3/s s-au produs in special datorita afluentului sau Trotus. Trebuie facuta o remarca in ceea ce priveste aceste doua valori maxime. Valoarea debitului maxim din anul 1991 a fost mai mare si ca urmare a ruperii barajului Belci, dupa cum valoarea din anul 2005 a fost influentata de deversarile din acumularile de pe raul Siret si ruperea unor diguri.

Trebuie deasemenea precizat ca in cadrul bazinului hidrografic Siret, raul Trotus constituie un caz special:

• acest rau, are un afluent, Tazlaul, care prezinta cel mai mare debit maxim specific inregistrat la nivelul Romaniei, de 1600 l/s.km2;

• pe acest rau, in ultimii 40 de ani s-au inregistrat nu mai putin de 5 valori ale debitelor maxime ce au depasit 1500 m3/s ceea ce corespunde unei probabilitati teoretice de circa 10%;

• debitul istoric maxim pe raul Trotus este cel inregistrat in anul 2005 si a fost de 2850 m3/s, ceea ce conduce la un timp de revenire de odata la 70 – 75 de ani;

• valoarea medie a debitelor maxime cu probabilitatea teoretica de depasire mai mica de 10% corespunde unui timp de revenire de odata la 20 – 30 de ani.

La analiza pe ansamblul bazinului hidrografic Siret, a rezultat ca timpul de revenire al debitelor maxime se situeaza in acest bazin in intervalul de odata la 29 – 33 de ani.

110

TABEL 6

CELE MAI MARI DEBITE ISTORICE INREGISTRATE

(PE STATII HIDROMETRICE)

NR. CRT. RAUL

STATIA HIDROMETRICA

F (km

2)

DATA INAINTE DE

1969

Qmax m

3/s

DATA DUPA 1969 FRECVENTA

1 VISEU POIANA BORSA 131 71.3 07/08/72 33

2 VISEU BISTRA 1555 1072 13/05/70 83

3 SOMESUL MARE

BECLEAN 4323 2010 13/05/70 83

4 SOMES DEJ 8824 2300 13/05/70 83

5 SOMES SATU MARE 15000 3342 15/05/70 125

6 CRISUL REPEDE

ORADEA 2185 22/05/1887 1000 100

7 CRISUL NEGRU

TINCA 2216 914 24/07/80 77

8 CRISUL ALB CHISINEU CRIS 3616 659 13/03/81 36

9 MURES STANCENI 1532 331 13/05/70 59

10 MURES ALBA IULIA 17964 2450 15/05/70 100

11 MURES ARAD 27056 2320 18/05/70 83

12 MURES ARAD 27056 2200 07/07/75 67

13 ARIES BAIA DE ARIES 1189 1060 12/03/81 333

14 TARNAVA MARE

MEDIAS 2649 1000 03/07/75 125

15 TARNAVA MARE

MEDIAS 2649 800 14/05/70 56

16 BEGA CHIZATAU 1660 1966 350 100

17 TIMIS LUGOJ 2706 27/05/12 1500 100

18 CARAS VARADIA 898 18/04/66 386 45

19 NERA SASCA MONTANA

1164 13/06/10 1100 1000

20 JIU ISCRONI 489 21/10/64 625 67

21 JIU PODARI 9253 2000 11/10/72 43

22 MOTRU FATA MOTRULUI 1743 30/07/69 1570 143

23 OLT FELDIOARA 5614 615 04/07/75 77

24 OLT HOGHIZ 7142 950 04/07/75 83

25 OLT FAGARAS 9160 07/04/32 1150 37

26 OLT RM. VALCEA 15292 2134 04/07/75 50

27 OLT IZBICENI 23940 2900 12/10/72 38

28 RAUL NEGRU

RECI 1672 232 03/07/75 38

29 ARGES PITESTI STRAND 3085 11/07/41 2000 67

30 ARGES MALU SPART 3799 1700 03/07/75 31

31 SABAR (POTOP)

GURA FOII 196 875 21/06/79 1000

32 DAMBOVITA MALU CU FLORI 668 500 02/07/75 56

33 VEDEA CERVENIA 4944 1168 13/10/72 77

34 IALOMITA COSERENI 6265 1440 03/07/75 48

35 PRAHOVA ADANCATA 3682 1200 03/07/75 83

111

NR. CRT. RAUL

STATIA HIDROMETRICA

F (km

2)

DATA INAINTE DE

1969

Qmax m

3/s

DATA DUPA 1969 FRECVENTA

36 SIRET SIRET 1659 13/07/69 1193 33

37 SIRET LUNGOCI 36036 3190 19/05/1970 29

38 SIRET LUNGOCI 36036 4650 13/07/2005 200

39 SUCEAVA ITCANI 2330 09/06/69 1460 67

40 MOLDOVA ROMAN 4285 12/08/55 1235 29

41 BISTRITA CARNU 4022 18/05/30 1600 83

42 TROTUS VRANCENI 4349 1954 1700 13.07.2005 2850

43 TAZLAU HELEGIU 984 1550 29/07/91 100

44 BARLAD BARLAD 3952 430 23/06/85 36

45 PUTNA BOTARLAU 2480 1323 13/07/2005 32

46 BUZAU NEHOIU 1549 1400 02/07/75 56

47 BUZAU SAGEATA-BANITA

3980 2200 03/07/75 50

48 PRUT RADAUTI 17406 15/05/65 2415 200

49 JIJIA TODIRENI 1080 14/07/69 394 100

50 CASIMCEA CASIAN 588 24/09/68 442 50

Sintetic timpii de revenire pe bazine / spatii hidrografice sunt prezentati in tabelul 7.

TABEL 7

NR. CRT.

BAZINUL / SPATIUL HIDROGRAFIC

Timpul de revenire (ani)

1 SOMES – TISA 83-125 2 CRISURI 36-100 3 MURES 59-100 4 BANAT 45-100 5 JIU 43-67 6 OLT 38-83 7 ARGES – VEDEA 67-77 8 BUZAU – IALOMITA 48-56 9 PRUT – BARLAD 33-83 10 SIRET 29-33 11 DOBROGEA - LITORAL -

6.3.3. Scara de vulnerabilitate

In tabelul 7 sunt prezentate sintetic principalele date de baza si valorile indicatorilor de vulnerabilitate, pe spatii si bazine hidrografice.

Deoarece fiecare indicator exprima un criteriu de vulnerabilitate, pentru a realiza o ierarhizare a bazinelor hidrografice este necesara agregarea acestor indicatori astfel incat sa se poata ajunge la definirea unei scari care sa caracterizeze gradul de severitate al inundatiilor. In acest scop, fiecare bazin / spatiu hidrografic a fost ordonat dupa valorile crescatoare ale fiecarui indicator primind un numar de puncte de la 1 la 11, corespunzator locului ocupat in ordonarea realizata. Prin adunarea punctelor corespunzatoare locului ocupat de fiecare bazin / spatiu hidrografic in cadrul fiecarui indicator s-au obtinut pentru fiecare bazin /spatiu hidrografic un numar total de puncte. Numarul minim de puncte a fost de 15 si corespunde spatiului hidrografic Dobrogea – Litoral, iar cel maxim a fost de 46 de puncte si coresponde bazinului hidrografic Mures (tabel 8).

112

TABEL 8

IERARHIZAREA LA INUNDATII A BAZINELOR / SPATIILOR HIDROGRAFICE

INDICATORI DE VULNERABILITATE BAZINUL / SPATIUL HIDROGRAFIC

ist punctaj isa punctaj il punctaj iv punctaj ir punctaj

PUCTAJ TOTAL

CLASA DE VULNERABILITATE

ARGES - VEDEA 0,422 9 0,627 8 83,90 6 0,390 3 67-77 10 36 II

BANAT 0,483 10 0,721 10 55,00 2 0,640 7 45-100 7 36 II

BUZAU - IALOMITA 0,213 4 0,337 4 68,00 5 0,450 5 48-56 8 26 III

CRISURI 1,097 11 1,601 11 23,75 1 1,190 8 36-100 4 35 III

DOBROGEA – LITORAL 0,130 3 0,155 3 118,60 7 0,190 1 - 1 15 V

JIU 0,087 2 0,133 2 182,00 11 0,420 4 43-47 6 25 IV

MURES 0,384 8 0,672 9 161,00 10 1,890 10 59-100 9 46 I

OLT 0,059 1 0,098 1 57,00 4 1,220 9 38-83 5 20 IV

PRUT – BARLAD 0,283 7 0,453 6 56,00 3 0,330 2 33-83 3 21 IV

SIRET 0,268 6 0,510 7 135,40 9 0,610 6 29-33 2 30 III

SOMES - TISA 0,247 5 0,426 5 122,00 8 2,110 11 83-125 11 40 II

LEGENDA Clasa V ist= suprafata medie anuala inundata / suprafata totala a bazinului hidrografic (%) Clasa IV isa= suprafata medie anuala inundata / suprafata agricola a bazinului hidrografic (%) Clasa III il = numarul mediu anual al locuintelor distruse la 1000 ha inundate Clasa II iv = numarul mediu anual al viiturilor care au produs inundatii Clasa I ir = timpul maxim de revenire al debitelor maxime care au produs inundatii

113

114

In aceste conditii s-a trecut la introducerea unei scari de vulnerabilitate la inundatii alcatuita din cinci clase. Clasa V a revenit implicit spatiului hidrografic Dobrogea – Litoral. Intervalul dintre 15 puncte si 46 de puncte a fost alocat celorlalte 4 clase de severitate (IV, III, II, I) astfel:

• clasa IV – intre 16 si 25 de puncte;

• clasa III – intre 26 si 35 de puncte;

• clasa II – intre 36 si 45 de puncte;

• clasa I –peste 45 de puncte.

Rezultatul agregarii si ordonarii in clase de vulnerabilitate a bazinelor/ spatiilor hidrografice este:

• clasa V – 15 puncte – s.h. Dobrogea – Litoral;

• clasa IV – 16 – 25 de puncte: b.h. Olt (20 puncte), s.h. Prut – Barlad (21 puncte) si b.h. Jiu (25 puncte);

• clasa III – 26 – 35 de puncte: s.h. Buzau – Ialomita (26 puncte), b.h. Siret (30 puncte), s.h. Crisuri (35 puncte);

• clasa II – 36 – 45 de puncte: s.h. Banat (36 puncte), s.h. Arges – Vedea (36 puncte) s.h. Somes – Tisa (40 puncte);

• clasa I – peste 45 de puncte: b.h. Mures (46 puncte).

Din punct de vedere al valorilor indicatorilor de vulnerabilitate cele 5 clase sunt caracterizate astfel:

• clasa V – vulnerabilitate foarte redusa – suprafata medie anuala inundata reprezinta intre 0,13 si 0,16% din suprafata totala, respectiv agricola a bazinului / spatiului hidrografic; numarul anual de evenimente este redus dar ele sunt de intensitate mare;

• clasa IV – vulnerabilitate minora – suprafata media anuala inundata este cuprinsa intre 0,06 si 0,29% din suprafata totala a bazinului/spatiului hidrografic, respectiv intre 0,1 si 0,45% din suprafata agricola a spatiului hidrografic; numarul mediu anual al locuintelor distruse si avariate la1000 de hectare inundate este cuprins intre 50 si 185 locuinte; numarul mediu anual al evenimentelor ce provoaca inundatii este cuprins intre 0,33 si 1,22 evenimente/an;

• clasa III – vulnerabilitate moderata – suprafetele medii anuale inundate reprezinta intre 0,21 si 1,1% din suprafata totala a bazinului/spatiului hidrografic, respectiv intre 0,33 si 1,60% din suprafata arabila; numarul mediu anual al locuintelor distruse ca urmare a inundatiilor se situeaza intre 23 si 136 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu anual al evenimentelor care provoaca inundatii se situeaza intre 0,45 si 1,19;

• clasa II – vulnerabilitate majora – suprafata medie multianuala inundata este cuprinsa intre 0,24 si 0,49% din suprafata totala a bazinului / spatiului hidrografic, respectiv intre 0,42 si 0,72% din suprafata agricola;numarul mediu multianual al locuintelor distruse de inundatii este cuprins intre 55 si 122 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu multianual al evenimentelor majore care produc inundatii este cuprins intre 0,39 si 2,11;

115

• clasa I – vulnerabilitate extrema – suprafata medie multianuala inundata reprezinta 0,38% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv 0,67% din suprafata agricola; numarul mediu multianual allocuintelor distruse de inundatii este de 161 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu multianual al evenimentelor care provoaca inundatii depaseste 1,8 evenimente pe an.

6.3.4. Analiza rezultatelor

Impartirea pe clase de vulnerabilitate asa cum a rezultat in urma agregarii valorilor celor cinci indicatori de vulnerabilitate evidentiaza urmatoarele aspecte:

• spatiul hidrografic Dobrogea – Litoral se incadreaza in clasa V de vulnerabilitate, acest spatiu avand o situatie specifica din punct de vedere hidrologic: un regim instabil al cursurilor de apa, cu viituri pluviale in tot timpul anului, intense si de scurta durata, iar in perioadele dintre viituri scurgerea este nesemnificativa, multe rauri secand adesea. In perioadele de viituri scurgerea pe cursurile de apa este in regim rapid de miscare, cu adancimi ale apei care ajung la 3 – 4 metri si chiar mai mult intr-o perioada foarte scurta, cu viteze ale apei ce depasesc 5 m/s si cu consecinte grave mai ales asupra populatiei si locuintelor;

• bazinele hidrografice Jiu si Olt si spatiul hidrografic Prut – Barlad se incadreaza in clasa IV de vulnerabilitate. In aceste bazine / spatii hidrografice se produce o cincime din numarul viiturilor care provoaca inundatii pe teritoriul Romaniei. Viiturile mari din aceste bazine / spatii au o perioada de revenire cuprinsa intre o data la 33 de ani si o data la 83 de ani cu preponderenta celor de o data la 38 – 47 de ani. Suprafetele medii multianuale ce sunt inundate nu sunt semnificative, partial facand exceptie spatiul hidrografic Prut – Barlad unde acestea reprezinta circa 0,45% din suprafata agricola a spatiului;

• bazinul hidrografic Siret si spatiile hidrografice Crisuri si Buzau – Ialomita se incadreaza in clasa III de vulnerabilitate. In aceste bazine / spatii hidrografice se produc aproximativ 25% din numarul mediu multianual al viiturilor ce au loc peteritoriul Romaniei.Timpul de revenire al marilor viituri ce produc inundatii este cuprins intre o data la 29 de ani si o data la 100 de ani, cu preponderenta celor cu timpul de revenire de o data la 35 – 55 de ani. Suprafetele medii multianuale inundate sunt mai mari reprezentand intre 0,3% si 1,6% din supraftele agricole ale acestor bazine /spatii hidrografice;

• clasa a II-a de vulnerabilitate cuprinde spatiile hidrografice Somes – Tisa, Banat si Arges – Vedea. In aceste spatii se produc in medie anual circa o treime din numarul viiturilor ce au loc pe teritoriul tarii. Timpul de revenire al viiturilor mari ce provoaca inundatii este cuprin intre o data la 45 de ani si o data la 125 de ani, cu preponderenta celor care au o frecventa de o data la 60 – 80 de ani. In spatiul hidrografic Somes – Tisa s-a produs in anul 1970 pe raul Somes la statia hidrometrica Satu Mare debitul de 3432 m3/s care a ramas cel mai mare debit inregistrat pe raurile interioare (debitul de 4650 m2/s produs in anul 2006 pe raul Siret a fost dupa parerea mai multor specialisti influentat de evacuarile din lacurile de acumulare). Suprafetele medii multianuale inundate in aceste spatii hidrografice sunt semnificative (avand in vedere ca suprafetele agricole ale acestor bazine reprezinta circa 27% din suprafata agricola a Romaniei) cu valori cuprinse intre 0,43% si0,70% din suprafata agricola a spatiilor hidrografice;

• bazinul hidrografic Mures, incadrat in clasa I de vulnerabilitate, se detaseaza din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii de celelalte bazine si spatii

116

hidrografice. In acest bazin se produce o cincime din numarul viiturilor ce au loc pe teritoriul Romaniei; suprafetele medii multianuale inundate sunt semnificative reprezentand circa 0,67% din suprafata agricola a bazinului hidrografic. Numarul mediu multianual al locuintelor distruse si avariate de inundatii este unul dintre cele mai ridicate din tara – 161 locuinte la 1000 ha inundate. Timpul de revenire al marilor viituri ce provoaca inundatii este cuprins intre o data la 59 de ani si o data la 100 de ani.

6.3.5. Inundabilitatea actuala a teritoriului Romaniei

In pofida numeroaselor lucrari realizate pe teritoriul Romaniei in prezent mai sunt inca expuse riscului la inundatii produse de revarsarea cursurilor de apa un numar de 1,028 mil. ha (5,8% din suprafata totala a tarii).

Aceasta suprafata este inundabila la debite ale cursurilor de apa avand probabilitatea de depasire de circa 1% si cuprinde atat suprafete agricole, pasuni, terenuri silvice cat si intravilanuri de localitati. Populatia expusa riscului la aceste inundatii este estimata la circa 929000 locuitori.

Suprafetele inundabile pe bazine si spatii hidrografice precum si populatia si numarul localitatilor potential inundabile de pe teritoriul Romaniei la debitele cu probabilitatea de depasire de 1% sunt prezentate in tabelul 9.

TABEL 9

INUNDABILITATEA ACTUALA A TERITORIULUI ROMANIEI (1%)

NR. CRT.

BAZINUL / SPATIUL HIDROGRAFIC

Suprafata inundabila

(ha)

Populatia expusa riscului la inundatii (nr.loc.)

Localitati afectate (nr.)

1 SOMES – TISA 96500 82990 44 2 CRISURI 98900 58351 187 3 MURES 209500 155030 120 4 BANAT 146800 86612 100 5 JIU 69800 76082 62 6 OLT 66400 58432 99 7 ARGES – VEDEA 62500 123750 64 8 BUZAU – IALOMITA 61900 65614 40 9 PRUT – BARLAD 104750 125700 72 10 SIRET 105700 90902 108 11 DOBROGEA – LITORAL 5700 5472 7

TOTAL 1028450 928935 903

In ceea ce priveste suprafata inundabila din revarsarea cursurilor de apa, la debite cu probabilitatea de depasire de 5%, aceasta este apreciata la 412150 ha repartizata pe bazine si spatii hidrografice astfel:

117

TABEL 10

NR. CRT.

BAZINUL / SPATIUL HIDROGRAFIC

Suprafata inundabila la p = 5% (ha)

1 SOMES – TISA 22500 2 CRISURI 20500 3 MURES 30900 4 BANAT 30500 5 JIU 14500 6 OLT 13600 7 ARGES – VEDEA 12900 8 BUZAU – IALOMITA 12400 9 PRUT – BARLAD 21400 10 SIRET 21750 11 DOBROGEA - LITORAL 5700

TOTAL RAURI INTERIOARE 202150

TOTAL ROMANIA 412150

118

119

CAPITOLUL 7

DIRECTII VIITOARE DE CERCETARE

Cercetarile efectuate in cadrul tezei au condus la o ierarhizare globala din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului national la nivel de bazin / spatiu hidrografic. Aceasta ierarhizare este deosebit de utila decidentilor in politica managementului inundatiilor, amenajarii teritoriului, protectiei civile, societatilor de asigurari etc.

Asa cum s-a vazut din analiza tendintei de producere a inundatiilor in ultimii 10 – 15 ani, a crescut simtitor ponderea viiturilor rapide in producerea de pierderi de vieti omenesti si de pagube materiale. Numai in anul 2005 din totalul persoanelor ce si-au pierdut viata in Romania datorita inundatiilor 20% s-au datorat viiturilor rapide. Situatia s-a repetat si in prima parte a anului 2006 prin viiturile rapide produse pe afluenti ai raurilor Somes si Suceava.

Trebuie facuta remarca ca viiturile rapide sunt tot mai numeroase si in alte tari manifestandu-se pregnant in SUA, Honduras, Mozambic, Venezuela, Elvetia etc.

Problema viiturilor rapide, a sistemelor locale de avertizare alarmare pentru viituri rapide sunt prea putin studiate desi potrivit unei analize personale in Romania sunt supusi viiturilor rapide circa 400000 de locuitori din peste 20 de judete.

Ca urmare, autorul isi propune sa dezvolte in viitor un set de indicatori ai riscului potential de producere a viiturilor rapide. Pe baza acestor indicatori se intentioneaza alcatuirea unei ierarhizari a cursurilor de apa pe care se produc viituri rapide. Mai mult, in functie de cantitatea de precipitatii cazuta este posibila realizarea in timp real a unei prognoze a producerii viiturilor rapide care sa fie diseminata odata cu prognoza hidrologica curenta.

Cea mai mare parte a viiturilor rapide se produce insa pe cursuri de apa nemonitorizate hiodrologic. Ca urmare nu dispunem de datele necesare. In consecinta, aceste date trebuie procurate pe alte cai. Acest lucru este astazi posibil ca urmare a folosirii tehnologiilor satelitare si a mijloacelor de interpretare a imaginilor, a bazei globale de date topografice digitale si a succeselor obtinute in modelarea hidrologica. Toate acestea fac posibila implementarea unor sisteme locale de avertizare alarmare pentru viituri rapide, fezabile, practic singurul mijloc de protectie a populatiei in fata acestor viituri.

Problema care se pune este aceea de a determina debitul care produce inundarea si care este relatia dintre acesta si cantitatea de precipitatii cazuta. Daca acesti doi parametri ar fi cunoscuti s-ar putea determina precipitatia limita, numita de unii autori precipitatie prag in functie de care se poate declansa sistemul de avertizare – alarmare pentru viituri rapide.

Primul parametru care trebuie calculat este debitul care produce inundarea. In acest scop unii autori folosesc debitul cu perioada de revenire de o data la 2 ani, in timp ce altii utilizeaza debitul de umplere al albiei. Este evident ca inexistenta datelor hidrologice face imposibila determinarea corecta a debitului cu frecventa de o data la 2 ani.

120

CERCETARI PROPRII ASUPRA VIITURILOR RAPIDE

Relatii regionale pentru debitul de umplere

Autorul si-a propus sa determine pe anumite unitati hidrologice cu viituri rapide din Romania care sunt relatiile ce se pot stabili intre debitele care provoaca inundatiile si cantitatile de precipitatii si sa elaboreze astfel unele modele de prognoza a viiturilor rapide.

Prima problema pe care si - a pus-o autorul a fost aceea a stabilirii unor relatii regionale pentru debitul de umplere, considerat ca fiind debitul ce produce inundatiile.

Considerand un curs de apa dintr-un bazin hidrografic cu potential de producere a viiturilor rapide, a carui sectiune transversala este dreptunghiulara si avand latimea la debitul de umplere Bu, iar adancimea corespunzatoare acestui debit hu, atunci debitul de umplere poate fi exprimat ca o relatie functionala de forma:

Qu=F (Bu, hu, i, n, L, A, γf, …) (22)

unde Qu – debitul de umplere a albiei minore, Bu – latimea albiei la debitul de umplere, hu – inaltimea apei la debitul de umplere, i – panta cursului de apa, n –rugozitatea albiei, L – lungimea cursului de apa, A – suprafata bazinului hidrografic, γf, - greutatea specifica a fluidului (apa plus aluviuni).

In mod similar se pot exprima si celelalte marimi spre exemplu, latimea corespunzatoare debitului de umplere Bu s-ar putea scrie:

Bu=f(Qu, hu, i, n, L, A, γf, …) (23)

Pentru a simplifica relatia (24) s-a facut apel la o serie de cunostinte de morfologia raurilor. Simplificand, se poate spune in final ca panta si rugozitatea albiei pot fi exprimate ca functii de lungimea cursului de apa, ca expresie a proceselor de abraziune si sortare.

Ca urmare a acestor consideratii relatia functionala (23) ce da expresia latimii albiei la debitul de umplere se poate simplifica astfel:

Bu=F2 (hu,, L, A, γf, …) (24)

Asupra relatiei (24) se aplica teorema produselor sau teorema Π. Aceasta teorema pleaca de la idea ca o relatie fizica de forma:

yi=fi(x1, x2, x3, …, xn) (25)

care exprima un fenomen concret dat, construita in baza analizei dimensionale ale carei teoreme le respecta, constituie o lege obiectiva, independenta ca forma, de sistemul de unitati de masura, si se poate exprima matematic ca un sistem de ecuatii in care unitatile de masura sunt constituite chiar din marimile x1, x2, …xk.

Aplicand teorema produselor in cazul marimii Bu din relatia (24) si alegand ca unitate de masura, marimea A, ce reprezinta suprafata bazinului hidrografic, se poate scrie:

Bu=Axφ(Πhu, ΠL, 1, Πγf…) (26)

unde, complexele adimensionale uh

Π si LΠ au expresiile:

zLy

u

hA

LΠ ;

A

hΠ

u== (27)

Aplicand analiza dimensionala relatiei (26) se obtin valorile exponentilor x, y si z si expresia functionala (24) devine:

121

= ...

A

L ,

A

h AB

2

1

2

1

u2

1

u ϕ (28)

Pentru a gasi expresia matematica a lui Bu, ar trebui determinata valoarea functiei φ. Analizand datele de la un mare numar de cursuri mici de apa de pe teritoriul Romaniei, cu suprafete mai mici de 300 - 400 km2, a rezultat ca functia φ se poate exprima sub forma:

φ=kBL1/4 (29)

unde L – lungimea cursului de apa in km, kB – coeficientul regional adimensional ce caracterizeaza latimea albiei la debitul de umplere.

In final, expresia latimii albiei la debitul de umplere devine:

Bu=kBL1/4A1/2

(30)

cu A in km2 si L in km.

Spre exemplu, pentru raurile mici din bazinul hidrografic Jiu, valorile kB sunt:

pentru A<150 km2; kB=2,77/A1/3

pentru 150 km2<A<300 km2; kB=32,185/A5/4

Este usor de observat ca procedand in mod analog pentru determinarea adancimii apei la debitul de umplere se obtine o expresie analoaga:

hu=khL1/4A1/2 (31)

unde kh – un coeficient regional adimensional ce caracterizeaza adancimea apei la debitul de umplere.

Pentru bazinul hidrografic Jiu, la A<300 km2

kh=0,0895/L1/6

(32)

Avand marimile Bu si hu se poate determina debitul de umplere a albiei

Pentru calculul debitului de umplere a albiei se utilizeaza elementele ce caracterizeaza geometria albiei, utilizand relatia Chezy si coeficientul de rugozitate Manning. Astfel, pentru o albie de sectiune dreptunghiulara avand latimea la debitul de umplere Bu si adancimea apei corespunzatoare aceluiasi debit, hu si admitand ca latimea la debitul de umplere este mult mai mare decat adancimea apei la debitul de umplere astfel incat raza hidraulica sa poata fi considerata ca fiind egala cu adancimea de umplere, expresia debitului de umplere devine:

ihBQQ 2

1

3

5

uuui n

1== (33)

unde n – rugozitatea albiei, i – panta fundului albiei.

Inlocuind in relatia (34) valorile determinate pentru marimile Bu si hu din relatiile (30) si (31), se obtine expresia debitului de umplere sub forma:

Qu=n

1kQL

2/3A4/3i1/2 (34)

unde 3

5

hBQ kkk = .

122

Avand valorile lui kQ pe regiuni hidrologice, se pot determina valorile debitului de umplere.

Determinarea debitului produs de precipitatii

Mai departe s-a pus problema determinarii precipitatiilor limita, sau a curgerii limita care produce debitul de umplere. Ca urmare, se cauta o relatie functionala de forma:

Qp=f(P, D, L, A, I, U…) (35)

unde Qp – debitul produs de precipitatii, P – cantitatea de precipitatii cazuta, D –durata precipitatiilor, L – lungimea cursului de apa, A – suprafata bazinului hidrografic, I – panta bazinului hidrografic, u – umiditatea solului.

Pentru a determina debitul rezultat din precipitatii se va considera in aceasta etapa ca vom folosi un model gen cutie neagra, adica nu suntem interesati in aceasta etapa de modul explicit in care reactioneaza bazinul hidrografic.

Aplicand relatiei (35) aceeasi teorema a produselor si analiza dimensionala si alegand ca unitati de masura J intensitatea precipitatiilor (P/D), adica cantitatea de precipitatii cazute in unitatea de timp si A aria bazinului hidrografic, expresia debitului rezulta:

Qp=JxAyΨ(ΠL, ΠI, Πu 1, 1…) (36)

si respectiv:

Qp=JA2Ψ(ΠL, ΠI, Πu,…) (37)

in care J se masoara in mm/ora m2, A se masoara in km2.

Complexele adimensionale ΠL, si Πu, au expresiile: ΠL,=L/A1/2 si Πu=U/A

1/2.

In ceea ce priveste complexul adimensional ΠI, acesta nu se poate exprima direct, el necesitand o abordare separata ce va fi dezvoltata in cercetarile viitoare.

Inlocuind in relatia (37) intensitatea precipitatiilor prin cantitatea de precipitatii P si durata lor D, se obtine relatia:

( )...IΠ,UΠ,LΠΨ2

AD

pQPPPP

= (38)

in care P – cantitatea de precipitatii cazuta exprimata in mm/m2, D – durata precipitatiilor in ore, Ψ – o functie ce depinde de lungimea cursului de apa, de suprafata bazinului hidrografic, de panta medie a acestuia, de umiditate etc. si este adimensionala.

Functia Ψ urmeaza a fi determinata prin tararea modelului. Aceasta functie poate fi numita functie de productie si ea exprima de fapt reactia bazinului hidrografic la precipitatia cazuta. Astfel: la P = 1 mm/m2; A = 1 km2; D = 1 ora, rezulta Ψ = Qp.

Cu alte cuvinte functia Ψ reprezinta debitul produs de o ploaie de 1mm/m2 ce cade timp de o ora intr-un bazin hidrografic cu suprafata de 1 km2.

Egaland valoarea debitului din expresia debitului de umplere din relatia (33) cu cea a debitului provocat de precipitatii din relatia (38), se obtine expresia cantitatii limita de precipitatii care produce inundarea malurilor cursului de apa.

ΨAD

iALn

kQQ

22

1

3

4

3

2Q

pu

PPPP=== (39)

de unde se deduce valoarea precipitatiei limita (prag):

123

ΨA

DQ

2

ulim =PPPP (40)

Directii viitoare de cercetare

O data problema teoretica rezolvata, urmeaza cea mai dificila si de fapt cea mai importanta parte a cercetarii viitoare. In acest scop, in viitor, sunt vizate urmatoarele directii de cercetare:

• cercetari privind regionalizarea hidrologica a cursurilor mici de apa pentru determinarea relatiilor functionale ale latimii si adancimii apei la debitul de umplere si in final a debitului de umplere a albiilor minore;

• cercetarea detaliata si explicitarea functiilor de productie (Ψ) ca functii multiple si de alti parametri cum ar fi umiditatea, panta bazinului hidrografic, gradul de impadurire si structura solurilor bazinelor hidrografice;

• cercetarea unor studii de caz pentru care exista date privind cantitatile de precipitatii si duratele lor, precum si date privind caracteristicile bazinelor hidrografice si determinarea cantitatilor limita de precipitatii care produc debitele de umplere ale albiilor si ca urmare aparitia fenomenelor de inundatii produse de viituri rapide;

• regionalizare meteorologica a bazinelor hidrografice mici, generatoare de viituri rapide, din punct de vedere al precipitatiilor limita care provoaca viituri rapide si inundatii;

• dezvoltarea unui set de indicatori ai riscului potential de producere a viiturilor rapide si pe baza prognozei asupra precipitatiilor sa se poata face o prognoza in timp real privind producerea viiturilor rapide.

124

CAPITOLUL 8

CONTRIBUTII PERSONALE. CONCLUZII

8.1. CONTRIBUTII PERSONALE

Autorul lucrarii activeaza de peste 20 de ani in activitatea de proiectare si cercetare in domeniul managementului resurselor de apa. In aceasta perioada a avut posibilitatea sa participe la elaborarea si implementarea a numeroase proiecte de mare anvergura in domeniul gospodaririi apelor. A realizat si realizeaza deasemenea singura sau in colaborare cu alti specialisti studii si cercetari in domeniul managementului inundatiilor, in elaborarea unor noi comcepte de amenajare a cursurilor de apa, de reconstructie a raurilor, de modelare a unor fenomene din domeniul gospodaririi apelor. Toate acestea au contribuit la acumularea unui volum de cunostinte care i-au permis sa abordeze o problema foarte complicata si in care contributiile originale sunt greu de adus. Rezultatul cunostintelor acumulate si a eforturilor depuse se afla in mare parte in lucrarea de fata care se constituie intr-o contributie modesta la speranta intr-o mai buna gestionare a fenomenelor de inundatii, fenomene foarte frecvente pe teritoriul Romaniei si adesea cu efecte grave in plan uman, economic si social.

Contributiile personale ale autorului la problematica privind Gestionarea situatiilor de criza. Vulnerabilitatea la inundatii., sunt sintetizate in cele ce urmeaza si ele constau in:

• sinteza a modului cum a evoluat de-alungul timpului conceptul de abordare a problemei inundatiilor, a protectiei vietii umane si a bunurilor in fata fortelor dezlantuite ale naturii, de la mania zeilor, la cel de lupta impotriva inundatiilor, apoi la protectia impotriva inundatiilor si in prezent la managementul riscului la inundatii;

• elaborarea unei metode noi pentru evaluarea rapida, a pagubelor directe produse de inundatii a aparut ca necesara pentru autor deoarece la elaborarea unor studii preliminare, a schemelor directoare de amenajare si management a bazinelor hidrografice, a planurilor de amenajare, dar si in situatii de alerta cand trebuie adoptate anumite decizii sub presiunea timpului si a fenomenelor de hazard, autorul a fost pus in situatia de a face rapid o serie de evaluari preliminare a pagubelor ce s-ar putea produce ca urmare a inundatiilor in vederea adoptarii unor decizii. La elaborarea acestei metode, a relatiilor de calcul autorul a tinut seama de faptul ca in cele mai multe cazuri semnalate datele disponibile sunt foarte limitate sau chiar lipsesc.

Metoda propusa pleaca de la expresia generala a pagubelor totale produse de inundatii care este o suma dubla a produselor dintre valorile vij ale entitatilor aflate in zona inundabila si care sufera pagube directe si susceptibilitatea acestor entitati la inundatii.

∑∑=n

i

m

jl,k,j,ij,itotala)x( litatesusceptibivaloarePaguba

125

Considerand o anumita zona locuita inundabila si admitand ca entitatea principala afectata de inundatii o constituie cladirile si continutul lor, autorul a gasit ca valoarea acestora poate fi exprimata prin numarul populatiei expuse inundatiilor amplificat cu un factor regional (local).

Ca urmare valoarea receptorilor de risc supusi inundatiilor se poate exprima matematic prin relatia:

Nkvy

1=

unde:

v – valoarea cladirilor si a inventarului lor;

k1 = parametru regional;

N – populatia expusa, exprimata in mii locuitori;

y – un exponent

In ceea ce priveste susceptibilitatea entitatilor la inundatii, aceasta depinde de mai multi factori si in principal de caracteristicile entitatilor (tipul constructiei, natura materialelor constitutive, natura inventarului din interiorul locuintelor etc.), de caracteristicile inundatiilor (debite, adancimi de apa, durata inundatiei etc.), precum si de o serie de caracteristici socio – economice ale zonei.

Pentru exprimarea matematica a susceptibilitatii autorul a considerat ca o relatie corecta ar fi ca susceptibilitatea sa fie exprimata ca un produs dintre un parametru care reprezinta caracteristica entitatilor expuse , k2, cu un altul care ar reprezenta caracteristicile socio – economice ale zonei, k3, si cu ceva care ar reprezenta caracteristicile inundatiei. Cel mai dificil de determinat este tocmai acest ceva care sa exprime caracteristicile inundatiilor si efectele lor asupra entitatilor supuse inundatiilor.

Pentru a determina expresia care caracterizeaza inundatiile si efectele lor, autorul a pornit de la teoria inciziei in vale, sau transeea, notiune care da relatia dintre rau si valea sa. Aceasta marime este o masura a modului in care lunca inundabila este accesibila apei raului. In aceasta abordare un rol deosebit il are debitul de umplere a albiei minore. In functie de acest debit se pot exprima toate relatiile morfologice ale albiei. Cu alte cuvinte, de debitul de umplere al albiei minore depinde evident inundarea albiei majore si efectele acestei inundari. La un anumit debit la care s-a produs inundarea albiei majore, cu cat debitul de umplere a albiei minore este mai mare, cu atat debitul scurs in albia majora este mai redus si deci adancimea si viteza apei vor fi mai mici.

Cu alte cuvinte, debitul efectiv care curge pe rau si care produce inundarea Qef, ar putea fi privit ca avand doua componente: debitul de umplere a albiei minore Qi si diferenta intre debitul efectiv si debitul de umplere ∆Q.

In acest context, autorul a gasit ca expresia din relatia susceptibilitatii care exprima cel

mai bine caracteristicile inundatiei este data de produsul hQ

QQk

x

i

ef

ef)1(2 − unde k2 –

parametru; h – adancimea apei in zona inundata (exprimata in metri) si x – un exponent.

Caracteristicile socio – economice ale zonei inundabile, care depind de gradul de dezvoltare economica, sociala, culturala etc. se considera ca pot fi exprimate prin intermediul unui parametru/coeficient k3.

126

Ca urmare, expresia globala a Pagubelortotale produse de inundatii cladirilor devine:

Nh)Q

Q(Q

yx

i

ef

ef1kP −=

unde

k = k1k2k3

Aceasta este expresia matematica finala care da valoarea pagubelor directe produse de inundatii cladirilor.

Pe baza datelor procurate de autor privind pagubele efectiv produse constructiilor de inundatiile produse in anul 1970 in bazinul inferior al raului Mures si asociindu-le datele hidrologice inregistrate la statiile hidrometrice Savarsin, Radna, Arad si Nadlac privind debitele maxime, debitele de umplere si adancime apei in albia majora, autorul a obtinut o serie de relatii generalizate pentru calculul pagubelor directe aduse constructiilor, in functie de rapoartele dintre debitele maxime si debitele de umplere, adancimea apei si numarul de locuitori. Pagubele sunt exprimate in lei la nivelul anului 1970.

Spre exemplu: pentru 32 ≤≤Q

Q

i

ef ; N = 5000 – 25000 locuitori

NhQ

QQP

22ef

ef)1(05,1 −=

Avand in vedere ca formula da o valoare preliminara, rapida, a pagubelor, valorile exponentilor x si y au fost rotunjite la numere intregi.

• In acelasi context, s–a elaborat si o relatie pentru calculul pagubelor produse de inundatii terenurilor agricole in care ca parametri s-au utilizat adancimea apei (h masurat in metri) si durata inundatiilor (D masurat in zile) avand forma:

P = ah + bD

unde a si b sunt coeficienti.

Aceasta relatie a fost testata tot in bazinul hidrografic Mures, utilizand datele hidrologice de la aceleasi statii hidrometrice.

Relatia obtinuta a capatat forma:

P = 0,3h + 1,3D (mii lei/ha)

Rezultatele obtinute cu relatiile propuse au o foarte buna concordanta cu valorile pagubelor inregistrate in ultimii 10 – 15 ani in mai multe bazine hidrografice din Romania.

• O alta contributie a lucrarii o constituie realizarea ierarhizarii teritoriului national la nivel global pe bazine / spatii hidrografice, din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii. In acest scop, autorul a colectat din diferite surse datele privind efectele inundatiilor produse pe teritoriul Romaniei in intervalul 1969 – 2005, le - a sistematizat pe bazine si spatii hidrografice. Acestora le-a atasat datele hidrologice corespunzatoare scurgerii maxime care de regula nu apar in statisticile privind pagubele fizice directe.

127

Din analiza pagubelor fizice directe produse in intervalul mentionat au fost retinute doar cele privind numarul locuintelor distruse si suprafetele inundate. Aceasta alegere are la baza faptul ca in asezarile umane, expuse inundatiilor, pagubele aduse cladirilor si continutului acestora reprezinta circa 60 – 70% din totalul pagubelor directe produse de inundatii. Restul pagubelor aduse de inundatii altor structuri se poate exprima procentual din totalul pagubelor aduse contructiilor. Prin retinerea si a suprafetelor inundate a caror pagube fizice directe produse de inundatii reprezinta intre 3 si 10% din totalul pagubelor produse, a rezultat ca acesti doi parametri sunt suficienti pentru a putea face o caracterizare globala a vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului national, la nivel de bazine / spatii hidrografice.

Ca date de sinteza, a rezultat ca in intervalul 1970 – 2005, au fost distruse 231613 locuinte si au fost inundate 2701031 ha, insemnand distrugerea a 6434 locuinte/an si inundarea a 75029 ha/an.

In vederea ierarhizarii s-a impus necesitatea de a introduce o scara de vulnerabilitate. S-a propus o scara avand 5 clase de vulnerabilitate (I – V) respectiv:

• clasa V – vulnerabilitate foarte redusa

• clasa IV – vulnerabilitate minora;

• clasa III – vulnerabilitate moderata;

• clasa II – vulnerabilitate majora;

• clasa I – vulnerabilitate extrema.

Pentru caracterizarea claselor de vulnerabilitate s-a impus necesitatea de a defini o serie de indicatori de vulnerabilitate.

Ca indicatori de vulnerabilitate, s-au propus cinci asemenea indicatori:

ist – ponderea suprafetelor medii anuale inundate din suprafata totala a bazinului / spatiului hidrografic.

isa – ponderea suprafetelor medii anuale inundate din suprafata agricola a bazinului / spatiului hidrografic.

Acesti doi indicatori exprima extensia inundatiilor.

il – ponderea numarului mediu anual al locuintelor distruse si avariate din suprafata inundata a bazinului / spatiului hidrografic exprimata in numar de locuinte la 1000 de hectare inundate.

Acest indicator exprima densitatea constructiilor din zonele inundate si implicit populatia afectata de inundatii.

iv – ponderea marilor viituri, exprimata prin numarul mediu anual de evenimente care au produs inundatii din numarul total de evenimente la nivelul tarii.

Acest indicator reflecta faptul ca mai multe evenimente, desi cu magnitudini mai mici pot produce cumulat pagube mai mari. In plus, mai multe evenimente la care este supus un receptor de risc maresc sensibilitatea acestuia la fenomen, devenind mai vulnerabil.

ir – timpul de revenire a debitelor maxime produse pe principalele cursuri de apa ale bazinului / spatiului hidrografic.

Acest indicator exprima magnitudinea inundatiilor intr-un bazin hidrografic. Cu cat timpul de revenire este mai mare, cu atat viiturile au un debit mai mare, deci implicit adancimi de apa, viteze mai mari si in consecinta si efecte mai mari.

128

In final s-a obtinut o ierarhizare a bazinelor / spatiilor hidrografice din punct de vedre al vulnerabilitatii la inundatii care se prezinta astfel:

� clasa I– vulnerabilitate extrema

1. bazinul hidrografic Mures;

� clasa II– vulnerabilitate majora

1. spatiul hidrografic Somes – Tisa;

2. spatiul hidrografic Banat;

3. spatiul hidrografic Arges-Vedea;

� clasa III – vulnerabilitate moderata

1. spatiul hidrografic Buzau – Ialomita;

2. spatiul hidrografic Crisuri;

3. bazinul hidrografic Siret,

� clasa IV – vulnerabilitate minora

1. bazinul hidrografic Jiu;

2. bazinul hidrografic Olt;

3. spatiul hidrografic Prut – Barlad;

� clasa V – vulnerabilitate foarte redusa

1. spatiul hidrografic Dobrogea – Litoral.

Rezultatele obtinute reflecta conditiile climatice, de relief, hidrografice si hidrologice si totodata sensibilitatea receptorilor de risc din cele11 bazine si spatii hidrografice conventionale ale teritoriului national.

Ierarhizarea realizata, desi la nivel global de bazin / spatiu hidrografic este importanta pentru cei insarcinati cu adoptarea deciziilor in domeniul managementului inundatiilor, al dezvoltarii teritoriului, protectiei civile etc.

• O preocupare deosebit de actuala in care sunt interesati toti cei care isi desfasoara activitatea in domeniul gestionarii inundatiilor este aceea a inundabilitatii potentiale actuale a teritoriului Romaniei.

In cadrul tezei s-a abordat si aceasta problema. Pentru aceasta a fost necesara o analiza complexa a sistemului actual de protectie impotriva inundatiilor, in cadrul suprafetelor inundabile cuprinzandu-se si acele suprafete neaparate la gradul de protectie normat. In final a rezultat ca o contributie importanta faptul ca suprafata actuala a teritoriului Romaniei expusa riscului la inundatii la viituri cu debite a caror probabilitate depaseste 1% este de 1028450 ha din care cea mai mare parte este situata in bazinel / spatiile hidrografice Mures, Prut – Barlad si Siret. Odata cu aceasta suprafata sunt inundabile la viituri cu acelasi probabilitati de depasire circa 903 localitati, reprezentand 928935 de locuitori.

Pentru viiturile al caror debit maxim depaseste probabilitatea de 5% suprafata inundabila actuala a teritoriului insumeaza 412150 ha.

Dupa cum s-a prezentat anterior, pe teritoriul Romaniei viiturile rapide au devenit tot mai numeroase, iar ponderea lor in pagubele fizice directe si mai ales in pierderile de vieti omenesti la inundatii a crescut. Numai in ultimii 2 ani ele au produs 20 – 30% din totalul victimelor omenesti cauzate de inundatii in Romania.

129

Lucrarea abordeaza in parte si aceasta problema a viiturilor rapide, ea constituind o directie viitoare de cercetare a autorului, urmand a fi realizata o ierarhizare a bazinelor hidrografice torentiale din punct de vedere al riscului potential de producere a viiturilor rapide.

8.2. CONCLUZII GENERALE

Concluziile acestei lucrari sunt rezultatul unei extinse documentari, al studiilor si cercetarilor efectuate de alti specialisti in domeniul hidrologiei si gestionarii riscului la inundatii, cat si al studiilor si cercetarilor proprii in domeniul managementului inundatiilor.

Aceste concluzii sunt prezentate in cele ce urmeaza in ordinea capitolelor din lucrare.

1. Inundatiile constituie fenomene naturale, parte a hazardurilor naturale, care au insotit civilizatia umana, au marcat si marcheaza inca evolutia omenirii. Dintre cele 20 de evenimente naturale ce sunt considerate dezastre, inundatiile sunt cele mai raspandite din punct de vedere geografic, constituie cel mai mare numar de evenimente si afecteaza cel mai mare numar de persoane. Printre cele mai importante consecinte ale inundatiilor se numara pierderile de vieti omenesti, distrugerea partiala sau torala a locuintelor, obiectivelor economice, retelelor de utilitati, pierderi de bunuri etc. Alte efecte ale inundatiilor, considerate ca fiind secundare inseamna oameni ramasi fara locuinte, foamete, pierderea mijloacelor de existenta, aparitia de boli, dezintegrare sociala si traume individuale.

Si in Romania inundatiile au produs numeroase victime omenesti si mari pagube materiale. Astfel, conform statisticilor internationale in intervalul 1926 – 2006 inundatiile au provocat moartea a 1639 de oameni, au ranit 33 de persoane, au afectat 1,455 milioane de oameni, au lasat fara adapost 140841 de persoane, pagubele produse fiind apreciale la 2920 milioane US $.

In pofida efectelor lor negative, inundatiile au avut si au si un rol pozitiv in evolutia omenirii, constituind catalizatorul schimbarilor in modul de abordare si protectie impotriva inundatiilor. Astfel, inundatiile produse in Anglia, Scotia, China, Bangladesh, in intervalul 1997 – 2000 au generat aparitia unor noi concepte in managementul inundatiilor care au la baza o serie de principii generale precum: mai mult spatiu pentru rauri, convietuirea cu viiturile, cu raurile si inundatiile etc.

Pagubele produse de inundatii sunt in continua crestere in toata lumea. Explicatia acestei cresteri este inca destul de controversata, unii cercetatori considerand ca inundatiile devastatoare producatoare de pagube imense au loc ca urmare a schimbarilor climatice in timp ce altii considera cresterea pagubelor ca o urmare a cresterii demografice si a dezvoltarii. . Nu putin sunt cei care considera ca vinovate de cresterea pagubelor datorate inundatiilor sunt politicile guvernamentale in domeniu. Este evident ca fiecare dintre cauzele invocate ca motiv al cresterii pagubelor produse de inundatii isi are contributia sa, dar este greu de spus care este ponderea fiecarei cauze in aceasta crestere.

Un element cheie in abordarea problemei dezastrelor il constituie repartizarea resurselor intre prevenirea lor si eforturile post – dezastru. Experienta acumulata evidentiaza faptul ca masurile post – dezastru au costuri mai ridicate in zonele unde producerea acestor fenomene este frecventa.

Data fiind amploarea globala a fenomenelor de inundatii, a faptului ca gestionarea acestora necesita un mare volum de resurse, problema diminuarii efectelor dezastrelor a devenit o preocupare mondiala desfasurata sub egida ONU.

2. Ca orice hazard natural, inundatiile se caracterizeaza prin vulnerabilitate si risc.

130

Vulnerabilitatea exprima susceptibilitatea obiectelor de a fi afectate de catre hazard. Ca urmare a efectelor distructive ale hazardului, vietile si sanatatea oamenilor sunt supuse unui risc direct, ca si cladirile, recoltele, mijloacele de existenta etc. Vulnerabilitatea poate fi cuantificata prin pierderile suferite de receptorul de risc ca urmare a unui hazard cu un anumit grad de severitate. Masura utilizata pentru cuantificarea pierderilor depinde de natura receptorilor de risc. Pentru populatia umana, vulnerabilitatea poate fi exprimata prin termeni de mortalitate sau morbiditate.

3. Indiferent de natura inundatiilor, de cauzele care le genereaza, ele au un punct comun, acela ca produc pagube. Aceste pagube sunt pagube directe, pagube indirecte si pagube intangibile. Evaluarea pagubelor produse de inundatii este foarte importanta in procesul de elaborare a politicii de aparare a populatiei si a bunurilor impotriva acestui fenomen. Din acest motiv exista preocupari intense de elaborare de metode si tehnici de evaluare a pagubelor, respectiv de calcul a beneficiilor economice ca urmare a implementarii actiunilor de reducere a riscului la inundatii. In prezent exista numeroase metode de evaluare economica a pagubelor produse de inundatii, lucrarea prezentandu-le pe cele considerate ca fiind cele mai semnificative:

• metoda analizei riscului si incertitudinii;

• metoda contingentelor;

• metoda preferintelor relevate;

• metoda pagubelor evitate.

Este prezentata deasemenea o metoda noua propusa pentru evaluarea preliminara, rapida, a pagubelor produse de inundatii.

4. Notiunea de criza este definita intr-o multitudine de moduri. Mai aproape de opiniile noastre este definitia data in The Australian Emergency Manual. Acest document defineste situatia de criza ca un eveniment existent sau iminent care ameninta sau prezinta o amenintare la adresa vietii, proprietatii sau mediului si care impune un raspuns semnificativ, coordonat.

Gestionarea unui dezastru, a unei situatii de criza se constituie intr-o activitate continua alcatuita din faze succesive de prevenire, de pregatire pentru inlaturarea efectelor dezastrului, de diminuare si salvare, de reabilitare si reconstructie. Elementul esential al gestionarii unei situatii de criza il constituie ceea ce in limbaj de specialitate poarta numele de masuri de planificare prealabila. Orice planificare in domeniul prevenirii unui dezastru incepe prin identificarea si edificarea asupra pericolelor probabile in zona considerata, analiza continua insotita de calcule de evaluare succesiva a vulnerabilitatii si a riscului insusi. Politicile si programele de gestionare a situatiilor de criza au ca scop ajutarea comunitatilor umane astfel incat toti cetatenii sa poata trai, lucra si sa-si satisfaca nevoile si aspiratiile lor in siguranta, intr-un mediu fizic si social durabil.

Mai toate tarile abordeaza gestionarea situatiilor de criza comprehensiv si integrat. Abordarea comprehensiva implica tratarea tuturor hazardurilor si recunoasterea faptului ca o convietuire in siguranta a comunitatilor cu riscurile implica o serie de programe de prevenire / diminuare , de pregatire, de raspuns si de reconstructie. Abordarea integrata este cea care asigura ca eforturile guvernului, ale tuturor organizatiilor semnificative, ale comunitatilor, sa conduca in final, la o comunitate pregatita sa faca fata hazardului.

Peste tot in Europa, dar si in lume exista cunostintele si experienta necesare pentru a putea aborda cu succes gestionarea situatiilor de criza provocate de inundatii.

131

Tot atat de adevarat este si faptul ca este dificil de gasit o metodologie unica, o strategie si o structura organizatorica ideala, capabila sa asambleze aceste cunostinte si sa integreze aspectele multiple si complexe ale problemei intr-o politica globala, de succes.

O componenta a actiunilor de diminuare a efectelor inundatiilor o constituie organizarea pentru interventii de urgenta. In Romania cadrul legal in directia susamintita este asigurat de OUG nr. 21/2004 care instituie Sistemul National al Situatiilor de Urgenta si de Regulamentul privind gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluari accidentale.

In prezent, se stie cu precizie ca activitatile umane implicand interventia omului in procesele naturale au modificat considerabil situatia in aproape toate bazinele hidrografice. Desi inundatiile constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a deteriorarii mediului inconjurator (urbanizarea, practici agricole neadecvate, despaduriri etc.). Sunt unele dintre cauzele datorita carora impactul inundatiilor exprimat in termeni se viata si sanatate umana, dar si in pierderi economice, a crescut. Deaceea in ultimii ani s-a impus tot mai mult un nou mod de abordare a problemei protectiei impotriva inundatiilor abordarea holistica.

Abordarea holistica, semnificand ideea filozofica a inductibilitatii intregului si adaptata la problema protectiei impotriva inundatiilor, implica nu numai luarea in considerare a intregului bazin hidrografic al raului, ci si o planificare intersectoriala a intregului teritoriu al bazinului hidrografic, cooperarea multilaterala, iar in cazul raurilor transfrontiera, cooperarea internationala.

5. Pornind de la conditiile fizico – geografice de formare a scurgerii maxime pe teritoriul Romaniei, lucrarea prezinta o regionalizare hidrologica a teritoriului tarii. Aceasta ierarhizare este importanta pentru ca ea ofera indicii asupra modului de formare a scurgerii maxime, a perioadelor ei de aparitie, precum si asupra marimii acestei scurgeri.

Pe teritoriul Romaniei cele mai puternice viituri si care produc si mari inundatii, se formeaza ca urmare a unei compuneri speciale a factorilor scurgerii. Un rol mare revine intensitatii si duratei ploilor, marimii teritoriului afectat de ele, combinarii precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zapezilor, precum si umezirii solului in perioada premergatoare precipitatiilor generatoare de viituri.

Principalele viituri produse in ultimii 100 de ani pe teritoriul Romaniei sunt cele care au avut loc in anii 1900, 1910, 1912, 1926, 1932, 1941, 1948, 1955, 1966, 1969, 1970, 1972, 1974, 1975, 1978, 1981, 1995, 1997, 1998, 2000 si 2005.

Ca valori istorice ale debitelor maxime, din cele 48 de statii hidrometrice luate in considerare, la 32 dintre ele debitele maxime istorice s-au produs in intervalul 1970 – 2005. Pana in anul 2005, cel mai mare debit istoric inregistrat pe raurile interioare era cel produs pe raul Somes, la statia hidrometrica Satu Mare, la 15 mai 1970, de 3342 m3/s. Acesta a fost depasit de viitura de pe raul Siret produsa la 13 mai 2005, cand debitul raului a atins la statia hidrometrica Lungoci valoarea de 4650 m3/s debit pe care hidrologii il considera ca fiind influentat de evacuarile din lacurile de acumulare.

O analiza a tendintei in producerea viiturilor pe teritoriul Romaniei in ultimii ani evidentiaza urmatoarele aspecte:

• cele mai multe viituri continua a se produce in cea mai mare parte in intervalul mai – iunie – iulie, interval in care s-au manifestat si inundatiile istorice din anii 1970, 1975 si 2005;

132

• dupa anul 1981 are loc o deplasare partiala a perioadei de producere a viiturilor din perioada mai – iulie catre lunile martie – aprilie;

• apar mai des viituri in perioada de iarna;

• creste ponderea viiturilor produse pe cursurile mici de apa, sau pe afluentii unor cursuri mari de apa si mai ales a viiturilor rapide.

Unul dintre obiectivele lucrarii a fost si acela de a realiza o ierarhizare globala a teritoriului Romaniei, la nivel de bazin / spatiu hidrografic, din punct de vedrea al vulnerabilitatii la inundatii. O asemenea ierarhizare prezinta o importanta deosebita in managementul inundatiilor, in elaborarea planurilor de dezvoltare regionala, pentru protectia civila, pentru societatile de asigurari etc.

O sistematizare realizata de catre autor a pagubelor directe produse de inundatii s-a oprit asupra a doua categorii de pagube: numarul locuintelor distruse si suprafetele inundate, care au fost structurate pe bazine hidrografice.

In intervalul 1970 – 2005, la nivel national, inundatiile au distrus un numar de 231613 locuinte si au fost inundate 2701031 ha.

Pentru evaluarea vulnerabilitatii la inundatii au fost introdusi cinci indicatori.

Determinarea valorilor indicatorilor de vulnerabilitate a fost insotita de introducerea unei scari de vulnerabilitate a fenomenului de inundatii. A fost introdusa o scara de vulnerabilitate cu cinci clase de vulnerabilitate de la V la I in care s-au incadrat cele 11 bazine si spatii hidrografice.

6. In pofida lucrarilor de protectie impotriva inundatiilor realizate pana in prezent o buna parte a teritoriului Romaniei este inca expusa riscului la inundatii. La debite cu probabilitatea de depasire de 1%, suprafata expusa riscului la inundatii este estimata de autor la 1028450 ha. Sunt deasemenea expusi riscului la inundatii un numar de 928935 de locuitori din 903 asezari umane.

La debite cu probabilitatea de depasire de 5%, suprafata expusa riscului la inundatii este estimata de autor la 412150 ha, iar populatia expusa la circa 370800 locuitori.

7. Ca directii viitoare de cercetare, este abordata problema vulnerabilitatii la inundatii si a riscului la inundatii produse de cursurile de apa pe care au loc viituri rapide, adica viituri al caror timp de propagare este cuprins intre 1/2 ora si 6 ore si care in Romania devin tot mai numeroase si a caror pondere in producerea de pierderi de vieti omenesti de catre inundatii a depasit in ultimii ani 20 – 30%.

In aceasta directie se intentioneaza dezvoltarea de cercetari privind regionalizarea hidrologica a cursurilor mici de apa din punct de vedere al riscului potential al producerii viiturilor rapide si care sa permita in viitor o prognoza in timp real a acestora.

133

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1 ***** Influenta schimbarilor climatice asupra formarii, frecventei si duratei viiturilor. Studiu INMHGA - elaborat de autor. 2000

2 ***** Interagency Advisory Committee on Water Data. .“Guidelines for Determining Flood Flow Frequency.”Bulletin 17B. U.S. Department of the Interior, U.S. GeologicalSurvey, Office of Water Data Coordination,Reston, VA. 1982

3 ***** Principalele schimbari climatice produse pe teritoriul Romaniei in ultimii 50 de ani. Studiu INMHGA - elaborat de autor. 2000

4 ***** USA. Committee on Risk - Based Analysis for Flood Damage Reduction. Water Science and Technology Board. Commision on Geosciences, Environment, and Resources. National Reserarch Council. :Risk analysis and uncertainty in flood damage reduction studies". National Academy Press. Washington D.C. 2002. Books on line.

5 ***** Natural impacts of disasters. A framework for loss estimation. National Academy Press. Washington DC. 1995

6 ***** HG 1854/2005. Strategia Nationala de Management al Riscului la Inundatii. Monitorul Oficial al Romaniei partea I, nr. 72/26 ianuarie 2006

7 ***** Comission of the European Communities. Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council on the assessment and management of floods. 2006/0005(COD) Brussel 18.01.2006

8 ***** EurAqua – Third Technical Review and Prevention of Crisis Situations: Floods, Droughts and Institutional Aspects. Proceedings. Rome, October 23 – 25 1996

9 ***** European Community – Floodsite Project – Guidelines for socio – economic flood damage evaluation. T9-06-01. HR Wallingford UK. 2006

10 ***** Australian / New Zeeland Standard / NZS 4360. 2004. Risk Management – Australian Emergency Manuals Series.

11 ***** Dictionary: Technical Water; Water Quallity, Environmental, and Water Related Terms. USACE. Nevada Division of Water Planning. 2001

12 ***** Influenta schimbarilor climatice asupra formarii, frecventei si duratei viiturilor. Studiu INMHGA - elaborat de autor. 2000

13 ***** Interagency Advisory Committee on Water Data. .“Guidelines for Determining Flood Flow Frequency.”Bulletin 17B. U.S. Department of the Interior, U.S. GeologicalSurvey, Office of Water Data Coordination,Reston, VA. 1982

14 ***** Metodologie de elaborare a documentatiilor privind zonele de risc la inundatii. Elaboratori: UTCB si INMHGA. 2002

15 ***** Model stochastic pentru determinarea influentei

134

schimbarilor climatice asupra ciclului hidrologie. Studiu INMHGA - elaborat de autor. 2001.

16 ***** Principalele schimbari climatice produse pe teritoriul Romaniei in ultimii 50 de ani. Studiu INMHGA - elaborat de autor. 2000

17 ***** USA. Committee on Risk - Based Analysis for Flood Damage Reduction. Water Science and Technology Board. Commision on Geosciences, Environment, and Resources. National Reserarch Council. :Risck analysis and uncertainty in flood damage reduction studies". National Academy Press. Washington D.C. 2002. Books on line.

18 ***** World Meteorogycal Organisation: Weather Dictionary. www.crh.noaa.gov.

19 Bai, Shouyi Scurt tratat de istoria Chinei. Ed. Enciclopedica. Bucuresti. 1997

20 Blidaru, V. Hidroamelioratiile in Romania. 1962 21 Boardman, J. Grecii de peste mari. Ed. Meridiane. Bucuresti. 1988 22 Daniel, C. Civilizatia asiro-babiloniana. Ed. Sport- Turism. Bucuresti.

1981 23 Daniel, C. Cultura spirituala a Egiptului antic. Ed. Cartea

Romaneasca. Bucuresti. 1985 24 Diaconu, C.; Serban, P. Sinteze si regionalizari hidrologice. Ed. Tehnica.

Bucuresti. 1994 25 Drobot, R.; Tecuci, I.; Stanescu,

V.A.; Oprisan, E. What method to choose for flood risk estimation in Romania? Comunicare Simpozion Universitatea Tehnica Timisoara 2002

26 Gernet, J. Lumea chineza. Ed. Meridiane. Bucuresti. 1985 27 Hancock, G. Amprentele zeilor. Ed. Aldo Press. Bucuresti. 2000 28 IHP Guidelines on non-structural measures in flood urban

management. 2001 29 Ionescu, S. Unele precizari si sugestii privind intocmirea hartilor de

risc natural la inundatii (HNRI) (I) - Rev. HIDROTEHNICA. Vol.51, nr. 7/2006

30 IRMA Interreg Rhin – Meuse Activities Programme. Best practices. 2002

31 Isaak, M. Flood Stories From Around The World. 1996 -2001. www.markisaak.com

32 Kaplan, S. The general theory of quantitative risk assessment. Risk – Based Decision Making – Water Resources ASCE 1991

33 Keller, W. Arheologia Vechiului si Noului Testament. Ed. Psychomassmedia. Bucuresti. 1996

34 Lalouette, C. Civilizatia Egiptului antic. Ed. Meridiane. Bucuresti. 1988 35 Leopold, L. B.. A View of the River. Harvard University Press,

Cambridge, Mass. 1994 36 Lurker, M. Divinitati si simboluri vechi egiptene. Dictionar. Ed.

Saeculum I.O. Bucuresti. 1997 37 Matei, H. C. Mica enciclopedie de istorie universala. Ed. Politica.

Bucuresti.1988 38 Matei, H. C. Enciclopedia antichitatii. Ed. Meteora Press. Bucuresti.

2000 39 McCuen, R. H., Snyder, W. M.. Hydrologic Modeling: Statistical Methods and

Applications. Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1986.

41 Mihailovici, J.M., Gabor, O., Randasu, S., Asman, I.

2005 Flood in Romania. Revista HIDROTEHNICA, vol.51, nr.6/2006

135

42 Miletti, D. Disasters by design. Joseph Henry Press. Washington DC. 1999,

43 Montet, P. Egiptul in timpul dinastiei Ramses. Ed. Eminescu. Bucuresti. 1973

44 Morgan, G., Henrion, M. Uncertainty, a Guide to Dealing with Uncertainty in Quantitative Risk and Policy Analysis. Cambridge University Press, New York, NY. 1990.

45 Mustetea, A. Viituri exceptionale pe teritoriul Romaniei. Geneza si efecte. Teza de doctora. 1996

46 OAS Department of Regional Development and Environment Executive Secretariat for Economic and Social Affairs Organization of American States. Office of Foreign Disaster Assistance United States Agency for International Development. " Primer on Natural Hazard Management in Integrated Regional Development Planning". Washington, D.C. 2002

47 Oprea, C.V. Inundatiile din 1970 si efectele lor asupra agriculturii din vestul R.S.Romania. MAIASA. 1971

48 Oprisan, E. Restaurarea ecologica a coridoarelor cursurilor de apa. Abordari, obiective, cai si mijloace de realizare. Rev. HIDROTEHNICA. Vol. 47, nr. 7/2002

49 Oprisan, E. Metode pentru evaluarea beneficiilor obtinute (sau a pagubelor evitate) ca urmare a realizarii masurilor de protectie impotriva inundatiilor. Comunicare. Sesiunea anuala INHGA 2003.

50 Oprisan, E. Relations for rapide preliminary evaluation of direct flood damages. NATO – ARW – Foresight, precaution and risk preparing the unexpected. Chisinau, 2005

51 Oprisan, E. Inundatiile din Romania. Rev. TERRA MAGAZIN, nr. 10 oct. 2005

52 Oprisan, E. s.a. Model de prognoza a viiturilor rapide pe baza de relatii stabilite intre debitele de umplere a albiei si cantitatea de precipitatii. Rev. HIDROTEHNICA vol.50 nr. 10/2005

53 Oprisan, E.; Tecuci, I. Politici de management al riscului la inundatii. Rev. ROMAQUA, an XI, nr. 4/2005 vol. 42

54 Padron, F.M. Istoria descoperirii si cuceririi Americii. Ed. Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti.1979

55 Pielke, R. A. s.a. Precipitation and Damaging Floods: Trends in the United States, 1932 - 1197. Journal of Climate. 6 January 2000.

56 Plate, E. J. Risk management for hydraulic systems under hydrological loads. Third IHP?IAHS George Kovacs Colloquim, UNESCO, Paris, France, 1996

57 Rice, D.P.; Cooper B. S. The economic value of human life. American Journal of Public Health 57(11) - 1967

58 Rosgen, D.L. River Restauration Using Natural Stability Concepts. Proceedings of Watershed'93. A National Conference on Watershed Management. Alexandria, Virginia. 1993

59 Schwing, R.C. Conflicts in healts and safety matters: between a rock and a hard place in American Society of Civil Engineering, 1991

60 Simiot, Bernard Suez. 50 de secole de istorie. Ed. Politica. Bucuresti. 1979

61 Stanescu, V.A.; Drobot, R. Masuri nestructurale de gestionare a inundatiilor. Ed. HGA, Bucuresti. 2002

62 Tecuci, I.; Oprisan, E. Evolutia conceptului de planificare in managementul resurselor de apa. Rev. HIDROTEHNICA, vol. 49, nr. 8/2004

63 Topor, Nicolae Anii ploiosi si secetosi in Republica Populara Romana.

136

Institutul Meteorologic. 1964. 64 UK/Institution of Civil Engineers Learning to live with rivers. 2001 65 UN/ISDR Living with risk. Preliminary version.2002 66 UN/ISDR Living with risk. A global revuw of disaster reduction

initiatives.Final version. 2004 67 UN/UNDP Reducing disaster risk. A challenge for development. A

global report. 2004 68 UN/UNISDR

UN/DESA USA/NOOA

Guidelines for reducing flood losses. A contribution ti the International Strategy for Disasters Reduction. 2004

69 UNDP/DHA Vulnerability and Risl Assessment. Disaster Management Training Programme 1994. 2 nd Edition.

70 Université de Savoie – CISM; Centre Interdisciplinaire Scientifique de la Montagne; CRED Centre de Recherche sur l’Épidémiologie des Désastres Université Catholique de Louvain

L’évaluation des risques aux catastrophes naturelles en vue de leur prévention: l’utilité et l’utilisation de EM-DAT à une échelle mondiale et infra-nationale. 1999= 2006

71 US/FEMA Flood risk management. 2004 Version 72 US/FEMA Mitigation alternatives for flood damaged public

facilities.2002 73 US/FEMA Floodproofing non-residential structures. 1986 74 USACE “Guidelines for Risk and Uncertainty Analysis in Water

Resource Planning, Volumes I and II.” Institute for Water Resources, IWR Report 92-R-1 and IWR Report 92-R-2, Ft. Belvoir, VA. USACE. 1992b.

75 USACE “HEC-FFA: Flood Frequency Analysis, User’s Manual.” CPD-59. HEC, Davis, CA. 1992a.

76 USACE “HEC-2: Water Surface Profiles, User’s Manual.” CPD-2A. HEC, Davis, CA. 1991

77 USACE “National Economic Development Procedures Manual - Urban Flood Damage.” Institute for Water Resources, IWR Report 88-R-2, Ft. Belvoir, VA. 1988.

78 USACE Comparing benefit estimation techniques:residential flood hazard reduction benefits in Roanoke, Virginia. IWR Report 98-R-2. 1998

79 USACE Economic and Environmental Principles and Guidelines for Water and Related Land ResourcesImplementation Studies. U.S. Government Printing Office, Washington, DC. USWRC. 1983.

80 USACE Engineering and Design: Hydrologic Frequency Analysis. EM 1110-2-1415

81 USACE River Hydraulics EM 1110-2-1416. 1993 82 USACE Engineering and Design: Flood-runoff Analysis. EM 1110-

2-1417. 1994 83 USACE Hydrologic Engineering Requirements for Flood Damage

Reduction Studies. EM 1110-2-1419. 1995 84 USACE Risk-Based Analysis for Evaluation of Hydrology/

Hydraulics, Geotechnical Stability, and Economics in Flood Damage Reduction Studies. ER 1105-2-101

85 USACE Hydrologic Frequency Estimates. ER 1110-2-1450 86 USACE Risk based analysys for flood damage reduction studies.

EM 1110-2-1619. 1996 87 USACE Dictionary: Technical Water; Water Quallity,

Environmental, and Water Related Terms. USACE. Nevada Division of Water Planning. 2001

137

88 USACE “HEC-FFA: Flood Frequency Analysis, User’s Manual.” CPD-59. HEC, Davis, CA. 1992a.

89 Vicusi, W.K. The value of risks to life and health. Journal of economic Literature. 1993

90 Young, R.; Gray, S. Input – output models, economic surplus, and the evaluation of state or regional water plans. Water Resources Research no. 21(12)