Gheorghe Popovici - Sichevita - monografie

650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)

7

COMUNA SICHEVIŢA

1. AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Într-un loc mirific de pe Clisura Dunării, la hotarul dintre Munţii

Locvei şi Munţii Almăjului, este „răsfirată” comuna Sichevi ţa, cu cele

19 sate ale sale: Sicheviţa, Gornea, Liborajdea, Cruşoviţa,

Lucacevăţ, Streneac, Martinovăţ, Zăsloane, Curmătura, Frăsiniş,

Cameniţa, Cârşie, Zănou, Cracu Almăj, Ogaşu Podului, Valea

Oreviţei, Valea Ravensca, Valea Sicheviţa şi Brestelnic.

Comuna Sicheviţa este situată în partea de sud a judeţului

Caraş-Severin şi se întinde de la Dunăre pe Valea Cameniţei pe o

suprafaţă de 126 km 2. Ea se învecinează la vest cu oraşul Moldova

Nouă şi comuna Coronini, la nord cu comunele Gârnic, Şopotu Nou,

Dalboşeţ şi Bănia, la est cu Berzasca – satul Liubcova, iar la sud cu

fluviul Dunărea.

Sicheviţa este una dintre cele mai vechi aşezări din Clisura

Dunării, atestată documentar încă din Evul Mediu, cu o populaţie

curat românească.

Anul de atestare documentară este 1363, când este amintit ca

„om al regelui maghiar în partea răsăriteană a Munţilor Locvei pe

Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege Sicheviţa, aşa cum

menţionează istoricul austriac F. Milleker [Ilieşiu N., 2011] . Tot aşa o

numeşte şi Mateias Bél şi a fost tradus sub numele de atunci de

„Synkovitza ”, [Moisi A., 1934] .

Sichevi ţa – Monografie

8

Din Evul Mediu localitatea va apărea menţionată neîntrerupt în

toţi anii următori: Schitthevitza (1690-1700), în însemnările lui

Marsigli, Süsevitza (1723), pe harta lui Mercy, Sekeviza (1761), în

harta oficială a districtului Palanca, iar cea mai convingătoare

mărturie este harta lui Griselini din 1776, unde apare sub denumirea

de Sikeviza:

Fig. 1.1. Harta localit ăţii Sichevi ţa (1776)

Localitatea Sicheviţa, reşedinţa comunei, este o străveche

vatră cu urme de locuire încă din preistorie, aşezată acum la

confluenţa dintre Valea Cameniţa şi Valea Sicheviţa. Satul îşi are

numele de la pârâul şi valea cu acelaşi nume şi este „locul de

baştină” al românilor de pe Clisura Dunării.

Satul Sicheviţa se află la o distanţă de 28 km de oraşul

Moldova Nouă, la 80 km de Oraviţa, la 84 km de Orşova, la 140 km

de municipiul Reşiţa şi la 201 km de Timişoara, capitala Banatului.


9

Relieful

Pornind de la Podul P ăzărişte, pe Valea Cameniţei, veţi

vedea de-o parte şi de alta a satului alternanţa un deal, o vale, un alt

deal, o altă vale. Suişuri şi coborâşuri blânde, ca oscilaţiile leagănului

tradiţional al satului Sicheviţa. Mereu o nouă privelişte. Dar, peste tot,

aceeaşi blândă armonie a peisajului. În zare se iveşte dealul de la

cumpăna râurilor Cameniţa şi Gravensca, numit atât de sugestiv de

localnici Botul Cracului. Culmile cele mai înalte sunt: Dealul Colţului

(579 m), Groşanăţ (578 m), Străineacul Mare (575 m) şi Băinul Mare

(481 m). Altitudinea cea mai coborâtă este la nivelul luncilor create

de-a lungul râului Cameniţa, oscilând între 92-95m în Lunca

Sicheviţei şi 85-87m în Lunca Gornei.

Satul Sicheviţa este la o altitudine medie de 104 m, fiind

adăpostit de culmile Cioaca (310 m) şi Ciordărin (284 m).

Satul Gornea este la o altitudine medie de 92 m, dealurile

cele mai importante fiind: Greda (306 m), Stenca (296 m), Păzărişte

(207 m) şi Căuniţa (175 m).

Relieful comunei este dezvoltat pe şisturi cristaline, având

forme comune cu aspect rotunjit, cu versanţi bine împăduriţi, doar pe

alocuri cu rupturi de pantă, îndeosebi spre Munţii Almăjului, unde

culmile urcă la peste 600 m. Astfel, apar izolat ,,chei” pe Valea

Sicheviţei, la Sălăştiuţ, pe Valea Gramensca şi la Cârşie pe râul

Cameniţa.

Două sunt resursele importante ale subsolului: granitul şi

caolinul. În trecut s-a exploatat arama (Cu) şi chiar aurul, din nisipul

aurifer de la vărsarea Cameniţei în Dunăre.


10

Apele

Fluviul Dunărea constituie limita de sud a comunei Sicheviţa,

pe o lungime de aproape 17 km de la râul Alibeg la hotarul cu

localitatea Coronini şi Ogaşul Ierilor spre Liubcova.

După ce îşi adună apele din 6 ţări (Germania, Austria,

Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia) şi trece prin 4 capitale (Viena,

Bratislava, Budapesta şi Belgrad), dornic de a povesti tot ceea ce a

văzut, fluviul Dunărea intră în ţară pe teritoriul judeţului Caraş-

Severin, la Baziaş, şi parcurge 60 de km în judeţ la hotarul cu Serbia,

pentru a-şi continua drumul prin Banatul Montan spre Orşova,

formând defileul care îi poartă numele.

Acest ţinut de un farmec aparte, delimitat la vest de râul Nera

şi la est de râul Cerna, la Cazanele Dunării, este numit de localnici

„Clisura Dun ării ”.

Dunărea este cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa,

după Volga, cu un curs de apă de 2860 km, din care 1075 km sunt pe

teritoriul României. Partea cea mai încântătoare este între Baziaş şi

Orşova, cu a cărei frumuseţe nu poate rivaliza nicio altă porţiune sau

altă regiune din Europa.

Destinul dat de natură a făcut ca atât la obârşia fluviului, cât şi

la vărsare, locul să poarte numele cu atributul „negru”. Izvoarele sunt

în Munţii Pădurea Neagr ă (Schwartzwald, Germania), iar cele trei

braţe de la vărsare (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe) îşi pierd apele în

Marea Neagr ă (România).

De sute de ani acestui ţinut bănăţean plin de farmec natural,

dar şi de istorie i se spune „Clisura Dunării”. Este spaţiu dunărean


11

dintre gura de vărsare a Nerei (km 1075 fluvial) şi gura de vărsare a

Cernei (km 955 fluvial) pe o distanţă pe 120 km.

Etimologic, cuvântul „clisură” provine din cuvântul „clis” care

înseamnă cheie pe greceşte, aşa cum afirmă unul dintre cei mai

apropiaţi cercetători ai Clisurii Dunării, prof. Alexandru Moisi.

Denumirea metaforică este una potrivită, întrucât se poate spune că,

dintotdeauna, defileul Dunării a fost cheia Apusului faţă de Orient.

Mai mult, „numirea este nimerită, întrucât atât la intrare, cât şi la

ieşire din strâmtoare, valea are o asemănare perfectă a unei chei

grandioase.” [Moisi A., 1934].

În sens restrâns, Clisura Dun ării este valea îngustă a

Dunării de la Babacai până la Tabula Traiana, împărţindu-se în două

părţi: Clisura de Sus, de la Babacai până la hotarul dintre judeţele

Caraş-Severin şi Mehedinţi, în apropierea cataractei Greben, şi

Clisura de Jos , de la Greben la Tabula Traiana.

După intervenţia „omului” dornic de mărire, prin construcţia

barajului Porţile de Fier, natura şi-a reluat în mâini stăpânirea

sălbatică asupra Clisurii Dunării.

„Dunărea se scurge fără întoarcere asemenea nisipului prin

clepsidra timpului. Mereu alte ape trec prin faţa noastră în irepetabile

clipe, creând senzaţia stranie că timpul a devenit material,

întruchipându-se în unde.” [Meilă M., 1912].

Fluviul Dunărea este mereu viu ca o fiinţă uriaşă fluidă

plămădită din apă. Uneori poate fi blândă şi liniştită ca adierea unui

vând de primăvară. Alteori însă se agită mânată parcă de zbuciumul

oamenilor din aceste locuri.

Frumuseţea sălbatică, fără seamăn a priveliştilor clisurene

este dată şi de scurgerea apelor Dunării prin cele 5 chei ale Clisurii,


12

care se închid şi se deschid printr-o alternanţă de îngustări şi

depresiuni:

• Îngustarea Baziaş - Divici (8 km), urmată de o

depresiune largă la Moldova Veche (27 km);

• Îngustarea Coronini - Alibeg (6,2 km) şi depresiunea

Sicheviţa (Gornea) - Liubcova (17 km);

• Îngustarea Berzasca - Greben (18 km) şi lărgirea

lungă Greben-Plavişeviţa (25 km);

• Cazanele Mari (3,8 km) cu Golful Dubova (1,4 km);

• Cazanele Mici (3,6 km) cu depresiunea Ogradena-

Orşova (10 km)

Cel mai important râu al comunei Sicheviţa este Cameni ţa, care

izvorăşte din locul numit „Izvorul Petricica” (de origine slavă). După ce

îşi uneşte apele sale cu Gravensca şi Ravensca în amonte de satul

Sicheviţa, râul Cameniţa întâlneşte pârâul Valea Sichevi ţei în vatra

satului, apoi curge „la vale” şi, după 13 km de la izvor, se varsă în

Dunăre, la podul Păzărişte, în dreptul kilometrului 1025 fluvial. Aici

este o frumoasă microdelt ă a Cameniţei la Dunăre. Toate pâraiele de

pe teritoriul comunei curg radial spre Dunăre, de la pârâul Alibeg la

hotarul de vest cu Coronini, pârâul Liborajdea , pârâul Cruşovi ţa,

până la pârâul Orevi ţa, la hotarul de est cu satul Liubcova.

Pe cursurile râurilor Cameniţa şi Liborajdea sunt construite

vestitele mori ţărăneşti cu ciutur ă şi butoni, precum şi pive (vălaie),

gatere şi mici hidrocentrale pentru producerea curentului electric,

ingenios construite de localnici.

Pretutindeni sunt izvoare cu apă rece de băut şi fântâni

construite de mâna omului, a căror pânză freatică variază între 2 şi

12 m.


13

Clima

Clima de pe teritoriul comunei Sicheviţa este cea specifică

Clisurii Dunării, una temperat-continental ă, cu influen ţe

mediteraneene.

Caracterul temperat al climei este dat de poziţia României la

jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, cu valori ale

temperaturii medii anuale de 100 C.

Totodată, caracterul de clim ă continental ă este asigurat de

poziţia centrală a României pe continentul european, la jumătatea

distanţei dintre Coasta Atlanticului şi Munţii Urali, cu diferenţe termice

dintre vară şi iarnă de 240 C, mai mari decât în regiunile cu climă

oceanică. În Clisura Dunării clima este mai blândă datorită

influen ţelor mediteraneene , ceea ce face ca verile să fie

călduroase şi lungi, iar iernile nu prea geroase şi scurte. Primăverile

sunt timpurii, iar toamnele sunt târzii.

Din cauza unei astfel de clime, primăvara sunt inundaţii prin

topirea bruscă a zăpezilor, iar vara sunt ploi torenţiale scurte,

cunoscute sub denumirea de „ruperi de nori”. A rămas în memoria

localnicilor „potopul” din anul 1910, când au fost luate mai multe

case şi cel din 1970, precum şi „marea secetă” din anii 1973 şi 2003,

când fântânile au secat.

Clima este influenţată de vânturile ce bat în zonă. Vântul

dominant în Clisura Dunării este „Co şava” care, din cauza

diferenţelor mari de presiune atmosferică, bate puternic, „în

cascadă”, atingând viteza de 120 km/h, în perioada de primăvară

timpurie şi de toamnă târzie.


14

Coşava este un vânt sud-estic rece şi puternic, care îşi

croieşte drum prin Porţile de Fier pe toată clisura către nord-vest. De

obicei, bate 2-3 zile, uneori chiar mai multe zile şi, foarte rar, numai o

singură zi.

În comuna Sicheviţa, acest vânt este mult mai domol

datorită aşezării comunei între dealuri pe direcţia nord - sud. Din

cauza intensităţii mari a vântului, trunchiurile copacilor cresc înclinate

în direcţia nord-vest, în care Coşava bate. Iarna, vântul troieneşte

zăpada şi, de multe ori, zăpada viscolită blochează drumul de acces

de pe malul stâng al Dunării dintre Moldova-Nouă şi Orşova. .

Un alt vânt care bate pe teritoriul Sicheviţei este „Gorneacul”.

Este un vânt umed care bate din direcţia nord-vest şi aduce mereu în

timpul verii ploi mari şi repezi, iar iarna zăpadă abundentă.

Pe lângă cele două vânturi cunoscute, în sudul Banatului suflă

şi „Austrul”, un vânt cald şi uscat care aduce secetă, motiv pentru

care localnicii îi zic şi „straiţă goală”.

Din Cronica Parohială a localităţii se poate menţiona că:

• vara, luna iulie este cea mai călduroasă (luna lui Cuptor), iar

maxima de temperatură s-a înregistrat în anul 1973, la

20 iulie 1973, de +410C;

• iarna, cea mai geroasă lună este ianuarie, însă temperatura

cea mai scăzută s-a înregistrat în 11 februarie 1929, de

-250C.

Dintre credinţele oamenilor bazate pe semnele vremii:

- când bate vântul umed Gorneacul este semn de ploaie;

- când bate vântul uscat Austrul este semn de secetă mare.


15

Flora

În hotarul comunei Sicheviţa, pădurile ocupă o suprafaţă

într-un procent de aur de 62%, în care se întâlnesc: fagul, stejarul,

gorunul, frasinul, carpenul, cornul, teiul, alunul şi salcâmul. În lunca

Cameniţei şi pe lângă ape cresc: anini, plopi, ulmi şi sălcii.

Dintre plantele mediteraneene se pot admira îndeosebi:

liliacul, scumpia şi smochinul.

Plantele, arbuştii şi florile care cresc în stare sălbatică sunt

uşor de identificat: măceşul, porumbul, socul, murul, rugul, garofiţa

de munte, laleaua pestriţă, ghimpele, narcisa, măcrişul, macul

sălbatic, sunătoarea, muşeţelul şi lumânărica. Se mai pot vedea

plantele agăţătoare precum: iedera şi viţa sălbatică.

Poienile de pe dealurile Sicheviţei au o vegetaţie specifică

cu: trifoi alb, trifoi roşu, lucernă, măcriş iepuresc şi multă ferigă.

Toate poienile sunt înconjurate de tufe de zmeură şi de mure.

Cu pomii fructiferi puşi de schiviceni s-au creat adevărate

livezi de: pruni, meri, peri, cireşi, vişini, caişi, piersici, gutui, nuci,

duzi, scoruşi, măceşi, coacăzi, lămâi şi smochini.

În grădinile („plaţurile”) de lângă casă, localnicii cultivă:

cartofi, fasole, varză, ceapă, usturoi, pătrunjel, morcovi, castraveţi şi

ardei gras. Parcele de pământ sunt încă cultivate cu: porumb, grâu,

ovăz şi secară.

Pe suprafeţe tot mai reduse se cultivă viţa-de-vie. Ea se

cultivă fie aranjată pe spalier în curtea casei sau în grădină, fie pe

dealurile scăldate în soare toată ziua. Strugurii recoltaţi sunt folosiţi

pentru: must, vin şi răchie.


16

Fauna

Prin varietatea şi bogăţia ei, fauna de pe teritoriul comunei

nu este cu nimic mai prejos decât flora. În pădurile din apropierea

celor două sate (Sicheviţa şi Gornea) şi ale celorlalte 17 cătune se

întâlnesc: lupul, vulpea, mistreţul, căprioara, căpriorul, jderul, vidra,

iepurele şi veveriţa.

Desigur, aceste animale sălbatice nu pot fi văzute oricând şi

oriunde. Ele au simţurile deosebit de dezvoltate şi se feresc din

calea omului. Doar mistreţii îşi fac simţită prezenţa în fiecare toamnă,

prin devastarea culturilor de porumb aflate răzleţe şi departe de sate.

Dintre păsările care se văd şi se aud în zonă se pot

menţiona: ciocârlia, rândunica, prepeliţa, mierla, privighetoarea,

cucul, ciocănitoarea, vrabia, turturica, piţigoiul, uliul, cucuveaua,

bufniţa, dumbrăveanca, cocostârcul, barza, porumbelul, raţa şi gâsca

sălbatică.

Dorinţa de a avea animale şi păsări frumoase este una din

trăsăturile specifice schiviceanului. În fiecare gospodărie se cresc

vaci pentru lapte şi porci pentru consumul propriu de carne sau

pentru vânzarea în târg. O parte din localnici au oi sau capre în stână

pentru lapte, lână şi carne. Creşterea cailor a devenit astăzi o

pasiune, deşi încă mai este şi o necesitate pentru munca ogorului.

Dintotdeauna, în fiecare curte, s-au crescut găini, gâşte, raţe şi curci,

atât pentru consumul propriu, cât şi pentru comerţ: carne, ouă şi fulgi.

Apele râurilor de munte de pe teritoriul Sicheviţei sunt încă

bogate în păstrăvul indigen şi clean. În apele Dunării trăiesc: somnul,

şalăul, crapul, ştiuca, cega şi carasul.


17

2. O PRIVIRE ISTORICĂ

Se spune că: „Istoria este facla trecutului pusă în întunericul

prezentului ca să lumineze viitorul.” [Moisi A., 1934].

Istoria comunei Sicheviţa este strâns legată de istoria

Banatului şi mai ales a Clisurii Dunării. A stabili trecutul acestui ţinut

numai după scrisul „străinilor” nu-i de ajuns, deoarece ei au căutat pe

toate căile a ne pierde pe noi şi a se ridica pe ei. O privire istorică a

locului s-a realizat pe zece perioade distincte şi şapte stăpâniri:

106 – 271 d.Hr. – stăpânire roman ă

271 – 1200 – alternanţă între stăpânirea bizantină şi

năvălirea popoarelor migratoare

1200 – 1552 – stăpânirea maghiară

1552 – 1716/1718 – stăpânirea otomană

1718 – 1867 – stăpânirea habsburgică (austriacă)

1867 – 1918/1919 – stăpânirea austro – ungară

1919 – până în prezent – teritoriu românesc

Fiecare perioadă a însemnat măriri şi decăderi în istoria

Clisurii Dunării şi, desigur, în existenţa Sicheviţei.

Clisura Dunării este „o ţelină nelucrată de nimeni în trecut şi

nici în prezent nu i se dă importanţă după merit. Pentru a cunoaşte

trecutul cu adevărat al Clisurii ar trebui să ne folosim exclusiv de

mărturia vie a obiectelor descoperite în pământul strămoşesc, care

ne vorbesc despre trecutul apropiat şi până la cele mai îndepărtate

timpuri. ” [Moisi A., 1934].


18

1. Perioada preistoric ă

În Banatul Montan a trăit primul om modern din Europa, în

urmă cu 40000 de ani. Sunt mărturie fragmentele de mandibulă şi

craniu descoperite în 2002, în Peştera cu Oase din Valea Minişului,

în apropiere de Anina. Aceste rămăşiţe, cele mai vechi din Europa,

pun într-o nouă lumină evoluţia rasei umane, arătând că omul

european modern timpuriu prezintă trăsături atât ale omului Homo

sapiens, cât şi ale omului Neanderthal, în urma interacţiunii lor,

înainte ca ultimul să dispară.

Dacă este adevărat cum spun bătrânii că de la vatra Sicheviţei

şi până la Babacaia a fost un singur sat pe Clisura Dunării, atunci

cele 425 de desene rupestre din epoca de piatră, dar şi urmele de

locuire din perioada dacică descoperite în Peştera Chindiei, sunt o

mărturie a existenţei oamenilor pe aceste locuri. Pe pereţii de stâncă,

artiştii necunoscuţi au pictat păsări, flori şi alte însemne folosind

pigmenţi naturali şi argile colorate din împrejurimi. Oamenii primitivi

au găsit adăpost în peşterile de la Dunăre şi s-au stabilit în aceste

locuri, unde se găsea mai uşor hrană, iar clima era mai blândă.

Peşterile erau uscate şi ofereau condiţii mai bune de locuit, având o

temperatură constantă şi în care pătrundea cât şi cât lumina naturală.

Cercetările arheologice efectuate în anii 1967-1987 în

perimetrul comunei, coordonate şi efectuate de către prof.univ.dr.

Gheorghe Lazarovici, conf.univ.dr. Dumitru Ţeicu şi prof. Ion

Dragomir împreună cu arheologii Florin Medeleţ şi Săcărin Caius, au

scos la iveală „urme de locuire în bordeie, vetre de foc, unelte de

piatră şi din os, idoli şi altare de cult din lut din perioada paleolitică şi

neolitică. ” [Dragomir I., 2003].


19

Epoca paleolitică. În primăvara anului 1968, la Căuniţa de Sus

- Gornea, au fost găsite la suprafaţă două piese: un topor de silex şi

un grătar discoidal, care „prin tehnica de execuţie manifestă tradiţii

paleolitice.” [Lazarovici Gh., 1977]. Descoperirile de la Gornea au

completat un gol în cercetarea epocii de piatră din Banat, fiind cele

mai timpurii din Clisură, cu o vechime de circa 40 000 de ani î.Hr.

Epoca neolitică. Tot pe terasa de la Căuniţa de Sus s-au găsit

fragmente ceramice aparţinând culturii Starčevo-Criş, culturii Vinča şi

mai târziu culturii Sălcuţa.

Epoca metalelor. Din epoca aramei, cea de trecere de la epoca

de piatră şlefuită la epoca bronzului, pe dealurile Păzărişte şi Bişteg,

s-a descoperit un topor-târnăcop de aramă cu braţele în cruce,

aparţinând culturii Coţofeni. Pentru epoca bronzului a fost mărturie

depozitul de bronzuri de 8 kg de la Păzărişte, compus din seceri,

lame de spadă şi brăţări cu spirală la cap, şi scos la iveală cu prilejul

construirii drumului de la Păzărişte la Gornea, în anul 1882, „a cărui

urmă s-a pierdut; la început se ştie că a fost la Vârseć, apoi i s-a

pierdut urma, aflându-se probabil la Budapesta sau la Viena… În

vara anului 1967, la Târcvişte-Gornea s-au găsit cuptoare de redus

minereu de cupru şi de metale preţioase, fapt ce denotă o largă

răspândire a metalurgiei bronzului în localitate.” [Dragomir I., 2003].

Urme şi aşezări din epoca fierului, perioadă care deschide cu

adevărat istoria triburilor daco-getice, au fost găsite la Căuniţa de Jos

(Cetate) şi la Liborajdea (un fragment de sabie !).

Odată cu apariţia primelor triburi dacice, în Banat a luat sfârşit

perioada denumită convenţional „preistorie” (150 î.Hr).


20

2. Perioada dacic ă

Geto-dacii s-au stabilit în acest ţinut datorită bogăţiilor de pe

Valea Dunării, în zona localităţilor Baziaş, Divici, Pojejena, Mudava,

Coronini, Gornea, Sicheviţa, Liubcova, Sviniţa şi Dubova, unde au

fost găsite urmele unor aşezări dacice sub formă de cetăţi: ceramică,

vase, urne funerare, ornamente şi unelte.

Prezenţa şi evoluţia civilizaţiei daco-gete pe teritoriul comunei

Sicheviţa este dovedită de existenţa aşezării fortificate de la locul

numit „Ogaşul Padina cu Spini”, de pe malul stâng al Dunării, la 1,5

km de Căuniţa şi la nord de şoseaua spre Moldova Nouă. De

asemenea, la Zăsloane şi pe Valea Sicheviţei s-au găsit mai multe

fragmente ceramice şi vetre de foc. „Obiectele descoperite arată că

ceramica a fost lucrată cu mâna, dar sunt şi câteva fragmente din

pastă cenuşie lucrată la roată. Pasta este amestecată cu pietricele,

din care cauză, uneori, la suprafaţă, se observă mici umflături.

Culoarea vaselor este brună, cărămizie şi gălbuie, iar arderea este

bună. Suprafaţa vaselor la unele este foarte bine netezită şi uneori

lustruită. Ornamentele sunt sărăcăcioase şi constau în proeminenţe

şi butoni. Vasele reconstituite sunt sub formă de: oale cu gât evazat,

strachină tronconică, strachină bitronconică uneori cu fundul inelar,

vas în formă de sac, ceaşcă etc.” [Lazarovici Gh., 1977].

Despre geţi şi daci, istoricul Strabon (63 î.Hr. -19 d.Hr.)

menţionează în „Geografiile” sale că, în aval de cataracte, fluviul se

numea Istru, iar pe malurile sale locuiau geţii , în timp ce în amonte

de cataracte purta denumirea de Danubius, iar autohtonii erau dacii .

Ambele nume ale Dunării provin din noţiunea „purtător de

nori”, legat de fenomenul meteo frecvent întâlnit în Clisura Dunării.


21

În perioada de înflorire a Daciei sub Burebista (50 – 44 î.Hr.) şi

Decebal (87 – 106 d.Hr.), Banatul – cu munţi şi dealuri – era un ţinut

potrivit pentru fortificaţiile geto-dacilor. Din această perioadă sunt

cunoscute aşezările dacice în Banat: Mudava (Moldova Veche), Cula

la Coronini, Căuniţa la Gornea-Sicheviţa, Stenca la Liubcova,

Arcidava (Vărădia) pe Valea Caraşului, Berzobis pe Valea Bîrzavei,

Tibiscum (Caransebeş-Jupa) la vărsarea Bistrei în Timiş, Dierna

(Orşova) la vărsarea Cernei în Dunăre şi Tapae la Porţile de Fier ale

Transilvaniei, în hotarul dintre Banat şi Transilvania.

Istoricul roman Flarus afirma despre daci că: „ei sunt

aninaţi de munţii lor”, construindu-şi capitala Sarmizegetusa Regia

într-un loc greu accesibil, în Munţii Orăştiei: „Ocupaţiile lor principale

au fost agricultura şi creşterea animalelor, în special, oieritul.

Zăcămintele bogate de aur, aramă (Cu), fier şi sare, ca şi pădurile

favorizează în Transilvania de Vest şi în Banat dezvoltarea unui

minerit simplu şi a meşteşugurilor”. [Hromadka, G., 1993].

Mai mult, Herodot spunea că „geto-dacii se cred nemuritori”,

în înţelesul că admit nemurirea sufletului, care, după moartea

pământeană, merge la divinitatea lor, Zamolxis.

În Peştera Veterani de la Cazanele Dunării a fost

sanctuarul lui Zamolxis , zeul naţional al dacilor (Gino Lupi). Istoricul

român Florin Constantiniu menţionează tradiţia prin care geto-dacii

păstrau legătura cu zeul Zamolxis: „ei trimiteau la fiecare 5 ani un sol,

ales prin tragere la sorţi şi ucis prin aruncarea în sus, deasupra unor

suliţe în ale căror vârfuri cădea”.[Constantiniu, F., 2002].

După spusele lui Strabon, pentru că dacii preţuiau prea mult

vinul „pe care-l beau în coarne de bou”, regele Burebista,

întemeietorul primului stat dac centralizat, sfătuit de marele preot


22

Deceneu, a dat poruncă să fie tăiată toată viţa de vie din întregul

regat. După moartea violentă a lui Burebista, statul dac se destramă

în cinci părţi, fiecare cu regele său.

În ţinutul Banatului Montan domnea principele dac Cotiso,

care, conform scrierilor lui Flarus, „de câte ori Dunărea îngheţată

lega cele două maluri, obişnuia să năvălească şi să devasteze

ţinuturile vecine”, aflate sub dominaţia romană.

3. Perioada roman ă

Romanii doreau Dacia pentru aurul ei. Aşa au început, în

timpul împăratului Tiberius, să construiască, pe malul drept al

Dunării, drumul roman ce traversa Clisura Dunării, între anii 33-34

d.Hr. Drumul a fost prelungit pe vremea împăratului Vespasian până

în dreptul actualei localităţi sârbeşti Milanovăc. Mai târziu, în anul 89

d.Hr., împăratul Dominiţian reface drumul construit în timpul domniei

lui Tiberius şi este terminat în zona Cazanelor în anul 103 d.Hr. de

către Traian. La ordinul împăratului Traian, drumul a fost tăiat prin

piatra Cazanelor, cu poduri de lemn aşezate pe grinzi ancorate în

stâncă. Pentru consemnarea evenimentului, pe malul drept al Dunării

(malul sârbesc!), romanii au săpat în stâncă faimoasa Tabula

Traiana , la intrarea în Cazane dinspre Orşova. Astăzi, o mare parte

a drumului roman se află sub apele Dunării, iar tabula scrisă a fost

ridicată cu câţiva metri mai sus pentru a rămâne vizibilă.

În primul r ăzboi daco-roman (101-102 d.Hr.), cele 14

legiuni romane, cu 150 000 de ostaşi, sub conducerea lui Traian, trec

Dunărea pe poduri de vase, prin două locuri: la Lederata, în dreptul

vărsării Caraşului în Dunăre, şi la Dierna, la vărsarea Cernei în

Dunăre.


23

Prima coloană, sub conducerea lui Traian însoţit de Hadrian,

viitorul său succesor, a trecut Dunărea la Lederata. Nu au lipsit

topometrii şi specialiştii în lucrări genistice care, îndată ce au trecut

fluviul, aveau ca misiune să facă ridicări topografice şi, acolo unde

erau aşezări dacice mai importante, au fost ridicate castre romane.

De la Lederata coloana a pornit pe Valea Caraşului până la Arcidava

(Vărădia), de aici urmând Valea Cernovăţului spre Centum Putea

(Surduc) şi Berzobis (Berzovia), apoi către Aizizis (Ezeriş-Fârliug),

Caput Bubali (Păltiniş-Banat) s-a ajuns la Tibiscum (Caransebeş-

Jupa). Acolo au făcut joncţiunea cu o a doua coloană de ostaşi

romani, care au trecut Dunărea tot pe pod de vase, la Dierna

(Orşova), sub conducerea lui Laberius Maximus, guvernatorul

Moesiei inferioare.

Între Dierna şi Tibiscum, coloana a mers pe culoarul Timiş-

Cerna, fiind construite castrele romane Ad Mediam (Mehadia),

Praetorium (Domaşnea), Ad Pannonios (Teregova), Gaganis şi

Masclianis. De la Tibiscum, armata romană a înaintat către inima

Daciei, străbătând Valea Bistrei, iar lupta s-a dat la Tapae, loc aflat la

hotarul dintre Banat şi Transilvania. Aici, la Porţile de Fier ale

Transilvaniei, dacii, sub comanda lui Decebal, sunt înfrânţi şi, în urma

tratatului de pace încheiat, Decebal este obligat, printre altele, să

cedeze romanilor teritoriul Banatului.

Dar Decebal n-a respectat tratatul, a reclădit cetăţi, a căutat

alianţe şi atunci, Traian, hotărât să ducă o a doua campanie de

cucerire a Daciei, l-a pus pe arhitectul grec, Apollodor din Damasc,

să clădească un pod peste Dunăre, la Drobeta Turnu Severin. Privit

ca o adevărată operă pentru acea vreme, podul avea 1135 m

lungime, 15 m lăţime şi se sprijinea pe 20 de piloni.


24

Capul de pod poate fi v ăzut şi ast ăzi la Drobeta Turnu

Severin.

În cel de-al doilea r ăzboi daco-roman (105-106 d.Hr.),

Traian şi armata romană trec Dunărea la Drobeta Turnu Severin, pe

podul lui Apollodor. De data aceasta, romanii pătrund cu trei coloane

spre capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, prin trei pasuri: Pasul

Poarta de Fier a Transilvaniei, Pasul Vulcan şi Pasul Turnu Roşu. Au

loc lupte crâncene şi, în cele din urmă, romanii cuceresc capitala

Sarmizegetusa, iar Decebal se sinucide, pentru a nu cădea în mâinile

romanilor.

Pentru a reconstitui acest război între daci şi romani, la

Roma s-a ridicat Columna Traiana , tot de către Apollodor din

Damasc, la 12 mai 113 d.Hr., pe care într-o spirală lungă de 200m

sunt arătate scene de lupte în care regele Decebal apare în trei

tablouri (bătălia de la Tapae, încheierea păcii şi momentul

sinuciderii), iar împăratul Traian, în 58 de tablouri. Întreaga coloană a

fost modelată din marmură de Carrara.

După cele două războaie (101 – 102 şi 105 – 106),

romanii, sub conducerea lui Traian, cuceresc Dacia şi o transformă în

provincie romană înfloritoare: Dacia Felix-Dacia roditoare, fertilă,

parte care cuprindea Banatul, Oltenia şi sud-vestul Transilvaniei.

Romanii stăpânesc Dacia 165 de ani, timp în care va avea

loc plămădirea poporului român.

Pentru valorificarea bogăţiilor din solul şi subsolul Banatului

Montan, romanii au unit cele două drumuri principale prin drumuri de

legătură secundare, precum cel de pe malul stâng al Dunării, de la

Dierna (Orşova) la Lederata (Ram-Baziaş), sau cel care străbate

Craina, Valea Almăjului şi Valea Nerei până la Arcidava (Vărădia), în


25

Valea Caraşului. De-a lungul lor s-au ridicat aşezări tip „villae

rusticae” şi castre romane, cum sunt Villa rustica de la C ăuni ţa de

Sus (Gornea) şi Castrul roman de la Tarni ţa (Pojejena).

Aproape întreaga zonă a Banatului Montan era strânsă ca

într-un cleşte în centura de formă triunghiulară a castrelor romane, cu

baza linia Dunării determinată de Lederata (Ram-Baziaş), la apus, şi

Dierna (Orşova), la răsărit. Vârful triunghiului era Tibiscum

(Caransebeş-Jupa), de unde drumul ducea pe Valea Bistrei până la

noua capitală a provinciei – Ulpia Traiana Augusta Dacica

Sarmizegetusa .

În goana lor după aur, mii de colonişti au venit din „toată lumea

romană” (toto orbe Romano, zice cronicarul vremii)[Djuvara, 2010].

Dacă în Munţii Apuseni, romanii extrăgeau aurul din subteran, în

Banat, ei îl obţineau îndeosebi prin spălarea nisipului aurifer din albia

râurilor Nera, Bârzava, Caraş şi a celorlalte râuri ale Clisurii Dunării.

Pentru a supraveghea malurile Dunării şi a păzi podul construit

de Traian, în Dacia Ripensis, provincie ce acoperea teritoriul actual al

Banatului, romanii au construit oraşe conduse de un prefect, aşa cum

se cunoaşte numele unuia dintre prefecţi, Marcus Papirus, din timpul

împăratului Antonius Pius (138 – 161 d.Hr.). În vremea lui Septimiu

Sever (193 - 211 d.Hr.), Dierna (Orşova) a primit rang de municipiu.

Totodată, coloniştii romani au făcut comerţ cu sare cu dacii liberi din

Crişana şi Maramureş, care erau în afara Imperiului Roman, au

cultivat viţă de vie şi s-au amestecat cu populaţia indigenă.

La primele contacte cu băştinaşii, romanii au avut surpriza să

constate că se înţelegeau ca şi cum ar vorbi aceeaşi limbă, ceea ce

a uşurat comunicarea şi întemeierea de familii mixte şi proprietăţi şi,

totodată, a favorizat naşterea poporului român şi a limbii române.


26

Românii sunt urmaşii cu bune şi rele ai romanilor aventurieri şi

ai frumoaselor femei dace.

După cucerirea Daciei de către romani, a început o epocă

nouă în istoria locului unde este astăzi comuna Sicheviţa.

Primul teritoriu ocupat de romani şi ultimul părăsit de ei a fost

Clisura Dunării. Romanii s-au înţeles din vorbă cu dacii şi au păstrat

legătura, iar limba latină (vulgară !) s-a menţinut şi după părăsirea

teritoriului, lucru dovedit şi de faptul că misionarii creştini ai Romei

i-au încreştinat pe strămoşii noştri încă din secolul al IV-lea.

Mai mult, romanii au construit aşezări noi de tip rural, aşa cum

este şi villa rustica de la Gornea-Căuniţa de Sus, ale cărei vestigii

se pot vedea şi astăzi. „Clădirea era în formă de navă din piatră şi

cărămidă şi avea încălzire hippocaust; cercetările privind aşezările

din epoca romană şi romană târzie au arătat că villa rustica este din

secolul al IV-lea şi probabil a aparţinut unei familii înstărite. Pentru

construirea locuinţelor s-au făcut cuptoare de ars cărămidă, cum sunt

cele două cuptoare descoperite lângă villa rustica. Fiecare cuptor

avea o capacitate de circa 2000 bucăţi într-o şarjă. Un astfel de

cuptor a fost reconstituit la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.”

[Dragomir I., 2003].

În anul 1968 a fost identificată şi cercetată prin săpături

arheologice Cetatea romană târzie de tip Castellum quadrilurgium,

de la Căuniţa de Jos, construită după retragerea romană din Dacia

(sfârşitul secolului al III-lea). Acum, ruinele cetăţii sunt acoperite de

apele Dunării, după construirea barajului lacului de acumulare de la

Porţile de Fier. Cetatea era sub formă pătrată, de 41,5 x 41,5 m, şi cu

patru turnuri înalte la cele patru colţuri.


27

Fig. 2.1. Cetatea roman ă târzie – Căuni ţa de Jos (sec.III d.Hr. )

„La cetatea romană s-au găsit cărămizi cu ştampila Legiunii a

VII–a Claudia (LEC VII CL), ştampila unităţii romane de Equittas

sagittari (arcaşi călări) şi monede romane dintr-o perioadă largă de

timp.” [Dragomir I., 2003].

În vara anului 1973, într-o perioadă când apele Dunării erau

mai scăzute din cauza secetei, învăţătorul Ion Dragomir din Gornea,

directorul Muzeului sătesc, a găsit în Cetatea romană două

fragmente din aceeaşi cărămidă pe care era un text în limba latină cu

litere cursive.

Inscrip ţia de la Gornea este un document deosebit de

important pentru istoria formării limbii române şi prima mărturie, de

pe teritoriul provinciei Dacia, a trecerii de la scrierea pe papirus la

scrierea pe „tabula cerată”.


28

Perioada romană este cea în care Clisura a strălucit ca

niciodată până atunci, dar nici de atunci până în zilele noastre.

Înflorirea şi belşugul ţinutului n-au durat însă prea mult, pentru că la

hotarul imperiului şi-au făcut apariţia popoarele migratoare.

4. Perioada st ăpânirii bizantine

şi a năvălirii popoarelor migratoare

Între anii 271 – 275, sub conducerea împăratului Aurelian,

legiunile romane au trebuit să se retragă din Dacia atât din cauza

atacurilor carpilor (dacilor liberi), cât şi a năvălirii popoarelor

migratoare. Despre continuitatea legăturilor cu imperiul roman şi

după retragerea aureliană sunt mărturie tezaurele monetare

descoperite în Banat. Printre monedele găsite se remarcă „kosonii”,

piese rare şi mult râvnite de către numismaţi.

De la anul 275 d. Hr. şi până în 1716, pe Clisura Dunării viaţă

paşnică nu a mai fost, din cauza popoarelor năvălitoare şi apoi din

cauza turcilor. De aceea, „nu-i de mirare că odată cu retragerea

băştinaşilor de lângă Dunăre, din cauze binecunoscute s-au înmulţit

urşii, lupii şi vulpile pe lângă sprintene căprioare şi cerbi, cu

croncănitul corbilor şi al bufniţelor. Clisura devine ţinutul sălbăticiilor,

plin de ţânţari şi musca Golumbacă, iar în căldura verii cele două

forme de vipere (vipera şi vipera cu corn), cunoscute şi astăzi,

mişunau prin frunzişul şi scorburile copacilor din pădurile seculare din

acest ţinut. Pe atunci, mai tot ce putea avea omul erau poamele

sălbatice şi mierea albinelor din butoarcele copacilor, pe lângă vânat

şi peşte. În aceste împrejurări, schivicenii au trăit în bordeie şi s-au

menţinut pe aceste locuri.” [Moisi A., 1934].


29

Este perioada „mileniului întunecat” când, pe teritoriul

Banatului, au năvălit popoarele migratoare: goţii (275), hunii (376),

gepizii (473), avarii (568) şi slavii, însă, cu excepţia unor perioade

scurte, în cea mai mare parte Banatul a fost sub stăpânirea

Imperiului Bizantin , până în jurul anului 1100. Convieţuirea româno-

slavă din secolele al VIII-lea şi al IX-lea a dus la formarea ducatelor .

Pe teritoriul Banatului de astăzi era ducatul lui Glad , mărginit de

Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre.

Pe malul sârbesc, între Dobra şi Bârniţa, acolo unde râul

Caesava se varsă în Dunăre, există vestigiile fortăreţei romano-

bizantine Novae, de unde generalul roman Priscus a traversat

Dunărea şi a ajuns pe malul bănăţean, la Conta Novae.

Tot în această perioadă, creştinismul se răspândeşte tot mai

mult, inclusiv în Banat, în urma Edictului de la Milano (313 d.Hr.) din

vremea împăratului Constantin cel Mare, când s-a încetat prigoana

împotriva creştinilor.

Un alt eveniment care a marcat istoria creştinismului a fost cel

din anul 395 d.Hr., când, după moartea împăratului Theodosie,

imperiul se divide pentru totdeauna în două împărăţii şi două

capitale: Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma, şi Imperiul

Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, ceea ce a avut

consecinţe de lungă durată, pe care le simţim şi astăzi. Dacă în

împărăţia apuseană s-a păstrat ca limbă oficială latina, în cea

răsăriteană s-a adoptat din secolul al VII-lea limba greacă. Rivalitatea

dintre papa de la Roma şi patriarhul de la Constantinopol a dus, în

1054, la marea schismă a creştinismului, prin care biserica apuseană

şi-a zis „catolic ă”, adică universală, pe când cea răsăriteană şi-a zis


30

„ortodox ă” , ceea ce înseamnă dreptcredincioasă. Dacă Imperiul

Roman de Apus s-a destrămat în anul 476 d.Hr., când a fost detronat

ultimul împărat, Augustus, Imperiul Roman de Răsărit a continuat să

existe ca stat bizantin până la căderea Constantinopolui sub turci, în

anul 1453. Toate aceste evenimente din trecut au făcut ca România

să fie astăzi „o insulă de latinitate într-o mare slavă”, cu religia

predominat cre ştin-ortodox ă.

5. Perioada medieval ă a stăpânirii maghiare

La cumpăna mileniului, teritoriul Sicheviţei şi întreg Banatul

aparţineau formaţiunii statale conduse de Glad. După cum se

relatează în cronica scrisă în latină de „notarul” anonim al regelui

Béla al Ungariei, ducatul lui Glad se întindea de la Mureş la cetăţile

Horom şi Urscia de la Dunăre: „Glad ducem qui dominum erabebat a

fluvio Morus usque ad castrum Horum” [Anonimus, Gesta

Hungarorum]. Încă din secolul al IX-lea, maghiarii pătrund în Câmpia

Panoniei: „Opriţi în expansiunea lor către apus, ungurii vor urmări

extinderea regatului către sud şi răsărit, împotriva slavilor şi

românilor, ba atacând chiar imperiul bizantin.” [Djuvara N., 2010].

Astfel, în anul 896, sub conducerea regelui lor Arpad, ungurii

atacă Banatul, îl înlătură pe voievodul slavo-român Glad şi, în mare

parte, ducatul bănăţean ajunge vasal faţă de maghiari. Abia în timpul

regelui Ştefan cel Sfânt (997 – 1038), maghiarii pun stăpânire pe

întreg teritoriul dintre Mureş, Tisa, Dunăre şi Cerna, după ce înving

oştile lui Ahtum, urmaşul lui Glad. Banatul va fi sub stăpânirea

maghiară între 1100 şi 1552, perioadă în care teritoriul va fi organizat

pe comitate : Timiş (prima atestare în 1175), Cenad (1187), Caraş

(1247) şi Iliad (1325).


31

În perioada 1100 -1200, războaiele dintre unguri şi bizantini se

ţin lanţ, cele mai multe lupte se duc pe Clisura Dunării, în jurul cetăţii

Cula de la Coronini, şi la vărsarea Caraşului în Dunăre.

Pe teritoriul Banatului erau mai multe cetăţi medievale de tip

fortificaţii; sunt mărturie cele 10 vestigii de astăzi:

(1) Cetatea Caraş de lângă Caraşova,

(2) Cetatea Cuieşti (1331) de la Bocşa-Buza Turcului,

(3) Cetatea Cula (1428) de la Coronini, în dreptul Stâncii

Babacaia de pe Dunăre,

(4) Cetatea Drencova (1419) aflată acum în apele Dunării, la

Berzasca,

(5) Cetatea-turn Ilidia (1312) de pe dealul de la Socolari -

Sasca Română,

(6) Donjonul de la Mehadia (1317),

(7) Cetatea-fortificaţie de la Pojejena (1419) ,

(8) Cetatea Sebeş din care se poate vedea nucleul cetăţii prin

ruinele bisericii medievale din centrul actual al municipiului

Caransebeş,

(9) Cetatea Tricule (1443) de lângă Sviniţa,

(10) Donjonul de la Turnu Ruieni (1467) din vecinătatea

Caransebeşului [Ţeicu D., 2009].

Istoricul Nicolae Ilieşiu, citându-l pe F.Milleker, afirmă că prima

atestare a Sichevi ţei datează din anul 1363, când documentele

vremii îl menţionează ca „om al regelui maghiar în partea răsăriteană

a Munţilor Locvei pe Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege

Sicheviţa sub numele de atunci de Synkovitza . [Ilieşiu N., 2011] .


32

Sichevi ţa este una dintre cele mai vechi comune din Banat,

cu o populaţie curat românească şi cu puţine elemente „străine”

aduse de diferite stăpâniri.

Prima vatră a satului a fost situată la 8 km de actuala aşezare,

în locul numit „Cracul cu Morminţi”.

A doua vatră a fost în locul denumit de băştinaşi „Cracul Lat”.

Cea de a treia vatră este la confluenţa râurilor Cameniţa şi

Valea Sicheviţei, unde a rămas până astăzi.

Cel de-al doilea sat al comunei este Gornea şi apare

documentar în anul 1489, sub denumirea Gorni Liupkova (Liubcova

de sus – din limba slavă). Vechea vatră a satului a fost în locul numit

Bişteg, de unde, după invazia turcilor din 1738, s-a mutat în locul de

astăzi.

6. Perioada st ăpânirii otomane

Aflaţi în plină expansiune teritorială, turcii otomani s-au

apropiat de Dunăre. După ce i-au învins pe sârbi pe Câmpia Mierlei

(Kosovopolje), în anul 1389, turcii şi-au înteţit raidurile în Banat. Au

încercat să le stea în cale nobilii şi cnezii bănăţeni.

Ca un rău care se revarsă, puterea otomană s-a întins sub

Soliman al II-lea Magnificul, peste sud-estul Europei. Au căzut pe

rând în stăpânirea turcilor: Belgradul (1521), Orşova (1522),

Budapesta (1541) şi Timişoara (1552).

De la ivirea turcilor la Dunăre (1392) şi până în 1716, cele mai

multe lupte s-au dus în Banat. Odată ocupat un teritoriu, turcii căutau

să câştige cât mai mult, fixând pentru fiecare localitate darea

(animale, produse, bani) ce trebuia să o plătească.


33

Din anul 1552, când, la 30 iulie, Ahmed paşa ocupă Timişoara,

şi până în 1716, Banatul a fost sub stăpânirea Imperiului Otoman.

Teritoriul a fost transformat în paşalâc turcesc cu reşedinţa la

Timişoara, fiind divizat în sangeacuri , printre care se numărau

Orşova şi Moldova Nouă.

Stăpânirea turcească a Banatului a durat 165 de ani, între

1552-1716/1718.

Doar o fâşie din răsărit, Banatul de Lugoj şi Caransebeş, a fost

lăsată de otomani în Principatul Transilvaniei, pentru ca, în 1658, şi

această parte să fie ocupată de turci şi anexată Paşalâcului

Timişoarei.

În perioada stăpânirii otomane, aşa cum afirmă profesorul

Alexandru Moisi în monografia Clisurii Dunării: „Turcii nu şi-au bătut

capul cu biserica, stăpânirea obiceiurilor românilor, n-au purtat grija

drumurilor bune şi nici nu le-a trăsnit prin cap măcar cultul civilizaţiei.

Lenevia domina peste tot şi la mulţi le-a plăcut să nu muncească.

Aşa erau timpurile, căci cât câştiga creştinul tot pentru turc câştiga.”

[Moisi A., 1934] .

Despre schiviceni, ca aproape toţi clisurenii, se poate spune că

ei s-au înţeles destul de bine cu turcii, deoarece aceştia

(re)cunoscându-le sărăcia, le impuneau dări mai mici. Mai mult, când

auzeau că vin corăbiile turcilor să-i încaseze, schivicenii băteau

toaca, la care semn toţi fugeau în pădure. În sfârşit, fiind înţelepţi, ei

n-au prea stat în sat, ci trăiau mai mult la sălaşe, cum trăiesc unii

dintre ei şi astăzi.

În timpul stăpânirii otomane, schivicenii şi-au pierdut pământul,

care a devenit proprietatea sultanului, cu dreptul de a dispune după

bunul plac. Se plătea dare în natură după pământ, animale şi stupi.


34

Apoi, pe casă se plăteau bani în funcţie de câte porţi sau câte

„fumuri” avea casa. O altă dare era cea „împărătească”, pe cap de

locuitor, ca acesta să nu fie dus în robie şi vândut ca sclav.

Dintre cei care conduceau administraţia locală erau cnezii

locali „turcizaţi” şi aşa-numiţii încasatori de „biruri”. Aşa cum s-a

transmis vorba din bătrâni, în zonă era un astfel de „beg”, căruia

populaţia îi zicea „Piţu-Lula”, ceea ce însemna „copil din flori”. Acesta

era din cale-afară de rău cu băştinaşii, le punea biruri mari şi îi bătea

pentru cel mai neînsemnat lucru, de multe ori chiar şi fără nicio vină.

El mergea numai cu „şaica” – o sanie trasă de săteni, chiar şi-n

timpul verii. Faima cruzimii lui a ajuns la urechile paşei. Astfel, s-a

întâmplat că, venind paşa să încaseze birul de pe sate, locuitorii din

Clisură i s-au plâns acestuia despre nedreptăţile făcute de beg.

Atunci paşa l-a chemat numaidecât. „Piţu” a venit tras în sanie de o

mulţime de săteni şi, din ordinul paşei, fără multe forme, i s-a tăiat

capul, făcându-se dreptate sătenilor.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, confruntările dintre Austria şi

Imperiul Otoman s-au intensificat. Culmea puterii otomane a fost

atinsă în anul 1683, când turcii încearcă încă o dată să deschidă

drumul semilunii spre Europa, asediind Viena. Aici, falnica armată

otomană primeşte lovitura de graţie de la armata austriacă sub

conducerea ducelui Carol al VI-lea, cu ajutorul din ultima clipă al

armatei germano-polone conduse de Jan Sobieski. Astfel începe

retragerea turcilor din Europa.

Prin atacuri ale armatei austriece şi contraatacuri ale

otomanilor, turcii sunt izgoniţi din Budapesta (1686) şi dintr-o parte a

Banatului. În luptele duse în zona Orşova-Caransebeş, în anul 1695,

cade feldmareşalul Franz (Francesco) Veterani în apropiere de


35

Caransebeş, în timpul unui contraatac al otomanilor. La fel ca mulţi

dintre înaintaşii săi, Veterani a recunoscut importanţa strategică a

Banatului de munte; una din peşterile din zona Cazanelor Dunării

poartă numele Veterani. Dacă în 1688, austriecii îi alungă pe turci

din Belgrad, turcii recuceresc Belgradul în 1690 şi, ca urmare, 80 000

de sârbi conduşi de patriarhul Arsenije Črnojević îşi părăsesc locurile

natale şi se aşază în alte părţi, printre altele şi în Banat, pe malul

stâng al Dunării.

Războiul ţine 16 ani cu continue succese din partea armatei

austriece, avându-i ca aliaţi pe polonezi, veneţieni şi, mai târziu, pe

ruşi. În cele din urmă, în anul 1699, se încheie pacea de la Karlowitz

(Karlovič), în urma căreia Imperiul Habsburgilor devine o mare

putere, iar turcii pierd Belgradul şi o bună parte din Banat: Orşova,

Oraviţa, Lugojul, Caransebeşul, Valea Almăjului şi Clisura Dunării.

După cucerirea Timişoarei de trupele austriece conduse de

Eugen de Savoia, era turcească se isprăveşte în Banat.

7. Perioada st ăpânirii imperiale habsburgice

La 18 octombrie 1716, prinţul Eugen de Savoia cucereşte

Timişoara, şi Banatul devine liber. După pacea de la Passarowitz

(Pojarevač), de la 21 iulie 1718, întregul Banat aparţine Imperiului

Habsburgic.

La propunerea lui Savoia, Banatul nu este retrocedat Ungariei,

ci este alipit la Austria şi devine domeniu al Coroanei imperiale

format din mai multe districte (jude ţe).

Clisura Dunării a fost împărţită districtului Palanca. În fiecare

comună conducea un „cneaz”, peste mai multe comune era un

„obercneaz”, iar peste un district era un „verwalter”.


36

Astfel, între anii 1717-1751, Banatul a fost sub Administraţie

Militară, care ulterior a fost înlocuită cu una Camerală, între

1751-1778.

Zona de graniţă a rămas însă tot sub control militar chiar şi în

perioada administraţiei civile.

Partea provincială a Banatului rămâne sub stăpânirea

austriacă timp de 60 de ani, până în 1778, iar în zona Graniţei

militare bănăţene încă aproape 100 de ani, până în anul 1872.

În funcţia de guvernator al „Banatului Timişoarei”, împăratul

Carol al VI-lea îl numeşte pe Contele Claudius-Florimund Mercy. El a

condus Banatul din 1716 până în 1734, impunând o organizare

militară atât pentru a dezvolta economic regiunea, cât şi pentru a

apăra imperiul de frecventele atacuri turceşti.

În 1719, prin Ordin al Camerei Aulice de la Viena, se cere

administraţiei Banatului ca „zona să fie bine populată şi pământul

lucrat şi să se introducă treptat breslele meşteşugăreşti”.

Cu acest Ordin a început în Banat şi, deci, şi-n Clisura Dunării

colonizarea cu austrieci, germani, cehi, slovaci, sârbi, croaţi şi alte

neamuri. Primul val de colonizări a avut loc între 1718-1740, numit şi

„Colonizarea caroliană”. Tot acum, din Oltenia au venit „bufenii”,

folosiţi la tăierea pădurilor, prepararea mangalului şi la cărăuşie.

Astfel, în anul 1728 se deschide o mină pentru neferoase (cupru,

plumb şi argint) la Moldova Nou ă.

După moartea contelui Mercy, din 1734, urmaşul lui pe

postul de guvernator al Banatului a fost contele Andreas Hamilton,

care pune în funcţiune Băile Romane de la Băile Herculane şi

finalizează lucrările la celelalte băi (Apollo şi Venera), în 1736.


37

Guvernatorul Hamilton ordonă trimiterea cu o navă pe

Dunăre, la Viena, a antichităţilor găsite la Băile Herculane, în urma

săpăturilor din anii 1734-1736, şi salvate de la distrugere prin

folosirea explozibilului. Din nefericire, o parte din piese s-au

scufundat odată cu nava, în dreptul podului cu lanţuri de la Pesta.

Celelalte piese împodobesc şi astăzi sălile Bibliotecii Imperiale şi ale

Muzeului de Istorie din Viena.

Înlocuirea „jugului de lemn al turcului cu cel de fier al

împăratului”, în care pământul, bunul cel mai de preţ al clisurenilor, a

fost socotit „proprietatea coroanei” şi împărţit anual pe familii de

colonişti, după bunul plac al cnezilor, birurile tot mai mari şi disciplina

dură a armatei austriece a creat multă nemulţumire în rândul

locuitorilor. Acest lucru a dus la nesupunerea şi fuga băştinaşilor în

munţi, aşa cum scrie Nicolae Stoica de Haţeg, în Cronica Banatului:

„Steagurile cu sfânta cruce toate bucatele şi verdeţurile câmpului

nostru ni le-au mâncat şi grea foame am răbdat, în păduri de coajă

de cer am mâncat”. [Stoica de Ha ţeg N., 1981] .

De aceea, nu a fost de mirare că, în războiul din 1738-1739,

clisurenii au trecut de partea turcilor. După spusele celor bătrâni,

„schivicenii au pactizat cu turcii cu care s-au înţeles mai bine, aceştia

fiind mai înţelegători; ei îşi primeau birurile şi îi lăsau în pace, căci

dacă aveau ce lua, luau, iar de nu, nu. Ei spuneau că «n-au ce face

cu viaţa lor», pe când austriecii îi puneau la «mari cazne» pe cei care

nu îşi puteau plăti dările. Se cunoaşte povestea străbunicului lui

Emilian Anoca, din Liborajdea, care, fiind foarte sărac şi neavând cu

ce plăti birul, a fost spânzurat de picioare cu capul în jos şi aceasta

că să-l determine pe ceilalţi locuitori din Sicheviţa să-l ajute, plătindu-i

datoria (birul)”. [Dragomir I., 2003].


38

Clisurenii au luptat alături de turci contra armatei imperiale ca

„seimeni”, adică localnici bănăţeni care „din cauza foamei” s-au pus

cu „sâmbrie” în armata turcească. Chiar paşa Mustafa, în anul 1938,

văzând satele bănăţene înfometate a adus pâine din Valahia (Ţara

Românească şi o împărţeau oamenilor de pomană.

Războiul dintre austrieci şi turci din anii 1738-1739 a avut

drept consecinţă preocuparea Împăratului de la Viena pentru paza de

graniţă, urmărind să se facă o colonizare cu mai multă băgare de

seamă şi nicidecât la întâmplare. Deoarece, după război, nemţii nu

s-au mai întors la vetrele lor din Clisura Dunării, în schimb au venit

sârbii de peste Dunăre, austriecii au căutat să se formeze o populaţie

amestecată din români şi sârbi. Băştinaşii cunoşteau bine

împrejurimile locurilor şi „apucăturile” turcilor, iar sârbii fugiţi din calea

urgiei turcilor erau credincioşi stăpânirii austriece. Prin pacea de la

Belgrad, din 1739, Banatul a devenit din nou ţinut de graniţă.

După moartea tatălui ei (Carol al VI-lea), în 1740, pe tronul

Austriei vine Maria Theresia (1740-1780). În timpul domniei

împărătesei Maria Theresia, se organizează cel de-al doilea val de

colonizare (1744-1772), numit „Colonizarea tereziană”.

Curtea de la Viena, dorind să extindă organizarea militară de

graniţă între Mureş şi Tisa până la Clisura Dunării, a efectuat o nouă

conscripţie (recensământ) a gospodăriilor din Banat, în anul 1749.

După conscripţia bisericească de la 1749, Sicheviţa avea

76 case.

În anul 1769, pe teritoriul Sicheviţei au fost aduşi colonişti

nemţi, austrieci, unguri şi sârbi, cu scopul ca acest teritoriu să devină

un centru economic mai puternic, românii schiviceni fiind deposedaţi

de pământul fertil de lângă Dunăre şi „împinşi” mai spre nord.


39

Coloniştii erau o mână de lucru pentru exploatările din mine,

bufenii pentru tăierile din pădure, iar ţiganii aurari pentru spălatul

nisipului aurifer de la gura râului Cameniţa.

În anul 1764 este înfiinţat Regimentul iliric (sârbesc) de

grăniceri care, mai târziu, se va numi Regimentul de graniţă

româno-iliric nr. 13, cu sediul în Biserica Albă. Trei ani mai târziu, în

anul 1767, se va înfiinţa Regimentul german de grăniceri, care va fi

transformat în Regimentul româno-bănăţean nr. 13, cu sediul în

Caransebeş.

Sichevi ţa a fost înregimentată în Regimentul româno-

bănăţean nr. 13, în anul 1772, iar prin Ordinul Imperial din

10 septembrie 1777 s-a dat fiecărui locuitor din Sicheviţa o

suprafaţă pătrată cu latura de 750 stânjeni (1 stânjen=1,89 m) pentru

loc de casă.

„Până atunci, schivicenii n-au avut case, ci au trăit împrăştiaţi

fără rând, în bordeie de pământ, viaţa lor nu se deosebeşte de cea a

animalelor, iar ei n-au cunoscut până acum nici vre-o autoritate”, aşa

cum afirmă profesorul Alexandru Moisi din raportul comisiei de

înregimentare de atunci. [Moisi A., 1934].

Viaţa liber ă trăită de schiviceni pe acest teritoriu

reprezint ă dovada cea mai elocvent ă că ei sunt descenden ţi ai

dacilor şi romanilor pe aceste plaiuri şi oricâte cercet ări s-ar

face, faptul acesta s-ar confirma tot mai mult: sunt românii

băştinaşi ai Clisurii Dun ării !

Între 1774 şi 1777, învăţatul italian Francesco Griselini

vizitează Banatul. Scriitor, cartograf, geograf şi reprezentant de

seamă al „epocii luminilor”, Griselini este invitat de Maria Theresia şi


40

Iosif al II-lea să studieze această regiune a Imperiului Austriac. El

scrie cartea „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului

Timişoarei”, care apare la Viena în 1780. Una din traducerile de

seamă în limba română a lucrării este cea a eruditului cercetător

bănăţean Costin Feneşan, din 1984. [Feneşan C., 1984].

A urmat încorporarea Banatului în Ungaria, care a fost

proclamată oficial la 6 iunie 1778; în luna mai 1779, vechea

organizare districtuală (pe judeţe !) a fost înlocuită cu cea a noilor

comitate.

Odată cu introducerea (1780) a urbariului terezian (cartea

funciară), în anul 1783 s-a fixat hotarul comunei, când s-au luat în

plan pământurile din locurile: (1) Sicheviţa, (2) Alibeg, (3) Botul

Străineacului, (4) Cracul Lat, (5) Cruşoviţa, (6) Curmătură, (7) Dealul

Moşului, (8) Dealul Gârnic, (9) Fântâna Gârnicului, (10) Flămânda,

(11) Gârnic, (12) Greda (13) La Smidă, (14) Livadiţa, (15) Liborajdea,

(16) Martinovăţ, (17) Mironilor, (18) Padina Adâncă, (19) Priporul

Mare, (20) Ravensca, (21) Rumunilor, (22) Stâna Mărului, (23) Stâna

Băloi, (24) Spărtură, (24) Selişte, (25) Şiroviţa, (26) Străineacul, (27)

Ulma,

Carta Funduar ă (CF) s-a terminat în anul 1809. Comuna

Sicheviţa a avut atunci 125 familii, din care 122 familii de români,

două familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Cele două familii de ţigani

nu au fost socotite, pentru că nu au primit pământ. Cele două familii

croate s-au aşezat aici, sârbul a fugit din Turcia şi s-a însurat tot aici,

iar familiile de ţigani s-au oprit în Sicheviţa. Toate aceste familii au

devenit treptat româneşti, ca şi celelalte familii de unguri, nemţi,

pemi, greci şi bulgari care au venit după întocmirea C.F.ului. Au

convieţuit şi s-au asimilat complet.


41

Comuna a fost condusă între 1783 şi 1809 de un căpitan, un

plutonier, 2 fruntaşi şi 17 soldaţi grăniceri. Mai avea un preot şi un

învăţător român.

Fig. 2.2. Cătane gr ăniceri din Sichevi ţa (1809)

Drumurile Sicheviţei de atunci erau:

• drumul spre Bo şneac (Moldova Nouă), cu căruţa prin

fâneţele de lângă Dunăre, prin Cruşoviţa, în Valea

Liborajdiei, peste Dealul Alibeg, prin noul sat Neudorf

(Coroniniul de astăzi); pe potecă se ajungea prin

Vranovăţ, cu mers numai pe picioare;

• drumul spre Alm ăj, prin Cracul Almăjului;

• drumul spre Sasca, prin Lunca şi Ţarina satului, pe

Valea Cameniţei, pe sub Cârşie, pe Dealul (Cracul)

Gârnicului.


42

În anul 1780, după 40 de ani de guvernare, moare

împărăteasa Maria Theresia.

Pe tron urcă fiul ei, Împăratul Iosif al II-lea, care rămâne

singurul suveran (1765-1790), după ce în perioada 1765-1780 a fost

coregent. Prima vizită imperială în staţiunea Băile Herculane este

cea a lui Iosif al II-lea, în anul 1768. Au urmat alte două vizite în

regiune, în anii 1770 şi 1773.

Tot în vremea împăratului Iosif al II-lea are loc cel de-al

treilea val de colonizare (1782-1787), numit „Colonizarea iosefină”.

Cronologic, evenimentele vremii au fost:

1787 - Recensământul populaţiei sub Iosif al II-lea arată că

în Banat erau 565 000 de locuitori.

1788 - Turcii mai încercă, pentru ultima dată, să revină în

Banat, năvălesc în Clisura Dunării şi devastează

toate localităţile din cale.

1789 - Austriecii îi alungă definitiv pe turci din Banat.

Din ultimul război dintre turci şi austrieci, în vremea

Împăratului Iosif al II-lea, este demnă de menţionat lupta împotriva

turcilor dusă de căpitanul Curea al Sicheviţei care, având tabăra

între Gornea şi Liubcova, îi ţine pe loc pe otomani timp de 2 zile şi 2

nopţi, aşteptând ajutoare de la cnejii bănăţeni. Dar acest ajutor nu a

mai venit, iar căpitanul a fost rănit şi luat prizonier împreună cu cei 30

de feciori din sat şi duşi la Tekia (de pe malul sârbesc), unde au fost

traşi în ţeapă. Bătrânii au transmis din generaţie în generaţie că din

„Dealul Moşului” s-a tras în turci cu un tun de cireş.


43

Totodată, în urma războiului turco-austriac din 1788-1789, au

fost distruse cele trei pichete ale Sicheviţei: pichetul de la Liborajdea,

pichetul de la Şumiţa (la 1000 de stânjeni) şi pichetul de la Alibeg (la

750 de stânjeni de Şumiţa). Pichetele, care erau cu o bună vedere la

Dunăre, au fost ruinate şi de atunci nu s-au mai clădit, ci doar s-au

făcut simple puncte de observare.

Satul Gornea a fost înregimentat tot în anul 1772, iar în

situaţia din Cartea Funduară întocmită între 1783-1809 avea 86 de

familii de locuit. De asemenea, tot în ultimul război dintre austrieci şi

turci (1788-1789), au fost distruse şi cele două pichete dinspre

Liubcova: pichetul de la Căuniţa (cetate) şi pichetul de la Hotar.

Din lupta permanentă cu cele două imperii, otoman şi

austriac, şi-n comuna Sicheviţa s-au născut nu numai căpitani, ci şi

haiduci.

„Căpitani şi cătane, aprigi grăniceri păzeau cu rândul să nu-i

calce nici turcul, nici austriacul.” [Andrei N., 2007].

Haiducii erau oameni din popor care urmau „drumul codrului”

şi apoi „luau noaptea de la bogaţi, pentru a le da săracilor, ziua.”

Cetele de haiduci s-au format în Valea Almăjului (Adam

Neamţu), Valea Timişului (Mantu) şi pe Clisura Dunării (Pătru Hoţu).

Pătru Hoţu, zis şi Cobileanu, a trăit şi în comuna Sicheviţa,

satul Gornea. El era român din localitatea Cobiliţa din Serbia.

Haiducul a făcut multe jafuri şi omoruri, atât în Serbia, cât şi în Banat;

a jefuit un om bogat ceh din Gârnic şi chiar şi-a răpit propria

„concubină” din temniţa Golubăţului.

În anul 1808, locuitorii din Sicheviţa şi Gornea au luat parte

la răscoala iscată în rândul regimentului de grăniceri, sub comanda

locotenentului Scribete.


44

În anul 1790, moare împăratul Iosif al II-lea şi pe tronul

Austriei urmează Leopold al II-lea şi Francisc I. De remarcat că

Francisc I (1792-1835) a fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu

Roman de Naţiune Germană şi primul împărat al Imperiului Austriac

(1806-1835). În această perioadă imperială au fost multe evenimente

care au marcat hotărâtor dezvoltarea Banatului şi a Clisurii Dunării.

Din 1833, pe malul stâng (românesc) al Dunării, a început

construcţia drumului Orşova – Baziaş. Lucrarea a început din aval, şi

prima porţiune de la Orşova la Cazane s-a terminat în anul 1837.

După alţi doi ani, în 1839, s-a ajuns la Alibeg, pe teritoriul Sicheviţei,

iar în 1848, drumul s-a terminat până la Baziaş. Drumul de pe malul

românesc este cunoscut sub denumirea de „Drumul Szechenyi”,

după numele contelui Ştefan Széchenyi (1791-1860), cel care a avut

iniţiativa lucrărilor de regularizare a Dunării şi construcţie a drumului.

Revoluţia din 1848 aduce în vâltoarea evenimentelor mai

mulţi militanţi revoluţionari, dintre care se detaşează Eftimie Murgu

din Rudăria. El s-a bucurat de aprecierea unanimă a bănăţenilor,

care l-au propus, cu prilejul adunării de la Lugoj, din 15-27 iunie

1848, „suprem căpitan al Banatului”.

Revoluţia desfăşurată în Banat, de la 13 martie la 20 noiembrie

1848, îi prinde însă pe românii din Clisura Dunării dezbinaţi în două

de împrejurările că erau sub două administraţii: cei din comunele

grănicereşti erau de parte austriecilor, iar cei din comunele

montanistice erau de partea ungurilor, cum a fost cazul celor din

Moldova Nouă. Pentru schiviceni a rămas în memorie ziua de 19

august 1848, când grănicerii, sub conducerea căpitanului Ilie

Megheleş, originar din Gornea, i-au alungat pe honvezi din


45

Moldova Nouă şi pe sârbii de dincolo de Dunăre, care au ocupat

singura localitate montanistică de pe Clisura Dunării.

În memoria acestui conducător s-a ridicat o cruce de piatră,

cu inscripţii slavone, aflată în apropierea intersecţiei de la Păzărişte.

Ea a fost mutată de la locul iniţial, între Gornea şi Sicheviţa.

Revoluţia ungurilor împotriva habsburgilor eşuează, iar

Kossuth fuge în Turcia. Înainte de a trece Dunărea, la Orşova,

însoţitorii săi ascund coroana regală maghiară, coroana Sfântului

Ştefan, în apropierea Porţilor de Fier, la Ada-Kaleh.

Tot în acest an, la 20 august 1848, pe tronul habsburgilor

urcă Franz Iosef I (1848-1916), proclamându-se ca „împărat şi rege”,

introduce starea de asediu şi înfiinţează Voivodina. De la 22 ianuarie

1849 trupele împărăteşti preiau graniţa de pe Clisura Dunării.

Liniştea în Clisura Dunării a apărut după 20 august 1849,

când Lajos Kossuth a părăsit ţara şi s-a restabilit ordinea, însă cu

multe condamnări la moarte, dar îndeosebi cu forma de bătaie

numită „şăbuială”, introdusă ca necesitate de stăpânirea austriacă

peste tot. După prăbuşirea revoluţiei maghiare, Banatul este pentru

câtva timp din nou sub administraţia austriacă, ca parte a

„Voivodatului Serbiei şi al Banatului Timişan”, până în 1860, când

acesta se dizolvă.

Din statistica imperială de la 1855 sunt date importante

pentru istoria Sicheviţei. Comandantul Banatului era Johan Graf

Coronini -Cranberg, de origine italiană. Sichevi ţa avea 1088 de

locuitori şi făcea parte din Compania a XII-a, cu sediul la Berzasca.

Comandantul Companiei era căpitanul Ion Jumanca. Preotul bisericii

era Cuzman Cuzmanovici, iar învăţător era Vasile Toma. Gornea

avea 505 de locuitori şi învăţător era Arsenie Cuzmanovici.


46

8. Perioada dualismului austro-ungar

Prin dualismul austro-ungar, din anul 1867, Banatul ajunge din

nou sub administraţie maghiară. Doar graniţa militară rămâne până la

dizolvarea ei, în 1872, sub administraţie austriacă. Tot în acest an,

împăratul Franz Iosef I este încoronat rege al Ungariei. El va vizita

Banatul în 1872 şi în 1896.

Reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate , iar

acestea erau împărţite în plase .

Cronologic, evenimentele au avut următoarea desfăşurare:

1872 - Se desfiinţează graniţa militară; rămâne doar

Comunitatea de Avere a Graniţei (CDA), cu sediul în

Caransebeş, ca instituţie care înlocuieşte

Regimentul de graniţă de pe vremea Mariei

Theresia.

1896 - La 15/27 septembrie, se inaugurează Canalul

navigabil Porţile de Fier, în cadrul unei ceremonii la

care au participat împăratul Austro-Ungariei, Franz

Iosef, regele României, Carol I, şi regele Serbiei,

Alexandru I.

Perioada 1872-1918 a fost una dintre cele mai triste din istoria

Clisurii Dunării şi mai dificile pentru locuitori, puşi în faţa unor

nedreptăţi fără precedent: înlocuirea în şcoală şi în biserică a limbii

române cu limba maghiară, înlăturarea treptată a românilor din

administraţia satelor, maghiarizarea numelor localităţilor şi a celor de

botez în registrele de stare civilă. Acest lucru nu l-au mai făcut nici

turcii şi nici austriecii.


47

Date din statistica vremii (1896 şi 1910) privind satele

Sicheviţa şi Gornea sunt prezentate în tabelul 2.1.

Populaţia comunei Sicheviţa (1910) Tabelul 2.1

Sat Case Popula ţie Supraf . Firme Nat. Mort .

Sichevi ţa

(comuna)

755 2807

loc.

14 849

jug.

30 215 169

Gornea

(sat)

338 983

loc.

1635

jug.

6 144 136

Cea mai mare catastrofă naturală pe teritoriul comunei

Sicheviţa s-a petrecut în 1910, când a fost „potopul” şi s-au revărsat

atât râul Cameniţa, cât şi râul Valea Sicheviţa. Au fost luate case,

s-au înecat oameni şi s-au produs mari pagube semănăturilor.

Locuitorii comunei Sicheviţa au participat în număr mare la

bătăliile Primului Război Mondial, unde s-au jertfit pentru libertatea

românilor, pe diferite fronturi din Europa. Soldaţii reîntorşi de pe front

în toamna anului 1918 au căutat să distrugă prăvălia evreului Gross,

un „tipic reprezentant” al stăpânirii maghiare de atunci.

Eroii au un monument ridicat în 1936, în incinta bisericii

ortodoxe din sat. Pe el se află inscripţia:

Pentru patrie 1914-1918.

La 2 noiembrie 1918, funcţionarii administraţiei maghiare şi

jandarmii părăsesc teritoriul comunei Sicheviţa, iar sârbii au intrat în

comună la 8 noiembrie 1918 şi au plecat la 19 martie 1919. Armata

franceză a intrat la 20 martie 1919, părăsind comuna la 30 mai 1919,

când a venit armata română. Aproape 200 de soldaţi sârbi au fost


48

cantonaţi în comună şi întreţinuţi de populaţie, timp de 6 luni. În acele

vremuri tulburi, soldaţii sârbi sau alţi partizani îmbrăcaţi în uniformele

armatei sârbeşti au prădat locuitorii de haine, alimente şi multe vite.

Astfel, într-o noapte, un soldat sârb care a făcut pact cu hoţii de

peste Dunăre, facilitându-le jafurile, din greşeală este ucis de

locuitorii satului Gornea. Pentru acest fapt, bărbaţii din comună au

fost aşezaţi într-un singur rând, iar soldaţii sârbi au tras, împuşcând

pe cinci dintre ei. Alţi 40 de bărbaţi au fost legaţi, bătuţi şi trimişi la

închisoare la Biserica Albă. Din aceştia, 10 au fost eliberaţi, iar 30 au

fost condamnaţi la 2 ani de închisoare. Unii dintre ei au dezertat

(evadat) din închisoare, dezarmând santinelele. Din temniţă, au fost

eliberaţi de armata franceză şi cea română.

Fig. 2.3. Monumentul Eroilor 1914 -1918

(Sichevi ţa, 1936)


49

Lista eroilor din comuna Sicheviţa în timpul Primului Război

Mondial este dată în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.

Nr.

crt.

Sat

Erou

Front

1 Sicheviţa Balaci Gheorghe , soldat,

regimentul 8 Honvezi

Italia

2 Sicheviţa Balaci Gligore , soldat,


Italia

3 Sicheviţa Cărăbaş Pavel , soldat,

regimentul 43 Infanterie

Galiţia

4 Sicheviţa Cărăbaş Mihai, soldat,


Galiţia

5 Sicheviţa Circu Adam, soldat,


Rusia

6 Sicheviţa Circu Nicolae, soldat,


Galiţia

7 Sicheviţa Dragomir Mihai , soldat,


Italia

8 Sicheviţa Dan Nicolae , soldat,


Italia

9 Sicheviţa Drâmba Ilie, soldat,


Italia

10 Sicheviţa Grui ţa Ilie , soldat,


Rusia

11 Sicheviţa Grui ţa Pătru , soldat,


Rusia


50

Tabelul 2.2. (continuare)

Nr.

crt.

Sat

Erou

Front

12 Sicheviţa Hergan Daniel , soldat,


Galiţia

13 Sicheviţa Hergan Iosif , soldat,


Galiţia

14 Sicheviţa Hergan Mihai , soldat,


Galiţia

15 Sicheviţa Hergan Pavel , soldat,


Italia

16 Sicheviţa Hergan Filip , soldat,


Italia

17 Sicheviţa Jurca Pavel , soldat,


Rusia

18 Sicheviţa Juri ţa Gheorghe , soldat,


Galiţia

19 Sicheviţa Zaica Ioan , soldat,


Italia

20 Sicheviţa Zaica Marcu , soldat,


Italia

21 Sicheviţa Zaica Nicolae , soldat,


Rusia

22 Sicheviţa Vucea Iova , soldat,


Italia


51


Nr.

crt.

Sat

Erou

Front

23 Gornea Avram Arsenie , soldat,


Galiţia

24 Gornea Bălean Ioan , soldat,


Italia

25 Gornea Drăgan Petre , soldat,


Galiţia

26 Gornea Damian Sava , soldat,

regimentul 17 Art.grea

Galiţia

27 Gornea Iorgov an Grigore , soldat,


Galiţia

28 Gornea Iorgovan Ghi ţă, soldat,


Galiţia

29 Gornea Jurj Adam , soldat,


Galiţia

30 Gornea Lazarovici Mita , soldat,


Rusia

31 Gornea Megheleş Iova , soldat,


Rusia

32 Gornea Megheleş Mişa, soldat,


Rusia

33 Gornea Megheleş Sava, soldat,


Galiţia


52


Nr.

crt.

Sat

Erou

Front

34 Gornea Megheleş Ştefan , soldat,

regimentul 17 Art.grea.

Italia

35 Gornea Milivoi Antonie , soldat,


Galiţia

36 Gornea Moza Costa , soldat,


Italia

37 Gornea Popa Alexandru , soldat,


Rusia

38 Gornea Stoicu Ioan , soldat,


Italia

39 Gornea Strâmbei Grigore , soldat,


Galiţia

40 Gornea Strâmbei Ioan , soldat,


Galiţia

41 Gornea Strâmbei Laz ăr, soldat,


Galiţia

42 Gornea Strâmbei Nicolae , soldat,


Galiţia

43 Gornea Şâşcu Ioan , sergent,


Italia

44 Gornea Toma Pavel , soldat,


Italia


53

9. Perioada de administra ţie româneasc ă

La 3 august 1919 a fost instalată administraţia românească.

Antanta îi atribuie României două treimi din Banat. Partea vestică o

primeşte Serbia, iar Ungaria nu-şi poate menţine decât o fâşie

îngustă în nord-vest, la Szeged. Zona montanistică a Banatului întră

integral în posesia României. Între 1919 – 1950, Banatul românesc a

fost organizat iniţial în două jude ţe, Timiş-Torontal şi Caraş-Severin,

apoi în trei judeţe: Timiş-Torontal, Severin şi Caraş.

Comuna Sicheviţa a făcut parte din judeţul Caraş. În perioada

Imperiului Austro-Ungar, înainte de 1919, Sicheviţa avea în

componenţa sa localităţile Gârnic şi Ravensca. După 1919, Gârnicul

a devenit comună, iar Ravensca a trecut la comuna Şopotu Nou. Din

1927, Gornea a fost comună de sine stătătoare până în 1943, când a

trecut iar în componenţa comunei Sicheviţa. În perioada menţionată,

Notariatul era tot la Sicheviţa.

În perioada interbelică, în istoria Banatului se consemnează

anii:

1927 - Este anul când moare regele Ferdinand al României;

cum principele Carol este în mod legal dezmoştenit,

pentru că a fugit, în 1918, în Rusia, pentru a se căsători

cu Zizi Lambrino, tronul este trecut direct la fiul său,

Mihai, care are numai 6 ani; Carol al II-lea a revenit pe

tron în perioada 1930-1940 şi a impus dictatura regală,

în anul 1938.

1931 - Banatul este afectat de criza economică mondială din

anii 1929-1933.


54

1933 - Staţiunea Băile Herculane şi Oraviţa au fost vizitate de

regele Carol al II-lea (1930-1940), însoţit de principele

Mihai, care avea vârsta de 12 ani. Principele Mihai a

vizitat a doua oară staţiunea Băile Herculane în 1938.

1944 - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-

1945), la 23 august 1944, România întoarce armele

împotriva germanilor, prin demiterea mareşalului

Antonescu de către regele Mihai, sprijinit de Blocul

Naţional Democratic constituit din naţional-ţărăniştii

reprezentaţi de Iuliu Maniu, liberalii - de Dinu Brătianu,

social-democraţii - de Titel Petrescu, şi comuniştii - de

Lucreţiu Pătrăşcanu.

1948 - La 11 iunie, are loc naţionalizarea fabricilor .

De suferinţe mari au avut parte schivicenii şi-n timpul celui

de-Al Doilea R ăzboi Mondial (1939-1945), deoarece pe teritoriul

Sicheviţei s-au dus lupte între trupele germane aflate în retragere şi

armata română.

O luptă grea s-a dat la Căuniţa, unde era amplasată o baterie

de 3 tunuri antiaeriene (flancuri) germane, care nu a vrut să se

predea. Ea a fost anihilată numai prin luptă de către ostaşii români ai

unei companii a Regimentului 94 Infanterie din Orşova. În această

luptă au căzut un sergent român şi comandantul german al bateriei

antiaeriene. Lupte s-au dat şi pe străzile satelor Gornea şi Sicheviţa

şi-n împrejurimi. Ostaşii români care au căzut au fost înmormântaţi în

cimitirele celor două sate, iar ostaşii nemţi căzuţi au fost ridicaţi de

armata germană şi luaţi cu ei în retragere.

În timpul acestor lupte grele, populaţia s-a retras în Dumbrava

(Gornea) şi în Glocina (Sicheviţa).


55

În perioada 1950 – 1968, organizarea administrativă a

Banatului românesc s-a făcut pe regiuni divizate în raioane . Până în

1952 au fost trei regiuni, Aradul - la sud de Mureş, Timişoara şi

Severin, apoi doar două regiuni, Arad şi Timişoara, iar din 1960, o

singură regiune, Timişoara, redenumită Banat.

Comuna Sicheviţa a făcut parte din regiunea Banat, raionul

Moldova Nouă.

În perioada socialistă, principalele evenimente din Banat au

fost:

1951-1955 – Are loc deportarea în Bărăgan a locuitorilor de la

frontiera cu Iugoslavia, numiţi „titoişti” şi „duşmani ai

poporului”.

1962 – Încheierea colectivizării forţate.

1964-1972 - S-a construit barajul Por ţile de Fier, pentru punerea

în funcţiune a hidrocentralei pe Dunăre, într-un

parteneriat România – Iugoslavia. În urma formării

lacului de acumulare, au fost mutate Orşova şi

localităţile din jur şi a dispărut insula Ada-Kaleh.

1965 - Este anul în care la conducerea României ajunge

Nicolae Ceauşescu.

Vremurile din această perioadă au fost cu lumini şi umbre.

Pentru clisureni şi pentru bănăţeni, în general, au rămas în memorie

deportările în Bărăgan pentru toţi cei care aveau o orientare pro

capitalistă şi erau „pentru” modelul de societate aplicat de Tito în ţara

vecină, motiv pentru care erau numiţi „titoişti”.

Pentru a-i pedepsi pentru neloialitate faţă de noul regim

socialist din România, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri

nr. 200/1951, s-a hotărât ca unele categorii de locuitori din zona de


56

frontieră cu Iugoslavia lui Tito, pe o adâncime de 25 km faţă de malul

stâng al Dunării, să fie strămutate în „interiorul” României.

Acţiunea de deportare a fost pusă în aplicare în ziua de

Rusalii, 18 iunie 1951. În noaptea de 18/19 iunie 1951 a început

„Golgota Bărăganului” pentru două familii, una din Sicheviţa şi una

din Gornea:

• Familia lui Mihai Sorescu, din Sicheviţa, formată

din 4 persoane: capul familiei, soţia, un băiat şi o

fată;

• Familia lui Adrian Popa, din Gornea, constituită tot

din 4 persoane: capul familiei, soţia şi două fete.

Periplul deportării celor două familii, încă viu în memoria

copilului de atunci, este relatată de domul Ştefan Sorescu:

„în ziua de Rusalii a anului 1951, am plecat cu un car tras de

boi încărcat cu haine, mâncare şi cele strict necesare pentru un trai

de supravieţuire, escortaţi de trupele de miliţie, până la Podul

Păzărişte. De aici, am fost îmbarcaţi într-un camion împreună cu

animalele şi lucrurile luate de acasă şi transportaţi la Orşova. Aici am

fost urcaţi în vagoane de marfă, toţi de-a valma. Din Orşova, cu

vagoanele pline ochi cu deportaţi din toate satele clisurene şi cu

puţinele lucruri pe care autorităţile le-au permis să le luăm cu noi,

trenul a pornit spre Feteşti –Gară, de lângă Bucureşti. Din gară, după

câteva zile de stat, am plecat, ajutaţi de ţăranii mobilizaţi de autorităţi,

am plecat spre localitatea ce ne-a fost desemnată ca «reşedinţă»:

Feteştii Noi.”

De fapt, localitatea exista doar cu numele, pentru că în acel

loc „dinainte pregătit” nu era altceva decât câmp, loc în care erau

înfipţi ţăruşi de lemn care marcau viitoarele străzi şi locurile de casă.


57

Se mai aflau în acel loc câteva „căzi mari” pline cu apă stătută,

fiecare având circa 1500 l.

Ajunşi la „destinaţie” , fiecare familie s-a aşezat pe parcela ce

i-a fost dată. Timp de o lună şi jumătate, deportaţii au locuit în câmp,

sub cerul liber, dormind sub căruţe. În acest timp, ziua, deportaţii

lucrau cu toţii la seceratul grâului, care se făcea cu mâna sau cu

coasa. Grâul se treiera la maşini primitive de bătut şi vânturat. În

scurt timp, deportaţii au început (numai seara şi noaptea!) să-şi

construiască bordeie în care urmau să locuiască, pentru că se

apropia timpul ploios şi rece al toamnei şi apoi iarna geroasă din

Bărăgan. Pentru acoperişul bordeielor s-au folosit drept corni crengi

de salcâm, pe care le tăiau din pădurea din apropiere. Acoperişul era

din snopi de grâu, peste care se punea un strat de pământ.

După ce şi-au construit bordeiele, deportaţii au fost obligaţi de

autorităţi să-şi construiască case pe cadre de lemn. Casele, fără

fundaţie, erau din pământ amestecat cu pleavă şi cu apă, care era

pus în cofraje de scânduri, bătut cu maiul, ca „un fel de chirpici”.

Pentru acoperiş s-a folosit papura din gârle, pe care deportaţii

trebuiau să o plătească şi să şi-o taie singuri apoi.

Traiul din Bărăgan, timp de 4 ani şi jumătate, nu a fost deloc

uşor. Deportaţii trebuiau să muncească zilnic pe câmp, în soare,

ploaie sau vânt, fiind plătiţi doar cu 9 lei pe zi-lumină. Iernile erau

geroase şi crivăţul nemilos. Cu toate acestea, deşi nu au adus cu ei

mai nimic, deportaţii au reuşit să-şi ridice gospodării frumoase,

dovedind tuturor că erau oameni harnici. Din păcate, unii din

deportaţi au murit în Bărăgan, alţii s-au născut acolo, şi toţi au rămas

marcaţi pe viaţă. Nicio clipă însă nu şi-au pierdut speranţa că într-o

bună zi se vor întoarce pe pământurile natale, şi această speranţă


58

le-a dat puteri să reziste. Ziua aceasta a venit de Naşterea

Mântuitorului, la Crăciunul din 25 decembrie 1955, când doi miliţieni

au mers din casă în casă să anunţe că se puteau întoarce la casele

lor din Banat, cu toată „agoniseala” strânsă cu atâta trudă în cei 4 ani

şi jumătate de deportare forţată în Bărăgan. Totodată, li s-a sugerat

să fie răbdători când vor ajunge în localităţile lor, până li se vor

elibera casele ocupate între timp de alţii.

Bucuria revederii locului natal, a rudelor, prietenilor şi vecinilor

de o viaţă a fost, însă, de scurtă durată, pentru că reprezentanţii

„puterii democratice” din sat, în frunte cu secretarul de partid local, au

început să exercite „presiuni” pentru a-i convinge pe schiviceni să se

înscrie la „întovărăşire”. Altfel, vor fi trimişi şi ei în Bărăgan ca şi

„chiaburii”. Întovărăşirea agricolă în Sicheviţa a început în Luncă şi

Ţarină, printr-o singură încercare de a se uni localnicii să lucreze

pământul împreună. După mai multe „bătăi” şi multă „sfadă”, în

Sicheviţa s-a renunţat la tovărăşie; doar la Gornea, unde era pământ

mai potrivit pentru a fi lucrat pe suprafeţe relativ mari, s-a făcut

Cooperativă Agricolă de Producţie. Satul Sicheviţa a rămas de atunci

până în prezent o localitate de oameni cu gospodării proprii.

Construirea Lacului de acumulare Porţile de Fier (1964-1971)

nu a avut urmări mari asupra aşezării, doar Căuniţa de Jos a fost

inundată şi odată cu ea şi cetatea romană cu alte mărturii

nedescoperite în trecut despre primii români băştinaşi de pe teritoriul

comunei Sicheviţa.

Din 1968 şi până astăzi, organizarea administrativă este pe

jude ţe, Banatul Montan fiind împărţit în două judeţe: judeţul Caraş-

Severin şi zona Orşova – Cazanele Dunării, în judeţul Mehedinţi. De

atunci, Sicheviţa este în administraţia judeţului Caraş-Severin.


59

Dintre evenimentele vremii se pot aminti:

1968 - România se opune invadării Cehoslovaciei de către sovietici

şi nu participă în noaptea de 20/21 august la acţiunea celor 5

ţări ale Tratatului de la Varşovia, URSS, RDG, Polonia,

Bulgaria şi Ungaria, de a ocupa Cehoslovacia. La 24 august

1968, în Vršac, Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu Iosif Bronz

Tito, pentru a stabili împreună, România şi Iugoslavia,

strategia de a se apăra la un eventual atac al sovieticilor. Este

momentul de apogeu al României sub Nicolae Ceauşescu,

prin care s-a câştigat simpatia marilor puteri ale vremii.

1971 - 1972 - La 16 mai, s-a inaugurat Sistemul Hidroenergetic şi de

Navigaţie Porţile de Fier. Cele două mari centrale

hidroenergetice au fost fabricate la UCM Reşiţa.

Frontiera dunăreană a comunei Sicheviţa cu Iugoslavia a fost

în perioada 1968-1989 martora unor evenimente, de multe ori

tragice, legate de tentativele multor români, îndeosebi tineri, de a

trece Dunărea şi a fugi din România într-o altă lume pe care o

credeau mai bună. Unii au reuşit, alţii au sfârşit trist fie împuşcaţi, fie

înecaţi. Cei care au fost prinşi vii au fost condamnaţi la ani grei de

închisoare. Poate nu este departe ziua când pe Clisura de Sus se va

ridica un alt monument, tot atât de grandios ca şi „Statuia lui

Decebal” de la Cazane, închinat tinerilor cu „Aripi Frânte” în zborul lor

spre libertate.

10. Perioada contemporan ă postdecembrist ă

În 1989, Banatul devine prima regiune din România liberă de

comunism. Revoluţia din decembrie 1989, în România, a fost

declanşată din Timişoara, capitala Banatului.


60

Teritoriul României, din punct de vedere administrativ, este

împărţit în: judeţe, municipii, oraşe, comune şi sate. Din 2004 au fost

create 8 regiuni de dezvoltare . Judeţul Caraş-Severin face parte

din Regiunea de Vest a României, alături de judeţele: Arad,

Hunedoara şi Timiş.

Schimbările de după 1989 au fost resimţite şi pe Clisura Dunării

la fel ca în tot Banatul.

Declinul industriei constructoare de maşini şi a industriei miniere

din zonă a dus la disponibilizarea multor schiviceni care lucrau la

mina de cărbuni de la Cozla şi mina de neferoase de la Moldova

Nouă. Mulţi tineri au plecat din sat, luând drumul municipiului

Timişoara, apoi, mai departe, în lumea mare, pe „Drumuri Europene”.

Cei care au rămas şi-au găsit cu greu un alt loc de muncă şi

numai „cei norocoşi” şi cu iniţiativă au investit în mici afaceri în zonă,

aşa cum sunt pensiunile şi casele de vacanţă de la Căuniţa şi

Şumiţa. Tot o şansă a fost şi „Embargoul” de la începutul anilor ’90,

instituit pentru Iugoslavia într-o perioada în care ţara vecină era

măcinată de război. Pe toate drumurile din Clisură a fost un du-te-

vino neîntrerupt cu carburanţi în cisterne şi canistre. Cei pricepuţi şi

viteji aveau bărcile cu care treceau benzina şi/sau motorina peste

Dunăre, unde se vindeau la un preţ bun. Noapte de noapte, în

localurile apărute ca ciupercile după ploaie se cânta şi se sărbătorea

câştigul: „Mărcile, mărcile / Sunt la pescarii cu bărcile !”

Cum orice minune nu ţine mult, în 1994, totul s-a oprit,

rămânând ca amintire doar ruinele unor staţii de benzină şi casele

renovate din satele clisurene.

De la 1 ianuarie 2007, Dunărea în Clisură a devenit o parte a

frontierei Uniunii Europene.


61

3. POPULAŢIA

Din toate documentele vremii se deprinde trăsătura de bază a

comunei Sicheviţa. Este o străveche vatră de pe Clisura Dunării, cu o

populaţie curat românească.

Un mare adevăr a mărturisit comisia de înregimentare a

locuitorilor din Sicheviţa, din anul 1772, când a constatat că „ei au

trăit în vizuinile pădurilor de când se ştiu şi duc o viaţă care nu diferă

mult de cea a animalelor şi aceşti locuitori, înainte de înregimentare ,

nu au cunoscut vreo autoritate.” [Moisi A., 1934].

La aceste afirmaţii ale comisiei imperiale, profesorul

Alexandru Moisi, atât de bun cunoscător al locuitorilor Clisurii, în anul

1934, precizează:

„Din cele de mai sus amintite, onoratul cititor să nu-şi facă

convingerea că schivicenii trăiesc şi azi sau au trăit vreo dată o viaţă

sălbatică prin păduri, că rău se înşeală, întrucât tocmai ei au

însuşirile cele mai frumoase a străbunilor daci şi romani prin

realizările lor de azi chiar care-i caracterizează perfect. Ei au fanfara

cea mai bună din Clisură, biserică model, şcoală nouă, monument al

eroilor şi cor de frumoase cântări. Locuitorii acestei comune nu vreau

să ştie nici de bancă, nici de datorii, ei ştiu să cumpere pământ, dar

să vândă nu, mai ştiu să ocupe pământ din pădure şi cu timpul vor

lua înainte la toate comunele din jur atât economiceşte, cât şi

culturaliceşte. Stăpâni pe destinul loc, soldaţi neînfricoşaţi în războiul

mondial pe toate fronturile, eroi născuţi, cu simţ cultural aparte, ei

merită admiraţia acelora care-i cunoaşte; sunt vrednici urmaşi ai


62

neamului românesc din care fac parte. Acum dau recruţi ţării, cât 10

comune din Clisură laolaltă.” [Moisi A., 1934].

Dacă am observa mai îndeaproape viaţa schivicenilor, ne-am

putea convinge şi astăzi că au o viaţă bazată pe puterile lor proprii.

Greu se obişnuiesc să fie conduşi şi nu prea simt nevoia unei

administraţii. Se simt atât de bine în pădure, având toate cele

necesare unui trai modest şi total independent. Ei sunt ADN-ul cel

mai sănătos, viguros, spornic şi îndestulat cu soarta lor dintre toţi

locuitorii din Clisură. Numai cine are ocazia să-l vadă pe schivicean

în largul lui, la „colibă” (sălaş !), în mijlocul naturii, unde trăieşte mai

cu drag decât în casa lui din comună, poate vedea cât de grijuliu este

cu gospodăria lui şi cum este gata în orice moment să se apere pe

sine şi averea lui. Numai cine cunoaşte îndeaproape traiul şi

obiceiurile schivicenilor, îşi poate da bine seama că numai ei sunt

adevăraţii descendenţi ai strămoşilor daci şi romani şi sunt băştinaşii

români ai Clisurii Dunării.

Pe schiviceni şi astăzi „pădurea-i adăposteşte, sănătatea-i

ocroteşte şi necazul îi întăreşte”, cum este vorba lor tradiţională, atât

de cunoscută din bătrâni şi transmisă din generaţie în generaţie.

Oricum, schivicenii sunt mult mai buni, mai blânzi şi de

omenie, mult mai altfel decât cred locuitorii comunelor din jur: sârbi,

pemi-cehi şi bufeni.

Revolta schivicenilor faţă de „domnii” care împărţeau

pământul şi faţă de „coloniştii” care primeau din pământul lor s-a

născut din nedreptăţile create în timp pentru această comună. Aşa

cum se întrebă Alexandru Moisi: „De la care comună în decursul

anilor s-a luat pământ mai mult pentru a înfiinţa altele noi, decât de la

schiviceni ?


63

Numai într-o perioadă de 100 ani, fosta stăpânire imperială a

ştirbit hotarul comunei pentru a-i aşeza în costă pe „colonişti” şi a

forma noile comune: Gârnic, Sfânta Elena, Liubcova de Jos, Padina

Matei şi Coronini.

Aşa a apărut neîncrederea şi „bătăile” cu vecinii, mai ales la

beţie şi din multă imprudenţă.

Cu toate acestea, schivicenii au avut în timp tăria sufletească

să treacă peste toate greutăţile şi înţelepciunea de a trăi în bună

înţelegere cu toţi vecinii care s-au aşezat în jurul comunei.

Pe locuitorii veniţi din Oltenia şi aşezaţi în localităţile din

vecinătate, Coronini, Padina Matei şi Moldova Nouă schivicenii, ca şi

toţi băştinaşii bănăţeni, îi numesc „bufeni”.

Porecla bufenilor , care are o nuanţă de „batjocură”, provine

de la faptul că oltenii au trecut din Ţara Românească în Banat numai

noaptea, ca bufniţa, date fiind condiţiile istorice ale vremii. Alţii susţin

că au fost numiţi bufeni pentru că au venit numai cu „burfele” pe ei.

Cu sârbii din Liubcova, schivicenii au trăit de sute de ani

împreună, având mult timp „culcuşul comun” la graniţa militară a

imperiului austriac. De fapt, cele trei sate: Sicheviţa, Gornea (Gori-

Liupkova) şi Liubcova (Doli-Liupkova) au multe obiceiuri şi tradiţii

comune.

Cu pemii de la Gârnic, locuitorii din Sicheviţa au mereu

schimburi de produse şi animale. Cel mai bun var pentru construcţia

caselor îl aduceau pemii-cehi de la Gârnic pentru întreaga Clisură.

Cartofi şi sămânţă de trifoi de la Gârnic se schimbau prin „troc” cu

porumb şi/sau grâu din Sicheviţa. Butoaiele de nuc pentru păstrarea

răchiei de Sicheviţa tot de la pemi erau cumpărate. Din grădina

fiecărui ceh nu lipseşte binecuvântatul nuc.


64

Popula ţia comunei Sicheviţa a evoluat de la prima

conscripţie (recensământ bisericesc) din 1749, când au fost 76 de

case cu 620 de locuitori , la 2285 de locuitori , după cel mai recent

recensământ din anul 2011.

La înscrierea în prima Cartă Funduară, între 1783-1809,

Sicheviţa a avut 625 locuitori , prin cele 125 de familii, dintre care:

122 familii de români, 2 familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Mai erau

încă două familii de ţigani care, însă, nu au primit pământ. Ţiganii au

venit ca nomazi pe Clisura Dunării şi s-au aşezat în Sicheviţa. Se

susţine că ei, ca popor, au venit din nord-vestul Indiei, unde se

vorbeşte aproape aceeaşi limbă. Alţii susţin că ar fi venit din Egipt,

pentru că îndeosebi cei de pe Clisură le zic „faraoni”, numindu-i aşa

după regii vechiului Egipt.

În timp, populaţia băştinaşă română din Sicheviţa s-a mai

diversificat, prin venirea în comună a mai multor familii de „bufeni” cu

numele de Băloi, Novăcescu şi Moldovan, precum şi a familiilor Jurca

şi Dragomir, veniţi din Sasca. De altfel, în decursul timpului s-au

mai „adăpostit” aici de frica turcilor şi unguri, nemţi, cehi sau chiar

bulgari, care treptat au fost asimilaţi.

Din statisticile imperiale ale anilor 1855 şi 1896 se poate

vedea că Sicheviţa avea 1088 locuitori în 1855 şi 2174 locuitori în

1896, în timp ce satul Gornea avea 505 locuitori în 1855 şi 800

locuitori în 1896.

Evoluţia istorică a comunei Sicheviţa cu toate satele şi

cătunele este dată în tabelul 3.1.


65

Evoluţia populaţiei Sicheviţei Tabelul 3.1.

Anul Nr. de

locuitori

Anul Nr. de

locuitori

1749 620 1956 3600

1783 625 1960 3758

1791 663 1965 3635

1855 1593 1967 3557

1880 1772 1970 3556

1890 2174 1975 3771

1896 2974 1977 3552

1900 2424 1980 3234

1910 2807 1984 3100

1920 1988 1985 3123

1924 2400 1992 2804

1930 2792 2002 2732

1935 2705 2007 2579

1940 3114 2011 2285

Se poate constata că în anul 1975 comuna a avut cel mai

mare număr de locuitori din întreaga sa evoluţie. Ea se încadrează în

categoria comunelor cu o populaţie între 2000 şi 5000 de locuitori.

Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe cele 2 sate şi 17

cătune este dată în tabelul 3.2, pentru anii 1977, 2002 şi 2011 este

dată în tabelul 3.2.

Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe etnii , după

recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.3.


66

Populaţia stabilă a Sicheviţei Tabelul 3.2.

Comuna Satul 1977 2002 2011

SICHEVIŢA TOTAL, din care: 3552 2732 2285

SICHEVIŢA 1.Sicheviţa 1434 1395 1286

SICHEVIŢA 2.Gornea 906 662 590

SICHEVIŢA 3. Brestelnic 48 29 10

SICHEVIŢA 4. Cameniţa 49 14 10

SICHEVIŢA 5. Cârşie 110 58 37

SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj 45 24 14

SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa 213 106 64

SICHEVIŢA 8. Curmătura 46 26 10

SICHEVIŢA 9. Frăsiniş 76 33 12

SICHEVIŢA 10. Liborajdea 64 43 14

SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ 66 31 28

SICHEVIŢA 12.Martinovăţ 37 24 17

SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului 23 10 8

SICHEVIŢA 14.Streneac 53 16 6

SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa 28 11 3

SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca 132 80 64

SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa 80 59 35

SICHEVIŢA 18. Zănou 53 60 47

SICHEVIŢA 19. Zăsloane 89 51 30

Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin


67

Tabelul 3.3.

Anul Populaţie români rromi sârbi ucraineni cehi

2002 2732 2678 33 10 6 5

2011 2285 2237 33 10 3 2


Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe religii , după


Tabelul 3.4.

Anul Populaţie Ortodoxă Romano-

catolică

Baptistă Penticostală

2002 2732 2579 4 144 5

2011 2285 2158 2 120 5


Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe gen (sex) , după


Tabelul 3.5.

Anul Populaţie Bărbaţi Femei

nr. % nr. %

2002 2732 1345 49,2% 1387 50,8%

2011 2285 1029 45% 1256 55%



68

Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe vârst ă, în anul

2010 este dată în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6.

Anul Populaţie

/ vârstă

0-14

ani

14 -25

ani

26-42

ani

43 – 60

ani

peste

60 ani

2010 2590 358 444 509 563 716

M 1265 170 231 268 298 298

F 1325 188 213 241 265 418


Se constată că în Sicheviţa se păstrează încă o proporţie

bună între populaţia tânără, cea adultă şi cea în vârstă.

Pe o suprafaţă de 42 ha teren de locuit al comunei Sicheviţa,

densitatea medie a populaţiei ca raport între numărul locuitorilor şi

suprafaţa în ha a zonei de locuit este:

2285 : 42 = 54 locuitori / ha.

Sporul de natalitate a populaţiei din Sicheviţa este dat pe

perioada 1970 - 2012 în tabelul 3.7.

Tabelul 3.7.

Anul 1970 1980 1990 2000 2010 2012

Născuţi 41 44 27 20 8 10

Decedaţi 39 38 47 51 50 43

Spor

natural

2 6 -20 -31 -42 -33



69

Urmărind cifrele se poate constata că, începând cu anul

2000, natalitatea a scăzut simţitor, în timp ce mortalitatea a crescut în

limite date de îmbătrânirea biologică a populaţiei. Ca urmare, se

înregistrează în ultimii 12 ani un spor natural negativ îngrijorător de

mare pentru demografia comunei Sicheviţa.

Sporul de migrare a populaţiei din Sicheviţa este analizat pe

perioada 1998 - 2012 în tabelul 3.8.

Tabelul 3.8.

Anul 1998 2000 2003 2006 2010 2012

Sosiţi 21 39 44 29 30 46

Plecaţi 28 37 62 34 32 45

Spor

migratoriu

-7 2 -18 -5 -2 1


Mişcarea migratorie din comună, dată de numărul

persoanelor sosite în localitate (inclusiv din străinătate) şi de numărul

persoanelor plecate din localitate, este una oscilantă. Sporul

migratoriu a înregistrat o valoare negativă maximă în anul 2003.

După valori uşor negative în perioada 2006-2010, în anul 2012,

sporul migratoriu, a fost după mulţi ani, uşor pozitiv.

Potrivit recensământului din anul 2002, populaţia ocupată la

nivelul anului 2001 a fost de 72 persoane. Cei mai mulţi angajaţi ai

comunei Sicheviţa erau în învăţământ (26), după care în proporţii

aproape egale erau persoanele angajate în transport şi poştă (12),

construcţii (11) şi administraţie locală (10). Tot în acel an, 2001,

populaţia inactivă a fost de 1138 persoane dintre care: 254 elevi, 439

pensionari, 139 de casnice şi 299 de persoane întreţinute şi alte 7

persoane erau în situaţii speciale.


70

De remarcat este faptul că la toate recensămintele populaţiei

din comuna Sicheviţa, numărul femeilor a fost mai mare decât

numărul bărbaţilor. Evoluţia numărului de gospodării este dată în

tabelul 3.9.

Numărul de gospodării din Sicheviţa Tabelul 3.9.

Comuna Satul 1966 1977 1988 2011

SICHEVIŢA TOTAL, din care:

SICHEVIŢA 1.Sicheviţa

SICHEVIŢA 2.Gornea

SICHEVIŢA 3. Brestelnic

SICHEVIŢA 4. Cameniţa

SICHEVIŢA 5. Cârşie

SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj

SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa

SICHEVIŢA 8. Curmătura

SICHEVIŢA 9. Frăsiniş

SICHEVIŢA 10. Liborajdea

SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ

SICHEVIŢA 12.Martinovăţ

SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului

SICHEVIŢA 14.Streneac

SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa

SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca

SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa

SICHEVIŢA 18. Zănou

SICHEVIŢA 19. Zăsloane



71

4. BISERICA

Biserica a fost şi rămâne locul unde prin credinţă şi

rugăciune ne împăcăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu:

Să mă împac cu tine Doamne,

Aş vrea, dar nu ştiu cum s-o fac.

Tu iubeşti şi ierţi pe oameni

Când suferă, când plâng şi tac.

(Nicolae Andrei, Gânduri ascunse, A lmăj)

Nu ştim când s-a construit prima biserică din Sicheviţa, dar

ştim că Biserica Mântuitorului Hristos a prins rădăcini în sufletul

oamenilor atunci când doi sau mai mulţi s-au adunat în numele Lui.

„De sentimentul adânc religios au fost pătrunşi şi strămoşii

noştri daci, care plângeau pe noul născut, în schimb se bucurau când

cineva murea, crezând în nemurirea sufletului şi că toate suferinţele

trebuie să le îndure numai pe acest pământ.” [Moisi A., 1938].

Romanii tot „păgâni” au fost, însă odată cu colonizarea

Daciei, între ei erau şi mulţi creştini, care n-au putut făţiş să se

declare, din cauza prigonirilor. Abia în vremea lui Constantin cel

Mare, în anul 325, la Sinodul cel dintâi de la Niceea, a luat parte şi

Episcopul Teofil, din părţile noastre. Dacă a fost episcop, trebuie să fi

fost şi mulţi creştini pe aceste meleaguri !

Pentru a înţelege prezentul şi a „câştiga viitorul” credinţei

noastre în Mântuitorul Nostru Iisus, este nevoie să amintim tuturor că

oamenii din Sicheviţa, obişnuiţi cu traiul lor independent, n-au primit


72

niciodată preoţi impuşi, indiferent de ce stăpânire a fost. Ei au ţinut

slujbele Dumnezeieşti ei de ei şi din tată în fiu, după obiceiurile

strămoşeşti.

Astăzi, în comuna Sicheviţa sunt două biserici creştin-

ortodoxe române şi două biserici baptise, câte una în fiecare din cele

două sate: Sicheviţa şi Gornea.

Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa

Hramul bisericii: Sfânta Treime , care se sărbătoreşte în

fiecare an, la Rusalii.

Din tradiţia locului reiese că locuitorii creştini au avut o

biserică încă de la prima vatră a satului, în locul numit sugestiv

„Cracu cu Morminţi”, despre care însă nu se cunosc niciun fel de

date istorice.

A doua biserică, cea veche, a fost din ,,bârnă” (lemn) şi era

situată vizavi de biserica actuală. Deoarece dominaţia turcă din acea

perioadă nu permitea ca biserica să aibă turlă, spre a nu rivaliza cu

minaretul geamiei lor şi pentru ca oamenii să nu se poată anunţa atât

de repede în caz de invazie, clopotniţa, din patru stâlpi de lemn, era

situată peste râul Sicheviţa, lângă vechea şcoală.

A treia biserică este cea care dăinuie şi astăzi şi este

construită între anii 1835-1836, în vremea Episcopului Iosif Raiacici

(1834 -1842), viitor Mitropolit de Carlovitz, preot paroh fiind Vasile

Cuzmanovici, dar care nu a mai fost sfinţită.

Abia în 1938, la 6 august, locaşul a fost târnosit de către

Episcop. dr. Vasile Lăzărescu.


73

Biserica este construită din cărămidă, fundaţia este

construită din piatră, iar turnul este acoperit cu tablă.

Fig. 4.1. Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa (1835)

Credinţă şi adevăr

Se spune că la construirea actualei biserici au participat toţi

credincioşii, şi cu atâta însufleţire încât cărămida de pe Valea

Sicheviţei, unde a fost făcută şi arsă lânga ,,coliba lui Oale”, a fost

dată din mână în mână, până la locul construirii. Nu s-au folosit

căruţele, deoarece autoritatea austro-ungară solicita anumite taxe de

transport.


74

Actuala biserică este construită pe o suprafaţă de

aproximativ 240 m2, în stil baroc. Forma este de navă, împărţită în

naos, pronaos şi altar, iar pe partea de vest are un pridvor. Absida

altarului este în formă de semicerc. Turnul bisericii este construit din

cărămidă în partea de jos, sus fiind acoperit cu tablă, iar în vârf

prevăzut cu o cruce de metal. Este dotată cu două uşi de intrare, una

situată spre vest, iar cealaltă spre sud. Pe zidurile laterale are

încastrate un număr de nouă ferestre, situate câte două în altar şi

solee şi cinci în naos. Grosimea zidului variază între 95 şi 130 cm.

Altarul are o lungime de 415 cm, până la iconostas, naosul împreună

cu soleea au o lungime de 1335 cm, iar pronaosul are o lungime de

355 cm. Lăţimea bisericii variază foarte puţin în funcţie de grosimea

zidului, între 670 şi 740 cm, în altar fiind cea mai mare lărgime.

Pridvorul are o lungime de 445 cm şi o lăţime de 680 cm.

Întregul interior al bisericii este pavat cu dale de granit în

formă de pătrat, vopsite cu motive florale. În turn sunt amplasate

două clopote din bronz, de dimensiuni diferite, iar pe clopotul cel

mare se află inscripţia „COMUNA SICHEVIŢA 1923”. Iniţial au fost

trei clopote, care au fost duse la topit în timpul Primului Război

Mondial, iar la refacerea lor, în anul 1923, cel mic (cel pentru copii)

nu s-a mai refăcut.

În interiorul turnului se mai găseşte o scară de lemn, care

facilitează urcarea la clopote, pe care sunt inscripţionate următoarele

nume: „COSTA SORESCU, LUNGU IOVA, PĂTRUŢ IANĂŞ 1940”.

Turnul are patru ferestre situate la nivelul clopotelor, iar deasupra lor

se află un ceas cu patru cadrane, ceas care nu a mai funcţionat şi

care la renovarea turnului a fost demontat, rămânând doar

cadranele.


75

Iniţial, biserica a fost acoperită cu şindrilă, ulterior fiind

acoperită cu ,,ţiglă mică”, iar în anii 2000-2001, prin grija preotului

Dorin Nistoran, s-a înlocuit ţigla cu una mai mare, din cauza

degradării accentuate a acoperişului.

Curtea bisericii este împrejmuită de un zid din piatră cu o

lungime de 250 de metri, acoperit cu cărămizi aşezate în „dungă”. Nu

se cunoaşte anul construcţiei zidului, dar se presupune că a fost

construit la începutul secolului a-XX-lea, până atunci biserica fiind

împrejmuită cu gard de lemn.

Poarta de intrare în curtea bisericii, uşa dinspre sud şi gardul

din faţa monumentului eroilor au fost realizate de către fierarul Brăilă

Mita, în anul 1911 (este ştanţat pe crucea de pe poartă).

Deasupra porţii de intrare în curtea bisericii a existat un arc

din cărămidă cu o cruce de metal, dar din cauza degradării

accentuate, a fost demolat în perioada anilor ’50. Biserica este

străjuită de şapte tei falnici, a căror vechime se pierde în decursul

anilor. Astăzi, coroana teilor se reface după ce au fost tăiate crengile.

Casa parohială a fost construită în anul 1860 şi este situată

în localitate, la numărul 428. Este compusă dintr-o sufragerie, trei

camere, bucătărie, baie şi hol mare. Mai dispune de grădină şi

dependinţe (grajd şi bucătărie de vară).

În anul 1910, în urma inundaţiilor care au avut loc, biserica a

avut nevoie de unele reparaţii, care s-au făcut în acel an.

Abia la data de 15 septembrie 1929 are loc sfinţirea actualei

biserici, după ce a fost renovată cu multă pricepere şi osteneală de

către preotul administrator Ilie Jurescu. „Răspunsurile liturgice la

această slujbă au fost date de către corul «Principele Mihai» din

Moldova Nouă şi corul bisericesc din Berzasca, iar corul şi fanfara


76

din localitate au delectat mulţimea credincioşilor veniţi la această

manifestare.” [Moisi A., 1934].

În luna august, anul 1938, are loc târnosirea Sfintei Biserici,

când în localitate poposeşte P.S. dr. Vasile Lăzărescu, Episcopul

Caransebeşului. Cetăţenii localităţii, îndrumaţi de preotul paroh Ioan

Voin şi cu sprijinul primarului Gheorghe Gruiţa, organizează o

manifestare fastuoasă pentru această ocazie. La manifestare

participă pretorul Plasei, Mihail Grivei; Ioan Orăviţan, protopopul

tractului; protodiaconul Teodor Roşea, precum şi preoţii: Traian

Simu, din Ciuchici, Gheorghe Runcan, din Nicolinţ, Cornel Petrovici,

din Vrăniuţ, Valeriu Popescu, din Gornea, şi Iancu Beriogea, din

Răcăşdia. Corul bisericii şi fanfara locală au delectat mulţimea de

credincioşi cu cântece bisericeşti şi nu numai.1

În anul 1943, prin strădania preotului paroh Rusalin Simeria

şi cu sprijinul Despărţământului Abrud, al Cercului Cultural Sicheviţa,

din cadrul ,,Asociaţiunii pentru literatură română şi cultura poporului

român – ASTRA”, s-a cumpărat un ceasornic pentru biserică.

Sfinţirea lui a avut loc pe data de 4 decembrie a aceluiaşi an.2

Între anii 1945 - 1946, biserica se leagă, de jur - împrejur, cu

o centură de fier pentru consolidarea zidurilor.3

În anul 1961, preotul Gheorghe Sporea se ocupă de

repararea turnului bisericii, pentru ca între anii 1973 – 1974, în timpul

aceluiaşi preot, turnul să fie revopsit şi biserica tencuită în exterior.4

1 Foaia Diecezană, Caransebeş, Nr. 33, din 14.08.1938, p.5 – 6. 2 Revista „Transilvania”- Organ al Astrei, supliment la anul 75, Sibiu

1944, p. 28. 3 Inf. preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor

Nistoran Dorin


77

În anul 2002, se înlocuiesc ferestrele vechi ale bisericii

(ferestrele fiind încă de la construcţia bisericii), cu altele noi.

Ferestrele noi au fost realizate de către tâmplarul Ion Găină din

localitate.

Pe data de 3 noiembrie 2002, are loc sfinţirea picturii de către

P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de

către un sobor de preoţi şi diaconi. P.S. dr. Laurenţiu a fost însoţit la

Sicheviţa de PC pr. Constantin Bertea, vicar eparhial, PC pr. Ion

Văran, protopopul locului, şi diaconii Cătălin Mirişan şi Bogdan

Miclăuşi. Soborul de preoţi care au participat la slujbă a fost compus

din: PC. pr. Ioan Bocicai, din Berzasca, PC. pr. Iova Megheleş, din

Moldova Nouă, PC. pr. Ioan Moldovan, din Gornea, pr. Altman Iosif,

paroh Gîrnic, Biserica Romno-Catolică, PC. pr. Dorin Nistoran, din

Sicheviţa.

Din partea oficialităţilor administraţiei publice au fost prezenţi

următorii:

- ing. Gheorghe Pavel Bălan – prefect;

- ec. Ilie Mustăcilă – preşedintele Consiliului Judeţean;

- dr. Ioan Guga – senator;

- dr. Ada Cruceanu – director la Direcţia pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Caraş-Severin;

- Gheorghe Birtea – primar;

- Rita Aldea – pictor;

- Mihai Bofan – pictor;

- Dr. Ing. Ioan Avram – director Neferal Bucureşti.

4Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor

Nistoran Dorin


78

În anul 2004, s-au înlocuit uşile de la intrarea în biserică,

lucrarea fiind realizată de către tâmplarii Iosif şi Ionică Gruiţa, din

localitate.

În anul 2007, cu sprijinul autorităţilor locale şi al credincioşilor,

s-a reparat turnul bisericii şi s-a acoperit cu tablă de aluminiu, vechea

tablă fiind grav avariată din cauza eroziunii. Un an mai târziu, în anul

2008, s-a introdus încălzirea centrală în interiorul bisericii şi s-a

montat o centrală termică proprie, pe lemne.

Corul mixt bisericesc ,,Renaşterea” a fost înfiinţat în anul

1912 de preotul Vasile Blaşiu şi condus de către Mihai Suru. El a fost

reorganizat în anul 1931 de către preotul Ioan Voin şi a fost compus

din 40 de membri.5

În anul 1934, dirijorul ţăran Vidu Guga, din Mercina, a recrutat

trei tineri talentaţi, pe care i-a instruit şi format ca dirijori. Aceştia

sunt: Tuţă Zaica, Petru Birtea şi Ioan Rusu. Ei au slujit, în decursul

vremii corul bisericii, unii dintre ei îndeplinind şi funcţia de cantori.6

De altfel, în comună a funcţionat şi o fanfară, numită

,,Doina”, înfiinţată în anul 1922, care a fost completată cu

instrumente în anul 1935, fiind compusă din 12 membri.7

În comuna Sicheviţa s-a născut fostul preot din Berzasca, care

a administrat periodic şi parohia din Sicheviţa, Arsenie Golumba, fiul

fostului preot din Sicheviţa, Sava Golumba.8

5 Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul

Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269. 6 Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa (manuscris),

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, 1989, p.67. 7Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul

Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269.


79

Tot în Sicheviţa s-au născut şi preoţii Vasile Cuzmanovici,

Cozma Cuzmanovici şi Macu Cuzmanovici. Cel din urmă nu a slujit

niciodată în localitate.

În curtea bisericii, lângă monumentul închinat eroilor din

Primul Război Mondial, s-a ridicat, în anul 2009, o cruce din fier,

iluminată cu becuri neon, cu sprijinul primarului Petru Jurca.

La capătul satului, înspre nord, către comuna Gârnic, s-a

ridicat o cruce de către credincioşii comunei, în anul 1999, care a fost

reparată în anul 2007, prin grija preotului Dorin Nistoran. Crucea este

din ţeavă de fier, fiind acoperită cu acoperiş în patru ,,ape” (laturi), iar

în partea din faţă este înconjurată cu un gard de lemn, pe cruce fiind

aplicată Icoana Învierii Domnului. La această cruce se iese în

procesiune la Învierea Domnului, din doi în doi ani.

Crucea de piatră, din partea de est a localităţii, pe drumul ce

duce pe Valea Sicheviţa, este ridicată, în anul 1980, de către

credincioşi, fiind montată de către Zaica Adam (Tula).

Între localităţile Sicheviţa şi Gornea, înspre sud, se află o

cruce din fier cu acoperiş din tablă zincată, ridicată de către

credincioşii din ambele localităţi, în anul 1961. La această cruce ca şi

la cea dinspre nord, se iese în procesiune din doi în doi ani la

Învierea Domnului.

Primul cimitir cunoscut al localităţii a fost în a doua vatră a

satului, la confluenţa văilor Ravensca şi Gramensca, pe unde a fost

8 Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi ţinutului Clisura, Judeţul

Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 265.


80

via lui Zaica Arsenie. După strămutarea satului pe actuala vatră,

cimitirul a fost iniţial stabilit în ,,Dealul Ţarinii”, iar mai apoi, a fost

mutat în ,,Dealul Ciordărinului”, lângă ,,Cioaca a doua”, unde se

găseşte şi în prezent.9

Cimitirul avea în anul 1967 o suprafaţă de 6 295 m2, dar

suprafaţa sa s-a mărit, prin donaţii şi cumpărare, ajungând în prezent

la 11 050 m2. Este împrejmuit, de jur împrejur, cu gard de plasă

metalică. În cimitir nu există capelă.10

Cea mai veche cruce aflată în actualul cimitir este din piatră şi

datează din anul 1861. Pe ea se află încrustat cu litere slavone

următorul mesaj:

„ еқатаріна супруга ׀ос подаратерговца јова на кристоя

родиласе 1800, інреставиласе 1861.”

„Soţia Ecaterina, trecută la Domul. n.1800, m.1861.”

Picturile din actuala biserică sunt realizate în anul 2002 de

către mâna pictorului Mihai Bofan, din Oraviţa. Interiorul bisericii nu a

mai fost pictat niciodată, pe pereţi fiind aplicate icoane, care s-au

degradat în timp. La executarea picturii din biserică s-a găsit o

singură pictură pe zidul dinspre nord, pictură ce reprezintă pe

Fecioara Maria cu Pruncul în Braţe. Nu se cunoaşte data când a fost

executată şi nici autorul. De asemenea, pe peretele de la apus,

deasupra de intrarea în biserică, pe pridvor, a mai existat o pictură ce

reprezenta Hramul bisericii – Sfânta Treime.

9 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Mărturiile Preotului Sporea

Gheorghe. 10 Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor

Nistoran Dorin


81

Pictura şi sculptura din biserică au următoarele reprezentări:

Altarul

• spre răsărit: Împărtăşirea Apostolilor;

• sus, pe tavan: Maica Domnului pe Tron înconjurată de

Îngeri, Iisus pe Tronul Arhieresc, înconjurat de Sfinţii

Ierarhi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf.

Ararambie Policar, Sf. Dionisie Areopagitul şi Sf.

Grigorie Teologul.

• spre sud: Jertfa lui Avram şi Diaconul Ştefan.

• spre nord: Sfânta Paraschiva şi Chemarea lui Moise;11

Iconostasul

Iconostasul este din lemn, însă nu se cunoaşte autorul şi

perioada în care a fost realizat. Pe uşile împărăteşti este

reprezentată Buna Vestire, iar deasupra uşilor, Învierea Domnului

Iisus Hristos. Primul rând de icoane reprezintă:

• Intrarea Domnului în Ierusalim;

• Botezul Domnului în apa Iordanului;

• Naşterea Domnului;

• Înălţarea Domnului;

• Pogorârea Sfântului Duh;

• Schimbarea la Faţă.

Deasupra acestui registru se află reprezentaţi patru Apostoli,

iar deasupra lor Iisus Răstignit pe Cruce cu Maica Domnului şi Sf.

11 Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor

Nistoran Dorin


82

Apostoli.

După Uşile Împărăteşti, se află Icoana Mântuitorului stând în

picioare şi Binecuvântând. Urmează Uşa Diaconească cu

Arhanghelul Mihail, după aceea Icoana Sfântului Ioan Botezătorul. În

partea cealaltă a uşilor este Icoana Maicii Domnului cu pruncul în

Braţe, Uşa Diaconească cu Arhanghelul Gavril, urmată de Sf.

Nicolae.12

Deasupra soleei este reprezentat Iisus cu Evanghelia în

stare de Binecuvântare, lângă El se găsesc cei patru Evanghelişti:

Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Sub solee sunt amplasate stranele, iar deasupra lor sunt

reprezentaţi următorii: Sf. Victor, Sf. Macarie, Sf. Dimitrie şi Sf.

Gheorghe.

În partea de sud, lângă Icoana Hramului Bisericii, se găseşte

Tronul Arhieresc.

Pe peretele din partea de sud, deasupra scaunelor pe care

stau credincioşii, care sunt în număr de 14, se găsesc următoarele

icoane:

• Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena;

• Cuvioasa Paraschieva;

• Sf. Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici;

• Scena Spălării Picioarelor Apostolilor;

• Scena Răstignirii Mântuitorului.

Pe peretele din partea de nord, deasupra scaunelor pe care

stau credincioşii, care sunt tot în număr de 14, se găsesc

următoarele icoane:

12 Ibidem


83

• Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana;

• Sf. Cuvioşi Mărturisitori Sofronie de la Cioara, Oprea

Miclăuş, Visarion Sarai;

• Scena Întoarcerii Fiului Risipitor.

Naos

Pe tavanul naosului se găsesc trei arcade pe care sunt

reprezentate următoarele icoane:

1. Scena Învierii Domnului; Naşterea Domnului.

2. Maica Domnului Rugătoare, înconjurată de Îngeri.

3. Potolirea Furtunii pe Mare; Învierea lui Lazăr.

Între naos şi pronaos este un perete de lemn prevăzut

cu două coloane care sprijină balconul, unde cântă corul bisericii. În

faţa acestui perete este situat baldachinul confecţionat din catifea

roşie cu sârmă aurită pictat cu Cei Patru Evanghelişti şi la mijloc

Sfânta Treime.

Pe partea de nord, lângă peretele ce desparte naosul de

pronaos, stă scrisă pisania:

„ACEASTĂ SF. BISERICĂ S-A CONSTRUIT ÎN ANII 1835-1836, DAR

NU A FOST PICTATĂ CU VREREA BUNULUI DUMNEZEU ŞI A PREAÎNCHINATEI

SF. TREIMI, HRAMUL ACESTEI SF.BISERICI ÎN ANUL DOMNULUI 2002 S-A

PICTAT ACEASTA SFÎNTĂ BISERICĂ PRIN SÎRGUINŢA ŞI TOATĂ CHELTUIALA

CREDINCIOŞILOR DIN SICHEVIŢA DE MÂNA PICTORULUI MIHAI BOFAN DIN

ORAVIŢA ÎN ZILELE P.S. LAURENŢIU STREZA,EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI.

PROTOPOP- IOAN VĂRAN

PREOT PAROH DORIN NISTORAN

EPITROPI: CUZMANOVICI IOAN

POPOVICI VICHENTE

S-A SFINŢIT IN ANUL 2002-03 NOEMBRIE”


84

Pronaosul

Pe tavanul pronaosului se află pictată scena Lui Iisus

Emanuel. Pe peretele de sud şi vest se află pictate icoanele:

• Sf. Proroc Ilie Tesviteanul cu corbul care îi aduce mâncare;

• Sf. Antonie cel Mare;

• Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul;

• Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul;

• Portretul P.S. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului.

Pe pereţii de nord şi vest se află pictate icoanele:

• Cele trei Sfinte Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora;

• Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ;

• Intrarea în Biserică a Maicii Domnului;

• Adormirea Maicii Domnului.

Deasupra pridvorului se găseşte turnul bisericii, iar deasupra

uşii, pe turn, spre apus, este pictată Icoana Hramului Sf. Treime.

La uşa de intrare dinspre sud (intrarea bărbaţilor) este pictată

Icoana Pogorârii Sfântului Duh.

Obiecte de cult

Din discuţiile purtate cu preotul paroh Dorin Nistoran, din

localitate, biserica deţine foarte puţine obiecte vechi de cult.

Cele trei icoane amintite de către Nicolae Ilieşiu, în lucrarea

sa „Monografia istorică a Banatului”, nu se mai găsesc în biserică.

Ele au fost predate Oficiului Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976,

de către preotul Gheorghe Sporea. Odată cu ele s-au predat şi Uşile

Împărăteşti care datau de la construirea bisericii (1836).


85

În patrimoniul bisericii se găseşte o icoană din argint, ce

reprezintă Punerea În Mormânt a Mântuitorului, care are o lungime

de 125 cm şi o lăţime de 84 cm.

Pe lângă aceasta se mai găsesc un disc şi un potir de argint

aurit cu linguriţă, steluţă şi copie din 1950, precum şi încă un potir de

argint, a cărui vechime nu se cunoaşte.

Cărţi vechi

În inventarul Sfintei biserici nu se găsesc multe cărţi vechi, o

mare parte dintre ele fiind predate, de către Părintele Gheorghe

Sporea, în anul 1978, către Protopopiatul din Oraviţa. Cărţile care au

există în biserică se pot enumera astfel:

• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul

1760;

• Cazanie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul 1775;

• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1782;

• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1778;

• Cazanie, copertă din lemn de tei, Viena, anul 1793;

• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1793;

• Triodion, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1793;

• Antologhion, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul

1786.13

În zilele noastre se găsesc în biserică următoarele cărţi:

• Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907;

• Apostolul, Sibiu, 1917.

13 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare -

primire nr. 42/1978.


86

Pe prima pagină a Sfintei Evanghelii, precum şi pe prima

pagină a Apostolului este scris următorul mesaj:

„Această sft. carte s’a cumpărat pe cheltuiala credincioşilor

Simeon Gruiţa Nr.36, Arsenie Circu Nr.147 şi Vichentie Zaica Nr. 146

din Loc. şi s’a dat sfintei noastre biserici întru pomenirea lor şi a

familiilor lor în anul D-lui 1920, luna August, ziua 22. Sicheviţa la

13/26 Decembre 1920.Silviu Novacoviciu adm.”14

Tot pe Sfânta Evanghelie, deasupra scrierii amintite mai sus,

este menţionat faptul că pe data de 17 august 1948, P.S. Veniamin

Nistor, Episcopul Caransebeşului, a oficiat Sf. Liturghie în biserica

din Sicheviţa, mesaj scris de către Preasfinţia Sa.

Arhivă

Arhiva parohială a Bisericii ortodoxe din Sicheviţa este destul

de limitat în documente, o mare parte din acestea fiind depuse la

Arhivele Statului şi la Arhiva Episcopiei din Caransebeş.

Documentele care se găsesc în prezent în arhiva

parohiei sunt următoarele:

• Pastorale, anii 1953 – 1956, I.P.S. Vasile – Mitropolit;

• Pastorale, anii 1999 – 2004, P.S. Laurenţiu – Episcop;

• Pastorale, anii 2005 – 2010, P.S. Lucian – Episcop;

• Foi matricole boteze, anii 1958 – 2010;

• Foi matricole cununii, anii 1967 – 2010;

• Foi matricole înmormântări, anii 1954 – 2010;

• Registru de casă, anii 1931 – 1941;

14 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Sfânta Evanghelie, Sibiu,

1907, Apostolul, Sibiu, 1917, p.1.


87

• Registru de casă, anii 1942 – 1958;

• Protocolul răposaţilor, anii 1930 – 1954;

• Protocolul botezaţilor, anii 1937 – 1957;

• Vânzarea scaunelor, anii 1961 – 1994;

• Registru partiz de venituri, anii 1999 – 2010;

• Registru partiz de cheltuieli, anii 1999 – 2010;

• Registru adeverinţe de înmormântare,anii 1999 – 2010;

• Registru de materiale, anii 1999 – 2010;

• Dosare cu acte justificative, anii 1999 – 2010;

• Dosare cu corespondenţă, anii 1999 – 2010.

Preoţi

Din cauza puţinelor documente existente, este greu de

stabilit o listă precisă a preoţilor care au slujit în bisericile din

localitate înainte de secolul al-XX-lea. Se cunosc următorii preoţi:

1.Coman şi Ştefan (1751)15 – Preot

2.Gheorghe Cuzmanovici – Popovici (1775) – Preot

3.Vasile Cuzmanovici (1835) – Preot

4.Cozma Cuzmanovici (1848) – Capelan şi Preot

5.Sava Golumba (? ) – Preot

6.Arsenie Golumba (1894) – Preot administrativ

7.Vasile Murgu (1899 – 1902) – Preot

8.Vasile Blaşiu (1903 – 1920) – Preot

9.Silviu Novacoviciu (1920 – 1922) – Adm. parohial din Gornea

10.Ilie Jurescu (1922 – 1929) – Preot

15Petru Bona, Parohiile Eparhiei Caransebeşului, Caransebeş, 2012,

p. 266.


88

11.Arsenie Golumba (1929 -1930) – Adm. parohial din Berzasca

12.Ioan Voin (1930 – 1940) – Preot

13.Rusalin Simeria (1941 – 1944) – Preot

14.Gheorghe Posteuca (1944) – Preot refugiat

15.Arsenie Golumba (1944 – 1945) – Adm parohial din Berzasca

16.Sergiu Groapă (1945 – 1946) ) – Adm parohial din Gornea

17.Cuzman Jianu (1945 – 1948) – Adm. parohial din Vărădia

18.Valentin Poleanu (1949 – 1951) – Preot refugiat din Basarabia

19.Gheorghe Sporea (1951 – 1999) – Preot

20.Dorin Nistoran (1999 - prezent) – Preot.

Cântăreţi

Activitatea preotului nu ar fi pe deplin realizată, dacă alături

de el nu ar avea un „cantor” (cântăreţ) destoinic, care să-l ajute în

activitatea de slujire.

În parohia din localitatea Sicheviţa au slujit în decursul

timpului mai mulţi cântăreţi, dar, din păcate, nu mai sunt cunoscuţi în

prezent decât foarte puţini dintre aceştia. Din informaţiile primite de la

oamenii mai în vârstă din localitate, îi putem aminti pe următorii:

Mihai Suru, Ilie Stoican, Iancu Puia, Ioan Rusu, Gheorghe Popovici,

Nicolae Popovici, Mihai Preda, iar în prezent este Anton Găină.

Printre cei mai de seamă cântăreţi pe care i-a avut Biserica

din Sicheviţa, se numără şi Nicolae Popovici.

S-a născut pe data de 23 ianuarie 1938, în localitatea

Sicheviţa, fiul lui Gheorghe şi Stanca Popovici, ţărani gospodari din

localitate. Tatăl său a fost şi el, la rândul lui, cântăreţ la biserica din

localitate, între anii 1950 – 1986. Nu se cunoaşte de la cine a învăţat

să cânte la strană, probabil de la tatăl său.


89

Între anii 1945 – 1949, a urmat cursurile Şcolii Generale din

Sicheviţa, ulterior urmându-le pe cele de asimilare, iar în anul 1977 a

absolvit 8 clase.

De la vârsta de 23 de ani a cântat în corul bisericii, dirijat de

Ioan Rusu. Din anul 1986, după ce a decedat tatăl său, Nicolae

Popovici a urmat la strană împreună cu Ioan Rusu, până în anul

1992, când acesta a decedat. De atunci a rămas singur, activând la

strană. În acelaşi timp, a dirijat şi corul bisericii, atât în duminici şi

sărbători, cât şi la înmormântări, având o voce plăcută şi melodioasă.

Pe lângă această activitate, Nicolae Popovici (Lae de peste

râu) a desfăşurat şi o vastă activitate artistică, activând în orchestra

populară locală, ca solist vocal şi instrumental, fiind cunoscut datorită

vocii sale de toată „Clisura”, fiind socotit un rapsod popular, deoarece

compunea diverse melodii legate de viaţa omului şi de realizările lui.

În anul 2002 a trecut la cele veşnice, după o grea suferinţă.

Fanfara la care activat o lungă perioadă, l-a condus cu lacrimi

pe ultimul drum.

În apropierea bisericii lor s-a găsit în jurul anilor 1810-1830,

de către cetăţeanul Boia Creţa, din localitate, o piatră voievodală de

hotar, pe care este inscripţionat mesajul „EO, MIRCEA VOIVOD”.16

Această piatră a fost adusă în biserică, dar a fost predată Oficiului

Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976 şi se găseşte astăzi în Muzeul

Mitropoliei Banatului din Timişoara, prin grija I.P.S. Nicolae,

Mitropolitul Banatului.17

16 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Listă de inventariere din

19.12.1967, p. III. 17 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare -

primire nr. 42/1978.


90

Obicei creştin

Un obicei care se întâlneşte numai în comuna Sicheviţa este

legat de aducerea porumbelului la biserică în noaptea de Înviere.

Părinţii sau rudele credincioşilor care pleacă din această viaţă tineri

şi fără lumânare aduc la biserică o lumânare pe care o aprind în

Vinerea Patimilor după-amiază şi care se dă de pomană pentru

sufletul decedatului.

În ziua de sâmbătă, seara, în jurul orei 20:00, rudele vin la

biserică cu o lumânare din ceară în formă de spirală, care se

pregăteşte acasă, peste care se pune un colac, iar în mână, cineva

din familie ţine un porumbel. Toată lumea care a avut în decursul

unui an răposaţi vine la biserică şi înconjoară masa, pe care este pus

Isus în mormânt, cu farfuria în care se află lumânarea şi colacul pe

care o ţine în mână împreună cu porumbelul. Se pune câte un ban

în tas.

Toată această ceremonie ţine până aproape de miezul nopţii.

După ce preotul dă lumina în biserică şi toată lumea iese

afară, credincioasele care ţin porumbelul ies afară şi dau drumul

păsării, care zboară din înaltul cerului, ducând sufletul celui răposat

uşurat de păcate la Dumnezeu.

Colacul se dă de pomană, lumânarea de ceară se lasă să

ardă în biserică până ce preotul cu procesiunea vine înapoi de la

locul unde iese cu Învierea, cu toate că în a doua zi de Paşti se iese

la cimitir aşa cum este obiceiul.

Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul,

spunându-şi unii altora: „Hristos a Înviat!, Adevărat a Înviat”.


91

Biserica Ortodoxă Română din Gornea

Hramul bisericii: Aflarea moa ştelor Sfântului Ierarh

Nicolae , care se sărbătoreşte în fiecare an la 9 mai

Din vorbele bătrânilor se spune că prima biserică din Gornea

fost la locul numit Ţârchevişte (biserică, în limba slavă), în secolul al

XIV-lea, pe promontoriul de piatră care se vede şi azi. În urma

cercetărilor arheologice întreprinse în anii 1968-1969, s-au găsit

morminte, o parte chiar lângă stâncă, la cca 15 m, iar cealaltă la villa

rustica spre est: un cimitir mare, aranjat după canoanele bisericeşti.

Între 1772-1809, când Gornea a fost înregimentată şi s-a

întocmit „Cartea Funduară”, se menţionează că satul avea o biserică,

probabil din lemn, şi era amplasată unde azi sunt casele familiilor

Micşa Alexandru şi Micşa Ştefan.

Actuala Biserică a fost zidită în anul 1834, cu cheltuiala

credincioşilor. Nu se cunosc arhitecţii şi antreprenorii, dacă vor fi fost.

A fost pictată în anul 1898 de pictorul Nicolae Haşca, ajutat de

ucenicul Petru Drăgilă din Prilipeţ. Zidirea bisericii s-a făcut cu

contribuţia benevolă a enoriaşilor. Hramul a fost şi este şi până astăzi

„Moaştele Sfântul Nicolae” (9 mai).

În 1913, biserica a fost renovată sub păstoria preotului Pavel

Popescu, după cum s-a constatat din inscripţia care se găseşte pe

peretele din fund al cafasului: „S-a renovat şi pictat biserica în anul

1913 sub domnia Împăratului Franţ Iosif I, Episcop dr. Miron Cristea

– protopop dr. Gheorghe Dragomir iar preot Pavel Popescu, au pictat

Nicolae Haşca şi Petru Drăgilă”.


92

Din păcate, inscripţia a fost acoperită cu vopsea, după cel de

Al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă.

Obiectele de cult, cărţile religioase s-au ridicat şi adus la

noua biserică.

Merită amintit un fapt deosebit, un miracol am putea spune,

şi anume: o tânără fată numită Miliţa, mai târziu căsătorită cu Iacob

Strâmbei, lucra pe schelă ajutând pe zidari în muncă; deodată ea

alunecă de pe schelă; toţi erau speriaţi, deoarece se aşteptau la o

moarte sigură, dar a intervenit minunea, căci în cădere fata s-a

agăţat cu cămaşa de un cui al schelei. Cămaşa fiind de fuior, deci

rezistentă, nu s-a rupt şi astfel fata scapă cu viaţă.

Atât preotul Ştefan Curici, cât şi epitropii şi comitetul pentru

construcţia bisericii ar fi trebuit să schimbe locul construcţiei în cazul

în care fata ar fi murit.

Construcţia Bisericii este în stil baroc, în formă de navă

împărţită în naos, pronaos şi altar. Nu are pridvor, altarul

terminându-se în semicerc. Are, de asemenea, un turn cu două

clopote. Reparaţii s-au mai făcut în decursul timpului, dar cea mai

importantă a fost cea din anul 1998, în timpul preotului Moldovan Ion,

biserica fiind resfinţită de P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul

Caransebeşului.

Ca obiect de cult se poate aminti un potir cu inscripţia:

„Cinstit de căpitanul Ilie Megheleş 1863” , scris în limba slavonă; este

un potir de aramă suflat în aur, dar care, în timp, s-a şters.

Biserica a fost vizitată de P.S. Episcop Veniamin Nistor, la

10 august 1942 şi la 17 august 1948, şi de P.S. Episcop Laurenţiu

Streza, în anii 2000 şi 2002.

Gornea a mai fost vizitată de Vaida Voievod şi St. Tătărăscu.


93

Este de menţionat şi vizita secretă a regelui Petru, tatăl

regelui Alexandru, asasinat la locuinţa lui Iosa Avram (Busuioc),

pescar, care l-a găzduit în anul 1910 timp de câteva zile.

Lista preoţilor care au slujit este cunoscută doar din

1793-1834, când preotul Ştefan Curici hotărăşte zidirea bisericii noi şi

schimbă locul acesteia în mijlocul satului, unde se găseşte astăzi, cu

toate că zidirea bisericii era hotărâtă să se facă în alt loc, unde ar fi

fost mai izolată. Din vechea biserică s-a folosit doar partea lemnoasă

la împrejmuirea noii biserici.

Preoţi

Seria preoţilor şi diaconilor este dată după matricolele cu anii

în care au slujit:

1794 - 1805 – Mihail Belodedici – preot

1805 – 1805 - Atanasie Stanoevici – adm. preot

1805 - 1843 – Ştefan Curici – preot

1843 - 1848 – Nestor Lupulovici – capelan

1848 –1849– Cozma Cuzmanovici din Sicheviţa

1849 –1862 – Nicolae Popescu – preot

1862 – 1898 – Ioan Serafin - preot

1898 - 1899 – Arsenie Golumba – preot administrativ

1899 – 1900 – Vasile Murgu – preot

1900 -1904 - Alexandru Guga – preot

1904 – 1917 – Pavel Popescu – preot

1917– 1918 – Vasile Blasiu – administrator din Sicheviţa

1918 – 1922 – Silviu Novacovici – preot

1922 – 1924– Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa


94

1924 – 1928 – Aurel Marta – preot

1928 – 1929 – Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa

1929 - 1929 – Arsenie Golumba – preot

1929 –1943 – Valeriu Popescu – preot

1943 – 1944 – Rusalin Simeria – preot

1944 – 1951 – Sergiu Groapă – preot

1951 - 1953 - Gheorghe Sporea – preot din Sicheviţa

1953 – 1958 – Păcescu Petre – preot

1958 – 1960 – Gheorghe Sporea – preot

1960 – 1962 – Ion Orăviţan– preot

1962 – 1978 – Gheorghe Sporea – preot

1978 – 1983 – Emil Găină – preot

1983 – 1985 - Gheorghe Sporea – preot

1985 – 1986 – Efta Nemeşagu – preot

1986 – 1998 – Constantin Potoceanu – preot

1998 – 2007 - Ioan Moldovan – preot

2007 – până în prezent, Daniel Nistoran - preot

Casa parohială este aşezată în centrul satului Gornea, fiind

clădită din cărămidă, în anul 1900, prin contribuţia benevolă a

credincioşilor din sat. Cimitirul are o suprafaţă de peste 5000 m2, iar

cea mai veche cruce de piatră din cimitir este din anul 1833.

Pe lângă cele două biserici ortodoxe, în comună sunt două

biserici baptiste, una în Sicheviţa şi cealaltă în Gornea. Biserica

baptistă din Sicheviţa a fost construită în anii 1928-1929, fiind

inaugurată în anul 1930. În Gornea credinţa creştin-baptistă a fost

adusă de Ilia Mărăşescu, casa lui devenind una de rugăciune încă

din anul 1925. După 1990, odată cu desfiinţarea CAP-ului, a fost

reprimită şi renovată clădirea proprie a bisericii construite în 1929.


95

5. ŞCOALA

Este foarte greu de precizat cu exactitate, de când datează

primul act de educaţie din Sicheviţa, din cauza lipsei de documente

şcolare şi bisericeşti de dinainte de anul 1918. Este posibil să fi

existat şi şcoli confesionale, fiind şi locuitori greco-catolici, dar nu

sunt documente care să ateste acest lucru.

Alexandru Moisi precizează în lucrarea sa de referinţă asupra

Clisurii Dunării că la anul 1783 comuna avea un învăţător naţional.

Se spune că prin secolul al XIX-lea, comuna nu dispunea de

şcoală, cursurile se ţineau într-o casă particulară, în ,,casa cu stârc”

(a lui Bereci), casă care astăzi este demolată.O altă şcoală, posibil

înaintea celei menţionate mai sus, a funcţionat într-o casă particulară

(casa Tincăi lui Anoca), pe al cărei loc se află în zilele noastre casa

de la numărul 193, a lui Jurca Ştefan (Stevăn Codreanu)18. Cursurile

s-au desfăşurat, de la începutul secolului al XX-lea în clădirea din

centrul comunei, unde funcţiona şi primăria. Această clădire a fost

demolată pe la mijlocul anilor ’70, pe locul ei construindu-se un

complex alimentar şi mai multe apartamente de locuit.

În anul 1931, Statul Român, prin autorităţile din Sicheviţa,

cumpără o veche crâşmă din localitate, cu o suprafaţă de 260 m2,

situată lângă podul ce traversează râul Valea Sicheviţa, de la Firma

Moritz Schemberger, din Orşova, pe care o amenajează pentru

desfăşurarea cursurilor şcolare.

18 Inf. Gruiţa Iosif, Sicheviţa, nr. 100


96

Până în anul 1942, când încep lucrările de reconstrucţie a

,,Şcolii de la pod”, vechea clădire fiind demolată până la fundaţie şi

reclădită sub altă formă, cursurile se desfăşoară în incinta ambelor

clădiri. Odată cu demolarea acestei clădiri, elevii învaţă numai în

clădirea veche a primăriei, în schimburi: de dimineaţă şi după

masă.19

Lucrările decurg destul de bine, în prima parte, dar, după

ridicarea zidurilor şi acoperirea lor, lucrările sunt stagnate, datorită

lipsei banilor şi a războiului. De abia în anul 1950 se încheie lucrările

de reconstrucţie a şcolii, la care s-a mai adăugat o sală de clasă faţă

de forma de dinainte, s-a construit un coridor de acces din stradă,

care făcea legătura cu cel din spate, şi s-a mutat poarta de intrare de

pe uliţa laterală pe uliţa principală, lângă albia râului Sicheviţa.

Generalizarea învăţământului de 7 ani şi trecerea la

învăţământul de 8 ani a impus ca necesitate lărgirea spaţiului de

şcolarizare, pentru a putea fi cuprinşi în clasele V-VIII toţi elevii de la

şcolile de pe raza comunei Sicheviţa. Pentru aceasta se construieşte

o şcoală mai mare, pe două nivele, cu 8 săli de clasă, un laborator şi

dependinţele necesare (cancelarie, birou director, magazii, arhivă),

situată la limita dintre cele două sate, Sicheviţa şi Gornea, pentru a

scurta deplasarea elevilor din Satul Gornea până la şcoală, pe un

teren mlăştinos, cumpărat de comunitatea locală de la un anume

Ieremici. Lucrările se efectuează cu meseriaşi din localitate şi prin

prestarea muncii voluntare de către cetăţeni şi o parte dintre elevii

19 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei

primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 31.


97

din clasele mai mari. Prin munca şi strădania inimosului director

Blagoe Novăcescu, la data de 15 septembrie 1966 , noul edificiu

şcolar este dat în folosinţă.

Datorită faptului că numărul elevilor creştea, formând clase

paralele, este nevoie de mărirea spaţiului de învăţământ şi, în anul

1969, la această clădire se mai adaugă un număr de 4 săli de clasă,

prin alipirea lor de clădirea construită anterior.20

În anul 1938, învăţătorul director Constantin Barbu înfiinţează

grupa de străjeri din ,,Straja Ţării”, mişcare paramilitară aflată sub

coordonarea regelui Carol al II-lea, după ce a absolvit cursul

organizat pentru acest scop de la Breaza.

Numărul elevilor parcurge un traseu sinuos. În anul 1928 erau

înscrişi un număr de 90 de elevi, în anul 1935 el creşte până la 176

de elevi, urmând ca în anul 1940 să ajungă la 407 elevi. Această

creştere semnificativă a numărului elevilor înscrişi la şcoală se

datorează realizării unui recensământ amănunţit, dar şi natalităţii

crescute în rândul populaţiei. După anul 1940, populaţia şcolară

începe să scadă drastic. Această scădere se datorează războiului,

mortalităţii infantile, diferitelor boli, dar şi datorită înfiinţării unui post

de învăţător la Cruşoviţa, pentru copiii de la sălaşele din acea zonă,

ajungând în anul 1951 la un număr de 169 de elevi înscrişi în cele

două cicluri de învăţământ21.

20 Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa, (manuscris),

Universitatea Bucureşti Facultatea de Istorie, 1989, p.62. 21 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registre matricole pe anii 1928

-1952.


98

Urmează din nou o creştere a numărului de elevi, în anul 1964

sunt înscrişi 340 de elevi, pe raza comunei Sicheviţa, excluzând

Gornea, ajungând în anul 1970, cu tot cu unităţile şcolare din satele

aparţinătoare, la 421.

Deşi numărul elevilor înscrişi la şcoală este mare, frecvenţa la

cursuri este foarte scăzută, în special a elevilor din clasa I.

Majoritatea copiilor locuiesc la sălaşe situate la mare distanţă de

şcoală, care, fiind mici, întâmpină dificultăţi privind deplasarea.

În anul şcolar 1964 – 1965, se trece la învăţământul

generalizat de 8 ani, până la acel moment în cadrul şcolii existând

învăţământ doar până la clasa a VII-a.

În anul 1968, odată cu mărirea spaţiului de învăţământ, ia

fiinţă clasa a IX-a. Clasele IX-X, au funcţionat o scurtă perioadă,

între anii 1969 – 1974. Începând cu anul 1983, se reînfiinţează

treapta I de liceu (clasele IX-X), cu profil agricol, care funcţionează

neîntrerupt până în anul 1991, când se desfiinţează, revenindu-se la

învăţământul de 8 clase.

În anul 2007, prin iniţiativa Consiliului local şi a primarului

Gheorghe Birtea, se demarează proiectul de reabilitare a şcolii din

fonduri de la guvern. Tot în anul 2007 se dotează şcoala cu mobilier

nou, se înlocuieşte întreaga instalaţie electrică şi se construieşte

gardul împrejmuitor din beton şi fier forjat.

În primăvara anului 2011, din iniţiativa directorului Ion Popovici

şi cu sprijinul primarului Petru Jurca, se demarează lucrările de

reparaţii la clădirea şcolii din satul Gornea, care adăposteşte în

prezent doar o grupă de grădiniţă. Se construiesc grupuri sanitare

interioare şi se amenajează o sală pentru „programul lapte şi corn”.


99

În anul 1940, ia fiinţă un internat şi o cantină, ca sprijin pentru

elevii care vin de la sălaşe. Internatul funcţionează în casa numitului

Mihail Sorescu (Duca), casă aflată astăzi la numărul 178, până în

vara anului 1955, când, din cauza condiţiilor dificile de întreţinere şi a

înfiinţării şcolilor de la Liborajdia şi Valea Ravensca, se

desfiinţează22.

În toamna anului 1953, ia fiinţă Grădiniţa de copii din

Sicheviţa, la început ca grădiniţă sezonieră, iar mai apoi ca Grădiniţă

cu program normal. În prezent, grădiniţa, funcţionează în incinta

Şcolii Gimnaziale din Sicheviţa, cu două grupe.

În anul 1956, se mai deschid încă două unităţi de învăţământ

primar, în cătunele Liborajdea şi Valea Ravensca, care funcţionează:

cea de la Liborajdea în clădirea fostului pichet de grăniceri, de pe

malul Dunării, iar cea de pe Valea Ravensca, cu chirie în casă

particulară. Peste doi, trei ani, se deschid alte trei şcoli, în cătunele

Odăi (Străneac), Cârşie şi Valea Sicheviţa. Ele funcţionează fără

întrerupere până la închiderea lor din lipsă de elevi, în anul 1976, cea

din cătunul Valea Sicheviţa, în anul 1979, cea din cătunul

Liborajdea, în anul 1998, cea din cătunul Valea Ravensca, iar în anul

2000, cele din cătunele Cruşoviţa şi Odăi. Şcoala din cătunul Cârşie

mai funcţionează până în anul 2005, desfăşurându-şi activitatea într-

o clădire construită de comunitate.

În anul 1937 se înfiinţează al patrulea post de învăţător, iniţial

cu destinaţia Liuborajdea, iar mai apoi, din cauza densităţii mai mari

de elevi, este mutat în cătunul Cruşoviţa, dar din lipsă de cadre

22 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Dosar nr. 13, intrări – ieşiri, anii

1943 – 1944, p.17.


100

didactice este ocupat abia în anul şcolar următor, 1938-1939, de

către învăţătorul Grigorie Diaconescu. Cursurile se desfăşoară în mai

multe case particulare, închiriate.

În anul 1940, se demarează lucrările pentru construirea

edificiului şcolar din cătunul Cruşoviţa, datorită numărului mare de

copii de la sălaşe, situate la o distanţă destul de mare de şcoala din

comună. Construcţia acestei şcoli se va face cu ajutorul Comunităţii

de Avere a fostului Regiment nr. 13 Grăniceresc sârbo-bănăţean.

În baza ordinului nr. 199/1940 al Inspectoratului Şcolar

Judeţean, cu privire la cumpărarea terenului necesar construirii noii

şcoli din Cruşoviţa, deoarece primăria nu dispune de teren propriu,

se propune şi se cumpără terenul de la cetăţeanul Ianăş Moldovan,

cu suma de 27 000 lei23.

Lucrările se desfăşoară destul de anevoios, din cauza situaţiei

din ţară şi a războiului, cetăţenii din cătunul Cruşoviţa prestând

muncă voluntară la construirea acestui edificiu şcolar. În anul 1949

construcţia este finalizată şi dată în folosinţă.

Între anii 1972 – 1975, sub supravegherea inimosului învăţător

Nicolae Nemeşagu, s-a legat clădirea şcolii cu o centură din bare de

metal, ca o prevenţie la extinderea crăpăturilor mari apărute în

ziduri.

În anul 1939 demarează construcţia unui nou local al şcolii din

satul Gornea, lucrare începută sub conducerea învăţătorului

Constantin Dascălu şi terminată de abia în anul 1951, sub

conducerea învăţătorului Valeriu Popenciu. Asupra învăţământului




101

din satul Gornea a stăruit mai mult învăţătorul Ion Dragomir, în

monografia satului Gornea, în care detaliază acest aspect.

Din documentele studiate de învăţător reiese faptul că, la

întocmirea Cărţii Funduare, în 1809, satul avea şcoală (din 1791) şi

biserică: „În 1820, Gornea avea o şcoală confesională, cum a şi

rămas până în anul 1896, al cărei învăţător era plătit de către

comună cu un salariu de 5 florini lunar, iar părinţii care aveau copii la

şcoală mai dădeau 10 kg porumb şi jumătate car de lemne.

Deoarece şcoala nu avea un local propriu, ci funcţiona în câte

o cămăruţă în case particulare, în 1830 se zideşte clădirea

propriu-zisă a şcolii, la un loc cu primăria, prin contribuţia materială şi

în muncă a locuitorilor, aşa cum s-a întâmplat şi cu biserica ridicată

în 1793 şi reclădită în 1834.

Din 1791 aşadar, până în 1896, învăţământul era confesional

şi se făcea în limba română. Din 1896 până în 1918 se introduce

obligatoriu învăţământul în limba maghiară, cu scopul de

deznaţionalizare a românilor, iar învăţătorii erau plătiţi de stat. Pentru

realizarea acestui scop sunt numiţi sau aduşi numai învăţători care

ştiau limba maghiară. Este demn de remarcat faptul că unii preoţi,

alături de învăţători au fost în fruntea luptei pentru luminarea

poporului. Preoţii, în lipsa învăţătorilor, făceau şi pe învăţătorii, aşa

cum s-a găsit în însemnările din arhiva bisericii. Localul vechii şcoli

avea două săli de clasă care erau insuficiente. De aceea, în 1939, se

fac demersuri în acest sens şi Comunitatea de Avere a Regimentului

de Graniţă aprobă suma de 450 000 lei pentru zidirea şcolii, iar

Inspectoratul Şcolar Caraş dă avizul favorabil cu data de 13

octombrie 1939. Lucrările merg foarte încet şi în aprilie 1943 clădirea

s-a ridicat în roşu până la acoperiş, dat fiind război, lucrările se


102

sistează. Pentru ridicarea noii şcoli o activitate intensă a depus-o înv.

Constantin C. Dascălu şi comitetul de părinţi. Se munceşte apoi ani

de zile şi abia în 1951 localul a fost terminat şi dat în folosinţă sub

conducerea înv. Valeriu Popenciu.” [Dragomir I., 2003].

Din lipsă elevi, în anul 2010, şcoala se desfiinţează, în

această clădire funcţionând doar o grupă de grădiniţă24.

Şcoala Generală din Sicheviţa dispune, în prezent, de un

microbuz propriu, care transportă zilnic elevii de la sălaşe, la şi de la

şcoală, în condiţii de confort şi siguranţă.

Cadre didactice

După cum am arătat, în toamna anului 1918, întreaga arhivă

comunală a fost incendiată, iar documentele şcolare care au fost

depozitate acolo au fost distruse în întregime. Din această cauză

este foarte greu de reconstituit o listă precisă a învăţătorilor şi

directorilor până la acea dată.

În decursul anilor, numeroşi învăţători de pe întreg cuprinsul

ţării şi-au dat osteneala pentru educarea tinerei generaţii din

localitate. Din cauza condiţiilor vitrege, din acele vremuri, a izolării

localităţii (lipsa mijloacelor de transport, a trenului, a telefonului),

învăţătorii nu rămâneau perioade lungi de timp pe aceste plaiuri, ci

se transferau spre locuri cu condiţii mai bune.

24 Ion Dragomir Gornea, Monografia Satului Gornea, comuna

Sicheviţa, jud.Caraş-Severin, Ed. Marineasa, Timişoara 2003, p. 39.


103

Dintre învăţătorii şi profesorii care au depus o muncă

intelectuală la şcoala din Sicheviţa îi amintim pe următorii:

Şcoala Gimnazială Sicheviţa:

1843 Nicolae Curici

1855 Vasile Toma

1918 – 1919 Titus Farcaş

1919 – 1920 Titus Farcaş, Maria Curie



1922 – 1923 Alexandru Ioviţă, Maria Curie

1923 – 1924 Alexandru Ioviţă, Florin Teculeanu

1924 – 1925 Alexandru Ioviţă, Eufenia Ioviţă

1925 – 1926 Alexandru Ioviţă, Petre Dinu

1926 – 1927 Gheorghe Câtu, Nicolae Frumosu

1927 – 1928 Gheorghe Câtu, Alexandru C. Mitroaică

1928 – 1929 Ioan Udreş , Charlotte Petrovici, Maria Băcilă

1929 – 1930 Ioan Voiculescu, Irma Werth, Maria Băcilă

1930 – 1931 Ioan Voiculescu, Irma Werth



1933 – 1934 Charlotte Petrovici, Irma Werth, Liobomir Roşu

1934 – 1935 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu



1937 – 1938 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu


104

1938 – 1939 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu,

Constantin Cochină;25

1939 – 1940 Ion G. Ionescu, Constantin Barbu, Charlotte Petrovici,

Dumitru Gorgoi;

1940 – 1941 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,

Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;

1941 – 1942 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,


1942 – 1943 Constantin Barbu, Terezia Bălean (Hanna), Dumitru

Gorgoi, Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;

1943 – 1944 Constantin Barbu, Terezia Bălean, Dumitru Gorgoi,


1944 – 1945 Constantin Barbu, Maria Posteucă, Maria Crîngoiu,

Dumitru Gorgoi,

1945 – 1946 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,

Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;

1946 – 1947 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,

Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;

1947 – 1948 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,

Elisabeta Navruc, Constantin Barbu, Xenia Gorgoi;

1948 – 1949 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,

Elisabeta Navruc, Maria Andrei, Xenia Gorgoi;

1949 – 1950 Charlotte Marcovici (Petrovici), Petre Văcăroiu, Maria

Andrei, Vasile Maria, Gheorghe Popa, Ion Băroiu;




105

1950 – 1955 Gheorghe Popa, Valeriu Popenciu, Petre

Văcăroiu, Charlotte Marcovici (Petrovici), Luxiţa Secotă, Sava

Megheleş, Elena Dragomir(Berculescu), Vasile Maria, Ionel Fuchs,

Ion Dragomir, Maria Goia, Mircea Goia, Iulia Miheţ, Ana Bălaşa,

Maria Popa, Ana Jianu, Gheorghe Ion, Sofia Porundeanu, Petre

Păcescu26;

1955 – 1960 Cornel Mengher, Ionel Fuchs, Vasile

Andrei, Maria Andrei, Mihai Iacob, Gheorghe Popa, Maria Popa,

Petre Văcăroiu, Cornelia Bihoi, Zoe Vlad, Nicoleta Vlad, Elena Ozum,

Blagoe Novăcescu, Janeta Boţilă, Elena Marişescu, Gheorghe

Deheleanu, Gheorghe Dumitrescu, Stana Latovlevici, Aurel Alexi,

Saveta Hanţ, Adam Rusu, Emil Fieraru, Ion Morariu, Ana Iliescu

(Stancu), Ciceroni Dragoşin, Gheorghe Ion, Ion Dragomir;27

1960 – 1965 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad),

Maria Andrei, Eugenia Cănuci, Elena Marişescu, Ionel Fuchs, Elena

Baitz (Stănilă), Elena Marin, Elena Ion, Doina Raichici, Gheorghe

Nebunu, Lucia Barbu, Viorica Medvighi, Ilie Franţ, Petru Răduţ, Ion

Soroceanu, Elena Omescu, Vasile Nedea, Silvia Lupoianu, Elisabeta

Kadanez, Anelisse Münster, Florica Nicolae, Saveta Hanţ, Matei

Mălăelea, Gheorghe Duţă, Dobriţa Nebunu, Ion Morariu, Sergiu

Poleac 28;

26 Fond Şcoala de 7 ani Sicheviţa, 713/1923 - 1960 Cataloage,

Caransebeş. 27 Ibidem 28 Ibidem


106

1965 – 1970 Blagoe Novăcescu, Sofia Birtea

(Stâmbei), Ion Morariu, Adam Dragomir, Ştefan Capezan, Ionel

Fuchs, Zoe Circu, Mileva Rusu, Nicolae Petrişor, Gherghina Beloia,

Matei Mălăelea, Sava Megheleş, Doina Zăgănescu, Filareta Moza,

Silvia Mălăelea, Ion Dudilă, Stela Marcu, Andrei Nistoran, Aurora

Nistoran, Alexandra Petruţ, Gheorghe Petruţ, Ştefania Popa, Elena

Omescu, Ştefan Eder, Vasile Popa, Aurica Moza, Alfred Eckstein,

Florica Eckstein, Nicolae Grimacovschi, Cornelia Cuzmanovici,

Cristina Popa, Ecaterina Stancovici, Maria Hergane, Adam Hergane,

Gabriela Dumitru, Ottilia Popa, Ana Gruiţa, Persida Iorgovan,

Magdalena Novăcescu;

1970 – 1975 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad),

Ionel Fuchs, Magdalena Dragomir (Novăcescu), Mileva Rusu, Rodica

Ulariu, Gabriela Dumitriu, Alexandru Moza, Alexandra Petruţ, Maria

Hergane, Tudoriţa Moza, Andrei Nistoran, Aurora Nistoran, Ion

Morariu, Adam Hergane, Misirca Novăcescu, Adam Dragomir,

Pălăduica Dragomir, Vasile Popescu, Eugenia Bojin, Elena

Novăcescu, Gheorghe Popovici, Eleonora Popa, Otilia Popa, Ciţa

Popa, Vasile Popa, Floarea Vrăjitoru, Maria Ion, Ion Marişescu

1975 – 1980 Novăcescu Blagoe, Zoe Circu, Ionel

Fuchs, Iulia Micanovici, Maria Hergane, Adam Hergane, Tudoriţa

Moza, Alexandru Moza, Mihai Marc Socolescu, Eleonora Popa,

Adam Dragomir, Pălăduica Dragomir, Bogdan Herdi, Letiţia Oarcea,

Elena Roşu, Lătânca Văcean, Ana Sorescu (Iovănel), Dumitru

Boarnă, Vasile Popa29;

29 Ibidem


107

1980 – 1985 Ana Sorescu, Novăcescu Blagoe, Zoe

Circu, Ionel Fuchs, Maria Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza,

Alexandru Moza, Catincel Chişărău, Mihai Marc Socolescu, Aurel

Perţ, Rozalia Perţ, Letiţia Oarcea, Elena Roşu, Antonie Popa, Adam

Hergane, Gaşpar Ion, Dumitru Boarnă, Maria Radosavlevici, Simona

Călogi, Ştefan Megheleş, Emilia Petruţ, Doina Benga, Luminiţa

Semenescu, Ana Chiţu30;

1985 – 1990 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,

Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Elena Moza,

Milena Nestorovici, Veronica Nistoran, Ion Vucea, Carmen Bolchiş,

Antonie Popa, Kramer (Chiţu) Ana, Mihai Marc Socolescu, Ana Popa,

Floarea Birtea, Florica Creţa, Tiberiu Chiş, Vasile Petruţ, Adam

Hergane31;


Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Antonie Popa,

Darinca Stoian, Pălăduica Novăcescu, Silvia Mladenovici, Tincuţa

Cermac, Adam Hergane, Ana Frimu (Popa), Gheorghe Sporea;


Adam Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza,

Ana Frimu, Ion Popovici, Maria Popovici (Beloia), Tincuţa Cermac,

Gheorghe Sporea, Florica Amalia Găină (Roşu), Antonie Popa,

Simona Carmen Dragomir (Tudor), Maria Călina (Gruescu), Alina

Creţa (Dragomir), Ana Marcu, Claudia Minodora Moldovan, Mirela

Lenuţa Vereş, Dorin Nistoran32;

30 Ibidem 31 Ibidem 32 Ibidem


108

2000 – 2005 Ana Sorescu, Maria Hergane, Adam

Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Mihai Avram, Lazăr Petruţ,

Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Delia Maşek,

Alina Creţa, Adelina Marcu, Dorin Nistoran, Blagoe Lucian Roşu,

Florica Bâcleşan, Antonie Nemeşagu, Nelu Megheleş, Adrian Marcel

Rusu, Georgeta Teodora Lazarovici, Ana Marcu, Mărioara Găină-

Hergan, Antonie Popa, Claudia Minodora Moldovan, Maria Ţundrea,

Constantin Daniel Nistoran;

2005 – 2010 Ana Sorescu, Adam Dragomir, Adam

Hergane, Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Ana

Stepnicica (Marcu), Alina Creţa, Maria Ţundrea, Slavca Dumitrovici,

Antonie Nemeşagu, Constantin Daniel Nistoran, Claudia Minodora

Moldovan, Nicolae Diaconu, Blagoe Lucian Roşu, Mărioara Găină-

Hergan, Florica Micicoi, Maria Jurca, Daniela Novăcescu, Mărioara

Anoca, Mihaela Diana Mihăiloni, Ionel Broşteneanţu, Alina Oana

Artenie, Corina Bându, Cătălin Dragomir;

2010 – 2012 Ion Popovici, Maria Popovici, Florica

Amalia Găină, Adam Hergane, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela

Câmpean (Novăcescu), Blagoe Lucian Roşu, Nelu Megheleş, Olivera

Lupulovici, Corina Bându, Hadrian Narcis Folea, Mărioara Anoca,

Tincuţa Suru, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi, Marius

Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici;

2012 – 2013 Florica Amalia Găină, Ion Popovici, Maria

Popovici, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela Câmpeanu, Corina

Bându, Sofia Ticartici, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi,

Marius Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici, Hadrian Narcis

Folea, Tincuţa Suru, Ana Sorescu, Elena Boboescu.


109

Şcoala primară Gornea:

1791 învăţători: Paul Trăilovici, Vasile Ianaşa, Spiridon

Ianaşa, decorat pentru 50 de ani de învăţământ, Mihail Ianaşa.

Până în 1805 nu se cunosc numele învăţătorilor care au

funcţionat la şcoală, probabil tot cei menţionaţi în 1791.

1805-1843 învăţător preotul Ştefan Curici

1843-1846 învăţător Iacşa

1846-1875 Arsenie Cuzmanovici, Simion Scumpia

1875-1896 Filip Megheleş, învăţător originar din Gornea

1896-1904 Ion Străin din Gârbovăţ, Gazdy Ianoş, Kovaci

Ida, Şandor Ianoş

1904-1913 Lucaci Petru, Kovaci Ida, Gundeş Ilona,

Şandor Ianoş, Maria Curie

În 1910 erau deja două şcoli: una „oficială”, la primărie, iar

cealaltă, cu caracter privat-confesional, la Popa Petru Mărgeanu; se

menţionează însă că ar mai fi funcţionat o şcoală şi la Avram Popa.

1913-1915 Învăţători Maria Curie, Dumitru Văluşescu

1915-1916 Dumitru Văluşescu, Maria Curie

1916-1917 Maria Curie

1917-1918 Latinca

1918-1919 Silvinius Novacovici (preot), Megheleş Filip

1919-1920 Silvinius Novacovici (preot)

1920-1922 Silvinius Novacovici (preot), Maria Vuian

1923-1924 Maria Vuian, Roşu Gogu Jenică

1924-1925 Învăţătorul Nicolae Mircioiu, Lucreţia Marta,


110

1925-1926 Aurel Marta (preot), Sava Megheleş – învăţător

Gornea

1926-1927 Aurel Marta (preot), Ioan Udreş, Nicolae Mircioiu

1927-1928 Nicolae Mircioiu, Ioan Udreş

1928-1929 Nicolae Mircioiu, Irma Werth (cl. I-V), Nicolae Popescu

1929-1930 Nicolae Popescu, Irma Werth, Aurora Popescu

1930-1931 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V), Aurora

Popescu

1931-1932 Nicolae Popescu, Aurora Popescu

1932-1933 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V)

1933-1934 Nicolae Popescu, Aurora Popescu

1934-1935 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Petru Bogoevici,

înv. suplinitor

1935-1936 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu

1936-1937 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Theodor Buracu

1937-1941 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu

1941-1942 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe

Buda, Elena Băcilă

1942-1943 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe

Buda

1943-1945 Constantin C. Dascălu, Spiridon Hudumac, Olga

Hudumac, Vladimir Navruc, Elena Navruc

1945-1946 Constantin C. Dascălu, Florentina Teodorov – începe

alfabetizarea

1946-1947 Constantin C. Dascălu, Maria Andrei, Valentina

Teodorov, Popa Aurica

1947-1948 Valentina Teodorov, Maria Andrei


111

1948-1949 Valentina Teodorov, Larisa Groapă, învăţătoare

suplinitoare

1949-1950 Valeriu Popenenciu, Valentina Teodorov, Viorica Muru

1950-1951 Valeriu Popenenciu, Viorica Muru

1951-1953 Viorica Muru

1953-1954 Viorica Muru, Goia Mircea, Ştef Grigore, Olimpia

Gărăiacu

1954-1955 Ion Dragomir, Elena Dragomir

1955-1956 Elena Dragomir, Miheţ Iuliana, Constantin Gheorghe

1956-1957 Elena Dragomir, Constantin Gheorghe, Ileana Deatcu

1957-1958 Elena Dragomir, Ileana Deatcu, Olimpia Epure

1958-1959 Elena Dragomir, Ileana Deatcu Moza, Doina Vucec

1959-1960 Elena Dragomir, Ileana Moza, Zamfira Codrea, Viorica

Paici, Zoe Dădulescu

1960-1961 Alexei Aurel dir., Elena Dragomir înv., Zamfira

Condrea înv., Ion Dragomir prof. – se înfiinţează cicl.

II, cu cl. a V-a, profesori Nicolae Seidel Elena

Omescu, Florica Nicolae, Nica Paulina înv.

1961-1962 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ana

Drăghici – înv., Elena Dragomir înv., Viorica Drăcea

înv. supl., Gheorghe Nebunu prof. supl., Florica

Nicolae, prof. supl.

1962-1963 Ion Dragomir – di., Gheorghe Nebunu – prof. supl.,

Elena Omescu – prof. supl., Margareata Balaban -

prof. supl., Aurelia Ienciu - prof. supl., Ion Iovan prof.

supl., Irina Plachi – prof. supl., Elena Dragomir – înv.

1963-1964 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ion


112

Iovan prof. supl., Tudoriţa Moza – prof., Alexandru

Moza – prof. supl. cl. I-ViI, Ştefan Cioancă înv. supl.,

Elena Urlăţeanu – înv.supl.,Elena Dragomir – înv.

calif.

1964-1965 Ion Dragomir – dir., Elena Dragomir – înv. calif.,

Milevuţa Moza – înv. supl. cl. I-VIII, Iovan Ion – prof.

spl., Paulina Goanţă – prof. supl. Alexandru Moza –

prof. supl., Tudoriţa Moza – prof. supl., Adam

dragomir – prof. supl., Vasile Popa – prof. supl.

1965-1966 Iona Dragomir – di., Elena Dragomir – înv., Roşu

elena – înv. supl., Strâmbei Sofi – prof. supl., Iova

Vasile – prof. supl., Petre Kolar – prof. supl., Milevuţa

Moza – înv. supl.

1966-1967 Ion Dragomir – înv. dir., Elena dragomir – înv.

1967-1984 Ion Dragomir – înv. dir. cl. I-IV, elena Dragomir – înv.

se pensionează

1985-1986 Ion Dragomir – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.

1986-1988 Ion Dragomir – înv. dir. – se pensionează, Cornelia

Luţă – înv.

1988-1990 Ion Vucea – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.

1990-1998 Ştefan Megheleş – înv. dir. cl. I-IV

1998-2000 Ştefan Megheleş – înv. dir., Nelu Megheleş – înv.

2000-2001 Ştefan Megheleş – înv. rămâne un singur post

În anul şcolar 1960-1961, la Gornea, ia fiinţă grădiniţa

sezonieră, unde au funcţionat educatoarele:


113

1960-1961 Omescu elena – educ. Supl.

1961-1962 Giurici Enuică Elena – educ. Supl.

1962-1963 Elena Enuică – educ.

1963-1964 Elena Enuică – educ., Maria Iacoban - educ.

1964-1968 Maria Iacoban - educ.

1968-1969 Maria Iacoban - educ., Stela Marcu – educ.

1969-1970 Stela Marcu – educ.

1970-1971 Duma Marieta- educ. calif.

1971-1972 Dudulescu (Tărăscu) Ana – educ. calif.

1972-1974 Iacoban Maria – educ. necalif.

1974-1975 Rusu Mileva şi Dauşe Maria – educ. necalif.

1975-1977 Nermeşagu Ingheborg – educ. calif.

1977-1981 Uduli Diona – educ. necalif.

1981-1982 Toroapă rodica – educ. calif.

1982-1983 Cârstea Coca – educ. necalif.

1983-1985 Popa Ana - educ. necalif.

1985-1986 Creţa Florica – educ. necalif.

1986-1990 Nistoran Veronica – educ. calif.

1990-2001 Moza Cediţa – educ. calif.

La grădiniţa din Sicheviţa au îndrumat primii paşi ai copiilor

pentru şcoală educatoarele:

Elena Aricescu, Maria Iacoban, Lătânca Văcean (Sorescu), Marieta

Duma, Iconia Guran, Maria Danşe, Ana Terescu, Mileva Rusu,

Florica Popa, Maria Călina, Florica Micicoi, Ecaterina Lupulovici,

Alina Creţa, Ecaterina Lenuţa Nistoran, Simona Carmen Dragomir.


114

Şcoala primară Cruşoviţa:

Grigorie Diaconescu, Gheorghe Dumbravă, Ion C. Ionescu,Vasile

Atănăsoaie, Aurelia Sălăgeanu, Maria Andrei, Blagoe Novăcescu,

Vasile Andrei, Elena Marin, Elena Omescu, Sava Megheleş,

Alexandru Stoian, Seidl Nicolae, Eva Roiban, Nicolae Stoican,

Nicolae Nemeşagu, Doina Benga, Florica Dragomir, Ştefan

Megheleş, Mărioara Hergan, Florica Creţa, Ana Moldovan (Sârbu),

Ion Popovici.

Şcoala primară Liborajdia:

Cornel Bălana, Nicolae Enache, Atanasie Popescu, Petre

Apostolescu, Ilie Marcu, Milan Anoca, Ion Laţcu, Elena Dragomir,

Adam Dragomir, Mitruţa Rusu, Rodica Toroapă.

Şcoala primară Valea Ravensca:

Ion Gheorghe, Zoe Circu (Vlad), Maria Andrei, Floarea Birtea, Ana

Sorescu (Petruţ), Blagoe Novăcescu, Ana Stepnicica (Marcu), Maria

Călina (Gruescu).

Şcoala primară Odăi:

Janeta Boţilă, Maria Coltor, Ilie Costescu, Persa Iorgovan, Eva

Roiban, Ioana Sârb, Maria Nemeşagu, Timotei Cocârtău, Mihai

Popovici, Ştefan Cioancă, Arsenie Gruiţa, Elena Moza, Luca Veselin,

Vasile Circu, Mărioara Hergane, Sava Megheleş, Nicolae Preda,

Daniela Veran, Dumitru Boarnă, Ileana Marian (Ţintaş), Petru Birtea,

Dorina Brăilă, Iglica Balaci (Brăilă), Ion Popovici, Maria Călina

(Gruescu), Blagoe Lucian Roşu.


115

Şcoala primară Valea Sicheviţa:

Ion Dragomir, Aurelia Medvighi, Eugenia Cănuci, Dochia Miculescu,

Aurelia Luţă, Stela Marcu, Magdalena Dragomir, Elena Dragomir.

Şcoala primară Cârşie:

Gheorghe Scăenuşu, Pavel Beloia, Simion Danşe, Mitruţa Rusu,

Adam Dragomir, Filip Florea, Gela Duroi, Ion Vucea, Elena Moza,

Floarea Birtea, Ana Sorescu (Petruţ), Blagoe Lucian Roşu, Nelu

Megheleş.

Directori

De-a lungul anilor, slujind cu dăruire, cu un imens

devotament pentru munca de dascăl şi pentru educarea şi

„dezgheţarea minţii” copiilor de ţăran, meşteşugar şi intelectual din

localitatea Sicheviţa, directorii de şcoală au făcut ca învăţământul din

localitate să persevereze şi locuitorii să aibă o viaţă mai bună prin

„ştiinţa de carte”.

Primul învăţător director cunoscut în localitate din

documente, menţionat de către Nicolae Ilieşiu este Nicolae Curici pe

la 184333.

De pe la începutul secolului al XX-lea se pot preciza cu

siguranţă directorii care au condus şcoala din Sicheviţa.

33 Nicolae Ilieşiu, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş –

Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti 2011, p. 274 – 276.


116

Ei sunt următorii:

Titus Farcaş (până în 1922) – Înv. Diriginte34

Alexandru Ioviţă ( 1922 – 1926) – Înv. Diriginte

Gheorghe Câtu (1926 – 1927) – Înv. Diriginte

Nicolaie Frumosu (1927 – 1928) – Înv. Diriginte

Ioan Udreş (1928 – 1929) – Înv. Director

Ioan Voiculescu (1929 – 1934) – Înv. Director

Liubomir Roşu (martie 1934 – sept. 1934) – Înv. Director

Nicolae Ciupagea (sept. 1934 – dec. 1934) – Înv. Director

Ion D. Roşu (dec. 1934 – 1939) – Înv. Director

Constantin Barbu (1939 – 1942) – Înv. Director

Dumitru Gorgoi (1942 – 1943) – Înv. Director

Constantin Barbu (1943 – 1946) – Înv. Director

Vladimir Navruc (1946 – 1949) – Înv. Director

Petre Văcăroiu (1949 – 1950) – Director

Ion Băroiu (1950 – 1951) – Director

Valeriu Popenciu (1951 – 1952) – Director

Gheorghe Popa (1952 – 1955) – Director

Cornel Mengher (1955 – 1956) – Director

Ionel Fuchs ( 1956 – 1959) – Director

Blagoe Novăcescu (sept. 1959 – oct. 1972) – Director

Andrei Aurel Nistoran (oct. 1972 – sept. 1975) – Director

Adam Hergane (sept. 1975 – sept. 1980) – Director

34 Anuarul Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca

Congresului S.U.A., p.296.


117

Ana Sorescu (1 sept. 1980 – 30 iunie 1989) – Director

Maria Hergane ( 1 iulie 1989 – 31. dec 1989) – Director

Ana Sorescu (1 ian. 1990 – 30 sept. 1997) – Director

Alexandru Moza ( 1 oct. 1997 – 31 aug. 2000) – Director

Mihai Avram (1 sept. 2000 – 14 martie 2003) – Director

Ana Sorescu (15 martie 2003 – 31 aug. 2009) – Director

Ion Popovici (1 sept. 2009 – 12 dec.2011) – Director

Maria Popovici (13.dec 2011 – 31 aug. 2012) – Director

Florica Amalia Găină (1 sept. 2012 – prezent) –

Director35

Dascăl de seamă

Blagoe Novăcescu, fiul lui Vichentie şi al Misircăi, vede

lumina zilei pe data de 23 ianuarie 1928, în comuna Sicheviţa, într-o

familie de ţărani muncitori din cătunul Cruşoviţa. Frecventează

şcoala primară atât în cătunul natal, cât şi în comună, unde se

dovedeşte a fi un elev foarte silitor, cu rezultate şcolare deosebite şi

un scris caligrafic. Este apreciat în dese rânduri de către învăţătorul

Ion D. Roşu, care îi spune că o să ajungă un ,,dascăl” destoinic, când

va fi mare, lucru care se va realiza mai târziu.

În anul 1946, se căsătoreşte cu Silvia Gruiţa, împreună cu

care are patru fete: Magdalena, Misirca, Elena şi Ana.

În anul 1959 este numit director al Căminului Cultural din

localitatea Sicheviţa, iar la puţin timp preia „frâiele” Şcolii Generale

din Sicheviţa, fiind numit director al acestei instituţii. O lungă perioadă

35 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Matricole, Registre intrări – ieşiri

1920 -1999;


118

de timp ocupă în paralel cele două funcţii, cu deosebită abnegaţie şi

devotament.

Pe la mijlocul anilor ’60 se înscrie la Facultatea de istorie, dar

din motive necunoscute renunţă la aceasta doar după un an.

Desfăşoară o bogată activitate culturală şi artistică, înfiinţând

formaţii de dansuri populare, formaţia de „lăuţi cu tolcer” (vioară cu

goarnă), ansamblul de teatru şi un numeros şi valoros cor mixt, cu

care a participat la diferite festivaluri, fiind premiat de nenumărate ori.

La începutul anului 1961, prin strădania şi prin munca, de

acum, directorului Blagoe Novăcescu, demarează lucrările la şcoala

nouă. Acest edificiu este finalizat în anul 1966, dar din cauza lipsei

spaţiului i se mai adaugă încă patru săli de clasă în anul 1969.

Directorul supraveghează permanent lucrările de construcţie,

participând, când era nevoie, chiar la munca fizică.

Tot lui i se datorează înfiinţarea claselor a IX-a şi a X-a în anul

1969, uşurând prin aceasta deplasarea elevilor spre Berzasca sau

Moldova Nouă, unde puteau să-şi continue studiile.

În anul 1993 se îmbolnăveşte destul de grav, iar pe data de

18.01.1994, la doar 66 de ani, părăseşte aceasta lume, lăsând în

urmă multe lucruri neterminate. Este înmormântat în cimitirul local,

până unde este condus de un mare număr de oameni, care l-au

cunoscut şi apreciat în decursul vieţii.

În anul 2012, s-a propus ca Şcoala Gimnazială din Sicheviţa

să poarte numele „Blagoe Novăcescu”.


119

6. PRIMĂRIA

Primăria comunei este în localitatea Sicheviţa, nr. 396, având

următoarea fişă de prezentare:

Adresa: Sicheviţa, nr.396,

cod poştal: 327335

Primar: Nicolae Kramer

Viceprimar: Adam Circu

Secretar: Ionel Roman Subţire

Telefon/Fax: 0255 / 545 188

E-mail: primă[email protected]


120

Suprafa ţa: 12621 ha

Popula ţie: 2285 loc

Localit ăţi: 19 sate: Sicheviţa, Gornea,

Brestelnic,Cameniţa, Cârşie, Cracu

Almăj, Cruşoviţa, Curmătură, Frăsiniş,

Liborajdea, Lucacevăţ, Martinovăţ,

Ogaşu Podului, Streneac, Valea

Oreviţa, Valea Ravensca, Valea

Sicheviţei, Zănou, Zăsloane

Consiliul Local: 11 consilieri:

1. Avram Mihai 2. Beloia Sava 3. Circu Milan 4. Circu Adam 5. Damian Georgel 6. Dragomir Adam 7. Gaina Hergan Arsenie 8. Jurca Ilie 9. Jurca Petru 10. Popa Nicolae 11. Suru Andrei Adrian

Preşedintele

Consiliului Local:

Se stabileşte prin rotaţie pe o perioadă

de 3 luni

Utilit ăţi:

- căi de acces: DN 57 şi DJ 571A

- reţea de apă: Se realizează alimentarea cu apă a

celor două localităţi, Sicheviţa şi

Gornea printr-o reţea de 7,5 Km

-reţea de canalizare: Lungimea reţelei de canalizare în cele

două sate este de 4,7 km


121

- reţea electrică Comuna are 13 sate din cele 19

racordate la o reţea de energie

electrică. Cele 6 sate neelectrificate

sunt: Curmătura, Frăsiniş, Lucacevăţ,

Martinovăţ, Streneac şi Valea Oreviţa.

Pentru electrificarea acestor sate sunt

deja proiecte care aşteaptă finanţarea.

Iluminatul public este asigurat în

localităţile Sicheviţa şi Gornea cu o

reţea de 7,7 km.

- reţea de

telecomunicaţii

Telefonie fixă: Romtelecom există în

localităţile: Sicheviţa, Gornea şi

Liborajdea.

Telefonie mobilă: Semnal pentru

telefonia mobilă în reţele Orange,

Vodafone şi Cosmote există în

majoritatea satelor, mai puţin în:

Brestelnic, Liborajdea, Martinovăţ şi

Valea Oreviţa.

Televiziune: prin cabluTV

Radio: se recepţionează unde radio

pentru posturile locale

Internet: accesul la Internet este în

toate satele electrificate

- reţea de gaz: Nu există


122

Sănătate: Există un dispensar medical între

Gornea şi Sicheviţa, cu un medic de

familie: dr. Dulam ă Octavian.

Asistenţă medicală: o asistentă cu

pregătire de specialitate;

Farmacie: un punct farmaceutic în

centrul comunei Sicheviţa.

Medic veterinar: nu există

Educa ţie: În comună există o Şcoală Gimnazială

la Sicheviţa şi două grădiniţe, una în

Sicheviţa şi una în Gornea.

În anul şcolar 2012-2013 există un

număr de: 51 de preşcolari, 16 copii în

„Clasa zero”, 72 de elevi în ciclul

primar şi 79 de elevi în cilcul gimnazial.

Pregătirea este asigurată prin cele 19

cadre titulare: 3 educatoare, 5

învăţători şi 11 profesori:

Profesori:

1. Cirpean Daniela 2. Creţa Alina 3. Iovanovici Cristina Angelica 4. Suru Tincuţa 5. Buzatu Cristian Marius 6. Folea Narcis Hadrian 7. Băloi Gheorghita 8. Bandu Corina 9. Ticartici Sofia 10. Sorescu Ana 11. Dragomir Adam


123

Învăţători:

1. Boboescu Elena 2. Găină Hergan Mărioara 3. Popovici Ion 4. Popovici Maria 5. Găină Florica Amalia

Educatoare:

1. Nistoran Ecaterina Lenuţa 2. Lupulovici Veriţa 3. Dragomir Simona Carmen

Cultur ă: Comuna Sicheviţa are două cămine

culturale, unul în Sicheviţa şi unul în

Gornea, şi o bibliotecă comunală cu

peste 8300 de volume.

Căminul cultural din Sicheviţa a fost

construit în anul 1956, pentru ca în

anul 1974 să i se anexeze încă un

corp de clădire.

Căminul cultural din Gornea a fost

construit în anul 1964. Din 27 iulie

1969 şi până 25 iunie 2013 a găzduit

Muzeul sătesc Gornea, cu cele patru

săli de expoziţie ale sale.

La 25 iunie 2013 va avea loc

inaugurarea Muzeului sătesc „Ion

Dragomir” din Gornea, în fosta clădire

a şcolii primare din localitate.


124

Poli ţie: Postul de poliţie se găseşte în

localitatea Sicheviţa, având două

cadre: Mreaja Mihai şi Duicu Daniel

Pe raza comunei nu există unităţi de

jandarmi şi firme de pază.

La nivelul comunei există şi o unitate

de pompieri voluntari.

Drumuri: Lungimea totală a drumurilor pe raza

comunei este de 34,6 km, din care:

11,6 km pe DN 57, 12 km pe DJ571A

şi 11 km pe drumurile comunale.

Imobiliare: Comuna are 1089 de locuinţe din care:

1071 proprietate privată şi 18

proprietate publică.

Preţul caselor variază în funcţie de

aşezare şi este între 15 000 – 30 000

de euro. Preţul terenurilor este diferit:

• intravilan: 15-20 euro/m2

• extravilan:2200 euro /ha.

Sărbători

tradi ţionale:

Ruga satului:

Sichevi ţa: în zile de Rusalii, când

este hramul bisericii „Sfânta Treime”.

Gornea: la 9 mai, când este hramul

„Aflarea moaştelor Sfântului Ierarh

Nicolae”.

Târgul din sat: are loc bilunar, în

prima şi a treia duminică din lună.


125

Din cauza arderii arhivei, în anul 1918, la Primăria Sicheviţa

nu s-au mai găsit documente pe baza cărora să se poată întocmi o

listă a tuturor primarilor din comună. De aceea, am apelat la bătrânii

satului, cu ajutorul cărora am reconstituit-o, cronologic, începând cu

anul 1855.

Primari

1.Iovan Lupulovici 1855-1867

2.Costa Peia 1867-1872

3.Zaharia Stanomir 1872-1885

4.Costa Neda 1875-1879

5.Sava Avram 1879-1883

6.Tudor Stanomir 1883-1886

7.Iacob Călina 1886-1890

8.Vicea Damian 1890-1893

9.Adam Popa 1893-1902

10.Petru Strâmbei 1902-1906

11.Macu Rupnic 1906-1912

12.Nicolae Moza 1912-1915

13.Lazăr Rupnic 1915-1918

14.Petru Strâmbei 1918-1921

15.Ioan Popa 1921-1930

16.Gheorghe Moza 1930-1933

Comisie interimară 1933-1934

17.Sava Lazarovici 1934-1937

18.Pavel Popa 1937-1938


126

19.Milutin Belodedici 1938-1940

20.Iova Moza 1940-1941

21.Milutin Belodedici 1941-1945

22.Mihai Mărişescu 1945-1946

23.Popa Pavel 1946-1948

24.Ion Stoicu 1948-1949 (delegat)

25.Gheorghe Damian 1949-1952 (preşedinte)

26.Cuzmanovici Iosif 1951-1952 – de acum preşedinte va fi pe comună prin reforma administrativă

27.Stoica Nicolae 1952 august -1953 mai

28.Cârjoi Gheorghe 1953 mai -1955 februarie

29.Zaica Ion 1955 februarie -1958 februarie

30.Roşu Blagoe 1958 februarie -1960 august

31.Dragomir Radu 1960 august -1960 decembrie

32.Popa Simion 1960 decembrie -1967 februarie

33.Circu Ilie 1967 februarie -1969 martie

34.Gruiţa Iosif 1969 martie -1973 iunie

35.Văceanu Tănase 1973 iunie -1982 octombrie

36.Creţa Ion 1982 octombrie -1989 decembrie

37.Dragomir Ion 1989 decembrie -1992 martie

38.Fuchs Ionel 1992 martie -1996 mai

39.Avram Mihai 1996 mai -2000 iunie

40.Birtea Gheorghe 2000 iunie -2008 iunie

41.Jurca Gheorghe 2008 iunie -2012 iunie

42.Kramer Nicolae 2012 iunie - prezent


127

Notari (secretari) comunali

Notarii şi secretarii, identificaţi după registrele Primăriei

Sicheviţa, începând cu anul 1895, au fost:

1895 -1896 1. Lecsö Kalman 1896 -1898 2. Richel Alois 1898 -1904 3. Pizar Iosif 1904 -1907 4. Merkler Antonie 1907 -1908 5. Balaban Ioan 1908 -1917 6. Cure Mihai 1917 -1919 7. Karolyi Gheorghe 1919 -1921 8. Craici Milan 1921 -1926 9. Karolyi Gheorghe 1926 -1931 10. Paleu Valeriu 1931 -1931 11. Craiovan Aurel 1931 -1932 12. Mirea Pavel 1932 -1933 13. Marchescu Gheorghe 1934 -1934 14. Dumitrescu Ioan 1934 -1938 15. Marcovici Gheorghe 1938 -1939 16. Şandor Ladislau 1939 -1942 17. Popovici Liviu 1942 -1949 18. Băleanu Virgil 1949 -1949 19. Pitic Vasile (secretar) 1949 -1953 20. Zaica Ioan 1953 -1955 21. Popa Gheorghe 1955 -1958 22. Roşu Blagoe 1958 -1960 23. Ţoia Vasile 1960 -1966 24. Rusu Adam 1966 -1968 25. Popovici Ilie 1968 -1992 26. Birtea Gheorghe 1992 -1999 27. Rusu Adam 1999 - prezent 28. Subţire Roman Ionel


128

Pe raza comunei Sicheviţa îşi desfăşoară activitatea în bune

condiţii mai multe firme mici şi mijlocii, dintre care, cele principale,

sunt prezentate în tabelul 6.1. Tabelul 6.1.

Nr.

crt. Denumire firm ă Locul Activitatea Nr. ang .

1 Cooperativa de credit

„Caransebeşana”

Sicheviţa Credit

cooperatist

2

2. S.C. Cameniţa SRL Sicheviţa Alimentaţie 4

3. S.C. Jurca Ilie SRL Sicheviţa Transport 8

4. S.C. Tehnocontact SRL Sicheviţa CaTV şi Internet 2

5. S.C. Ion & Iasmina SRL Sicheviţa Alimentaţie 2

6. S.C. Imperial SRL Sicheviţa Comerţ 2

7 S.C. Charly Com SRL Sicheviţa Alimentaţie 2

8. S.C. Olteanu SRL Gornea Comerţ 2

9. S.C. Moza Trans SRL Gornea Transport 4

10 Farmacia Barna Sicheviţa Medicamente 2

11. AF Pădureanu Sicheviţa Alimentaţie 2

12. AF Stefi Sicheviţa Prelucr. lemn 2

13. AF Juriţa Sicheviţa Prelucr. lemn 4

14 AF Căuniţa Gornea Turism 10

15. AF Şumiţa Liborajdea Turism 3


129

7. ECONOMIA

Primăria Sicheviţa este în continuă căutare de investitori,

identificând noi oportunităţi de dezvoltare economică a comunei prin

exploatarea şi valorificarea resurselor naturale de pe teritoriu,

cum ar fi:

� îmbutelierea apei minerale de la Izvorul de sub Cârşie, situat

la 4 km de Sicheviţa şi cu un debit de 10 l /s;

� exploatarea şi valorificarea caolinului pentru porţelan, gresie

sau faianţă. Zăcământul este situat la 5 km distanţă de satul

Sicheviţa;

� exploatarea şi valorificarea granitului existent pe raza

comunei, la cele două cariere de granit;

� construirea de case de vacanţe, pensiuni , moteluri şi hoteluri,

la drumul naţional DN 57.

� dezvoltarea celor două porturi industriale de la Dunăre, unul

la Căuniţa, iar celălalt la Liborajdea.

Pentru fiecare investitor, administraţia locală asigură anumite

facilităţi:

� concesionări de terenuri;

� scutiri de impozite pe teren timp de 5 ani de la finalizarea

investiţiei;

� o infrastructură îmbunătăţită de la an la an;

� prezentare şi reprezentare în comunitate.

Economia comunei Sicheviţa se poate dezvolta în viitor prin

turism şi agricultură.


130

8. AGRICULTURA

Faptul că Sicheviţa a avut mult pământ şi de o calitate destul

de bună, favorizat de o climă blândă a făcut ca ocupaţia principală a

oamenilor să fie agricultura cu ramurile ei de bază: cultivarea

plantelor şi creşterea animalelor.

După recensământul agricol din anul 2010, datele principale

din registrul agricol al comunei se pot vedea în tabelul 7.1., pentru

cultivarea plantelor pe terenurile arabile ale comunei, şi în

tabelul 7.2., pentru creşterea animalelor.

Tabelul 7.1.

Nr.

crt.

Situa ţie teren pe

categoria de folosin ţă Suprafa ţa

1 Teren arabil 2000 ha

2 Păşuni şi fâneţe 1807 ha

3 Livezi 76 ha

4 Vii 4 ha

5 Neutilizat 44 ha

6 Teren împădurit 132 ha

7 Curţi şi clădiri 42,45 ha

Deşi tinerii de astăzi nu mai sunt atât de legaţi de pământ şi

sat, cultivarea plantelor constituie, alături de creşterea animalelor,

principala ocupaţie a locuitorilor din Sicheviţa. Cele mai importante

culturi sunt de grâu, porumb şi ovăz, precum şi de plante furajere:

trifoi şi lucernă.


131

Porumbul se cultivă încă din secolul al XVI – lea. Până în

anul 1850, porumbul se cultiva în Sicheviţa numai în „cuiburi”.

Pământul era săpat cu târnăcopul sau sapa şi porumbul era pus în

cuiburi.

După introducerea porumbului ca plantă de cultură, mămăliga,

denumită de localnici „coleşă” , va deveni alimentul de bază pentru

schiviceni.

Astăzi, porumbul se cultivă în „rânduri”, când seminţele se pun

în brazdă şi se foloseşte plugul de prăşit.

Grâul este o plantă mai pretenţioasă şi de aceea cultura lui nu

este uşoară. Când în sat grâul se recolta manual, el se tăia cu secera

sau coasa, se făceau snopi şi crâştaşi şi, după ce stătea câteva zile

bune, era dus la treierat.

Cultura pomilor fructiferi este bine dezvoltată în Sicheviţa, mai

ales cea de pruni.

Din prunele de toamnă se face „pesmet”, iar din prunele de

vară şi din cele „galbene” se face „răchia de Banat”.

O parte din prunele de toamnă erau fripte sau uscate, fiind un

aliment căutat pe perioada postului.

Plantele furajere, în special trifoi şi lucernă, s-au cultivat

mereu, pentru că oamenii au învăţat în timp că „rotirea culturilor” este

o necesitate pentru „odihna” şi reîmprospătarea pământului.

Cultura legumelor nu a fost nicicând o preocupare deosebită

pentru a face comerţ. Fiecare familie cultivă numai pentru nevoile

proprii: ceapă, varză, fasole, roşii, ardei, castraveţi, morcovi, pătrunjel

şi mai ales cartofi. De obicei fasolea se cultiva împreună cu

porumbul, în cultură ascunsă. O singură cultură a dispărut: cânepa.


132

Tabelul 8.2.

Nr. crt. Situa ţie efectiv de

animale Număr de capete

1 Bovine 610

2 Ovine 491

3 Caprine 432

4 Porcine 1108

5 Păsări 14962

6 Cabaline 248

7 Albine 3000

Răspândită încă de timpuriu sub forma păstoritului, creşterea

animalelor la „colibă” a constituit o activitate permanentă a locuitorilor

din Sicheviţa.

Dacă în trecut femeile îngrăşau păsări – gâşte, raţe - pe care

le duceau la târg la Berzasca (duminica) şi la Moldova Nouă

(sâmbăta) şi, totodată, vindeau lapte, ouă şi brânză pe care luau

bani, astăzi, este nevoie de investiţii în comună pentru:

� construirea unui abator pentru achiziţionarea şi

sacrificarea animalelor şi păsărilor;

� deschiderea unui centru de colectare şi procesare a

fructelor pentru a produce sucuri şi alte băuturi. Din

comună se pot achiziţiona anual 300 tone de prune şi

230 tone de mere, pere şi de alte fructe;

� achiziţionarea şi valorificarea mierii de albine de la cei

peste 50 de apicultori din comună, care deţin peste 300

de familii de albine.


133

9. TURISM

După 650 de ani de existenţă, Sicheviţa a rămas un sat

bănăţean tradiţional, unde există una dintre cele mai căutate atracţii

turistice tradiţionale ale Clisurii Dunării: Ansamblul de mori cu

ciutur ă şi butoni din Sichevi ţa.

Tot atât de vechi ca şi morile de la Rudăria, morile de la

Sicheviţa (existente din 1809) funcţionează şi astăzi. Toate morile de

apă sunt cu „ciutură” şi ax vertical, considerate pe drept cuvânt a fi

precursoarele turbinelor Kaplan.

Căutaţi cele 10 mori de apă de la Sicheviţa, aşezate şirag pe

o distanţă ce se întinde pe 10 km (2 ore de mers pe jos), de la

Dunăre la izvoarele apelor din munţi, şi veţi vedea elementul unic

prin care se deosebesc de cele de la Rudăria. Apa nu se aduce la

ciutură pe „jgheab”, ci prin „butoni”, un tub din lemn sau din ciment

prin care se măreşte debitul apei care izbeşte paletele radiale ale

ciuturei. Majoritatea morilor sunt ridicate direct pe cursul apei, însă

veţi întâlni şi mori la care apa este adusă pe „ierugă”. După cum este

locul, morile sunt ridicate pe furci de lemn, cu picior de piatră spre

albie şi cu un altul direct pe sol. Un alt element unic în această zonă

este construcţia „morii cu două încăperi”. Dacă în sat morile sunt

monocelulare, cele de pe cătune sunt cu două încăperi: una pentru

moară şi una pentru „grajd”, unde stau caii sau boii care au tras

căruţa sau carul cu „măciniş”, pe perioada cât durează măcinatul.

Morile sunt construite din bârne de lemn „lipite” cu pământ

galben (lut) şi au acoperişul de şindrilă „în două ape”. Lângă piatra


134

morii fixată direct pe axul ciuturei, este vatra cu horn deschis, pentru

ca „morarul” să se încălzească noaptea la foc.

Fiecare moară este un monument de arhitectură populară

pentru cei pasionaţi de agroturism şi vor să trăiască „viaţa la ţară”

pentru câteva zile de vacanţă. Căutaţi să prindeţi „pe viu” din tainele

morăritului. Natural, fiecare moară poartă un nume, după cătunul

(locul) unde este moara sau după numele schiviceanului care are

„coliba” (sălaşul) lângă moară. După denumirea morilor, de la Dunăre

până sus în sat la Izvoarele S ăliştiu ţ, descoperiţi „taina” locului:

Moara lui Moza - Moara lui Trifu - Moara de la Cioa că

(Cioaca) - Moara de la Stup ă (Stupa) - Moara de la Z ăsloane

(Zăsloanea) - Moara lui Cre ţa - Moara lui Iedu - Moara de la Botu

Cracului - Moara lui Zaica - Moara de la Gura Izvor ului.

Morile sunt aşezate pe cele două râuri importante, Cameniţa

(7 mori) şi Gravensca (3 mori). Din cele două mori cu „vâltori”

construite în sat, Moara cu buşniţă a lui Brăilă (Macu) se poate

vedea la Liborajdea , iar Moara cu văială a lui Brăilă (Gheorghe) de

la Cârşie se poate vizita la Muzeul „ASTRA” din Sibiu . Vălaiele sau

„buşniţele”, cum le spun localnicii, sunt precursoarele maşinilor de

spălat, în care prin căderea apei de la înălţime asupra ţesăturilor de

lână sau in, acestea se spală într-o pâlnie tronconică, alcătuită din

„strobori” de lemn înfipţi înclinat în pământ şi cu un mic spaţiu între ei

pentru scurgerea apei. Prin căderea apei şi orientarea laterală a

jetului de apă, se creează curenţi turbionari în interior şi se realizează

spălarea.


135

Vă propunem să trăiţi „o zi de moar ă” din viaţa satului

tradiţional bănăţean şi să căutaţi răspunsuri la întrebările:

Cum …

• se abate apa din cursul principal pe „ierugă” printr-un

stăvilar, formându-se „iazul” morii;

• se bate „găleţaua” la moară prin care bunoniul se umple

cu apă şi jetul iese cu presiune focalizat pe „cupele”

(paletele) radiale ale ciuturei;

• se stabileşte sensul „drept” sau „îndărătnic” al rotirii

ciuturei după mişcarea soarelui şi a lunii pe cer, în sensul

acelor ceasornicului sau contrar;

• se pun grăunţii de grâu, porumb sau ovăz din „burduf” în

coşul morii suspendat deasupra pietrelor;

• cad boabele în „postăviţă” printr-o curgere continuă şi

trepidantă dată de „şiocot”;

• se macină grăunţii în „sânul” dintre piatra „alergătoare” şi

piatra”stătătoare”;

• se pune „nuiaua” în gura pietrei alergătoare pentru

distribuirea periferică uniformă a boabelor;

• se face făină mai fină sau mai „mare” prin reglarea pietrei

alergătoare de la „ridicător” prin care se urcă sau se

coboară furca cu „broasca”, piatra-pivot cu o scobitură de

susţinere a „călcâiului” butucului roţii de moară;

• se gustă făina luată cu lopăţica din „gura mâşnicului”

pentru a testa gustul unic al făinii de Banat;


136

• se pune făina în sac cu lopăţica ca să nu îţi faci „pete

albe” pe haine;

• se „ferecă” piatra alergătoare cu ciocanul pentru ca

pietrele de moară „să muşte” grăunţii şi să dea făina

după o reţetă cunoscută din bătrâni şi transmisă din

generaţie în generaţie, ca şi „rândul” la moară;

• se împiedică pătrunderea crengilor cu un grătar înaintea

butoniului;

• se opreşte moara cu „stavila” de lemn pusă la gura

butoniului.

• se „frige” porumbul pe jar în vatra cu horn a morii pentru

a fi mâncat cu brânză de Banat;

• se face „scalda” la stropii de moară şi „înălbirea” cu

albele „flori de săpun” care cresc în jurul morii;

• se dă „guriţă” peste „postăviţă” şi se pune „fânarul”

pentru iubiri împlinite.

Căutaţi „moara cu noroc” pentru a simţi sufletul ţăranului

român între chemarea iubirii şi chemarea pământului, prin doinele

cântate din fluier şi din frunză:

Chemarea iubirii

Hai mândro să ne iubim,

Până nu îmbătrânim.

Floare de băgrin,

Toate trec şi vin.

Chemarea p ământului

Pădure, soră pădure,

Să nu mă mai spui la nimeni,

C-am trudit o vară-n tine,

La pământ dorul mă ţine.


137

Veniţi în lunile de toamnă să gustaţi într-o „zi de fript la

căzan” renumita Răchie de Banat şi să descoperiţi secretele

producerii ei prin întrebările:

Cum …

• se face focul domol în „vatra” cazanului pentru ca răchia

să nu „se afume”, ci să fie bună, tare şi dulce;

• se pune „comina” de prune la fiert în cazan, într-o

„proporţie de aur” între zeamă şi amestec;

• se roteşte (învârte!) axul cu palete ca să nu „se prindă”

comina de fundul cazanului în timpul fierberii;

• se prinde de cazan „alambicul” cu serpentina de aramă

prin care vaporii condensaţi se transformă în

miraculoasa licoare;

• se răceşte serpentina în „vasul colector” cu apă adusă

pe „jgheab” din râul Cameniţa sau pârâul Sicheviţa cu

ajutorul unei „roţi cu căuşe” , o roată verticală cu ax

orizontal de tip turbină Pelton;

• curge răchia printr-o „slăvină” în „buric” - butoiul de

măsurat;

• se face degustarea cu linguriţa pentru ca „mirosul

sâmburelui” să nu te adoarmă;

• se verifică tăria cu „rambuşul” pentru a nu se obţine o

răchie prea „lungă” (slabă ca număr de grade);

• se ia „zecimea” de către cazangiu ca vamă pentru

producerea răchiei;


138

• primeşte răchia culoarea aurie cu ajutorul „bureţilor de

fag”;

• se obţine răchia „profriptă” pentru „goştii” de seamă

invitaţi la nedeie (rugă);

• se coc cartofii în jar pentru a-i mânca cu brânză şi a

creşte omului înecat în necazuri sau bucurii „pofta de

răchie”;

• se obţine „trăgula” din vrej pentru a trage răchia din

„buce” sau „damigeană” pentru a o pune în pahare;

• se păstrează răchia de Banat în butoaie de salcâm,

stejar sau dud pentru ai păstra culoarea şi gustul;

• devine răchia „bătrână” după un număr de ani şi se oferă

cu dop de „tuleu” la „domni”;

• se face „răchia fiartă” servită nuntaşilor la tradiţionala

nuntă bănăţeană.

În amurg, când răchia de prună vă înveleşte, vine la „căzan”

să vă cânte din „lauta cu tolcer” Laie Chioru sau Grigore Moza. Un

cântec popular autentic despre o Aniţă crâşmăriţă din sat:

De trei zile stau la crâşmă,

Cu ortaşii mei de ducă.

De trei zile beau şi-mi cântă,

Laie Chioru din lăută.

Zi, lăutare, într-un cântec

De-o Aniţă crâşmăriţă,

Un drac cu ochii vânăţi

Şi un surâs de copiliţă.

C-a trecut şi postul mare,

Crâşmăriţa-i ne-ţucată.

Şi crâşmarul nu-i în stare,

Foaie verde, foaie lată.

Zi, măi Laie, de-o bălaie

Cu trupşor subţire –nalt,

Tu c-un ochi nu vezi, ţigane,

Să-l închizi şi pră-lalalt.


139

Lauta cu tolcer numai la Sicheviţa se întâlneşte, în întreg

Banatul. Este o vioară care în locul cutiei de rezonanţă a viorii clasice

are „un tolcer” . Vibraţiile de la membrană sunt preluate de „căluşul”

tolcerului şi amplificat în interiorul goarnei.

În vremuri nu demult apuse, haiducii au lăsat urme în Munţii

Banatului şi pe Clisura Dunării. Unele s-au păstrat în mintea

oamenilor, altele în locurile ascunse, ferite de ochiul poterii, mereu în

căutare pe cărările ascunse ale pădurilor. Vă puteţi imagina acele

vremuri ascultând, numai la Sicheviţa, „Doina Haiducilor” (Nicolae

Popovici):

Pe sub poala codru’ verde

Un micuţ foc se vede,

Nu ştiu focu-i potolit

Ori de haiduci ocolit.

În mijlocul codrilor

E banda haiducilor,

Cu puştile la spinare

Ei se duc la vânătoare.

Să fi fost ceas doisprezece

Frigeau toţi la un berbece,

Ei cu troaca beau răchie

Braconieri de meserie.

Bună ziua, hoţilor,

Să trăiţi, jandarmilor,

Şi la un semnal pe loc

Haiducii deschise foc.,

(Iar jandarmii toţi fugiră,

Până-n sat nu se opriră.)

Tradiţia face parte din viaţa acestui sat şi este o şansă unică

să participaţi ca turişti la: Măsuratul oilor, Tăierea porcului, Hora

miresei, Jocul de pomană, Slobozirea apei, Turcii, Praznicul casei,

Ruga satului cu jocul bătrânesc în aer liber, Mărţişorul şi Pluguşorul.


140

Cu pluguşorul se colindă în noaptea de Anul Nou, iar cel mai

vechi text din sat este unul aparte şi original, care nu s-a pierdut

odată cu trecerea timpului:

Bună seara, c-a-nserat,

Noi cu plugul ne-am luat,

Noul an să vi-l vestim,

Cu bucurie să vă găsim.

La mulţi ani cu sănătate,

Să vă dea Domnul de toate.

Mulţi ani să trăiţi !

Şi la anu’ fericiţi !

Hăis, cea, hăis, hăis,

Că mai avem de mers.

Nu mai e noapte alta,

Noapte sfântă ca aceasta,

Nu urăm pentru pituţi,

Nu cântăm pentru bănuţi,

Ci păstrăm obiceiuri bune,

De pe vremurile străbune.

Buni ani să trăiţi !

Şi la anu’ înmulţiţi !

Hăis, cea, hăis, hăis,

Că mai avem de mers.

Primul colindător care intră în casa unui bănăţean trebuie să fie

un copil. Copilul aduce noroc, aşa spune tradiţia. Colindătorii

primesc colaci şi mere, bani şi dulciuri.

Priviţi fotografia, pare un tablou pictat care imortalizează

colindătorii anului 2012.

Staţi de vorbă cu schivicenii, veţi fi uimiţi de graiul pe care-l

vorbesc. Ca şi la almăjeni sau gugulani, cuvintele lor au ceva vechi,

neşlefuit şi curat. Parcă aţi asculta o voce din trecut, de departe.

Parcă ar fi dacii acum aproape 2000 de ani. O limbă veche, ca un

cântec, ce vă sună cunoscut, ca o muzică ce te unge la inimă.

Din sat urcaţi în Mun ţii Locvei şi Mun ţii Alm ăjului . Veţi vedea

cât de bogat e peisajul: pajişti pline cu flori de câmp, mulţime de

păsări, codri seculari şi păşuni înverzite. La toate acestea se adaugă

tradiţionalele căpiţe de fân şi căruţele trase de cai sau de boi. Veţi


141

avea impresia că v-aţi întors în timp şi că vă aflaţi într-o epocă de

mult uitată. Crezi că ai cuprins cu privirea tot acest spaţiu, dar acesta

creşte, se amplifică tot mai sublim, făcându-te să simţi cât de mărunt

eşti. Veţi ajunge în păduri umbroase în care se simte aerul curat,

răcoarea umbrei şi mirosul reavăn al pământului. Este clipa în care

puteţi să faceţi silvoterapie !

Silvoterapia Dacă iubiţi pădurea, faceţi silvoterapie activă sau pasivă în

mijlocul „codrului”. Este o terapie cu ajutorul arborilor. Pentru turiştii

sportivi sunt potrivite alergările uşoare sau „montainbike” într-un ritm

de 3-5 km pe oră, urcând şi coborând dealul dintr-o vale în alta, ca o

formă „activ ă” de silvoterapie pentru întărirea organismului. Pentru

iubitorii de drumeţie este de preferat mersul pe jos, cu exerciţii la

umbră şi „îmbrăţişări” ale copacilor. Este forma „pasiv ă” de

silvoterapie pentru combaterea stresului şi refacerea organismului.

Totul se petrece în aerul din pădure care conţine ioni negativi de

oxigen, adevărate „vitamine ale aerului ” cu proprietăţi multiple:

activează circulaţia sângelui, oxigenează bine creierul, creşte

numărul de globule roşii, uşurează respiraţia şi favorizează somnul.

Este un remediu excelent pentru: astm bronşic, bronşită cronică,

hipertensiune arterială, insomnie, stări de nervozitate şi de stres.

Dacă veţi face şi o „cură” de fructe de pădure, atunci urarea din

Banat „sănătate şi bucurie” este împlinită.

Să nu fiţi surprinşi de „colibele” (sălaşele) în formă de stup

de albine ce împânzesc colinele. Sicheviţa este un sat tradiţional


142

cu „case răsfirate”, cea mai mare aşezare rurală din Clisura

Dunării.

Nu puteţi pleca din Sicheviţa fără a vizita Muzeul sătesc „Ion

Dragomir” din Gornea , Mănăstirea „Intrarea în biserică a Maicii

Domnului” de la Păzărişte şi Villa Rustica de la Căuni ţa.

Muzeul s ătesc „Ion Dragomir” din centrul localităţii

Gornea, inaugurat la 27 iulie 1969, are două expoziţii. Una

dedicată arheologiei şi una etnografiei locului.

În „Sala de arheologie ” veţi vedea exponate dispuse pe

epoci istorice din preistorie şi perioada romană. În această vreme,

când lumea este mai preocupată de „provocările” prezentului, prin

pasiunea şi înţelegerea faţă istoria locurilor ale învăţătorului Ion

Dragomir, în muzeu veţi vedea una din „scrierile dunărene”

descoperite de echipa arheologică condusă de prof.univ.dr

Gheorghe Lazarovici, o cărămid ă roman ă cu scriere cursiv ă în

limba latină din perioada stăpânirii romane.

Tot aici, vă veţi imagina cum arăta cetatea romană de la

Căuniţa,ale cărei ruine se află sub apele Dunării, privind macheta

de reconstituire a cet ăţii din muzeu.

„Fortăreaţa romană avea patru turnuri de apărare la colţuri, iar

la partea sudică, spre Dunăre, două turnuri şi o poartă, căci intrarea

se făcea de pe apă. Aici locuiau limitanei , ostaşi de pază care

controlau malul stâng al Dunării.” [Dragomir I., 2003].

Cetatea era o „Contra Nove” la cetatea romană bizantină

„Novae”, de pe celălalt mal al Dunării, malul sârbesc.

Inscripţia cu litere cursive în limba latină de pe cărămida

romană constituie un „document-mărturie” pentru formarea limbii

române, având un înţeles unitar:


143

Textul în limba latin ă: Textul în li mba român ă:

„Rogo et peto primicere

tunc puellam Bariam teretrum

pedis ego Sterius modo

rudis cunscio me reddere

Bes sam ex sium visu peto

e rogo primicere reddas

mihi seretrum (tu)m venet

Bessa ulam emet et tolet

mihi cor pater Flaccus”

„Te rog şi te implor primicere

pentru că pe Bariam (sclava)

o prăpădeşti cu totul eu Sterius

sunt chezaş a-ţi reda

pe Bessa cu orice chip

te rog primicere redă-mi

comoara mea atunci va veni

Bessa zburând şi va sălta

inima ta de tată Flaccus”

Căutaţi să identificaţi piesele de ceramică romană lucrată atât

cu mâna, cât şi la roată, cu însemnele solare şi brăduţi, descoperite

la Villa Rustica de la Căuniţa. Lângă ferma romană s-au scos la

iveală şi cele dou ă cuptoare de ars c ărămid ă. O reconstituire a

unui cuptor este expusă la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.

În „Sala de etnografie” se pot admira costume populare

vechi de peste 100 de ani şi atât de ingenioasele „unelte” din epoca

de …lemn, donate de locuitorii satului: războiul de ţesut din 1887,

cu ale sale creaţii după „izvod”, strungul de lemn vechi de aproape

90 de ani(de la un ceh din sat), cârceagul de ap ă realizat dintr-o

singură bucată din lemn de nuc decorat cu motive dacice,

„burdu şul” din piele de viţel, în care ţăranul îşi ducea porumbul la

moară şi se întorcea cu făină de mălai, şi „cheia oarb ă”.

Deşi este un sat de români, în obiceiurile, portul şi graiul din

Sicheviţa veţi descoperi influenţa locuitorilor satelor din jur, a pemilor

de Gârnic, a sârbilor de la Liubcova, a „bufenilor” de la Coronini şi

Padina Matei şi a nemţilor de la Moldova Nouă.


144

Când are nevoie de linişte şi lumină, călătorul îşi poate

îndrepta paşii spre mănăstirile din Banatul Montan. Deşi nu au faima

celor din Moldova, prin locurile de legendă în care sunt zidite, prin

simplitatea vieţii de început de lume şi prin mărimea redusă a

construcţiilor, în mănăstirile din Banatul Montan te simţi mai aproape

de cer.

Drumul este obositor, dar credincioşii creştini mai în vârstă din

partea locului spun că „Dumnezeu ne numără paşii pe care îi facem

până la mănăstire, iertându-ne atâtea păcate câţi paşi facem”. Poate

că, de aceea, aşezămintele din Banatul Montan au fost zidite în locuri

mai retrase, destul de greu accesibile, stând mai degrabă cu faţa

câtre singurătate decât spre lume.

După Dobrogea, Banatul este, în mod cronologic, a doua

regiune din România unde s-a dezvoltat viaţa monahală. Aşa cum

spun izvoarele istorice, Sfântul Andrei a fost întâiul apostol care a

ajuns la Marea Neagră pentru a-i creştina pe daco-romani, strămoşii

românilor. În peştera din Dobrogea, Sfântului Apostol i-a fost uşor să

ţină predici despre credinţa în Iisus, deoarece dacii dintotdeauna

credeau într-un singur zeu, Zamolxe. Sfântul Apostol Andrei,

ocrotitorul românilor, este sărbătorit în fiecare an la 30 noiembrie.

Pentru credinţa sa, a fost bătut şi răstignit pe o cruce în formă de X,

în oraşul Patras, din Grecia.

Apoi, ucenicii lui s-au dus de-a lungul Dunării până în Banat şi

au răspândit creştinismul încă din primul secol după Hristos.

Odată cu pătrunderea creştinismului în Dacia Pontică

(Dobrogea) prin Sfântul Apostol Andrei şi, apoi prin ucenicii lui în

sudul Banatului, începând cu secolul al VII-lea, au apărut


145

aşezările de sihaştri de-a lungul Dunării, în locuri prielnice de refugiu

şi de nevoinţă, în peşterile de pe Defileul Dun ării , de la Dierna până

la Mudava, şi în Mun ţii Banatului până în apropiere de Oraviţa. Mai

târziu, primii sihaştri s-au răspândit pe valea singuratică a râului

Cerna şi în Mun ţii Semenic .

Majoritatea călugărilor au fost anonimi. Au rămas doar „urme”

din chilii: obiecte cu simboluri creştine (cum este inelul de aur cu

simboluri creştine descoperit la Băile Herculane) şi tradiţii locale care

amintesc de existenţa unei vieţi călugăreşti în Banatul Montan.

„Primele aşezări călugăreşti atestate documentar în Banat

datează din a doua jumătate a secolului al X-lea. Cea mai veche

dintre ele se consideră Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din

Morisenia (Cenadul de astăzi), din anul 1002, când sihăstria a fost

transformată în mănăstire cu viaţă de obşte de către Ahtum,

principele Banatului, prin aducerea unor călugări greci de la Vidin.”,

aşa cum arată P.S Lucian, episcopul Caransebeşului [Timi ş C.,

2011].

Încă de la primul pas înăuntrul unei mănăstiri din Banat simţi

acea senzaţie de împăcare cu toţi, dar în mod deosebit cu tine însuţi,

pe care numai locurile sfinte ţi-o pot da. E linişte şi totuşi un zumzet

pluteşte în aer. E nemişcare şi totuşi percepi mişcarea la fiecare pas.

E altfel ! E o pace interioară căreia, odată întors înapoi, în lumea

mireană, ai să-i duci dorul toată viaţa. Aprinderea unei lumânări la

mănăstire echivalează cu reaprinderea credinţei, cu împlinirea unui

vis. Spovedania la mănăstire te scapă de frământările produse de

greutatea apăsătoare a grijilor lumeşti.

Bănăţenii s-au născut creştini. În bisericile şi mănăstirile din

Banatul Montan, majoritatea bănăţenilor intră şi ies tot timpul. E o


146

mişcare continuă, credincioşii aprind lumânări pentru pomenirea

morţilor şi sănătatea celor vii şi îngenunchează într-o atmosferă

liniştită şi încărcată de arome de tămâie în faţa icoanelor făcătoare

de minuni, unde îşi găsesc mângâierea.

Dacă blândeţea ar trebui să poarte un chip şi să existe într-un

trup, acestea ar fi cu siguranţă cele ale unui călugăr din mănăstirile

cărăşene.

Ca să nu rataţi o astfel de întâlnire, este important să sesizaţi

agerimea minţii din spatele cuvintelor pline de bunăvoinţă şi privirea

blândă cu care te priveşte drept în ochi.

Retrăgându-se din lume, călugărul rămâne în comuniune

spirituală cu lumea pentru care se roagă neîncetat. Meditaţi adânc la

răspunsurile pe care le veţi primi la întrebări despre existenţa umană:

Când va veni sfârşitul lumii ?

Când nu va mai fi cărare între om şi aproapele lui.

Ce este raiul ?

O mare de iertare şi un munte de rugăciune.

Care sunt judecăţile lui Dumnezeu ?

Omul nu le poate înţelege pentru că nu a cunoscut nemurirea.

Prin cunoaşterea tainei existenţei în credinţă, verbul după care

ne călăuzim în viaţă nu va mai fi „a avea”, ci „a fi”, în sensul de a

deveni. A avea este trecător, pe când a fi este etern.

Liniştea sufletului, precum o numesc sihaştrii este maica

rugăciunii şi a faptelor bune. „Isihia în limba greacă, sau sihăstria în

graiul românesc, este un dar cu care Dumnezeu a înzestrat în mod

armonios întreaga creaţie, de la îngeri şi oameni până la păsările

cerului şi florile câmpului. Prin linişte se înţelege armonie, o împăcare

a omului cu inima sa, cu conştiinţa sa, cu semenii săi. Ea este atât


147

exterioară, firească, cât şi interioară, fără de care omul nu poate

creşte normal, nu se poate forma, nici nu poate realiza ceva de folos

în viaţă. Nimeni nu se poate ruga la Dumnezeu cu mintea şi inima

tulburată de griji, de gânduri şi de patimi. Liniştea exterioară este a

pământului roditor, a cerului înstelat, a păstorului înconjurat de turmă,

a ţăranului legat de pământ, a mamei cu pruncul la sân. Liniştea

interioară este mama sănătăţii, o linişte a inimii prin credinţă şi

înţelepciunie.” [Bălan I., 1982].

Sunt trei paşi pentru a ajunge un turist la liniştea dorită. La

prima treaptă a liniştii ajung toţi care trăiesc cât mai mult în mijlocul

naturii. De aceea, aproape toate mănăstirile din Banatul Montan sunt

în locuri retrase, unde şoaptele rugăciunilor celor care le vizitează se

amestecă cu foşnetul pădurilor, murmurul văilor şi trilul păsărilor.

La a doua treaptă a liniştii se poate ajunge dacă, odată ajunşi

la mănăstire, veţi căuta bucuria în lucruri simple. Admiraţi culorile vii

şi desăvârşirea artistică a frescelor din interiorul bisericilor

mănăstirilor care parcă prind viaţă prin scene biblice în care se

înfăţişează viaţa Mântuitorului pe pământ şi se continuă cu

Spovedania creştinului până la Judecata de apoi şi Scara raiului.

Cea de treia etapă a liniştii se atinge numai de creştinii care,

odată ajunşi la o mănăstire, rămân acolo pentru mai multe zile şi pe

„cărarea credinţei” sunt cuprinşi de dor de Dumnezeu, se roagă fără

gânduri, îşi stăpânesc imaginaţia şi simţurile şi dobândesc darul

lacrimilor de bucurie şi de iubire pentru toţi semenii deopotrivă.

La mănăstire, credincioşii sunt chemaţi la slujbă şi rugăciune

cu clopotele sau cu toaca. Toaca este o scândură lungă în care se

loveşte cu două ciocănele tot de lemn. Există aici credinţa că toaca

este scândura din arca lui Noe de la potop. Potopul este o revărsare


148

a râurilor peste ţărm. Astăzi, creştinii din Banat sunt chemaţi cu toaca

la rugăciune în faţa „potopului” de ispite ce se revarsă în fiecare zi.

Nou Mănăstire Gornea-Sichevi ţa este pe o veche vatră a

sihaştrilor din Clisura Dunării. Ea este aşezată la 250 m de Dunăre,

la o răscruce de două drumuri: Orşova-Moldova Nouă (DN 57) şi

Podul Păzărişte – Gârnic (DJ 571A).

Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării, la Villa

Rustica de la Căuniţa, au scos la iveală obiecte cu însemne creştine

ce datează din perioada romană, secolele II–III, fiind o dovadă a

existenţei în aceste locuri a unei vieţi creştine timpurii. Îndemnat de

aceste descoperiri, în anul 2001, primarul de atunci al comunei

Sicheviţa, Gheorghe Birta, a lansat ideea de a se construi un

aşezământ monahal pe locul fostului pichet de grăniceri, pentru

reînnoirea vieţii spirituale pe aceste meleaguri şi păstrarea tradiţiei

creştine ortodoxe. Aşa s-a ridicat singura vatră călugărească pe o

rază de aproape 100 km din Clisura Dunării, printr-un semn tainic al

Maicii Domnului, cum mărturiseşte maica stareţă Macaria:

„Această vatră monahală este o minune a Maicii Domnului al

cărei glas l-am auzit, eu şi maica Anastasia, în Mănăstirea Dealu

(Târgovişte), la vremea amiezii unei zile din anul 2000, când ne

rugam în chilii separate; Sfânta Fecioară spunându-ne în acelaşi timp

cuvintele: Să ieşiţi din această mănăstire şi să-mi faceţi un mic

paraclis pe Dunăre, în rând cu şapte chilii, şi să duceţi viaţă

pustnicească !”

Cu adevărat viaţa monahală a început în luna mai 2001,

odată cu venirea în acest loc a măicuţelor Macaria şi Anastasia

Grăpean.


149

Astăzi, pretutindeni în mănăstire, se simte o atmosferă de

sfinţenie, odată cu binecuvântarea locului, la 21 noiembrie 2001, de

către IPS Laurenţiu Streza, episcopul de atunci al Caransebeşului, cu

prilejul sărbătorii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care a

devenit hramul mănăstirii. Biserica nouă a mănăstirii a fost construită

între anii 2003-2010 şi are forma de „cruce” bizantină. Deşi are puţini

ani de viaţă monahală, Mănăstirea Gornea-Sichevi ţa este tot mai

mult căutată de credincioşii din zonă şi de turişti din alte părţi. Aici,

veţi vedea la răsărit de soare „Slobozitul apei ”, iar în amurg, când

bat clopotele sau toaca de lemn, veţi avea imaginea mormintelor din

sat înconjurate cu pietre de râu date cu var alb, care simbolizează

„hotarul ” sau „vama ” de trecere dintre viaţa pământeană şi viaţa cea

veşnică:

„Din pământ sub iarbă verde

Unde nimeni nu te vede,

Sus în ceriul luminat,

În loc bine judecat,

În Sicheviţa s-a născut „finalul fericit” al Legendei Iovan

Iorgovan. Toate legendele şi baladele populare redau lupta eroului

Iovan Iorgovan cu balaurul, într-o atmosferă de mister. Cele cinci

lupte sunt localizate în strânsă legătură cu înfăţişarea locurilor din

Valea Cernei şi cu însuşirile tămăduitoare ale izvoarelor termale de

pe aceste meleaguri.

Ultima lupt ă dintre Iovan Iorgovan şi balaur are loc la

Cazanele Dunării. Balaurul a intrat într-o peşteră, unde voinicul l-a

uciş, tăindu-i ultimul cap. După cum spune legenda, la puţin timp

după omorârea balaurului, capul acestuia „tot fugea” şi rostogol s-a

dus pe apa Dunării în sus, până la peştera „Gaura cu musc ă” de pe


150

Clisura de sus, de lângă Coronini, în apropierea Cetăţii Golumbac ,

de pe malul sârbesc. De atunci, din această peşteră ies roiuri de

„musca columbac ă” şi ţânţari, dăunătoare îndeosebi vitelor.

În acest timp, Iovan Iorgovan se întoarce trist pe Valea Cernei,

în căutarea celei mai frumoase fete, prin care îşi căuta împlinirea.

Nimeni nu ştia să-i dea un sfat, nici măcar cucul singuratic.

Căutându-şi adăpostul în Grota Haiducilor , voinicul supraveghea cu

mare grijă izvorul de „apă vie” de unde a primit putere, pentru a

vedea „cine apă venea să bea / ca să n-o tulbura”. Până într-o zi

când la izvor zări o căprioară cu ochii înlăcrimaţi, aşa cum balada

cântată în Sicheviţa spune :

Iovan Iorgovan

Braţ de buzdugan

Returnă pe Cerna

După Ana doina

Cu ochi trişti căuta

Pe cuc întreba:

„Cucule ! Cucule !

Ce-ţi cânţi numele

Cine vine la izvor

Cu inimă de dor

Să bea apă vie

Să-mi fie soţie.

Astă sprinteioară

La fugă uşoară

Nu e căprioară

Ci dalbă fecioară,

Chip de fată mare

Răsărit de soare.

Pentru a afla adevărul, Iorgovan se prefăcu că o vânează.

Atunci căprioara a strigat că „nu este căprioară” şi s-a prefăcut în

„dalbă fecioară”. Iovan Iorgovan a îngenuncheat şi cu lacrimi de

bucurie în ochi i-a spus că e aşa cum o visase şi o vrea de mireasă.

Aici, în Valea Cernei, s-a încins o nuntă mare, ca-n poveşti, la care a

luat parte alături de nuntaşi şi întreaga natură.

Şi astfel, ca şi basmul Cernei, Drumul lui Hercules se

sfârşeşte tot acolo unde a început: la minunea izvoarelor calde peste

care este ocrotitor zeul puterii, Hercules.


151

10. CULTURA

Tradiţia face parte din cultura populară a schivicenilor. Pentru

ei a renunţa la obiceiuri, datini şi credinţe, înseamnă a renunţa la

identitate. Vom prezenta, în încheierea lucrării, modul cum se

păstrează o parte din tradiţii, cu speranţa că ele vor fi transmise şi

generaţilor care vin.

Măsuratul oilor

Tradiţia din Sicheviţa, asemănătoare celei din Valea Almăjului

este strâns legată de oierit. După ce oile au fost gestante peste iarnă

(perioada de gestaţie la oi este undeva la 150 de zile, adică 5 luni de

zile), fată mieii, apoi urmează să reintre în ciclul firesc şi să înceapă

perioada în care oile sunt folositoare pentru laptele lor.

Pentru a da lapte bun şi mult, oile trebuie duse în locurile cele

mai bune de păşunat (care nu sunt jos în luncă, ci sus, pe dealuri, în

apropierea pădurilor), unde iarba este mult mai potrivită pentru

hrană. Creşterea oilor presupune multă muncă şi mult efort, de

aceea este rentabil ca mai multe familii să îşi adune oile la un loc

(nici prea multe oi la un loc nu e bine, dar nici prea puţine nu e bine).

Turma astfel formată se numeşte ,,stână” (o turmă de oi), iar

reprezentanţii fiecărei familii poartă numele de ,,stăpâni” (se unesc

cu oile la o stână).

Pentru că nu toate oile sunt la fel de rodnice (unele dau lapte

mai mult, altele mai puţin), pentru că nu toţi stăpânii au acelaşi număr

de oi (poate unul are 10 oi, altul are 30), aşa şi laptele, produsele


152

lactate, munca şi cheltuielile vor fi diferite şi se împart diferit. Pentru a

defini clar ce oi are fiecare stăpân şi cât lapte dau oile, se face

,,măsuratul oilor”.

Prin ”măsurat” se determină cantitatea de lapte pe care o dau

oile fiecărui proprietar şi se calculează brânza cuvenită fiecăruia.

Măsuratul oilor începe înainte de Sfântul Gheorghe, în data de

22 aprilie, când mieii nu mai sunt lăsaţi să sugă lapte de la oi, adică

sunt ,,înţărcaţi”. Apoi pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, oile sunt

mulse spre a se vedea cât de rodnice sunt în ceea ce priveşte

laptele. Aceasta activitate se numeşte ,,năprăor”.

De dimineaţă, cineva din familie, de obicei copiii, erau trimişi

cu oile la păscut, aceştia întorcându-se în jurul prânzului.

Se face o ,,turtă”, din făină de mălai, se împodobeşte

,,găleata” în care se mulg oile cu o ramură de salcie, câteva fire de

lână vopsită în culoare roşie şi cu un fir de leuştean, iar pe fundul

găleţii se pun câteva monede . Monedele din ,,găleată” sunt date

copiilor, sau celui care a ,,păzit” oile în dimineaţa respectivă. După ce

s-a finalizat activitatea de muls a oilor, laptele este măsurat cu

,,raboşul”, este strecurat prin ,,străcătoare” (bucată de tifon), şi

,,închegat”, iar după aceia caşul este adunat şi pus să se scurgă, tot

în ,,străcătoare”. ,,Turta” din mălai este înmuiată în laptele muls şi

este împărţită în trei părţi, prin rupere, de către trei persoane, cel mai

în vârstă din familie fiind în interiorul ,,strungii”(curţii unde se mulg

oile), iar alţi doi membri ai familiei, în afară. La ruperea ,,turtei”, cel

din interiorul ,,strungii”, spune ,,cucu”, iar cei de afară îi răspund

„răscucu”. Acest ritual are ca scop, menţinerea sănătăţii oilor şi o

producţie de lapte cât mai mare.


153

Cu o seară înaintea ,,măsuratului oilor”, toţi ,,stăpânii”aduc

oile în ,,stână”, unde fiecare îşi mulge propriile oi, fără a se măsura

laptele muls. Acest lapte este adunat, în comun, iar din el se face un

caş mare, care se împarte celor care urmează să ducă oile la păscut,

în dimineaţa următoare.

În dimineaţa zilei ,,măsuratului” (la două săptămâni după

,,năprăor”), se adună cei care urmează sa meargă cu oile la păscut

,,păcurarii”, reprezentanţi ai fiecărui familii, îşi iau bucata de caş,

pregătită de seara şi pleacă cu stâna la păşune.

În aceeaşi dimineaţă, fiecare ,,stăpân”, duce câte o

,,oară”(pasăre, găină), la stână, pentru a o pune în supă. Supa era

făcută în comun, într-un cazan sau oală de lut mai mare. Ceilalţi

membri ai familiilor (stăpânii), cei care rămân la stână, se ocupă de

friptul mielului ,,în brucă”(la proţap), spunând poveşti în jurul focului şi

cinstindu-se cu o,,gură de răchie”.

În jurul prânzului, stâna se întoarce de la păşune şi este

întâmpinată de către cei prezenţi şi de către ,,lăutaşi”(mică orchestră

populară), care intonează ,,Marşul oilor”. Oile sunt introduse într-un

ţarc, iar fiecare familie işi mână oile din ţarc către strungă, la strungă

fiind un mulgător din familia respectivă (câte un stăpân). Oile sunt

lăsate să iasă una câte una din ţarc către strungă.

Găleata în care se mulgeau oile, o căldare din lemn (scorbură

de salcie care are un fund si un mîner din tei împletit, ca o mănuşă),

era pregătită din timp, având pe fundul ei câţiva banuţi şi puţină apă.

Apa din găleată se aruncă asupra oilor proprii, pentru a se curăţa de

rele si de boli, iar bănuţii rămân în găleată până ce se măsoară

laptele.


154

După ce fiecare termină de muls oile, se adună toţi pentru a

măsura cantitatea de lapte mulsă de fiecare stăpân. Măsurarea se

face într-o găleată specială cu ,,raboşul”, băţ de lemn care are

gradaţii ce corespund unui volum dintr-un vas de dimensiune

cunoscută (de exemplu oca avea 1 litru si 200 de grame). Astfel se

măsoară cât lapte e în găleată. Apoi se scrie cantitatea de lapte dată

de oile fiecăruia. Bănuţii din fundul găleţii se dau celor care au fost cu

oile la păşune de dimineaţă. Evident că după intocmirea acestei liste

se va vedea cine a avut oile ce au dat cel mai mult lapte. Sigur,

lumea începe şi discută: cutare a avut cel mai mult lapte, dar a avut

şi cele mai multe oi sau cutare a avut trei găleţi de lapte la 15 oi, dar

altul a avut doar două găleţi la tot atâtea oi, oare de ce le mai ţine? şi

aşa mai departe.

Stăpânul ce are oile cu cel mai mult lapte, devine baciul

stânei, conducătorul stăpânilor. Baciul va fi cel ce stabileşte regulile:

cum se păzesc oile, cum se ia laptele de la oi, stabileşte când se

despart oile toamna, stabileşte cine e vinovat când s-a petrecut un

necaz la oi şi aşa mai departe. Cel care are cel mai puţin lapte muls,

poartă numele de ,,pircă”. Oile se păzesc cu rândul de către stăpâni,

împreună cu un cioban angajat, numit în trecut ,,dăuric”, în ordinea

cantităţii de lapte mulsă.

Laptele muls este strecurat, închegat, adunat şi pus să se

scurgă în ,,străcătoare” (tifon). Caşul rezultat era dat

,,codreanului”(pădurarului silvic), spre a mai ,,închide ochii” la

păşunarea prin pădure. Pe lângă acel caş, i se mai ducea

pădurarului un ciolan de miel, de la fiecare stăpân şi o sticlă de

,,răchie.”


155

După ce s-a terminat întreaga operaţiune de muls, măsurat şi

închegat, începe adevărata petrecere. În trecut, ,,se trăgea” cu

puşca pe deasupra oilor, pentru a alunga spiritele rele, care veneau

să fure laptele oilor şi să le ,,stângăcească” (îmbolnăvească).

Fiecare stăpân se aşează, împreună cu invitaţii, pe iarbă, în

ordinea cantităţii de lapte muls, începând cu baciul şi îşi pune

bucatele, drobul de miel, ,,răchia de prună” şi mielul fript ,,în brucă”

pe un ,,măsai”(faţă de masă). Se face o rugăciune şi se dă ,,în

sănătatea oilor”, după care se trece la ospăţ. Supa şi pasărea este

scoasă din cazan şi fiecare gazdă îşi ia partea. Oamenii pleacă de la

unii la alţii să se cinstească cu răchie. Înainte, atât stăpânii, cât şi

ciobanii ştiau să cânte la fluier şi era o plăcere să asculţi doinele şi

jocurile cântate cu patimă. Se tocmea şi o formaţie de ,,lăutaşi” de

,,lăuţi cu tolcer”(vioară cu goarnă), cei mai reprezentativi fiind fraţii:

,,Laie şi Mita Chioru” (Nicolae Jurca şi Dumitru Jurca), care

înveseleau mulţimea prin cântecele lor. Se încingeau jocuri aprige,

iar petrecerea ţinea până târziu către seară.

Odată cu trecerea zilelor călduroase ale verii, se iroseşte şi

iarba de sus, de la pădure, vine toamna. Aşa că baciul decide dacă e

cazul să ,,răznească”(separe) oile din stână şi fiecare stăpân să le ia

acasă. De obicei între 15 august şi 1 septembrie oile sunt ,,răznite”

daca iarba nu mai corespunde. Totuşi dacă sunt condiţii, oile pot sta

mai mult în stână, totul depinzând de hrană.

După ce oile erau despărţite din stână şi fiecare le lua acasă,

stăpânii se întâlneau şi făceau o mică petrecere, la care se făcea o

,,coleşă” (mămăligă) caldă cu lapte şi brânză, care era ,,udată” cu o

,,răchie” bună.


156

Ruga satului de Rusalii

Sărbătoarea Rusaliilor, se suprapune, la Sicheviţa, cu

„nedeia”(ruga). Anual luni şi marţi după Rusalii, fiecare casă locuită

din sat este plină de „goşci”, care participă la masa gazdei, servind

din bucatele pregătite cu multă pricepere, precum şi din friptura de

miel „în brucă”(la proţap).

Fiind o sărbătoare a bisericii, ruga e şi un prilej de a se da

donaţii către aceasta. Astfel, câte unul dintre cei mai marcanţi

membri ai comunităţii este desemnat, în fiecare an, ,,naşul bisericii”.

,,Naşul” este desemnat de către consiliul parohial, ori se oferă

voluntar. Acesta, în ziua respectivă, oferă bisericii o donaţie în bani

sau obiecte de cult. La slujba religioasă din acea zi aduce un colac

frumos, de sărbătoare. Donaţia naşului se consemnează în registrele

bisericii.

După masa de prânz, gazda, împreună cu oaspeţii, după ce

se „schimbă” (îmbracă) în „ţoale”(haine) frumoase, merg în centrul

comunei pentru a participa la „joc”(horă), unde este adusă muzică

„bună”. În trecut jocul începea foarte devreme, dar, din păcate,

astăzi, s-a mai pierdut din obicei.

Organizarea petrecerii rugii (negeii), cade în sarcina

,,căpăraşilor”. Aceştia sunt de obicei tinerii satului care adună bani de

la fiecare casă (ori se hotărăşte o sumă fixă, ori dă fiecare după

posibilităţi, dar cum bănăţeanul e om ,,fălos” nu prea se lasă unii mai

prejos decât alţii). Din aceşti bani ei tocmesc muzicanţii ce urmează

să cânte la ruga satului.

În ultimii ani, hora de deschidere a rugii o pornesc câteva

perechi de elevi, îmbrăcaţi în vechiul costum popular.


157

Marţi, în ultima zi a nedeii, credincioşii ies la „morminţi”,

procesiunea fiind asemănătoare cu cea de la Paşti. După ce se

reîntorc de la cimitir, credincioşii merg spre casă, pentru a lua masa,

iar, mai apoi sosesc la horă pentru a-şi etala, ţinuta şi calităţile

artistice.

Obiceiuri legate de momentele mari ale vieţii

Naşterea şi botezul

Naşterea unui copil este totdeauna prilej de bucurie pentru

părinţi dar, mai ales, pentru bunici. Naşii sunt păstraţii din străbuni,

preluându-se naşii băiatului.

Încă, înainte să nască, femeile gravide sunt scutite de munci

mai grele şi li se îndeplinesc toate poftele, li se aduce să mănânce

orice fel de ,,poamă” (fruct) ca să ,,nu li se lase” şi să piardă sarcina.

Întotdeauna, existau femei mai în vârsta, pricepute, care erau

denumite moaşe şi care asistau la naşterea pruncului, tăindu-i

buricul.

La naştere, femeile pentru a o imita pe Fecioara Maria,

năşteau pe un aşternut de paie sau fân, aşezat pe jos şi nu în pat.

După naşterea copilului, acesta era scăldat, de către moaşă şi

bunică într-o ,,carliţă” (covată) de lemn, unde se punea şi ,,molitvă”

(apă sfinţită, aghiasmă). Apa în care a fost scăldat copilul trebuia

vărsată în acelaşi loc, între flori, ca cel nou-născut să fie frumos ca o

floare. După aceea copilul era înfăşat într-o pernă special

confecţionată pentru acest moment, iar aceasta era legată strâns cu

o faşă, pentru ca picioarele copilului să nu se deformeze, şi pus în

leagănul pregătit dinainte.


158

La trei zile după naştere se aşează în jurul noului născut

buchete de flori, ceşcuţe cu miere, franzeluţe etc. şi se aşteaptă

,,ursitorile”, care vor veni peste noapte să-i ,,ursească”(prezică) şi

să-i hotărască destinul. Cele care stau de veghe, trebuie se se

,,căznească” să nu adoarmă pentru a le auzi pe ursitoare.

Pentru a le îmblânzi pe ursitori se punea la geam, sub oblon,

plăcinte, un pahar cu vin, unul cu ţuică şi unul cu apă, ele urmând să

se ospăteze şi, drept răsplată să ureze noului născut numai lucruri

bune, sănătate şi viaţă lungă, să fie bogat şi bun cu toată lumea să

fie ,, fălos pe lume, nu cu lumea”.

Pe timpul verii, fiind perioada muncii câmpului si neavând în

grija cui să lase copilul, el sugând la mamă, era pus într-un ,,leagăn”

portabil, confecţionat din coajă de tei, frumos încrustat şi cusut cu

diferite motive din rafie, tot din tei, şi purtat de către mamă, aproape

permanent în spate. Peste leagăn se punea o ,, lăstăviţă”(păturică),

ţesută la război, special pentru acest scop.

Ca să nu fie ,,deochiat”, copilului i se lega la mână o bucată

de aţă de culoare roşie, iar la capul pruncului, sub pernă, se punea

un fir de busuioc sfinţit, spunându-se diferite cuvinte ,,magice”,

pentru a-l feri de rele, boli şi necazuri.

În caz de boală sau deochi, copilului i se descânta, ,,i se

stingeau cărbuni” aprinşi într-un pahar cu apă, iar cu apa de la stins

se ungea acesta pe frunte, şi la buric.

Mama alăpta copilul o lungă perioadă, de până la doi ani,

după care îl ,,înţărca”. Ca să poată să-l ,,înţărce” mai uşor, mamele

se murdăreau pe sân cu diferite substanţe (gem, mujdei de usturoi),

pentru ca pruncului să-i treacă pofta de supt.


159

După o anumită perioada, copilul era botezat, fiind însoţit la

biserică de moaşă şi naşă, care suportau o parte din cheltuieli. După

botezul de la biserică, acasă sau, mai nou, la Căminul cultural, se

făcea o petrecere, cu ,,lăutaşi”, unde erau invitate toate neamurile,

vecinii şi prietenii, toţi aceştia aducând daruri copilului, constând în

hăinuţe, încălţăminte şi bani.

Nunta

Căsătoriile se făceau, în cele mai multe cazuri la vârste

fragede, in special pentru fete, care erau ,,peţite” încă de mici copile.

Încă din copilărie, copiii erau învăţaţi să joace jocurile care se jucau

în sat (brâul, hora şi ardeleana), de către părinţi sau bunici, fiind

aşezaţi cu picioarele, pe picioarele lor, în timp ce aceştia jucau.

După o anumită perioadă, în care cei doi tineri ,,vorbeau”,

părinţilor băiatului le revenea sarcina să meargă în peţit la casa fetei.

Peţitul era pregătit din timp, ca nu cumva mirele să fie refuzat, fapt

destul de grav pentru onoarea băiatului şi a familiei lui.

Pe lângă părinţii mirelui mai veneau si câteva rude apropiate

(fraţi, unchi,mătuşă), numărul lor fiind impar. Ei erau primiţi de către

părinţii fetei şi de către o parte din rudele acesteia, cu răchie, prăjituri

şi erau poftiţi înăuntru pentru a hotărî data nunţii şi modalitatea în

care se v-a face aceasta. Tot atunci se discuta zestrea pe care urma

să o primească fata, dacă se ducea noră la ,,socri”, sau băiatul dacă

,,se băga ginere în casă” . Condiţiile de ,,ginere în casă” prevedeau

nişte drepturi, obligaţii şi în cazul în care tinerii căsătoriţi nu mai stau

nici la părinţii fetei, nici la cei ai băiatului şi ,,se răznesc” (se separă).

Cam cu o săptămână înainte de nuntă, începeau pregătirile

necesare, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi al pregătirii


160

mesei festive. Se tăiau viţei, porci, ,,oară”(păsări), se făceau

plăcintele, prăjiturile, sarmalele etc.

În seara dinaintea nunţii (sâmbătă seara), naşul, mirele,

nuntaşii şi rudele mirelui, merg la casa miresei cu ,,ţoala”(rochia

miresei, haine, încălţări), însoţiţi de muzică, care cântă pe tot

parcursul drumului. După depunerea hainelor la fereastra miresei,

gazda dă ,,goşcilor” o gustare, iar după aceea se trece la joc, până

ce mireasa îmbracă pe rând toate rochiile aduse, mai puţin cea de

mireasă.

A doua zi, duminică, după ce se merge după ,,naşul”,

„stăroica” dă nuntaşilor o gustare, iar mai apoi se pleacă cu întreg

alaiul după mireasă. Ajunşi la poarta miresei, se făceau glume, se

încuia poarta, iar în poartă aştepta cineva din familia miresei

îmbrăcat haios, care întreba:,,Ce căutaţi la noi?”, la care cei veniţi cu

alaiul spuneau: ,,Căutăm o căprioară, care ne-a scăpat de la

vânătoare”, ,,La noi nu este”, ,,Bine, vă dăm voie, dar mai întâi să vă

arătăm pe asta” şi le prezintă o babă îmbrăcată în alb ca o mireasă,

pe care cei sosiţi, o refuză, spunându-le că e bătrână şi urâtă, apoi le

prezintă o fetiţă frumos îmbrăcată, care va fi ,,govia” (mireasa) mică.

,,Nu este asta, acum e prea mică, la vremea ei o să fie ea

,,căprioara”, pe care o vor căuta alţii”.

În sfârşit se aduce adevărata ,,govie”, de către un ,, cumnat de

mînă” (givăr), la apariţia căreia toţi răspund ,,Da, asta e”. Mirele o

preia, o sărută, îi dă bani şi buchetul de flori.

Mireasa pune florile ,,în piept” naşilor, socrilor şi nuntaşilor,

după care alaiul, însoţit de muzicanţi, mergând în coloană, doi câte

doi, în pereche, cu stăgariul la urmă, pleacă spre centrul comunei,

pentru a se cununa, înainte la primărie, apoi la biserică. Pe parcursul


161

drumului, mireasa este condusă de către un „cumnat de mână”, iar

mirele de către o „govie de-a doilea”.

Pe drumul până în centrul comunei alaiul de nuntă, este

întâmpinat de mese cu ,,răchie fiartă”, scoase în drum de către

neamuri , vecini, prieteni. Au fost cazuri când oaspeţii veniţi la nuntă,

din alte părţi, necunoscând obiceiurile de aici, au tot servit pe drum,

de la fiecare masă, mai multe pahare ca, la un moment dat, au fost

nevoiţi ,,să tragă pe dreapta”, până se mai trezeau.

După terminarea cununiei religioase si după ce preotul îi

sfătuia pe tinerii ,,însurăţei”, asupra responsabilităţilor pe care le vor

avea în viitor, se juca în centru hora mirilor, cu lumânările de cununie

în mână, cu preotul care conducea hora şi stăgariul în ,,coadă”.

Dacă lumânarea unuia dintre miri se stinge sau se consumă

mai repede, înseamnă că şi viaţa acestuia este mai scurtă decât a

celuilalt.

În continuarea nunţii jucau ,,înaite” naşul, stăroica, socrii, etc,

până spre seară, când se intra în cămin, unde erau pregătite din timp

mesele, pentru a se servi: ,,tăiţeii” (supa), ,,sarmele” (sarmalele),

,,carnea” (friptura) şi ,,colacii” (prăjiturile), după care se strigau

,,darurile” de către ,,cumnatul de mână” (givăr), sau dacă acesta era

timid, de către altcineva ,,bun de gură”.

Înainte darurile constau din diferite articole de

îmbrăcăminte şi încălţăminte, obiecte de uz casnic, plapome, perne,

veselă, iar azi, în mare parte se compun din bani în moneda

naţională sau în valută. Banii se predau naşului, care-i

contabilizează, iar la sfârşit sunt înmânaţi tinerilor căsătoriţi, cu sfatul

de a-i folosi cu chibzuinţă.


162

Dimineaţa, nuntaşii şi o parte din mesenii care au rezistat

până la ziuă duc naşul şi mireasa cu ,,dârzele” (darurile) primite la

casa mirelui, unde-i aşteaptă iarăşi o masă îmbelşugată, inclusiv

răchie fiartă după care se retrag, după posibilităţi, fiecare la casa lui.

A doua zi, după masă (luni), petrecerea se dă la casa mirelui

unde ceremonialul este acelaşi.

A treia zi, seara, se ţinea ,,cuscria”, la care participau cuscrii,

femeile şi bărbaţii care s-au ocupat cu ,,ajutatul” la pregătirea şi buna

desfăşurare a nunţii. Acest obicei nu se mai ţine în prezent,

,,serviciul” fiind un impediment important pentru fiecare persoană.

În zilele noastre se mai practică, în dese rânduri, pentru a nu fi

,,cheltuiala prea mare” nunta în comun. După o înţelegere prealabilă

a cuscrilor, nunta se face într-o singură zi, iar darurile se strigă

separat, menţionându-se pentru cine sunt făcute (mire sau mireasă).

Moartea şi înmormântarea

Moartea este un fapt natural, care este privită ca o trecere din

lumea pământeană în altă lume, unde vom merge cu toţii şi unde v-a

fi o viaţă lipsită de griji.

După credinţa populară, moartea este prevestită prin diferite

semne: vise ale apropiaţilor, semne bizare, cântecul ,,cionvicei”

(cucuvelei) în apropierea casei, zgomote prin podul casei etc.

Urletul unui câine prevesteşte moartea cuiva. Un alt lucru care

arată că un om va trece la cele veşnice este şi faptul că în casa

muribundului se sparge ceva, de exemplu o oglindă. Cel care este pe

moarte visează că se găseşte în case necunoscute, în camere mari,

albe şi goale. Aceste vise arată familiei că nu-l vor mai avea, peste

puţin timp, alături de ei.


163

Toate aceste semne prevestitoare de moarte sunt descifrate

de către cei apropiaţi muribundului, familia şi rudele apropiate. Uneori

şi cel care este pe moarte înţelege aceste semne.

Se credea că odată apărute toate aceste semen, moartea nu

mai putea fi alungată. Familia ştia că cel în cauză îi va părăsi. Uneori

muribundul are o moarte chinuitoare iar bătrânii cred că acestuia îi

pare rău să părăsească viaţa şi pe cei dragi. Se crede că muribundul

s-a legat puternic sufleteşte de cineva şi nu vrea să părăsească acea

persoană. Familia cheamă preotul să facă o rugăciune specială

pentru ieşirea sufletului pentru cel ce se chinuie. Se aprinde o

lumânare.

Dacă omul este certat cu cineva din sat cere să fie adusă

acea persoană pentru a-şi cere iertare de la ea şi să poată părăsi

lumea aceasta iertat de oameni şi de Dumnezeu.

În momentul în care muribundul dă semne că va trece la viaţa

de veci, cei din familie aprind o lumânare la căpătâiul acestuia şi

plâng.

Dacă cel decedat a murit singur, neavând o lumânare a prinsă

la cap, o persoană apropiată, mortului ,,ţine golâmbul” (porumbelul),

un ceremonial care se desfăşoară în biserică, în seara de inviere.

După ce omul a murit, el este scos afară pentru a fi spălat de

către nişte femei mai în vârstă, apoi îmbrăcat cu haine noi, nepurtate

de altcineva, deoarece se crede că dacă va fi înmormântat cu lucruri

care au aparţinut cuiva, acea persoană va muri imediat după ce

decedatul va fi înmormântat cu acele lucruri şi pus la loc răcoros, pe

podea sau în curte unde se face ,,priveghiul”.

„Arângul” (clopotul) se trage, începând cu ziua morţii, pe toată

perioada cât mortul este acasă şi pe perioada înmormântării. Există


164

obiceiul ca dacă decedatul este bărbat să se tragă clopotele de trei

ori, cu interval scurt, între ele, dimineaţa si seara, iar dacă este

femeie doar de două ori , la acelaşi interval. Această activitate se

face pe baza unei taxe stabilite de către Consiliul Parohial, care se

plăteşte de către familia decedatului.

La priveghi sosesc, pe rând, mai întâi rudele, vecinii, prietenii

apropiaţi, apoi şi o parte a oamenilor din sat. Acelora care participă la

priveghi li se dă băutură (ţuică) şi plăcinte, la care în prealabil se

spune ,,să fie de pomană lui…”. La mort vin şi câteva femei care-l

deplâng pe defunct, amintindu-i că a lăsat casa săracă prin plecarea

dintre cei vii.

După o perioadă, corpul celui decedat se aşează în ,,săcrin”

(coşciug), în care se pune o foaie de ,,poneavă” (cearşaf), făcută

special pentru acest eveniment, o pernă la cap. În sicriu se pun o

parte din lucrurile pe cere le-a folosit pe lumea asta, dacă era mai în

vârstă şi purta ,,cârjie” (baston), aceasta se pune cu el. În buzunarul

mortului se pune un piaptăn, o oglindă şi alte ustensile care să-i

servească mortului pe lumea cealaltă. Tot în buzunarele mortului se

mai pun monede şi bomboane, în cazul în care are copii sau nepoţi

decedaţi să aibă ce să le dea când îi ies în întâmpinare.

La picioarele mortului se pun spini, pentru a-l înpiedica pe

acesta să se facă ,,moroni” (strigoi). Se credea că mortul vrând să

se scoale, se înţepa şi renunţa să se mai arate. Pentru a avea cu ce

plăti vama, cu ocazia trecerii punţii, ce desparte lumea aceasta de

cea spirituală, în mâna mortului se pun bani şi se leagă picioarele

mortului ca să fie inpiedicat, să nu se mai întoarcă strigoi.

Exista în trecut obiceiul de a se cânta "Zorile", în fiecare

dimineaţă dinaintea înmormântării, la ora 5, odată cu ivirea zorilor.


165

Se cântau în faţa casei mortului, la geamul camerei unde se găsea

aşezat. De zorit, zoreau femei bătrâne, 3, 5, 7, sau 9 nici mai multe,

nici mai puţine. Era obligatoriu ca numărul celor ce zoresc să fie

impar. Acest obicei a dispărut.

La casa mortului femeile vin cu lumânări, pe care le aprind şi

le dau de pomană mortului şi morţilor apropiaţi. Această acţiune se

face, mai ales de către rudele apropiate, iar lumânările se transmit

uneia dintre rudele apropiate mortului.

În ziua înmormântării, se aduc ,,stagurile”(steagurile), mortul

este scos ,,sub poartă” pus pe ,,scară” şi se aşteaptă venirea

preotului. La scoaterea mortului din cameră, de către o parte din

oamenii „care sunt la dus”, membrii familiei se închid în cameră şi

sparg un borcan , spre a alunga spiritul acestuia şi să nu se mai

întoarcă „moroni”(strigoi).

Dacă mortul este ”june” sau „fată mare” care nu au fost

căsătoriţi se confecţionează un steag negru, care însoţeşte decedatul

până la cimitir şi este postat pe mormânt, lângă cruce.

La steaguri, care pot fi, în număr impar, 9, 11, 13, la care se

adaugă crucea neagră, se pun „peşchire” (prosoape) şi

„cârpe”(baticuri). Tot la fel se procedează şi cu cei care duc mortul,

lor, fiindu-le agăţate de umărul opus celui pe care duc. La ,,dus” sun

de obicei şase persoane apropiate mortului, în dese rânduri nepoţi.

Săpatul gropii se începe de dimineaţă, iar dacă pământul este

mai tare şi nu a fost înmormântat nimeni de o lungă perioadă de

timp, se începe cu o zi înaintea înmormântării. La cimitir merg cinci

persoane, dintre care una aste o rudă apropiată mortului, care ştie

locul şi patru persoane care vor săpa groapa. Persoana tămâiază

locul unde se v-a săpa groapa, după care pleacă de la cimitir.


166

Preotul face o slujbă religioasă corespunzătoare, după care

cei apropiaţi îşi iau rămas bun de la decedat, „iertându-l”. La mort se

spun numai lucruri de bine, de bun simţ, după care cortegiul pleacă

spre biserică, unde mortul este introdus în biserică, unde se face o

nouă slujbă, după care în bătaia „arângului” (clopotului), se pleacă

spre „morminţi” (cimitir). Pe drum se fac mai multe „ogini” (scurte

opriri), unde se cântă cântece bisericeşti de către preot şi corul

bisericesc, care răspunde preotului, după care este anunţat cel care

a comandat odihna. „Oginele” se fac de obicei, la încrucişarea de

drumuri sau în faţa casei unor oameni care au comandat şi plătit taxa

stabilită.

La cimitir se face ultima „slujbă”(rugăciune), după cre sicriul se

coboară în mormânt, peste care se aruncă cu monede sau cu

pământ. La fel se procedează şi cu acele cu care au fost agăţate

prosoapele şi baticurile.

Sicriul este aşezat cu faţa şi picioarele spre răsărit, ca mortul

„să vadă răsăritul soarelui”. Peste sicriu se pune „boalta”(bârne de

lemn), după care cei care au săpat groapa o acoperă cu pământ.

Persoana care a mers cu groparii de dimineaţă, dă de pomană un

prosop şi un colac, persoanei care a început săparea gropii.

Cei care au participat la înmormântare, se reîntorc spre casă,

iar care au participat, activ, preotul, cantorul precum şi o parte dintre

rude, merg la casa defunctului, unde se organizează „ţara”(pomana).

La pomană, sunt pregătiţi din timp, colacii aşezaţi în farfurii,

împreună cu o bucată de brânză, o bomboană, un măr şi altele, care

după o slujbă scurtă realizată de către preot, sunt împărţiţi celor

prezenţi. Tot pe masă se mai pune supă, sarmale, friptură, prăjituri şi


167

sticle cu ţuica s-au vin. Dacă este perioadă de post, mâncarea este

potrivită, în special cu varză şi fasole.

Timp de şase săptămâni, o femeie apropiată, decedatului,

merge, în fiecare dimineaţă, la cimitir pentru a tămâia mormântul.

Această acţiune se face cu un polonic, în care se găseşte jar, peste

care se adaugă tămâie. Tămâiatul se face prin ocolirea mormântului

de trei ori.

La şase săptămâni de la deces se organizează o pomană de

o mai mică amploare, la care se dau de pomană „ţoale” (haine), unei

persoane mai nevoiaşe sau unei persoane apropiate decedatului. Pe

lângă haine se dau de pomană şi anumite obiecte (scaun, găleată,

farfurie, lingură etc), spre a-i fi necesare pe lumea cealaltă.

Se mai face „slobozitul apei”, o scurta pomană cu un ritual

specific pe malul unui râu. După terminarea ritualului se aprind două

lumânări încolăcite, care se pun în două cutii sau două coji de

„troacă” şi se lansează pe râu, să plutească.

Pomeni se mai fac la jumătatea de an, un an sau şapte ani.

Femeile văduve, care fac pomeni soţilor decedaţi, „îşi dau de

pomană” şi lor, haine, obiecte şi chiar alimente, pentru ca urmaşii să

nu mai aibă grijă de aceasta, după moartea lor.

La un an de la moarte, sau la o sărbătoare ,,mare” (Paşte,

Rusali, Crăciun), în special, dacă persoana decedată este mai

tânără, se dă „joc de pomană”. Jocul este pornit de către un grup de

trei fete şi trei feciori foarte tineri, rude apropiate cu răposatul, care

nu au mai jucat în joc până la acel moment. Cele trei perechi ţin în

mână lumânări aprinse, farfurii cu prăjituri şi sticle cu „răchie”. Pe

umeri poartă fiecare câte un dar de „răscumpărare”, constând într-un

prosop pentru băieţi şi o năframă pentru fete. O femeie mai în vârstă,


168

mamă, bunică sau mătuşă a celui decedat, trece pe sub picioarele

fiecărui dansator un prosop, pentru a „dezlega” jocul. Acest ritual se

repetă de trei ori, după care în joc intră şi alte perechi de tineri. Pe

parcursul jocului se face anunţul, în special de către unul dintre

„muzicanţi”, că jocul „ Să fie de pomană lui......”(numele celui/celei

decedat/e). La sfârşitul jocului cei care au purtat farfuriile şi sticlele cu

băutură, merg printre mulţime şi poftesc pe cei prezenţi se ia din

prăjituri şi să bea din ţuică, zicând: „Să fie de pomană, cui s-a numit”,

iar cei care primesc răspund: „Bogdaproste”.

Obiceiuri legate de marile sărbători religioase

Crăciunul

În Ajunul Crăciunului se obişnuia ca bătrânii din sat să se

ducă unii pe la alţii, unde se cinsteau cu câte un pahar de ,,răchie,, şi

nuci si-l aşteptau pe ,,Moş Crăciun”.

Copiii se pregăteau cu câteva zile mai înainte, se organizau

în cete şi mergeau cu colinda în seara de Ajun, pe la casele

oamenilor din sat.

Din repertoriul pe care-l foloseau copiii, amintim colindele:

Moş Crăciun; Scoală gazdă, nu dormi; Florile dalbe etc. După ce

terminau de colindat, gazdele le dădeau copiilor, nucii, plăcinte,

colaci, mere, dar şi bani, apoi colindătorii plecau mai departe.

În prima zi de Crăciun, primul om străin care vine în casa

gospodarului este pus să fie ,,cloţă”, i se dă un coş cu grăunţe sa-l

ţină în mână, el fiind aşezat pe scaun, şi i se zice o zicală care

trebuie să sporească numărul de pui în anul care începe: ,,câte

boabe în coş, atâţia pui frumoşi”.


169

După terminarea ritualului de mai sus, oaspetele dă la

orătănii grăunţele din coş zicând: ,, Na, mâncaţi-le şi să faceţi atâtea

ouă, să fiţi sănătoase la fel şi gazda voastră”. Dacă e bărbat, gazda îl

cinsteşte cu un pahar de răchie, iar dacă e femeie cu o prăjitură.

A doua zi, în prima zi de Crăciun, se umbla cu ,,Steaua”.

Copiii îşi pregăteau piesa ,,Irodul”, în care era prezentată naşterea

Pruncului Hristos, venirea magilor de la răsărit cu darurile: aur,

smirnă şi tămâie, discuţia lor cu împăratul Irod, găsirea lui, dăruirea

cadourilor sus menţionate, urzelile lui Irod pentru a-l ucide pe Hristos,

visul salvator, fuga în Egipt, uciderea pruncilor etc.

Anul Nou

În seara de Revelion, copiii umblă cu ,,Pluguşorul” pe la

casele gospodarilor din sat, iar gazdele le dăruiesc colindătorilor

fructe, colaci, prăjituri şi bani. În ziua de Anul Nou, gospodarul intră în

grajd, unde ţesală vitele să fie frumoase, curate şi sănătoase tot anul.

Din bătrâni, se spune că aşa cum e timpul la Anul Nou, aşa

va fi anul care începe, dacă ninge, anul va fi mănos, cu recolte

bogate, iar dacă e cald anul nu va fi prea bun.

Boboteaza

Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul

sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine - momentul

naşterii spirituale a Mântuitorului - trăsături de mare sărbătoare

populară.

Imediat după Anul Nou, cu vreo doua, trei zile înainte de

bobotează, preotul satului, însoţit de cantorul bisericii, epitropii şi

,,crâsnicul”, plecau prin sat, mergând din casă în casă, pe la casele


170

credincioşilor pentru a duce vestea botezului Mântuitorului Iisus

Hristos, în apa Iordanului.

Preotul intra în casă, însoţit de cei menţionaţi mai sus,

cântând ,,În Iordan, Botezându-Te, Tu Doamne ...”, stropind pereţii

fiecărei camere cu busuiocul îmbibat în aghiasmă. Pe masă din

„soba de la drum” (camera mare), erau pregătite din timp, după

posibilităţile omului: o farfurie cu fasole, doi ştiuleţi de porumb, câteva

ouă şi bani, care erau preluate de „desăgar”(cel cu traista).

Când venea preotul cu ,,Iordanul”, cele mai isteţe fete ,

puneau pe pragul casei o curea peste care trecea preotul şi cu

ajutorul unui fir de busuioc din buchetul acestuia aşezate sub pernă,

se spunea că ele îşi visau ursitul.

În trecut, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea

cu agheasmă în casa şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe

laviţă. Sub ,,poneava” (pătura) de pe laviţă erau aşezate, din timp,

boabe de porumb - ,,ca să stea cloştile pe oua” - şi busuioc - ,,ca să

vină peţitorii”. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în

descântecele de dragoste.

De altfel, unii din preoţii, care au slujit în trecut în localitate,

mergeau cu ,,Iordanul” şi pe la ,,colibele”(sălaşele) din cătunele mai

apropiate (părintele Ioan Voin şi părintele Gheorghe Sporea).

În ziua de Bobotează (6 Ianuarie), preotul, însoţit de slujitorii

din biserică şi de alaiul de credincioşi se deplasa pe malul râului

Cameniţa, (pe strada lui Balaci), unde desfăşura slujba de sfinţire a

apei. Enoriaşii luau ,, molitva” (aghisma) direct din râu în căni sau

sticle. ,,Molitva”, era dusă acasă, iar a doua zi, de dimineaţă, se

dădea tuturor celor din casă să bea, ,,pe inima goală”(nemâncat). Se

punea câteva picături din această ,,apă sfinţită” în hrana tuturor


171

animalelor din ogradă, spre a fi ferite de boli şi dăunători pe

parcursul întregului an. Sticla cu aghiasmă se punea la loc sigur şi se

păstra întreg anul, ca să se poată apela la ea ori de câte ori era

nevoie.

Paştele

În noaptea de Înviere, după împărţirea luminii la biserică,

preotul , împreună cu mulţimea de enoriaşi care se afla în biserică,

pleacă cu lumânările aprinse, în pelerinaj la troiţele de la capătul

satului. Într-un an se merge la nord, iar în anul următor la sud, unde

printr-o înţelegere prealabilă, se întâlnesc cu preotul şi credincioşii

din satul Gornea. Are loc o slujbă comună, in care corurile celor două

biserici ,,se întrec” în cântări.

Pe tot parcursul drumului copiii bat toaca la biserică, iar casele

pe unde trece cortegiul au toate luminile aprinse.

La terminarea slujbei se reîntorc cu toţii la biserică unde

depun ,,steagurile” şi continuă slujba până spre dimineaţă.

Încă din prima zi de Paşte, copiii iau câteva ouă şi merg cu ele

în centrul comunei unde se ,,bate” la ouă, se ciocnesc ouăle cu un

ban, o monedă, ceva mai mică. Unul ţine oul în palmă, iar altul care

plăteşte o taxă dinainte stabilită, încearcă sa-l lovească cu moneda.

Dacă moneda se învinge în ou, oul revine celui care a dat cu banul,

precum şi taxa iniţială, dacă nu înfige moneda în ou, pierde taxa

depusă, iar oul rămâne proprietarului.

A doua zi de Paşte se iese la cimitir cu steagurile, preotul sub

baldachin şi cortegiul de credincioşi. Femeile poartă in mână un coş

cu diferite dulciuri, ouă roşii, colaci şi o sticlă cu vin, pentru a da de

pomană morţilor pa care îi au înmormântaţi acolo.


172

Preotul face o slujbă scurtă de ,, citire a morţilor”, după care,

pleacă, împreună cu cantorul şi epitropii prin cimitir pentru citirea

unor cruci noi, sau a unora decedaţi de curând, la solicitarea familiilor

celor care doresc acest lucru.

Se dau de pomană ouă roşii, prăjituri, dulciuri, fructe, se

stropesc mormintele cu vin, iar bărbaţii primesc răchie de pomană,

zicând: ,,Să fie de pomană mortului căruia i s-a numit.” Copiii se

ocupă cu colectarea ouălelor, pentru a le folosi mai apoi la bătut.

Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul, spunându-şi

unii altora: ,,Hristos a înviat!, Adevărat a înviat!”.

Portul popular Portul popular din Sicheviţa, este, din păcate pe cale de

dispariţie. El este foarte asemănător cu cel din zona Almăjului. Se

mai păstrează în zilele noastre doar prin intermediul unor manifestări

culturale, de către elevii şcolii din localitate (dansuri populare,

interpreţi vocali). În trecut portul popular era necesar şi datorită lipsei

banilor şi a accesului la ţinuta modernă, dar era şi un simbol şi o

mândrie a locului de baştină.

Femeile purtau:,,ciupag”, ,,poale”, ,,şorţ” şi ,,opreg”, iar pe cap

purtau ,,cârpă”. Se încălţau cu ,,obele” şi opinci.

La femeile mai în vârstă (bătrâne), ,,ciupagul” şi ,,poalele”

puteau fi făcute dintr-o singură piesă, numită ,,chimeşă”. Atât

,,ciupagul”, ,,poalele” şi ,,chimeşele” erau confecţionate din pânză

ţesută la ,,război”, unde ,,urzeala”, era din bumbac, în care se

,,băteau” fire de cânepă toarse subţire.

,,Poalele”, în partea de jos, şi mânecile ,,ciupagului” erau

ornate cu zimţişori de ,,cipcă”(dantelă).


173

,,Chimeşele” de ,,ţinut” se purtau numai la sărbători, erau

cusute cu aţă de diferite culori închise. Partea de jos a poalelor era

mai largă, deoarece se adăuga ,,clinurile” (bucăţi de pânză

triunghiulară). Poalele şi chimeşa lungă erau strânse deasupra

şoldurilor cu un ,,brăcinar”(bucată de sfoară), care le mula pe talie.

În faţă se purta ,,şorţul”, confecţionat în dese rânduri la

războiul de ţesut, în partea de jos având motive naţionale, populare

şi ,,cipcă”. Pe unele şorţuri se punea ,,cipca”pe întreaga margine a

acestuia.

„Opregul” era purtat în partea din spate şi era şi el ţesut cu

aceleaşi motive ca şi şorţul, dar de dimensiuni mai mici. La sărbători

mari „şorţul” şi „opregul”, erau confecţionate din ,,somot” (catifea)

negru. Femeile mai în vârstă purtau, uneori „chiţele” la spate în loc

de opreg, altele chiar şi în faţă. Chiţelele erau făcute din fire de lână

colorate, prinse de un brâu.

„Cârpa” (baticul) era făcută în mod special din „somot” sau

,,ţiclon” şi era de obicei colorată. Ele erau mari şi aveau pe margini

„ciucuri”(franjuri)mari şi acopereau şi jumătate din umeri. Pe timp de

iarnă năframele erau confecţionate din material mai gros.

„Obelele”erau făcute din lână, ţesute la război, de culoare

roşie sau neagră, puse peste ciorapi şi legate cu ,,nojiţele” opincilor.

Pe timp mai călduros, femeile mai purtau doar ciorapi, tot din lână,

tricotaţi tot de ele.

„Opincile” erau confecţionate din piele de vită sau de porc,

argăsită, iar ulterior erau făcute din cauciuc. În sărbătorile mai mari,

femeile din familii mai înstărite, purtau ghete înalte ce se încheiau cu

şnururi încrucişate.


174

Fetele mai tinere purtau în picioare „opincuţe”din piele de porc

şi din postav, sau tălpuite cu cauciuc din camere de maşină, frumos

încreţite în faţă şi-n spate numiţi „bocicoşi”.

Pe timp de iarnă când erau geruri năprasnice, femeile purtau

peste haine „şube”sau „căpute” din postav, tesute la război şi bătută

şi îndesită la „văială” (buşniţă).

Bărba ţii purtau: „chimeşă”, „izmene”, „laibăr”, „clăbăţ”, „obiele”

şi opinci.

„Chimeşa”, care era până deasupra de genunchi şi „izmenele”

erau făcute din pânză de cânepă sau bumbac ca şi la femei.

Chimeşa „de ţinut”(pentru zile de sărbătoare) era cusută cu guler, pe

piept cu mătase albă, iar la mâneci strânsă în „pumnaşi”.

La brâu se încingeau cu „brăciri”, ţesute în casă, dar şi cu

brâuri de somot, cusute cu fir de mătase. Cei mai înstăriţi purtau

„praştie” din piele, cu ornamente şi împunsături sau aplice metalice

pe ele, cu buzunare în care îsi ţineau banii sau „amnarul”,

„cremenea”, „iasca” şi,,doanul” cei care fumau.

Peste cămaşă se purta „laibărul” (vestă) confecţionat din

postav subţire de culoare maro sau neagră, având buzunarele,

gulerul şi marginile, tivite cu somot negru. Pe timpul iernii se purtau

„pieptare”(cojoace) din piei de miel vopsite, care se încheiau pe

lateral cu nasturi şi aveau două proeminenţe mai lungi în faţă şi în

spate, spre a ţine de frig.

Se mai purtau pe timp de iarnă cojoace lungi din piele de oaie,

sau „căpute”(paltoane), făcute din dimie neagră, ca de altfel

„cioarecii”(pantalonii).


175

Pe cap se purta „clăbăţ”, din blăniţă de miel negru, dar şi

fumurii sau albe, iar pe timp de vară purtau pălărie cumpărată din

târg.

În picioare se purtau, ca şi femeile „obele”din lână, de obicei

neagră cu şnur de diferite culori: alb, roşu, cenuşiu. Opincile erau din

piele de porc sau bovină cu „gurgui” mare, legate cu „nojiţe”peste

„obiele”, într-un sistem ingenios ca să nu poată să iasă din picioare,

chiar dacă se împotmoleau cu noroi argilos.

Graiul

În comuna Sicheviţa toţi locuitorii sunt de origine român ă.

Deşi se vorbeşte limba română dialectul bănăţean, întâlnim şi cuvinte

de origine sârbă, maghiară şi germană.

Întâlnim elemente arhaice latineşti care aparţin diferitelor

sfere semantice. Astfel, folosit foarte des de locuitorii comunei este

cuvântul „astruc ”, care înseamnă a acoperi o casă din latinescul

„astrucare”. De la acest verb prin derivare s-au format cuvintele:

„astrucământ” cu sensul de acoperiş şi „astrucat” cu sensul de

acoperit.

Un alt cuvânt des folosit este „hoar ă” cu sensul de păsări de

curte de la latinescu „ovaria”. Ca o caracteristică a limbii a limbajului

din această zonă este influenţa lexicală din alte limbi. Ca urmare a

contactului cu populaţia sârbă din satul vecin Liubcova, populaţia

comunei Sicheviţa a asimilat cuvinte din limba sârbo-croat ă.

Astfel întâlnim împrumuturi variate cum ar fi: „uică”- unchi, iar

în sârbo-croată „ujko”, „paprică”- ardei din „paprika”, „grage” –

lemnărie de la acoperişul caselor, din „grada”.


176

Mai târziu populaţia bănăţeană intră în contact cu populaţia

german ă colonizată aici. Ca urmare a convieţuirii populaţiei localnice

cu populaţia germană, vorbitor şi-au însuşit aceste cuvinte, îndeosebi

cele legate de terminologia meseriilor ca: „şuştăr”(cizmar), iar în

germană se scrie „schuster”, „maltăr” (mortar pentru tencuială), iar în

germană „malter”, „ştrimf”(ciorap) din germanul „strimpfe”;

„fereang”(perdea) din „vorhang”.

În timpul stăpâniri austro-ungare au pătruns cuvintele de

origine maghiar ă, unele din ele fiind pe cale de dispariţie. Cu toate

acestea continuă să fie persistente următoarele cuvinte: „covaci”

(fierar), în maghiară „kavacs”, „firiz”(ferestrău), în maghiară „füresz”,

„arşou”(hârleţ) din maghiarul „äsó”.

Locuitorii comunei Sicheviţa posedă particularităţi lexicale

caracteristice subdialectului bănăţean la care se adaugă influenţele

exercitate datorită contactului cu populaţii deosebite din punct de

vedere lingvistic.

În ceea ce priveşte literatura populară, se observă prezenţa

prozei populare sub forma povestirilor, legendelor şi snoavelor.

Se remarcă o bogată circulaţie a legendei despre „musca

porumbacă” sau cea a lui „Iovan Iorgovan”.

Snoavele cu caracter satiric excelează mai ales în Gornea.

În forme destul de bine conservate se întâlneşte cântecul epico-liric

„Petru Mantu”. Cântecul liric este prezent sub toate speciile lui: de

dragoste, de întristare, de soartă, etc.

Întâlnim şi colinde laice de păstori la Sicheviţa. Ca genuri

muzicale la sărbătorile de iarnă, întâlnim colindele, la nuntă se cântă

cântecul miresei, iar dintre cântecele lirice amintim doina şi cântecele

propriu-zise. Ca gen muzical funerar este bocetul.


177

Dintre dansurile populare care se dansează în comună

putem enumera: brâul, hora, argeleana, învârtita, sârba bănăţeană,

căluşarii, de doi etc.

Carul şi „cocia” (căruţa) erau în trecut principalele mijloace

de transport, atât pentru persoane, cât şi pentru materiale.

Iluminatul încăperilor se făcea cu ,,opaiţul”, care folosea un

fitil înmuiat în seu de oaie, iar mai apoi lampa cu ,,petrol”.

Pe măsuţele din vechile case ţărăneşti din vechime, hrana se

servea din ,,blidele” din lut cu ajutorul unor linguri din lemn.

,,Trăgacea” era folosită pentru tras răchia din ,,vas” (butoi).

Era confecţionată din fructul plantei cu acelaşi nume ,,troacă”

(Lagenaria siceraria), care era cultivată în spatele grajdului, lângă

grămada de gunoi, unde era cel mai fertil pământ din grădină.

În comună era o fanfară, două tarafuri de muzică populară, o

formaţie de lăuţi cu tolcer dirijată de Grigore Moze, laureat al

Festivalului de muzică populară Maria Tănase – 1975, care a

participat cu ansamblul „Semenicul” din municipiul Reşiţa la turneele

întreprinse în Italia, Cipru, Suedia, Franţa, Elveţia, Norvegia, Irlanda,

Iugoslavia şi alte ţări.

Tinerii din Sicheviţa au fost mereu talentaţi atât la sporturile

de echipă (fotbal, handbal), cât şi la cele individuale (atletism, înot,

tenis de masă, tenis de câmp).

La ceas aniversar pentru Comuna Sicheviţa, am consemnat

în această carte momente, oameni şi fapte drept mărturii ale

identităţii noaste româneşti, iar cel care o citeşte să găsească

mângâiere, puţină frumuseţe şi o lacrimă de suflet pentru aceste

meleaguri.

Sicheviţa, 25 iunie 2013


178

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Bona P.,[1990], Sicheviţa. Demografie. Arhitectură

populară, MJEIL Caransebeş

2. Bona P.,[2012], Parohiile Eparhiei Caransebeşului,

Editura Foaia Diecezană, Caransebeş

3. Dragomir I.,[2003], Monografia satului Gornea, Editura

MarineasA, Timişoara

4. Feneşan C.,[1970], Contribuţii la istoricul învăţământului

în Graniţa militară bănăţeană la sfârşitul secolului al

XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Studii de

istorie a Banatului, vol. II, Timişoara

5. Ilieşiu N., [2011], Monografia istorică a Banatului:

Judeţul Caraş – Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti

6. Lazarovici Gh., [1977], Gornea – Preistorie, Reşiţa

7. Moisi A., [1934], Monografia comunei Coronini şi

ţinutului Clisua, judeţul Caraş, Oraviţa

8. Moisi A., [1938], Monografia Clisurii, Editura Librăria

Românească, Oraviţa

9. Popovici G., [2013], Banatul montan – ghid turistic,

Editura Tim, Reşiţa

10. Sorescu A., [1989], Monografia comunei Sicheviţa,

(manuscris), Facultatea de Istorie, UB, Bucureşti

11. Ţeicu D., [2000], Banatul Montan în Evul Mediu, Ed.

Banatica, Timişoara

12. xxx Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, 1928 -2012


179

ANEXĂ ŞI FOTOGRAFII

Locuitorii comunei Sichevi ţa la 25 iunie 2013

Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de

Pers. 1. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1 2. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5 3. SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.4 6 4. SICHEVITA JURJ ION SICHEVITA NR.5 6 5. SICHEVITA JURJ SAVA SICHEVITA NR.6 5 6. SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.7 1 7. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.8 1 8. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.9 0 9. SICHEVITA OLTEAN ION SICHEVITA NR.10/A 2 10. SICHEVITA DRAGAN MILITA SICHEVITA NR.10 1 11. SICHEVITA CHITU VASILE SICHEVITA NR.11 5 12. SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.12 3 13. SICHEVITA CHITU MARIA SICHEVITA NR.13 1 14. SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.14 0 15. SICHEVITA PETRUT IONICA SICHEVITA NR.16 4 16. SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.17 1 17. SICHEVITA BALACI DUMITRU SICHEVITA NR.18 3 18. SICHEVITA CIRCU MIHAIL SICHEVITA NR.19 6 19. SICHEVITA BELOIA MARIA SICHEVITA NR.20 1 20. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.21 4 21. SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.23 3 22. SICHEVITA HERGANE PETRICA SICHEVITA NR.24 1 23.

SICHEVITA STOICOVICI FLOAREA SICHEVITA NR.25 0

24. SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.26 3 25. SICHEVITA MARCU IOSIF SICHEVITA NR.26 A 3 26. SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.27 5 27. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.28 6 28. SICHEVITA BELOIA MIHAITA SICHEVITA NR.30 4 29. SICHEVITA BELOIA MIHAI SICHEVITA NR.31 5 30.

SICHEVITA BIRTEA GHEORGHE SICHEVITA NR.32 2

31. SICHEVITA BELOIA ILIE SICHEVITA NR.33 5 32. SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.34 3 33. SICHEVITA ANOCA PETRIA SICHEVITA NR.35 0 34. SICHEVITA ANOCA MARIA SICHEVITA NR.36 4 35.

SICHEVITA STROIA ION-AVRAM SICHEVITA NR.37 4

36. SICHEVITA STROIA AVRAM SICHEVITA NR.38 4 37. SICHEVITA BELOIA PETRICA SICHEVITA NR.39 3


180


Pers. 38. SICHEVITA AVRAM PETRU SICHEVITA NR.40 0 39.

SICHEVITA SORESCU CRISTIAN JIVA SICHEVITA NR.41 4

40. SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.42 4 41. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.43 3 42. SICHEVITA MOZA IOVA SICHEVITA NR.44 2 43. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1 44.. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5 45. SICHEVITA BITA ANA SICHEVITA NR.45 0 46. SICHEVITA BELOIA VASILE SICHEVITA NR.46 3 47. SICHEVITA CUZMANOVICI IOAN SICHEVITA NR.47 7 48. SICHEVITA BELOIA VICHENTE SICHEVITA NR.48 3 49. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.49 7 50. SICHEVITA BRAILA ADAM SICHEVITA NR.50 3 51.

SICHEVITA NOVACESCU MAGDALENA SICHEVITA NR.51 1

52 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.52 2 53 SICHEVITA POPA FLOAREA SICHEVITA NR.53 0 54 SICHEVITA MARCU EMILIAN SICHEVITA NR.54 3 55 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.55 4 56 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.56 2 57 SICHEVITA VUCEA ELENA SICHEVITA NR.57 0 58 SICHEVITA MOZA MARIOARA SICHEVITA NR.58 2 59 SICHEVITA MARCU NICOLAE SICHEVITA NR.58 A 3 60 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.59 4 61

SICHEVITA NOVACESCU BLAGOE SICHEVITA NR.60 3

62 SICHEVITA CIRCU DANILA SICHEVITA NR.61 2 63 SICHEVITA CIRCU MILAN SICHEVITA NR.62 5 64

SICHEVITA BELOVICI GHE-FLORIN SICHEVITA NR.63 3

65 SICHEVITA CHITU ILIE SICHEVITA NR.64 1 66 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.65 3 67 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.66 2 68 SICHEVITA DRIMBA VASILE SICHEVITA NR.67 7 69 SICHEVITA BRAILA MILAN SICHEVITA NR.68 2 70 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.69 0 71

SICHEVITA GRUITA GHEORGHE SICHEVITA NR.70 3

72 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.70 A 6 73 SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.71 1 74 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.72 2 75 SICHEVITA PETRUT SAVA SICHEVITA NR.73 2 76 SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.74 4 77 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.75 4 78 SICHEVITA DRIMBA PETRU SICHEVITA NR.76 2 79 SICHEVITA SORESCU IGLICA SICHEVITA NR.77 1


181


Pers. 80 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.79 2 81 SICHEVITA SOIANTU ILIE SICHEVITA NR.80 5 82 SICHEVITA HERGAN IOSIF SICHEVITA NR.81 3 83

SICHEVITA GAINA-HERGAN ARSENIE SICHEVITA NR.81 A 2

84 SICHEVITA POPOVICI IOVA SICHEVITA NR.82 2 85

SICHEVITA ACURMULOAIE IULCA SICHEVITA NR.83 4

86 SICHEVITA

GAINA-HERGAN ARSENIE SICHEVITA NR.85 0

87 SICHEVITA POPOVICI AVACUM SICHEVITA NR.86 2 88 SICHEVITA MARCU STANCA SICHEVITA NR.87 1 89 SICHEVITA ZAICA MARIA SICHEVITA NR.89/4 2 90 SICHEVITA SIMA FLORENTINA SICHEVITA NR.89/3 3 91 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.89/5 1 92 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.89/6 1 93 SICHEVITA STOICAN MARIA SICHEVITA NR.89/7 3 94

SICHEVITA IANCOVICI DIONISIE SICHEVITA NR.89/8 1

95 SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.89/2 0 96 SICHEVITA CERMAC FLOAREA SICHEVITA NR.90 2 97 SICHEVITA BRAILA PERSA SICHEVITA NR.91 4 98

SICHEVITA HERGAN MAGDALENA SICHEVITA NR.92 3

99 SICHEVITA

DRAGOMIR BLAGOE ROMEO SICHEVITA NR.93 0

100 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.94 2 101

SICHEVITA RUSU ADRIAN-MARCEL SICHEVITA NR.95 1

102 SICHEVITA

RUSU LAZAR-CRISTIAN SICHEVITA NR.96 2

103 SICHEVITA BELOIA RADU SICHEVITA NR.97 2 104 SICHEVITA SORESCU JARCU SICHEVITA NR.98 6 105 SICHEVITA GRUITA IOSIF SICHEVITA NR.100 1 106

SICHEVITA BELOIA PETRU-MILOSA SICHEVITA NR.101 1

107 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.102 1 108 SICHEVITA BIRTEA ION SICHEVITA NR.103 4 109 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.104 2 110 SICHEVITA GRUITA IGLICA SICHEVITA NR.105 1 111 SICHEVITA SORESCU VIDA SICHEVITA NR.106 5 112 SICHEVITA STOICAN ANA SICHEVITA NR.107 1 113 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.108 7 114 SICHEVITA HERGAN AVACUM SICHEVITA NR.109 2 115 SICHEVITA SORESCU ANA SICHEVITA NR.110 1 116 SICHEVITA PETRUT MARIAN SICHEVITA NR.111 4 117 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.112 1


182


Pers. 118 SICHEVITA ZARIA PALADUICA SICHEVITA NR.113 1 119 SICHEVITA SAVICI MARIA SICHEVITA NR.114 6 120 SICHEVITA LAZAROVICI ADAM SICHEVITA NR.115 4 121 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.116 2 122 SICHEVITA VELA CRISTIAN SICHEVITA NR.117 2 123 SICHEVITA BALOIA MIHAIL SICHEVITA NR.118 2 124 SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.119 2 125 SICHEVITA ZAICA CHITA SICHEVITA NR.120 1 126 SICHEVITA SUBTIRE DANITA SICHEVITA NR.122 1 127

SICHEVITA BALAURE PALADUICA SICHEVITA NR.123 3

128 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.124 2 129 SICHEVITA CIRCU VICHENTIE SICHEVITA NR.125 0 130

SICHEVITA LAZAROVICI MISIRCA SICHEVITA NR.126 1

131 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.127 1 132 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.128 2 133 SICHEVITA STOICAN MARGITA SICHEVITA NR.129 1 134 SICHEVITA PETRUT VIORICA SICHEVITA NR.130 6 135 SICHEVITA GRUITA ION SICHEVITA NR.131 5 136 SICHEVITA CIRCU MILEVA SICHEVITA NR.132 1 137 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.133 5 138 SICHEVITA SORESCU PAVEL SICHEVITA NR.134 3 139

SICHEVITA SORESCU NICOLAE SICHEVITA NR.135 2

140 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.136 1 141

SICHEVITA SORESCU DUMITRU SICHEVITA NR.137 6

142 SICHEVITA ZAICA MIHAI SICHEVITA NR.138 4 143 SICHEVITA ZAICA ADAM SICHEVITA NR.139 2 144

SICHEVITA ZAICA ADAM SICHEVITA NR.139 A 0

145 SICHEVITA CIRCU SILVIA SICHEVITA NR.140 1 146 SICHEVITA SOIANTU EMILIAN SICHEVITA NR.141 1 147

SICHEVITA HERGANE FLOAREA SICHEVITA NR.142 1

148 SICHEVITA SORESCU MIHAI SICHEVITA NR.143 1 149 SICHEVITA BALAUR MIHAI SICHEVITA NR.144 4 150 SICHEVITA CIRCU FLORICA SICHEVITA NR.145 2 151 SICHEVITA GRUITA ELENA SICHEVITA NR.146 1 152

SICHEVITA MARCU PALADUICA SICHEVITA NR.147 1

153 SICHEVITA CHITU ADAM SICHEVITA NR.148 4 154 SICHEVITA POPOVICI PETRICA SICHEVITA NR.149 4 155

SICHEVITA CIRCU MARGARETA SICHEVITA NR.150 3

156 SICHEVITA PATRUT ILIE SICHEVITA NR.151 3 157 SICHEVITA MICSA IONEL SICHEVITA NR.152 3


183


Pers. 158 SICHEVITA GRUITA AVRAM SICHEVITA NR.153 3 159

SICHEVITA BELOIA GHEORGHE SICHEVITA NR.154 5

160 SICHEVITA VESELIN IOSIF SICHEVITA NR.155 3 161 SICHEVITA HERGANE MILUTIN SICHEVITA NR.156 3 162 SICHEVITA CIRCU ADAM SICHEVITA NR.157 7 163 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.158 3 164 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.161 1 165 SICHEVITA HERGANE IOSIF SICHEVITA NR.174 2 166 SICHEVITA JURITA ION SICHEVITA NR.175 2 167 SICHEVITA VESELIN ELENA SICHEVITA NR.176 4 168 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.177 1 169 SICHEVITA SORESCU STEFAN SICHEVITA NR.178 5 170 SICHEVITA ZARIA MILUTIN SICHEVITA NR.179 1 171 SICHEVITA IOVA ANA SICHEVITA NR.183 1 172 SICHEVITA VELA MARIA SICHEVITA NR.184 1 173

SICHEVITA

MILENCOVICI SLAVOLIUB CRISTIAN SICHEVITA NR.185 4

174 SICHEVITA STOICAN JIVCU SICHEVITA NR.187 1 175 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.188 3 176 SICHEVITA BRAILA ANA SICHEVITA NR.189 1 177 SICHEVITA MARCU MILAN SICHEVITA NR.190 1 178 SICHEVITA SORESCU MIHAIL SICHEVITA NR.191 3 179

SICHEVITA SORESCU MILUTIN ADRIAN SICHEVITA NR.192 5

180 SICHEVITA JURCA STEFAN SICHEVITA NR.193 5 181 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.195 5 182 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.196 6 183

SICHEVITA SORESCU GHEORGHE SICHEVITA NR.197 2

184 SICHEVITA

NISTORAN DANIEL CONSTANTIN SICHEVITA NR.198 5

185 SICHEVITA CIRCU VICHENTE SICHEVITA NR.199 2 186 SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.200 4 187

SICHEVITA BELOIA GHEORGHE SICHEVITA NR.201 1

188 SICHEVITA

RADONEA MAGDALENA SICHEVITA NR.202 1

189 SICHEVITA CIRCU ZOE SICHEVITA NR.203 1 190 SICHEVITA MICSA ANA SICHEVITA NR.205 1 191 SICHEVITA JURITA IOSIF SICHEVITA NR.206 4 192 SICHEVITA GRUITA MIHAIL SICHEVITA NR.207 3 193

SICHEVITA CIRCU MAGDALENA SICHEVITA NR.208 2

194 SICHEVITA ZAICA NICOLAE SICHEVITA NR.209 3 195 SICHEVITA DRAGOMIR RADU SICHEVITA NR.210 1


184


Pers. 196 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.211 2 197 SICHEVITA HERGAN PETRU SICHEVITA NR.212 6 198 SICHEVITA HERGANE ADAM SICHEVITA NR.213 4 199 SICHEVITA VACEAN LATINCA SICHEVITA NR.214 2 200 SICHEVITA BELOIA STELA SICHEVITA NR.215 3 201

SICHEVITA BELOIA PERSA SICHEVITA NR.215 A 0

202 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.216 3 203 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.217 4 204 SICHEVITA JURITA IOAN SICHEVITA NR.218 1 205 SICHEVITA MARCU ELENA SICHEVITA NR.219 2 206

SICHEVITA SORESCU VICHENTE SICHEVITA NR.220 0

207 SICHEVITA

UNGUREANU IONEL SICHEVITA NR.221 10

208 SICHEVITA DRAGOMIR MIHAI SICHEVITA NR.222 0 209

SICHEVITA NOVACESCU EMILIAN SICHEVITA NR.223 2

210 SICHEVITA FUCHS DUMITRU SICHEVITA NR.224 7 211 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.225 2 212 SICHEVITA JURCA STANA SICHEVITA NR.226 1 213 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.227 3 214 SICHEVITA MOZA ILIE SICHEVITA NR.228 3 215 SICHEVITA STOICAN ION SICHEVITA NR.229 3 216 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.230 3 217 SICHEVITA MOZA IULIANA SICHEVITA NR.231 3 218 SICHEVITA CIRLEA ION SICHEVITA NR.232 3 219 SICHEVITA PETRUT ILIA SICHEVITA NR.233 2 220 SICHEVITA VOIN GHEORGHE SICHEVITA NR.234 4 221 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.235 6 222

SICHEVITA DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.236 3

223 SICHEVITA

DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.237 2

224 SICHEVITA GRUITA DARINCA SICHEVITA NR.238 4 225 SICHEVITA SORESCU NICOLAE SICHEVITA NR.239 0 226 SICHEVITA MURGU DRAGOTIN SICHEVITA NR.240 5 227 SICHEVITA MOZA MITA SICHEVITA NR.241 4 228 SICHEVITA MURGU ILIE SICHEVITA NR.242 1 229 SICHEVITA STROIA ARSENIE SICHEVITA NR.243 0 230 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.244 5 231 SICHEVITA GRUIA BRINDUSA SICHEVITA NR.245 1 232 SICHEVITA SIMA CRISTINA SICHEVITA NR.246 2 233

SICHEVITA LUPULOVICI DUMITRU SICHEVITA NR.247 3

234 SICHEVITA VRINCEANU FENCA SICHEVITA NR.248 3 235

SICHEVITA ORBULESCU RODICA SICHEVITA NR.249 5


185


Pers. 236 SICHEVITA SIRBU DIVNA SICHEVITA NR.250 2 237 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.251 3 238 SICHEVITA FIROLOVICI ILIE SICHEVITA NR.252 2 239

SICHEVITA ORBULESCU MARIA

SICHEVITA NR.252 A 3

240 SICHEVITA

UNGUREANU CONSTANTI SICHEVITA NR.253 2

241 SICHEVITA IORGA MICSA SICHEVITA NR.254 4 242 SICHEVITA PADUREAN MIHAI SICHEVITA NR.255 6 243 SICHEVITA SIMU ILIE SICHEVITA NR.256 2 244

SICHEVITA PADUREANU ARSENIE SICHEVITA NR.257 2

245 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.258 6 246 SICHEVITA PADUREAN STANA SICHEVITA NR.259 4 247 SICHEVITA FUCHS VASILE SICHEVITA NR.260 2 248 SICHEVITA PADUREAN IOANA SICHEVITA NR.262 2 249

SICHEVITA GRUIA LAZAR-ROBERT SICHEVITA NR.263 5

250 SICHEVITA DRAGOMIR IOVA SICHEVITA NR.264 5 251 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.265 5 252 SICHEVITA SITARU DRAGHITA SICHEVITA NR.265 6 253

SICHEVITA SIMU FLOAREA SICHEVITA NR.266 A 3

254 SICHEVITA DUTU IULCA SICHEVITA NR.267 4 255 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.268 5 256 SICHEVITA IANCOVICI VASILE SICHEVITA NR.269 6 257 SICHEVITA HOTAC ILIE SICHEVITA NR.270 5 258 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.271 2 259 SICHEVITA DUTU MARIA SICHEVITA NR.272 1 260 SICHEVITA DAN ANA SICHEVITA NR.274 5 261 SICHEVITA JURITA NICOLAE SICHEVITA NR.275 3 262 SICHEVITA PUIA LAZAR SICHEVITA NR.276 3 263

SICHEVITA ORBULESCU FLORICA SICHEVITA NR.277 4

264 SICHEVITA FIRULESCU LAZAR SICHEVITA NR.278 5 265 SICHEVITA POPOVICI ILIE SICHEVITA NR.279 2 266

SICHEVITA ORBULESCU MIHAI-ION SICHEVITA NR.281 1

267 SICHEVITA PUIA MARIA SICHEVITA NR.282 5 268

SICHEVITA IANCOVICI GHEORGHE SICHEVITA NR.283 4

269 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.284 3 270

SICHEVITA SIMA LUCIAN-PETRU SICHEVITA NR.285 6

271 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.286 0 272 SICHEVITA SIRBU AURELIA SICHEVITA NR.287 1 273 SICHEVITA BRAILA NICOLAE SICHEVITA NR.288 4


186


Pers. 274 SICHEVITA HERGANE MIHAELA SICHEVITA NR.289 1 275 SICHEVITA SURU IOSIF SICHEVITA NR.290 2 276

SICHEVITA LAZAROVICI EMILIAN SICHEVITA NR.293 1

277 SICHEVITA PETRUTI VASILE SICHEVITA NR.294 2 278 SICHEVITA ZAICA PALADUICA SICHEVITA NR.295 7 279 SICHEVITA CIRCU MARIA SICHEVITA NR.296 3 280 SICHEVITA HERGANIE ILIE SICHEVITA NR.297 4 281

SICHEVITA PETRUT PETRU SICHEVITA NR.297 A 5

282 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.298 3 283 SICHEVITA RADONEA ANTON SICHEVITA NR.300 3 284

SICHEVITA POPOVICI VICHENTE SICHEVITA NR.301 2

285 SICHEVITA

POPOVICI NICOLAE


286 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.302 4 287 SICHEVITA STROIA ION SICHEVITA NR.304 3 288 SICHEVITA JURCA CRISTINA SICHEVITA NR.306 1 289 SICHEVITA PATRUT VASILE SICHEVITA NR.307 2 290 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.308 2 291 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.309 0 292 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.310 3 293 SICHEVITA DOBROMIR MARIA SICHEVITA NR.311 1 294 SICHEVITA JURCA ANTONIE SICHEVITA NR.312 6 295 SICHEVITA GRUITA ANA SICHEVITA NR.313 2 296 SICHEVITA MARCU VICHENTE SICHEVITA NR.314 6 297

SICHEVITA DRAGOMIR ECATERINA SICHEVITA NR.315 1

298 SICHEVITA DUTU MILAN SICHEVITA NR.316 6 299 SICHEVITA GAINA IOSIF SICHEVITA NR.317 3 300 SICHEVITA PUIA ADAM SICHEVITA NR.318 4 301 SICHEVITA PUIA IOSIF SICHEVITA NR.319 0 302 SICHEVITA JURCA GHEORGHE SICHEVITA NR.320 2 303 SICHEVITA BERESIU MARIA SICHEVITA NR.321 0 304 SICHEVITA LAZAROVICI MEILA SICHEVITA NR.322 1 305 SICHEVITA BRAILA MISIRCA SICHEVITA NR.323 1 306 SICHEVITA GRUITA PAVEL SICHEVITA NR.324 1 307 SICHEVITA GAINA ION SICHEVITA NR.326 4 308 SICHEVITA GAINA STEFAN SICHEVITA NR.327 2 309 SICHEVITA MARCU PETRE SICHEVITA NR.328 4 310 SICHEVITA MARCU DANITA SICHEVITA NR.329 0 311 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.330 2 312 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.331 3 313 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.332 0 314 SICHEVITA MEGHELES ILIE SICHEVITA NR.333 3 315 SICHEVITA ZAICA ROMANITA SICHEVITA NR.334 5


187


Pers. 316 SICHEVITA PETRUT PETRU SICHEVITA NR.335 5 317

SICHEVITA GRUITA LAZAR SICHEVITA NR.335 A 2

318 SICHEVITA

POPOVICI VICHENTIE SICHEVITA NR.336 2

319 SICHEVITA

MOLDOVAN MARITA SICHEVITA NR.337 5

320 SICHEVITA MARCU GRIGORE SICHEVITA NR.338 2 321 SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.339 3 322 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.340 2 323

SICHEVITA POPOVICI PAVEL SICHEVITA NR.340 A 6

324 SICHEVITA BIRTEA PAVEL SICHEVITA NR.341 0 325

SICHEVITA POPOVICI BRINDUSA SICHEVITA NR.342 2

326 SICHEVITA HERGANE LAZAR SICHEVITA NR.343 2 327 SICHEVITA PETRUT MARIA SICHEVITA NR.344 2 328

SICHEVITA LAZAROVICI VERGINA SICHEVITA NR.345 2

329 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.346 0 330 SICHEVITA RADONEA MARIA SICHEVITA NR.347 3 311. SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.348 4

312 SICHEVITA

CUZMANOVICI VICHENTIE SICHEVITA NR.349 3

313 SICHEVITA MARCU ADAM SICHEVITA NR.350 7 314

SICHEVITA NOVACESCU ILIE-GHE SICHEVITA NR.351 5

315 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.352 2 316 SICHEVITA CIRCU CATALINA SICHEVITA NR.353 4 317 SICHEVITA JURCA MILAN SICHEVITA NR.354 5 318 SICHEVITA SIRBU VASILE SICHEVITA NR.355 2 319 SICHEVITA IEDU TOMA SICHEVITA NR.356 4 320

SICHEVITA BIRTEA ILIE SICHEVITA NR.356 A 2

321 SICHEVITA BELOVICI TOMA SICHEVITA NR.357 0 322 SICHEVITA BERBENTEA IOAN SICHEVITA NR.358 0 323

SICHEVITA BERBENTEA ILIE SICHEVITA NR.358 A 5

324 SICHEVITA CIRCU ARSENIE SICHEVITA NR.359 6 325 SICHEVITA BELOVICI ILIE SICHEVITA NR.360 3 326 SICHEVITA GRUITA BOJINCA SICHEVITA NR.361 2 327 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.362 1 328 SICHEVITA DRIMBA SAU SICHEVITA NR.363 3 329 SICHEVITA LAZAROVICI IOSIF SICHEVITA NR.364 3 330 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.365 2 331

SICHEVITA GRUITA GHEORGHE



188


Pers. 332 SICHEVITA RUSU LAZAR SICHEVITA NR.367 3 333 SICHEVITA GAINA DANILA SICHEVITA NR.368 1 334 SICHEVITA GAINA PERSIDA SICHEVITA NR.369 3 335

SICHEVITA BIRTEA GHEORGHE SICHEVITA NR.370 2

336 SICHEVITA STOICAN LATANCA SICHEVITA NR.372 1 337 SICHEVITA PETRUT EMILIAN SICHEVITA NR.373 2 338 SICHEVITA BALACI LAZAR SICHEVITA NR.374 1 339 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.375 2 340 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.376 4 341 SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.377 0 342 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.378 4 343

SICHEVITA POPOVICI GHEORGHE SICHEVITA NR.379 0

344 SICHEVITA NOVACESCU MILAN SICHEVITA NR.381 2 345 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.382 3 346 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.383 0 347

SICHEVITA DANES ALIN NARCIS SICHEVITA NR.384 2

348 SICHEVITA

SURU ANDREI-ADRIAN SICHEVITA NR.385 3

349 SICHEVITA CARABAS SAVA SICHEVITA NR.386 1 350 SICHEVITA SIRVU IOAN SICHEVITA NR.387 4 351 SICHEVITA PETRUT ION SICHEVITA NR.388 3 352 SICHEVITA BALOIA MEILA SICHEVITA NR.389 8 353 SICHEVITA JURITA PAUL SICHEVITA NR.390 1 354 SICHEVITA JURITA VICHENTE SICHEVITA NR.391 2 355 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.392 3 356 SICHEVITA BALACI MARITA SICHEVITA NR.393 1 357 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.394 2 358 SICHEVITA BRAILA LAZAR SICHEVITA NR.397 2 359 SICHEVITA ONIGA NICOLAE SICHEVITA NR.398 0 360 SICHEVITA ONIGA ANA SICHEVITA NR.399 1 361 SICHEVITA POPOVICI SAVA SICHEVITA NR.400 6 362 SICHEVITA JURCA LATINCA SICHEVITA NR.401 0 363 SICHEVITA STROIA IGLICA SICHEVITA NR.402 4 364 SICHEVITA JURCA AVACUM SICHEVITA NR.403 1 365

SICHEVITA CUZMANOVICI MARIA SICHEVITA NR.404 2

366 SICHEVITA POPA ION SICHEVITA NR.405 2 367

SICHEVITA HATU MARIAN-NICODIN SICHEVITA NR.406 3

368 SICHEVITA HATU ION SICHEVITA NR.407 5 369 SICHEVITA CHITU SAVA SICHEVITA NR.408 0 370 SICHEVITA ION GHEORGHE SICHEVITA NR.409 2 371

SICHEVITA ION PAUN SICHEVITA NR.409 A 3

372 SICHEVITA ILICI SAVA SICHEVITA NR.410 5


189


Pers. 373

SICHEVITA ILICI GHEORGHITA SICHEVITA NR.410 A 3

374 SICHEVITA ILICI GHEORGHITA


375 SICHEVITA HERGANE VELIMIR SICHEVITA NR.412 0 376 SICHEVITA JURJ MELANIA SICHEVITA NR.413 1 377

SICHEVITA JURJ BANUT SICHEVITA NR.413 A 6

378 SICHEVITA SURU PAU SICHEVITA NR.414 2 379 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 2 380 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 0 381 SICHEVITA JURITA ANA SICHEVITA NR.416 1 382 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.417 5 383 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.418 4 384 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.419 1 385 SICHEVITA DRAGAN EVA SICHEVITA NR.420 4 386 SICHEVITA ANOCA ELENA SICHEVITA NR.421 1 387 SICHEVITA DRAGOMIR FILIP SICHEVITA NR.423 2 388 SICHEVITA CIRCU ELEONORA SICHEVITA NR.425 4 389 SICHEVITA DUMITRU MIHAI SICHEVITA NR.426 2 390

SICHEVITA DUMITRU MARIA SICHEVITA NR.426 A 4

391 SICHEVITA DUMITRU SORIN

SICHEVITA NR.426 B 1

392 SICHEVITA DIRLOSAN IOAN SICHEVITA NR.427 4 393 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.429 1 394 SICHEVITA DRIMBA MARIA SICHEVITA NR.432 4 395 SICHEVITA JURJ FLOAREA SICHEVITA NR.433 2 396

SICHEVITA DRAGOMIR VALENTINA SICHEVITA NR.434 2

397 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.435 1 398 SICHEVITA MEGHELES DORU SICHEVITA NR.436 1 399 SICHEVITA ION BOGDAN SICHEVITA NR.437 6 400 SICHEVITA POPOVICI EVA SICHEVITA NR.438 5 401 SICHEVITA FUCHS ION SICHEVITA NR.439 2 402

SICHEVITA FUCHS MILAN SICHEVITA NR.439 A 3

403 SICHEVITA FUCHS ILIE SICHEVITA NR.440 6 404

SICHEVITA DRAGOMIR TONICA CTIN SICHEVITA NR.441 3

405 SICHEVITA BRAILA MARIA SICHEVITA NR.442 3 406 SICHEVITA DRAGOMIR ANA SICHEVITA NR.443 1 407

SICHEVITA GHEORGHEVICI AVRAM SICHEVITA NR.444 6

408 SICHEVITA

POPOVICI VICHENTE SICHEVITA NR.445 0

409 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.446 3


190


Pers. 410

SICHEVITA JURCA MAGDALENA SICHEVITA NR.447 2

411 SICHEVITA

DRAGOMIR GHEORGHE SICHEVITA NR.448 5

412 SICHEVITA KRAMER ANA SICHEVITA NR.449 2 413 SICHEVITA ZARIA STANCA SICHEVITA NR.450 2 414 SICHEVITA ZGARDEA ELENA SICHEVITA NR.451 1 415 SICHEVITA BRAILA MACU SICHEVITA NR.452 2 416 SICHEVITA ANOCA MILAN SICHEVITA NR.453 1 417

SICHEVITA CIRCU GHEORGHEVICI SICHEVITA NR.454 3

418 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.455 1 419 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.456 0 420 SICHEVITA ANOCA PAU SICHEVITA NR.457 1 421 SICHEVITA BRAILA IOSIF SICHEVITA NR.458 2 422 SICHEVITA STOICAN MILAN SICHEVITA NR.460 4 423

SICHEVITA BELOIA ADRIAN GABRIEL SICHEVITA NR.461 1

424 SICHEVITA

UNGUREANU CONSTANTIN SICHEVITA NR.462 3

425 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.464 1 426

SICHEVITA GRUITA MELANIA LUCIA SICHEVITA NR.465 1

427 SICHEVITA BRAILA EMILIAN SICHEVITA NR.466 6 428

SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.467 A 1

429 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.468 0 430 SICHEVITA STROIA VASILE SICHEVITA NR.468 a 0 431 SICHEVITA BRAILA GHEORGHE SICHEVITA NR.469 5 432 SICHEVITA BELOAIA VASILE SICHEVITA NR.470 2 433 SICHEVITA MARIUTA RODICA SICHEVITA NR.471 0 434 SICHEVITA CIRCU ION SICHEVITA NR.472 5 435 SICHEVITA VELA DUMITRU SICHEVITA NR.473 4 436 SICHEVITA OLTEANU ELENA SICHEVITA NR.474 2 437 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.475 5 438 SICHEVITA MATEIEVICI MARIA SICHEVITA NR.476 5 439 SICHEVITA STOICAN SANDA SICHEVITA NR.477 0 440 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.479 2 441 SICHEVITA ROIBAN PETRU SICHEVITA NR.480 4 442 SICHEVITA DRAGOMIR ADAM SICHEVITA NR.481 2 443

SICHEVITA LUDOSAN ANA SICHEVITA NR.481 A 3

444 SICHEVITA

MOLDOVAN FLOAREA SICHEVITA NR.482 1

445 SICHEVITA MOLDOVAN MILCA


446 SICHEVITA MOLDOVAN ANA SICHEVITA NR.483 2 447 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.484 0


191


Pers. 448 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.485 3 449 SICHEVITA GRUIESCU ION SICHEVITA NR.486 3 450 SICHEVITA JURJ IONELA SICHEVITA NR.487 4 451 SICHEVITA BELOVICI ARSENIE SICHEVITA NR.488 1 452 SICHEVITA BELOVICI NICOLAE SICHEVITA NR.489 6 453

SICHEVITA BLOANCA MOZA MARIA SICHEVITA NR.492 2

454 SICHEVITA CHIRICESCU ION SICHEVITA NR.493 4 455 SICHEVITA ANOCA NICOLAE SICHEVITA NR.495 3 456 SICHEVITA SURU GHEORGHE SICHEVITA NR.497 1 457 SICHEVITA ROTH ION SICHEVITA NR.498 2 458 SICHEVITA BELOIA ANTONIE SICHEVITA NR.499 2 459 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.500 0 460 SICHEVITA SECULARIAN SAVA SICHEVITA NR.501 1 461 SICHEVITA PETRUT ILIE SICHEVITA NR.502 3 462 SICHEVITA MOZA ANA SICHEVITA NR.504 1 463 SICHEVITA DRAGOMIR IOSIF SICHEVITA NR.505 0 467

SICHEVITA DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.507 2

468 SICHEVITA

SECULARIAN PETRU SICHEVITA NR.508 2

469 SICHEVITA

GHEORGHICA NICOLAE SICHEVITA NR.509 1

470 SICHEVITA LUDOSAN LILIANA SICHEVITA NR.510 1 471 VALEA

SICHEVITA V - SICHEVITA NR.1 0 472 VALEA

SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.3 4 473 VALEA

SICHEVITA RADONEA GAIA V - SICHEVITA NR.4 0 474 VALEA

SICHEVITA MITRAN ILIE V - SICHEVITA NR.5 0 475 VALEA

SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.6 0 476 VALEA

SICHEVITA DRIMBA STELUTA V - SICHEVITA NR.8 1 477 VALEA

SICHEVITA DRIMBA SAU V - SICHEVITA NR.9 2 478 VALEA

SICHEVITA DRIMBA MILCA V - SICHEVITA NR.10 1

479 VALEA SICHEVITA MEGHELES DORU

V - SICHEVITA NR.11 1

480 VALEA RAVENSCA-

CEHIA CIRCU LATINCA V - SICHEVITA NR.12 1

481 VALEA SICHEVITA SAVICI GHEORGHE


482 VALEA SAVICI LAZAR V - SICHEVITA 1


192


Pers. SICHEVITA NR.14

483 VALEA SICHEVITA MARCU MARIA


484 VALEA RAVENSCA MARCU ADAM


485 VALEA RAVENSCA BELOIA NICOLAE


486 VALEA SICHEVITA GRUITA PETRU


487 VALEA SICHEVITA HERGAN AVACUM


488 VALEA SICHEVITA ZAICA LAZAR


489 VALEA SICHEVITA VALA IOSIF


490 VALEA SICHEVITA VESELIN LUCA


491 VALEA SICHEVITA LAZAROVICI LAZAR


492 VALEA SICHEVITA SOIANTU ILIE


493 VALEA SICHEVITA

DRAGOMIR VICHENTIE


494 VALEA SICHEVITA SORESCU MIHAIL


495 VALEA SICHEVITA ZAICA SOFIA


496 VALEA SICHEVITA POPOVICI PETRICA


497 OGASU PODULUI ZAICA PETRU OG-PODULUI NR.1 0

498 OGASU PODULUI

CIRCU MARGARETA OG-PODULUI NR.2 0

499 OGASU PODULUI MARCU PAVEL OG-PODULUI NR.3 2

500 OGASU PODULUI HOTAC SAVA OG-PODULUI NR.5 0

501 OGASU PODULUI CIRCU PAVEL OG-PODULUI NR.6 1

502 OGASU PODULUI CIRCU SOFIA OG-PODULUI NR.7 1

503 OGASU PODULUI CIRCU PETRU OG-PODULUI NR.8 0

504 OGASU PODULUI CIRCU LAZAR OG-PODULUI NR.9 0

505 OGASU PODULUI CHITU MARIA OG-PODULUI NR.10 0

506 MN Gornea CHITU ION OG-PODULUI NR.11 4


193


Pers. 507 BRESTELNIC GRUIA DOMNICA BRESTELNIC NR.1 0 508

BRESTELNIC BELOIA LENUTA MIHAELA BRESTELNIC NR.2 2

509 BRESTELNIC JURITA ELENA BRESTELNIC NR.3 1 510 BRESTELNIC VELCOTA NICOLAE BRESTELNIC NR.4 1 511 BRESTELNIC CIRCU MARIA BRESTELNIC NR.5 1 512 BRESTELNIC VELCOTA EVA BRESTELNIC NR.7 2 513 BRESTELNIC JURITA MILAN BRESTELNIC NR.8 0 514 BRESTELNIC JURITA PERSA BRESTELNIC NR.9 1 515

BRESTELNIC BELOIA CONSTANTIN BRESTELNIC NR.11 2

516 BRESTELNIC BELOIA MIHAITA BRESTELNIC NR.12 0 517 VALEA

OREVITA BALAURE PALADUICA V - OREVITA NR.1 0

518 VALEA OREVITA SORESCU VASILE V - OREVITA NR.2 1

519 VALEA OREVITA BELOIA IOAN V - OREVITA NR.3 0

520 VALEA OREVITA

BALOIA MARGARETA V - OREVITA NR.4 0

521 VALEA OREVITA ZARIA NOVAC V - OREVITA NR.5 2

522 LUCACEVAT BIRTEA SAVA LUCACEVAT NR.1 5 523 LUCACEVAT MOLDOVAN ILIE LUCACEVAT NR.3 2 524 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.4 2 525 LUCACEVAT PETRUT MIHAI LUCACEVAT NR.5 0 526 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.6 5 527 LUCACEVAT BACILA ANA LUCACEVAT NR.7 0 528 LUCACEVAT PETRUT MARIN LUCACEVAT NR.8 3 529 LUCACEVAT PETRUT MARIA LUCACEVAT NR.9 1 530 LUCACEVAT PETRUT ANA LUCACEVAT NR.10 1 531 LUCACEVAT PETRUT NICOLAE LUCACEVAT NR.11 4 532 LUCACEVAT PETRUT LAZAR LUCACEVAT NR.13 2 533 LUCACEVAT VELA ILIE LUCACEVAT NR.14 1 534

LUCACEVAT PETRUT ANA LUCACEVAT NR.10 A 2

535 MARTINOVAT POPOVICI ILIA MARTINOVAT NR.1 0 536 MARTINOVAT STROIA ION MARTINOVAT NR.2 1 537 MARTINOVAT SORESCU ILIE MARTINOVAT NR.4 0 538

MARTINOVAT SORESCU DUMITRU MARTINOVAT NR.5 0

539 MARTINOVAT STROIA IOVANA MARTINOVAT NR.6 1 540 MARTINOVAT CHITU ANA MARTINOVAT NR.8 2 541 MARTINOVAT STROIA VASILE MARTINOVAT NR.9 2 542 MARTINOVAT JURCA NICOLAE MARTINOVAT NR.10 2 543 MARTINOVAT STROIA ILIE MARTINOVAT NR.11 2 544 MARTINOVAT SORESCU MARTINOVAT NR.12 7


194


Pers. MARIOARA SIDA

545 CRUSOVITA

NOVACESCU ADAM CRUSOVITA NR.1 3

546 CRUSOVITA CARABAS PAVEL CRUSOVITA NR.3 2 547 CRUSOVITA PETRUT ANA CRUSOVITA NR.4 0 548 CRUSOVITA

-ITALIA BIRTEA GHEORGHE CRUSOVITA NR.5 4 549 CRUSOVITA HERGANE ADAM CRUSOVITA NR.6 2 550 CRUSOVITA HERGANE VELIMIR CRUSOVITA NR.6 A 3 551 CRUSOVITA

DECEDAT CRETA ION CRUSOVITA NR.7 0 552

CRUSOVITA BIRTEA PETRU-SORIN CRUSOVITA NR.8 2

553 CRUSOVITA PETRUT CHITA CRUSOVITA NR.9 1 554 CRUSOVITA CRETA ZAHARIA CRUSOVITA NR.10 0 555 CRUSOVITA CIRCU ADAM CRUSOVITA NR.11 2 556 CRUSOVITA DRAGOMIR IGLICA CRUSOVITA NR.12 1 557 CRUSOVITA HATU ION CRUSOVITA NR.13 0 558 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.14 1 559 CRUSOVITA

-ITALIA BALACI ILIE CRUSOVITA NR.15 0 560 CRUSOVITA BALACI LAZAR CRUSOVITA NR.16 0 561 CRUSOVITA BALACI ION CRUSOVITA NR.17 0 562 CRUSOVITA BALAS ANA CRUSOVITA NR.18 0 563

CRUSOVITA STOICAN ALEXANDRA CRUSOVITA NR.20 0

564 CRUSOVITA POPOVICI MARIA CRUSOVITA NR.21 1 565 CRUSOVITA CARABAS ION CRUSOVITA NR.22 1 566 CRUSOVITA POPOVICI ION CRUSOVITA NR.23 0 567

CRUSOVITA CUZMANOVICI VASILE CRUSOVITA NR.26 1

568 CRUSOVITA SORESCU ILIE CRUSOVITA NR.27 1 569 CRUSOVITA CARABAS ANA CRUSOVITA NR.28 1 570 CRUSOVITA BRAILA IULIANA CRUSOVITA NR.29 0 571 CRUSOVITA BRAILA ZAHARIA CRUSOVITA NR.30 1 572 CRUSOVITA BRAILA MACU CRUSOVITA NR.31 2 573 CRUSOVITA CIRCU ELENA CRUSOVITA NR.32 0 574 CRUSOVITA CARABAS MACU CRUSOVITA NR.33 2 575 CRUSOVITA POPOVICI EVA CRUSOVITA NR.34 1 576

CRUSOVITA LIVADARIU TINCUTA CRUSOVITA NR.35 1

575 CRUSOVITA BIRTEA SOFI CRUSOVITA NR.36 1 578 CRUSOVITA BIRTEA FLOAREA CRUSOVITA NR.37 3 579 CRUSOVITA BERBENTEA ILIE CRUSOVITA NR.38 0 580

CRUSOVITA DRAGOMIR MAGDALENA CRUSOVITA NR.39 1

581 CRUSOVITA MOLDOVA-N

ZAHANAICU CRISTIAN CRUSOVITA NR.40 0


195


Pers. 582

CRUSOVITA SORESCU DUMITRU CRUSOVITA NR.41 1

583 CRUSOVITA DRAGOMIR MIHAI CRUSOVITA NR.42 1 584 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.44 0 585 CRUSOVITA SECULARIAN SAVA CRUSOVITA NR.45 0 586 CRUSOVITA MILENCOVICI IOAN CRUSOVITA NR.47 0 587 CRUSOVITA SIRBU VASILE CRUSOVITA NR.49 1 588 CRUSOVITA PETRUTI ILIE CRUSOVITA NR.51 4 589 CRUSOVITA PETRUT MARIAN CRUSOVITA NR.52 0 590 CRUSOVITA STOICAN ELENA CRUSOVITA NR.54 4 591 CRUSOVITA POPOVICI VASILE CRUSOVITA NR.55 1 592

CRUSOVITA SECULAREAN MILAN CRUSOVITA NR.56 3

593 CRUSOVITA CIRCU IOSIF CRUSOVITA NR.57 4 594 CRUSOVITA MOLDOVAN ILIE CRUSOVITA NR.58 3 595 CRUSOVITA

MOLDOVA NICOLICIN DUSAN CRUSOVITA NR.59 0 596

CRUSOVITA STOIANOVICI MLAGEA CRUSOVITA NR.60 0

597 CRUSOVITA

BIRTEA GHEORGHE CRUSOVITA NR.61 0

598 CRUSOVITA MOLDOVA

CIRCU IONEL-VASILE CRUSOVITA NR.62 4

599 LIBORAJDEA MARCU ILIE LIBORAJDEA NR.1 0 600 LIBORAJDEA MOLDOVAN VASA LIBORAJDEA NR.3 0 601 LIBORAJDEA ZAICA MILAN LIBORAJDEA NR.5 1 602

LIBORAJDEA BRAILA LINA VALERICA LIBORAJDEA NR.6 1

603 LIBORAJDEA

CUZMANOVICI MARIA LIBORAJDEA NR.7 0

604 LIBORAJDEA ANOCA EMILIAN LIBORAJDEA NR.8 2 605 LIBORAJDEA ANOCA VELIMIR LIBORAJDEA NR.8 A 1 606 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.10 2 607 LIBORAJDEA MARCU PETRE LIBORAJDEA NR.11 0 608

LIBORAJDEA BIRTEA SILVIU-ADRIAN LIBORAJDEA NR.12 4

609 LIBORAJDEA BRAILA EMILIAN LIBORAJDEA NR.13 0 610 LIBORAJDEA BRAILA IOSIF LIBORAJDEA NR.14 0 611

LIBORAJDEA BELOVICI GHEORGHE-FL LIBORAJDEA NR.15 0

612 LIBORAJDEA MARCU ADAM LIBORAJDEA NR.1 A 2 613

LIBORAJDEA BRAILA GHEORGHE LIBORAJDEA NR.16 0

614 LIBORAJDEA BRAILA ADAM LIBORAJDEA NR.17 1 615 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.18 0 616 LIBORAJDEA ROIBAN LIBOMIR LIBORAJDEA NR.19 0 617 LIBORAJDEA ILICI MARIA LIBORAJDEA NR.20 0


196


Pers. 618 VALEA

RAVENSCA MARCU NICOLAE V - RAVENSCA NR.1 2 619 VALEA

RAVENSCA GRUITA ARSENIE-FLORIN V - RAVENSCA NR.2 2

620 VALEA RAVENSCA PETRUT SIDA V - RAVENSCA NR.3 0

621 VALEA RAVENSCA

SORESCU ELISABETA V - RAVENSCA NR.4 1

622 VALEA RAVENSCA SURU PALADIA V - RAVENSCA NR.5 3

623 VALEA RAVENSCA SURU MARGARETA V - RAVENSCA NR.6 1

624 VALEA OREVITA CHITU SAVA V - RAVENSCA NR.7 4

625 VALEA RAVENSCA MOZA MARIOARA V - RAVENSCA NR.8 0

626 VALEA RAVENSCA CIRLEA SEMENICA V - RAVENSCA NR.9 1

627 VALEA RAVENSCA CRETA ZAHARIA

V - RAVENSCA NR.10 0

628 VALEA RAVENSCA VOIN DANILA


629 VALEA RAVENSCA POPOVICI IOVA


630 VALEA RAVENSCA RADONEA ANA


631 VALEA RAVENSCA JURITA PAU


632 VALEA RAVENSCA GAINA DANILA


634 VALEA RAVENSCA CIRCU LAZAR


635 VALEA RAVENSCA HERGANE DORU


636 VALEA RAVENSCA HERGANE MILUTIN


637 VALEA RAVENSCA MARCU PETRU


638 VALEA RAVENSCA

GAINA MAGDALENA


639 VALEA RAVENSCA ZAICA MACU


640 VALEA RAVENSCA GRUITA ANA


641 VALEA RAVENSCA RADONEA MARIA


642 VALEA RAVENSCA BELOIA VOICA



197


Pers. 643 VALEA

RAVENSCA CIRCU MILAN V - RAVENSCA NR.25 0

644 VALEA RAVENSCA STOICAN GAVRILA


645 VALEA RAVENSCA SURU ILIE


646 VALEA RAVENSCA GRUITA ION


647 VALEA RAVENSCA MARCU MARIA


648 VALEA RAVENSCA MARCU PETRE


649 VALEA RAVENSCA MALL IOAN


650 VALEA RAVENSCA MARCU FLOAREA


651 VALEA RAVENSCA HERGANE IOSIF


652 VALEA RAVENSCA GRUITA LAZAR


653 VALEA RAVENSCA SURU LAZAR

V - RAVENSCA NR.6 A 2

654 CRACU ALMAJ MOZA ANA CRACU ALMAJ NR.1 1

655 CRACU ALMAJ POPA ION CRACU ALMAJ NR.3 0

656 CRACU ALMAJ JURITA FLORICA CRACU ALMAJ NR.4 1

657 CRACU ALMAJ MOZA IOVA CRACU ALMAJ NR.5 3

658 CRACU ALMAJ CHITU GHEORGHE CRACU ALMAJ NR.6 2

659 CRACU ALMAJ MOZA CUZMA CRACU ALMAJ NR.7 6

660 CRACU ALMAJ MARCU PETRU CRACU ALMAJ NR.8 0

661 CRACU ALMAJ MOZA SOFIA CRACU ALMAJ NR.9 1

662 ZANOU MOZA IOSIF ZANOU NR.1 2 663 ZANOU PETRUT PETRU ZANOU NR.2 5 664 ZANOU CIRCU PETRU ZANOU NR.3 0 665

ZANOU DRAGOMIR ION MIHAI ZANOU NR.4 2

666 ZANOU

DRAGOMIR EMILIAN ZANOU NR.5 3

667 ZANOU DRAGOMIR MILAN ZANOU NR.6 2 668 ZANOU COCORA ION ZANOU NR.7 5 669 ZANOU HERGANE ION ZANOU NR.8 9


198


Pers. 670 ZANOU SORESCU MARIA ZANOU NR.9 2 671 ZANOU JURITA ARSENIE ZANOU NR.10 5 672 ZANOU GRUITA EVA ZANOU NR.11 3 673 ZANOU VOIN EMIL ZANOU NR.12 3 674 ZANOU HERGANE MILEVA ZANOU NR.13 1 675 ZANOU DRAGOMIR MIHAI ZANOU NR.14 3 676 ZANOU MARCU SOFIA ZANOU NR.15 2 677 CAMENITA STOICAN ADAM CAMENITA NR.1 3 678 CAMENITA FUCHS VASILE CAMENITA NR.2 0 679 CAMENITA FUCHS ILIE CAMENITA NR.4 0 680 CAMENITA STOICAN EVA CAMENITA NR.1/A 1 681 CAMENITA CIUCULESCU EVA CAMENITA NR.5 0 682 CAMENITA DRAGOMIR GAIA CAMENITA NR.6 1 683 CAMENITA CIRCU FLOAREA CAMENITA NR.7 0 684

CAMENITA PLES STOICAN FLAVIUS-EDUARD CAMENITA NR.8 4

685 CAMENITA JURITA FLOAREA CAMENITA NR.10 1 686

CAMENITA POPOVICI VASILICA CAMENITA NR.11 0

687 CIRSIE PETRUT DUMITRU CIRSIE NR.2 4 688 CIRSIE JURITA CRISTINA CIRSIE NR.3 3 689 CIRSIE BIRCEA MILAN CIRSIE NR.4 4 690 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.5 6 691 CIRSIE HERGANE ION CIRSIE NR.6 2 692 CIRSIE JURCA ELENA CIRSIE NR.7 0 693 CIRSIE BRAILA SAVA CIRSIE NR.8 0 694 CIRSIE CIRCU ELENA CIRSIE NR.10 1 695 CIRSIE JURCA LATINCA CIRSIE NR.11 2 696 CIRSIE STOICAN ADAM CIRSIE NR.12 0 697 CIRSIE JURCA MARIA CIRSIE NR.13 1 698 CIRSIE JURCA NOVAC CIRSIE NR.14 2 699 CIRSIE JURCA TUTA CIRSIE NR.15 3 700 CIRSIE BELOIA PAVEL CIRSIE NR.16 0 701 CIRSIE EDU MARIA CIRSIE NR.17 5 702 CIRSIE JURCA PALADUICA CIRSIE NR.18 0 703 CIRSIE IEDU MARIA CIRSIE NR.19 3 704 CIRSIE STROIA ADAM CIRSIE NR.20 0 705 CIRSIE JURCA ION CIRSIE NR.21 0 706 CIRSIE JURITA NICOLAE CIRSIE NR.22 0 707 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.23 1 708 FRASINIS JURCA BRINDUSA FRASINIS NR.1 0 709 FRASINIS ILICI VICHENTIE FRASINIS NR.2 3 710 FRASINIS BIRCEA ION FRASINIS NR.4 1 711 FRASINIS BIRCEA MILAN FRASINIS NR.4 A 0 712 FRASINIS RADONEA FILIP FRASINIS NR.5 1 713 FRASINIS BRAILA NICOLAE FRASINIS NR.6 0 714 FRASINIS NOVACESCU ION FRASINIS NR.9 0


199


Pers. 715

FRASINIS NOVACESCU BLAGOE FRASINIS NR.10 2

716 FRASINIS SORESCU MILEVA FRASINIS NR.11 3 717 FRASINIS VESELIN IOAN FRASINIS NR.12 2 718 FRASINIS ZAICA ILIE FRASINIS NR.13 0 719 CURMATURA JURCA ILIE CURMATURA NR. 1 0 720 CURMATURA VELA VASILE CURMATURA NR. 3 0 721 CURMATURA VELA GHEORGHE CURMATURA NR. 4 0 722 CURMATURA HERGANE MARIA CURMATURA NR. 5 1 723 CURMATURA HERGANE ION CURMATURA NR. 6 0 724 CURMATURA HERGANE LAZAR CURMATURA NR. 7 2 725

CURMATURA SORESCU NICOLAE CURMATURA NR. 8 4

726 CURMATURA CIRCU DUMITRU CURMATURA NR. 9 1 727 CURMATURA MURGU PETRU CURMATURA NR. 11 2 728

ZASLOANE STOICAN ALEXANDRA ZASLOANE NR.1 1

729 ZASLOANE MARCU ION ZASLOANE NR.3 0 730 ZASLOANE RADONEA ILIE ZASLOANE NR.4 4 731 ZASLOANE BRAILA MARIA ZASLOANE NR.5 1 732 ZASLOANE JURCA ANA ZASLOANE NR.6 0 733

ZASLOANE UNGUREANU IONEL ZASLOANE NR.7 0

734 ZASLOANE BIRTEA MACU ZASLOANE NR.8 4 735 ZASLOANE BIRCEA ILIE ZASLOANE NR.9 4 736

ZASLOANE HERGAN VICHENTIE ZASLOANE NR.10 2

737 ZASLOANE

ORBULESCU FLORICA ZASLOANE NR.11 0

738 ZASLOANE

NOVACESCU EMILIAN ZASLOANE NR.12 3

739 ZASLOANE PETRUT MILAN ZASLOANE NR.14 0 740 ZASLOANE RADONEA EMILIAN ZASLOANE NR.15 5 741

ZASLOANE HERGANE ARSENIE ZASLOANE NR.16 5

742 ZASLOANE

HERGANE MARIOARA ZASLOANE NR.18 0

743 ZASLOANE MEGHELES ILIE ZASLOANE NR.19 0 744 ZASLOANE NAGY GHICA ZASLOANE NR.20 0 745

ZASLOANE GAINA HERGAN SILVIU IOSIF ZASLOANE NR.21 1

746 STRANIAC SORESCU NISTOR STRANIAC NR.3 1 747 STRANIAC BELOIA ILIE STRANIAC NR.4 4 748 STRANIAC PETRUT MARIA STRANIAC NR.5 0 749 STRANIAC BALOIA SANDU STRANIAC NR.6 1 750 STRANIAC TUNDREA ILIE STRANIAC NR.7 0 751 STRANIAC ZAICA PETRU STRANIAC NR.8 0


200


Pers. 752 STRANIAC MOLDOVAN ANA STRANIAC NR.2 A 0 753

GORNEA DUMITRASCU ZORA GORNEA NR.2 5

754 GORNEA

VLADISAVLEVICI CONSTANTIN GORNEA NR.3 5

755 GORNEA

MOLDOVAN MARIANA GORNEA NR.5 0

756 GORNEA

STANOIEVICI LIUBITA GORNEA NR.6 4

757 GORNEA CRETA VASILE GORNEA NR.7 4 758 GORNEA CRETA ZAHARIA GORNEA NR.8 2 759 GORNEA LUPULOVICI LAZAR GORNEA NR.9 5 760

GORNEA LUPULOVICI A LAZAR GORNEA NR.10 0

761 GORNEA

MICSA MAGDALENA GORNEA NR.13 1

762 GORNEA CIRCU ILIE GORNEA NR.14 2 763 GORNEA SISCU ANA GORNEA NR.15 0 764

GORNEA LUNGU PARASCHIVA GORNEA NR.16 4

765 GORNEA

BELODEDICI NICOLAE GORNEA NR.17 1

766 GORNEA IANOSEVICI MARIA GORNEA NR.18 1 767 GORNEA PETRUT MIHAI GORNEA NR.19 2 768

GORNEA HERGAN GIURGEVCA GORNEA NR.20 1

769 GORNEA

BALOIA GHEORGHE GORNEA NR.21 1

770 GORNEA BALOIA SAVA GORNEA NR.22 5 771 GORNEA POPESCU MARIA GORNEA NR.23 0 772 GORNEA SISCU LATANCA GORNEA NR.24 1 773 GORNEA HERGAN IULIANA GORNEA NR.26 1 774 GORNEA TITAN SAVA GORNEA NR.27 0 775 GORNEA SISCU LATAINCA GORNEA NR.28 0 776

GORNEA HERGAN GHEORGHE GORNEA NR.29 3

777 GORNEA DRAGAN LAZAR GORNEA NR.30 4 778

GORNEA HERGAN MARIAN VALENTIN GORNEA NR.31 0

779 GORNEA

PETRUT VICHENTIE GORNEA NR.32 2

780 GORNEA

PETROMAN NICOLAE GORNEA NR.33 3

781 GORNEA VELICICU ELENA GORNEA NR.34 1 782

GORNEA BELODEDICI ELENA GORNEA NR.35 0

783 GORNEA

DRAGOMIR STEFAN GORNEA NR.37 2


201


Pers. 784

GORNEA BELODEDICI PERSA GORNEA NR.38 1

785 GORNEA SIMA EVA GORNEA NR.39 6 786

GORNEA BELODEDICI ELENA GORNEA NR.40 4

787 GORNEA DAMIAN ION GORNEA NR.41 6 788 GORNEA SMEU PETRUS GORNEA NR.42 1 789

GORNEA NICOLICI ANASTASIA GORNEA NR.43 1

790 GORNEA COJOACA MARIA GORNEA NR.44 0 791 GORNEA BALABAN VUTA GORNEA NR.45 1 792 GORNEA MEGHELES PETRU GORNEA NR.46 4 793

GORNEA BELODEDICI MILEVA GORNEA NR.47 1

794 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.48 3 795 GORNEA PETCUT ELENA GORNEA NR.49 1 796 GORNEA DAMIAN PETRU GORNEA NR.50 2 797 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.51 2 798

GORNEA LUPULOVICI EMILIA GORNEA NR.52 1

800 GORNEA

NEMESAGU MARIAN GORNEA NR.55 2

801 GORNEA SISCU MARIA GORNEA NR.56 5 802 GORNEA ARTENI IGLICA GORNEA NR.57 0 803 GORNEA MILIVOI LAZAR GORNEA NR.58 1 804 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.59 1 805 GORNEA IORGOVAN ION GORNEA NR.60 2 806 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.61 0 807 GORNEA DAMIAN ANTONIE GORNEA NR.62 5 808 GORNEA ANOCA CECILIA GORNEA NR.63 1 809 GORNEA MARCU EVA GORNEA NR.64 2 810 GORNEA STOICU MIHAIL GORNEA NR.65 3 811 GORNEA STOICU FLOAREA GORNEA NR.66 2 812 GORNEA STOICU NICOLAE GORNEA NR.67 1 813 GORNEA PUIA REMUS GORNEA NR.68 3 814 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.69 4 815 GORNEA DUTESCU DANIELA GORNEA NR.70 3 816 GORNEA ORBULESCU ION GORNEA NR.71 3 817 GORNEA SISCU ION GORNEA NR.72 4 818 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.73 2 819 GORNEA AVRAM CHITA GORNEA NR.74 2 820

GORNEA HERGAN GIURGEVCA GORNEA NR.75 0

821 GORNEA STOIAN PETRIA GORNEA NR.76 1 822 GORNEA ROSU TRAIAN GORNEA NR.77 1 823 GORNEA PAICI ELENA GORNEA NR.80 0 824 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.82 1


202


Pers. 825 GORNEA SISCU EUFROSINA GORNEA NR.83 2 826 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.84 5 827 GORNEA DRAGAN IOVA GORNEA NR.85 5 828

GORNEA DRAGAN ROMANITA GORNEA NR.86 0

829 GORNEA GRUIA GHEORGHE GORNEA NR.87 6 830 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.88 1 831 GORNEA SISCU PETRU GORNEA NR.89 2 832 GORNEA MOZA EVA GORNEA NR.90 1 833

GORNEA MOZA SEBASTIAN-GHEORGHE GORNEA NR.91 1

834 GORNEA MOZA GHEORGHE GORNEA NR.92 2 835 GORNEA CIRCU ARSENIE GORNEA NR.93 5 836

GORNEA LAZAROVICI VASILE GORNEA NR.94 2

837 GORNEA MEGHELES ANA GORNEA NR.95 4 838 GORNEA MARCU DANITA GORNEA NR.96 0 839 GORNEA PETICA EVA GORNEA NR.97 0 840

GORNEA ROIBAN GHEORGHE GORNEA NR.99 2

841 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.101 4 842

GORNEA MARTINESCU CONSTANTIN GORNEA NR.102 0

843 GORNEA POPA GHEORGHE GORNEA NR.103 2 844 GORNEA POPA ANA-LENUTA GORNEA NR.104 2 845 GORNEA 846 GORNEA MEGHELES IOAN GORNEA NR.105 2 847 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.106 2 848 GORNEA CALINA MARIAN GORNEA NR.107 3 849 GORNEA POPA IOVANA GORNEA NR.108 1 850

GORNEA MOZA MARINA-VICTORIA GORNEA NR.109 1

851 GORNEA MOZA ALEXANDRU GORNEA NR.110 2 852 GORNEA AVRAM ION GORNEA NR.111 6 853 GORNEA MOZA MARIAN GORNEA NR.112 5 854 GORNEA MILIVOI PETRU GORNEA NR.113 5 855 GORNEA POPA ANTONIE GORNEA NR.114 3 856 GORNEA DIMICI STANCA GORNEA NR.115 0 857 GORNEA STANOMIR SAVA GORNEA NR.116 2 858 STRANIAC CHIRU PALADIA GORNEA NR.117 0 859 GORNEA PETRUT VASILE GORNEA NR.118 5 860 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.120 5 861 GORNEA LUPSICI ILIE GORNEA NR.121 4 862 GORNEA LUPSICI IOVANA GORNEA NR.122 3 863 GORNEA GURGU GRIGORE GORNEA NR.123 6 864 GORNEA GURGU LATINCA GORNEA NR.124 1 865 GORNEA BELOIA FLOAREA GORNEA NR.125 1


203


Pers. 866 GORNEA DOBROMIR ANA GORNEA NR.127 0 867 GORNEA TRIFU DRAGHINA GORNEA NR.128 0 868 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.129 2 869

GORNEA STANIMIR MARGARETA GORNEA NR.130 1

870 GORNEA MOZA ILIE GORNEA NR.131 2 871 GORNEA MOZA MACU GORNEA NR.131 A 3 872

GORNEA DRAGAN ROMANITA GORNEA NR.132 2

873 GORNEA MARASESCU MIHAI GORNEA NR.133 1 874

GORNE AGHICIUC CORNELIU GORNEA NR.134 4

875 GORNEA CUZMANOVICI ILIE GORNEA NR.135 2 876

GORNEA CUZMANOVICI LAZAR GORNEA NR.136 5

877 GORNEA VELA GHEORGHE GORNEA NR.137 4 878 GORNEA ENUICA LAZAR GORNEA NR.138 0 879 GORNEA ANTOHE MARICEL GORNEA NR.139 3 880

GORNEA MICSA ALEXANDRU GORNEA NR.140 1

881 GORNEA MICSA VALERIA GORNEA NR.141 3 882

GORNEA DAMIAN VICHENTIE GORNEA NR.142 3

883 GORNEA

TURCU LAURA MIRELA GORNEA NR.143 3

884 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.144 0 885 GORNEA AVRAM MIHAI GORNEA NR.145 2 886 GORNEA MICSA DUMITRU GORNEA NR.146 4 887 GORNEA ANOCA IOSIF GORNEA NR.147 2 888

GORNEA IORGOVAN STANCA GORNEA NR.148 3

889 GORNEA IOVA ARSENIE GORNEA NR.149 3 890 GORNEA BALOIA LATINCA GORNEA NR.150 0 891 GORNEA POPA ION GORNEA NR.151 4 892 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.152 2 893

GORNEA COTOJMAN CONSTANTIN GORNEA NR.153 2

894 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.154 2 895 GORNEA NEMESAGU MARIA GORNEA NR.155 1 896

GORNEA LUPULOVICI VASILE GORNEA NR.156 2

897 GORNEA ROSU ILIE GORNEA NR.157 5 898 GORNEA POPOVICI TOMA GORNEA NR.158 4 899 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.159 1 900 GORNEA NEMESAGU EVA GORNEA NR.160 4 901 GORNEA BIRTEA SOFIA GORNEA NR.162 0 902 GORNEA MICSA VASILE GORNEA NR.163 3


204


Pers. 903

GORNEA BELOIA PALADUICA GORNEA NR.164 5

904 GORNEA

MOZA GHEORGHITA GORNEA NR.165 4

905 GORNEA MOZA AUREL GORNEA NR.166 1 906

GORNEA DAMIAN GHEORGHE GORNEA NR.167 4

907 GORNEA ANOCA ELENA GORNEA NR.168 1 908

GORNEA PIRVU CONSTANTIN GORNEA NR.169 1

909 GORNEA RADONEA ANA GORNEA NR.171 0 910

GORNEA VENEMOZER MILEVA GORNEA NR.172 2

911 GORNEA PAICI ION GORNEA NR.174 4 912 GORNEA LAZAROVICI SAVA GORNEA NR.175 3 913

GORNEA NEMESAGU ANTONIE GORNEA NR.176 3

914 GORNEA NEMESAGU ANA GORNEA NR.176 A 1 915 GORNEA NOVACESCU SAVA GORNEA NR.177 1 916

GORNEA NOVACESCU PAVEL GORNEA NR.178 4

917 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.179 2 918 GORNEA PUIA GHEORGHE GORNEA NR.179 A 3 919 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.181 5 920 GORNEA IOVA VASILE GORNEA NR.182 2 921 GORNEA IOVA FLORIN GORNEA NR.183 4 922 GORNEA POPA FLOAREA GORNEA NR.184 1 923 GORNEA MOZA AVRAM GORNEA NR.185 2 924 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.186 1 925 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.187 0 926 GORNEA LUPSICI MARIA GORNEA NR.188 4 927 GORNEA MICSA EFTIMIE GORNEA NR.189 1 928 GORNEA POPA PAVEL GORNEA NR.190 2 929 GORNEA MICSA MILEVA GORNEA NR.191 1 930 GORNEA BIRTEA FLOAREA GORNEA NR.192 0 931

GORNEA STRIMBEI ALEXANDRA GORNEA NR.193 1

932 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.194 1 933 GORNEA MOZA PERSIDA GORNEA NR.195 1 934

GORNEA IOVANOVICI NICOLAE GORNEA NR.196 0

935 GORNEA MOZA TUDOR GORNEA NR.197 4 936 GORNEA MOZA FLOAREA GORNEA NR.197 A 1 937 GORNEA PATRUT ANTONIE GORNEA NR.198 2 938 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.199 4 939 GORNEA STRIMBEI ION GORNEA NR.200 2 940 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.200 A 0 941 GORNEA ISER VALERIA GORNEA NR.202 4


205


Pers. 942 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.203 2 943 GORNEA MOZA MAGDALENA GORNEA NR.204 2 944 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.205 1 945

GORNEA MOZA VICTOR-IONEL GORNEA NR.206 1

946 GORNEA POPOVICI EVA GORNEA NR.207 1 947

GORNEA STRIMBEI MAGDALENA GORNEA NR.208 2

948 GORNEA CALINA ION GORNEA NR.209 3 949

GORNEA SISCU MARIANA GETA GORNEA NR.210 1

950 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.211 0 951 GORNEA DRAGOMIR JIVCA GORNEA NR.212 1 952 GORNEA DRAGOMIR LAZAR GORNEA NR.213 4 953 GORNEA BELE ELENA GORNEA NR.214 0 954 GORNEA STRIMBEI SIMONA GORNEA NR.215 1 955 GORNEA DAMIAN NICOLAE GORNEA NR.216 6 956 SICHEVITA MOZA ANA GORNEA NR.217 1 957

GORNEA CALINA ALEXANDRU GORNEA NR.218 3

958 GORNEA CIRCU MIHAI GORNEA NR.219 2 959 GORNEA STRIMBEI SAVA GORNEA NR.220 4 960 GORNEA BELOIA ADAM GORNEA NR.222 0 961

GORNEA MOZA MIRCEA-IOAN GORNEA NR.223 0

962 GORNEA

GIURICI BOJIN-IONEL GORNEA NR.224 1

963 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.226 2 964 GORNEA-

RESITA ZAICA OCTAVIAN GORNEA NR.228 0 965 GORNEA LUPSICI LAZAR GORNEA NR.229 4 966

GORNEA BELODEDICI MARIAN GORNEA NR.230 1

967 GORNEA

MEGHELES STEFAN GORNEA NR.231 2

968 GORNEA POPA ALEXANDRA GORNEA NR.232 4 969

GORNEA HIRJABA DRAGHITA GORNEA NR.233 5

970 GORNEA LAZAROVICI ANA GORNEA NR.234 1 971 GORNEA CERBU VASILE GORNEA NR.235 1 972

GORNEA VLADISAVLEVICI AURORA GORNEA NR.236 1

973 GORNEA MEGHELES MARIA GORNEA NR.237 1 974 GORNEA RONYESZ SOFIA GORNEA NR.238 1 975 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.239 2 976 GORNEA MEGHELES ALIN GORNEA NR.240 1 977

GORNEA PATRASCU ARSENIE GORNEA NR.241 2


206


Pers. 978 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.242 0 979 GORNEA FUCHS MIHAI GORNEA NR.244 5 980 GORNEA PLESA MILEVA GORNEA NR.245 1 981 GORNEA CARABAS ION GORNEA NR.246 3 982 GORNEA STRIMBEI PETRU GORNEA NR.247 2 983

GORNEA AVRAM ALEXANDRU GORNEA NR.248 1

984 GORNEA DOCHIOIU STEFAN GORNEA NR.250 1 985

GORNEA LUNGAUER CUMBRIA GORNEA NR.251 4

986 GORNEA

BACILA ALEXANDRU GORNEA NR.252 6

987 GORNEA BACILA ANA GORNEA NR.253 1 988 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.255 1 989 GORNEA BACILA ELENA GORNEA NR.256 2 990

GORNEA IORGOVAN CRISTINA GORNEA NR.258 2

991 GORNEA NIESCU IOSIF GORNEA NR.259 4 992 GORNEA MINDRU GICU GORNEA NR.260 1 993 GORNEA CIRCU SAU GORNEA NR.264 4 994

GORNEA MATEIEVICI LUMINITA GORNEA NR.265 4

995 GORNEA

FARCAS VICHENTIE-FLORIN GORNEA NR.266 3

996 GORNEA

LUNGU PARASCHIVA GORNEA NR.267 1

997 GORNEA JURJ EMILIAN GORNEA NR.268 3 998 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.269 0 999 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.270 2 1000 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.271 4 1001 GORNEA POPA VASILE GORNEA NR.272 4 1002 GORNEA POPA MILEVA GORNEA NR.273 1 1003 GORNEA IOVA MIHAI GORNEA NR.274 2 1004 GORNEA POPA MIHAI GORNEA NR.275 6 1005 GORNEA AVRAM FLOAREA GORNEA NR.276 1 1006 GORNEA POPA LAZAR GORNEA NR.277 2 1007 GORNEA TITAN GHEORGHE GORNEA NR.278 2 1008

GORNEA TERESCU ROMULUS GORNEA NR.279 2

1009 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.280 2 1010 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.281 2 1011 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.282 0 1012

GORNEA STRIMBEI ANASTASIA GORNEA NR.283 3

1013 GORNEA MICSA IOSIF GORNEA NR.284 2 1014 GORNEA MARISESCU ELENA GORNEA NR.285 1 1015 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.287 6 1016 GORNEA BACILA PETRU GORNEA NR.289 1


207


Pers. 1017 GORNEA SORESCU MILEVA GORNEA NR.290 1 1018 GORNEA DAMIAN IOVANA GORNEA NR.291 2 1019 GORNEA BELODEDICI IOVA GORNEA NR.292 5 1020 GORNEA BACILA VASILE GORNEA NR.293 3 1021 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.295 3 1022 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.297 0 1023 GORNEA STRAMBEI LAZAR GORNEA NR.221 1 1024

GORNEA CERBU EUFROSINA GORNEA NR.225 1

1025 GORNEA IORGA GHEORGHE GORNEA NR. 1 2 1026 GORNEA NICOLICI ALEX GORNEA NR. 299 4 1027

GORNEA MARTINESCU DANIEL MARIUS GORNEA NR. 300 1

Colib ă (Sălaş)


208

Moară cu ciutur ă şi butoni


209

GLOSAR

ACEIÁT - Îmbrăcat curat ÁGIMĂ - Numele unei specii de ceapă înrudită cu arpagicul,

haşmă ARÂNG , ARÁNG - Clopot ARVĂLÚC - 1. Băutură oferită după încheierea unui târg;

aldămaş ARMÁR(IU) - Dulap, garderob ASTRUCÁ - A se acoperi, a se înveli ASTRUCĂMÂNT - 1. Acoperământ (în general). 2.

Acoperişul casei sau al porţii AVLÍE - 1. Curte, obor, ocol, voreţ. 2. Cimitir BĂGRÍN - 1. Salcâm. 2. Salcâm galben BĂL - Blond, bălai BÍNĂ - Scenă, podium BRĂCINAR - Sfoară cu care se legau poalele la femei şi

izmenele la bărbaţi BRĂCÍRE - Brâu îngust pentru încins, ţesut din lână şi purtat

atât de bărbaţi, cât şi de femei BÚMB - Nasture BURÍU - Vas (din lemn) în care curge ţuica la distilare (pe o

scară gradată se indică tăria acesteia) BUŞNIŢĂ – vâltoare, instalaţie ţărănească în care se

scămoşează stranile (covoare, pături) CACÍCA - De-a cacica De-a ţurca CÁRLIŢĂ - Albie făcută dintr-o bucată de lemn, cu diferite

întrebuinţări, covată din lemn scobit, de obicei de tei, de plop sau de salcie

CAÚC - Vas de lemn (de frasin sau de paltin) ori de metal cu coadă, ca o lingură mare, cu care se scoate apă de băut dint-un vas mai mare (găleată, doniţă, hârdău) CĂSÁP - Măcelar

CĂPÚT - Haină bărbătească în formă de manta CĂTĂNÍE - Serviciu militar. 2. Militărie CÂRCEÁG - Urcior de pământ din care se bea apa CÂRPĂ – Batic, năframă CÉICĂ - 1. Mătuşă. 2. Soră mai mică a tatălui. 3. Termen

general de adresare către o femeie mai în vârstă


210

CERÍME - 1. Tavan 2. Baldachin CHIMEŞĂ – Cămaşă CHÍTĂ - 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi

format din 12 fuioare de in sau de cânepă. 3. Snop de grâu. 4. Păpuşă de tutun. 5. Ciorchine de cireşe. 6. (La viţa de vie) Tufă. 7. Stol de păsări. 8. Joc de copii nedefinit mai îndeaproape

CHIŢĂLE – Piesă a porului popular făcută dintr-un brâu de care atârnă şuviţe de fire de lână sau beteală, până sub genunchi; se punea în spate în loc de opreg, iar câteodată în faţă, îndeosebi la copile. Fotă

CIOARECI – pantaloni din lână sau postav CIOBÂRNÁC - 1.Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau

hârdăul în spinare. 2. Butoi de 30-80 de litri, cu gura strâmtă şi fundul larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza

CIOMVICĂ – Cucuvea CIUPÁG - 1. Parte a iei de deasupra brâului. 2. Ie CIURUÍ - 1-2. A (se) cerne cu ciurul. 3. A (se) găuri în mai

multe locuri 4. A curge ca prin ciur. În Banat, acest verb are şi sensul: „a alege”

CLĂBĂŢ - Căciulă conică mare, din piele de miel sau de oaie

CLIÁNŢ - Trecătoare printre dealuri. 2. Picior de deal. 3. Colţ de stâncă

CLÍSĂ - Slănină COCÍE - 1. Trăsură pe arcuri, mică şi uşoară; 2. Căruţă

COLÉŞĂ - Mămăligă moale COLEŞĂRIU - 1. Băţ cu care se mestecă mămăliga sau

balmoşul (făcăleţ) CÓMINĂ - Tescovină COTĂRÍŢĂ - Cotarcă (coş de nuiele) COVÁCI - Fierar COVÉI - Cotitură. Drum cotit CRUMPÉL - Cartof CÚINĂ - 1. Bucătărie 2. Bucătărie de vară. 3. Loc unde se

găteşte mâncare CUMACE – prietene legate prin jurământ de credinţă şi

loialitate una faţă de alta DÂRZĂ - Zdreanţă

DESTRUCÁ - A dezveli


211

DRÚGĂ - Drug (Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuinţări = sucitor)

DUŞÉG - Pilotă umplută cu pene, dună, foiţă, iorgan, oghial, plapumă, saltea

FOÁLE - Abdomen FODURI – Volănaşe la mâneci sau la poale FRĂGÁR(IU) - Dud FUNDOÁNE - Partea de dinainte a unei case GĂIGÁNĂ - Jumări din ouă GLÁJĂ - Vas de sticlă; cf. şip, butelie, garafă, flacon GOVIE – Mireasă HÂRŢ - Şoarece IMÁLĂ - 1. (Regional) Murdărie. 2. Noroi IMÓS - 1. (Regional) Murdar 2. Plin de noroi IORGÁN - Plapumă din ţesătură ţărănească ÎNCELUÍ - 1. A (se) înşela 2. A decepţiona. 3. A constata că

a fost înşelat LĂSTĂVIŢĂ – păturică ţesută în casă, din lână, cu motive

florale sau romboidale LÉSNE - (Care este) ieftin LÓPTĂ - Minge LUMÍNĂ - Lumânare MĂSÁI - 1. Faţă de masă. 2. Şervet, şerveţel, prosop; spec.

ştergar pentru împodobit pereţii, în casele ţărăneşti; p. ext. bucată de pânză care are diferite întrebuinţări (casnice)

MÂNĂTURI – Duhuri rele MÂNECÁRE - Pornire. Plecare MÂTCĂLĂU – Sărbătoare tradiţională ce se ţine pe 10 mai MEREÚŢ - Mărunt, domol, cu voce scăzută, pe şoptite, încet MÓŞ - 1. Bunic, ascendent (mai îndepărtat), înaintaş,

strămoş MURONI – Strigoi OBIELE – Învelitoare din lână ţesută cu care se înveleau

picioarele de la genunchi în jos; se legau cu curele şi erau introduse în opinci

OCOŞÍ - 1. A face pe deşteptul, a se fuduli 2. A face mofturi. 3. A se obrăznici. a pune mintea la contribuţie, a chibzui

OGAŞ – Vale prin care se scurg apele OGINĂ – Odihnă; scurtă pauză când preotul citeşte ceva din

Evanghelie şi pomeneşte pe cei care au plătit ogină OLCÚŢĂ - Oală mică, oliţă


212

PANŢÉR - Platoşă PARAZOL - Umbrelă PECMÉZ s.n. 1. Magiun 2. Dulceaţă PLÉU - 1. Tablă, tinichea (din care sunt confecţionate

obiecte sau părţi de obiecte). 2. Obiect confecţionat din tablă POALE – Piesă din pânză de bumbac, cânepă sau in, ce se

poartă de la brâu în jos până cu o palmă sub genunchi PODRÚM - Pivniţă PONEÁVĂ - Ţesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior

etc., din care se fac macaturi, covoare, preşuri, cearşafuri sau alte aşternuturi ţărăneşti; obiect confecţionat dintr-o astfel de ţesătură (în special) cearşaf

PÓTCĂ - Ceartă. Scandal. Supărare. Necaz RÁINĂ - Cratiţă, tigaie RĂCHÍE - Ţuică RUDĂRÍE - Loc subteran de unde se extrag minereuri; mină;

zăcăminte SCHÍLAV - Schilod. Sleit de puteri (din cauza bătrâneţii). SCRÓB - Mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină

fiartă SMÍNTĂ - Greşeală SÓBĂ - Cameră, bucătărie, tindă SÓMOT - Catifea STROJÁC - Saltea cu paie SÚCNĂ - Fustă (simplă, confecţionată dintr-un material gros) ŞĂGÂRT - Ucenic ŞCĂTÚLĂ - Cutie ŞIŞTORI – Brâu ţesut din lână cu care se încingeau babele TAIER - Farfurie întinsă, taler: TOLCÉRIU - Pâlnie UÍCĂ - Unchi ÚINĂ, UINÍŢĂ s.f. 1. Soţia fratelui sau vărului unuia dintre

părinţi. 2. Termen folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o mătuşă. 3. Termen respectuos de adresare pentru o femeie mai în vârstă. Lele, nană

VĂTRÁI s.n. Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cârlig lung sau de lopăţică cu coadă lungă, cu care se scormoneşte sau se trage jarul sau cenuşa

VRÉJI s.m.p. Pănuşe de porumb ZOMONÍŢĂ s.f. Bordei


213

Harta de atestare (1776)

Panorama localit ăţii


214

Cărămida roman ă cu scriere cursiv ă

Gornea - Căuni ţa


215

Prim ăria Sichevi ţa (2013)

Şcoala Gimnazial ă Sichevi ţa (2013)


216

Monumentul Eroilor din Sichevi ţa (2013)


217

Biserica Ortodo xă (1835-2013


218

La măsurat

La arat


219

MORILE DE APĂ DIN SICHEVIŢA

CHEMAREA PĂMÂNTULUI

O zi de moară

Roata morii se-nvârteşte


220

CHEMAREA APEI

Îmblânzirea apei Truda boabelor

Rodul iubirii de pământ


221

CHEMAREA IUBIRII

Frumuseţile sufletului şi gingăşia mâinilor

„Colindătorii” – un tablou pictat


222

CHEMAREA ISPITEI

Fructul trăgaçei

O zi de fript la căzan


223

CHEMAREA MUZICII

Fanfara unită din Gornea şi Sicheviţa Grigore Moza şi

lauta sa cu tolcer

Nicolae Popovici şi glasul său unic de rapsod popular


224

CHEMAREA PORTULUI


225

MUZEUL SĂTESC DIN GORNEA (1969)

i


226

CHEMAREA NUNŢII


227

CHEMAREA CREDINŢEI

Villa Rustica

Mănăstirea Gornea-Sicheviţa


228

CHEMAREA DUNĂRII

Peştera Gaura cu Muscă de pe Dunăre

Dunave, Dunave – Dunăre, Dunăre


229

CHEMAREA TRADIŢIEI

Dans şi…

… fotbal


230

CHEMAREA GRÂNELOR


231

CHEMAREA CĂLĂTORIILOR

Pensiunea C ăuni ţa

Pensiunea Şumi ţa


232

NUMAI PENTRU GUST


233

SCHIVICENII,

CREDINŢA ŞI …


234

…TRECEREA VAMEI


235

INAUGURAREA MUZEULUI „ION DRAGOMIR” LA …

GORNEA, 25 IUNIE 2013


236

SFIŢIREA LUCRĂRILOR BISERICII ORTODOXE ŞI …

SFÂNTA LITURGHIE LA SICHEVI ŢA


237

RUGĂCIUNE ŞI …

TRADIŢIE LA 650 DE ANI


238

ANIVERSARE ŞI …

MARE SĂRBĂTOARE

Documents

Gheorghe Popovici - Sichevita - monografie