Ghid de planificare strategica pentru management durabil ...€¦ · planificarea strategicĂ În domeniu..... 66 3.1. cadrul legal pentru planificare ... tabel 12 – etapele de

GHID DE PLANIFICARE

STRATEGICĂ PENTRU

MANAGEMENTUL DURABIL AL

RESURSELOR AGRICOLE

Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea

Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu – specialist dezvoltare durabilă

Realizat de Asociația Grupul MILVUS

Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161

Tel/Fax: +40 265 264726

E-mail: [email protected]

Website: www.milvus.ro

Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare. Finanțarea s-a făcut

de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând cofinanțare la

Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă.

© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright 2014.

Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat întocmai și nu se

utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie indicat Copyright: © Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.

Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/

Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene.

mailto:[email protected]://www.milvus.ro/http://www.emenatura2000.ro/

3

CUPRINS

TABELE ........................................................................................................................................................... 5

FIGURI ............................................................................................................................................................. 5

CASETE ........................................................................................................................................................... 6

ANEXE ............................................................................................................................................................. 6

ABREVIERI ȘI ACRONIME UTILIZATE ÎN TEXT ................................................................................ 7

GLOSAR DE TERMENI ȘI DEFINIȚII .................................................................................................... 10

INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 16

DESPRE GHID .............................................................................................................................................. 18

CUI SE ADRESEAZĂ ? - GRUPURI ȚINTĂ ...................................................................................................... 19

DE CE ESTE NECESAR ACEST GHID ? ........................................................................................................... 20

CE ÎȘI PROPUNE ACEST GHID? ..................................................................................................................... 22

CE CONȚINE GHIDUL? ................................................................................................................................. 23

1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU ECONOMIE, SOCIETATE ȘI MEDIU

25

1.1. VALORI SOCIALE, ECONOMICE ȘI ECOLOGICE (NATURALE) ALE RESURSELOR AGRICOLE.............. 25

1.2. AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR AGRICOLE ......................................................................... 30

1.3. RELAȚIA DINTRE AGRICULTURĂ ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ............................................. 42

1.4. ROLUL SITURILOR NATURA 2000 ÎN CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI VALORIFICAREA

RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA ....................................................................................................... 46

2. PRINCIPII ȘI RECOMANDĂRI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA

BIODIVERSITĂȚII ...................................................................................................................................... 49

2.1. LEGISLAȚIA PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII

BIODIVERSITĂȚII .......................................................................................................................................... 49

2.2. PRINCIPII DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA RESURSELOR ȘI A BIODIVERSITĂȚII ................ 53

2.3. RECOMANDĂRI DE MĂSURI DE MANAGEMENT CARE CONTRIBUIE LA MENȚINEREA BIODIVERSITĂȚII

56

2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ......................................... 56

2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității ............................................................ 58

2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile protejate 62

2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de încurajare a

practicilor agricole prietenose cu natura ................................................................................................. 63

2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................................ 64

3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN DOMENIU ............................................................................. 66

3.1. CADRUL LEGAL PENTRU PLANIFICARE ........................................................................................... 67

3.2. INSTITUȚII RESPONSABILE PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI ROLUL LOR ............................. 70

3.2.1. Planificarea strategică la nivel local .......................................................................................... 72

3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional .................................................................... 73

3.2.3. Nivel național ............................................................................................................................. 73

3.3. FACTORI INTERESAȚI ...................................................................................................................... 74

3.4. CORELAREA PLANIFICĂRII MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ȘI A ARIILOR PROTEJATE

(INCLUSIV A SITURILOR NATURA 2000) ....................................................................................................... 76

4

3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor agricole

până în prezent ? ..................................................................................................................................... 76

3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor

protejate? ................................................................................................................................................. 76

3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .................................. 81

3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică pentru

dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica) ................................. 82

4. ABORDAREA INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII ÎN DOMENIU ................................................... 84

4.1. PLANIFICARE STRATEGICĂ ȘI UTILIZAREA INDICATORILOR PENTRU PROMOVAREA UNEI ABORDĂRI

INTEGRATE ................................................................................................................................................... 84

4.2. IMPORTANȚA FLUXULUI DE INFORMAȚII PENTRU PLANIFICARE EFICIENTĂ LA TOATE NIVELURILE ȘI

ÎN TOATE DOMENIILE RELEVANTE ................................................................................................................ 92

4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de management

ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP) ............................................................................................... 92

4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior ............................................................... 94

4.2.3. INFORMAȚII DE INTERES PENTRU CELALALTE SECTOARE DE GESTIONARE A RESURSELOR NATURALE

..................................................................................................................................................................... 95

4.3. INTEGRAREA PRIN IMPLICAREA FACTORILOR INTERESAȚI ............................................................. 97

5. PAȘI DE URMAT PENTRU O ABORDARE INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII STRATEGICE A

MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ............................................................................ 102

5.1. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI LOCAL / ZONAL .......... 103

5.2. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI JUDEȚEAN / REGIONAL 103

5.3. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI NAȚIONAL .................. 103

5.4. INFORMAȚII CHEIE DE IDENTIFICAT / COLECTAT PENTRU ETAPA I DE EVALUARE A SITUAȚIEI

EXISTENTE ..................................................................................................................................................110

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................... 112

5

TABELE

TABEL 1 - GRUPURI ȚINTĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE PLANIFICARE STRATEGICĂ LA CARE

OPEREAZĂ .................................................................................................................................................... 19

TABEL 2 - VALORILE RESURSELOR AGRICOLE, BUNURILE ȘI SERVICIILE FURNIZATE DE

ACESTEA ....................................................................................................................................................... 28

TABEL 3 - SINTEZA PRINCIPALELOR PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR

AGRICOLE ..................................................................................................................................................... 31

TABEL 4 - IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU BIODIVERSITATE ȘI EXEMPLE DE

CONDIȚII CE SE POT ASIGURA PRIN MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREREA LOR

......................................................................................................................................................................... 46

TABEL 5 - ACTE LEGISLATIVE DEFINITORII PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR

AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII. PENTRU O LISTĂ EXTINSĂ,

CONSULTAȚI ANEXA 1. .............................................................................................................................. 50

TABEL 6 - EXEMPLE DE MĂSURI DE MANAGEMENT STABILITE PRIN AGRO-MEDIU ................ 59

TABEL 8 - INSTITUȚII IMPLICATE ÎN PLANIFICARE ȘI ROLUL ACESTORA ................................... 71

TABEL 9 - EXEMPLE DE DIRECȚII STRATEGICE, MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE MANAGEMENT

PROPUSE PENTRU MANAGEMENTUL TERENURILOR AGRICOLE ÎNTR-UN SIT NATURA 2000 77

TABEL 10 - INDICATORII DE DEFINIT / ANALIZAT ÎN DOMENIUL MANAGEMENTUL

RESURSELOR AGRICOLE ȘI SECTOARELE CARE AU NEVOIE DE ACESTE INFORMAȚII ........... 87

TABEL 11 - POSIBILI FACTORI INTERESAȚI .......................................................................................... 99

TABEL 12 – ETAPELE DE PLANIFICARE STRATEGICA ...................................................................... 104

FIGURI

FIGURA NR. 1. LEGĂTURA ÎNTRE CELE CINCI GHIDURI ................................................................... 18

FIGURA NR. 2 - HARTA SĂRĂCIEI. LEGĂTURA DINTRE SISTEMELE DE AGRICULTURĂ

EXTENSIVĂ VS INTENSIVĂ ȘI SITUAȚIA ECONOMICĂ A COMUNITĂȚILOR RURALE ............... 44

FIGURA NR. 3- ROLUL PLANURILOR DE MANAGEMENT AL ARIILOR PROTEJATE ÎN

PLANIFICAREA STRATEGICĂ ................................................................................................................... 70

FIGURA NR. 4 - HARTA SUPRAPUNERILOR AP PESTE ZONELE AGRICOLE.................................... 80

FIGURA NR. 5 – SUPRAPUNERI ZONE DEVAFORIZATE-ZONE CU ÎNALTĂ VALOARE NATURALĂ

/ZONE IMPORTANTE PENTRU PĂSĂRI ................................................................................................... 80

FIGURA 6 REDĂ FOARTE SUCCINT FAZELE ȘI PAȘII CARE AR TREBUI URMAȚI PENTRU A SE

ASIGURA O PARTICIPARE EFICIENTĂ A FACTORILOR INTERESAȚI ÎN PROCESUL DE

PLANIFICARE ȘI CHIAR ÎN ETAPA DE IMPLEMENTARE A PLANULUI. ........................................... 98

6

CASETE

CASETA 1. EXEMPLE DE NECOORDONARE ȘI LIPSĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSITUȚII ........ 22

CASETA 2 EXEMPLU DE VALOARE ECONOMICĂ INDIRECTĂ AL UNEI SPECII ............................ 26

CASETA 3 VALORI SOCIALE ȘI NATURALE ASOCIATE RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

......................................................................................................................................................................... 29

CASETA 4 - RELAȚIA DINTRE AGRICULTURA TRADIȚIONALĂ ȘI BIODIVERSITATE ................. 44

CASETA 5 - PIERDEREA AGRO-BIODIVERSITĂȚII DUCE LA PIERDEREA CALITĂȚII ................. 45

CASETA 6 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA

BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 47

CASETA 7 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA

BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 48

CASETA 8 - CREAREA DE CONDIȚII DE UTILIZARE EFICIENTĂ A RESURSELOR PRIN

CORELAREA MANAGEMENTULUI ÎN DIVERSE DOMENII – EXEMPLU ......................................... 82

CASETA 9 - EXEMPLU PRIVIND ROLUL DE CARE ÎL POATE AVEA UN FACTOR INTERESAT ÎN

PLANIFICARE ȘI MANAGEMENTUL FONDULUI AGRICOL ................................................................ 99

ANEXE

ANEXA 1 - LEGISLAŢIE PRIVIND RESPECTAREA ECOCONDIŢIONALITĂŢII DE CĂTRE FERMIERI

ÎN VEDEREA ACORDĂRII SPRIJINULUI FINANCIAR (INFORMAȚII PRELUATE DIN GHIDUL

FERMIERULUI PRIVIND ECOCONDIŢIONALITATEA, APIA 2014 ......................................................113

ANEXA 2 - STUDIU DE CAZ ......................................................................................................................118

ANEXA 3 – SELECȚIA PROIECTELOR GAL .......................................................................................... 120

ANEXĂ LINKURI UTILE ........................................................................................................................... 125

7

Abrevieri și acronime utilizate în text

Abrevieri,

acronime Denumire completă

AM Autoritate de Management

AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală

AP Arie protejată

APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare

2007 - 2013

AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de

programare 2014-2020

APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură

APL Administrație Publică Locală

CAP (en.)

PAC

Common Agricultural Policy

Politica Agricolă Comună

CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică

DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană

EIP

PEI

European Innovation Partener

Program European de Inovare

EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului

natural în politicile sectoriale

ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;

FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;

FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European

Agricol pentru Dezvoltare Rurală;

8

FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de

Dezvoltare Regională;

FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România

GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de

Mediu

GAL Grup de Acțiune Locală

HNV (en.) High Nature Value (en.) – Înaltă Valoare Naturală (ro.)

IUCN (en.) International Union for Nature Conservation

LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale - Legături între Acțiuni

pentru Dezvoltarea Economiei Rurale

LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;

MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

OJFIR Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - va funcționa pe noua perioadă

de finanțare 2014-2020

OJPDRP Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - a funcționat pe perioada

de finanțare 2007 - 2013

ONG Organizație Non-Guvernamentală

PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;

PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală

RGA Recensământul General Agricol;

RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;

SAC Arii Speciale de Conservare;

SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;

9

SAU Suprafață Agricolă Utilizată;

SCI Situri de Importanță Comunitară;

SMR (en.) Staturory management requirements (en.) – Cerințe legale în materie de gestionare

SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;

UAT Unitate Administrativ Teritorială

SO (en.) Standard output (en.) - Coeficienți Producție Standard (ro.) , înlocuiește UDE (Unitate

de Dimensiune Economică) pentru stabilirea dimensiunii fermei (această dimensiune va

fi stabilită în euro)

10

Glosar de termeni și definiții

Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a ghidului.

Termen Definiție / explicație

Abordarea ecosistemică Abordarea ecosistemică este un concept interdisciplinar, holistic care impune

schimbări majore în abordarea mediului natural și locuit, privindu-le ca și

interdependente. Are ca și obiectiv consevarea celor mai importante servicii

majore de mediu în paralel cu refacerea resurselor naturale ținând cont de

nevoile socioeconomice, politice și culturale ale generațiilor prezente și

viitoare.

Administratori de arii

protejate

Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și

implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure

menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale acestor

arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.

Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a

aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională, se

caracterizează prin aport intensiv de capital uman (mecanizare redusă), rotația

culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol preponderent necomercial

(pentru satisfacerea nevoilor de hrană a comunităților rurale).

Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a

aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției

(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de regulă

cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici, ierbicide,

fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea producției

(practicarea monoculturilor).

Agricultură de

subzistență și semi-

subzistență

Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime necesare unei gospodării. În cazul agriculturii de

semi-subzistență, se presupune obținerea unui surplus care este valorificat către

terți, producătorul obținând resurse financiare suplimentare.

Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care

sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,

zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea resurselor

genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre, combustibili

și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-recoltate care

sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol, animalele de pradă,

polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care sprijină agro-

ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și diversitatea însăși

11


din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)

Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor

resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină

pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul resurselor.

O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei stări de fapt

favorabile.

Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală, reprezintă

”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice,

elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,

speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală

deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform

prevederilor legale.”2

Bunuri și servicii

publice

În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea

sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale

oferite de agricultură. Bunurile și serviciile publice se caracterizează prin acces

nerestricționat (Olson, 1974). Pe lângă producția directă (recolta) care asigură

hrana necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul natural,

produsele lemnoase dar în egală măsură și menținerea biodiversității solului,

surselor de apă, stocarea carbonului, polenizarea, acestea din urmă având

deseori o importanță critică în asigurarea durabilității pe termen lung. Totodată,

agricultura asigură suport cultural și social comunităților rurale, prin

prezervarea peisajelor culturale și a securității economice.

Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile

prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și

satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din

cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).

Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de

bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen

lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara

a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el

necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung

si care sa protejeze mediul inconjurator. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in

mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii

Europene.

1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014 2 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011

http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htmhttp://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm

12


Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-

compliance) este un mecanism de legatură între acordarea schemelor de sprijin

din cadrul Pilonului I din Politica Agricolă Comună (referitor la plățile directe

acordate agricultorilor) și a anumitor plăți din cadrul măsurilor de dezvoltare

rurală (Pilonul al II-lea) și respectarea de către agricultori a unor norme

obligatorii în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și plantelor,

al bunăstării animalelor precum și al menținerii solului în condiții agricole și

de mediu favorabile.

Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –

GAEC (din engl. Good Agricultural and Environmental Condition)

și Cerințele legale în materie de gestionare – SMR (din engl. Statutory

Management Requirements), precum și Cerințele minime privind utilizarea

îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor. Potrivit prevederilor

Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (art. 4, 5, 6, 124), cu modificările și

completarile ulterioare, orice agricultor care solicită plăți directe trebuie să

respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din

cadrul exploatației, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și pe

cele care nu mai sunt folosite in scopul producției).

Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate conduce

la reducerea plăților sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme

de sprijin, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor de forță majoră

sau circumstanțe excepționale3.

Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, institutii) sau grupuri fără

personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau

care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de management

legate de un anumit domeniu.

Dimensiunea economică

a fermei – Valoarea

producției standard

Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea

economică a unei exploatații agricole este măsurată cu Producția Standard

totală (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru clasificarea

exploatațiilor ce respectă tipologia din comunitatea europeana. Scopul acestei

clasificări comunitare este acela de a oferi un model unitar de tipologii pentru

exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, în vederea unei mai bune analize

a situaţiei economice a acestora şi pentru realizarea de comparaţii relevante

între fermele din diverse clase şi între rezultatele economice obţinute, în timp,

de diferite țări membre sau de către regiunile lor.

Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent dacă

este animală sau vegetală, este unul destul de simplu și intuitiv: se înmulțeste

3 Mai multe detalii se găsesc în Ghidul Fermierului privind Ecocondiționalitatea (APIA, 2014)

4 Coeficienții de calcul se găsesc la adresa http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-

2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Ghid_eco-cond_pt_2014_19_mai.pdfhttp://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdfhttp://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

13


coeficientul (din tabelul de mai jos) pentru cultura agricolă sau pentru capul de

animal cu numărul de hectare sau capete de animale deținute.

Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,

modificările așteptate fiind totuși, minore.

Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de

proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit prin: „(a)

cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale

obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru

care sunt disponibile astfel de dovezi; (b) activitățile sale agricole nu sunt

nesemnificative; (c) principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de

activități agricole. „sprijinul nu va fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe

în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate

activităţile neagricole.(Regulamentul UE) 1307 din decembrie 2013, art. 9,

alin. 3)

Grupuri Operaționale

(GO)

Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european

pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Un

alt instrument important îl constituie strategiile de dezvoltare locală, care

funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al axei LEADER – între

actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre deosebire de abordarea

LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și strategii să fie limitate la un

singur sector sau la obiective de dezvoltare relativ specifice, inclusiv cele

menționate mai sus. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate

cooperării între entitățile care implică producătorii primari.

Habitate naturale și

seminaturale

Areale de trai si inmultire naturale sau seminaturale, a căror componentă de

floră și faună este formată și se dezvoltă spontan.

Manager de resurse

agricole

În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-

subzistență (2-8 SO) a unei ferme de familie (2-50 SO), ferme mici (8.000 –

11.999 SO), ferme medii (12.000 – 250.000 SO sau a unei ferme mari (peste

250.000 SO). Cred că ar trebui să includem în definiție și managerii AP

Peisaj cultural Este rezultatul managementului eficient al resurselor aplicat de-a lungul

secolelor de generații de comunități auto-sustenabile. Învelișul natural a fost

modificat pentru a îndeplini nevoile comunităților conlocuitoare, creându-se

astfel morfologii specifice. Interesul pentru aceste peisaje este determinat de

numărul important de bunuri și servicii asociate cu funcționarea acestora:

biodiversitate, hrană diversă și de calitate, moștenire culturală, managementul

corpurilor de apă, etc. Conveția Europeană a Peisajului recunoaște importanța

acestor peisaje și le protejează ca și condiție necesară a dezvoltării durabile.

14


Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ

pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere

Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea

Europeană ca și situri de protecţie specială avifaunistică (SPA), stabilite în

conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea

păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform

Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi

florei sălbatice.

Sturi de Importanță

Comunitară (SCI)

Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o

stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes

comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei „Natura 2000”

şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii

biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Arii de Protecție

Specială Avifaunistică

(SPA)

Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde

este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor

de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de

păsări de interes comunitar.

Specii de importanță

comunitară

Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:

amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere

naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în

pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;

(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor

apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință

continuă să acționeze;

(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau

vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc

pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse;

(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a

habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului

propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de

conservare a speciei.

Stare favorabilă de

conservare

Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea factorilor ce

acționează asupra sa și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi poate

afecta pe termen lung răspândirea, structura și funcțiile, precum și

15


supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.

Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce

acționeaza asupra sa și care pot influența pe termen lung răspândirea și

abundența populațiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.

Lucrători agricoli Manageri de resurse care dețin ferme de semisubzistență sau familiale,

respective ferme mici, pot fi denumiți/identificați ca „țărani” (produc pentru

consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole tradiționale), „agricultori”

(produc pentru consumul propriu și un mic surpuls pentru piață), „fermieri”

(dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)

Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a

resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea

socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de mediu”),

adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului5 nostru de viață.

Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a

se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și interne

(schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi durabilă.

5Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX 1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o

anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)

16

Foto: Dan Dinu, http://www.photolife.ro/

Introducere

Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală,

fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.

(Wikipedia)

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată,

şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezari rezidenţiale mai

convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu

silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii

(pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător

(pilonul II al PAC).

Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale în

scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii). Dar

poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului agricol

(teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea culturală.

Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul natural (a se

înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, au rămas practic, foarte puține zone pur sălbatice,

neatinse de om. Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o importanță deosebită în gestionarea

resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare, nu trebuie să fie una dăunătoare. Multe

sisteme agricole tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor (Ostrom, 1990).

http://www.photolife.ro/http://ro.wikipedia.org/wiki/Plant%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Animal

17

Agricultura durabilă este, așadar, legată de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. În

condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale,

propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne în

scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului.

Agricultorii, cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost primii manageri de resurse. Prin munca și

cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de un număr însemnat de bunuri și servicii publice precum:

hrană, biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală (peisaje specifice), reținerea carbonului,

ș.a.

Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul Național Strategic Rural). Deși la prima

vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectele de mediu și cel social mentionate mai sus pentru o

apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură

dintre statele membre – aproximativ 29% (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce

o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de agricultori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei

agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin lentilele productivismului,

agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un număr considerabil,

pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana produse în regim

propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, valoarea contribuției agriculturii în economia românească

ar crește considerabil.

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de

piaţă, ceea ce contribuie la menținerea unui aport relativ redus al agriculturii la economie. Îmbunătățirea

înţelegerii şi a aplicării tehnicilor de marketing va influența în mod seminificativ bunăstarea cetăţenilor din

zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli și, concomitent, aportul economiei rurale

la economia națională.

Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o biodiversitate

bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regăsesc încă parcele mici aparținând mai multor

agricultori - o valoare pierdută de partea vestică a bătrânului continent și tot mai apreciată în viziunea

dezvoltării viitoare pe care Uniunea Europeană și-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea

Biodiveritatii). Biodiversitatea este recunoscută ca și condiție esențială pentru calitatea vieții. Practicarea unei

agriculturi extensive a creat peisaje culturale valoroase, care întrețin numeroasele servicii ale ecosistemelor

amintite mai sus, multe dintre acestea fiind cuprinse momentan în ariile protejate, ca o confirmare a importanței

lor.

Provocarea pentru țara noastră este să păstreze ceea ce are și să adapteze cele mai bune metode pentru

satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol românesc se află

într-un punct de cotitură, generat de istoria recentă a industrializării forțate din perioada comunistă, completată

de transformările structurale ale ultimilor 25 de ani. Fărâmițarea proprietății, lipsa de dotare tehnică,

depopularea satelor, reducerea dramatică a învățământului tehnic și a cercetării în domeniu, subfinanțarea și

lipsa structurilor asociative fac ca multe din țintele care vizeaza conservarea resurselor naturale dar și cele de

dezvoltare rurală să fie dificil de atins. Peste toate aceste probleme structurale însă tronează o lipsă acută

de planificare coerentă a resurselor sectoriale. Absența comunicării și conlucrării între diferitele nivele

decizionale acutizează piedicile enumerate mai sus.

18

Despre ghid

Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 -

Manageri eficienți pentru o Natura 2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului

Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse

naturale critice pentru societate, respectiv a planificării strategice în sectoarele responsabile de gestiunea

acestor resurse. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:

A. Planificare strategică

B. Managementul apei

C. Managementul pădurilor

D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic

E. Managementul principalelor resurse agricole

Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale

pentru societate.

Figura nr. 1. Legătura între cele cinci ghiduri

Cele patru ghiduri referitoare la domeniile enumerate mai sus alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare

strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale. Ghidurile demonstrează importanța critică a

celor patru domenii de management al resurselor naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare, relevanța

lor în procesul de planificare strategică de la nivel local, regional și național.

19

Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:

- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă

- Valentin Tudorache - MADR

- Alin Bogdan Buzescu - CATAR

- Răzvan Popa - ADEPT

- Tiberiu Ștef – AgromRo

- Erika Stanciu – ProPark

- Bejan Ioana - ProPark

Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan

(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)

CUI se adresează ? - Grupuri țintă

Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:

a) Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le

este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită

un management durabil al resurselor specifice sectorului,

b) Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le

sunt utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului

resurselor agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru

realizarea unei strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în

domeniu au responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum

se prezintă în tabelul de mai jos.

Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca potențiali beneficiari,

entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de managementul

resurselor agricole.

Tabel 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează

Nivelul Grupul țintă

Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și

informale, Administratori arii protejate,

Microregional

(operațional, tactic)

GAL

Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*

20

Național (strategic) MADR, AFIR, FNGAL

Alți potențiali

beneficiari

Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale

Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie

Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii

Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare

*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR (Confederația Asociațiilor Tărănești din România) nu sunt

încă funcționale. Primele sunt instituții ce înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanţă Agricolă Județene

(OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene

CATAR sunt o inițiativă privată a Confederației Asociaţiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al

acestor structuri este de a oferi consultanță agricultorilor.

DE CE este necesar acest ghid ?

Prin semnarea Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra resurselor

naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la practici mai

durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important în acest demers îl are sectorul agricol, cu impact

direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Tranziția către un management mai

sustenabil implică integrarea și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile teritoriale. Cu alte cuvinte,

actorii responsabili de planificarea în domeniu trebuie să conlucreze cu gestionarii resurselor agricole, pentru

ca nevoile reale să fie reprezentate și direcția de dezvoltare asumată.

Comisia și Statele Membre urmăresc o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală și protecția mediului prin

integrarea unor obiective cuantificabile pentru conservarea biodiversității în strategiile și programele de

dezvoltare rurală care să ia în calcul particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru

Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene6, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu

planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a

resursei apă și utilizare a terenurilor), pe promovarea schimbului de experiență și bune practici și pe

intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își

propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de conservarea

biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).

6 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf ,

accesat în 20 martie 2014

http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf

21


În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:

a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea

resurselor agricole, având în vedere faptul că o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în sus

(principiile bottom-up și CLLD7)., Nevoile locale / zonale trebuie să fie regăsite în planificarea

sectorială, acesta fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020

a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole, resurse

limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților gestionare și limitrofe. Pentru ca

agricultorii să poată furniza bunurile și serviciile publice de care depinde societatea, trebuie susținute

practicile agricole prietenoase cu mediul, care de multe ori se suprapun cu practicile agricole

tradiționale. Multe zone agricole au fost desemnate ca Zone cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature

Value Farmlands - HNVF), parte din acestea fiind incluse în arii protejate. Ele servesc ca sursă de

inspirație pentru înțelegerea productivității terenurilor determinată de anumite practici și întreținerea

funcționalității ecosistemelor, modelarea benefică a acestora. Biodiversitatea acestor spații naturale

importante depinde în foarte mare măsură de cei care le gestionează, de modul cum le gestionează și

cum le pun în valoare, aceștia fiind beneficiarii politicilor mai sus amintite.

o coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice

managementului resurselor agricole, și anume: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a

responsabilității și a modului de management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure coerență

și unitate abordărilor asupra managementului - așa cum este în cazul pădurilor (indiferent de

7 Bottom-up – strategiile trebuie să reprezinte nevoile comunitățlor locale, se impune astfel consultarea acestora, deciziile

trebuie formulate de jos în sus; CLLD (community led developement) - coordonarea dintre actori să fie atribuită

comunității prin asociațiile profesionale teritoriale și alți reprezentanți ai societății civile

http://www.photolife.ro/

22

statutul proprietății, administrarea se face pe cea mai mare parte a fondului forestier unitar,

după niște norme clare, de către personal specializat).

Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții

APIA a alocat subvenții pentru:

- amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică Parcul

Național Munții Rodnei , în condițiile în care în rezervații științifice singura

activitate permisă este cea de cercetare științifică,

- curățirea jneapănului în zona pajiștilor montane în Parcul Național Călimani,

în condițiile în care jneapănul este o specie strict protejată, iar jnepenișurile

au un rol extrem de important în fixarea solului și reținerea apei din

precipitații.

Lipsa comunicării între APIA și administrațiile arilor protejate și a coordonării între

măsurile de management impuse într-o arie protejată și cele finanțate de APIA pot

duce la impact semnificativ asupra unor importante valori de biodiversitate.

CE își propune acest ghid?

Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al resurselor

agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității. În Ghid sunt prezentate:

o etapele și pașii de urmat în procesul de planificare strategică

o necesitatea și importanța implicării factorilor interesați și modul în care se organizează

procesul participativ de planificare

o seturile de date (indicatori) necesare a fi colectate pentru elaborarea planurilor strategice și a

celor ce ar trebui incluse în fluxurile de informații către alte instituții, în special către cele

responsabile pentru planificarea strategică pentru dezvoltare durabilă,

o instituțiile responsabile pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de

transmitere al acestora,

Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :

o conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu

privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul

fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;

o dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resurselor agricole și a capacității

de planificare strategică, inclusiv a capacității de inițiere și coordonare a unor procese

participative și a unor parteneriate strategice;

o elaborarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o abordare

integrată, intersectorială;

o integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea serviciilor

ecosistemelor agricole și a celor legate de conservarea biodiversității specifice acestora;

23

o promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le oferă

(e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism, etc);

o promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți

potențialii actori/beneficiari interesați.

Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes

național și comunitar - recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de

dezvoltare durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru o dezvoltară durabilă reală, respectiv pentru

menținerea resurselor agricole și a serviciilor asociate acestora este important ca paradigma de administrare să

se schimbe treptat și în afara limitelor ariilor protejate. Caracterul regenerabil al resurselor agricole dar și

calitatea acestora sunt influențate în mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt gestionate pe întreg

teritoriul țării. Deciziile luate sau implementate în mod eronat pot duce la dispariția speciilor, așa cum s-a mai

întâmplat, cu efecte majore pe termen lung pentru întreaga societate.

CE conține ghidul?

În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul

Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid

De ce este necesar acest ghid?

Ce își propune acest ghid?

Ce conține ghidul ?

Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din

perspectiva dezvoltării durabile?

Care sunt amenințările la adresa valorilor?

Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul

domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile

protejate?

1. IMPORTANȚA resurselor agricole

pentru economie, societate și mediu

Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru menținerea

biodiversității?

2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de

management pentru menținerea

biodiversității

Planuri existente și responsabilități definite prin legislație

pentru elaborarea strategiilor în sectorul agricol

Cine ar trebui implicat în procesul de planificare sectorială?

Care este legătura între planurile de management al ariilor

3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în

domeniu

24

protejate și planul sectorial?

Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor

strategice de dezvoltare durabilă?

Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru

dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?

4. ABORDAREA INTEGRATĂ a

planificării în domeniu

Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea

strategică

25

1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și

mediu

1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole

În accepțiunea generală actuală, resursele fac subiectul valorificării în timp ce valorile sunt admirate și

eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.

În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,

respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală

(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8 nostru de viață.


În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:

valoare economică directă9 atribuită resurselor considerate bunuri sau servicii ce aduc beneficii

măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate

local) și valori de producție (vândute pe piață)

valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot include

8Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX

1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o

anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)

9R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.


26

de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii economice

dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică a peisajului

sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, etc.),

Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:

a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,

beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu:

valoarea educativă (ariile protejate au de obicei valoare educațională ridicată, constituind

”săli de clasă” pentru studierea naturii),

valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,

valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din partea

membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),

valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce un

beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru economie sau

nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele de pădure și

ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.

b) Valoarea ecologică se referă la importanța resursei pentru menținerea echilibrului natural,

importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.

Este important să se înțeleagă faptul că valorile economice indirecte sunt la fel de importante ca și cele directe,

întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață,

generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea necesitatea alocării de resurse atunci când aceste

valori dispar sau nu sunt utilizate eficient.

Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii

Valoarea economică indirectă a albinelor sălbatice și a celor crescute de apicultori este

dată de rolul pe care acestea îl au în polenizarea culturilor agricole.

În ultimii ani, statele cu agricultură puternic industrializată precum SUA și Marea

Britanie s-au confruntat cu o problemă majoră: aproape jumătate din familiile de albine

domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O rată mare de

mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Motivele nu se cunosc în totalitate, dar

se știe că utilizarea anumitor pesticide are un impact negativ major asupra albinelor.

Până la apariția acestei probleme, valoarea ecologică (intrinsecă) a albinelor nu era

recunoscută în sectorul economic. Fenomenul reducerii populațiilor de albine a

generat dublarea costurilor pentru fermieri fiind nevoiți să închiriereze colonii de

albine care se le polenizeze culturile. Această consecință economică concretă generată

de pierderea albinelor a îngrijorat autoritățile și opinia publică, întrucât însăși siguranța

alimentară era pusă sub presiune. Organizația Națiunilor Unite estimează că din

aproximativ 100 de culturi care asigură 90% din hrana globală, 71% depind de albine

pentru polenizare. Valoarea estimată a acestor culturi depășește 207 mld $. În 2013, ca

și măsură de stopare a declinului, Uniunea Europeană a interzis trei pesticide din clasa

neonicotinoidele pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind considerate periculoase pentru

27

sănătatea albinelor. Deși în ultimii ani în România a crescut numărul de familii de

albine domestice, tendințele de comasare a terenurilor agricole, urmate foarte probabil

de intensificarea utilizării pesticidelor, riscă să ducă la situații similare cu cele descrise

mai sus.

În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea socială

și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în evidență.


Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltarea durabilă a unei resurse naturale este foarte

important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau servicii

cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale intrinseci, greu

de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.

Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului

ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate

resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, greu de măsurat prin

indicatori economici sau sociali. În acest caz se pune accentul pe importanța speciilor și habitatelor pentru

menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt indispensabile,

intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.

Strategiile existente nu reușesc să prezinte și să integreze valorile multiple ale resurselor agricole. Utilizarea

pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea analizată doar din perspectiva beneficiilor

economice pe care acestea le pot aduce. Dar resursele amintite au însemnate valori sociale și naturale. Din

punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură identitate culturală și echilibru în comunitățile rurale, iar din

punct de vedere natural/ de mediu, resursele agricole sunt parte a ecosistemelor sau sunt importante habitate

pentru specii de floră cu valoare conservativă (în cazul pajiștilor) și/sau de cuibărit, hrană și chiar adăpost

pentru specii de animale.


28

În tabelul 2 sunt prezentate câteva exemple de valori ale resurselor agricole.

Tabel 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea

Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică

Pajiște Furaje, sursă de energie

alternativă și de

îngrășământ natural

Lemn – în cazul pajiștilor

cu arbori sau împădurite,

Turism (ecoturism, foto

turism, cicloturism, etc)

Produse agro-alimentare,

plante cu valoare

economică

Brand (marcă)

Peisaj cultural

Tradiții (cosit,

transhumanță, etc),

Resursă pentru

agricultura de

subzistență,

agrobiodiversitate

Hrană animale

salbatice

Retenție apă,

Protecție

antieroziune

Biodiversitate

Habitate

Retenție CO2, B

Teren

arabil

Furaj, sursă de energie

alternativă

Produse agro-alimentare,

plante cu valoare

economică

Brand (marcă)

Ferme didactice

Agro-

biodiversitate,

Peisaj cultural

Tradiții (peisaj

mozaicat, etc)

Hrană animale

salbatice

Retenție apă

Habitat,

Retenție CO2,

Vie Produse din struguri, must

sau vin,

Brand (marcă)

Turism oenologic

Agro-biodiversitate

(soiuri locale),

Peisaj cultural

Tradiții

Hrană animale

salbatice

Habitat

Biodiversitate

Livadă Fructe,

Brand (marcă)

Ferme didactice

Agro-biodiversitate

(soirui locale),

Peisaj cultural

Tradiții (rețete

specifice),

Hrană animale

salbatice și

domestice

Adăpost păsări

Habitat,

29

Retenție CO2,

Biodiversitate

Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România

Valoarea socială

România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre statele membre

UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are aproximativ 11%). Așadar,

aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de

agriculturori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-

subzistență. Acest sector oferă, în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă la nivel

național (aproximativ 2,1 milioane angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014).

Deși considerată neperformantă din perspectiva economiei bazată pe productivitate,

agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un

număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă

serviciile și hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul

agriculturii în economia românească ar crește considerabil.

Valoarea naturală

Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, agricultura tradițională românească generează o

bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase și de munte, unde morfologia specifică a

împiedicat intensificarea activităților de exploatare. Practicarea unei agriculturi extensive

întreține numeroase bunuri și servicii ale ecosistemelor, acestea reprezentând valori sociale și

ecologice asociate resurselor agricole. Demn de remacat este faptul că România deține cel mai

întins și valoros ecosistem subalpin, dispărut practic în restul Europei. Acesta este compus din

pajiști semi-naturale și parcele de teren arabil cultivate divers, toate compunând un peisaj

mozaicat la care au lucrat de-a lungul secolelor generații întregi de agricultori - un ecosistem

care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).

În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este esențial

ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să fie conștienți

de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.

Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces

dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic și

social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție la dezvoltare și nici beneficiile ce

derivă din valorile resurselor agricole . În tabelul 2 se face doar o prezentare succintă a principalelor valori ale

domeniului, încurajându-se managerii să identifice valorile specifice resurselor pe care le gestionează și, pe

cât posibil, să cuantifice contribuția acestora la generarea de beneficii economice directe și indirecte societății.

În practică, realizarea unei evaluări este complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite (percepute în mod

diferit) ca pondere și importanță de diferitele grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani, sătenii

își cultivă porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii ‘60. Deși aici

s-au găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, pentru proprietari valoarea istorică este

nesemnificativă, în timp ce pentru istorici și vizitatori aceasta primează. Decizia cu privire la destinația viitoare

30

a terenurilor respective ar trebui luată cunoscând interesele tuturor grupurilor de factori interesați și estimând

valoarea economică a terenurilor agricole versus potențiala valoare turistică. Numai astfel se poate stabili dacă

ar trebui să se identifice resurse pentru compensarea proprietarilor de terenuri și pentru punerea în valoare a

sitului arheologic sau acest efort nu merită făcut.

Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a valorilor

directe și indirecte este utilă oricărui administrator, deoarece permite o planificare realistă a

investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea solicitărilor de contribuție

din partea autorităților sau a altor factori interesați la menținerea lor, așa cum se prezintă în detaliu

în capitolul 4.1.

1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole

Un mediu natural sănătos, echilibrat are o însemnată valoare economică, socială și estetică și poate fi conservat

doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale: specii, variabilitate genetică și ecosisteme.

Orice acțiune cu impact negativ asupra oricăruia dintre elemente poate conduce la pierderea întregului mediu10.

Abordarea preventivă, ce reprezintă un element cheie într-un management agricol eficient, impune

identificarea cu obiectivitate a amenințărilor și presiunilor ce pot avea un impact negativ asupra resurselor

agricole.

Odată cu creșterea nivelului dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale

ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori până la epuizare11. Această presiune este resimţită cu atât

mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea demografică este mai

accentuată. Astfel, activități umane desfășurate în mod necorespunzător au dus la dispariția de specii sau

alterarea stării unor populații, la fragmentarea și/sau degradarea habitatelor care oferă adăpost și hrană speciilor

sălbatice. Ca urmare, declinul diversităţii biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și motiv de

solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare

bună de dezvoltare, respectiv aşa numita „stare naturală” (Stăncioiu, 2008).

Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care au

loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea

pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile identificate în

prezent, respectiv în ultimii 5 ani.

Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor, putând

afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau

mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau previzibile. Pentru

analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare

sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.

Important:

! Nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa valorilor.

10 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.- pag. 57. 11 Un exemplu ar fi scăderea dramatică a stocului de pește din Marea Neagră în urma exploatării industriale inițiată în

perioada comunistă. Pe lângă efectele asupra ecosistemului, pescuitul intensiv a afectat și comunitățile din zonă,

dispariția resursei de pește fiind resimțită și în calitatea vieții locuitorilor (câteva detalii aici)

http://adevarul.ro/news/eveniment/multe-specii-marea-neagra-cale-disparitie-1_50adacdc7c42d5a66399075b/index.html

31

Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se realizează în mod responsabil, cu

eforturi de reducere a impactului negativ asupra naturii, devine presiune / amenințare.

! Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite stabilirea și prioritizarea

acțiunilor și măsurilor de management necesare pentru prevenirea acestora și reducerea

impactului asupra resurselor și respectiv menținerea valorilor asociate resurselor sectorului.

Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte (impacturi)

diferite. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor plecând de la

clasificarea IUCN12 pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în

domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au

presiunile / amenințările asupra valorilor. Se recomandă utilizarea acestuia pentru analiza presiunilor și

amenințărilor, întrucât categoriile și subcategoriile de presiuni/amenințări identificate sunt acoperitoare pentru

toate situațiile posibile și permit o analiză succintă și clară.

În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la adresa

valorilor din agricultură, prezentându-se nu numai impactul acestora asupra valorilor economice din sector ci

și asupra valorilor intrinseci (impactul asupra biodiversității). Analiza nu poate fi una foarte precisă și

exhaustivă la acest nivel – pentru aceasta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai din lucrări

științifice și studii, dar și prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai jos vor fi luate

în considerare doar cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de

acest gen în procesul de elaborare a stategiei agricole naționale. În schimb, la nivel local / zonal sau chiar și

regional, analiza poate fi făcută mai detaliat, specific și mai precis, precizându-se cât mai detaliat valorile

amenințate, cauzele și impactul presiunilor / amenințărilor, întrucât aceste elemente sunt esențiale pentru a

defini acțiunile de management care pot preveni degradarea valorilor.

Explicație pentru Tabelul 3 – la estimarea impactului unei presiuni sau amenințări se pot identifica 3 niveluri:

Presiune / Ameninţare minoră Presiune / Ameninţare moderată Presiune/Ameninţare majoră

necesită monitorizare dar nu şi

acţiuni specifice de management

necesită acţiuni specifice de

management cât mai curând posibil

necesită acţiuni de management

cu prioritate

Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major

1 2 3

Tabel 3 - Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole

12 Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)

32

Ameninţarea /

Presiunea identificată

Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.

1.1.Case şi aşezări Toate

resursele

(pajiști,

teren

agricol, vii,

livezi)

Cauze: planificare urbanistică

necorespunzătoare, extinderea extravilanului,

extinderea necontrolată a zonelor construite

Impact asupra valorilor agricole: reducerea

suprafețelor valoroase / productive de pajiști sau

terenuri agricole

Impact asupra biodiversității: fragmentare

habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor,

deranj, etc

1 1

1.2.Zone comerciale şi

industriale

1 1

1.3.Infrastructură

pentru turism şi

recreere

1 2

2. Agricultură şi Acvacultură

2.1.Recolte anuale şi

perene, altele decât

lemnul

terenuri

arabile

Cauze: utilizarea unor compuși chimici în

culturile intensive, curățarea totală a vegetației

lemnoase pe marginea parcelelor cu culturi,

transformarea pajiștilor în terenuri cultivate

Impact asupra altor valori agricole: în cazul

în care se cultivă suprafețe mari, în regim

intensiv, managementul necorespunzător poate

duce la degradarea solului, eroziuni severe,

poluarea apelor terestre și subterane.

Impact asupra biodiversității: distrugerea

surselor de hrană ale unor specii (reducerea

zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de

adăpost (vegetație lemnoasă – arbori izolați și

arbuști)

Notă: afectarea unor suprafețe agricole mari prin

aceste activități poate avea ca efect degradarea

populațiilor și dispariții de specii.

1 2

2.2.Plantaţii pentru

lemn şi celuloză

terenuri

arabile

Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere

rapidă ca sursă de materie primă

Impact: reducerea suprafeței cu terenuri arabile

valoroase. Plantațiile oferă condițiii de viață

1 1

33

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

mult mai reduse unor specii sălbatice, fiind chiar

nepotrivite ca și habitat pentru unele din ele

pajiști Impact: reducerea suprafețelor de pajiști,

respectiv a habitatelor multor specii sălbatice,

reducerea suprafețelor de hrănire pentru șeptel.

1 1

2.3.Creşterea

animalelor şi zootehnia

pajiști Cauze: Supra și sub - pășunatul sau abandonul

de teren, număr ridicat de câini la stâne, animale

domestice bolnave

Impact asupra valorilor agricole: Schimbarea

compoziției floristice și a proprietăților fizico-

chimice ale solului, iar în cazul sub-pășunatului

și al abandonului de teren, pierderea de

suprafețe semnificative de pajiști în urma

procesului de succesiune naturală a vegetației.

Impact asupra biodiversității: degradarea

unor habitate importante pentru anumite specii

de faună, reducerea diversității speciilor de

floră, hăituirea și chiar prădarea animalelor

sălbatice de către câini, răspândirea de boli

Impact asupra altor valori agricole:

degradarea pajiștilor și reducerea capacității de

suport

2 2

3. Energie şi Minerit

3.1.Minerit şi extracţie Toate

resursele

(pajiști,

teren

agricol, vii,

livezi)

Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice,

infrastructura adiacentă, depozitare steril

Impact: fragmentare, degradare, dispariția

integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu

extindere mică, degradarea calității apelor cu

impact asupra sectorului agricol și asupra

biodiversității

1 3

3.2.Producerea de

energie

(microhidrocentrale -

Toate

resursele

(pajiști,

Cauze: acceptarea acestor investiții fără studii

de impact și fără a se analiza impactul pe termen

lung, realizarea infrastructurii de acces și

1 3

34

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

MHC, eoliene, energie

solară)

teren

agricol, vii,

livezi)

instalarea turbinelor sau a panourilor pe terenuri

agricole valoroase (de exemplu pe terenuri

agricole cu înaltă valoare naturală – HNVF)

Impact: reducerea suprafețelor de terenuri

agricole valoroase, fragmentare sau dispariția

integrală a unor habitate seminaturale în zona

lucrărilor, cu impact asupra unor specii

sălbatice, etc.

4. Transport şi coridoare de trecere

4.1.Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile

și habitatele și cerințele lor, neadaptarea

traficului în zonele de trecere importante,

accesibilizarea unor zone importante dpdv al

biodiversității și lipsa planificării măsurilor de

prevenire a extinderii altor tipuri de

infrastructură în zonele accesibilizate.

Impact asupra biodiversității: fragmentarea și

izolarea unor populații, creșterea mortalității

accidentale, deranj accentuat

1 3

4.2.Reţele de utilităţi şi

servicii (electricitate,

cabluri, conducte etc.)

Pajisti

Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile

și habitatele și cerințele lor

Impact asupra biodiversității: perturbarea

speciilor pentru care aceste rețele devin un

potențial obstacol

1 1

5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora

5.1.Vânătoarea,

uciderea şi colectarea

animalelor terestre

(legal sau ilegal)

Cauze: hăituirea, capturarea și uciderea

selectivă a mamiferelor peste limita permisă;

Impact asupra valorilor agricole:

destabilizarea echilibrului ecologic – anumite

specii (ex. Ierbivorele sau rozătoarele) se

înmulțesc provocând daune; schimbări

dramatice ale arealelor și zonelor de hrănire și

odihnă datorate hăituirii, ceea ce poate duce la

1 3

35

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

intensificarea prezenței unor specii în zonele

agricole și folosirea mai intensă a acestor zone

ca și sursă de hrană

5.2.Colectarea

plantelor terestre şi a

produselor din plante

(altele decât lemnul)

pajiști Cauze: concentrarea activită

Documents

Ghid de planificare strategica pentru management durabil ...€¦ · planificarea strategicĂ În domeniu..... 66 3.1. cadrul legal pentru planificare ... tabel 12 – etapele de