Gestiunea asigurarilor

(intrebari-raspunsuri)

INTREBAREA SURSA1. Obiectul, metoda si problemele disciplinei "Gestiunea

asigurarilor"№2 p 3-10; №8, p.3-18; №19, p.5-8; №24,

p.5-8

2. Asigurarea - categoria economica. №1; №2, №8, p.3-18;

№19, p.14-17; №24, p.8-13

3. Formele de protectie a oamenilor si bunurilor impotriva fortelor distructive ale naturii si a accidentelor.

№8, p.3-18; №19, p.5-8; №24, p.5-8 №15 p.21-43

4. Asigurarea sub aspect juridic. Legea Rmdin 15.06.93 "Cu privire la asigurari".

№15 46-53 №1; №2; №8, p.46-57;

№24, p.70-73; №27, p.56-65

5. Functiile asigurarilor. №8, p.3-18; №19, p.17-20; №24, p.13-15

6. Necesitatea de formare a fondurilor de asigurare. №15 p 43-46 №2; №8, p.46-57;

№19, p.8-14; №27, p.135-141

7. Tipurile fondurilor de asigurare. №2; №8, p.46-57;

№19, p.8-14; №27, p.135-141

8. Elementele tehnice ale asigurarilor. №15 p 62-65 №1;№8, p.24-26; №19, p.23-26;

№24, p.39-44; №27, p.24-41

9. Metodele de acumulare si dirijare a fondurilor de asigurare.

№8, p.24-26; №19, p.23-26;

№24, p.39-44; №27, p.24-41

10. Clasificarea asigurarilor. №15 p65-79 №8, p.39-46; №19, p.36-42;

№24, p.51-56; №27, p.66-115

11. Piata asigurarilor si structura ei. №15 P91-102 №19, p.48-66; №24,p.143-155;

№27, p.164-167

12. Organizarea asigurarilor. Piata asigurarilor in R Moldova. №15 №19, p.48-66; №24, p.143-155;

№27, p.164-167, 219-226

13. Reglamentarea de catre stat a activitatii de asigurare. №1; №2; №8, p.46-57; №19, p.66-74; №24, p.176-182

14. Asigurarea recoltei culturilor agricile. №15 p236-241 №8, p.106-114, 126-133, 168-185;

№20; №24, p.202-212

15. Asigurarea animalelor gospodariilor taranesti. № 15 p 231-236№8, p.106-114, 126-133,

168-185; №20

16. Asigurarea cladirilor, constructiilor, echipamentului in comert si industrie.

№8, p.90-106; №20; №24, p.196-202

№15 p 203-p223

17. Asigurarea bunurilor persoanelor fizice. №8, p.133-168; №20; №24, p.231-237

18. Tarifele de prima la asigurarea de bunuri. №15 p225-227 №8, p.70-90; №19, p.130-142;

№24, p.86-115; №27, p.191-201

19. Asigurarea copiilor. №8, p.246-274, 291-296; №19, p.155-165; №20; №24, p.273-281

20. Asigurarea cu pensie suplimentara. №8, p.274-284; №19, p.155-165; №20; №24, p.267-273

21. Asigurarea individuala de accidente. №8, p.274-284; №19, p.165-174; №20; №24, p.287-293

22. Asigurarea de accidente a salariatilor din contul intreprinderilor.

№8, p.274-284; №19, p.165-174; №20; №24, p.296-299

23. Asigurarea de accidente prin efectul legii. №8, p.274-284; №19, p.165-174; №20; №24, p.299-306

24. Bazele formarii tarifelor si a rezervelor de prima la asigurarile de viata.

№15 p331-336№8, p.208-246; №24, p.121-143;

№27, p.181-191

25. Asigurarea de raspundere civila. №15 p 371-389 №2; №4; №8, p.299-300;

№19, p.174-175; №20; №27, p.318-324

26. Asigurarea prin efectul legii a detinatorilor de autovehicole.

№2; №4; №5; №8, p.300-303;

№19, p.175-177; №20; №27, p.326-328

27. Reasigurarile. №15 p393-405 №8, p.422-426; №19, p.184-195;

№24, p.363-365; №27, p.217-218

28. Contractele de reasigurare. №8, p.426-432; №19, p.198-214;

№24, p.365-373; №27, p.203-217

30.Reasigurarea facultativa si cea contractuala. №19, p.198-200; №24, p.365-373;

№27, p.209-217

31.Reasigurarea proportionala. №8, p.426-431; №19, p.201-204;

№24, p.365-373; №27, p.209-217

32 Reasigurarea neproportionala. №8, p.431-432; №19, p.204-209;

№24, p.365-373; №27, p.209-217

33 Constituirea societatilor de asigurare. №15 p 493-504 №8, p.325-329;

34 Veniturile si cheltuielele societatilor de asigurare. №2; №8, p.329-335; №24, p.392-402

35 Auditul societatilor de asigurare. №8, p.367-381; №24, p.390-392

36 Rezultatele financiare ale societatilor de asigurare. №8, p.367-381; №24, p.390-392

1. Prin asigurare se intelege un sistem de relatii menite sa protejezeinteresele personale si patrimoniale ale persoanei fizice si juridice(asigurat) prin formare de fonduri banesti din contul primelor deasigurare, platite de asigurat, in schimbul carora asiguratorul isiasuma obligatia ca la producerea cazului asigurat sa plateascaasiguratului suma asigurata sau despagubirea de asigurare.

Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii.Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strîns legată de activitatea economică, precum şi de

evoluţia ralaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă, ca asigurările constituie

o tehnică foarte eficientă de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, facându-

le mai usor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.

De aici rezultă, că asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele

personale şi/sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul

primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia

că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau

despăgubirea de asigurare.

La cursul respectiv se studiază semnificaţia terminologiei, clasificarea, bazele juridice ale

asigurărilor şi reasigurărilor, conceptul şi particularităţile constituirii pieţei asigurărilor, principiile

organizatorice de înfiinţare a sistemului societăţilor de asigurare, probleme privind reglementarea de

către stat a activităţii desfăşurate de către societăţile de asigurare în perioada de constituire a relaţiilor

de piaţă, regulamentele unor tipuri de asigurări (asigurările de persoane, de bunuri, asigurarea de

răspundere a riscurilor economice externe şi din activitatea de antreprenoriat), problemele ce ţin de

reasigurări şi de particularităţile aplicării lor în Republica Moldova.

2 Asigurările – categorie economică: funcţiile, rolul şi importanţa lor în activitatea economică

Dacă vorbim despre importanţa asigurărilor, trebuie menţionat faptul că asigurările capătă o

dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activităţi desfăşurate în sistemul economic.

Importanţa asigurărilor are şi un aspect economic, care constă în următoarele:

prin mijloacele sale specifice, respectiv prin crearea unor comunităţi de risc şi

aplicarea principiului mutualităţii în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la

desfăşurarea fără întrerupere a procesului de producţie;

prin plasamentele făcute pe piaţa capitalului, companiile de asigurare contribuie la

dezvoltarea creditului şi la finanţarea unor proiecte economice;

asigurarea participă la finanţarea unor acţiuni de prevenire şi combatere a unor

evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menţinerea integrităţii

proprietăţii de stat, private şi mixte;

prin asigurarea şi reasigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor juridice de

comerţ internaţional, precum şi a mijloacelor cu care acestea sunt transportate se poate

procura valuta necesară acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante

economii în valută;

prin operaţiuni de primire şi cedare a unor riscuri pe piaţa internaţională de asigurări se

contribuie la extinderea relaţiilor comerciale internaţionale.

3. Formele de protectie a oamenilor si bunurilor impotriva fortelor distructive ale naturii si a accidentelor.

În natură şi în societate se produc o multitudine de fenomene provocatoare de pagube care au

o frecvenţă mai mult sau mai puţin regulată şi pe care oamenii s-au obişnuit să le întâmpine în diferit

mod în vederea satisfacerii intereselor lor economice şi sociale. Pentru întâmpinarea acestor

evenimente potenţaile şi în general nesigure, generatoare de pagube, numite riscuri, oamenii folosesc

mai multe căi. Cele mai principale forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva riscurilor

sunt:

Evitarea sau prevenirea riscului. Selectarea măsurilor capabile să facă imposibilă

producerea riscului (de exemplu: renunţarea la cultivarea, în anumite zone, a plantelor

care sunt deosebit de sensibile la grindină şi cultivarea altor plante, mai rezistente în

zonele respective, evitarea practicării unor meserii de către persoanele predispuse a

contacta anumite boli profesionale etc.;

Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse. După producerea evenimentelor

distructive, însă înainte ca acestea să se fi încheiat, persoanele interesate sunt obligate să

ia măsuri pentru limitarea pagubelor produse de riscurile asigurate (de exemplu: la

stingerea şi localizarea incendiilor, aplicarea de tratamente curative persoanelor care au

suferit accidente ori s-au îmbolnăvit, pierzându-şi capacitatea de muncă);

Formarea unor fonduri de rezervă în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a

eventualelor pagube presupune constituirea de către unitatea economică a unui fond de

rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor provocate de calamităţi sau

de accidente (autofinanţarea);

Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza în condiţiile în care persoana

fizică sau juridică ameninţată de un risc oaricare (sau de un complex de riscuri) este de

accord să plătească o sumă de bani unei altei persoane (de regulă o companie specializată

în asigurări), iar aceasta din urmă se angajază sa suporte paguba provocată de riscul

(complexul de riscuri) respectiv.

Alegerea uneia sau alteia dintre posibilităţile de combatere a riscurilor indicate supra depinde

de condiţiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea economică a acesteia, de

efortul financiar pe care îl reclamă soluţia considerată în raport cu mărimea pagubei la care se poate

aştepta în urma producerii riscului.

Ultima modalitate se aplică atunci când celelalte măsuri nu pot fi luate în considerare din

motive legate de natura şi marimea riscului, de capacitatea economică a persoanei fizice sau juridice

interesate, de economicitatea soluţiilor etc.

4. Asigurarea sub aspect juridic. Legea Rmdin 15.06.93 "Cu privire la asigurari".

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi financiar.

Din punct de vedere juridic pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă

juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea

legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de

drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Premisele asigurării

Acestea rezidă din caracterul evenimentului asigurat:

Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Atfel, evenimentul

trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa părţilor implicate în

asigurare. În acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu

consecinţe întrevăzute, dar totuşi nesigur sub aspectul producerii, a măsurii în care va provoca

sau nu pagube şi sub aspectul localizării şi al duratei;

Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul trebuie să

poată fi cuprins în cercetarea statistică, să decurgă după legităţile evenimentelor

întâmplătoare, încadrându-se în legile de calcul a probabilităţilor.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri care se pot ivi şi

la nivelul la care e necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă stabilirea primelor de

asigurare ce urmează a fi plătite.

Mutualitatea reflectă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare după principiul

“unul pentru toţi şi toţi pentru unul”.

Fondul de asigurare constituit exclusiv sub formă bănească prin contribuţia unui număr

mare de persoane fizice şi juridice - este utilizat în scopul înlăturării urmărilor generate de

producerea evenimentelor asigurate.

Extensia numerică a asiguraţilor reflectă o cerinţă în derularea procesului de asigurare.

Numărul de asiguraţi trebuie să fie suficient de mare pentru necesităţile vizând calculul

primelor de asigurare, evaluarea şi dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente

pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea lui eficientă.

Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc e necesară. Mai precis, se impune identificarea

intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare şi

despăgubirea în acelaşi fel a asiguraţilor pentru o anumită categorie de riscuri.

Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest motiv, nu

intră în sfera asigurărilor rezervele centralizate ale societăţii sau ale agenţilor

economici, chiar dacă acestea ar avea ca destinaţie acoperirea calamităţilor la nivel de

referinţă. În consecinţă, conceptul de autoasigurare vehiculat în teoria economică nu are

relevanţă pentru a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru că nu are la bază

premisa obligatorie a mutualităţii.

Promovarea asigurărilor implică următoarele condiţii obiective şi subiective:

Condiţii subiective:

Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin simţul necesităţii de a identifica, a

preveni şi a preîntâmpina evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se află în

corelaţie cu evoluţia generală a societăţii, cu nivelul ei de dezvoltare, cu nivelul de cultură şi

civilizaţie a omului.

Suportabilitatea financiară a asigurării se referă la posibilităţile financiare ale persoanelor

fizice şi juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte, suportabilitatea

financiară a asigurării poate promova interesul pentru asigurare, îl poate bloca sau îl poate

amâna.

Condiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra în

sfera asigurărilor:

1. să fie sporadice;

2. să aibă o anumită regularitate;

3. să aibă extensie teritorială;

4. să se producă în viitor.

Delimitările conceptuale ale asigurării

5. Functiile asigurarilor.

Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în primul rând, în

procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei

de asigurare (contribuţiei), suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare.

În al doilea rând, această funcţie se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare

către destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiilor de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu

caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrative şi gospodăreşti ale organizaţiei de asigurare

şi constituirea unor fonduri de rezervă. La fel, prin intermediul funcţiei de repartiţie impozitele

datorate de organizaţiile de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuţiile cuvenite

asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurării, urmăreşte modul în care se

încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile

cu titlul de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative

şi gospodăreşti etc, cum sunt respectate drepturile cuvenite asiguraţilor, dacă sunt îndeplinite integral

şi la timp obligaţiile financiare ale instituţiei de asigurare către terţi.

Alte funcţii specifice activităţii de asigurare

Funcţia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcţie a asigurărilor şi prezintă

interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări:

pentru asigurat, asigurarea dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia

bunurilor şi a vieţii, iar,

pentru ansamblul economiei naţionale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele,

dar, prin acordarea operativă de despăgubiri, poate să realizeze, într-un termen

relativ rezonabil, refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive sau

realizarea capacităţii de muncă a persoanelor vătămate.

Funcţia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca importanţă şi se

realizează pe două căi:

prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor;

prin crearea unor asemenea condiţii de asigurare care să-i constrângă pe asiguratori să

promoveze acţiuni de prevenire a evenimentelor şi să-i cointereseze în menţinerea în bună

stare a bunurilor asigurate.

Funcţia financiară rezidă în aceea că asigurarea este apreciată ca fiind una dintre pârghiile

sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exerciţiului financiar şi

scadenţa la începutul anului de referinţă.

Plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe

măsura apariţiei şi argumentării necesităţii plăţilor.

Diferenţa dintre încasări şi plăţi poate fi utilizată ca sursă generală de creditare în economie,

fiind constituită în depozite sau în disponibilităţi curente la bănci.

Asigurarea nu este numai o categorie economico-financiară, dar şi un institut de drept,

deoarece, ca şi dreptul în general, ea îndeplineşte şi funcţia educativă. În normele de drept statul sub

formă de drepturi şi obligaţii juridice prevede pentru membrii societăţii o comportare cuvenită.

Normele de drept care reglementează asigurarea, de asemenea, stimulează o comportare cuvenită a

subiecţilor asigurării, aceasta atingându-se pe calea stabilirii unor înlesniri şi sancţiuni.

6. Necesitatea de formare a fondurilor de asigurare.

Societatea umană cunoaşte variate forme de constituire a fondurilor băneşti de care are

nevoie în caz de producere a unor calamităţi naturale sau accidente. Prin constituirea

fondului de asigurare se realizează interesele colective şi cele personale ale membrilor

societăţii, sunt determinate aspecte variate economice şi sociale ale activităţii cotidiene.

Experienţa publică a elaborat trei forme organizatorice principale de constituire a

fondului de asigurare:

7 Tipurile fondurilor de asigurare.

a) fonduri de rezervă constituite în mod individual;

b fonduri de rezervă şi/sau de asigurare constituite în mod centralizat;

c) fonduri de asigurare propriu-zis, constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale sau a

unor organizaţii mutuale de asigurare prin plata primelor de asigurare.

a) Constituirea fondurilor de rezervă în mod individual are la bază autoasigurarea. Actualmente, autoasigurarea se manifestă prin fondul de risc, care se constituie de către agenţii economici cu diverse forme organizaţional-juridice pentru asigurarea activităţii lor în caz de producere a unor evenimente nefavorabile. Concomitent, antreprenorii iau măsuri ce garantează stabilitatea financiară a activităţii de producere. De regulă, întreprinderile constituie un asemenea fond în mărime de 15% din capitalul social. Gradul de compensare a pierderilor suportate şi posibilităţile de reluare a procesului de producţie temporar întrerupt depinde de mărimea fondului constituit. În aceste condiţii, se pune problema mărimii acestor rezerve materiale şi băneşti, astfel încât să se creeze posibilitatea acoperirii riscurilor, orcare ar fi proporţiile lor. Teoretic vorbind, aceste rezerve ar trebui să fie egale cu valoarea întregului patrimoniu al întreprinderii. Constituirea practică a unor astfel de rezerve, la acest nivel, este însă imposibilă, dar şi ineficientă pentru societate. Este de notat şi faptul că, pe de o parte, constituirea fondului de rezervă reclamă costuri suplimentare, iar, pe de altă parte, este necesar ca acestea să aibă un anumit grad de lichiditate, pentru a putea fi folosite de îndată ce apare nevoia reparării prejudiciului pentru care a fost constituit (sub formă de depuneri bancare, acţiuni negociabile la bursa de valori etc.)

b) Fond de rezervă şi/sau de asigurare centralizat, se consideră în literatura de specialitate, fondul constituit pe cale bugetară. Acesta se constituie din contul mijloacelor generale de stat şi este destinat pentru a garanta recuperarea daunei, lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale avariilor de proporţii, care constituie o situaţie extremală, cauzând astfel destrugeri şi victime umane de proporţii foarte mari. Acest fond se constituie atât sub formă materială (materiale, combustibil, produse alimentare), cât şi sub formă bănească, rezerve financiare publice. Prerogativa gestionării fondului centralizat îi aparţine guvernului. Specialiştii consideră că pe viitor acestei metode de formare a fondului de rezervă i se va reduce din importanţă, - urmare a faptului că, pe măsura ce ponderea proprietăţii de stat se va diminua în favoarea proprietăţii private, şi resursele prevăzute la partea de cheltuieli a bugetului de stat, cu această destinaţie, vor scădea. În plus, această formă prezintă şi unele dezavantaje. Astfel, constituirea fondului de rezervă şi/sau de asigurare facându-se pe seama veniturilor bugetului de stat, costurile acestei protecţii nu se mai reflectă în gestiunea financiară a unităţilor economice. Se creează impresia falsă că protecţia împotriva fenomenelor viitoare şi incerte nu costă nimic.

c) A treia, şi cea mai importantă, formă de constituire a fondului destinat acoperirii

pagubelor produse de calamităţi şi accidente se realizează prin intermediul unor

organizaţii specializate (societăţi de asigurare-reasigurare, brocheri în asigurări,

organizaţii de asigurare mutuale etc). Acestă formă se caracterizează prin faptul că fondul

se constituie în mod descentralizat, pe seama contribuţiei persoanelor fizice şi juridice

asigurate (prime sau cotizaţii), dar se utilizează în mod centralizat pentru acoperirea

pagubelor suferite de asiguraţi, adică pierderile provocate de calamităţile naturale şi

accidente se repartizează asupra tuturor persoanelor ce au constituit fondul. Crearea

fondului de asigurare propriu-zisă se bazează pe principiul mutualităţii. Mutualitatea

constă în accea că fiecare persoană din grupul respectiv are în acelaşi timp atât calitatea

de asigurat, cât şi cea de asigurător. Toţi participanţii la asigurare au obligaţia să plătească

o sumă modestă, numită primă de asigurare pentru constituirea fondului de asigurare, din

care se compensează daunele suferite de asiguraţi şi se plătesc sumele asigurate în urma

survenirii riscului cuprins în asigurare.

8 Elementele tehnice ale asigurarilor.

Conţinutul complex şi formele în care se perfectează asigurările sunt foarte variate. Cu toate

acestea, ele au anumite elemente comune:

Subiectul asigurării – asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte, pesoane fizice sau

juridice, între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Aceşti subiecţi sunt:

asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de

asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă responsabilitatea: de a acoperi pagubele bunurilor

asigurate provocate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la

producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru

prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de alte persoane;

asiguratul – poate fi:

persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare, plătite asiguratorului, îşi asigură

bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, sau

persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viaţa sa, precum şi

persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejuduciul pe care îl poate produce unor terţe

persoane.

Contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea, fără a

obţine prin aceasta calitatea de asigurat (de exemplu: un agent economic poate să încheie asigurarea

pentru salariaţiii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă).

Beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată sau

despăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare.

Obiectul asigurării – poate fi reprezentat de:

bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurător în favoarea

asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamităţi, accidente, se produc pagube, prejudicii

bunurilor asigurate;

persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asigurătorul garantează

persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terţe persoane – ca beneficiar în asigurare – plata sumei

asigurate, la ivirea evenimentului în funcţie de care s-a perfectat asigurarea;

răspunderea civilă – asiguratorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratul

le-ar putea avea faţă de o terţă persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

Riscul – noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale ale

asigurărilor. Riscul are semnificaţii multiple: pericol sau primejdie posibilă sau eveniment incert,

posibil şi viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea, viaţa, etc.

Riscurile pot fi provocate de forţele naturii, acestea putând acţiona cu caracter accidental

(forţă majoră, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de

asemenea, de forţe umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influenţelor economice

etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfecţiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente

care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului

despăgubirea sau suma asigurată.

Noţiunea de risc asigurabil are, de regulă, mai multe sensuri:

- risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât o mai

mare frecvenţă are acest eveniment, cu atât mai mare este pericolul de producere a pagubei şi cu atît

mai necesară apare asigurarea.

- un alt sens este posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele fenomene

imprevizibile (grindină, incendiu, seism etc.).

În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevăzut, dar posibil de

realizat, care, odată produs, conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a

asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeşte caz asigurat sau sinistru.

- riscul asigurat mai poate fi întâlnit şi în sensul de mărime, dimensiune a răspunderii asumate

de asigurător prin încheierea unei asigurări.

Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau a mai multor riscuri.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea bunurilor,

în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fie stabilită în deplină

concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, într-un sens sau în altul,

poate avea consecinţe negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slăbirea preocupării

asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, în caz de pagubă, acordarea

unei despăgubiri cu care asiguratul să-şi poată acoperi întreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv,

înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel bun

pe piaţă, în momentul încheierii asigurării.

Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri.

Suma asigurată – conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurării pentru

care asigurătorul îşi asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat

asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului şi ea nu poate depăşi

valoarea reală a bunului asigurat.

În asigurările obligatorii, asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată, aceasta fiind prevăzută

de lege, restrictiv sau alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare. La cele facultative,

aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului, cu condiţia ca asigurătorul să fie de acord.

La asigurările de persoane, suma asigurată se stabileşte în funcţie de înţelegerea dintre asigurător şi

asigurat.

Prima de asigurare – suma de bani pe care o plăteşte asiguratorul pentru ca acesta să

constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul producerii riscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligaţia să mai constituie şi alte rezerve sau fonduri prevăzute

prin dispoziţiile legale.

Valoarea primei de asigurare se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota-primă, stabilită la

100 u.m. sumă asigurată (sau 1000 u.m.).

Durata asigurării – perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat şi

asigurător, aşa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurării este specifică

asigurărilor facultative: la asigurările de bunri, contractele de asigurări durează între câteva luni şi un

an; la asigurările de viaţă durata este mai extinsă (5-30 ani). Durata asigurării exercită o influenţă

deosebită asupra mărimii primei de asigurare.

Paguba sau dauna – reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un bun asigurat, ca

urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decât

mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:

- totală – bunul a fost distrus în întregime;

- parţială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat.

Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească, cu

scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat. Despăgubirea nu poate depăşi suma

asigurată şi este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor, în funcţie de princpiul de răspundere al

asigurătorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

9 Metodele de acumulare si dirijare a fondurilor de asigurare.

În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:

principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie

faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. În cazul în

care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, despăgubirea este şi

ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv.

principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producere a

pagubei totale este mai redus (de exemplu: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei

asigurate este considerată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul

respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai

influenţează nivelul despăgubirii, aceasta depinzând numai de valoarea pagubei şi a sumei

asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul răspunderii

proporţionale, pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare, dar şi nivelul primelor de

asigurare este mai mare.

principiul răspunderii limitate (clauza cu franchiză) – se caracterizează prin faptul că

despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită.

Astfel, o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită franchiză.

Aceasta poate fi:

- atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelul sumei

asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franchiza;

- deductibilă sau absolută - aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă, indiferent

de volumul pagubei. Asigurătorul asigură numai partea din pagubă care depăşeşete

franchiza.

10 Clasificarea asigurarilor.

După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate astfel:

asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor seismice etc. Bunurile asigurate

contra acestor fenomene sunt: clădirile, construcţiile, utilajele şi instalaţiile, mijloacele de

transport, mobilierul şi obiectele de uz casnic etc.;

asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţiilor, prăbuşirii sau

alunecării de teren etc. Împotriva acestor riscuri sunt asigurate de obicei culturile agricole şi rodul

viilor;

asigurări pentru boli, epizootii şi accidente care se practică în cazul animalelor;

asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice (răsturnări, ciocniri, căderi, derapări etc.), la care

sunt supuse mijloacele de transport şi încărcăturile aflate pe acestea, în timpul staţionării şi al

mersului;

asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor, ca: deces, boli, accidente etc. care

pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de muncă;

asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă la prejudicii cauzate terţelor persoane

prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activităţi etc.

După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările pot fi grupate în asigurări interne şi

asigurări externe.

Asigurările interne au caracteristaic faptul că, în general, părţile contractante domiciliază în

aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul

aceleiaşi ţări, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu.

Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane, răspundere civilă

sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de asigurare. În

cazul acestor asigurări, una din părţile contractante ori beneficiarul asigurării domiciliază în altă ţară

sau obiectul asigurării ori riscul asigurat se află, respectiv se poate produce, pe teritoriul unei alte ţări.

După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător şi asigurat, asigurările pot fi grupate în

asigurări directe şi asigurări indirecte sau reasigurări.

Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc în mod

nemijlocit între asiguraţi (diferite persoane fizice sau juridice) şi asigurător, fie prin intermediul

contractului de asigurare, fie în baza legii. Spre deosebire de asigurările directe, reasigurarea apare ca

un raport ce se stabileşte de fiecare dată între două societăţi de asigurare, dintre care una are calitatea

de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasigurător. Reasigurarea are la bază contractul de reasigurare,

prin intermediul căruia reasiguratul cedează unui reasigurător o parte din răspunderile pe care şi le-a

asumat prin contractul de asigurare şi o parte din primele de asigurare încasate. În acest fel,

reasigurătorul (reasigurătorii) îşi asumă răspunderea de a participa la acoperirea pagubelor care se pot

produce bunurilor cuprinse în contractul de asigurare în limitele menţionate în contractul de

reasigurare.

11 Piata asigurarilor si structura ei.

12. Organizarea asigurarilor. Piata asigurarilor in R Moldova.

13 Reglamentarea de catre stat a activitatii de asigurare.

14 Asigurarea recoltei culturilor agricile.

Acţiunea prezentei legi se extinde numai asupra bunurilor agricole şi a riscurilor asigurate prevăzute în ea.

Subiecte ale relaţiilor de asigurare în agricultură sînt asiguraţii şi asigurătorii, precum şi statul, în partea ce ţine de subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură.

(2) Obiect al asigurării sînt bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora, prin lege, nu sînt stabilite alte interdicţii sau limitări şi care sînt specificate la art.5.

(3) În condiţiile prezentei legi, producătorii agricoli şi piscicoli care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul să îşi asigure riscurile de producţie în agricultură.

(4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale se asigură de arendaş. Primele de asigurare plătite de acesta nu pot fi trecute în contul arendei.

Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură (1) În sensul prezentei legi, obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele

patrimoniale legate de obţinerea recoltei culturilor agricole, de creşterea animalelor şi păsărilor, de întreţinerea familiilor de albine şi de producerea peştilor.

(2) În funcţie de condiţiile de producţie în agricultură, pot fi asigurate următoarele bunuri agricole:

a) recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale; b) animalele, păsările, familiile de albine şi peştii care aparţin producătorilor agricoli şi

piscicoli. (3) Nu pot fi supuse asigurării: a) recolta culturilor agricole care, fiind cultivate pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani, nu au

rodit; b) recolta plantaţiilor multianuale care, fiind în fază de fertilitate, nu au rodit în ultimii

5 ani; c) animalele bolnave, precum şi animalele care se află în zona de carantină; d) pierderile provocate de scăderea calităţii producţiei agricole sau de reducerea

preţurilor acesteia. . Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea recoltei

În cazul producerii riscului asigurat, asiguratul este obligat să depună, cel tîrziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, o înştiinţare în scris asigurătorului privind despăgubirea de asigurare, în care se indică: datele de identificare ale contractului de asigurare, obiectul asigurării, cauza pierderilor, data înregistrării lor, suprafaţa afectată, valoarea estimativă a pierderilor. Copia de pe înştiinţare a asiguratului este prezentată la primărie în acelaşi termen.

(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentanţilor direcţiei raionale agricole şi al asiguratului, precum şi, după caz, cu participarea reprezentanţilor Departamentului Situaţii Excepţionale şi al serviciului antigrindină, un act de constatare a pagubelor, în care se indică: estimarea influenţei asupra recoltei a riscurilor asigurate şi neasigurate, metoda de calculare şi datele precizate despre suma pierderilor, suprafaţa afectată, cuantumul pierderilor în urma producerii riscurilor asigurate, cheltuielile suplimentare suportate de către asigurat, calculul despăgubirii de asigurare, eventualele obiecţii ale părţilor referitoare la cuantumul pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 3 exemplare şi se semnează de către toţi participanţii. Un exemplar rămîne la asigurător, altul - la asigurat, iar al treilea se păstrează la direcţia agricolă raională.

(3) Dacă, la producerea riscului asigurat şi în legătură cu aceasta, producţia agricolă a fost folosită în alt scop decît cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se estimează costul producţiei menţionate şi suma aceasta se scade din cuantumul pagubelor. Asiguratul este obligat să înştiinţeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producţiei agricole în alte scopuri.

(4) Pentru culturile agricole afectate parţial se face o constatare preliminară a pagubelor la data producerii cazului asigurat. La sfîrşitul ciclului de producţie se face o constatare definitivă a pagubelor şi se plăteşte despăgubirea de asigurare.

(5) Volumul recoltei pierdute se calculează prin diferenţa dintre recolta asigurată şi recolta obţinută pe sectorul afectat, cu excepţia pierderilor provocate de riscurile neasigurate. Cuantumul pagubelor se calculează ca produsul dintre volumul recoltei pierdute şi preţurile stabilite în contractul de asigurare, conform art.8.

(6) Volumul recoltei obţinute se estimează conform actelor de depozitare sau de comercializare ale asiguratului. Volumul roadei obţinute poate fi estimat de către asigurător şi asigurat în cîmp înainte de începerea recoltării. Estimarea se efectuează în mod obligatoriu, la cererea oricărei părţi a contractului de asigurare. În caz de implicare la această estimare a unei terţe persoane, remunerarea acestora se efectuează de partea care a cerut estimarea.

15 Asigurarea animalelor gospodariilor taranesti.

În caz de pieire sau de vătămare a animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor asiguraţi, asiguratul este obligat să depună, în termen de 24 de ore de la data depistării pieirii sau vătămării, înştiinţare, în scris, asigurătorului şi să înregistreze faptul pieirii sau vătămării animalelor la serviciul veterinar de stat. Copia de pe înştiinţare se prezintă de către asigurat la primărie în acelaşi termen.

(2) În înştiinţare se indică: volumul pierderilor, cauzele presupuse şi valoarea estimativă a pierderilor, data producerii riscului asigurat. În caz de sacrificare de necesitate a animalelor, înştiinţarea se semnează şi de reprezentantul serviciului veterinar de stat.

(3) Asigurătorul este obligat, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentanţilor asiguratului şi al serviciului veterinar de stat, un act de constatare a pagubelor în care se indică: metoda de calculare şi datele precizate despre suma pierderilor, cuantumul pierderilor suportate în urma producerii riscului asigurat, cheltuielile suplimentare suportate de către asigurat, calculul despăgubirii de

asigurare, eventualele obiecţii ale părţilor privind cuantumul pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 3 exemplare şi se semnează de către toţi participanţii. Un exemplar rămîne la asigurător, altul - la asigurat, iar al treilea se păstrează la direcţia agricolă raională.

(4) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor crescute pentru carne, volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre volumul de producţie asigurat şi cantitatea de carne admisă pentru comercializare. Cuantumul pagubelor se calculează ca produsul dintre volumul cărnii pierdute şi preţul stabilit în contractul de asigurare.

(5) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor asigurate separat, independent de numărul animalelor, volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre suma asigurată şi valoarea producţiei care poate fi folosită după sacrificarea forţată a animalelor. Valoarea producţiei se determină conform documentelor de comercializare, iar în lipsa acestora - în baza preţurilor de pe piaţa locală.

16 Asigurarea cladirilor, constructiilor, echipamentului in comert si industrie.

Regula de baza in asigurarile de bunuri este ca interesul asigurabil sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat.

Obiectul asigurarii este bunul mobil sau imobil care poate fi asigurat impotriva deteriorarii sau pierderii si care poate fi asigurat facultativ:

          bunurile apartinand persoanelor fizice si juridice;          bunurile primite in folosinta sau aflate la acestea spre pastrare, reparare, prelucrare,

curatire, vopsire, vanzare ori spre a fi expuse in cadrul muzeelor sau expozitiilor;          bunurile care fac obiectul unor contracte de concesionare, inchiriere sau locatiile de

gestiune privind pensiile ocupationaleDupa cum se poate vedea mai sus, la bunurile ce se supun asigurarii, interesul asigurabil nu este

numai al proprietarului acestuia, ci si alte persoane cum ar fi :          Proprietate in comun o persoana care detine in comun cu una sau mai multe persoane un

bun sau o cladire, are dreptul legal de a asigura cadirea respectiva la intreaga valoare. Acest lucru nu inseamna ca, in caz de distrugere totala a bunului sau cladirii asigurate, persoana respectiva va fi singura care va fi despagubita. Acesta va putea beneficia de despagubire numai in limita dreptului de proprietate, iar daca incaseaza valoarea totala a despagubirii, va actiona ca agent al celorlalti proprietari, fiind obligat sa le ofere acestora partea ce li se cuvine din despagubire.

          Proprietate ipotecata in cazul unui contract de ipoteca, ambele parti au un interes asigurabil, debitorul ipotecar  in calitate de proprietar si societatea ipotecara in calitate de creditor. De obicei in asemenea cazuri se incheie o asigurare in numele ambelor parti.

          Proprietate inchiriata chiriasul nu este obligat sa incheie un contract de asigurare a proprietatii inchiriate, insa, in cazul in care incheie o astfel de asigurare, el o incheie in numele si folosul proprietarului, neputand pretinde incasarea despagubirii in urma producerii unui risc asigurat, ci doar sa pretinda proprietarului restituirea primelor de asigurare.

          Proprietate aflata in custodie custodele are un interes asigurabil in ceea ce priveste proprietatea sau bunul pe care il detine in custodie, deoarece este responsabil din punct de vedere legal, pentru orice dauna produsa bunului respectiv.

          Asiguratul sa faca parte din familia proprietarului persoanele din familia asiguratului pot utiliza obiectul asigurarii, ceea ce determina existenta unui interes asigurabil al acestora fata de bunul respectiv.

Nu se pot asigura bunurile care, din cauza degradarii, nu mai pot fi utilizate potrivit destinatiei. Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.

Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea.

Bunurile se asigura pentru sumele declarate de asigurat si care nu trebuie sa depaseasca valoarea lor la data asigurarii, adica :

          la mijloacele fixe si obiecte de inventar – valoarea din nou a acestora, din care s-a scazut uzura in raport cu vechimea, intrebuintarea si starea de intretinere a bunurilor respective.

          la materii prime, materiale, produse finite, marfuri si alte asemanatoare – pretul de cost al acestora.

          La obiectele de muzeu sau de expozitie, precum si la obiectele de arta pe sticla, din sticla ori pe placi de marmura – sumele corespunzatoare valorii lor de circulatie.

Obligatiile asiguratului si asiguratorului    Asiguratul este obligat sa intretina bunul asigurat in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile legale, in scopul prevenirii producerii riscului asigurat.

Asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut.In cazurile stabilite prin contractul de asigurare, in asigurarile de bunuri, asiguratorul nu

datoreaza indemnizatie, daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau de catre beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate.

In cazurile prevazute in conditiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului si in cadrul sumei la care s-a facut asigurarea, potrivit cu imprejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.            Asiguratului ii revine obligatia de a-i comunica asiguratorului, in scris, orice modificare fata de asigurarea existenta la incheierea asigurarii, modificare ce poate agrava riscul asigurat, ca de exemplu:

          Mijloacele de siguranta care existau la momentul cind s-a facut oferta sau au fost ulterior stipulate in polita sunt inlaturate sau reduse ca numar, dimensiune sau capacitate.

          Urmare a pierderii unei chei de la intrarea cladirii in care se afla bunurile asigurate sau de la un seif sau tezaur, incuietoarea nu este inlocuita cu una de aceeasi calitate.

          In cladirea asigurata sau in care sunt bunurile asigurate ori intr-o cladire invecinata se desfasoara lucrari de constructie, se monteaza schele, instalatii.

          Incaperile direct invecinate cu cele in care se afla bunurile asigurate, sau situate deasupra si dedesuptul acestora, devin permanent sau permanent locuite.

          Activitatea este permanent sau temporar intrerupta.          Cladirea care de altfel este permanent ocupata, este nelocuita sau nesupravegheata mai

mult de 30 de zileAsiguratul are obligatia de a permite reprezentantului asiguratorului sa efectueze inspectia de risc

ori de cite ori este necesar si sa puna la dispozitia acestuia toate informatiile necesare pentru evaluarea riscului.

Deci atunci cand riscul de producere a unui eveniment se mareste atunci si primele de asigurare se maresc proportional. Aici s-ar mai putea comenta si in sensul ca atunci cind invers, folosim mijloace de siguranta mai bune decit atunci cind am incheiat contractul de asigurare, deci am mai micsorat riscul de producere a evenimentului asigurat, ar trebui ca aceste prime sa scada.

In cazul producerii unui risc asigurat, asiguratul este obligat :          Sa ia, pe seama asiguratorului si in limita sumei asigurate, masuri pentru limitarea

pagubelor, prin protejarea, salvarea, transportarea, depozitarea si pastrarea resturilor valorificabile in conditii corespunzatoare specificului fiecaruia.

          Sa instiinteze imediat, incaz de incediu, explozie, furt, dupa caz, organele de politie, unitatile de pompieri sau alte organe de cercetare, cerand intocmirea de acte cu privire la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat si la pagubele provocate.

          Sa instiinteze imediat asiguratorul, personal sau printr-o alta persoana imputernicita, despre producerea pagubei. In instiintare trebuie precizate seria, numarul si data emiterii politei de asigurare, felul bunurilor avariate sau distruse, locul, data, ora, cauzele, si imprejurarile producerii evenimentului asigurat, locul unde se afla resturile avariate sau distruse, marimea probabila a pagubei.

          Sa contribuie alaturi de asigurator la determinarea naturii si cuantumului pagubei. El trebuie sa furnizeze toate informatiile si probele documentare solicitate de asigurator si sa permita acestuia sa faca toate investigatiile necesare.

          Sa conserve dreptul de regres al asiguratorului impotriva celor vinovati de producerea daunei.

Problema asigurarii bunurilor, este abordata diferit de la o societate la alta de asigurari, astfel ca unele asigura bunurile indiferent de riscurile la care este supus bunul sau cladirea, pe cand altele asigura bunurile doar la anumite riscuri.

Printre cele mai raspindite polite de asigurare a bunurilor si cladirilor se numara :A. Asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora impotriva pagubelor

produse de incendiu si alte calamitati.B. Asigurarea masinilor, utilajelor si a instalatiilor impotriva avariilor accidentale.C. Asigurarea lucrarilor de constructii montaj si a raspunderii constructorului.D. Asigurarea bunurilor si a valorilor impotriva furtului prin efractie sau prin acte de talharie.E. Asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice

17 Asigurarea bunurilor persoanelor fizice.

Orice persoana fizica poate asigura cladirile si alte constructii având destinatia de locuinta pe care le are în proprietate, inclusiv:

anexele: magazie, sopron, garaj, sauna, piscina, împrejmuiri (la casa), sau boxa, garaj, camera de serviciu (la bloc);

instalatiile fixe: conductele de alimentare cu apa (inclusiv caloriferele) din interiorul constructiei, conductele de canalizare interioare, obiectele sanitare, instalatia electrica a cladirii,

amenajarile constructive: tavanele false si corpurile de iluminat tip plafoniera sau spot înglobate în acestea.

Prin “locuinta” din mediul urban sau rural se întelege: apartamentul, casa, vila, cabana sau alta constructie destinata locuirii permanente sau temporare (casa de vacanta), având dotarile necesare acestui scop.Ce riscuri poti acoperi prin asigurare?Daune cauzate de:

incendiu; explozie; trasnet; caderea aparatelor de zbor (aeronave si vehicule spatiale), a unor parti ale acestora sau a

unor obiecte transportate de acestea; vânt puternic: furtuna, uragan, vijelie, tornada; ploaie torentiala - efecte directe inclusiv cele cauzate de patrunderea apei prin sparturile si

rupturile provocate acoperisului, peretilor, usilor si ferestrelor prin manifestarea violenta a fenomenelor atmosferice concomitent cu ploaia;

grindina - efecte directe; cutremur de pamânt; greutatea zapezii si / sau ghetii; prabusire sau alunecare de teren; inundatia provocata de apa cladirii asigurate prin spargerea accidentala a conductelor,

rezervoarelor, deteriorarea robinetelor si a altor accesorii ale instalatiei sanitare; prin refularea, deversarea apei de canalizare pluviale sau ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii;

inundatia provocata de apa provenind de la apartamentele situate la etajele superioare sau de pe acelasi etaj;

furtul produs prin efractie si/sau acte de tâlharie al elementelor de constructie din alcatuirea cladirii, în conditiile prevazute de codul penal, inclusiv tentativa de furt;

izbirea din exterior de catre autovehicule, altele decât cele apartinând asiguratului, a cladirii asigurate, distrugeri provocate de animale;

unda de soc provocata de avioane (boom sonic); avalansa de zapada; caderea accidentala de corpuri pe cladirea asigurata, cu excluderea cazurilor în care aceasta

a fost provocata cu intentie; risc politic: greve, tulburari civile;

vandalism: actiuni ale unor grupuri rauvoitoare.Asigurarea bunurilor din locuintele apartinand persoanelor fiziceCe poti asigura?Mobilier, echipament electronic, îmbrãcãminte, încãltãminte, diverse.Ce riscuri poti acoperi prin asigurare?Disfunctionalitãti, deteriorãri, distrugeri totale cauzate de:

incendiu explozie izbirea din exterior a clãdirii asigurate, de cãtre autovehicule, altele decât cele apartinând

asiguratului; impactul cu aparate de zbor loviri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau

imobile; ciocniri: (aeronave si vehicule spatiale), cãderea acestora sau a unor pãrti din ele, cãderea

unor obiecte transportate pe calea aerului; unda de soc provocatã de avioane (boom sonic); vânt puternic: furtunã, uragan, vijelie, tornadã; trasnet; ploaie torentialã - efecte directe, inclusiv cele cauzate de pãtrunderea apei prin spãrturile si

rupturile provocate acoperisului, peretilor, usilor si ferestrelor de violenta fenomenelor atmosferice concomitente cu ploaia;

grindinã - efecte directe; inundatii si aluviuni; cutremur de pãmânt; prabusire si/sau alunecare de teren; greutatea zãpezii; actiunea animalelor; avalansã de zapadã; furtul prin efractie si/sau prin acte de tâlhãrie; vandalism - actiuni ale unor grupuri rãuvoitoare; tulburãri civile - greve

18 Tarifele de prima la asigurarea de bunuri.

Tarifele de prime la asigurarile de bunuri

1. Determinarea indicelui de despagubire

2. Elementele indicelui de despagubire

3. Fundamentarea primei la asigurarile de bunuri

    

              

               1. Determinarea indicelui de despagubire

               Probabilitatea producerii unei daune la asigurarea bunurilor se pune in termeni oarecum similari cu cei privind probabilitatea de deces. Statisticile corecte tinute pe o perioada destul de indelungata pot constitui un material solid pentru a fi prelucrat cu ajutorul calculului probabilitatilor. Astfel, de exemplu daca se constata ca in

medie, pe o perioada de 10 ani, din 100.000 de case au ars anual 80 de case  probabilitatea anuala de

incendiere a unei case e de   , deci la fiecare 1250 de case a ars o casa anual.

               Datele statistice se grupeaza pe:                                                    

-         feluri de asigurari

-         categorii de bunuri             

-         categorii de asiguratii

-         teritorii geografice

               Pe baza datelor statistice trebuie calculat pentru fiecare an in parte indicele despagubirii fata de Sa, adica marimea in lei a despagubirii la 100 lei = Sa.

               Media pe mai multi ani ai acestor indici reprezinta cota de prima neta de 100 lei =Sa in asigurarea bunurilor, respectiv pentru anumite riscuri bine determinate pe perioada de un an.

               Indicele despagubirii se calculeaza si raportand volumul pagubelor pricinuite bunurilor, de riscuri luate in studiu la valoarea totala a bunurilor respective.

               Numarul anilor pentru care e necesar sa fie calculat indicele de Dg variaza in functie de natura bunurilor si felul riscurilor cuprinse in asigurare.

               Ca regula, cu cat numarul anilor pentru care se calculeaza indicele de Dg e mai mare, cu atat exista mai multa siguranta ca el va indica cu un grad de precizie mai mare, marimea primei nete.

               Pe baza practicii de asigurari s-a ajuns la concluzia ca in cazul:

a. asigurarea animalelor, numarul de ani care ofera suficienta garantie in stabilirea indicelui de D g e de 5 – 7 ani;

b. asigurarea cladirilor si constructiilor, pentru riscuri ca incendiu, 10 – 15 ani, iar pentru alte riscuri (cutremur), intre 30 – 40 ani.;

c. asigurarea culturilor agricole pentru riscul de inundatii – intre 15 -20 ani.

               Ca si la asigurarile de persoane, exista si la asigurarile de bunuri, factori care provoaca abateri de la probabilitatea generala a ivirii riscurilor, astfel:

-         riscul de incendiu e influentat favorabil de imbunatatirea activitatii pentru combaterea si prevenirea incendiului;

-         riscul de moarte a animalelor e favorabil influentat de cresterea eficientei actiunilor zoo-veterinare;

-         indiguirile fac sa scada pagubele din inundatii;

-         controlul mai intens al circulatiei si majorarea amenzilor duc la diminuarea avariilor auto, in timp ce cresterea numarului autovehiculelor in circulatie are o influenta negativa.

               In aceasta influenta reciproca de factori, asiguratorul trebuie sa procedeze cu mare atentie pentru stabilirea corecta a indicelui de Dg, avand in vedere ca acesta constituie temelia directa a primei de asigurare.

  2. Elementele indicelui de despagubire ( )

               Pentru a putea obtine elementele baza ale   e necesara formarea unei baze de date statistice asupra bunurilor ce urmeaza a fi cuprinse in asigurare si asupra riscurilor ce urmeaza a fi acoperite:

a. nr.bunurilor (cladiri, animale, autovehicule);b. valoarea totala a bunurilor;

c. nr. cazurilor de paguba pricinuite bunurilor;

d. nr.bunurilor distruse, avariate, vatamate,pierite;

e. valoarea totala a bunurilor distruse,avariate, vatamate,;

f. volumul total al pagubelor pricinuite bunurilor.

               Stabilind anumite raporturi intre aceste date statistice se obtin elementele de baza ale indicelui despagubirii simbolizand grupele de date statistice de mai sus prin literele respective, elementele de baza

ale   se determina dupa urmatoarele formule:

1). Frecventa ivirii riscurilor: 

2). Gradul de extindere a riscurilor: 

3). Gradul de distrugere a bunurilor: 

4). 4.1. valoarea medie a unui bun distrus

             

    4.2. valoarea medie a unui bun ce urmeaza a fi asigurat

            

= 1).*2).*3).*4).

               Determinarea pe o asemenea cale se mai numeste de calcul analitic al 

3. Fundamentarea primei la asigurarile de bunuri

1.Pa = pb * Sa

2. pb = pn + a

3. pn = 

4. 

5.

6. 

7. 

8.

9. 

Pa – prima de asigurare

pb – prima bruta unitara

pn – prima neta unitara

a  - adaosul la prima neta

- indicele mediu de despagubire

- adaosul de risc (abatere medie patratica)

 - indicii anuali de despagubire

n – nr. anilor luati in studiu

i   - val. medie a  in perioada luata in calcul

Ik -  in anul k

NDg – nr. bunurilor despagubite in anul k

ND – nr. bunurilor despagubite total (in toata perioada)

Fk – frecventa relativa de realizare a IDg in anul k

D – volumul total al despagubirilor

N – nr. de bunuri asigurate

ND – nr. de bunuri despagubite

- suma medie asigurata

 - valoarea medie a despagubirilor

               In perioada unei asemenea relatii (9) se determina IDg pentru fiecare an din perioada stabilita. Dupa

cunoasterea  anuali se calculeaza indicele mediu al despagubirii ca medie aritmetica simpla. Se compara

apoi  cu indicii de despagubire anuali (Ik), se constata abateri, in plus sau in minus, si ca atare nu se poate

admite ca   sa fie egala cu  . Daca s-ar admite acest lucru exista posibilitatea ca incasarile din primele de asigurare sa fie suficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor produse de riscurile asigurate. Pentru a elimina o astfel de situatie se majoreaza indicele mediu de despagubire cu un adaos de risc. Marimea acestui adaos e influentata de nivelul abaterilor indicilor de despagubire anuali fata de valoarea medie si se calculeata prin abaterea medie patratica.

               

     

(10)                            a =   

a1 – pentru fond de rezerva   (Frez)

a2 – finantarea unor actiuni de prevenire si combatere a riscului (Fa)

a3 – acoperirea ch. de gestiune ale asiguratorului (GG)

a4 – cota de profit tehnic (CPT)

a1) – pentru determinarea nivelului cotei necesare constituirii Frez. trebuie efectuata o analiza statistico – matematica. In cadrul acestei analize apare ca necesar de stabilit daca fenomenele care produc pagube bunurilor asigurate au sau nu o distributie normala. De regula, datele statistice de asigurare ne arata ca astfel de fenomene apar ca variabile aleatoare care nu prezinta o distributie normala. In aceste conditii pentru stabilirea nivelului cotei necesare constituirii fondului de rezerva se utilizeaza inegalitatea Bienaymé – Cebirsev:

         

                                P

                                  

- pentru k =1    nu are sens inegalitatea (relatia e nesemnificativa)

- pentru k =2    P

                         exista o probabilitate mai mare de 75% cu Ik   

k =2 ( in cazurile in care k = 3,4,.. probabilitatile sunt foarte mici, iar sansele ca aceste fenomene sa se produca

sunt foarte reduse) intervalul in care se situeaza valorile ce ne intereseaza este: 

               Probabilitatea de situare in acest interval e de 0,75   probabilitatea ca prima neta unitara (pn) cuprinsa in interval sa nu fie acoperitoare in proportie de 25%.

               Pentru ca sa existe o probabilitate cat mai apropiata de certitudine a.i. nivelul primei de asigurare sa fie acoperitor, cota aferenta constituirii fondului de rezerva va reprezenta un adaos de 25% la pn

a2) – cota aferenta formarii fondului pentru finantarea unor actiuni de prevenire a pagubelor se stabileste in functie de amploarea actiunilor de acest gen pe care o societate de asigurari vrea sa le realizeze sau avandu-se in vedere posibilele prevederi legale care impun luarea unor astfel de masuri.

a3) – cota necesara formarii resurselor banesti privind acoperirea cheltuielilor cu gestionarea fondului de asigurare se determina in functie de nivelul mediu inregistrat de aceste cheltuieli la asigurarea bunului respectiv in ultimii 3-5 ani. De mentionat ca nivelul acestei cote e mai redus la asigurarile obligatorii fata de cele facultative.

a4) – cota aferenta realizarii unui anumit profit se stabileste de fiecare asigurator. In concluzie, se poate afirma ca determinarea primelor de asigurare pe baza metodelor matematico – statistice nu prezinta dificultati in cazul bunurilor care sunt cuprinse deja in asigurare si exista o baza de date privind frecventa si intensitatea riscurilor pe o perioada de mai multi ani.

               In schimb, calcularea primelor pentru aducerea in asigurare a unor bunuri neasigurate sau a unor riscuri noi, prezinta anumite dificultati. E vorba de faptul ca nu exista intotdeauna suficiente date statistice (marimea pagubelor produse de anumite riscuri pe feluri de bunuri, pe ramuri, pe forme de proprietate) aferente perioadei de timp necesara pentru analiza fara de care calculul primelor, cel putin al celor nete, nu poate fi realizat pr baza unor criterii stiintifice.

               Inregistrarea si cunoasterea unor astfel de date prezinta importanta si in ceea ce priveste luarea unor decizii economice si financiare la nivel macroeconomic.

19 Asigurarea copiilor.

indemnizatie de maternitate - forma de protectie sociala ce constadintr-o suma de bani acordata prin sistemul public de asigurari socialefemeilor asigurate, precum si celor care au incetat plata contributieide asigurari sociale in conditiile prevazute de lege, in caz de nasterea copilului; indemnizatie pentru cresterea copilului sau ingrijirea copiluluibolnav - forma de sprijin banesc ce se stabileste si se acorda prinsistemul public de asigurari sociale persoanei asigurate pentru

cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav;Asigurarile pentru copii, o afacere rentabila pentru brokeri si companii Asimilate asigurarilor de viata, politele destinate protectiei copiilor reprezinta cam 20% din portofoliul unui asigurator Aproape toate societatile din domeniu care activeaza pe piata asigurarilor de viata ofera produse specifice pentru copii.Politele de asigurari pentru copii imbraca forma unor planuri de economii pe termen mediu si lung. Primele de asigurare pot fi platite periodic, la un interval ales de parinte, iar sumele vor fi capitalizate pe toata durata contractului. "Ca atare, fara exceptie, programele de asigurare pentru copii nu acopera riscul de deces al copilului. S-ar putea spune ca acesta ar fi un minus al acestor programe, doar aparent, pentru ca transferul acestui risc ar implica, pe langa costuri suplimentare, in primul rand modificari de mentalitate, fara a crea suspiciuni de frauda", explica Dumitru Jitariu, manager Eurobrokers Group. Asadar, programele de asigurare pentru copii sunt concepute ca o combinatie de beneficii oferite copilului in situatia in care se petrece un eveniment asigurat atat cu contractantul asigurarii (unul dintre parinti, tutore sau ruda), cat si cu copilul care este beneficiar al asigurarii. Pe piata sunt asigurari pentru copii traditionale si unit linked. "Ca proportie, produsele unit linked sunt majoritare pe piata, dar trebuie spus ca la acest tip de asigurare riscul apartine clientului, si nu companiei. Sau, altfel spus, daca fondurile in care se investesc primele de asigurare scad, clientul poate sa incaseze dupa 15 ani de plata a primelor mai putin decat a depus in tot acest interval. E putin probabil sa se intample asa, pentru ca pietele financiare au in general reculuri pe perioade scurte de timp (3-4 ani), dar daca vorbim de protectia copilului ar trebui luat in considerare acest fapt", explica pentru Adevarul Constantin Nastase, director executiv UNSICAR (Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania). Principalul eveniment asigurat este supravietuirea copilului la expirarea duratei programului, moment in care acesta beneficiaza de o indemnizatie de asigurare. Polite care acopera riscul de spitalizare Pe aceasta piata aflata in ascensiune, cresteri semnificative la produsele destinate copiilor au inregistrat aproape toate companiile din domeniu. Spre exemplu, cele doua planuri financiare pentru copii ale ING Asigurari, Academica si Debut 18, se numara printre cele mai de succes produse din portofoliul ING. Bucurestiul conducea in clasamentul localitatilor care prefera planurile financiare pentru copii, urmat de Ploiesti si Timisoara. "Fiecare asigurator si-a conceput produsul de asigurare plecand de la un program de baza la care pot fi adaugate optional, functie de necesitati, beneficii suplimentare, asigurand in acest fel flexibilitatea fiecarei asigurari", mai adauga Jitariu, de la Eurobrokers. Sunt si elemente care le disting unele de altele, prin beneficii atractive. Spre exemplu, un singur asigurator - AIG Life - acopera riscul de spitalizare si interventie chirurgicala a copilului din imbolnavire. Pentru un potential cumparator, oferta se face plecand de la aspectele tehnice (varsta copilului, varsta si sexul contractantului asigurarii, durata programului de asigurare) si continuand cu necesitatile de asigurare. Se are in vedere faptul ca cea mai buna protectie pentru un copil este ca parintii sa fie posesorii unei asigurari de viata si abia dupa aceea sa cumpere un program investitional pentru copii. Sfaturile brokerului vizeaza importanta data in alegerea asiguratorului. "In general, cand vorbim de asigurari de viata, care sunt eficiente daca au durata mare (15, 20, 30 de ani sau mai mult) este necesar ca societatea de asigurare sa traiasca mai mult decat asiguratul. Ca

atare, recomandam asiguratori cu traditie si performanta in domeniu, aflati in topul european si in cel mondial care activeaza pe piata romaneasca", spune managerul Eurobrokers. Costul unui astfel de program de asigurare (primele de asigurare) este determinat de durata programului (minim cinci ani, maxim 25 de ani), de suma de care doriti sa beneficieze copilul si la ce varsta, ce riscuri doriti sa fie acoperite si in ce cuantum. Politele pentru copii, intre 300 si 1.200 lei/an Primele de asigurare anuale difera in functie de societatea de asigurari si pot fi de minim 300, 400, 600 sau chiar 1200 RON, in general fara limite maxime. Dinamica asigurarilor pentru copii tine pasul cu dinamica asigurarilor de viata in general, ponderea acestora in totalul asigurarilor de viata (15-20%) fiind inca sub procentul pe care il reprezinta copiii fata de persoanele mature. Asiguratorii au creat si produse de asigurare pentru grupurile de persoane cuprinse intr-o forma de invatamant, de la cel prescolar la cel universitar. Pentru a se incheia astfel de asigurari, este necesar un acord intre institutiile de invatamant si parinti, foarte greu de realizat atata timp cat responsabilitatea este aruncata de la unii la altii, in principal privind plata primelor de asigurare. "Odata cu aderarea la UE, piata asigurarilor de viata va cunoaste o dezvoltare accelerata datorita accesului pe piata a multor asiguratori si brokeri care opereaza in UE (in Ungaria si Polonia, in primii ani dupa aderare au intrat 200-300 asiguratori), precum si ca urmare a sporirii veniturilor (in Romania doar 0,4% din PIB este investit in asigurari de viata, fata de 5% in tarile UE)", spune Jitariu. Un alt element ar fi schimbarea mentalitatii oamenilor cu privire la necesitatea unei asigurari de viata (in prezent, majoritatea vietilor sunt asigurate in favoarea bancilor). "Nu va mai dura mult si pe lista de cadouri pentru un nou-nascut va fi polita de asigurare", crede managerul de la Eurobrokers. Ca atare, trendul incheierii de polite pentru copii se mentine la majoritatea asiguratorilor. "Mentionam ca politele Junior Extra reprezinta 20% din portofoliul de asigurari individuale AIG Life, care se ridica la aproape 250.000, iar portofoliul total este de aproximativ 600.000. Cresterea anuala pentru Junior Extra este de 25%", a declarat Theodor Alexandrescu, general manager AIG Life. Alfa, produsul de economii si investitii pentru copii, este unul din cele mai solicitate produse din oferta Aviva, reprezentand 25% din portofoliul companiei. "Estimam ca aceeasi tendinta favorabila se va mentine si anul acesta, si chiar anticipam o crestere importanta a vanzarilor pe acest segment fata de anul 2006. Familiile moderne sunt din ce in ce mai preocupate sa asigure un viitor financiar sigur pentru copiii lor, iar Alfa raspunde cel mai bine acestei necesitati", spune Giliola Ignat, director de marketing al Aviva. 

Oferte existente pe piata Produsul Alfa, de la Aviva Ofera protectie copilului inca din prima zi de viata; ofera parintilor posibilitatea de a economisi in vederea sustinerii financiare a copilului, cu ocazia evenimentelor majore; garanteaza standardul de viata al copilului minor; in cazul decesului prematur al parintelui, sustinator financiar, Aviva plateste copilului o indemnizatie care sa-i acopere cheltuielile de intretinere. Acest produs unit linked este special conceput pentru acoperirea nevoilor financiare ale unui copil. Durata contractului este de minim cinci ani si durata maxima este pana la atingerea varstei de 25 de ani pentru copil sau a varstei de 62 de ani pentru detinator (sau 57 de ani, daca acesta este femeie). In cazul in care copilul supravietuieste pana la data maturitatii, compania va plati o suma egala cu valoarea politei. AIG Life- Junior Extra 

La maturitatea contractului, copilul va dispune de o suma asigurata garantata la care se adauga beneficiul investitional. In plus, cei care platesc primele la timp primesc un bonus in functie de durata contractului, in valoare de 10% (daca a fost incheiat un contract pe minim 20 de ani) sau 5% (daca durata contractului este mai scurta de 20 de ani) din suma asigurata. Protectia oferita de Junior Extra acopera cu suma stabilita in contract cheltuielile medicale necesare spitalizarii sau unei interventii chirurgicale pentru copil, precum si riscul de deces din accident pentru titular. Durata contractului este flexibila, poate fi de 10 ani sau pana cand copilul implineste 18, 21 sau 23 de ani. Contractul Junior Extra se adreseaza oricarui copil cu varsta cuprinsa intre 1 si 17 ani, iar durata minima a contractului este de 10 ani. Interamerican - Comoara Ta Programul de asigurare Comoara Ta poate fi planificat incepand cu varsta de sase luni, iar el se va putea bucura de asigurare odata cu implinirea majoratului (dar nu mai tarziu de 25 de ani). La momentul ales de catre contractant, copilul va primi suma planificata, integral sau sub forma de rente pe o perioada definita. Atat parintele (sau contractantul), cat si copilul pot beneficia de protectie pe toata durata contractului. Programul Comoara Ta cuprinde versiunile: Standard - contine asigurarea de baza + o asigurare suplimentara (scutirea de la plata primelor, datorata invaliditatii contractantului); Optim -contine asigurarea de baza + doua asigurari suplimentare (scutirea de la plata primelor datorata invaliditatii contractantului si asigurarea de deces din orice cauza, pentru contractant); Extins ar contine asigurarea de baza + patru asigurari suplimentare: scutirea de la plata primelor, datorata invaliditatii contractantului; asigurarea de deces din orice cauza pentru contractant; asigurarea de indemnizatie zilnica de spitalizare pentru asigurat; asigurarea de interventii chirurgicale pentru asigurat. Exemple de calcul: AIG Life - Junior Extra Pentru o prima anuala de 1.059 lei, adica 88,25 lei pe luna, pentru un copil de un an pe o perioada de 20 de ani, la varsta maturitatii (21 ani) poate fi ridicata o suma aproximativa de 38.000 lei, in conditiile unui randament declarat de 7% pe an. In aceeasi prima este inclusa si o asigurare de deces din accident pentru parinte (titular) de 90.000 lei. Interamerican - Comoara Ta: Prima de asigurare pentru o asigurare Comoara Ta, de tip Standard, cu o durata de 20 de ani, este de 263,46 lei/trimestru. Asiguratul/copilul urmeaza sa incaseze la expirarea asigurarii suma asigurata, a carei valoare minim garantata este de 20.000 de lei. Acest tip de asigurare are atasata si o asigurare suplimentara de scutire de la plata primelor datorita invaliditatii sau decesul contractului (S.P.P.I.C.). Aviva - Alfa: Presupunand ca facem o ilustrare pentru produsul Alfa pentru o mamica de 35 de ani care plateste o prima lunara de 55 lei timp de 20 de ani pentru un copil de cinci ani, valoarea politei la maturitate pentru un astfel de caz este estimata la aproximativ 18.000 lei. Aceasta valoare nu este garantata si nu reprezinta in mod necesar o limita minima sau maxima. Ceea ce va fi castigat depinde de randamentul programelor de investitii Aviva. Planul de baza are doua componente: cea de economisire si cea de protectie a primelor. 

20 Asigurarea cu pensie suplimentara.

) Fondul se infiinteaza pe principii benevole, in scopul ameliorariisituatiei materiale a cetatenilor la batrinete prin plata pensieisuplimentare.Fondurile sint de tip inchis si de tip deschis. (2) Fondurile de tip inchis si de tip deschis se infiinteaza in bazacontractului de constituire si pot avea unul sau citeva planuri de pensii. (3) Membri ai fondului de tip inchis pot fi numai persoanele care, lamomentul aderarii la planul de pensii, sint salariati ai unui sau citorvadintre fondatorii fondului. (4) La planul de pensii al fondului de tip deschis poate adera oricepersoana fizica, atit direct, cit si prin intermediul patronului careincheie cu fondul contract de pensie colectiv, in modul prevazut deprezenta lege (in redactia Legii Nr.988-XV din 18 aprilie 2002).Deponent al fondului se considera persoana fizica sau juridicacare a incheiat cu fondul un contract de pensie individual sau colectiv, incorespundere cu care persoana respectiva efectueaza depuneri in folosulbeneficiarului fondului. (2) Beneficiar al fondului se considera persoana fizica in folosulcareia se fac depuneri si se plateste pensie suplimentara. (3) Deponent persoana fizica si beneficiar al fondului poate fi una siaceeasi persoana. Fondul se constituie cu acordul Inspectoratului prin incheiereacontractului de constituire.Fondatori ai fondului de tip inchis pot fi orice persoane fizicesau juridice, inregistrate in calitate de intreprinzatori in conformitatecu legislatia in vigoare, care corespund criteriilor stabilite de Guvern(in redactia Legii Nr.988-XV din 18 aprilie 2002). (2) Fondatori ai fondului de tip deschis pot fi: a) bancile care detin autorizatia Bancii Nationale a Moldovei de adesfasura activitati financiare (in redactia Legii Nr.988-XV din 18 aprilie2002); b) societatile de asigurari, inregistrate in Republica Moldova, caredetin licenta pentru desfasurarea activitatii de asigurare, eliberata inconformitate cu legislatia in vigoare (in redactia Legii Nr.988-XV din 18aprilie 2002). (3) Numarul fondatorilor fondului nu este limitat. (4) Fondul poate fi infiintat si de un singur fondator.Organul superior de conducere al fondului este directia fondului. (2) Directia raspunde de conducerea activitatii fondului si decorespunderea acesteia legislatiei, statutului, planurilor de pensii siinstructiunilor emise de Inspectorat. (3) Directia fondului este compusa din cel putin 2 membri. In cazulfondului de tip deschis, membrii directiei sint numiti de catre fondator(fondatori). In cazul fondului de tip inchis, directia se alege dintr-unnumar egal de reprezentanti ai fondatorului (fondatorilor) si ai membrilorfondului. (4) Membrii directiei fondului se aleg pe un termen de 3 ani, cudreptul de a fi realesi.Membrul fondului este liber sa aleaga furnizorul anuitatii. (2) Fondul va transfera mijloacele banesti acumulate de membrulfondului catre furnizorul anuitatii de la care membrul respectiv doreste saprimeasca anuitatea, cu conditia ca el sa anunte despre aceasta cu cel

putin 14 zile inainte de data retragerii lor.

21 Asigurarea individuala de accidente.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale reprezinta o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale se fundamenteaza pe urmatoarele principii: a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca; b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate; c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale din contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care incheie asigurare, potrivit prevederilor prezentei legi; d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de munca si al bolilor profesionale; e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege; f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege; g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor; h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege. Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia, precum si functionarii publici; Se pot asigura in conditiile prezentei legi, pe baza de contract individual de asigurare, persoanele care se afla in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii: a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari; b) comanditati, administratori sau manageri; c) membri ai asociatiei familiale; d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente; e) persoane angajate in institutii internationale; f) proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere; g) persoane care desfasoara activitati agricole in cadrul gospodariilor individuale sau activitati private in domeniul forestier; h) membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura; i) alte persoane interesate, care isi desfasoara activitatea pe baza altor raporturi juridice decat cele mentionate anterior. (2) Continutul contractului individual de asigurare se stabileste in normele metodologice**) de aplicare a prezentei legi. 

Persoana asigurata potrivit art. 6, o data cu incheierea contractului individual de asigurare, are obligatia de a depune o declaratie de venituri si de a comunica, in termen de 15 zile, asiguratorului orice modificare intervenita cu privire la situatia si statutul ei. 

22 Asigurarea de accidente a salariatilor din contul intreprinderilor.

Art. 175 din noul Cod al Muncii prevede faptul ca angajatorul are obligatia de-a-si asigura toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, "in conditiile legii". Actul normativ aplicabil in aceasta materie este Legea 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, care, in cadrul art. 3 litera "a" prevede faptul ca "asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca", iar art. 8 prevede ca Fondul National de Asigurare pentru Accidente de Munca si Boli Profesionale are calitatea de asigurator, si isi exercita atributiile prin fondurile teritoriale de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sau prin asociatiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. In cadrul capitolului VII din aceeasi Lege este reglementata constituirea si organizarea acestui Fond National. Printr-o norma metodologica (din luna decembrie 2002) Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale stabileste "constituirea in anul 2003 a Fondului initial pentru functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale". Intrebarea mea este foarte, foarte simpla... 

23 Asigurarea de accidente prin efectul legii.

24 Bazele formarii tarifelor si a rezervelor de prima la asigurarile de viata.

25 Asigurarea de raspundere civila.

26 Asigurarea prin efectul legii a detinatorilor de autovehicole.

27 Reasigurarile.

28 Contractele de reasigurare.

29 Reasigurarea facultativa si cea contractuala.

30 Reasigurarea proportionala.

31 Reasigurarea neproportionala.

32 Constituirea societatilor de asigurare.

33 Veniturile si cheltuielele societatilor de asigurare.

34 Auditul societatilor de asigurare.

35 Rezultatele financiare ale societatilor de asigurare.