ghid de planificare strategică pentru managementul responsabil

1

MANAGERI EFICIENȚI PENTRU O REȚEA NATURA 2000 EFICIENTĂ – EME NATURA

2000

GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ

PENTRU

MANAGEMENTUL RESPONSABIL FAȚĂ DE

VALORILE DE BIODIVERSITATE,

AL RESURSELOR FORESTIERE

2

CUPRINS

Abrevieri și acronime utilizate în text .......................................................................................... 6

Glosar de termeni și definiții ....................................................................................................... 6

Introducere ................................................................................................................................ 8

Despre ghid .............................................................................................................................. 10

CUI se adresează Ghidul - Grupuri țintă ................................................................................... 11

DE CE este necesar acest ghid .................................................................................................. 12

CE își propune acest ghid? ........................................................................................................ 13

CE conține ghidul ? ................................................................................................................... 15

1. ANALIZA STRATEGICĂ a resurselor forestiere pentru fundamentarea procesului de planificare ................................................................................................................................ 16

1.1 Valori sociale, economice și ecologice ale pădurilor ...................................................................... 16

1.2 Amenințări la adresa valorilor din domeniul forestier ................................................................... 20

1.3 Relația dintre managementul pădurilor și conservarea biodiversității .......................................... 28

1.4 Rolul siturilor Natura 2000 (al ariilor protejate în general) în planificarea strategică a managementului resurselor forestiere. ....................................................................................................... 33

2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității, de care trebuie să se țină seama în planificarea strategică .................................................................... 34

2.1 Conservarea biodiversității în legislația privind managementul forestier ..................................... 34

2.2 Principii de management pentru menținerea resurselor forestiere și a biodiversității ..................37

2.3 Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității .............. 39

2.3.1 Recomandări pentru pădurile care nu sunt în arii protejate .......................................... 39

2.3.2 Recomandări pentru pădurile ce sunt incluse în arii protejate ...................................... 41

2.3.3 Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității .................................... 43

3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în domeniu.............................................................................. 44

3.1 Cadrul legal pentru planificare ....................................................................................................... 44

3.2 Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor .................................................... 46

3.2.1 Planificarea strategică la nivel local / zonal ................................................................... 48

3.2.2 Planificarea strategică la nivel județean / regional ........................................................ 48

3.2.3 Planificarea strategică la nivel național ......................................................................... 48

3.3 Factori interesați ............................................................................................................................ 49

3.4 Corelarea planificării managementului pentru păduri și ariile protejate (inclusiv pentru siturile Natura 2000) ............................................................................................................................................... 50

3.4.1 Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului pădurilor până în prezent ? ...................................................................................................................... 50

3.4.2 Cum se reflectă managementul pădurilor în planurile de management ale ariilor protejate? ................................................................................................................................. 51

3.4.3 Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu ................... 53

3.5 Alte aspecte importante pentru planificarea strategică în sectorul forestier ................................ 53

4. Fluxul de informații care stă la baza planificării strategice................................................ 55

4.1 Indicatori pentru integrarea contribuției resurselor forestiere la dezvoltare durabilă și pentru planificarea sectorială ................................................................................................................................. 55

3

4.2 Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în toate domeniile relevante .................................................................................................................................... 62

4.2.1 Integrarea informațiilor transmise de gestionarii pădurilor în planurile de management ale siturilor Natura 2000 și ale altor AP .................................................................................... 62

4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior .................................................. 63

4.2.3 Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale..... 64

4.3 Integrarea prin implicarea factorilor interesați .............................................................................. 65

5. PAȘI DE URMAT în planificarea strategică sectorială ........................................................ 69

5.1 Pași de urmat în elaborarea planurilor strategice / de management la nivelul local / zonal ........ 69

5.2 Pași de urmat în panificarea strategică sectorială la nivel județean / regional ...............................72

5.3 Pași de urmat în planificarea strategică sectorială la nivel național .............................................. 73

4

TABELE

Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează ..................... 11

Tabelul nr. 2 - Valorile asociate pădurii și resurselor asigurate de aceasta ................................................ 18

Tabelul nr. 3 - Presiuni și amenințari la adresa valorilor asociate pădurilor din și din afara fondului forestier ....................................................................................................................................................... 22

Tabelul nr. 4 - Importanța pădurilor pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin măsuri de management forestier pentru menținererea lor ....................................................................... 30

Tabelul nr. 5 - Acte normative definitorii pentru managementul pădurilor, în care se fac referiri la aspecte relevante pentru conservarea biodiversității (2015) ................................................................................... 34

Tabelul nr. 6 - Exemple de recomandări de management pentru suprafețe forestiere care adăpostesc populații viabile din specii de orhidee – Pădurea Verde, Ocolul Silvic Timișoara ....................................... 40

Tabelul nr. 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru planificarea strategică ................ 45

Tabelul nr. 8 - Instituții responsabile pentru planificare strategică și planuri elaborate în prezent de aceștia 47

Tabelul nr. 9 - indicatorii de definit / analizat în sectorul managementul pădurilor și sectoarele care au nevoie de aceste informații ..........................................................................................................................57

Tabelul nr. 10 - indicatorii de definit / analizat în sectorul managementul pădurilor și sectoarele care au nevoie de aceste informații ......................................................................................................................... 61

Tabelul nr. 11 - Posibili factori interesați în procesul de planificare și management al pădurilor.............. 68

Tabelul nr. 12 - Etapele planificării strategice exemplificare la nivel local ................................................. 69

FIGURI

Figura nr. 1 - Legătura între cele cinci ghiduri ............................................................................................. 10

Figura nr. 2 - Rolul planurilor de management ale ariilor protejate în planificarea strategică ................... 46

Figura nr. 3 – Paşi în planificarea implicării factorilor interesați în procesul de planificarea strategică și în implementarea strategiei ............................................................................................................................ 67

CASETE

Caseta 1 - Evoluția, în România, a conceptului de pădure, în raport cu funcțiile atribuite acesteia .......... 16

Caseta 2 - Evoluția preocupărilor managementului forestier (K.Iles) ......................................................... 29

Caseta 3 - Exemplu de abordare strategică al managementului forestier, cu accent pe serviciile ecologice ale pădurii.................................................................................................................................................... 31

Caseta 4 - Exemplu de măsuri de management pentru un habitat marginal ............................................. 41

Caseta 5 - Exemplu de măsuri de management pentru o specie de interes comunitar ............................ 42

Caseta 6 - Plăți pentru servicii de mediu .................................................................................................... 44

Caseta 7 - Exemple de măsuri și acțiuni de management propuse pentru managementul terenurilor cu vegetație forestieră într-un sit Natura 2000 ................................................................................................ 51

Caseta 8 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în managementul pădurilor .. 66

5

ANEXE

Anexa I – Formular pentru analiza presiunilor și amenințărilor la adresa pădurilor ...................................74

Anexa II – Exemple de informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației existente în cadrul procedurii de planificare strategică sectorială .............................................................. 80

Anexa III – scurtă descriere a amenajamentului silvic și a planului de management al ariei protejate ..... 82

6

Abrevieri și acronime utilizate în text

Abrevieri, acronime Denumire completă

AP Arie protejată

MVP Minimum Viable Population (Populatia minima viabilă)

MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

CRCS Comisariatele de Regim Silvic si Cinegetic ...

Glosar de termeni și definiții

Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a ghidului.

Termen Definiție / explicație

Arie protejată Arie naturală protejată - ”zonă terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale.”1

Administratori de arii protejate

Custozi și echipe de administrație care - în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu - au responsabilitatea de a planifica și de a implementa și/sau de a coordona implementarea măsurilor de management din arii protejate, măsuri menite să asigure menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale acestor arii.

Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă - se urmărește satisfacerea nevoilor prezente ale societății fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi2 .

Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, instituții) sau grupuri fără personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de management legate de un anumit domeniu

Proces decizional Procesul decizional cuprinde: colectarea informațiilor pentru formularea problemei cu privire la care trebuie luată o decizie; clasificarea problemei decizionale; conștientizarea problemei decizionale; identificarea alternativelor (proiectarea acestora); evaluarea alternativelor; alegerea deciziei; implementarea deciziei (H. Simon, 1960) Activitate ce se desfășoară într-un cadru organizatoric, la nivelul superior de conducere în vederea pregătirii, realizării și implementării unei decizii. Ca și proces se pleacă de la definirea problemei, se continuă cu colectarea și analiza informațiilor necesare, alegerea deciziei optime și se finalizează cu implementarea acesteia în paralel cu monitorizarea efectelor.

Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea Europeană, ca și situri de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA), stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi Situri de Interes Comunitar (SCI) desemnate conform Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice.

Sturi de Importanță Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de

1 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011 2 Conform definiției date de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986)

7

Termen Definiție / explicație

Comunitară (SCI) conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Pădure -orice teren cu o suprafaţă mai mare de 0,5 ha cu arbori atingând sau fiind capabili să atingă dimensiuni mai mari de 5 m şi un grad de închidere al coronamentului mai mare de 0,1 (FAO3).

-terenurile cu o suprafata de cel putin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie sa atinga o inaltime minima de 5 m la maturitate in conditii normale de vegetatie (Codul Silvic4)

Fond forestier -….. Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)

Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări de interes comunitar.

Specii de importanță comunitară

Speciile care, pe teritoriul statelor member ale Uniunii Europene, sunt: (i) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală; (ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință continuă să acționeze; (iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse sau (iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de conservare a speciei.

Stare favorabilă de conservare

Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea factorilor ce actioneaza asupra sa si asupra speciilor caracteristice acestuia si care ii poate afecta pe termen lung raspandirea, structura si functiile, precum si supravietuirea speciilor ce ii sunt caracteristice. Starea de conservare a unei specii este data de totalitatea factorilor ce actioneaza asupra sa si care pot influenta pe termen lung raspandirea si abundenta populatiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.

Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului*1+ nostru de viață.

Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și interne (schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi durabilă.

3 Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, 2004, FRA 2005 – Terms and definitions

4 Legea 46/2008, art.1, alin. (1)

8

Introducere

Pădurile reprezintă o resursă al cărei management are un impact major, direct, asupra diversității ecologice,

a echilibrului natural, asupra sănătății societății, influențând în astfel în mod direct și indirect economia

țării noastre.

Într-o accepțiune largă managementul forestier poate fi văzut ca ”arta şi ştiinţa de a controla şi stabili

creşterea, compoziţia, starea de sănătate şi calitatea pădurilor şi a altor terenuri cu vegetaţie forestieră în

scopul atingerii valorilor şi nevoilor impuse de proprietar şi societate, pe o bază durabilă”(FAO5).

Principala problemă, în România, de la care pleacă controversele privind rolul managementului forestier în

stabilirea unui echilibru între utilizarea pădurii ca resursă și necesitatea conservării ei este generată de o

acută lipsă de transparență în procesul decizional6 și de planificare. Implementarea ermetică a

managementului forestier, fără a permite o evaluare a succesului în raport cu obiectivul asumat și anume

acela de a utiliza durabil resursa forestieră protejând totodată valorile ecologice asociate generează

interpretări și atitudini refractare. Este pădurea doar o resursă de masa lemnoasă sau are în primul rând o

valoare intrinsecă? Beneficiile aduse de existenta pădurilor sunt ale tuturor sau doar a unui grup restrâns de

”actori” ce exploatează acestă resursă până la epuizare? Care sunt obiectivele managementului forestier?

Există un control? Ne costă greșelile managerilor? Acestea sunt întrebările la care societatea caută raspuns

și la care managerii forestieri ar trebui să fie interesați să răspundă.

Dacă în prezent multe din țările din vestul și centrul Europei se confruntă cu probleme serioase de

management forestier din cauza managementului defectuos din trecutul nu foarte îndepărtat, în țara

noastră mai există o șansă de a menține această valoare deosebită, demostrând importanța ei pentru

dezvoltarea durabilă.

Luând în considerare situația actuală la nivel mondial, caracterizată printr-o creștere demografică agresivă

(ritmul de creștere este de 1,7 %, cca 90 000 000 persoane/an), precum și de o scădere continuă a

suprafeței ocupate cu vegetație forestieră (cca 20 000 000 ha pădure dispar anual), resursele și serviciile

generate de ecosistemul forestier capătă o importanță din ce în ce mai mare, chiar vitală pentru societate,

la toate nivelurile: mondial, european, național, local.

Deși contribuția sectorului silvic din România la PIB este foarte redusă, acest lucru nu reflectă nici pe

departe importanța pe care pădurea o reprezintă pentru societate și economie. Luarea în calcul doar a

valorii economice directe pe care o pot oferi pădurile României poate fi o greșeală cu implicații majore

pentru viitorul nostru. Gestionată durabil, pădurea se încadrează în categoria bunurilor capabile să producă

beneficii pe termen foarte lung fară ca valoarea ei să se diminueze. Mai mult decât atât, conform trendului

de piață la nivel global, valoarea acesteia va crește.

5 Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, 2004, FRA 2005 – Terms and definitions

6 Procesul decisional constituie o parte importantă a procesului de planificare strategică, fiind caracterizat prin

indicatori de guvernanță, care însă nu constituie subiectul principal al prezentului ghid.

9

Managementul forestier românesc se confruntă cu provocări legate de schimbările climatice, reducerea

biodiversității, fărâmițarea proprietății, lipsa dotărilor tehnice performante, orientarea spre exportul

lemnului neprelucrat, subfinanțare, lipsa unei conștiințe forestiere, inerție la schimbare etc. Acestea ar

putea fi depășite eficient doar printr-o abordare strategică și planificare coerentă la toate nivelurile din

cadrul sectorului și integrarea obiectivelor strategice cu cele ale domeniilor conexe.

10

Despre ghid

Ghidul de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor forestiere își propune să fie un

instrument pentru înțelerea și realizarea procesului de planificare strategică sectorială, dar și pentru modul

în care această resursă trebuie integrată în strategiile de planificare pentru dezvoltare durabilă. În ghid se

pune un accent deosebit pe abordarea aspectelor de biodiversitate în procesul de planificare strategică,

plecând de la premisa că prin caracteristicile de biodiversitate se poate defini calitatea acestei resurse

naturale critice pentru societate.

Acest ghid face parte dintr-o serie de patru ghiduri care abordează tema managementului unor resurse

naturale care sunt de o importanță critică pentru societate fie prin ceea ce oferă în mod direct (bunuri și

servicii), fie datorită valorii lor intrinseci. Cele patru ghiduri referitoare la domeniile legate de resursele

naturale alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor

naturale. Un al cincilea ghid abordează tema planificării strategice generale (figura 1). Cele cinci ghiduri sunt

structurate pe următoarele domenii:

A. Planificare strategică

B. Managementul apei

C. Managementul resurselor forestiere

D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic

E. Managementul principalelor resurse agricole

Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale

pentru societate.

Figura nr. 1 - Legătura între cele cinci ghiduri

11

Ghidurile demonstrează importanța critică a celor patru domenii de management al resurselor naturale

pentru dezvoltarea durabilă și prin urmare relevanța lor în procesul de planificare strategică pentru

dezvoltare durabilă de la nivel local, regional și național.

Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 - Manageri eficienți pentru o Natura 2000

Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului Life+ de un grup de lucru compus din:

- Erika Stanciu, ProPark, coordonator grup, expert în domeniul planificării strategice,

- Radu Melu – Asociația WWF România

- Sebastian Cătănoiu – Administrația Parcului Natural Vânători Neamț

- Tiberiu Chiricheș - ProPark

- Olivér Bedő – Ocolul Silvic Privat Baraolt

- Olimpiu Turcu – Direcția Silvică

Principalele persoane resursă: Radu Moț - Asociația ....., ......

CUI se adresează Ghidul - Grupuri țintă

Acest ghid se adresează acelora care au rol de decizie în procesul de planificare atât în cadrul sectorului

silvic cât și pentru dezvoltarea durabilă, adică planificarea teritorială la nivel local, regional și național, dar și

celor care gestionează valorile și resursele forestiere la toate nivelurile de activitate. Pentru a fi de un real

folos în procesul de planificare ghidul poate fi un instrument util în special în cazul persoanelor care

coordonează procesul de planificare sectorială sau cel de planificare durabilă la diverse niveluri. În cazul

planificării pentru dezvoltare durabilă, se recomandă ca echipa de coordonare a procesului să implice un

expert silvic sau să se colaboreze cu experți silvici cu o bună înțelegere a proceselor de planificare

strategică, cărora li se recomandă utilizarea Ghidului de planificare strategică și a ghidului de față.

Responsabilitățile pentru gestionarea fondului forestier și pentru planificarea strategică sunt diferite în

funcție de nivelul strategic la care operează instituția sau organizația în cauză. Ca urmare, grupurile țintă

cărora li se adresează acest ghid sunt diferite în funcție de nivelurile de planificare strategică, așa cum se

prezintă în Tabelul nr. 1.

Pe lângă grupul țintă principal, ghidul poate fi util și entităților care sunt potențiali beneficiari, entități a

căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de managementul

forestier.

Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează

Nivelul Grupul țintă

Grup țintă principal

La toate nivelurile Experți silvici care coordonează procese de planificare strategică sectorială sau care sunt implicați în procese de planificare teritorială

Grup țintă secundar

La toate nivelurile Factori de decizie în procesul de planificare teritorială

Local (operațional) Ocoalele silvice, indiferent de natura proprietății Proprietarii de terenuri forestiere Administratori de AP, firme exploatare/procesare masă lemnoasă,

12

produse accesorii

Județean (tactic) CRSC Direcțiile Silvice APM

Național (strategic) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Asociația forestierilor din România Agenția Natională pentru Protecția Mediului

Alți potențiali beneficiari

Local (operațional) Primăriile, ONG-urile de mediu, asociațiile de vânătoare

Județean (tactic) Comisariatul Județean - Garda de Mediu Consiliile Județene

Național (strategic) Federația Coaliția Natura 2000 Asociația Administrațiilor de Arii Naturale Protejate Garda Națională de Mediu, Consiliul Național pentru Vânătoare

DE CE este necesar acest ghid

Pădurea în ansamblul său, fie că este inclusă în fond forestier fie că se află în afara acestuia, are un rol

deosebit de important în dezvoltarea durabilă la toate nivelurile, european, național, regional (inclusiv

județean) cât și local. Deși managerii forestieri cunosc foarte bine faptul că pădurile înseamnă mult mai

mult decât lemn sau alte produse ce pot fi valorificate pe piață, iar publicul larg este din ce în ce mai

conștient de acest lucru, pădurile se confruntă cu presiuni și amenințări ce necesită acțiuni de stopare și

prevenire, inclusiv printr-o continuă promovare a managementului forestier responsabil. Ghidul este

necesar pentru a aduce în atenția tuturor factorilor interesați legătura managementului forestier cu

dezvoltarea durabilă,, pentru a încuraja planificarea strategică și un management care să asigure

menținerea pădurilor ca element critic pentru echilibrul ecologic și pentru menținerea resurselor

forestiere, astfel încât contribuția la menținerea societății și la dezvoltarea durabilă a economiei să fie

eficientă.

Deși termenul de dezvoltare durabilă este oarecum demonetizat și golit de sens, ca orice termen care este

utilizat prea frecvent în sloganuri și discursuri fără conținut, este dificil și chiar inutil să se inventeze un alt

termen. Mult mai potrivit ar fi să se înțeleagă pe deplin sensul real și mai ales, să fie adoptat ca țel comun

de către toate sectoarele de activitate.

Rolul important al pădurilor este recunoscut la nivel teoretic, dar modul în care au fost abordate provocările

după anii nouăzeci, în special problemele asociate reconstituirii dreptului de proprietate, presiunile și

amenințările multiple derivate din proiecte și programe de dezvoltare nefundamentate strategic, dovedesc

o desconsiderare a rolului pe care îl au pădurile pentru societate și economie.

13

Contextul în care se desfășoară managementul forestier în perioada postcomunistă este foarte diferit de cel

dinainte de anii nouăzeci, dar acest lucru se reflectă arareori în planificarea strategică din domeniu și în

abordarea proprietarilor sau administratorilor. Peste 50% din fondul forestier național este deținut de

entități juridice diferite sau persoane fizice sau, exploatarea și prelucrarea lemnului se face de către

numeroase societăți comerciale mai mult sau mai puțin interesate de ceea ce rămâne în urma lor, multe

persoane își doresc case de vacanță în mijlocul pădurii, infrastructura de transport și cea turistică se

dezvoltă în ritm accelerat, afectând de multe ori și fondul forestier fără a se cântări impactul real al

fragmentării habitatelor de pădure, etc. Cu toate acestea, rareori asistăm la un dialog real între

responsabilii din domeniul managementului forestier și factorii interesați care au un cuvânt de spus în

îmbunătățirea sau înrăutățirea contextului sau chiar a stării pădurilor. Lista este valabilă și în cazul pădurilor

ce se află în afara fondului forestier. Acestea sunt chiar mai expuse amenințărilor, întrucât reglementarea

managementului acestor păduri nu este clară.

La nivel național, România nu are încă definită o strategie forestieră (ultima a expirat în 2010), ceea ce are

un impact negativ asupra sectorului, cu implicații și pentru alte sectoare. Astfel, se ajunge în situații în care,

spre exemplu, în lipsa unei linii clare de urmat, se promovează, pe baza condițiilor staționale favorabile, un

regim de gospodărire silvică bazat pe producția de sortimente superioare de lemn (dimensiune și calitate),

în timp ce principalii procesatori activi pe piața românească achiziționează sortimente de lemn de

dimensiuni și clase de calitate medii.

Deși sistemul de arii protejate se consolidează treptat și la noi în țară, suntem încă departe de a recunoaște

rolul acestora în a demonstra importanța menținerii diversității biologice și a serviciilor ecologice pentru

dezvoltare. Gestionarii de resurse naturale, inclusiv cei ai fondului forestier, nu înțeleg importanța corelării

propriilor obiective de management cu cele ale ariilor protejate, nici chiar în acele arii protejate care au ca

rol important demonstrarea faptului că dezvoltarea durabilă este posibilă doar dacă resursele naturale sunt

utilizate durabil – în această categorie intră în special parcurile naturale și siturile Natura 2000.

Ghidul aduce în atenția celor ce sunt implicați în managementul resurselor forestiere și al factorilor de

decizie de la toate nivelurile, faptul că pădurile se constituie într-o bază a dezvoltării durabile, în special

datorită faptului că acestea au, pe lângă utilizarea economică directă, multiple alte utilizări și funcții, unele

din ele critice pentru societate.

CE își propune acest ghid?

Scopul ghidului este de:

a prezenta în mod sintetic modul în care trebuie să se facă planificarea strategică în domeniu

astfel încât prioritățile strategice la nivel național să se stabilească de jos în sus și să se

implementeze în mod coerent, iar managementul la nivel operațional să fie eficient și să aibă

o contribuție maximă la implementarea strategiei naționale a sectorului forestier.

a face recomandări privind modul în care managerii forestieri pot reprezenta și impune

importanța pădurii și interesele sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate

nivelurile (local, regional și național)

a sprijini integrarea principiilor strategice naționale privind conservarea biodiversității în

managementul forestier

a exemplifica măsuri de management relevante pentru menținerea valorilor intrinseci de

biodiversitate asociate pădurii, de care trebuie să se țină cont în planificarea strategică

14

sectorială.

Principalele obiective ale ghidului - din perspectiva abordării domeniului ca fiind unul extrem de important

pentru dezvoltare durabilă și deci și pentru procesul de planificare strategică - sunt:

Prezentarea modului de integrare a domeniului cu sau în alte planuri sectoriale de dezvoltare

durabilă, la toate nivelurile de planificare, în vederea atragerii sprijinului factorilor de decizie

de la nivelul autorităților publice și a altor factori interesați.

Prezentarea argumentelor și a principalelor acțiuni pentru asigurarea implicării factorilor

interesați în domeniu și pentru inițierea și îmbunătățirea dialogului între grupurile țintă,

respectiv cu alte sectoare.

Recomandarea, plecând de la principiile de management durabil, a unui set minim de măsuri

de management care să asigure menținerea diversității biologice, respectiv a echilibrului

ecologic.

Argumentarea importanței integrării procesului de planificare în domeniu cu cel de

planificare a managementului ariilor protejate, acolo unde gestionarii au în responsabilitate

suprafețe incluse în aceste arii.

Ghidul scoate în evidență importanța pădurilor pentru dezvoltarea durabilă concomitent cu necesitatea

abordării intersectoriale în planificare, ceea ce impune recunoașterea importanței implicării factorilor

interesați în acest domeniu, respectiv a importanței dialogului cu sectoarele economice relevante și cu

administratorii ariilor protejate.

Se fac recomandări, plecând de la principiile de management durabil pe care se bazează acest sector, pentru

măsuri de management care să asigure menținerea diversității biologice și contribuția pădurilor la

menținerea echilibrului ecologic.

În ghid se pune accent pe corelarea planificării și managementului pădurilor din ariile protejate (în special

siturile Natura 2000) cu planurile și măsurile de management ale ariei protejate.

Se fac recomandări privind modul în care ar trebui comunicată importanța sectorului pentru dezvoltare

durabilă și ce anume ar trebui integrat în planurile strategice de dezvoltare durabilă de la toate nivelurile de

planificare, astfel încât importanța sectorul să fie pe deplin recunoscută pentru dezvoltare și pentru a se

obține sprijin în demersurile – uneori costisitoare – de refacere a habitatelor forestiere și de menținere a

unor servicii ecologice care presupun renunțarea la parte din producția economică.

Ghidul își propune să sintetizeze și să prezinte succint:

responsabilitățile instituțiilor și organizațiilor implicate în managementul resurselor

forestiere în planificarea strategică a acestui sector,

ce au de făcut aceste instituții și organizații pentru ca strategia de dezvoltare a sectorului să

reflecte interesele tuturor celor ce sunt afectați într-un fel sau altul de modul în care este

gestionată această resursă,

care sunt contribuțiile managementului forestier la dezvoltarea durabilă la nivel local,

județean sau național și modul în care această contribuție poate fi evaluată și prezentată,

recomandări de corelare a strategiei sectoriale cu strategiile de conservare a biodiversității,

15

pentru care pădurile au un rol esențial, precum și exemple de măsuri de management

recomandate pentru menținerea diversității biologice, implicit a echilibrului ecologic, în cazul

ecosistemelor forestiere.

Deși în ghid se pune un accent mare pe managementul resurselor forestiere în ariile protejate,

recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile strategice de dezvoltare

durabilă sunt aplicabile pentru intregul fond forestier național și pentru pădurile din afara fondului forestier.

În ceea ce privește ariile protejate, ghidul se referă atât la cele de interes național, respectiv parcuri

naționale, naturale, rezervații naturale, rezervații științifice, monumente ale naturii, cât și la cele de interes

comunitar, respectiv ariile de protecție specială avifaunistică (SPA) și siturile de importanță comunitară (SCI).

La acestea din urmă ghidul face referire sub denumirea generică de ”situri Natura 2000”.

CE conține ghidul ?

În ghid veți afla răspuns la întrebarea …. În capitolul

Cui se adresează Ghidul - Grupuri țintă

Despre ghid De ce este necesar acest ghid

Ce își propune acest ghid?

Ce conține ghidul ?

Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din perspectiva dezvoltării durabile? Care sunt amenințările la adresa valorilor? Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile protejate?

1. IMPORTANȚA pădurilor pentru economie, societate și mediu

Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru menținerea biodiversității?

2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității

Cine ar trebui implicat în procesul de planificarea sectorială? Care este legătura între planurile de management al ariilor protejate și planul sectorial?

3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în domeniu

Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor strategice de dezvoltare durabilă? Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?

4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu

Cum se face planificarea strategică?

5. PAȘI DE URMAT în planificarea strategică

16

1. ANALIZA STRATEGICĂ a resurselor forestiere pentru fundamentarea procesului de planificare

1.1 Valori sociale, economice și ecologice ale pădurilor

Recunoașterea și promovarea valorilor complexe ale pădurii au devenit o necesitate stringentă în special

după ce evoluția tehnologiei și dezvoltarea infrastructurii de transport a permis un acces aproape nelimitat

la resursele forestiere. Dependente de existența unor surse de materie primă pentru construcții, încălzire și

hrană, comunitățile locale au utilizat, de-a lungul secolelor, resursele oferite de ecosistemele forestiere cu

un impact redus asupra echilibrului ecologic. Trecerea de la exploatarea resurselor forestiere pentru

satisfacerea nevoilor de subzistență la exploatarea în principal cu scop comercial a impus elaborarea de

principii de management care să asigure menținerea pădurilor nu doar ca sursă de lemn, dar și ca furnizor

de alte produce și de servicii ecologice. Cu toate acestea, în ultimii ani accentul pare să fie pus pe lemn,

exploatarea acestuia fiind considerată astăzi unul dintre cele mai controversate subiecte, dezbătute intens

între diferite grupuri de factori interesați. Eforturile necesare pentru a menține pădurile nu numai ca sursă

de materii prime, ci și ca element esențial pentru echilibrul ecologic și menținerea vieții, nu sunt cunoscute

și apreciate îndeajuns și cu atât mai puțin luate în calcul în strategiile de dezvoltare durabilă.

Caseta 1 - Evoluția, în România, a conceptului de pădure, în raport cu funcțiile atribuite acesteia

Privită din perspectiva economică, atât de uzuală în prezent, Primack7 atribuie tuturor resurselor naturale

valoare economică care poate fi clasificată în:

valoare economică directă atribuită resurselor considerate ca și bunuri sau servicii ce aduc

beneficii măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum

(bunuri consumate local) și valori de producție (vândute pe piață)

valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă,

includ valori economice neconsumabile și valori intrinseci (existențiale). Se referă la valori

care pot genera beneficii economice dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (de ex.

valoarea pe care o are pădurea pentru speciile de faună care depind de ea, valoarea estetică

a peisajului sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, valoarea educativă a

pădurii, etc.).

7 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002

N.G. Popovici (1922): „asociaţie strânsă de plante lemnoase ale căror produse principale sunt

lemnul şi coaja"

M. Drăcea (1924): „o asociaţie strânsă de plante lemnoase sălbatice, care pot, lăsate în voia

lor, să atingă cu timpul înălţimea de cel puţin 8 m" respectiv ,,o suprafaţă apreciabilă de

pământ, acoperita cu arbori sălbatici, care cresc strâns şi al căror produs principal este

lemnul sau coaja''

E. Negulescu şi colab.(1973): „o grupare deasă de arbori, care trăiesc în strânsă

interdependenţă între ei, cu celelalte plante şi animale precum şi cu condiţiile de mediu,

realizând astfel o complexă şi unitară comunitate de viaţă, capabilă să îndeplinească o

importantă funcţie social - economică"

17

În acest ghid termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale.

Pentru a simplifica în oarecare măsură analiza valorii complexe pe care o are pădurea și componentele ei, se

va face referire în continuare la valoarea economică directă, valoarea socială și valoarea ecologică sau

naturală (numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8

nostru de viață. Valoarea socială și cea ecologică se pot asimila cu valoarea economică indirectă descrisă de

Primack.

În cele ce urmează se vor identifica în cazul pădurii și a resurselor ce provin din ea:

a. Valoarea economică - cea descrisă mai sus ca fiind valoarea economică directă.

b. Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,

beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu:

valoarea educativă - toate pădurile pot constitui ”săli de clasă” pentru studierea naturii),

valoarea culturală - care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,

valoarea spirituală - specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din partea

membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect9,

valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi cazul speciilor care pot aduce un beneficiu

comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru economie sau nu se

valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele de pădure și ciupercile

utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.

c. Valoarea ecologică se referă la importanța pentru menținerea echilibrului natural, importanța

pentru speciile de floră și faună, importanța din punct de vedere al habitatelor cât și pentru

procesele naturale.

Este important să se înțeleagă faptul că până la urmă toate valorile sociale și naturale atribuite unei resurse

pot fi integrate în categoria valorilor economice indirecte, întrucât fiecare atribut descris ca și valoare

socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață, generând beneficii măsurabile sau nu, și

necesită adesea investiții pentru refacere atunci când aceste valori dispar sau nu sunt evaluate și utilizate

eficient.

În cele ce urmează, se prezintă o analiză succintă a valorilor pe care pădurea și resursele oferite de ea le au

în contextul dezvoltării durabile. Accentuăm faptul că aceste valori sunt asociate oricăror păduri, indiferent

dacă ele sunt încadrate sau nu în fond forestier. Contribuția pădurilor din afara fondului forestier este

semnificativă la menținerea echilibrului ecologic.

8Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX

1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând în diferite moduri generează o anumită ambianță ecologică, în general favorabilă vieții (Lupan, 1997) 9 Vezi nota 1

18

Tabelul nr. 2 - Valorile asociate pădurii și resurselor asigurate de aceasta

Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică (de

mediu)

Păduri

(habitate)

naturale

Capital

Sursă pentru lemn

Depozit de carbon (valorificabil pe piața carbonului)

Destinații turistice

Recreere

Importanță culturală (ex: Codrii de aramă)

Rol important pentru sănătate

Importanță spirituală

Asigură condiții de viață pentru numeroase specii

Asigură servicii de mediu

Păduri

cvasivirgine și

virgine

Destinații turistice Recreere

Importanță culturală (ex: Codrii seculari de la Pojorâta)

Importanță spirituală

Permit menținerea proceselor naturale intacte

Sunt zone model pentru biodiveristatea specifică pădurilor respective

Peisaj forestier Element al zonelor de valoare peisagistică deosebită din țara noastră, fiind parte importantă a destinațiilor turistice: peisaje cu păduri intinse sau peisaje mozaicate (alternanță păduri, pajiști și alte terenuri agricole, cu localități)

Recreere

Importanță culturală (de exemplu peisajul mozaicat de pe Dealurile Târnavelor, sau peisajul cu păduri întinse din Maramureș)

Asigură servicii de mediu care necesită suprafețe întinse de pădure sau peisaj mozaicat

Asigură varietate de ecosisteme pentru numeroase specii

Asigură condiții pentru specii umbrelă (carnivore mari, păsări răpitoare)

Arbori Lemn - materie primă pentru industrie

Lemn - materie primă pentru construcții

Lemn de foc și lemn de construcții important în special în mediul rural

Materie primă pentru ateliere meșteșugărești

Locuri de muncă în industria lemnului

Habitat pentru speciile dependente de arbori (plante. păsări, lilieci, micromamifere, nevertebrate) – etrem de importanți devin arborii bătrâni și lemnul mort

Fructe de

pădure,

ciuperci,

plante

medicinale

Materie primă pentru industria alimentară

Sursă de hrană pentru populație, în special în mediu rural

Sursă de venit pentru culegători

Hrană pentru multe specii de animale

Specii Faună sălbatică de interes cinegetic

Obiective turistice

Specii/habitate importante dpdv cultural, spiritual (ursul, zimbrul, bujorul românesc, stejarul, etc)

Menținerea echilibrului ecologic

Mediu de viață pentru specii.

19

Ghidul practic pentru identificarea și managementul pădurilor cu valoare ridicată de conservare (WWF

2013) subliniază faptul că multe păduri au rol critic în menținerea echilibrului ecologic, pentru nevoile și

sănătatea societății, evidențiind șase categorii de păduri foarte importante din acest punct de vedere:

păduri cu concentrații de biodiversitate (incluzând specii endemice, rare, amenințate sau

periclitate) semnificative la nivel global, regional sau național;

peisaje forestiere extinse, semnificative la nivel global, regional sau național, în care există populaţii

viabile ale speciilor autohtone cu o compoziție, structură, distribuţie şi densităţi ce permit

menținerea unui echilibru natural;

ecosisteme rare, ameninţate sau periclitate;

păduri ce asigură servicii de mediu esențiale în situații critice;

păduri esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază ale comunităților locale;

pădurile importante pentru păstrarea identităţii culturale/religioase a unei comunităţi sau a unei

zone.

Gospodărirea pădurii are efecte directe asupra altor ecosisteme cu care aceasta se învecinează, ca urmare

efectul gospodăririi nu se rezumă strict asupra valorilor asociate pădurii ci se extind şi la ecosistemele

învecinate10.

Identificarea valorilor asociate pădurilor se poate face la nivel de unitate de gospodărire (ocol silvic, arie

protejată) sau pe zone definite după alte criterii (tip de proprietate, unitate administrativ teritorială, zonă

metropolitană, județ, regiune). La identificarea acestor valori concură deopotrivă definirea clară a

obiectivelor de management pentru pădurile din gestiune, acceptarea și recunoașterea valorilor definite din

perspectiva ariilor protejate (dacă este cazul), studiile stiințifice întreprinse în zona respectivă dar și factorii

interesați, în special comunitățile locale.

În mod curent resursele forestiere sunt privite și gestionate doar din perspectiva valorificării economice

directe, chiar dacă cadrul legislativ și normele tehnice forestiere recunosc importanța rolului protectiv al

pădurilor11. În ariile protejate aceste resurse naturale sunt sau ar trebui preponderent gestionate din

perspectiva valorii lor intrinseci, nemăsurabile, greu de cuantificat prin indicatori economici sau sociali. În

acest caz se accentuează importanța speciilor și habitatelor pentru menținerea echilibrului în natură, a

mediului de viață pentru noi și alte specii, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt

indispensabile, intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte. În zonele în care pădurile sunt

încadrate în arii protejate, importanța ecologică a fondului forestier va fi probabil mai ușor identificată12.

10

Ghidul practic pentru identificarea și managementul pădurilor cu valoare ridicată de conservare (WWF 2013). 11

Oficial orice pădure din fondul forestier are rol de protecție. Anumite păduri sunt însă încadrate în grupa I funcțională – păduri cu funcții speciale de protecție, în cazul cărora rolul de producție este secundar sau nu există. În arii protejate primează obiectivele de conservare a biodiversității și cele sociale față de cele economice, iar în cazul pădurilor pentru care se menține și funcția de producție, gestionarea acestora – inclusiv exploatarea – trebuie să se facă cu atenție sporită pentru valorile de biodiversitate și cele sociale. 12

În ariile protejate studiile de inventariere și cartare a biodiversității oferă informații bogate pentru determinarea importanței ecologice a fondului forestier.

20

În prezent, resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea

socială și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în

evidență. Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltare durabilă a unei resurse naturale este

foarte important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau

servicii cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale

intrinseci, greu de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.

Valorile intrinseci sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului ecologic, a naturii ca

bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă.

Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a valorilor

directe și indirecte este utilă oricărui manager, deoarece permite o planificare realistă a investițiilor

necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea solicitărilor de contribuție din partea

autorităților sau a altor factori interesați la menținerea lor.

1.2 Amenințări la adresa valorilor din domeniul forestier

Un mediu natural sănătos, echilibrat ecologic, are o mare valoare economică, estetică și etică, iar aceste

valori pot fi conservate doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale, a speciilor

(inclusiv a variabilității genetice) și a ecosistemelor. Acțiunile cu impact negativ asupra oricăruia dintre

elemente poate conduce la pierderea întregului mediu13. Identificarea obiectivă a presiunilor și

amenințărilor ce pot influența starea pădurilor va permite o abordare de management preventivă și

eficientă.

Ajutată de nivelul dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra resurselor forestiere ale

planetei, acestea fiind exploatate excesiv în unele locuri, uneori aproape până la epuizare. Această presiune

este resimţită cu atât mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea

demografică este mai accentuată.

Efectele negative asupra ecosistemelor naturale nu au întârziat să apară, primele semnale fiind date de

dispariţia în anumite zone a unor specii sensibile la schimbările de habitat. Declinul diversităţii biologice

este folosit ca principal semnal de alarmă și principal motiv de solicitare a evaluării impactului unor proiecte

de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare bună de dezvoltare, aşa numita „stare

naturală” (Stăncioiu, 2008).

Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și

amenințări la adresa valorilor utilizând clasificarea IUCN14. Această clasificare acceptată la nivel internațional

în domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care

îl au presiunile / amenințările asupra valorilor, permițând gruparea tuturor presiunilor și amenințărilor astfel

încât să se poată stabili mai ușor măsurile de management necesare prevenirii sau stopării acestora. În

Anexa I se prezintă tabelul IUCN recomandat pentru analiza presiunilor și amenințărilor.

13

R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002.- pag. 57. 14

Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)

21

Important: nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa

valorilor. Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se relizează în mod responsabil, cu

eforturi de reducere a impactului negativ, devine presiune / amenințare.

În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la adresa

valorilor asociate pădurilor și resurselor oferite de ele, în contextul dezvoltării durabile. Analiza nu poate fi

una foarte precisă la acest nivel pe de o parte pentru că amenințările pot diferi foarte mult de la o regiune

la alta și chiar de la un județ la altul, pe de altă parte pentru că o analiză bine fundamentatp ar trebui să se

bazeze pe date și informații colectate nu numai din lucrări științifice, dar și rezultate din consultarea

factorilor interesați. Ca urmare analiza de mai jos se face doar cu caracter informativ și pentru a oferi un

exemplu, recomandându-se utilizarea tabelului doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de acest

gen în procesul de elaborare a stategiei forestiere la diferite niveluri.

Important: analiza la nivel regional și local trebuie să fie făcută cât mai detaliat, identificând

valorile afectate cât mai specific (de exemplu în cazul tăierilor ilegale indicând speciile ”preferate”

dacă se extrag cu precădere anumite specii) și indicând cât mai clar localizarea, zonele în care

apare presiunea / amenințarea.

Legendă / explicații pentru tabel:

Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane necorespunzătoarea sau a fenomenelor naturale

extreme din trecut sau care au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau

fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat

în calcul presiunile identificate în prezent, respectiv în ultimii 5 ani.

Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor,

putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe

termen lung sau mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau

previzibile. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din

acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.

Important: tabelul permite analiza și a unor amenințări care aparent nu au legătură cu fondul

forestier. În aceste cazuri se dau explicații pentru a permite o mai bună înțelegerede ce se

analizează amenințările aparent nerelevante.

Presiune /ameninţare minoră Presiune /

ameninţare moderată Presiune / ameninţare majoră

necesită monitorizare dar nu şi

acţiuni specifice de management

necesită acţiuni specifice de

management cât mai curând

posibil

necesită acţiuni de management

cu prioritate

Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major

1 2 3

22

Tabelul nr. 3 - Presiuni și amenințari la adresa valorilor asociate pădurilor din și din afara fondului forestier

Ameninţarea / Presiunea identificată

Valoarea amenințată

(cât mai specific definită)

Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care

au relevanță deosebită)

Nivel impact estimat

prezent viitor

1 2 3 4 5

1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.

1.1. Case şi aşezări (zone urbane, suburbii, sate, case de vacanță, construire locuințe în zone ripariene, etc.)

Specii Cauze: planificare urbanistică necorespunzătoare, extinderea extravilanului, extinderea necontrolată a zonelor de case de vacanță. Localizare: în special în apropierea orașelor, în zone izolate, atractive, mai ales pe văi, de-a lungul drumurilor existente. Impact: fragmentare habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor, deranj, etc. Poate fi mare (nivel 3) în anumite zone, unde există tendința de ”unire” a intravilanului, creându-s bariere în mișcarea speciilor de faună sălbatică.

1 1

Habitate Cauze: planificare urbanistică necorespunzătoare, extinderea extravilanului, extinderea necontrolată a zonelor de case de vacanță. Localizare: în special în apropierea orașelor, în zone izolate, atractive, mai ales pe văi, de-a lungul drumurilor existente. Impact: afectarea caracteristicilor definitorii ale unor habitate forestiere, reducerea suprafețelor (pentru suprafețe mici, impactul poate fi major), fragmentare

1 2

1.2. Zone comerciale şi industriale (fabrici, zone comerciale izolate de așezări, zone cu clădiri de birouri, depouri, aeroporturi, etc.)

La nivel național poate fi considerată nesemnificativă această presiune / amenințare, dar se recomandă o analiză atentă la nivel regional și local.

1.3. Infrastructură turistică şi de recreere (stațiuni de schi, terenuri de golf, complex turistic izolat de alte așezări, zone de camping, etc.)

Specii Cauze: în multe zone turismul nu este ”așezat” pe baze durabile, ”impunând” infrastructură și programe neprietenoase cu mediul natural. Localizare: în special în zone de agrement turistic, dar cu tendință de extindere în numeroase zone în care autoritățile sau localnicii speră că dezvoltarea turismului va contribui semnificativ la dezvoltarea locală. Impact: perturbare/deranj, fragmentare habitate, degradarea populațiilor sau dispariția unor specii

1 2

Habitate Cauze: Proiectare, executie inadecvată a

infrastructurii

Localizare: în special în zonele în care se realizează

infrastructură de schi sau stațiuni turistice pe

suprafețe extinse.

Impact: degradarea sau chiar dispariția unor

habitate sensibile

1 2

2. Agricultură şi Acvacultură

2.1. Culturi anuale şi perene, altele decât

Specii de păsări și mamifere mici

Cauze: intensificarea agriculturii, comasarea terenurilor agricole pentru monoculturi, utilizarea

1 2

23







prezent viitor

1 2 3 4 5

lemnul (culturi pentru hrană, furaje, fibre, combustibil sau orice alte utilizări)

dependente doar parțial de pădure

unor compuși chimici în culturile intensive. Localizare: în special în zonele de vest și sud ale țării, unde suprafețele restrânse de pădure reprezintă deja o problemă majoră penru aceste specii. Impact: distrugerea surselor de hrană ale unele păsări (reducerea zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de adăpost (vegetație arbustivă) Notă: chiar dacă condițiile din pădure se mențin, afectarea unor suprafețe agricole mari prin această amenințare poate avea ca efect degradarea populațiilor și dispariții de specii.

2.2 Plantaţii de arbori pentru lemn și celuloză sau ca materie pentru bioenergie, realizate în afara fondului forestier, adesea cu specii exotice. (Dacă plantațiile sunt pentru regenerare în fond forestier se trec la categoria 5.3)

Specii Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere rapidă ca sursă de materie primă . Localizare: în afara fondului forestier, afectând pajiștile și astfel zonele de hrănire pentru specii dependente parțial de păduire. În prezent nu se întâmplă decât pe suprafețe relativ mici, nesemnificative la nivel național. Impact: reducerea suprafețelor de hrănire și adăpost pentru unele specii dependente parțial de pădure.

1

2.3. Creşterea

animalelor (se referă și

la creșterea animalelor

în ferme) și păşunatul

Specii Cauze: management defectuos, care permite accesul animalelor domestice în pădure și în afara zonelor de trecere, numărul mare de câini de pază sau neutilizarea jujeelor în mod corespunzîtor, nereglementarea utilizării materialului lemnos la stâne, incendieri. Localizare: toată țara Impact: afectează resursele de hrană ale altor speci, perturbare, prădare

2 2

Habitate Cauze: permiterea accesului animalelor domestice

în pădure

Localizare: toată țara

Impact: distrugerea regenerărilor, destructurarea

habitatelor (adesea a celor sensibile de la limita

superioară a pădurii) prin tăieri ilegale repetate și

incendieri în zonele limitrofe pajiștilor, distrugerea

/ degradarea habitatelor de jneapăn (incluse în

fondul forestier național)

2 2

2.4. Acvacultura de ape dulci – animale acvatice crescute în anumite locuri, sau crescute ”extensiv” prin popularea anumitor corpuri de apă (include și populările pentru pescuit)

Corpurile de apă din fond forestier gestionate de ocoalele silvice

Speciile exotice carnivore distrug fauna autohtonă

3. Producția de energie şi minerit

24







prezent viitor

1 2 3 4 5

3.1. Foraje pentru exploatarea petrolului şi gazelor naturale

3.2. Minerit şi exploatare în cariere de suprafață

Habitate Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice, infrastructura adiacentă, depozitare steril Impact: fragmentare, degradare, dispatitia integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu extindere mică

1 2

Specii Impact: afectarea surselor de hrană și apă 1 2

3.3 Energie regenerabilă - producere de energie geotermală, prin parcuri eoliene, parcuri solare, altele

Habitate

Cauze: modificarea regimului hidric, infrastructura adiacentă Impact: fragmentare, reducerea suprafețelor unor habitate în zona lucrărilor și în aval

1 2

4. Coridoare de transport şi servicii

4.1 Drumuri şi căi ferate – include toate tipurile de drumuri și căi ferate și infrastructura asociată, animalele ucise pe acestea, gardurile asociate

Specii Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile și habitatele și cerințele lor, neadaptarea traficului în zonele de trecere importante, accesibilizarea unor zone importante dpdv al biodiversitatii și lipsa planificării măsurilor de prevenire a extinderii altor tipuri de infrastructură în zonele accesibilizate Localizare: în special de-a lungul autostrăzilor, dar și în cazul altor categorii de drumuri Impact: fragmentarea și izolarea unor populații, creșterea mortalității accidentale, perturbare accentuatăi

1 2

Habitate

Impact: fragmentare, distrugerea unor părți din habitatele accesibilizate

1 2

4.2 Linii de comunicaţii şi utilităţi - de ex. cabluri electrice, linii de telefonie, apeducte, conducte de gaz și petrol

Habitate Cauze: de cele mai multe ori nu se caută soluții alternative pentru a se evita zonele sensibile, valoroase, rare Impact: fragmentare, accesibilizarea unor zone importante

1 1

Specii Impact: electrocutarea în cazul speciilor de păsări 1 1

4.3 Culoare şi canale de navigaţie

5. Utilizarea resurselor biologice

5.1. Vânătoareaşi colectarea animalelor terestre (legal sau ilegal)

Specii Cauze: management defectuos: recoltarea doar a exemplarelor valoroase, braconaj, evaluări incorecte Impact: perturbarea echilibrului ecologic prin afectarea piramidei trofice, degradarea populațiilor

2 2

5.2 Culegerea de plante terestre sau ale unor părți ale acestora (nelemnoase) – cu orice scop

Habitate Cauze: concentrarea activității de recoltare a fructelor de pădure și a plantelor medicinale în zonele accesibile Efecte: degradarea habitatelor prin afectarea caracteristicilor definitorii ale habitatelor

1 1

Specii Cauze: Recoltare haotică, nereglementată a produselor accesorii ale pădurii, concentrarea activității de recoltare în zonele accesibile Impact: perturbarea liniștii și a regimului de hrană

1 2

25







prezent viitor

1 2 3 4 5

a speciilor de faună

5.3. Exploatare forestieră şi recoltarea lemnului

Habitate Cauze: normative / legislație neadecvate / neadaptate pentru conservarea biodiversității, management defectuos, , tăieri ilegale, drumuri forestiere și tehnologice – degradare, fragmentare. Impact: degradarea/dispariția unor habitate forestiere și acvatice, fragmentare

1 1

Specii Cauze: normative neadecvate (ex. impun extragerea lemnului mort), management defectuos Impact: periclitarea/dispariția unor specii de arbori de amestec cireș păsăresc, sorb, etc., degradarea condițiilor de adăpost și reproducere sau de hrană pentru specii dependente de habitate forestiere.

1 1

Lemn Cauze: management defectuos/practici neadecvate (de exemplu neefectuarea tăierilor de îngrijire), apariția fabricilor de biomasă Impact: deprecieri calitative pe termen lung

1 1

5.4. Pescuitul şi recoltarea resurselor acvatice (plante sau animale)

Corpurile de apă din fond forestier gestionate de ocoalele silvice

6. Intruziune umană şi perturbare (deranj)

6.1. Activităţi recreative (incluzând sporturi extreme) şi turism

Specii Cauze: turism necontrolat, interes crescut al populației pentru sporturi și recreere în natură Impact: perturbarea liniștii pe zone extinse (în special în cazul activităților de recreere motorizate), brăcuirea arboretelor în zone cu turism de masă necontrolat (în special în zone de picknik și campare)

1 2

6.2. Exerciţii militare (se includ poligoanele militare)

6.3. Cercetare, educaţie şi alte activităţi legate de activități în fond forestier

6.2. Alte forme de perturbări (pătrunderea ilegală, accesul, vandalismul, acttivități de management care pot provoca perturbări sau deranj, cum ar fi de exemplu acces motorizat frecvent în anumite zone al administratorului etc. Aici se includ și amenințările la adresa personalului silvic)

Personalul silvic Cauza: tăieri ilegale frecvente în anumite zone, cu caracter de crimă organizată Impact: demotivarea și pierderea personalului silvic

Habitate Cauze: Comportament neadecvat/vandalism al celor ce trec prin anumite zone din fond forestier Impact: Deprecierea habitatelor

Specii Cauze: Comportament neadecvat, perturbarea liniștii Impact: Stres

Trasee turistice Cauze: comportament neadecvat Impact: deprecierea infrastrcuturii de turism

26







prezent viitor

1 2 3 4 5

7. Modificări ale sistemelor naturale

7.1. Incendii Habitate Cauze: schimbări climatice, neglijență, extindere din zone agricole incendiate Impact: degradare/dispariție habitate

1 1

Specii Cauze: vezi mai sus Impact: degradarea habitatelor de care depind speciile, reducerea / degradarea popuiațiilor de specii

1 1

Lemn Cauze: vezi mai sus Impact: pierdere de masă lemnoasă Efecte: deprecieri calitative

0 1

7.2 Baraje, modificări hidrologice şi managementul/ utilizarea apei (inclusiv desecările)

Habitate Cauze: Management defectuos (ex. neaisgurarea debitului de servitute), modificări ale microclimatului, modificări ale regimului hidric Impact: degradarea, dispariția unor habitate

1 1

Specii Impact: Degradarea, dispariția unor populații 1 1

7.4. Alte modificări ale ecosistemelor (inclusiv cele cauzate de un management defectuos)

Lemn Cauze: management defectuos/practici neadecvate (de exemplu neefectuarea tăierilor de îngrijire) Impact: deprecieri calitative pe termen lung – AICI sau la EXPLOATARE???

2 2

8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice

8.1. Specii invazive și boli non-native/ alohtone

Specii Habitate

Cauze: specii introduse în trecut în plantații sau spații verzi, specii ce se invadează în special pe fondul schimbărilor climatice (ex. Ailantus altissima, Acer negundo, Amorfa fruticosa) Impact: au tendința de substituire a speciilor autohtone, degradarea habitatelor și implicit a condișiilor de viață ale speciilor de faună

8.2. Specii invazive și agenți patogeni nativi problematici

Habitate Specii

Cauză: Reducerea vitalității populațiilor, habitatelor, managementul defectuos Impact: Deprecierea unor habitate și deprecierea sau dispariția unor populații

1 2

8.3. Material genetic introdus

8.4. Specii / agenți patogeni problematici de origine necunoscută

8.5. Boli virale / induse de prioni

8.6. Boli cu cauze necunoscute

9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)

9.1 Apă uzată menajeră şi apă reziduală urbană și de la facilităţi din fondul forestier / aria protejată (de ex. facilităţile turistice, toalete etc.)

Habitate ripariene Specii dependente de habitate ripariene

Acestă amenințare tinde să se diminueze. Efectul ei este nesemnificativ asupra habitatelor forestiere, însă poate fi mare asupra habitatelor ripariene și asupra speciilor iubitoare de apă (pești, amfibieni)

2 1

9.2 Efluenţi industriali, de mină sau de origine

Efectul ei este nesemnificativ asupra habitatelor forestiere, însă poate fi mare asupra habitatelor

1 1

27







prezent viitor

1 2 3 4 5

militară şi deversări ripariene și asupre speciilor iubitoare de apă (pești, amfibieni)

9.3 Efluenţi rezultaţi din agricultură şi silvicultură

Specii Cauze: Management defectuos Impact: Dereglări majore ale lanțului trofic

1 2

9.4. Gunoi şi deşeuri solide

Specii Cauze: Educație socială, nerespectarea legislației privind gestionarea deșeurilor din lemn și depozitarea deșeurilor în general Impact: Dereglarea capacităților de adaptare ale unor specii, deteriorarea mediului de viață

2 1

Peisaj Impact: Degradarea peisajului 1 1

9.5. Poluarea aerului Acționează punctual, în imediata apropiere a zonelor puternic industrializate. Impactul trebuie stabilit la nivel local.

0 0

9.6 Surplus de energie (de ex. poluare termică, luminoasă, etc.)

10. Evenimente geologice

10.1. Avalanșe alunecări de teren / eroziunea şi/sau colmatarea/ depunerea de materiale

Habitate Cauze: Nerespectarea normelor silvice privind exploatarea masei lemnoase Impact: Reducerea bazei trofice (stratul de sol), reducere suprafeței habitatelor

2 2

11. Ameninţări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme

11.1 Schimbarea amplasării şi alterarea habitatului

Cauza: schimbări climatice

11.2. Secete Habitate Cauze: Modificarea parametrilor climatici medii și extremi Impact: Degradarea habitatelor

1 1

Lemn Cauze: Uscări Impact: Scaderea calității masei lemnoase

1 1

11.3. Temperaturi extreme

Lemn Cauze: înghețuri în perioda ploioasă de toamnă sau primăvară, temperaturi extreme iarna Impact: deprecierea lemnului din cauza rupturilor, gelivurilor Localizare: dacă sunt zone în care se constată mai frecvent aceste fenomene

11.4. Furtuni şi inundaţii

Habitate Impact: schimbarea regimului hidric, modificarea caracteristicilor solului, deprecierea habitatelor

1 1

Lemn Impact: Rupturi, doborâturi, uscări,deprecierea calitativă a masei lemnoase

1 1

11.5. Alte impacturi (de ex. schimbări în comportamentul speciilor – de ex. urşii încetează să see retragă pentru somnul de iarnă)

Specii Cauze: disponibilitate hrană pe toată perioada iernii Impact:

1 1

12. Ameninţări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice

12.1 Pierderea / Habitate Cauze: Dorința de eficientizare maximă a 2 2

28







prezent viitor

1 2 3 4 5

ignorarea cunoştinţelor şi/ sau a practicilor de management tradiţionale (în cazul proprietarilor privați)

procesului de exploatare doar din perspectiva profitului, lipsa înțelegerii principiilor de bază a managementulu forestier de către proprietari, lipsa plăților compensatorii sau a alternativelor economice viabile pentru a se ține cont de funcțiile vitale ale pădurii Impact: gestionarea și exploatare necorespunzătoare și degradarea arboretelor și a peisajului, reducerea funcțiilor de protecție a pădurilor în zone critice diminuarea potențialului ecoturistic în anumite zone.

12.2. Degradarea naturală a valorilor unor situri culturale

Valori arheologice și culturale (de exemplu Cetățile dacice de la Sarmisegetuza Regia)

Cauze: extinderea rădăcinilor arborilor Impact: deterioararea zidurilor și a infrastructurii antice de importanță istorică și culturală deosebită

1 1

12.3. Distrugerea construcțiilor, a grădinilor, siturilor aparținând patrimoniului cultural

12.4. Altele

Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite și identificarea factorilor interesați care

trebuie implicați în găsirea soluțiilor pentru prevenirea și stoparea lor.

Important! Tabelul de mai sus nu indică presiuni sau amenințări critice la nivel național decât într-

o măsură redusă. Însă acest fapt nu trebuie să inducă în eroare: situația poate fi foarte diferită la

nivel local sau chiar regional, așa cum se poate vedea și în exemplul prezentat în Anexa I. De aceea

este extrem de important ca analiza să se facă foarte atent la nivel de unitate de management.

Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii pădurilor, respectiv cauzele ce stau la baza

acestora, devine evident faptul că managementul forestier este un domeniu influențat de

numeroase alte sectoare și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei

atenții sporite implicării acestora.

1.3 Relația dintre managementul pădurilor și conservarea biodiversității

În anul 1989 World Wide Fund for Nature a definit diversitatea biologică prin abundența de entități vii pe

Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin,

complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele, dar și cu

aerul, apa și solul.

Pădurea, în complexitatea ei, reprezintă un ”eșantion” extrem de important de biodiversitate și constituie o

verigă esențială în mozaicul definit ca biodiversitate globală.

29

Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om naturii, domeniul destul de

controversat al conservării diversității biologice apărut ca răspuns în fața unei crize15, , s-a dezvoltat ca

domeniu multidisciplinar, având trei scopuri16:

investigarea și descrierea diversității lumii vii;

înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;

dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si restaurarea diversității

biologice.

Managementul pădurilor este un domeniu cheie pentru conservarea biodiversității, abordând fiecare din

scopurile definite mai sus.

Caseta 2 - Evoluția preocupărilor managementului forestier (K.Iles17)

Tabelul de mai jos redă câteva exemple generale de analiză a importanței pădurilor pentru biodiversitate și

de măsuri de management care ar trebui realizate pentru a menține sau îmbunătăți rolul pădurii pentru

menținerea echilibrului ecologic.

15

Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734 16

R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.- pag. 5. 17

Marin, G. 2010. Pădurile și silvicultura din România, ICAS București http://www.fao.org/fileadmin/user_upload/Europe/documents/Events_2010/For_GP/Romania_Mar_ro.pdf

30

Tabelul nr. 4 - Importanța pădurilor pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin măsuri de management forestier pentru menținererea lor

Resursa forestieră Importanța pentru biodiversitate

Condiții minime* care ar trebui îndeplinite prin

management pentru a se asigura menținerea valorii

ecologice

Arborii Habitat pentru specii de ciuperci,

licheni, insecte,

Loc de cuibărire și adăpost pentru

specii de păsări și lilieci

Adăpost, loc de vizuină pentru

mamifere mici

Uneori asigură condiții de vizuină

pentru carnivore

Varietate de specii, asigurarea prezenței lemnului mort pe

picior, a lemnului mort căzut

Arbori bătrâni, arbori scoburoși, lemn mort pe picior

Arbori scorburoși

Arbori bătrâni / de dimensiunji mari doborâți

Fructe de pădure,

ciuperci, plante

medicinale

Sursă de hrană pentru specii

Importanță intrinsecă

Menținerea lor la nivelul necesităților speciilor prin

estimări căt mai exacte și stabilirea unor cote de recoltă și

eventual zone de interdicții pentru recoltă în scop

comercial.

Inventariere, măsuri conservative și monitorizare

Arborete Habitate pentru numeroase specii

Reglare mediogenă: microclimat,

fixarea solului, reglarea regimului

hidric

Asigurarea condițiilor necesare în funcție de cerințele

speciilor (de exemplu menținerea unui procent de zone

deschise ca sursă de hrană pentru ungulate, asigurarea

zonelor de liniște, etc.)

Management pentru asigurarea rolului de protecție

conform normelor silvice

Specii Asigurarea funcționalității

ecosistemelor prin menținerea

lanțurilor trofice complete, în

cadrul cărora se regăsesc și

speciile de faună de interes

cinegetic

Reglarea populațiilor de specii

considerate dăunători forestieri

prin menținerea funcționalității

lanțurilor trofice.

Asigurarea condițiilor pentru speciile de faună prin

corelarea lucrărilor silvice cu cerințele speciilor.

Măsuri integrate de reducere a efectului dăunătorilor

forestieri care să nu destabilizeze lanțurile trofice și

procesele ecologice, de exemplu prin asigurarea condițiilor

pentru populațiile de specii de păsări insectivore

Menținerea proceselor naturale în anumite zone, astfel

încât să se asigure condiții favorabile și speciilor care

depind de acestea (de ex în zonele de protecție integrală a

AP)

* Este foarte important de accentuat faptul că cele prezentate ca fiind condiții minime pentru a se asigura menținerea

valorii ecologice sunt strâns legate de managementul ecosistemului, respectiv în acest caz în principal de mangementul

ecosistemului forestier. Ca urmare, managerii de fond forestier trebuie să aibă cunoștințe foarte bune legate de

cerințele speciilor și habitatelor și/sau să colaboreze cu managerii de AP, care au ca obiectiv principal conservarea

biodiversității și cu managerii fondurilor cinegetice.

31

În accepțiunea prezentului ghid, termenul managementul pădurilor se referă la administrarea pădurilor

într-o manieră benefică pentru natură, societate și economie prin aplicarea cunoștințelor bazate pe

rezultate științifice și experiența locală18. Domeniul se îmbină foarte strâns cu alte domenii care contribuie

la menținerea biodiversității, cum ar fi agricultura, managementul apelor, a faunei sălbatice de interes

cinegetic, managementul ariilor naturale protejate etc., fiind unul din ”piesele de puzzle” în cadrul

domeniului multidisciplinar al conservării biodiversității. Managementul defectuos poate avea impact

negativ imediat sau un impact care s-ar putea manifesta doar după un timp îndelungat, cu implicații greu de

estimat pentru societate.

Se apreciază că aproximativ 40% din pădurile ţării noastre se află în diferite forme de destructurare şi chiar

de gravă degradare în substanţa lor internă, cum sunt: arboretele cu deficit de consistenţă, arboretele

având compoziţii nepotrivite potenţialului staţional, arboretele provenite din lăstari, arboretele echiene

create în locul celor pluriene ş.a. Reconstrucţia ecologică a acestor arborete – având carenţe de consistenţă,

compoziţie, structură şi provenienţă – va aduce, în timp, un apreciabil spor de productivitate (cel puţin 30-

40 %) pe ansamblul pădurilor ţării19.

Recunoașterea valorilor complexe ale pădurii și promovarea unui management care să mențină cele mai

importante valori pentru societate – care nu sunt neapărat cele incluse în categoria valorilor economice

directe – este extrem de benefică din toate punctele de vedere.

Caseta 3 - Exemplu de abordare strategică al managementului forestier, cu accent pe serviciile ecologice ale pădurii

18

European Charter on Hunting and Biodiversity, prepared by S. Brainerd for Convention on the Conservation of

European Wildlife and Natural Habitats, 2007 19

Giurgiu, V. (2010) Pădurile și schimbările climatice, Revista pădurilor nr.3/2010

New York – asigurarea condițiilor pentru un management forestier care să contribuie la asigurarea apei potabile de calitate ridicată pentru 9 milioane de locuitori Orașul New York dispune de cel mai mare sistem de aprovizionare cu apă potabilă din lume, satsfăcând necesarul pentru 9 milioane de orășeni. Bazinul hidrografic de 5.180 km2 este acoperit în proporție de 75% de păduri, deținute de 22.000 de proprietari. În 1989 noua legislație privind calitatea apei potabile impune indicatori de calitate care, dacă nu sunt realizați, este obligatorie filtrarea apei înainte de a fi dată spre consum. Orașul New York a făcut estimări economice comparând costurile pentru stațiile de filtrare (investiție de 9 miliarde de USD la nivelul anului 2003, cu costuri de operare de 1 milion de USD/zi) cu cele ce ar fi generate de un management forestier responsabil, care ar permite menținerea calității apei prin asigurarea menținerii serviciilor ecologice ale pădurii. Pentru a evita costurile de filtrare a apei potabile, s-a realizat un plan de protecție a bazinului hidrografic aprobat în septembrie 1990. Întrucât planul impunea restricții de exploatare a pădurilor și restricții în agricultură, a fost întâmpinat cu opoziiție acerbă din partea proprietarilor de terenuri și a gestionarilor de resurse, care se temeau pentru viablitatea economică a afacerilor din zonă.

32

Ca urmare, s-a ajuns la realizarea și implementarea unui program complex de promovare a unui management forestier responsabil pe întregul bazin hidrografic, program care se bazează pe colaborarea între factorii interesați și are cinci componente care se ocupă de aspectele cele mai importante: elaborarea amenajamentelor silvice, identificarea prin eforturi comune a surselor de finanțare pentru implementarea măsurilor de management cele mai bune din perspectiva protecției bazinului hidrografic educație, relația cu comunitățile și instruirea celor care exploatează lemnul, a silvicultorilor și a proprietarilor de terenuri, cercetare și demonstrații inclusiv un ” Program forestier model și de dezvoltare economică pentru afacerile regionale care se bazează pe lemn”. Statul acordă plăți compensatorii proprietarilor de terenuri acolo unde măsurile restrictive sunt semnificative.

33

1.4 Rolul siturilor Natura 2000 (al ariilor protejate în general) în planificarea strategică a managementului resurselor forestiere.

Majoritatea AP din România cuprind suprafețe semnificative de pădure. Sectorul silvic a avut uneori un rol

critic în desemnarea ariilor protejate de interes național și în fundamentarea sistemului de management al

ariilor protejate. În prezent Regia Națională a Pădurilor, dar și unele ocoale silvice private au în administrare

arii protejate de interes național și comunitar, alocând resurse importante pentru această activitate.

În ariile protejate, inclusiv siturile Natura 2000 se face o analiză detaliată a valorilor ecologice pentru a se

putea indica măsurile de management ce trebuie realizate / respectate pentru menținerea lor. Analiza se

face cât mai specific posibil, la nivel de habitate și specii sau cel puțin grupe de specii. Întrucât ariile

protejate (între care și siturile Natura 2000) sunt desemnate în principal pentru câteva habitate și specii

rare, amenințate sau periclitate, analiza importanței pădurilor din perspectiva valorilor ecologice se face cu

accent pe habitatele și speciile pentru care s-a desemnat aria protejată. iar măsurile de management sunt

orientate în principal spre aceste habitate și specii. Este foarte important ca analiza și măsurile de

management să ia în considerare și pădurile care nu adăpostesc habitate și specii declarate ca fiind de

interes de conservare, întrucât ele pot fi foarte importante pentru celelalte specii de care depind speciile de

interes de conservare. Pădurea în siturile Natura 2000 trebuie gestionată ca un ecosistem, nu ca și arborete

separate.

După cum reiese din Tabelul 2 pădurea, respectiv resursele pe care le asigură reprezintă valori naturale

deosebite, fiind habitate importante pentru speciile dependente de pădure și furnizând servicii de mediu

vitale pentru societate. Acest lucru este recunoscut în sistemul de management forestier, fiind reflectat în

principiile de gospodărire. Ca urmare, armonizarea măsurilor de management forestier cu obiectivele

ariilor protejate se poate face, condițiile cele mai importante fiind asigurarea cadrului legislativ (prin

modificarea normelor), identificarea măsurilor de management care răspund cel mai bine obiectivelor

ambelor sectoare, asigurarea cadrului financiar (pentru plăți compensatorii dacă este cazul) și inițierea

dialogului între managerii celor două domenii și cu factorii interesați principali.

În cazul ariilor protejate (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau parcuri naturale, parcuri naționale sau

rezervații) administratorii acestora trebuie să asigure o coordonare eficientă între măsurile de management

stabilite pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii și cele care corespund obiectivelor economice,

având rolul de facilitatori care asigură colaborarea între gestionarii diferitelor resurse, cu scopul asigurării

menținerii biodiversității în condiții optime.

Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința

administratorilor de arii protejate, fiind nevoie de voința și implicarea activă a cât mai mulți factori implicați.

Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor resursei

forestiere în managementul ariilor protejate – arii care trebuie să devină modele pentru dezvoltare durabilă

- și cu privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important în planificarea strategică,

pentru a se asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.

34

2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității, de care trebuie să se țină seama în planificarea strategică

2.1 Conservarea biodiversității în legislația privind managementul forestier

Cadrul legislativ și de reglementare a managementului forestier ia în considerare măsuri care vin în sprijinul

conservării biodiversității. De exemplu, este promovată regenerarea naturală din sămânță (regimul codru),

iar acolo unde nu s-a reușit acest lucru se efectuează lucrări de împăduriri cu specii din tipul natural

fundamental de pădure, perioadele de recoltare pot fi stabilite astfel încât să se reducă cât mai mult

impactul ”traumatizant” al îndepărtării arboretului matur, etc. Măsurile sunt la rândul lor detaliate în

normele silvice și sunt urmărite a fi aplicate de către personalul silvic angajat în activitatea de gospodărire

silvică.

Cu toate acestea, anumite aspecte, chiar critice, de conservare a biodiversității nu sunt luate în considerare

în procesul de gospodărire silvică. O serie de concepte noi de conservare a biodiversității intră în

contradicție cu măsurile de gospodărire silvică, cum ar fi de exemplu menținerea lemnului mort în

ecosistem.

Tabelul nr. 5 - Acte normative definitorii pentru managementul pădurilor, în care se fac referiri la aspecte relevante pentru conservarea biodiversității (2015)

Actul de reglementare

Conținut Principalele prevederi privind

conservarea biodiversității

Silvicultură

Legea 46/2008 Codul Silvic20

Este actul normativ care stabilește cadrul general pentru managementul forestier.

Art 20(c): principiul asigurării conservării şi ameliorării biodiversităţii Art. 26: Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică măsuri de gestionare durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea naturală a speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine Definitii-15- Gestionarea durabilă a pădurilor: administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi

20

Forma adoptata a noului Codul Silvic (2015) este dată de amendamentele propuse si aprobate prin raportul comun

al Comisiilor pentru Agricultura, Mediu si Juridica ale Camerei de Deputatilor. Principalele modificări față de Legea 46/2008 pot fi găsite la http://lemn.fordaq.com/fordaq/news/CodSilvic_forma adoptatăa_amendamente_40657.html

http://lemn.fordaq.com/fordaq/news/CodSilvic_forma

35

global fără a crea prejudicii altor ecosisteme

HG 229/2009 Reorganizarea RNP-Romsilva Art. 4(3) c: administrarea prin intermediul subunitãților cu personalitate juridicã sau preluarea în custodie, în conditiile legii, a ariilor naturale protejate în care fondul forestier proprietate publicã a statului detine o pondere majoritarã, asigurând conservarea biodiversitãtii acestora

HG 1472/2002 privind aprobarea unor masuri privind gospodărirea durabilă a pădurilor

Certificarea pădurilor

Norme silvice O.M. nr. 1648/2000 O.M. nr. 1649/2000 O.M. nr. 1650/2000 O.M. nr. 1672/2000 O.M. nr. 636/2002 O.M. nr. 454/2003 O.M. nr. 1028/2010 O.M. nr. 1540/2011

- aprobarea Normelor tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate. - privind aprobarea Normelor tehnice pentru ingrijirea si conducerea arboretelor. - privind aprobarea Normelor tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor. - privind aprobarea Normelor tehnice pentru amenajarea padurilor. - privind aprobarea Indrumarilor tehnice silvice pentru infiintarea, ingrijirea si conducerea vegetatiei forestiere din perdelele forestiere de protectie. - privind aprobarea Normelor tehnice pentru protectia padurilor si a Indrumarilor privind aplicarea Normelor tehnice pentru protectia padurilor. - privind aprobarea delimitarii si descrierii regiunilor de provenienta pentru materialele de baza din care se obtin materiale forestiere de reproducere din categoriile sursa identificata si selectionat pentru speciile de interes forestier din Romania - pentru aprobarea Instructiunilor privind termenele, modalitatile si perioadele de colectare, scoatere si transport al materialului lemnos.

Normele silvice acoperă în mare măsură, declarativ, cerințele de conservare a biodiversității, de menținere a valorilor ecologice ale pădurii, de gestionare durabilă, făcând trimitere la primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii, promovarea tipului natural fundamental de pădure, asigurarea diversității biologice a pădurii, etc. Obiectivele specifice ale siturilor de intere comunitar nu au fost surprinse. Nu sunt detaliate nici cerințele specifice pentru ariile protejate de interes național, care să reflecte principalele obiective de management și care să reflecte măsuri pentru zonarea impusă de legislație.

36

Conservarea naturii/arii protejate

Legea 49 - pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice Stabilește cadrul administrativ și instituțional în ceea ce privește gestiunea ariilor naturale protejate și a specilor și habitatelor.

Transpune Directivele Păsări și Habitate, respectiv reguli privind valorificarea faunei.

OUG 195 / 2005 privind protecţia mediului - Aprobată, modificată de L 265/2006, OUG 164/2008, OUG 114/2007, OUG 57/2007 Stabilește cadrul administrativ și instituțional în ceea ce privește protecția mediului în România.

Stabilește responsabilități sectoriale inclusiv în domeniul conservării biodiversității

H.G. nr. 971/2011

- pentru modificarea si completarea H.G. nr. 1.284/2007

Declararea ariilor de protectie speciala avifaunistica ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania.

O.M. nr. 2387/2011

- pentru modificarea O.M. nr. 1.964/2007 instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania

Legea 137/2010 - ratificarea Protocolului privind conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice si a diversitatii peisajelor, adoptat si semnat la Bucuresti la 19 iunie 2008, la Conventia-cadru privind protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor, adoptata la Kiev la 22 mai 2003

Intensifica conservarea, refacerea si utilizarea durabila a diversitatii biologice si peisagistice a Carpatilor prin conservarea, mentinerea si utilizarea durabila a habitatelor naturale si seminaturale, asigurarea continuitatii si conectivitatii acestora, refacerea habitatelor degradate, conservarea si utilizarea durabila a speciilor de flora si fauna caracteristice Carpatilor, in particular conservarea speciilor periclitate, endemice si a carnivorelor mari.

37

2.2 Principii de management pentru menținerea resurselor forestiere și a biodiversității

Există principii cu caracter general care reglementează utilizarea resurselor naturale de către diversele

sectoare ale economiei. Cele mai cunoscute sunt:

-Principiul Poluatorul plătește - îi vizează pe cei care prin activitatea lor generează prejudiciii

mediului, fiind considerați responsabili și obligați să plătească pentru dauna creată; plata se

solicită pentru prejudicii materiale, etice, sociale și juridice21.

-Principiul Precauției - cere o reacție promptă la o situație incertă cu posibil impact semnificativ

asupra sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor. Atunci când datele asupra riscurilor de

mediu sunt incerte se impune recurgerea la măsuri luate cu precauție, ceea ce de multe ori

înseamnă a nu interveni (“do nothing”) sau, de exemplu, de a retrage sau opri distribuția

produselor sau substanțelor potențial periculoase22.

Convenția pentru Diversitate Biologică23, stabilește pentru prevenirea pierderii habitatelor, considerată a fi

cauza principală a degradării biodiversității, o serie de principii de acțiune, respectiv:

Principiul 1: Obiectivele de management a solului, apei și ființelor vii trebuie să fie obiective ale întregii

societăți.

Principiul 2: Managementul resursei trebuie să fie descentralizat la cel mai jos nivel cu putință.

Principiul 3: Managerii de ecosistem trebuie sa evalueze efectele (actuale sau potențiale) ale activității lor

asupra altor ecosisteme

Principiul 4: Recunoscând potențialele câștiguri generate prin exploatare, rezultă o nevoie de a înțelege și a

gestiona ecosistemul in context economic.

Principiul 5: Conservarea funcțiilor și structurilor ecosistemului, pentru a menține serviciile de ecosistem,

trebuie să fie o prioritate a abordării ecosistemice

Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.

Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie întreprinsă la dimensiunile temporale și spațiale adecvate.

21 Principiul „Poluatorul Plătește” este implementat la nivel european prin Directiva 2004/35/CE privind răspunderea de mediu, fiind transpusă în legislația românească prin OUG nr. 68/2007 în care se face referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului. 22

Principiul precauţiei este inclus în OUG nr. 195/2005. De asemenea, el este menţionat la articolul 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (UE). Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecţie a mediului prin luarea de decizii preventive în cazul unor riscuri. Totuşi, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecţie a consumatorilor, legislaţiei europene privind alimentele, sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Mai multe informații se găsesc pe: http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm , accesat 20 noiembrie 2014 23

Convenția pentru Diversitate Biologică, principii de lucru http://www.cbd.int/ecosystem/Principius.shtml, accesat 25 aprilie 2014

http://posmediu.casomes.ro/pub/ima/legislatie/eur43202.pdf

http://www.clr.ro/rep_htm/OUG68_2007.htm

http://lege5.ro/Gratuit/hazdcnq/legea-protectiei-mediului-nr-137-1995

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/f80501_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm

http://www.cbd.int/ecosystem/principles.shtml

38

Principiul 8: Recunoscând că procesele ecosistemice au loc pe perioade diferite de timp și sunt caracterizate

de faptul că se întind pe perioade lungi de timp, obiectivele pentru managementul ecosistemului trebuie

stabilite pe termen lung.

Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască faptul că schimbarea este inevitabilă.

Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să caute echilibrul și integrarea dintre conservarea și utilizarea

biodiversității.

Principiul 11: Abordarea ecosistemică trebuie să considere toate formele relevante de informație, incluzând

cunoașterea științifică și indigenă.

Principiul 12: Abordarea ecosistemică trebuie să implice toate sectoarele relevante ale societății sau

disciplinele, inclusiv disciplinele științifice.

Indiferent de tipul de proprietate al pădurii, managementul forestier trebuie să țină cont de cerințele de

conservare ale biodiversității. În cazul în care principalul instrument de management forestier,

amenajamentul silvic, este întocmit pentru o suprafață inclusă într-o arie protejată, trebuie să se respecte

prevederile stabilite în planul de management al ariei (conform Legii 49/2011). Ca urmare, în ariile protejate

conservarea speciilor și habitatelor devine unul din obiectivele prioritare în aplicarea managementului

forestier. Prin acestea nu se înțeleg neapărat măsuri de non-intervenție, ci un set de măsuri de conservare

care pot include și managementul activ al speciilor și habitatelor. Există însă categorii de arii protejate sau

zone în care este posibil ca abordarea cea mai potrivită din punct de vedere al conservării să fie cea de

protecție strictă (non-intervenție).

Principiile de amenajare și implicit cele de management forestier, utilizate în România, acoperă în mare

măsură cerințele de conservare a biodiversității, respectiv a menținerii valorilor ecologice ale pădurii.

Principiile care stau la baza gestionãrii durabile a pãdurilor în România sunt urmãtoarele24:

a. promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor;

b. asigurarea integrității fondului forestier și a permanenței pădurii;

c. majorarea suprafeței terenurilor ocupate cu păduri;

d. politici forestiere stabile pe termen lung;

e.asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituțională și operațională în gestionarea

pădurilor;

f.primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;

g.creșterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;

h.promovarea tipului natural fundamental de pădure și asigurarea diversității biologice a pădurii;

i.armonizarea relațiilor dintre silvicultură și alte domenii de activitate;

j.sprijinirea proprietarilor de păduri și stimularea asocierii acestora;

k. prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, ca urmare a acțiunilor umane și a factorilor de mediu

destabilizatori.

24

Codul Silvic-Legea 46/2008

39

2.3 Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității

Parte din măsurile de management prin care să se asigure menținerea biodiversității, respectiv a valorilor

ecologice ale pădurii sunt incluse sine qua non în practica silvică de zi cu zi, indiferent dacă pădurile sunt sau

nu în arii protejate (de exemplu obligativitatea asigurării regenerării naturale oriunde acest lucru este

posibil, menținerea / refacerea tipului natural fundamental de pădure, menținerea pădurilor de protecție cu

rol esențial în furnizarea de servicii ecologice, etc.). Aceste măsuri, impuse de normele silvice, nu se vor

prezenta în mod detaliat în acest subcapitol.

Normele silvice nu conțin recomandări de măsuri de management suficiente pentru a se asigura

menținerea valorilor sociale și ecologice ale pădurilor. În cele ce urmează se vor prezenta succint câteva

exemple de măsuri care să asigure menținerea biodiversității și a serviciilor ecologice, întrucât aceste valori

sunt critice pentru societate, atât pentru menținerea condițiilor de viață, cât și pentru dezvoltarea

economică. Se vor face de asemenea, recomandări privind modul în care se pot stabili măsuri de

management astfel încât acestea să fie adaptate condițiilor specifice din fiecare zonă.

2.3.1 Recomandări pentru pădurile care nu sunt în arii protejate

Pentru managementul responsabil al pădurilor din afara ariilor protejate recomandăm utilizarea Ghidului

practic pentru identificarea și managementul pădurilor cu valoare ridicată de conservare (WWF 2013).

Toate pădurile prezintă multiple valori de mediu şi sociale, dar unele conțin o concentrație mai mare de

asemenea valori. Acolo unde aceste valori sunt considerate a fi de importanța excepţională sau critică,

pădurea poate fi definită ca o „pădure cu valoare ridicată de conservare” (PVRC)25. Aşadar pădurile cu

valoare ridicată de conservare sunt acele păduri care au o importanţă deosebită din perspectiva protejării

mediului natural, a conservării biodiversităţii şi a valorilor cultural-religioase (Jennings 2002).

Conceptul de pădure cu valoare ridicată de conservare (PVRC) poate fi utilizat și ”în afara” sistemului de

certificare FSC, întrucât s-a dovedit a fi un indicator pentru gestionarea responsabilă a resurselor

forestiere, prin practicarea unei silviculturi responsabile.

Certificarea credibilă, inclusiv certificarea FSC, nu este numai un instrument care impune un management

foretier responsabil, care să asigure menținerea valorilor ecologice ale pădurii, ci influențează din ce în ce

mai mult și politicile de achiziţii în cadrul companiilor care prelucrează și valorifică produse forestiere şi

chiar şi politicile guvernamentale (Djurberg 2004). Ca urmare, se recomandă ca proprietarii și gestionarii de

fond forestier să obțină o certificate credibilă, care să îi ajute să planifice și să implementeze toate măsurile

necesare pentru asigurarea funcțiilor multiple ale pădurii, asigurând în același timp accesul la multe din

piețele externe de lemn certificat pentru toate produsele realizate din materie primă provenită din ocoale

25 Conceptul de păduri cu valori ridicate de conservare (PVRC) a fost elaborat de Forest Stewardship Council (FSC) și se

regăsește în cadrul principiului 9 din sistemul de certificare FSC. Conform conceptului FSC, În cazul unui management

forestier responsabil este obligatoriu să se identifice valorile ridicate de conservare şi să se prevadă acţiuni de

gestionare a fondului forestier astfel încât acestea să fie menţinute sau îmbunătățite. Totodată trebuie implementat un

sistem de monitorizare a acestor valori. (Stăncioiu 2008).

40

silvice certificate.

Evaluarea prezenţei speciilor și habitatelor rare, ameninţate sau periclitate, se va face luând în considerare

drept surse de informaţii: amenajamentele silvice, studii biologice, lucrări de specialitate, teze de doctorat,

planuri de management cinegetice, inventare ale biodiversităţii, informaţii care au stat la baza declarării

statutului de arie protejată pentru unele zone limitrofe, etc.

Măsurile pentru un management responsabil față de valorile economice, ecologice și sociale se stabilesc

pentru fiecare situație în parte pe baza analizei valorilor și a amenințărilor la adresa lor. În tabelul de mai jos

este redat un exemplu din Direcția Silvică Timiș, OS Timișoara, Pădurea Verde – pădure care adăpostește

populații viabile din specii de orhidee - Neottia nidus-avis, Cephalanthera damasonium, Cephalanthera

longifolia, etc. (respectarea criteriului 6.2 din standardul de certificare FSC).

Tabelul nr. 6 - Exemple de recomandări de management pentru suprafețe forestiere care adăpostesc populații viabile din specii de orhidee – Pădurea Verde, Ocolul Silvic Timișoara

Valoarea Recomandări de management

Neottia nidus-

avis,

Cephalanthera

damasonium

Nu va fi permisă schimbarea categoriei de folosinţă a terenului

În ceea ce priveşte investiţiile prevăzute a se efectua în Pădurea Verde,

managementul forestier va informa corespunzător și va solicita titularului investiţiei,

păstrarea unei suprafeţe de pădure de minim 100 ha fără amenajări specifice,

pentru a se păstra un „nucleu neatins” de unde speciile de orhidee să poată să se

dezvolte ulterior

Întreţinerea culoarelor utilizate pentru reţele de joasă și înaltă tensiune

(Pădurea Verde) se va face doar în perioada 31.07 – 15.04

Cositul și recoltarea hranei pentru cultura vânatului se va face doar după data

de 31.07

La punerea în valoare a masei lemnoase se va urmări menţinerea unui grad de

acoperire a coronamentului de minim 60%. În lucrările progresive se vor deschide

ochiuri cu diametrul maxim 1.5 h arbore cu lăsarea de arbori seminceri în interior.

Tăierile de dezvoltare se vor efectua numai după închiderea stării de masiv.

În Pădurea Verde lucrările de exploatare nu se vor desfăşura în perioada 15.04 –

31.07

Căile de scos apropiat se vor amplasa astfel încât să nu treacă peste suprafeţe

pe care au fost identificate exemplare de orhidee. Aceste zone vor fi clar

materializate pe schiţa parchetului și vor fi predate titularului autorizaţiei prin

Procesul verbal de predare/primire spre exploatare a parchetului.

Nu se va colecta material lemnos pe liniile somiere

Platformele primare nu vor fi amplasate pe liziera pădurii; acestea vor avea

suprafeţe de maxim 200 mp iar materialul lemnos va fi evacuat cât mai repede.

Se vor face patrulări după necesar (în weekend zilnice) în vederea prevenirii

incendiilor de litieră (cu informarea turiştilor asupra pericolului reprezentat de focul

lăsat nesupravegheat)

41

Se vor adopta măsuri speciale menite să asigure conservarea unor specii și habitate (ex. constituirea unor

zone de linişte, interzicerea activităţilor forestiere în anumite perioade, menţinerea unor grupe de arbori

bătrâni, scorburoşi, devitalizaţi ca locuri de cuibărit, protejarea cuiburilor şi a muşuroaielor de furnici,

menținerea de lemn mort pe picior sau la sol, etc. Se va asigura ocrotirea habitatelor marginale şi a

vegetaţiei limitrofe după caz, pentru menţinerea condiţiilor specifice în vederea protejarii biodiversităţii

caracteristice acestor suprafeţe. Sunt considerate habitate marginale următoarele: liziera pădurii, pădurile

ripariene (din apropierea imediată a cursurilor permanente de apă), zonele umede şi stâncariile,

grohotişurile sau terenurile sărăturate.

Caseta 4 - Exemplu de măsuri de management pentru un habitat marginal

2.3.2 Recomandări pentru pădurile ce sunt incluse în arii protejate

Acestea trebuie gestionate în conformitate cu obiectivele de management ale ariei în care se află. În ariile

protejate se stabilesc, prin intermediul Planului de Management, măsuri de management specifice pentru

conservarea speciilor și habitatelor de interes european sau național, prezente în aria protejată.

Este important să se înțeleagă faptul că de existența ariilor protejate, respectiv de măsurile de management

specifice pentru conservarea speciilor și habitatelor de interes european sau național, trebuie să se țină

cont în procesul de planificare strategică. Legea nr. 49/2011 la Art. 21 alineatul 5 prevede următoarele:

”Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de

exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile

emitente cu prevederile planului de management.”

Măsuri de management posibile pentru protejarea lizierii pădurii:

- mentinerea unei zone tampon, definită ca o fâșie de o anumită lățime de la lizieră spre interiorul pădurii, supusă regimului de conservare – ceea ce poate însemna menținerea acestei fâșii chiar și în cazul tăierilor definitive, realizarea doar de tăieri care să asigure continuitatea lizierei, etc.;

- acolo unde este posibil și se consideră util se recomandă subparcelarea distinctă – de exemplu în zone unde presiunea asupra lizierei poate fi semnificativă, iar lizierele sunt vulnerabile, cum ar fi de exemplu în cazul arboretelor de limită sau a celor aflate de-a lungul unor drumuri publice intens circulate sau în zonele în care lizierele constituie un element important în menținerea peisajului;

- menținerea si/sau refacerea subarboretului;

- păstrarea unor grupe de arbori bătrâni pentru biodiversitate;

- se va evita amplasarea traseele de colectare a lemnului de-a lungul lizierelor.

42

Măsurile de management forestier sunt specifice fiecărei arii protejate. În unele cazuri se impune o

protecție strictă (în rezervațiile științifice, în anumite zone din ariile protejate de interes naționale), alteori

măsurile de management diferă foarte puțin sau deloc de cele prevăzute în amenajamentele silvice. Devine

însă foarte importantă aplicarea întocmai a prevederilor amenajamentului și asigurarea respectării regulilor

de exploatare a masei lemnoase sau chiar înăsprirea acestora pentru a reduce impactul exploatării asupra

oricărei componente a mediului natural. Atenție deosebită trebuie să se aloce realizării infrastructurii de

exploatare. Sistemul de certificare FSC include prevederi care asigură respectarea celor de mai sus.

În ariile protejate de interes comunitar (situri Natura 2000) managementul necesar a fi aplicat este unul

durabil prin care se păstrează în foarte mare măsură aceleași practici folosite și înainte de desemnarea

acestora. Principalele modificări în măsurile de management derivă din cerințele speciilor de interes

comunitar și pot fi sintetizate în patru categorii mari:

- măsuri de management care să asigure meținerea de arborete în principal prin regularizarea

claselor de vârstă pe cât posibil la nivel de trupuri majore de pădure (asigurarea așa-ziselor

”arborete bătrâne”)

- menținerea de lemn mort pe picior sau la sol, deosebit de important pentru foarte multe

specii și pentru echilibrul lanțului trofic,

- menținerea de arbori scorburoși (importanți pentru lilieci și păsări) și arbori bătrâni

(importanți de exemplu pentru cuibăritul speciile de păsări răpitoare) dispersați pe toată

suprafața fondului forestier.

- asigurarea liniștii în perioada de cuibărit a speciilor de interes de conservare,

- menținerea arboretelor care se află în ozne de coridoare ecologice sau care au rol de coridoare

ecologice.

Caseta 5 - Exemplu de măsuri de management pentru o specie de interes comunitar

Măsuri de management pentru protejarea speciei Strix uralensis (huhurez mare)

- păstrarea arborilor bătrâni (inclusiv la liziera pădurilor) care oferă posibilitate de cuibărire pentru specie

- delimitarea unei zone tampon de neinterventție (cca 70 m în jurul cuibului), în perioada de cuibărire

- menținerea de grupe de arbori bătrâni în pădure, pentru ca specia să poată să-şi schimbe locul de cuibărit

lăsarea de lemn mort pe picior (2-3 arbori/ha), în special arbori bătrâni, în toate parchetele

din sit

43

2.3.3 Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității

România, în calitate de stat membru UE, are obligaţia să realizeze un management corespunzător al reţelei Natura 2000 şi al speciilor şi habitatelor de interes comunitar. Pentru îmbunătăţirea sau menţinerea stării actuale a biodiversităţii este importantă elaborarea și implementarea planurilor de management, a seturilor de măsuri de conservare și a planurilor de acţiune aprobate pentru situri respectiv pentru specii.

Pentru perioada 2014-2020, cel mai important mecanism financiare disponibil este cel reprezentat de fondurile structurale. Având în vedere că în exerciţiul financiar 2007-2013, accentul s-a pus în special pe realizarea planurilor de management pentru ariile protejate, în alocarea următoare se va acorda prioritate implementării planurilor de management aprobate, dar şi elaborării de noi planuri de management pentru ariile naturale protejate pentru care acestea nu au fost elaborate.

În cadrul Programul Operaţional Infrastructură Mare26 conservarea biodiversității se regăsește în Axa Prioritară 5 Protejarea şi conservarea biodiversităţii, decontaminarea solurilor poluate istoric şi monitorizarea calităţii aerului, în cadrul Obiectivului Tematic 6 Protecţia mediului şi promovarea utilizării

eficiente a resurselor, prioritatea de investiții Protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a solurilor, precum şi promovarea de servicii ecosistemice, inclusiv prin Natura 2000, şi infrastructurile ecologice. Alocarea UE pentru Axa Prioritară 527 este de aprox. 321,7 milioane euro reprezentând doar 12,5% din alocarea pentru Obiectivul Tematic 6 .

Pentru împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite şi perdele forestiere, noul Program Național de Dezvoltare Rurală pe perioada 2014 – 2020, alocă 105 milioane de Euro prin Măsura M08 - Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor (art 21). Cap 4.2.13. 013. Susținerea unui management durabil al pădurilor .

O posibilitate pentru susținerea financiară a conservării biodiversității ar fi implementarea unui mecanism bazat pe plățile pentru serviciile de mediu.

26

Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, proiect, versiunea I, iunie 2014. Versiune I a POIM este elaborată pe baza proiectului de Acord de Parteneriat transmis Comisiei Europene în martie 2014. 27

AP5 include OS 5.1. Îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de importanţă comunitară, fie la nivel naţional, fie la nivel de sit, OS 5.2. Creşterea capacităţii de evaluare a calităţii aerului la nivel naţional, inclusiv pentru monitorizarea calităţii aerului și OS 5.3. Reducerea suprafeţelor poluate istoric

44

Caseta 6 - Plăți pentru servicii de mediu

3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în domeniu

3.1 Cadrul legal pentru planificare

Principalele acte de reglementare ce definesc cadrul legal în care se desfășoară managementul pădurilor

sunt prezentate în Capitolul 2.1. Însă cadrul legal de planificare este definit și de alte documente cu caracter

strategic, așa cum indică tabelul nr.7.

Tabelul prezintă atât reglementările și strategiile / programele ce stau la baza dezvoltării strategice a

sectorului cât și cele relevante din alte sectoare sau importante pentru dezvoltarea durabilă locală,

județeană, regională sau națională.

Într-un studiu finanțat de către UNDP/GEF s-a urmărit evaluarea contribuției serviciilor

ecosistemice în unele sectoare ale economiei (turism, silvicultură, agricultură, resurse de apă

şi managementul riscurilor de dezastru) pentru cinci arii protejate de mari dimensiuni,

respectiv Parcul Natural Apuseni, Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Piatra Craiului ,

Parcul Natural Vânători-Neamţ şi Parcul Natural Munţii Maramureşului. Pentru aceasta s-a

recurs la două scenarii ample de administrare : Business as Usual - Afaceri ca de obicei (BAU)

şi Sustainable Ecosystems Management - Administrarea Sustenabilă a Ecosistemelor (SEM).

Pentru sectorul silvicultură valoarea serviciilor de aprovizionare forestieră (produse forestiere lemnoase/nelemnoase şi vânătoare) a celor cinci arii protejate pilot a fost estimată la aproximativ 9,1 milioane de euro pe an (2010).

Conform scenariului BAU, în următorii 25 de ani valoarea acestor servicii va scădea constant ajungând până la 6,8 milioane de euro, deoarece capacitatea ariilor protejate de a genera lemn valoros din punct de vedere economic şi produse forestiere nelemnoase va scădea. Toate acestea, fără a se mai lua în calcul pierderile însemnate înregistrate de alte servicii ecosistemice forestiere, cum ar fi sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, amenajarea peisagistică şi turismul.

Scenariul SEM implică o scădere pe termen scurt a valorilor aferente lemnului,

produselor forestiere nelemnoase şi vânătorii şi o scădere a veniturilor publice din

cauza plăţilor compensatorii pentru zonele scoase din producţie (ajungând la o valoare

de doar 7,0 milioane/ an, după primii 10 ani). Cu toate acestea, pe termen lung, în

scenariul SEM, valoarea serviciilor aferente sectorului silvicultură în cele 5 arii

protejate va reveni, estimându-se o valoare de 9,0 milioane euro/an, după 25 de ani.

Foarte important, față de scenariul BAU, valoarea obținută ca urmare a scenariului

SEM va fi constantă sau chiar va crește (Bann și Popa, 2012)1.

45

Tabelul nr. 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru planificarea strategică

Nivelul Cadru legal și strategii / planuri relevante

European Legislația europeană în domeniu în baza căreia se elaborează strategia la nivel comunitar: - Strategia UE pentru păduri și sectorul forestier a fost adoptată în 2013 - Directiva Habitate (92/43/EEC - Directiva Păsări (79/409/EEC

National Legislația națională pentru elaborarea Strategiei Forestiere Naționale28 și a Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității

Regional / județean Acte normative care reglementează managementul forestier și managementul altor resurse asociate pădurii (arii protejate, fonduri de vânătoare, extracții resurse naturale subterane, ape și zone piscicole, turism, etc). Planuri strategice conexe existente deja la nivel regional sau care vizeaza managementul forestier (planuri teritoriale / strategii pentru dezvoltare durabilă, planuri sectoriale), planuri de management aparținând ariilor protejate cu acoperire regională

local Acte normative care reglementează managementul forestier și managementul altor resurse asociate pădurii (arii protejate, fonduri de vânătoare, extracții resurse naturale subterane, ape și zone piscicole, turism, etc). Planuri de management aparținând ariilor protejate din zonă

În cazul siturilor Natura 2000, respectiv a ariilor protejate în general, planul de management al ariei devine

documentul cadru care stabilește direcții de management strategice pentru toate domeniile / sectoarele de

activtate care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor ariei protejate. Acest lucru derivă nu numai din

prevederile legislației, dar și din rolul pe care ariile protejate și administratorii acestora trebuie să le

îndeplinească: zonele respective sunt cele care trebuie să demonstreze mecanisme viabile de dezvoltare

durabilă bazată pe utilizarea responsabilă a resurselor naturale (vezi Figura nr. 2).

28

Strategia Forestieră Naţională 2013-2022 a fost lansată în dezbatere internă la finele anului 2012

46

Figura nr. 2 - Rolul planurilor de management ale ariilor protejate în planificarea strategică

Este important să se înțeleagă faptul că de existența ariilor protejate, respectiv de măsurile de

management specifice pentru conservarea speciilor și habitatelor de interes european sau

național, trebuie să se țină cont în procesul de planificare strategică. Legea nr. 49/2011 la Art. 21

alineatul 5 prevede următoarele: ”Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi

naţională, precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria

naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de

management.”

3.2 Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor

În acest domeniu planificarea strategică s-a făcut până în prezent la nivel național, responsabilitatea

revenind autorității centrale pentru păduri. Definirea direcțiilor și a priorităților strategice la nivel național și

transpunerea lor direct în amenajamentele silvice, documente de planificare tehnică aplicabile la nivel local,

a fost posibilă până când fondul forestier era în întregime în proprietatea statului.

Schimbările impuse de modificarea substanțială a regimului de proprietate ar fi trebuit urmate de gândirea

unei noi abordări în planificarea strategică sectorială, ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat. Elaborarea

strategiilor locale (la nivel de UAT) sau microregionale (de exemplu la nivel de GAL) presupune coordonarea

a numeroși proprietari și gestionari, iar la nivel județean / regional lucrurile se complică și mai mult.

47

În prezent nu este clar stabilită responsabilitatea elaborării planurilor strategice în sectorul forestier la nivel

local / microregional și la nivel județean / regional. Tabelul de mai jos indică entitățile principale care dețin

informații pentru planificarea strategică sectorială la diferite niveluri și care pot oferi informații relevante

pentru planurile strategice de dezvoltare durabilă la fiecare din nivelurile de planificare strategică.

Tabelul nr. 8 - Instituții responsabile pentru planificare strategică și planuri elaborate în prezent de aceștia

Niveluri Strategia Responsabili și entități

principale care dețin informație Rolul acestora

UE UE pentru păduri și sectorul forestier

Parlamentul European , Comisia Europeană

Comisia Europeană – elaborare, Parlamentul European - aprobare

NAȚIONAL

Strategia națională în domeniul forestier

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) -

Inițiază strategia forestieră națională

Regia Națională a Pădurilor (RNP)

REGIONAL

Nu există Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic

Monitorizează modul de aplicare a legislației din domeniul silviculturii. Centralizează datele referitoare la managementul silvic. Coordonează managementul pădurilor aflate în propietate privată sau gestionate de ocoale silvice private.

Direcțiile silvice Monitorizează modul de implementare a amenajamentelor silvice. Centralizează datele referitoare la managementul silvic

JUDEȚEAN

Nu există Direcțiile Silvice Coordonează elaborarea amenajamentlor silvice. Are rol de decizie în ce privește managementul de la nivel de ocoale silvice. Analizează informațiile de la ocoale și le transmite centralizat structurilor de la nivel național.

Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic

LOCAL

Partea tehnică a strategiei o constituie amenajamentul silvic. Pentru a avea o strategie la nivel de unități de management forestier, trebuie elaborate și alte elemente ale acesteia: viziune, obiective, plan de acțiune și aranjamente pentru

Ocoale silvice (ocoale private, ocoale de stat, regii publice locale)

Adună și furnizează informații pe baza amenajamentului silvic și a altor surse.

Proprietarul (PF, Primărie, Composesorat, Biserică, Școli) Primării, Companii de prelucrare masă lemnoasă sau alte resurse nelemnoase, Beneficiari ai serviciilor de mediu,

Furnizează informații și participă la elaborarea amenajamentelor silvice.

48

implementare.29

3.2.1 Planificarea strategică la nivel local / zonal

Nu există planuri strategice complete elaborate la acest nivel în sectorul forestier. Există însă baza tehnică

pentru asemenea planuri strategice. și anume amenajamentele sivlice constituie fundamentul tehnic

necesar elaborării planurilor de management la nivel de ocol silvic, planuri care vor avea rolul de planuri

strategice la nivel loca.

În prezent, la nivel local / zonal ocoalele silvice pot îndeplini un dublu rol în planificarea strategică:

Rol de de culegere de date specifice activității întreprinse, pentru următoarele niveluri

strategice din domeniu.

Rol de factori interesați și rol în furnizarea de informații privind fondul forestier pentru

elaborarea de strategii la nivel județean / regional.

Pe viitor ocoalele silvice ar trebuie să îți mențină acest rol și ar putea deveni entități care elaborează planul

strategic sectorial la acest nivel. Pentru aceasta ar trebui însă să existe resursele necesare pentru planificare

strategică la nivel de ocol.

O altă abordare la acest nivel ar putea fi ca responsabilitatea coordonării procesului de planificare strategică

la nivel local să fie atribuită uneia din entitățile județene, direcție silvică sau comisariat de regim silvic și

cinegetic. Și în acest caz este necesar să se asigure resurselor necesare, în special a resurselor umane cu

competențe în domeniul planificării. Această abordare poate fi de succes, întrucât persoanele care vor

răspunde de planificare strategică la nivel județean vor putea sprijini / coordona toate ocoalele silvice,

asigurând o abordare coerentă cu eficiență maximă.

3.2.2 Planificarea strategică la nivel județean / regional

În prezent nu există un plan strategic sectorial la acest nivel. Direcțiile Silvice și CRSC pot furniza informații

pentru planurile strategice teritorial administrative la acest nivel și coordoneaza / monitorizează elaborarea

amenajamentelor silvice.

Dar chiar dacă elaborarea unui plan strategic la nivel județean nu apare ca o necesitate în prezent, este

foarte important ca resursa forestieră să fie atent analizată și inclusă în strategiile de dezvoltare durabilă de

la nivel județean. Ca urmare, personalul silvic de la unitățile de administrare județene trebuie să înțeleagă

importanța planurilor strategice sectoriale și de dezvoltare durabilă de la acest nivel și să știe cum anume

pot contribui eficient la elaborarea lor, furnizând informațiile relevante din sectorul forestier.

3.2.3 Planificarea strategică la nivel național

La nivel național se elaborează strategia națională în domeniul forestier, responsabilitatea revenind

autorității centrale pentru silvicultură. În prezent există o dorință clară de a se realiza printr-un

29

Ococlul Silvic Privat Baraolt a beneficiat de sprijin din partea Asociației WWF România și a elaborat primul Plan de

management forestier, care poate fi consultat pe .....

49

proces participativ, prin organizarea de grupuri de lucru cu participare reprezentativă pentru toate

nivelurile.

Din nefericire însă, lipsa unei proceduri foarte clare de planificare strategică face ca informațiile necesare să

nu fie colectate într-un cadru eficient și transparent, cu asigurarea participării tuturor actorilor relevanți. În

prezent, strategia națională este stabilită în cea mai mare parte ”de sus în jos”. Stabilirea procedurii

”normale”, de elaborare a strategiei naționale de jos în sus și de implementare a ei prin transmiterea

priorităților de sus în jos presupune pregătirea corespunzatoare a resursei umane pentru acest proces

complicat. Dar, având în vedere importanța sectorului pentru societate și economie, autoritățile naționale

ar trebui să acorde atenție sporită acestei probleme dacă se dorește o recunoaștere reală a importanței

sectorului la toate nivelurile și alocarea de fonduri pentru asigurarea menținerii rolului complex al pădurilor.

3.3 Factori interesați

Implicarea factorilor interesați în procesul de management forestier reprezintă un concept nou, dar de

importanță esențială pentru dezvoltarea corespunzătoare a sectorului.

Caracterul special al sectorului, dat de faptul că resursa gestionată are un rol extrem de important în

menținerea echilibrului ecologic, caracteristică esențială a unui mediu sănătos, impune transformarea

managementului într-unul de tip participativ.

Dacă factorii interesați nu sunt implicați (prin reprezentanții lor) în toate etapele procesului de planificare

sau de implementare a unei soluții, în lipsa organizării unor dezbateri sau consultări există o probabilitate

ridicată ca sprijinul acestora pe termen lung să fie minim sau chiar nul, ceea ce poate face ca procesul de

planificare și implementare, după caz, să fie inutil sau să aibă o eficiență redusă.

Chiar dacă managementul pădurilor se face în general la nivel local, beneficiarii valorilor economice directe

și indirecte fac parte dintr-un grup mare al factorilor interesați, care se extinde mult ”peste” nivelul local,

incluzând grupuri de nivel regional și național (chiar și internațional).. Î

Participarea factorilor interesați este justificată și recomandată prin prisma mai multor considerente30:

1. de asigurare a transparenței, prin informarea publicului în mod corect și accesibilizarea informațiilor

și cunoştinţelor disponibile;

2. de garantare a unui proces democratic de luare a deciziilor, în conformitate cu drepturile

fundamentale ale omului (ex. drepturile de proprietate);

3. de integrare a cunoştinţelor şi resurselor de care dispun factorii interesați (ex. actori instituţionali

sau non-instituţionali) în procesul de management al domeniului, pentru a-l face mai eficient;

4. de dezvoltare a unui mediu social favorabil pentru ariile protejate, prin echilibrarea intereselor

divergente şi prin evitarea, ameliorarea sau reducerea conflictelor.

Avantajele vor fi însă evidente doar în măsura în care procesul de participare a factorilor interesați se

realizează în baza unui plan bine definit, construit pe analiza factorilor interesați, astfel încât să se ajungă la

o relație de încredere și colaborare reală între managerii forestieri și factorii interesați. Trebuie, de

30

Adaptat din Ioniță, A., Stanciu, E., Manual pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor

interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică, 2012

50

asemenea, să se accepte faptul că paticiparea presupune alocarea de resurse suplimentare, în special de

timp și de resurse umane, procesul decizional devenind mai anevoios.

Implicarea factorilor interesați în dezbateri și în procesul de elaborare a unor strategii sau de implementare

a unor proiecte are ca principale avantaje următoarele:

1. permite evitarea pe termen scurt și mediu a potențialelor conflicte;

2. asigură un transfer parțial al responsabilităților și către factorii interesați cu activități relevante

pentru sector;

3. permite implicarea și altor entități și, după caz, atragerea de resurse în procesul de management.

3.4 Corelarea planificării managementului pentru păduri și ariile protejate (inclusiv pentru siturile Natura 2000)

Unul mecanismele cele mai importante și mai eficiente de conservare a biodiversității îl constituie ariile

protejate. În acest subcapitol se vor prezenta aspecte legate de corelarea planificării strategice din

domeniul forestier și cel al ariilor protejate.

3.4.1 Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului pădurilor până în prezent ?

Planul care stă la baza organizării gospodăririi silvice este amenajamentul silvic. Acesta vizează însă

insuficient problema ecologică (de mediu) și cea socială axându-se în principal pe soluțiile de gospodărire a

pădurii în vederea obținerii lemnului și asigurării serviciilor ecologice principale pe care le furnizează

ecosistemele forestiere (mai puțin pe cele legate de specii și habitate). În contextul actual, în care

proprietatea este extrem de diversă și fragmentată, luarea în calcul a tuturor aspectelor ce țin de

managementul specific biodiversității, este foarte anevoioasă, în special în cazul măsurilor care vizează

suprafețe extinse de pădure sau care ar impune realizarea de structuri cu clase de vârstă echilibrate la

nivelul trupurilor de pădure.

În paralel, ariile protejate trebuie gospodărite în baza unor planuri de management. Elaborarea acestora a

început recent, existând în prezent foarte puține arii protejate cu planuri aprobate, multe care au inițiat

procesul de planificare și destul de multe care nici nu au început încă planficarea.

Cele două legi, Legea 49/2011 și Legea 46/2008, se contrazic, fiecare impunând subordonarea planului din

celălalt sector la obiectivele proprii. Principala problemă în gospodărirea silvică o reprezintă aplicarea

măsurilor de management specifice ariilor protejate în activitatea curentă.

Pentru aplicarea unui management durabil în gospodărirea pădurilor trebuie să se țină cont de toate cele

trei aspecte: de mediu, social și economic, care trebuie să se regăsească în ambele planuri de management,

cel al pădurii și cel al ariilor protejate. Nu trebuie prin aceasta să se ințeleagă că, pentru pădurile care nu se

regăsesc în arii protejate, se poate aplica un management bazat doar pe modul de gospodărire a lemnului.

Aspectele de mediu și sociale trebuie luate în considerare pentru toate pădurile, un aspect important fiind

cel de identificare a diferitelor interese ale factoriior interesați.

51

Pentru anumite categorii de arii potejate, normativele silvice în vigoare reglementează managementul

forestier prin încadrarea vegetației forestiere în grupa I funcțională, subgrupe funcționale relevante pentru

conservarea biodiversității, și anume 1.5 literele c, d, e, f, i, l, m,n. Normativele nu reflectă însă toate nevoile

de management din perspectiva ariilor protejate și, în multe cazuri, nu reușesc să impună clar prevederi de

management relevante pentru conservare.

Deși procesul de recunoaștere a importanței obiectivelor ariilor protejate în elaborarea amenajamentelor

silvice a fost unul anevoios, în ultima perioadă se constată că firmele de amenajare depun eforturi pentru a

armoniza măsurile de management al pădurilor cu obiectivele ariilor protejate. Din păcate, în multe situații

dialogul cu administratorii ariilor protejate este minim sau lipsesc informații relevante legate de speciile și

habitatele de interes conservativ, nepermițând o armonizare eficientă.

În cazul managerilor suprafețelor de pădure care au intrat într-un sistem de certificare FSC a

managementului forestier, aspectele legate de arii protejate sunt luate în calcul mai atent.

3.4.2 Cum se reflectă managementul pădurilor în planurile de management ale ariilor protejate?

Măsurile de management forestier prevăzute în amenajamentele silvice au un impact major atât asupra

habitatelor forestiere cât și asupra speciilor adăpostite de acestea. Dacă în cele mai multe cazuri impactul

este pozitiv (promovarea tipului natural fundamental de pădure, tăieri cu regenerare naturală, menținerea

funcțiilor de protecție ale pădurii, etc), sunt și situații în care, pentru anumite specii și habitate, măsurile de

management forestier pot avea efecte negative. Asupra acestor potențiale efecte negative își îndreaptă

atenția de cele mai multe ori, managementul ariei protejate. Măsurile de management în arii protejate,

diferite de cele care țin de o gospodărire ”normală” (obișnuită), se prioritizeză și se eșalonează în timp și se

prevăd/aplică doar acolo unde se dovedesc a fi necesare.

În procesul de elaborare a planurilor de management din ariile protejate una din activitățile de pregătire a

planificării este cea de inventariere a habitatelor și speciilor. În acest proces se culeg date legate de

habitatele și speciile forestiere, acestea fiind apoi comparate cu informațiile din amenajamentele silvice

pentru a se stabili măsurile care să permită armonizarea managementului din cele două sectoare. Din

păcate, în numeroase situații gestionarii fondului forestier nu pun la dispoziția managerilor de arii protejate

datele din amenajamentele silvice, ceea ce împiedică o analiză detaliată a situației habitatelor și a măsurilor

de management forestier, pentru a se putea stabili prevederile de management care diferă de cele din

amenajamente.

Parte din administratorii de arii protejate au realizat importanța dialogului și stabilirii de comun acord a

măsurilor de management din ariile protejate, contactând proprietarii/administratorii de păduri îm

procesul de elaborare a planului de management. Această practică nu este încă încetățenită, iar lipsa de

dialog și de armonizare nu va întârzia să își arate efectele.

Caseta 7 - Exemple de măsuri și acțiuni de management propuse pentru managementul terenurilor cu vegetație forestieră într-un sit Natura 200031

31

Extras din planul de management al Ariei de Importanță Specială Avifaunistică Obcina Feredeului – ROSPA 0089 ( 2013)

52

Sub-programul 1.1: Managementul speciilor de păsări de interes comunitar dependente de păduri Obiectiv specific: Menținerea populațiilor de păsări de interes comunitar prin menținerea / îmbunătățirea măsurilor de management al habitatelor forestiere pe toată suprafața sitului.

Direcția de management32 Indicator de finalizare

1.1.1. Armonizarea măsurilor de management forestier cu prevederile planului de management al ariei protejate

suprafață fond forestier pentru care

managementul forestier a fost armonizat cu

prevederile planului de management al SPA -

cu ocazia reamenajării-

1.1.2. Asigurarea condițiilor necesare speciilor de păsări dependente de habitatele forestiere

cel puțin 2 m3/ha lemn mort dispersat pe sol -

crengi şi resturi de exploatare-

în medie 2-3 arbori morți pe picior/ ha în toate parchetele de exploatare masă lemnoasă din

sit

1.1.3. Menținerea unui procent minim de 15% pădure bătrână33

-peste 80 ani - la nivelul sitului

Minim 15% din suprafața pădurilor din sit cu peste 100 ani

1.1.4. Menținerea lizierelor de pădure, prin menținerea unei zone tampon supusă regimului de conservare, menținerea și promovarea subarboretului

0 km liziere degradate / curățate

1.1.5. Asigurarea unei stări fitosanitare bune a pădurilor prin completarea/imbunatațirea măsurilor de management (prin menținerea de arbori pentru biodiversitate, lemn mort, amplasare de cuiburi artifciale pentru păsări dacă este necesar, etc.)

0 ha păduri cu combateri aviochimice

1.1.6. Asigurarea stabilității arboretelor de rășinoase din perspectiva impactului potențial al schimbărilor climatice prin promovarea în compoziția acestora a speciilor autohtone adaptate mai bine noilor condiții -promovarea în compoziție a speciilor de foioase-

Creșterea cu cel putin 1% a procentului actual al pădurilor mixte din sit

1.1.7. Asigurarea stabilității zonelor umede din fond forestier, prin crearea unei zone tampon de non-ntervenție în imediata vecinătate a acestora

Acolo unde este posibil se recomandă subparcelarea distinctă a zonelor umede și a suprafeței stabilite ca și zonă tampon.

100% suprafață zone umede din fond forestier cu funcții conservative menținute

1.1.8. Asigurarea stabilității pădurilor ripariene, prin creearea unei zone tampon de neintervenție în imediata vecinatate a cursului de apă. Acolo unde este posibil se recomandă subparcelarea distinctă.

100 % suprafață păduri ripariene cu funcții

conservative menținute

1.1.9. Delimitarea habitatului prioritar de aniniș -91E0*- în fondul forestier, implementarea măsurilor de management specifice și includerea UA-lor respective în T2 cu ocazia reamenajărilor, intervențiile fiind permise doar în situațiile excepționale legate de managementul cursului de apă

100 % aninișuri delimitate și management

restrictiv

32

Direcțiile de management formulează ceea ce trebuie realizat pe perioada de implementare a planului de

management, acțiunile și măsurile de management fiind prezentate detaliat într-un capitol distinct al planului. 33

Termenul de ”pădure bătrână” a fost adoptat pentru a permite o înțelegere mai ușoară de către cei care nu au pregătire

silvică, dar au rol important în implementarea planurilor de management. Măsura este legată de regularizarea claselor

de vârstă, principiu de bază în silvicultură, dar care nu este cunoscut de alți factori interesați.

53

3.4.3 Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu

Nu trebuie să se uite faptul că deși ecosistemele forestiere sunt echilibrate și stabile, ele sunt în legătură,

depind sau pot fi influențate de ecosistemele învecinate. Acest lucru poate fi valabil la nivelul habitatelor,

dar mai ales al speciilor care depind atât de pădure cât și de alte tipuri de terenuri. De exemplu:

modificarea microclimatului în zonele cu lacuri de acumulare cu luciu de apă extins, poate

avea efect asupra habitatelor învecinate, determinînd uneori schimbări majore.

abandonul pajiștilor învecinate unui trup de pădure va duce în timp la împădurirea habitatului

de hrănire pentru unele specii de păsări răpitoare, determinând mutarea sau chiar reducere

populațiilor acestora întrucât nu mai pot accesa suficientă hrană.

Exemplul de mai sus arată faptul că, pentru a menține valorile specifice pădurilor, managerii din sector

trebuie să colaboreze cu gestionarii celorlate resurse naturale, pentru a putea armoniza măsurile de

management. În cazul ariilor protejate rolul de coordonator în acest proces este preluat de către

administratorii de arii protejate, mai ales acolo unde aceștia există și își cunosc bine rolul. Principalele

proceduri administrative impuse de legislația actuală care reprezintă instrumente importante de corelare a

obiectivelor de management din diferite sectoare și de asigurare a menținerii biodiversității sunt:

- Procedura de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) și de Evaluare a Impactului asupra Mediului

(EIA), ce se realizează pentru planuri și programe sunt instrument utile pentru armonizarea

modului de utilizare a resurselor.

- Procedura de Evaluare Adecvată este impusă în siturile Natura 2000 cu scopul asigurării

conservării tutror speciilor și habitatelor de interes comunitar.

- Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de

management pentru arii protejate este de asemenea o procedură ce are rolul de a asigura

integrarea obiectivelor factorilor interesați din domeniul de exploatare a diferitelor resurse , cu

intenția de a uni toate eforturile în planificarea unei utilizări durabile condiționată de

menținerea unui nivel acceptabil al biodiversității.

3.5 Alte aspecte importante pentru planificarea strategică în sectorul forestier

O scurtă recapitularea celor prezentate mai sus, precum și în Ghidul de planificare strategică cu privire la

procesul de planificare strategică în sectorul forestier arată că principalele aspecte care trebuie luate în

considerare în planificarea strategică sectorială sunt:

- analiza valorilor economice, sociale și de mediu, specifice zonei la care se referă strategia

- analiza amenințărilor la adresa valorilor, respectiv a tendințelor pe viitor,

- analiza și implicarea factorilor interesați

- analiza punctelor tari și a punctelor slabe existente la nivelul de planificare și în zona pentru

care se elaborează strategia, precum și a oportunităților și amenințărilor ce țin de mediul

extern

- stabilirea strategiei: viziune, scop, domenii de acțiune și obiective specifice pe domenii de

acțiune,

- stabilirea direcțiilor /măsurilor / acțiunilor de management, respectiv a proiectelor ce vor fi

elaborate și implementate pentru implementare strategiei,

- stabilirea aranjamentelor necesare pentru implementare, respectiv a necesarului de resurse și

54

a sistemului de monitorizare și îmbunătățire a managementului.

Sectorul forestier se concentrează în prezent foarte mult pe managementul arboretelor, fundamentat tehnic

prin amenajamnetele sivice. În acest ghid s-a insistat pe importanța identificării valorilor de biodiversitate și

a amenințărilor la adresa acestora, s-au făcut recomandări privind modul în care se pot aborda aspectele

legate de conservarea biodiversității și felul în care trebuie armonizate planurile strategice din domeniul

forestier cu cele din domeniul ariilor protejate.

Dar pe lângă biodiversitate sunt și alte domenii importante care ar trebui analizate și luate în calcul în

planificarea strategică în domeniul forestier, și anume:

1. Educația ar trebui să fie un domeniu obligatoriu de management în sectorul forestier. O abordare

coerentă, bine gândită (planificată) și cu resurse alocate în mod corespunzător, în special cu privire

la capacitatea angajaților de a implementa în mod corespunzător acțiuni de educație sunt esențiale

pentru a influența modul de percepție al generațiilor viitoare cu privire la rolul pădurilor.

2. Informarea și conștientizarea publicului larg este un alt domeniu important care ar trebui să aibă o

abordare strategică la toate nivelurile sectorului forestier. Din păcate în prezent se fac doar activități

ocazionale și fără planificare și resurse potrivite pentru a avea un impact pe termen lung.

3. Turismul și recreerea este un domeniu care poate fi relevant pentru multe din unitățile de

administrare la nivelul cărora ar trebui să se elaboreze planuri strategice sau planuri de

management. O bună cunoaștere a potențialului, a actorilor implicați în acest domeniu în zona de

interes, identificarea nișelor specifice sectorului forestier și planificarea / realizarea unor acțiuni

bine fundamentate și cu alocare de resurse potrivite pot constitui nu numai o sursă de venit

suplimentară, dar și o formă de conștientizare / educație care ar contribui la restabilirea imaginii

sectorului forestier.

4. Servicii de mediu ar trebui să devină un domeniu de management distinct, în cadrul căruia să se

planifice acțiuni de menținere / furnizare servicii de mediu importante pentru populație, servicii

care asigură condiții de bază pentru viața și sănătatea populației. Identificarea clară a acestui tip de

măsuri / acșiuni de management ar ajuta la conștientizarea factorilor de decizie, a autorităților și

potențial chiar la atragerea de fonduri pentru asigurarea acestor servicii.

5. Produsele forestiere nelemnoase ar trebui să devină obiect al unei planificări mai atente în contextul

în care numărul utilizatorilor a crescut, iar presiunea asupra unora din aceste resurse este în

continuă creștere ca urmare a interesului comercial crescut. Domeniul este foarte important și din

perspectiva impactului secundar al activităților de colectarea necorespunzătoare: deprecierea

resursei sau chiar dispariția unor specii în anumite zone, deranj accentuat pentru unele specii (de

exemplu în cazul păsărilor în perioada de cuibărit), deșeuri abandonate pe suprafețe extinse cu

impact major asupra peisajului forestier, riscul de incendii, etc.

6. Alte domenii ce se pot identifica îm funcție de specificul zonei și al adminsitratorului care va

implementa planul.

55

4. Fluxul de informații care stă la baza planificării strategice

Prezentarea detaliată a procesului de planificare strategică se face în Ghidul de planificare

strategică pentru managementul resurselor naturale, disponibil pe www.emenatura2000.ro.

Abordarea integrată în planificare și management presupune ca planificarea și managementul să

se realizeze ținând cont de faptul că acest domeniu :

are rol important în dezvoltare durabilă și ca urmare și în procesul de planificare

administrativ-teritorială – abordare strategică,

este în strânsă legătură cu alte domenii de activitate sau de management, cum ar fi de

exemplu cu managementul pădurilor, apelor, al agriculturii – abordare intersectorială.

Abordarea strategică trebuie să se facă:

- în interiorul sectorului (strategia sectorială)

- evidențiind explicit rolul sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate

nivelurile (local, județean, regional, național, european).

În concluzie planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul

sectorului (operațional, județean / regional, strategic) și ținând cont de alte sectoare de activitate,

astfel încât contribuția sectorului / domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală,

regională și națională.

Abordarea strategică și intersectorială sunt legate intrinsec – abordarea strategică nu este posibilă

fără a avea o abordare intersectorială – dar pentru a explica mai clar importanța acestui concept,

cele două laturi esențiale ale acesteia.

Dezvoltarea, și îndeosebi dezvoltarea durabilă se sprijină nemijlocit pe exploatarea rațională a resurselor

naturale. Așadar, valorile din păduri devin resursă în contextul dezvoltării. În consecință resursele utilizate

rațional / responsabil, constituie unul din elementele fundamentale ale dezvoltării durabile.

Un accent deosebit trebuie să se pună pe valorile ecologice (de mediu) mai ales în cazul pădurilor, aceste

valori putând să devină în anumite cazuri prioritare. Deși este greu de evaluat importanța / impactul direct

sau indirect al valorii ecologice, în prezent este universal acceptată importanța lor pentru menținerea

mediul de viață al locuitorilor și pentru susținerea activităților economice.

Acest capitol prezintă informațiile esențiale care trebui transmise în interiorul sectorului forestier la diverse

nivele pentru a permite elaborarea de planuri strategice, precum și informațiile pe care sectorul forestier ar

trebui să le transmită celor ce elaborează planurile de dezvoltare durabilă.

4.1 Indicatori pentru integrarea contribuției resurselor forestiere la dezvoltare durabilă și pentru planificarea sectorială

Contribuția sectorului care se ocupă de managementul pădurilor (sectorul forestier) la dezvoltarea

durabilă, rolul / influența pe care acesta o are asupra altor sectoare de activitate, precum și

necesitățile sectorului (sprijinul de care are nevoie) pot fi analizate pe baza indicatorilor. Indicatorii

http://www.emenatura2000.ro/

56

sunt utili și pentru transmiterea de informații relevante pentru planificare în interiorul sectorului, de

la un nivel la altul.

Indicatorii sunt obținuți prin inventarieri și monitorizare și stau la baza analizei în interiorul

sectorului sau a importanței sectorului pentru dezvoltare durabilă. Indicatorii integrați în rapoarte

succinte care oferă explicații sintetice ale acestor indicatori, pot fi instrumente foarte importante

pentru planificarea strategică și un management eficient.

Condițiile minime obligatorii pentru a avea indicatori realmente utili sunt ca aceștia să:

a) fie definiți astfel încât să:

ofere informații relevante pentru starea actuală a resursei și pentru determinarea tendințelor

să fie fezabilă și realistă măsurarea lor (stabilirea valorilor). Este de preferat ca, pe cât posibil,

indicatorii să fie cantitativi

în cazul indicatorilor calitativi, interpretarea lor să se poată face cât mai obiectiv

a) să intre într-un sistem de monitorizare clar definit și asumat de gestionar, ceea ce presupune:

colectarea informațiilor definite prin indicatori în mod sistematic (determinați în aceeași

manieră și în mod regulat)

interpretarea informațiilor pentru stabilirea eficienței managementului și determinarea

tendințelor

utilizarea informației pentru stabilirea (sau solicitarea de la alte sectoare) de măsuri care să

ducă la îmbunătățirea managementului și adaptarea / corectarea periodică a măsurilor de

management.

Este foarte important să se înțeleagă faptul că indicatorii nu trebuie întotdeauna utilizați cu valoarea lor

absolută: în situațiile în care nu este posibil să se determine o valoare absolută, foarte importante devin

analizele și determinarea tendințelor prin compararea valorilor relative stabilite prin observări periodice.

Pentru a se determina indicatorii utili sectorului, trebuie să se formuleze întrebările la care se dorește

răspuns prin măsurarea indicatorilor. În cazul planificării strategice și a integrări sectorului în tabloul

complex al planificării pentru dezvoltare durabilă, întrebările trebuie să scoată în evidență rolul pădurilor,

precum și importanța unui management eficient pentru ca sectorul să contribuie în mod real la dezvoltarea

durabilă.

Modul în care se definesc obiectivele și indicatorii este prezentat în capitolele 4.1.2 și 4.1.3. din

Ghidul de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale

Se propune următoarea clasificare a indicatorilor legați în mod direct de managementul forestier:

A. Economici – reprezintă acei indicatori care dau informații referitor la venituri

obținute din valorificarea resursei și care pot caracteriza schimbări în economia locală

B. Sociali – reprezintă acei indicatori care dau informații referitor la echitatea socială, și

a modului în care managementul pădurilor contribuie la consolidarea cadrului social.

C. Mediu - reprezintă acei indicatori care dau informații referitor la calitatea mediului,

la starea de conservare a speciilor și habitatelor și care sunt utili în monitorizarea

biodiversității

D. Identitate culturală - reprezintă acei indicatori care dau informații referitor la

importanța suprafeței sau anumitor valori forestiere la păstrarea identităţii culturale a

57

unei comunităţi sau a unei zone, implicit a modului în care managementul pădurilor

contribuie la păstrarea acesteia

E. Guvernanță – reprezintă setul de indicatori care dau informații cu privire la modul

în care se iau deciziile, inclusiv la implicarea factorilor interesați

În cele ce urmează se vor propune o serie de indicatori care pot ajuta gestionarii de pădure să prezinte în

mod coerent:

starea resursei gestionate

contribuția domeniului la dezvoltarea durabilă

necesarul de investiții pe care trebuie să le facă fie gestionarul fie societatea în managementul

acestei resurse pentru a o menține / îmbunătăți.

Prin acești indicatori se vor putea urmări trei aspecte:

integrarea pe orizontală - încorporarea / reflectarea valorilor și a rolului managementului

forestier în dezvoltarea durabilă și în managementul sectoarelor / domeniilor referitoare la

managementul faunei de interes cinegetic, apei și agriculturii,

Integrarea pe verticală – încorporarea / reflectarea valorilor și a rezultatelor managementului

forestier la nivelul județean / regional și strategic prin transmiterea de indicatori către

diverse instituții din domeniu la diferite niveluri

Integrarea cu managementul AP

Tabelul de mai jos redă indicatorii ce ar trebui determinați / analizați în acest sector pentru a demonstra

contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și sectoarele care ar trebui să dețină informația respectivă

pentru a se ajunge la o abordare integrată. Pentru analize strategice datele ar trebui centralizate pe minim 5

ani în cazul primei strategii sau pe toată perioada de implementare a strategiei anterioare. Unii indicatori

vor trebui detaliați, nivelul de detaliere urmând să se stabilească în procesul de elaborare a strategiei.

Tabelul nr. 9 - indicatorii de definit / analizat în sectorul managementul pădurilor și sectoarele care au nevoie de aceste informații

Categoria de

indicatori Indicator UM*

Nivelul de

raportare**

De interes pentru

MP

DD

MA

MTA

MF

MA

P

Eco

no

mic

i

- cr

ește

re e

con

om

ică

Locuri de muncă nr mediu

/ an

JRN x X

Suprafață păduri cu funcție prioritară de producție a lemnului

ha LJRN x x

Posibilitate anuală m3 LJRN x

Volum total de masă lemnoasă recoltată anual - produse principale, produse secundare

m3 / categorie de

produs

LJRN x x - - x

Pretul mediu/mc valorificat (pe tipuri de produse, pe picior și fasonat) lei/m3

LJRN x

58

Categoria de


Nivelul de

raportare**

De interes pentru

MP

DD

MA

MTA

MF

MA

P

Volum de masă lemnoasă exportat pe sortimente m3

LJRN x x

Volum masă lemnoasă achiziționat de firme de pe teritoriul analizat m3

x

Volum masă lemnoasă achiziționat de firme diin afara teritoriului analizat m3

x

Categorii de produse lemnoase procesate direct de către ocolul silvic

m3 pe catego

rie

JRN x

Volum total de masă lemnoasă nerecoltată anual din cauza restricțiilor - păduri cu rol principal de protecție

m3 LJRN x x x

Volum total de masă lemnoasă nerecoltată anual din cauza restricțiilor impuse de regimul de arie protejată

m3 LJRN x x

Capacitatea totală de stocare pentru carbon

tone RN X X

Cantitate de carbon stocat valorificat pe piață anual

tone / preț

unitar

RN x x

Cantitate de produse accesorii valorificată anual

m3 LJRN x x x x

Suprafață păduri cu funcții prioritare de producție cinegetică

ha LJRN x x x

Numar exemplare specii de interes cinegetic (inclusiv pești) recoltate anual pe specii

nr pe specii

LJRN x x x x

Număr turiști / vizitatori cu activități legate de pădure

nr LJRN X X x x

Sociali – echitate socială

Volum de lemn de foc vândut pentru populație pe teritoriul analizat

m3 LJRN x X

Volum lemn de foc distribuit gratuit în teritoriu

m3 LJN x x

% satisfăcut din necesarul local de lemn de foc

% LJN x x

Volum de lemn de foc distribuit în afara teritoriului

m3 LJN x x

Valoarea medie a unui mc de lemn de foc vândut la populație

lei/m3 LJRN x

Nr angajați din zonă nr mediu

/ an

JRN x x

Volum de masă lemnoasă procesată în teritoriu

m3 RN x x

Cantități produse nelemnoase procesate în teritoriu

tone RN x x

59

Categoria de


Nivelul de

raportare**

De interes pentru

MP

DD

MA

MTA

MF

MA

P

Accesul liber în pădure: km de drum forestier deschis accesului motorizat, accesului pietonal

km L x x x x

Cantitate produse accesorii pe specii estimată a fi utilizată de populație tone

LN x x x

Suprafeţe forestiere esenţiale pentru satisfacerea necesităţilor de bază ale comunităţilor locale (lemn de foc, lemn de construcții, protecție versanți, protecție sursă de apă, etc.) – în cazul pădurilor certificate identificate ca PVRC 5

ha

LR x x x

Sume de plăți compensatorii / suprafața pentru care se acordă

lei / ha LJRN x x

Mediu Suprafață păduri cu funcția de protecție a apelor

ha LJRN x x x x

Suprafață păduri cu funcția de protecție a solului

ha LJRN x x x

Suprafață păduri cu funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători – 1.3.a, c, e, g.

ha LJRN x x x x x

Suprafață păduri cu funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători – 1.3.b, d,

ha LJRN x x x x

Suprafață păduri cu funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători – 1.3.b, d, l.

ha LJRN x x x

Suprafață păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier 1.5. b, c, d, e, i, j, l, m, n.

ha LJRN x x x

Suprafață păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier 1.5. a, f, g, h, k.

ha LJRN x x

Suprafață păduri cu funcția de recreere ha

LJRN x x x

% păduri în bazinete cu risc de inundații % JRN x x

Suprafață de paduri supusă managementului de non-intervenție (fără recoltare de masă lemnoasă)

ha

LJRN x x x

Suprafeţe forestiere care conţin zone cu biodiversitate ridicată, de importanţă globală, regională sau naţională – în cazul pădurilor certificate identificate ca PVRC 1

ha

JRN x x x

Suprafeţe forestiere extinse de importanţă globală, regională sau

ha RN x x x

60

Categoria de


Nivelul de

raportare**

De interes pentru

MP

DD

MA

MTA

MF

MA

P

naţională, în care populaţiile speciilor autohtone există în forma lor naturală din punct de vedere al distribuţiei şi densităţii – în cazul pădurilor certificate identificate ca PVRC 2

Suprafeţe forestiere cu ecosisteme rare, ameninţate sau periclitate pe categorii de habitate – în cazul pădurilor certificate identificate ca PVRC 3

ha

LJRN x x x

% pădure din suprafața totală % LJRN x x x x

% terenuri degradate în fond forestier ha LJRN x x

Suprafețe parcurse cu lucrări de reconstructie ecologică

nr LJRN x x

Indicatori legați de habitate și specii de interes conservativ – se definesc prin studii sau se preiau din planurile de management ale ariilor protejate

Identitate culturală

Nr activități culturale în spațiul forestier ha

LJRN x x x

Suprafeţe forestiere a căror valoare este esenţială pentru păstrarea identităţii culturale a unei comunităţi sau a unei zone – în cazul pădurilor certificate identificate ca PVRC6

ha

LJRN x x x

Guvernanță

Suprafete de pădure incluse în arii protejate

ha / catego

rie

LJRN x x x

Suprafețe de pădure pe categorii de proprietari

Nr acțiuni

/ nr participanți

LJRN x x

Numări acțiuni de consultare publică legat de managementul forestier / număr participanți

ha LJRN x x

Suprafață de pădure certificată JRN x x x

**Nota: L - local, J - judetean, R - regional, N - national

61

MP – Managementul pădurilor (resurselor forestiere)

MF - Managementul faunei sălbatice cinegetice (pe verticală în cadrul sectorului)

DD - Dezvoltare durabilă

MA - Managementul apelor

MTA - Managementul terenurilor agricole

MAP - Managementul AP

Pe lângă informația provenită de la adminsitratorii fondului forestier este absolut necesar să se

colecteze informații de la firmele de exploatare și prelucrare a lemnului care sunt active în zona

analizate. Indicatorii principali care trebuie analizați din sectorul de exploatare / prelucrare sunt cei

prezentați în Tabelul 10. Și în acest caz informațiile trebuie analizate pe cel puțin 5 ani în cazul

primei strategii sau pe toată perioada strategiei anterioare.

Tabelul nr. 10 - indicatorii de definit / analizat în sectorul managementul pădurilor și sectoarele care au nevoie de aceste informații

Informațiile existente în amenajamentele silvice pot fi grupate din perspectiva planificării strategice în flul

următor:

Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate, respectiv pentru fiecare unitate

amenajistică de pe suprafața AP cel puțin următoarele date: suprafața, compoziția, tipul de pădure,

caracterul actual, starea arboretului, vârsta, consistența, lucrările silvice planificate.

Informații cu privind utilizarea resursei: posibilitate, cote propuse și aprobate, natura produselor

recoltate, modalități de valorificare și venituri din utilizarea resursei, venituri din turism

silvocinegetic, tăieri ilegale, etc.

Categoria de indicatori

Indicator UM* Valori pe ultimii 5 ani

I II III IV V Observații

Economici (creștere economic ă) și sociali

Locuri de muncă - total nr mediu

/ an

Din care: locuri de muncă ocupate de localnici

nr mediu

/ an

Volum total de masă lemnoasă recoltată anual de pe teritoriul GAL - produse principale, produse secundare

m3 / categorie de

produs

Volum lemn foc valorificat pe teritoriul GAL

Volum lemn, altul decât lemnul de foc, vândut pe teritoriul GAL

Volum de masă lemnoasă exportat pe sortimente

m3 Volumele se dau pe

sortimente

Volum masă lemnoasă achiziționat diin afara teritoriului GAL

m3

Produse procesate m3 pe tip de

produs

UM se schimbă în funcție de tipul produs

62

Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: ciclul, regimul, subunitățile de

gospodărire, tratamentele, vârsta exploatabilității, vârsta exploatabilității de protecție includerea

arboretelor în subgrupe funcționale relevante ariilo protejate, măsuri de conservare și restricții

temporale sau permanente, Posibilitatea de produse principale și secundare raportată la creșterea

pădurii. Volumele de extras din SUP M etc.

4.2 Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în toate domeniile relevante

4.2.1 Integrarea informațiilor transmise de gestionarii pădurilor în planurile de management ale siturilor Natura 2000 și ale altor AP

De ce este necesar ca în planurile de management ale ariilor protejate să fie integrate informații

de la toți managerii resursei?

Principalul motiv pentru care este necesar un schimb de informații între administratorii/custozii de arii

naturale protejate și gestionarii de fond forestier este dat de obiectivul comun al planurilor de management

pentru arii naturale protejate și al amenajamentelor silvice, respectiv menținerea în bună stare a

ecosistemelor forestiere .

Conform legislației actuale, amenajamentele silvice trebuie să fie adaptate luând în considerare prevederile

planurilor de management întocmite pentru ariile naturale protejate care se suprapun integral sau parțial

fondului forestier. La nivel local/zonal avem de a face cu o ierarhizare a planurilor. Deoarece simpla situare a

unui plan la un nivel superior nu este suficientă pentru atingerea obiectivelor, este necesară integrarea

informațiilor, aceasta fiind principala condiție pentru armonizarea obiectivelor și a activităților.

Subordonând și alte planuri sectoriale (cum ar fi de exemplu planurile de management cinegetice), planul

de management al unei arii naturale protejate are potențialul de a armoniza și integra măsurile de

management ale altor resurse cu măsurile de management forestier, îndeplinind astfel cerința de

multidisciplinaritate necesară unei dezvoltări durabile.

Ce informații trebuie transmise?

Realizarea unor planuri și adoptarea unor decizii în ceea ce privește managementul pădurilor și al ariilor

protejate depinde de un set minim de informații ce sunt necesare în fundamentarea acțiunilor prezente și

viitoare. Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :

Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate, respectiv pentru fiecare unitate

amenajistică de pe suprafața AP cel puțin următoarele date: suprafața, compoziția, tipul de pădure,

caracterul actual, starea arboretului, vârsta, consistența, lucrările silvice planificate.

Informații cu privind utilizarea resursei: posibilitate, cote propuse și aprobate în ultimii 5 ani, natura

produselor recoltate, modalități de valorificare, venituri din turism silvocinegetic, tăieri ilegale, etc.

Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: ciclul, regimul, subunitățile de

gospodărire, tratamentele, exploatabilitatea, includerea arboretelor în subgrupe funcționale

relevante ariilor protejate, măsuri de conservare și restricții temporale sau permanente etc.

Este recomandat ca transmiterea informațiilor din categoriile menționate anterior să se realizeze într-un

format acceptat de către părțile implicate în schimbul de informații.

Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)

63

Planificarea și realizarea schimbului de informații trebuie făcută de către părțiile implicate, putând fi identificate din punctul de vedere al apartenenței la nivelul operațional următoarele două variante de asociere în vederea schimbului de informații:

-gestionar fond forestier - gestionar fond forestier -gestionar fond forestier - administrator de arie naturală protejată

Indiferent de variantă, trebuie menționat că biodiversitatea nu ține cont de ”barierele” administrative astfel încât pentru un management eficient este nevoie de un schimb permanent de informații. Din perspectiva periodicității schimbului de informații, recomandăm ca minimul de informații ce trebuie comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional, să fie realizat astfel:

-la întocmirea sau revizuirea planului de management al ariei protejate, respectiv cu ocazia reamenajării - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate și informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului;

-anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei; Modul de comunicare poate fi diferit de la caz la caz putând avea forma unei:

-informări scurte, conținând informațiile minim solicitate, frecvent utilizată în condițiile în care răspunsul nu necesită explicații

-documentație simplă, ce presupune și prezentarea unor aspecte necesare pentru a clarifica anumite aspecte

-documentație complexă, ce presupune detalierea anumitor aspecte cu caracter tehnic sau științific fără de care este de aștepat ca informația transmisă sa nu fie înțeleasă

4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior

Către instituțiile de rang superior: Responsabilitățiile gestionarilor de terenuri forestiere sunt stabilite prin legislația în vigoare.

Relațiilor funcționale între niveluri sunt bine cunoscute, atât pentru partea de implementare cât și pentru cea de control și autorizare. Chiar și așa comunicarea este esențială, având potențialul de a asigura un fond tehnic coerent și participativ. Transmiterea informațiilor către și de la nivelul strategic superior se realizează în majoritatea cazurilor prin intermediul nivelului județean/regional. Din motive ce țin de gestiunea informației, la nivelurile superioare nevoia de informații este generată de necesitatea elaborării diferitelor documente de raportare și analiză statistică, legislative sau strategice, motiv pentru care informația este solicitată în general periodic și într-o formă centralizată tabelar. De ce este necesar acest schimb de informații?

Funcționalitatea unui sistem este condiționată de funcționalitatea sistemul informațional pe care este construit. În lipsa unui flux continuu de informații între nivelurile operațional, județean/regional și strategic, analiza reală a efectelor diferitelor strategii, acte legislative, norme tehnice, planuri, avize și autorizații, asupra resursei reprezentată în cazul nostru de terenurile forestiere este practic imposibilă. Aplicarea unor strategii fundamentate pe informații eronate sau pe rezultate ce nu sunt evaluate corespunzător reprezintă o problemă majoră cu repercursiuni pe termen lung.

In cazul managerilor de resurse forestiere impactul informațiilor transmise și receptionate la și de la nivelul județean/regional respectiv strategic nu este influențat de cantitatea informațiilor transmise ci de calitatea lor. Dinamica ecosistemelor, diversitatea amenințărilor și presiunilor, cadrul instituțional, interese de grup și coaliții mai mult sau mai putin politice fac ca schimbul de informații credibile, fundamentate să fie extrem de important iar transparentizarea întregului sistem atât cel vertical cât și cel orizontal să fie elementul cheie pe termen mediu și lung. Cu cât informațiile de la nivelul operațional sunt mai reale și obiective, cu atât răspunsul nivelului strategic este mai apropiat calitativ de cerințele nivelului operațional, iar funcționalitatea răspunsului fiind astfel garantată. Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)

Principala direcție a fluxului informațional este de la nivelurile inferioare către nivelurile superioare, acesta fiind guvernat de prevederi legale sau administrative. Cu toate acestea, în practică se întâmplă ca

64

informațiile se fie furnizate deseori la cerere și nu periodic. Transmiterea periodică ar permite pe de o parte o urmărire activă a evoluției trendurilor, pe de altă parte presupune consum de timp și resursă umană. Din perspectiva periodicității schimbului de informații recomandăm ca minimul de informații ce trebuie comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional să fie realizat :

- la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate - anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei. - o dată la cinci ani sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind planificarea

managementului.

4.2.3 Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale

De ce este necesar acest schimb de informații? Relația cu celelalte sectoare a fost deja prezentată anterior, relațiile de dependență fiind definite de către funcționalitatea ecosistemelor. Ce rămâne de stabilit este dacă managerii celorlalte resurse conștientizează rolul activităților lor în conservarea valorii resurselor forestiere. Putem adminte în parte că, în lipsa unor informări obiective și corecte, managerii de terenuri agricole sau ape vor lua totuși în considerare adaptarea planificăriilor și a activitățiilor din propriul lor domeniu de interes la obiectivele generate de managementul forestier. Aceste situații sunt însă excepționale și sunt datorate, mai degrabă relațiilor personale și nu instituționale. Comunicarea cu celelalte sectoare nu doar că nu poate fi evitată ci este necesară în vederea integrării măsurilor de management a resurselor forestiere, cu mențiunea că ea trebuie să se desfășoare la nivel instituțional, oficial.

Ce informații trebuie transmise? Se transmit informații relevante pentru domeniul în cauză, lista acestor informații urmând să fie stabilită de comun acord. Stabilirea informațiilor relevante presupune o bună înțelegere a celor două domeii și a ”zonelor” de influență reciprocă. De exemplu: gestionarii resursei apă într-o zonă ar trebui să cunoască procentul terenurilor acoperite de pădure pe bazinete și suprafețele anuale cu tăieri rase și definitive (suprafețele în care nu ese realizată starea de masiv în anul respective) și să analizeze corelația dintre gradul de împădurire și calitatea corpului de apă. Într-o abordare integrată a managemntului resurselor naturale, măsurile de management a resurselor forestiere ar putea fi adesa supuse presiunilor de restricții din partea celorlalte sectoare, ceea ce poate constitui un factor limitativ în crearea unui sistem de schimb de informații transparent. Dar lipsa schimbului de informații poate duce la dereglări majore pe termen lung pentru sectoarele implicate și pentru societate, ca urmare ar fi de preferat să se identifice restricțiile necesare și să se găsească soluții de compensare a eventualelor pierderi economice. Această componentă informațională este cea mai complicată, însă din perspectiva integrării obiectivelor din alte domenii este cea mai importantă.

Cum funcționează fluxul de informații? Un instrument important în realizarea schimbului de informații este procedura SEA34 ce creează cadrul instituțional necesar schimbului de informații și integrarea obiectivelor35. Procesele participative de elaborare a planurilor de management36 pentru arii naturale protejate sunt de asemenea instrumente utile în integrarea obiectivelor multisectoriale.

34 Strategic Environmental Assessment – Evaluare Strategică de Mediu – procedură administrativă de reglementare a

planurilor și programelor desfășurată în baza Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27

iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. În România este transpusă de

Hotararea guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004 35

Vezi Ghid de planificare strategică elaborat în cadrul proiectului LIFE+ Comunicare și Informare ”Manageri

Eficienți pentru o Natura 2000 eficientă” – EME Natura 2000 36

Vezi Proces de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Michael R Appleton,

http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf

65

Deoarece fluxul de informații nu este unul permanent este esențial ca informația transmisă de gestionarii de resurse să fie prezentată corespunzător, într-un format accesibil celorlalți factori interesați. Trebuie luată în considerare și realitatea că fiecare gestionar de resursă va încerca să demonstreze că domeniul propriu este prioritar și chiar indispensabil societății, economiei locale, regionale și naționale după caz și nu în ultimul rând siguranței naționale, iar utilizarea se face cât se poate de durabil. Abordarea conduce la blocarea fluxului informațional, respectiv la blocarea adoptării unor măsuri acceptabile de către toți factorii interesați. Gestionarii de resurse forestiere nu fac excepție de la cele precizate anterior. Orice solicitare de natură informațională sau managerială trebuie justificată obiectiv, cu informații coerente, cu identificarea problemei sau a obiectivelor, analiza soluțiilor sau măsurilor, fără exagerări, pe cât posibil utilizând informațiile din planurile sau strategiile sectoriale și din documentații cu caracter tehnic și științific.

4.3 Integrarea prin implicarea factorilor interesați

Starea resurselor naturale afectează în foarte mare măsură societatea în ansamblu, ca urmare gestionarea trebuie să se facă cu implicarea factorilor interesați (a se vedea Capitolul 3.), printr-un management participativ. Gradul și modul de implicare trebuie definite în urma analizei factorilor interesați, analiză care va furniza informațiile necesare privind rolul și importanța fiecăruia dintre aceștia pentru sector, privind influența pe care o pot avea asupra resursei și contribuția pe care o au sau o pot avea la managementul acesteia.

Principalele etape pentru asigurarea implicării / participării factorilor interesați sunt:

-identificarea și analiza factorilor interesați,

-consultarea lor în etapa de evaluare a situației actuale prin organizarea unei întâlniri la care factorii

interesați să poată prezenta punctul lor de vedere cu privire la valori, amenințări și probleme din

punctul lor de vedere,

-implicarea în diferitele etape ale planificării, în funcție de interesele lor și de contribuția pe care o pot

avea a definirea soluțiilor de management, respectiv de gradul în care depinde de ei

implementarea măsurilor de management,

-implicarea în perioada de implementare a planului de management, fie doar la nivel de informare, fie

prin consultarea lor în luarea deciziilor sau chiar delegând unele acțiuni de management (cele care

sunt în directa lor responsabilitate).

66

Caseta 8 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în managementul pădurilor

O importanță deosebită trebuie să se acorde în etapa de preplanificare la inițierea procesului participativ în

planificarea strategică, prin identificarea și analiza factorilor interesați. Acest lucru trebuie realizat în detaliu

de către fiecare entitate care coordonează procesul de planificare. Este o etapă care trebuie realizată în

etapa de preplanificare pentru a asigura participarea principalilor factori interesați de la începutul

planificării.

Pentru a asigura o bună analiză și elaborarea unui plan coerent pentru implicarea factorilor interesați în

procesul de planificare și în management, se recomandă parcurgerea etapelor descrise în Manualul pentru

management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor interesați în managementul ariilor

protejate din ecoregiunea carpatică37. Chiar dacă manualul a fost elaborat pentru arii protejate, principiile și

etapele care stau la baza implicării celor interesați, sunt aceleași, recomandările din manual fiind adaptabile

și pentru acest domeniu.

37

http://propark.ro/images/uploads/file/publicatii/%23PG_Romana_web.pdf

Operator economic în turism: dispune de infrastructură de cazare și de un grup de ghizi specializați pe ecoturism Interes: realizarea de pachete de programe turistice care să includă și activități în natură, inclusiv de educație ecologică pentru vizitatori. Includerea de trasee prin fondul forestier și activități legate de pădure poatre fi de interes major. Prezența pădurilor virgine și a unor specii de faună emblematice poate fi de interes major pentru programele turistice. Rol: poate ajuta la promovarea zonei pe piața turistică și poate include în programele turistice aspecte specifice pădurilor, legate atât de diversitatea și rolul acesteia cât și de speciile de floră și faună interesante pentru vizitatorii specializați pe ecoturism.

Cum ar trebui implicat: informat periodic, consultat, implicat chiar în decizii legate de

managementul fondului cinegetic. Implicat în deciziile legate de traseele turistice. Se va

colabora activ cu acest factor interesat la elaborarea programelor ecoturistice.

67

Figura 3 redă foarte succint fazele și pașii care ar trebui urmați pentru a se asigura o participare eficientă a

factorilor interesați în procesul de planificare și chiar în etapa de implementare a planului.

Figura nr. 3 – Paşi în planificarea implicării factorilor interesați în procesul de planificarea strategică și în implementarea strategiei38

38

Conform recomandării din: Aina Ioniță, Erika Stanciu - Manual pentru managementul participativ al ariilor protejate – Îndrumări și resurse pentru creșterea implicării factorilor interesați în managementulariilor protejate din Ecoregiunea Carpatică, realizat în cadrul unui proiect al WWF Programul Dunăre Carpați

68

Tabelul de mai jos arată doar cu titlu informativ principalele grupuri de factori interesați ce ar trebui luați în

considerare la fiecare nivel de planificare strategică.

Tabelul nr. 11 - Posibili factori interesați în procesul de planificare și management al pădurilor

Nivel Categorie de factori

interesati Subcategorie factori interesați

Local / microregional Județean / regional

Autorități publice Primării

Consilii locale sau consilii județene

CRSC

APM

Administrația apelor

Garda de Mediu

Poliție/Jandarmerie localaă sau județeană

Proprietari Persoane fizice, respectiv entitățile care le reprezintă ( de ex. asociații de proprietari sau ocoale silvice private)

Persoane juridice (ex. composesorate)

Reprezentanți ai proprietății publice

Administratori Fond forestier (OS, DS)

Gestionari ale resurselor naturale

Arii protejate

Instituții de învățământ și cercetare

Universități

ICAS

Muzee

Societatea civilă ONG-uri

Asociații profesionale

Grupuri de Acțiune Locală (GAL)

ADI

Agenți economici Exploatare, prelucrare, comercializare etc

Național Autorități publice Guvernul României / MMAP

ANPM

Garda Națională Mediu

Agenții de exploatare ale resurselor naturale

Administrația apelor

Inspectoratele Generale de Politie/Jandarmerie

Proprietari Asociații prop. privați

Administratori Fond forestier Asociații, RNP)

Arii protejate

Instituții de învățământ și cercetare

Universități

ICAS

Muzee

Societatea civilă ONG-uri, asociații naționale

Agenți economici Exploatare, prelucrare, comercializare etc

69

5. PAȘI DE URMAT în planificarea strategică sectorială

5.1 Pași de urmat în elaborarea planurilor strategice / de management la nivelul local / zonal

În procesul de planificare strategică este important ca managerul forestier să parcurgă un minim de etape,

prezentate în tabelul nr. 12, rezultatele procesului fiind dependente de resursele disponibile, timpul alocat,

etc.

Tabelul 12 redă etapele de planificare strategică, respectiv ceea ce ar trebui să rezulte după fiecare etapă,

indicatorii principali ce pot fi asociați fiecăreia din aceste etape și responsabilitățile – exemplificare la nivel

local.

Tabelul nr. 12 - Etapele planificării strategice exemplificare la nivel local

Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de

rezultat

Responsabil și/sau instituții cheie

implicate

Etapa 0: ORGANIZARE (PRE PLANIFICARE)

1. Pregătirea, organizarea și asigurarea acordurilor oficiale pentru începerea procesului de planificare

Decizia internă de lansare a procesului

Existența unei metodologii și a calendarului de planificare (etape, proceduri) Resurse alocate (umane, materiale, financiare), Părți interesate identificate și modul lor de implicate în procesul de planificare Imagine publică a procesului de planificare asigurată

DS, OS

Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE

1 Identificarea valorii economice a pădurii Prezintă interes pentru fundamentarea importanței economice a organizației în dezvoltarea durabilă a zonei în care activează

Evidențe privind volume recoltate, lucrări efectuate,venituri obținute, etc

Masa lemnoasă recoltată (cantitate, natură produse, etc) Lucrări efectuate Venituri din lemn –lei/an Venituri din alte produse – lei/an/produs Venituri aduse bugetului de stat/local – lei/an Venituri investite Lista completă: vezi Tabelul 9

Responsabil: OS

2 Identificarea valorii sociale a pădurii Este importantă în fundamentarea

Evidențe privind persoanele angajate, activități culturale sau sociale organizate

Număr salariați (inclusiv zilieri) – persoane/an Contribuții sociale plătite – lei/an Număr evenimente

Responsabil: OS

70


rezultat


implicate

rolului organizației ca element social în dezvoltarea durabilă a zonei în care activează.

culturale, sociale implementate (în relație cu pădurea) – evenimente/an Lista completă: vezi Tabelul 9

3 Identificarea valorii de mediu a pădurii Este importantă în fundamentarea necesității integrării sectorului forestier în conservării biodiversității.

Studii/rapoarte privind speciile și habitatele prezente precum și serviciile ecologice asigurate de pădure,.

Indici de biodiversitate. Valoare servicii ecologice Lista completă: vezi Tabelul 9

Responsabil: OS, AP, APM

4 Identificarea presiunilor și amenințărilor la adresa valorilor

Lista presiunilor și amenințărilor, a răspândirii lor (eventual cu hartă GIS) și a impactului

Responsabil: OS, AP, APM

5 Realizarea analizei SWOT a managementului rersursei

Tablou complet asupra domeniului și situației prezente

Analiză SWOT Analiza Strategică

Responsabil: OS, firma amenajare

6 Identifică sectoarele ce trebuie integrate în relație cu pădurea

Evidențe a tipurilor și categoriilor de folosință în suprafața administrată

Tipuri și categorii de folosință raportate la întreaga suprafață ce face obiectul managementului Suprapunere cu arii protejate (%) Suprapunere cu zone de restricții privind managementul altor resurse-cinegetice, ape, etc ( %)

Responsabil: OS, AP, firma amenajare, managerii altor resurse, , APM

7 Identificare factori interesați la nivel operațional, județean / regional și strategic

Listă factori interesați și rolul lor în procesul de planificare și implementare

Listă factori interesați, cu persoane de contact și expertiza acestora

Responsabil: DS, OS

7 Stabilește setul de informații necesar pentru realizarea planului

Document cu schița informațiilor ce trebuie colectate, obținute și integrate

Lista setului de informații ce pot fi obținute cu/din resurse proprii Lista setului de informații pentru care este necesar suportul altor factori

Responsabil: OS, DS, firma amenajare

71


rezultat


implicate

interesați

Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)

1 Demararea procesului de planificare

Anunț, înregistrare procedură, informare factori interesați

Informarea factorilor interesați privind demararea procesului de realizare plan

Responsabil: OS, DS, firma amenajare, APM, reprezentanți proprietari

2 Organizarea Conferinței a I-a de amenajare – în cazul în care procesul de reamenajare se integrează în procesul de planificare a managementului

Tema de amenajare cu integrarea rezultatelor de la pașii 1-5 din etapa I și implicarea factorilor interesați cheie identificați în Etapa I

DS, OS

3 Organizare grup de lucru pentru realizare plan

Grup de lucru constituit

Membri desemnați din partea factorilor interesați la grupul de lucru

Responsabil: OS, DS, firma amenajare, APM, reprezentanți proprietari

4 Colectarea informațților necesare pentru realizarea planului și analiza lor

Informații colectate (prin etapa de teren a procesului de reamenajare dacă ese cazul și conform recomandărilor din Anexa ...

Documente cu informațiile stabilite la pasul 7 al Etapei I

OS

5 Definirea viziunii și a obiectivelor planului

Viziune Domenii de management și obiective specifice definite

Viziunea planului definită Obiective SMART stabilite

Responsabil: OS, DS,firma amenajare , grupul de lucru

6 Organizarea Conferinței a II-a de amenajare - în cazul în care procesul de reamenajare se integrează în procesul de planificare a managementului

Amenajament silvic agreat cu principalii factori interesați

Indicatori tehnici relevanți pentru definirea amenajamentului silvic

DS, OS

7 Obținerea acordului de mediu pentru amenajament (în paralel cu pasul 7 și Etapa III

Acord de mediu Amenajament acceptat de factorii interesați relevanți

DS, OS

8 Elaborare măsuri necesare pentru

Măsuri corelate cu alte planuri

Măsuri acceptate de grupul de lucru

Responsabil: OS, firma amenajare, grupul de

72


rezultat


implicate

atingerea obiectivelor

sectoriale lucru

Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)

1 Dezvoltare acțiuni și indicatori de rezultat

Detalierea acțiunilor, prioritizarea acestora

Acțiuni stabilite în timp și spațiu Indicatori măsurabili stabiliți

Responsabil: OS, DS, firma amenajare

2 Planificare resurse Estimarea resurselor necesare

Buget estimativ Resurse logistice necesare

Responsabil: OS, DS

3 Dezbaterea publică a planului în afara grupului de lucru

Asigurarea transparenței și integrarea diferitelor opinii

Propuneri de modificare a obiectivelor și măsurilor

Responsabil: OS, DS, firma amenajare , APM

4 Parcurgerea procedurilor de avizare, adoptare a planului

Plan de management a resursei

Planul de management avizat/adoptat

Responsabil: OS, DS, APM, firma amenajare

Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII

1 Implementarea planului

Rapoarte de activitate

Activități finalizate

Responsabil: OS, DS, RNP CRSC, AP, manageri ai altor resurse

2 Monitorizarea planului

Rapoarte de monitorizare

Evaluare indicatori de rezultat propusi in cadrul planului

Responsabil: OS, DS, CRSC, AP, manageri ai altor resurse

Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI

FORESTIERE

1 Asumarea publică a rezultatelor procesului de planificare strategică

Decizia oficială de aprobare a strategiei

Hotărâre/ decizie internă de aprobare a documentului strategiei

MMAP

Integrarea prevederilor documentelor strategice in managementul organizației, instituției, etc

Documente/ proceduri interne modificate, Resurse alocate pe baza prioritatilor stabilite, Monitorizare si evaluare pe baza obiectivelor/ indicatorilor stabiliti

Beneficiari, parteneri

Nota: DS, RNP apar doar în cazul pădurii proprietate de stat

Anexa .... prezintă pașii care trebuie urmați pentru colectarea informațiilor în etapa I de evaluare

situației existente

5.2 Pași de urmat în panificarea strategică sectorială la nivel județean / regional

73

Planurile strategice forestiere la nivel județean / regional pot fi de utilitate deosebită pentru sector, mai ales

în contextul fărâmițării accentuate a proprietății și uneori a administrării fondului forestier. Strategiile

forestiere realizate la acest nivel vor conține informații foarte importante pentru panurile de dezvoltare

durabilă județene și regionale.

Etapele de urmat sunt în principiu aceleași ca și cele prezentate în Tabelul 12, cu excepția pașilor care se

referă la procesul de reamenajare, specific nivelului local. Responsabilitatea în acest caz trebuie stabilită,

impunându-se cel mai probabil un parteneriat între diecția silvică și comisariatul teritorial de regim silvic și

cinegetic.

Informațiile relevante și pașii de urmat pentru identificarea și colecatarea lor este detaliată în Anexa .....

5.3 Pași de urmat în planificarea strategică sectorială la nivel național

Având în vedere rolul domeniul forestier pentru societate precum şi pentru toate ramurile economice,

dezvoltarea acestui sector se realizează sub supravegherea statului, prin elaborarea şi transpunerea în

practică a unei strategii sectoriale, iar pe termen scurt prin implementarea unei politici corelate cu

documentul strategic.

Documentul strategic pentru managementul forestier este Strategia Forestieră Națională (SFN). Aceasta

trebuie să fie elaborată printr-un proces participativ, la care să-și aducă contribuția toți factorii interesați din

silvicultură, exploatare forestieră, prelucrarea lemnului, industria mobilei, cercetare, învățământ,

administrarea ariilor protejate, alte sectoare influențate de managementul forestier, inclusiv publicul larg ca

principal beneficiar al serviciilor oferite de pădure.

Etapele de urmat sunt în principiu aceleași ca și cele prezentate în Tabelul 12, cu excepția pașilor care se

referă la procesul de reamenajare, specific nivelului local. Responsabilitatea în acest caz îi revine autorității

centrale pentru silvicultură.

Este important ca în procesul de elaborare a strategiei forestiere naționale să fie consultate şi analizate

studiile de evaluare ale SFN anterioare pentru a avea o viziune de ansamblu asupra factorilor de

succes/eşec în implementarea lui. Trebuie luate în calcul rezultatele monitorizării implementării SFN

anterioare sau, dacă monitorizarea nu s-a făcut, trebuie elaborată metodologia de cercetare și alese

metodele de cercetare calitativă: observația participativă, studiu de caz, workshop-uri cu factorii implicați,

cu scopul de a favoriza analiza în profunzime a rezultatellor implementării. și a impactului asupra politicilor

publice, în special atunci când rezultatele acestora sunt complexe şi dificil de cuantificat. Se vor organiza

sesiuni de consultare cu specialişti în domeniul evaluării politicilor publice, precum şi cu factori responsabili

pentru implementarea acestora, valorificând experiența atât a evaluatorilor de politici publice, cât şi a

sectorului public menit să le implementeze.

Principalele etape ale procesului de consultare publică la nivel național trebuie să includă:

- difuzarea prin mass-media și prin societatea civilă a aspectelor esențiale care trebuie abordate

de către politica și stategia de dezvoltare a sectorului, astfel încât fiecare specialist sau

cetățean să poată să-și exprime în scris punctul de vedere (adresat grupului de coordonare a

acestui proiect), aducându-și contribuția la elaborarea politicii și strategiei de dezvoltare a

74

sectorului forestier.

- organizarea unor ateliere de lucru, incluzând specialiști din domeniu, care au elaborat prima

forma a politicii și strategiei de dezvoltare a sectorului, atât pe baza experienței proprii cât și a

tuturor punctelor de vedere și a contribuțiilor trimise grupului de coordonare.

- difuzarea acestei variante publicului larg (prin publicarea pe site-ul ministerului), în vederea

îmbunătățirii ei;

- includerea punctelor de vedere exprimate în elaborarea formei finale a politicii și strategiei de

dezvoltare a sectorului forestier pe care Ministerului o va aproba.

Întregul proces trebuie desfasurat pe o perioada care să ofere posibilitatea tuturor celor interesați de acest

sector să-și aducă contribuția la elaborarea politicii și strategiei de dezvoltare a sectorului forestier.

Anexa I – Formular pentru analiza presiunilor și amenințărilor la adresa pădurilor

Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte diferite. În

acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor utilizând clasificarea IUCN

pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în domeniul

managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au

presiunile / amenințările asupra valorilor. Amenințările din Formularul Standard al siturilor Natura 2000, pot

fi ușor asimilate cu cele din clasificarea IUCN În clasificarea IUCN se face distincție între presiuni și

amenințări pentru a permite o mai bună planificae a măsurilor de management pentru a preveni/reduce

impactul acestora.

Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care

au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat

viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile

identificate în present, respectiv în ultimii 5 ani.


putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe

termen lung sau mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau

previzibile atât in fond forestier cât și în afara acestuia.. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul

amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene

naturale extreme posibile.


putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și / sau fenomene) sau separat viabilitatea pe

termen lung sau mediu a speciei sau habitatului. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni

umane viitoare sau previzibile Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în

următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.

Tabelul de mai jos redă principalele presiuni și amenințări prezentate la capitolul 1 în formatul recomandat

de IUCN.

O analiză detaliată a presiunilor și a amenințărilor la ar trebui să se facă la nivelul fiecărei unități de

management (fond forestier sau arie naturală protejată), utilizând tabelul de mai jos:

75

Legendă:

Presiune / Ameninţare minoră Presiune / Ameninţare moderată Presiune / Ameninţare majoră

necesită monitorizare dar nu şi

acţiuni specifice de management

necesită acţiuni specifice de

management cât mai curând

posibil

necesită acţiuni de management

cu prioritate

Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major

1 2 3

Presiuni și amenințari la adresa valorilor asociate pădurilor - exemplu de analiză dintr-o arie protejată cu

habitate și specii forestiere importante pentru conservare

Ameninţarea /

Presiunea

identificată

Valoarea

amenințată

(cât mai

specific

definită)

Explicații

(se precizează, dacă există date, și pe ce

zone se extinde sau se concentrează

amenințarea. Dacă este nevoie, separat

pentru valorile pentru care au relevanță

deosebită)

Nivel impact

estimat

Prezent Viitor

1 2 3 4 5

1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.

1.1. Case şi aşezări (zone urbane, suburbii, sate, case de vacanță, construire locuințe în zone ripariene, etc.)

Cauze: Localizare: Impact:

1.2. Zone comerciale şi industriale (fabrici, zone comerciale izolate de așezări, zone cu clădiri de birouri, depouri, aeroporturi, etc.)


1.3. Infrastructură turistică şi de recreere (stațiuni de schi, terenuri de golf, complex turistic izolat de alte așezări, zone de camping, etc.)


2. Agricultură şi Acvacultură

2.1. Culturi anuale şi perene, altele decât lemnul (culturi pentru hrană, furaje, fibre, combustibil sau orice alte utilizări)


2.2 Plantaţii de arbori pentru lemn și celuloză sau ca materie pentru bioenergie, realizate în afara fondului forestier,


76

Ameninţarea /

Presiunea

identificată

Valoarea

amenințată

(cât mai

specific

definită)

Explicații





deosebită)

Nivel impact

estimat

Prezent Viitor

1 2 3 4 5

adesea cu specii exotice. (Dacă plantațiile sunt pentru regenerare în fond forestier se trec la categoria 5.3)

2.3. Creşterea

animalelor (se referă și

la creșterea animalelor

în ferme) și păşunatul


2.4. Acvacultura de ape dulci – animale acvatice crescute în anumite locuri, sau crescute ”extensiv” prin popularea anumitor corpuri de apă (include și populările pentru pescuit)


3. Producția de energie şi minerit

3.1. Foraje pentru exploatarea petrolului şi gazelor naturale


3.2. Minerit şi exploatare în cariere de suprafață


3.3 Energie regenerabilă - producere de energie geotermală, prin parcuri eoliene, parcuri solare, altele


4. Coridoare de transport şi servicii

4.1 Drumuri şi căi ferate – include toate tipurile de drumuri și căi ferate și infrastructura asociată, animalele ucise pe acestea, gardurile asociate


4.2 Linii de comunicaţii şi utilităţi - de ex. cabluri electrice, linii de telefonie, apeducte, conducte de gaz și petrol


4.3 Culoare şi canale de navigaţie

77

Ameninţarea /

Presiunea

identificată

Valoarea

amenințată

(cât mai

specific

definită)

Explicații





deosebită)

Nivel impact

estimat

Prezent Viitor

1 2 3 4 5

5. Utilizarea resurselor biologice

5.1. Vânătoareaşi colectarea animalelor terestre (legal sau ilegal)


5.2 Culegerea de plante terestre sau ale unor părți ale acestora (nelemnoase) – cu orice scop


5.3. Exploatare forestieră şi recoltarea lemnului


5.4. Pescuitul şi recoltarea resurselor acvatice (plante sau animale)

6. Intruziune umană şi perturbare (deranj)

6.1. Activităţi recreative (incluzând sporturi extreme) şi turism


6.2. Exerciţii militare (se includ poligoanele militare)

6.3. Cercetare, educaţie şi alte activităţi legate de activități în fond forestier

6.2. Alte forme de perturbări (pătrunderea ilegală, accesul, vandalismul, acttivități de management care pot provoca perturbări sau deranj, cum ar fi de exemplu acces motorizat frecvent în anumite zone al administratorului etc. Aici se includ și amenințările la adresa personalului silvic)


7. Modificări ale sistemelor naturale

7.1. Incendii Cauze: Localizare: Impact:

7.2 Baraje, modificări hidrologice şi

Cauze: Localizare:

78

Ameninţarea /

Presiunea

identificată

Valoarea

amenințată

(cât mai

specific

definită)

Explicații





deosebită)

Nivel impact

estimat

Prezent Viitor

1 2 3 4 5

managementul/ utilizarea apei (inclusiv desecările)

Impact:

7.4. Alte modificări ale ecosistemelor (inclusiv cele cauzate de un management defectuos)


8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice

8.1. Specii invazive și boli non-native/ alohtone


8.2. Specii invazive și agenți patogeni nativi problematici


8.3. Material genetic introdus


8.4. Specii / agenți patogeni problematici de origine necunoscută


8.5. Boli virale / induse de prioni


8.6. Boli cu cauze necunoscute


9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)

9.1 Apă uzată menajeră şi apă reziduală urbană și de la facilităţi din fondul forestier / aria protejată (de ex. facilităţile turistice, toalete etc.)


9.2 Efluenţi industriali, de mină sau de origine militară şi deversări


9.3 Efluenţi rezultaţi din agricultură şi silvicultură


9.4. Gunoi şi deşeuri solide


9.5. Poluarea aerului Cauze: Localizare: Impact:

79

Ameninţarea /

Presiunea

identificată

Valoarea

amenințată

(cât mai

specific

definită)

Explicații





deosebită)

Nivel impact

estimat

Prezent Viitor

1 2 3 4 5

9.6 Surplus de energie (de ex. poluare termică, luminoasă, etc.)


10. Evenimente geologice

10.1. Avalanșe alunecări de teren / eroziunea şi/sau colmatarea/ depunerea de materiale


11. Ameninţări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme

11.1 Schimbarea amplasării şi alterarea habitatului

Cauze:

11.2. Secete Localizare:

11.3. Temperaturi extreme


11.4. Furtuni şi inundaţii


11.5. Alte impacturi (de ex. schimbări în comportamentul speciilor – de ex. urşii încetează să see retragă pentru somnul de iarnă)


12. Ameninţări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice

12.1 Pierderea / ignorarea cunoştinţelor şi/ sau a practicilor de management tradiţionale (în cazul proprietarilor privați)


12.2. Degradarea naturală a valorilor unor situri culturale


12.3. Distrugerea construcțiilor, a grădinilor, siturilor aparținând patrimoniului cultural


12.4. Altele Cauze: Localizare: Impact:

80

Anexa II – Exemple de informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației existente în cadrul procedurii de planificare strategică sectorială

Pentru a ilustra mai bine modul în care trebuie gândită abordarea integrată în planificare, acest

capitol prezintă câteva exemple / recomandări referitoare la informațiile care ar trebui colectate și

analizate a fundamenta strategia de management.

Nivel operațional

Managerii forestieri trebuie să identifice valorile de mediu și social culturale pentru pădurile aflate în

administrare/proprietate. Recomandările de mai jos sunt făcute pentru a ajuta în procesul de colectare a

informațiilor:

Tabelul .... Exemple de informații necesare pentru planificare strategică la nivel operațional și surse

Nr.

Crt.

Ce trebuie să afli Din ce documente se pot afla sau de la ce instituții /

organizații pot fi cerute informațiile

1 Ce arii protejate sunt în zonă? Legea 5/2001, limitele siturilor de interes comunitar de

pe pagina web a autorității centrale pentru mediu

hotărârile de guvern de desemnare a ariilor protejate

de interes național – disponibile pe pagina web a

autorității centrale pentru mediu

2 Cine administrează ariile protejatre

și care sunt obiectivele și măsurile

de management

Informațiile se pot colecta de la administratorii ariilor

protejate (administrații sau custozi), de la APM,

autoritatea centrală pentru mediu, etc

3 Obține hărțile cu ariile protejate

(limite, zonare, etc)

Informațiile se pot colecta de la administratorii ariilor

protejate (administrații sau custozi), de la APM,

autoritatea centrală pentru mediu, (pagina web cu

limitele siturilor de interes comunitar, cu limitele și

zonarea parcurilor naționale și naturale), etc.

4 Cât din fondul forestier aflat în

administrare/proprietate este în

AP?

Suprapune hărțile fondului forestier cu hărțile ariilor

protejate. Trebuie să existe o listă cu UP/UB și ua aflate

în fiecare tip de arie protejată și în fiecare zonă dacă AP

are zonare.

5 Care sunt speciile și/sau habitatele

de interes conservativ din ariile

protejate care sun în sau depind de

pădure (conservare, cheie, etc)

Anexele la Legea 49/2011,

Formularul Standard al siturilor Natura 2000

Discuții cu administratorul AP/

Studii de inventariere / cartare publicate universități,

biologi sau realizate cu ocazia elaborării planului de

management.

6 Indentifică corpurile de apă și

zonele umede din zonă pentru care

se impun măsuri speciale de

Planuri de amenajare a bazinelor hidrografice

Serviciile de gospodărire a apelor și filialele lor,

81

management. (izvoare, cursuri

permanente de apă, lacur naturale

și artificiale, mlaștini, turbării, etc.)

Ce servicii furnizează și cine sunt

beneficiarii acestora resurse de

ape? (Ex. O nouă sursă de apă

captată – trebuie adaptat

managementul, respectiva

suprafață se încadrează într-o alta

subgrupă funcțională, nu se mai

fac tăieri rase. În condițiile

existenței unui mecanism viabil

pentru serviciile ecosistemice se

vor putea recupera pierderile

datorate restricțiilor).

autorități locale

7 Se analizează obiectivele sociale

influențate de managementul

forestier: zone de recreere, zone de

importanță culturală, păduri de

importanță istorică, păduri din jurul

localităților, drumuri naționale

Auorități locale, populația locală, organizații

neguvernamentale

8 Se analizezează obiectivele turistice

influențate de managementul

forestier și valorile din fond

forestier care pot fi de interes

turistic.

Consultări cu organizațiile de turism, ghizi locali,

proprietari de locații turistice, organizații

neguvernamentale.

9 Evaluarea produselor accesorii

(cantități pe specii). Identificarea,

pe specii, a cantităților minimu

necesare să rămână în teren pentru

hrana speciilor, stabilitatea

habitatelor.

Sunt necesare studii speciale sau se iau datele din studii

existente, planuri de management, al ariilor protejate,

etc)

10 Identificarea neconcordanțelor

dintre măsurile de management

necesare pentru conservarea

biodiversității și prevederile

amenajamentului.

Prin analiza planurilor de management al ariilor

protejate sau a măsurilor minime de management

realizate împreună cu adminsitratorii AP

11 Identificarea publicului țintă pentru

acțiuni de educație și infirmare /

conștientizare

Date statistice legate de populația locală, de sisemul de

educație

Nivel tactic

82

Pentru realizarea strategiei la nivel județean / regional instituțiile responsabile centralizează informațiile

adunate la nivel operațional sau, în cazul în care nu există planuri la nivel operațional, le colectează de la

ocoalele silvice, de la instituțiile și organizațiile relevante și din sursele indicate în tabelul .... La aceste

informații cva adăuga și informațiile obținute din monitorizarea managementului forestier pe o anumită

perioadă de timp sau pe perioada de implementare a strategiei anterioare.

Nivel strategic

Pentru realizarea strategiei la nivel național se centralizează datele transmise de la nivel tactic și se obțin

alte date relevante de la instituții și organizații care operează la nivel național.

Anexa III – scurtă descriere a amenajamentului silvic și a planului de management al ariei protejate

Amenajamentele silvice

Documentul de planificare aferent unității de management (ocolul silvic, proprietar) este

amenajamentul silvic, impus de legislația în vigoare din domeniu. Amenajamentul silvic realizat de

către firmele de amenajare, cu sprijinul gestionarilor și ai nivelului ierarhic superior (Direcția

Silvică sau CRSC), trebuie să fie aprobat după realizare de către autoritatea centrală responsabilă,

prin ordin de ministru, devenind document cu caracter normativ – obligatoriu de implementat.

Fiind un document prevăzut de legislație, ce trebuie adoptat de către o autoritate, ce conține

propuneri de implementare a unor politici sectoriale, are o planificare temporală și vizează

gestiunea durabilă a unei resurse, amenajamentul silvic este subiect de analiză în cadrul

procedurilor SEA. Transparența procesului de planificare este deci esențială, aceasta fiind

abordarea corectă pentru integrarea domeniului silvic în complexul amplu al activităților cu rol

important în dezvoltarea durabilă și conservarea biodiversității. Acest aspect devine și mai

important în cazul ocoalelor silvice ce se suprapun cu arii naturale protejate.

Important este să se precizeze faptul că în momentul de față amenajamentele silvice nu sunt

documente de planificare strategică în adevăratul sens al cuvântului, întrucât ele nu sunt

construite pe cei trei piloni ai planificării strategice: economic, social, mediu. Amenajamentul silvic

este documentul de planificare tehnică, baza unui potențial plan de management (plan strategic la

nivel local). Dar acest subiect fiind unul vast și neconstituind obiectul ghidului, vom continua

analiza nivelului local plecând de la amenajamentele silvice.

83

Planul de management al ariei naturale protejate

Document impus de către legislația în domeniul ariilor naturale protejate, are rolul de a definii obiectivele

de conservare pentru aria naturală protejată, a evidenția speciile și habitatele ce fac obiectul conservării, a

planifica soluții pentru reducerea presiunilor și amenințărilor ce atentează la integritatea ariei naturale

protejate și de a stabili măsuri de management pentru atingerea obiectivelor stabilite. Cele precizate mai

sus, nu sunt însă singurele aspecte ce sunt vizate de planul de management al unei arii naturale protejate.

Funcție de categoria de arie naturală protejată, planul de management include și aspecte privind utilizarea

resurselor naturale, dezvoltarea comunităților, propuneri de schimbări de categorii de folosință. Planul de

management al unei arii naturale protejate este un document integrator îndeosebi pentru acele categorii de

arii naturale protejate în care intervenția umană este permisă sau în care dezvoltarea durabilă este

promovată ca element cheie al managementului biodiversității. Managementul forestier aplicat în mod

corect nu va fi asimilat ca presiune sau amenințare, decât în măsura în care normativele actuale din sectorul

silvic impun acțiuni de management care contravin cerințelor legate de conservarea habitatelor și speciilor

de interes.

Documents

ghid de planificare strategică pentru managementul responsabil