Gestiunea sustenabila a sistemelor productive

Agricultura Ecologica

Sipos Alex PSNA I

1. Generalitati Agricultura ecologica este un procedeu "modern" de a cultiva plante, de a ingrasa

animale si de a produce alimente, care se deosebeste fundamental de agricultura

conventionala.

Rolul acestui sistem de agricultura este de a produce hrana mult mai curata, mai

potrivita metabolismului organismului uman, dar in deplina corelatie cu conservarea si

dezvoltarea mediului in respect fata de natura s i legile ei. Agricultura ecologica

contribuie l a cresterea activitatilor economice cu o importanta valoare adaugata si are o

contributie majora la sporirea interesului pentru spatiul rural.

Agricultura ecologica nu utilizeaza: fertilizanti, pesticide de sinteza, stimulatori si

regulatori de crestere, hormoni, antibiotice si sisteme intensive de crestere a animalelor.

Organismele modificate genetic si derivatele lor sunt interzise in agricultura ecologica.

Sistemul de agricultura ecologica se bazeaza pe respectarea unor reguli si principii de

productie stricte in conformitate cu legislatia comunitara si legislatia nationala in vigoare

de implementare a legislatiei comunitare.

(www.flickr.com)

2. Principiile Agriculturii Ecologice Agricultura biologica reprezinta o metoda de productie care integreaza cunostintele

traditionale cu progresul stiintific realizat in toate domeniile agronomice.

Unul din principalele sale obiective i l constituie protejarea biosferei si a resurselor

planetei. Ea exclude folosirea ingrasamintelor chimice, a pesticidelor de sinteza si a

erbicidelor. In lupta impotriva daunatorilor, bolilor si buruienilor, un rol important revine

actiunilor preventive. In productia animala, pentru a diminua riscurile de stres si de boli,

un accent deosebit se pune pe metodele preventive, pe optimizarea conditiilor de crestere a

animalelor, pe modul lor de alimentatie.

Aceasta metoda de productie contribuie la reducerea considerabila a risipei, prin

folosirea diferitelor rotatii ale culturilor, prin fixarea azotului atmosferic de catre

leguminoase si reciclarea sistematica a reziduurilor organice, in special a dejectiilor animale.

Ea consuma mai multa energie solara si mai putina fosila, fapt ce amelioreaza substantial

bilantul energetic al productiei. De asemenea, ea utilizeaza unele elemente si principii ale

combaterii integrate.

Mentinerea starii de sanatate a culturilor este legata de:

- folosirea soiurilor rezistente;

- folosirea rotatiilor diversificate;

- folosirea lucrarilor culturale adecvate;

- utilizarea tehnicilor de lupta biologica si a folosirii substantelor naturale.

Un factor esential al succesului practicarii agriculturii biologice, in armonie cu

natura, i l constituie adaptarea tehnicilor biologice la conditiile locale, tinand seama de

realitatile fizice si social-economice, de resurse, precum si de traditiile locale.

Agricultura biologica, in general, si mai cu seama hortiviticultura necesita un volum

mare de forta de munca; ea creeaza noi locuri de munca, intr-o perioada in care se

accentueaza somajul si exodul masiv al populatiei catre aglomerarile urbane.

Principiile agriculturii biologice se sprijina pe cunoasterea amanuntita a sistemelor de

productie care valorifica la maximum resursele locale cu reducerea la minimum a

riscurilor economice si ecologice, integrand cunostintele traditionale cu progresul

stiintific din toate domeniile biologiei si agronomiei. Aceste principii sunt formulate astfel:

- Mentinerea fertilitatii solului. In centrul preocuparilor agriculturii biologice se afla

solul, considerat ca un mediu viu, complex, dar inca putin cunoscut, care interactioneaza

strans cu plantele si animalele care il populeaza. Toate actiunile vizate de agricultura

biologica (lucrarile solului, fertilizarea, alegerea produselor pentru combaterea bolilor si

daunatorilor etc.) au ca scop intensificarea activitiitii microbiologice a solului,

mentinerea si sporirea fertilitatii acestuia - conditii indispensabile pentru pastrarea starii de

sanatate a plantelor. Legumicultura, pomicultura si viticultura se caracterizeaza printr-un

grad ridicat de intensivitate; de aceea, mentinerea fertilitatii solului devine o necesitate

de prima urgenta, pentru evitarea degradarii acestui important patrimoniu pe care il

constituie solul;

- Protectia mediului inconjurator. Multe tehnici culturale aplicate in ultimele decenii

au avut consecinte nedorite asupra mediului inconjurator, contribuind la eroziunea

solurilor, degradarea sistemelor ecologice, poluarea apelor freatice si a recoltelor cu

pesticide si nitrati. Agricultura biologica urmareste pastrarea nealterata a mediului, prin

folosirea ingrasamintelor organice si a celor minerale mai putin solubile, a

composturilor, prin evitarea folosirii produselor care pot avea efecte daunatoare. Folosirea

erbicidelor este interzisa, fiind permise numai produsele ce nu dauneaza plantelor, bazate

pe saruri minerale simple (Cu, S, silicat deNa etc.) sau extracte de plante (ex.: piretrul),

precum s i aplicarea metodelor fizice (termice);

- Respectul pentru sanatatea consumatorilor. Prin practicarea unei agriculturi

biologice se urmareste obtinerea unor produse agricole de calitate, fara reziduuri de

pesticide, dar care sa contina o balanta echilibrata de elemente nutritive (protide, lipide,

glucide), acizi organici, vitamine si saruri minerale. Legumele, fructele strugurii se consuma

in marea lor majoritate in stare proaspata; de aceea, calitatea lor nutritiva si igienica

(lipsa reziduurilor de pesticide, de toxine etc.) prezinta o importanta deosebita in

alimentatia omului modern..

3. Obiectivele Agriculturii Ecologice Principalele obiective ale agriculturii biologice, asa cum sunt precizate de catre

Federatia lnternationala a Miscarilor de Agricultura Organica (JFOAM), sunt urmatoarele:

- obtinerea produselor agricole cu valoare nutritiva ridicata, in cantitati suficiente;

- aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul inconjurator (dupa

natura"), in locul incercarii de dominare a naturii;

- potentarea si cuprinderea ciclurilor biologice intr-un sistem in care un rol important

revine microorganismelor, florei si faunei solului;

- mentinerea si ameliorarea durabila a fertilitatii solului;

- utilizarea, cat mai mult posibil, a resurselor reinnoibile pe plan local;

- asigurarea unor conditii de viata pentru toate speciile de animale, care sa le permita

exteriorizarea comportamentului lor specific;

- evitarea oricaror forme de poluare ce pot rezulta din tehnicile agricole;

- mentinerea diversitatii genetice a sistemelor agrare, a mediului lor, inclusiv

protejarea plantelor si animalelor salbatice;

- asigurarea pentru producatorii agricoli a unor conditii satisfacatoare de viata, a unei

retributii corespunzatoare si a unui mediu sanatos de lucru;

- sa se tina seama de impactul tehnicilor culturale asupra mediului inconjurator.

Agricultura biologica se bazeaza pe pastrarea organismelor vii din sol, in special

microflora si microfauna, prin rotatii adecvate ale culturilor, prin tehnici adecvate si

mentinerea unui nivel ridicat al materiei organice din sol. Ea pune un accent deosebit pe

folosirea unor sisteme de productie diversificate, bazate pe un numar mare de culturi, pe

cresterea animalelor, pe utilizarea soiurilor s i raselor locale rezistente la boli

s i daunatori. Cultura plantelor furajere se integreaza in rotatii echilibrate, iar dejectiile

animalelor sunt necesare pentru o fertilizare economica si de calitate. Se recomanda evitarea

oricaror interventii care dauneaza vietii si mediului inconjurator.

Metodele agriculturii biologice sunt mai complexe, comparativ cu cele ale agriculturii

clasice. Fiecare exploatatie agricola constituie un sistem complex, un organism de sine

statator, care cere solutii adecvate. Organizarea acesteia trebuie sa se faca tinand seama de

faptul ca indicatorul sintetic al bunei gospodariri il constituie conservarea si sporirea

fertilitatii solului.