Embed Size (px)
DESCRIPTION
Prevenire violentei si a traficului de fiinte umane
Citation preview
Tipurile de abuz: Fizic; Emoţional(psihologic); Sexual ;
Femonemul abuzului faţă de copii : definiţii, tipologii, forme, cauze şi consecinţe.
Violenţa domestică este o încălcare a legislaţiei, care în cele mai frecvente ori poartă caracter penal. Totuşi, în mentalitatea colectivă, iar în cele mai frecvente cazuri şi în tratarea cazurilor de către victimele violenţei domestice, se consideră că “nu trebuie să se scoată gunoiul din casă”, că “soţii se ceartă doar din iubire”, sau că orice neplăceri urmează a fi rezolvate între pereţii casei.Astfel, majoritatea cazurilor de violenţă domestică nu sunt rezolvate prin metode legale, aceste fapte menţinîndu-se într-o formă latentă.
Pentru o analiză profundă a fenomenului violenţei domestice este importantă delimitarea clară a următoarelor poziţii:
• cine este jertfa şi cine-i abuzatorul;• ce fel de acţiuni şi comportamente trebuie calificate
drept „violenţă domestică”.
Portretul psihologic al victimeiEconomic
dependentăde agresor
Sentimentaldependentă de
agresorDependentăde normeleculturale
Frică de“zvonul social”
Responsabilă de starea psihologică
a agresorului
Confruntată cu stări
psihologice grave
Nu-şi cunoaşte drepturile
Apărătoare aimaginii
agresorului
Convinsă de rude, biserică, prieteni
Nu crede că există metode de rezolvare
a situaţiei
Dependentăde spaţiul
locativViolenţă în
familia de provenienţă
Victima
Economic dependentăde agresor
Sentimentaldependentă de
agresorDependentăde normeleculturale
Frică de“zvonul social”
Responsabilă de starea psihologică
a agresorului
Confruntată cu stări
psihologice grave
Nu-şi cunoaşte drepturile
Apărătoare aimaginii
agresorului
Convinsă de rude, biserică, prieteni
Nu crede că există metode de rezolvare
a situaţiei
Dependentăde spaţiul
locativViolenţă în
familia de provenienţă
Victima
Portretul psihologic al agresorului
Nivel jos al dezvoltării
moral-spiritualeTulburări ale
comportramentuluisocial-determinate
Climat educaţional nefavorabil în
familia de provenienţă Imagine greşită
a dreptăţii
Comportament dictatorial Probleme cu
afirmarea la serviciu
Comportament manipulativ
Abuz de alcool, dependenţă de droguri
Autoapreciere inadecvată
Carenţă afectivă în copilărie
Patologii psihice de limită
Tulburări la nivel organic, moştenire genetică nefastă
Violenţă în familia
de provenienţă
Agresorul
Cuprins
Introducere.......................................................................................p.2
1. Ce este abuzul?.............................................................................................p.3
1.1 Tipuri de abuz!.......................................................................................p.4
2. Cui pot cere ajutor?.....................................................................................p.7
3. Formele abuzului.........................................................................................p.7
3.1 Violenţa.................................................................................................p.7
3.2 Neglijarea..............................................................................................p.10
3.3 Exploatarea...........................................................................................p.12
3.4 Traficul.................................................................................................p.15
4. Cine te poate ajuta? ...................................................................................p.17
5. Anexe............................................................................................................p18
2013
1
Introducere
Această broşură reprezintă un ghid metodologic pentru dezvoltarea
capacităţilor cadrelor didactice în domeniul prevenirii şi intervenţiei în cazurile de
abuz, neglijare, exploatare, şi trafic al copilului. A fost creată în adresa persoanelor
care lucrează cu copii: familia , personalul didactic, psihologi şcolari , asistenţi
sociali, medici care pot să facă faţă emoţiilor şi să acţioneze cu încredere pentru ai
proteja.
Există mai multe instrumente internaţionale şi naţionale subiectul cărora este
activitatea copilului:
Prevederi internaţionale:
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948 de
Adunarea Generală a ONU
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la 20 noiembrie
1989 de Adunarea Generală a ONU etc.
Prevederi naţionale:
Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994
Codul Muncii al Republicii Moldova , nr. 154-XV, din 28.03.2003
Codul Penal, nr.985- XV, din 18.04.2002
Codul cu privire la contravenţiile administrative, adoptat la 29-03.1985
Legile Republicii Moldova privind drepturile copilului , nr.338-XIII din 15
decembrie 1994
Legea Invăţămîntului, nr.547-XIII din 21.07-1995 etc.
Drepturile omului reprezintă pricipalele condiţii care permit fiecărei
persoane sa-şi dezvolte şi să aplice cît mai eficient calităţile sale fizice,
intelectuale, morale, socioafective şi spirituale. Noţiunea de drepturi fundamentale
ale omului defineşte drepturile esenţiale la existenţa şi integritatea psihică, la
dezvoltarea intelectuală şi asigurarea materială a persoanei precum şi la
2
participarea ei activă la conducerea statului ; drepturile sunt stabilite şi garantate de
marele tratate internaţionale, de Constituţie şi legile interne ale statului.
Ideea elaborării unui asemenea ghid a venit în urma studierii cazurilor de
abuz intîlnite în sociatate, scopul primordial fiind nondiscriminarea copiilor .
În această broşură veţi găsi informaţii despre cum să faceţi faţă
comportamentului copilului dumnevoastră, veţi afla, de asemenea, că atunci cînd
nu vă descurcaţi, aveţi posibilitatea şi e bine să cereţi ajutor.
Copilul este considerată orice
persoană cu vîrsta pînă la 18 ani!
1. Ce este abuzul?Abuzul asupra copilului are loc atunci cînd o persoană se comportă cu un
copil intr-un mod în care îl face să sufere, fizic sau sufleteşte.
Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei
persoane care se afla într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față
de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”
Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care
abuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului şi, în
contextul realizării acestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient,
integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului.
Comportamentul inadecvat (ignorare, desconsiderare, refuzul de a-l ajuta,
etichetari negative) exercitat de adulti asupra copilului are efecte negative asupra
personalitatii in formare a copilului. Astfel, produce daune sau reduce in mod
substantial potentialul de dezvoltare psihica si de creativitate, precum si facultatile
si procesele mentale ale acestuia.
3
O problemă deosebit de importantă este legată de violența exercitată de
angajatii institutiilor de invatamint cu scop așa-zis educativ, care, în conformitate
cu prevederile Legii 272/2004 este interzisă . Textul Legii 272/2004 interzice în
mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de
drepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context
se află copilul.
Metode de preventie a abuzului asupra copilului: rezolvarea problemei
copiilor abuzati se realizeaza printr-o colaborare stransa intre specialisti (asistenti
sociali, psihologi, politie si echipele multidisciplinare din primarii), iar
competentele lor sunt foarte clar stabilite.
1.1Tipuri de abuzExistă mai multe tipuri de abuz :
Fizic ;
Emoţional ;
Sexual ;
Orice tip de abuz dăunează copilului şi încalcă dreptul la o copilărie fericită .
Un copil abuzat simte:
1. Durerea fizică apare atunci cînd copilul este abuzat fizic :
Este lovit cu măna , piciorul , cureaua, varga, alt obiect;
Este tras de păr , de urechi, lovit peste faţă ;
Este înţepat , pişcat, muşcat;
Este scuturat, îmbrîncit, legat;
Este obligat să facă munci grele care depăşesc capacităţile sale.
Ce este abuzul fizic ?
Abuzul fizic lasă urme adînci în sufletul, comportamentul şi personalitatea
copilului. Copii care sunt supuşi abuzului fizic nu simt doar durere, dar şi
umilinţă, înjosire, ruşine, vină. Ei pot deveni agresivi cu alţii , neprietenoşi sau
4
închişi în sine. În toate cazurile abuzul afectează negativ imaginea şi respectul
de sine al copilului, încrederea acestuia în forţele proprii.
2. Durerea sufletească ( emoţională) este atunci cînd un coipil simte:
Frică ;
Tristeţe ;
Ruşine;
Nedreptate ;
Această durere apare cînd un copil este abuzat fizic dar şi atunci cînd i se spun
cuvinte răutăcioase, porecle , ameninţări.
Ce este abuzul emoţional ?
Abuzul emoţional are loc atunci cînd un copil este :
Poreclit , înjurat, numit cu cuvinte care îl umilesc;
Permanent criticat , jignit;
Învinovăţit pentru anumite probleme ;
Ameninţat cu bătaia , cu distrugerea obiectelor personale ;
Refuzat şi respins, îi sînt ignorate necesităţile , interesele şi preocupările;
Luat în derîdere( în special sentimentele lui);
Lipsit de personalitatea de a comunica, de a ieşi cu prietenii ;
Abuzul emţional este şi atunci cîn se fac gesturi şi mimici care provoacă suferinţă:
Datul ochilor peste cap ;
Oftatul ;
Tonul batjocoritor al vocii ;
Privitul cu desconsiderare, cu
desgust;
Întorsul spatelui;
Izbitul uşii ;
Tăcerea ;
Ignorarea ( de parcă copilul nu ar
exista).
5
Cum poate afecta abuzul emoţional un copil ?
Abuzul emoţional îl face pe copil să se simtă trist , fără valoare, neiubit.
Dacă observaţi la cineva dintre copii :
Scăderea stimei de sine ;
Neîncrederea în propria persoană ;
Agresivitate în relaţii cu alte persoane;
Disperare ;
Lipsa încrederii în cei din jur;
Frică,
acestea ar fi consecinţe ale abuzului emoţional.
3. Ce este abuzul sexual asupra copilului
Abuzul sexual este atunci cînd copii sînt atinşi într-un mod care le produce
neplăcere şi dezgust, cînd sunt obligaţi să întreţină relaţii sexuale, să privească
imagini sau filme cu imagine indecente sau cînd alte persoane le arată părţi intime
ale corpului lor.
Abuzul sexual este o formă gravă de abuz asupra copilului despre care,
deseori ştiu doar victima şi abuzatorul, fără ca alte persoane sa-şi dea seama de
ceea ce se întîmplă.
Un copil abuzat sexual simte :
Durerea emoţională ;
Durere fizică ,
pentru ceea ce i se întîmplă. De aceea , ţine în taină abuzul şi încearcă să devină „
invizibil ” pentru persoanele din jurul său . În multe cazuri, abuzatorul sexual se
foloseşte de înşelăciune, promisiuni, cadouri pentru a-l determina pe copil să
facă ceea ce-i cere şi să păstreze aceasta în taină.
Ce este hărţuirea sexuală ? este atunci cînd un adult sau un copil mai mare
face comentarii cu caracter sexual referitor la corpul unui copil, îi vorbeşte despre
dorinţele sale sexuale sau îi arată gesturi indecente. Hărţuirea sexuală este un abuz:
I se spune că are un corp sexual ;
6
Este privit insistent/ă de sus în jos ( de parcă ar fi dezbracat din priviri );
Primeşte propuneri insistente de sărutat/ă , înbraţişat/ă, chiar dacă acesta
spune , de fiecare dată că vorbele de acest fel o deranjează.
2. Cui pot cere ajutor?Copilul nu poartă nici o vină pentru ceea ce i s-a întîmplat /i se îmtîmplă.
Orice abuz trebuie oprit. Persoane de încredere - este o persoană pe care o
cunoşti , care are sentimente bune faţă de copil şi simte că ar putea sa-i vorbească
deschis despre un secret , o întîmplare care te-a făcut să se simtă ameninţat sau în
pericol.
Persoana de încrdere a unui copil poate fi :
Mama sau tata , bunicul sau bunica ;
Fratele sau sora , verişorul sau verişoara;
Unchiul sau mătuşa , o altă rudă ;
Cineva de la şcoală ( învăţătorul , psihologul şcolar , un coleg);
Cineva din localitatea ta ( un vecin , un prieten de familie etc.)
Preotul .
3. Formele abuzuluiSunt cunoscute patru forme de abuz:
1. violenţa ;
2. neglijarea ;
3. explotarea ;
4. trafic ;
3.1 Violenţa Violenaţa este comportamentul şi atitudinea , care constau în constrîngerea
fizică sau psihică exercitată de unele persoane asupra altora pentru a-şi impune
voinţa.
7
Violeţa fce parte din viaţa noastra cotidiană, asemenea comportamente cum ar
fi :
bătaia ;
omorul ;
tracasarea sexuală ;
hărţuirea ;
insultele ;
violul ;
Indiferenţa ;
controlul asupra comportamentului altei persoane , asupra bunurilor şi finanţelor ,
diferite ameninţări constitue o plagă răspîndită şi în acelaşi timp ascunsă a
societăţii.
Violen ţ a poate fi :
domestica
sociala
*fizica ,
*psihologica(emotionala),
*sexuala,
*economica.
Violenţa domestică include toate aspectele de violenţă apărute într-o relaţie
de tip familial între rude de sânge, rude prin alianţă, soţi sau concubini.
Pentru o analiză profundă a fenomenului violenţei domestice este importantă
delimitarea clară a următoarelor poziţii:
• cine este jertfa şi cine-i abuzatorul;
• ce fel de acţiuni şi comportamente trebuie calificate drept „violenţă
domestică”.
8
Violenţa fizică , inclusiv sexuală – vătămarea intenţionată a integrităţii
corporale sau a sănătăţii prin exercitarea unor acţiuni de lovire, îmbrîncire , trîntire
, tragere de păr, înţepare, ardere , tăiere , strangulare, muşcare, mutilare genitală ,
impunere prin forţă a relaţiilor sexuale sau a raporturilor intime perverse ,etc.
Violență fizică - constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-
accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului Abuzul fizic
este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de la mici
vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al înțepării, pălmuirii,
lovirii, mușcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării, lovirii.
Violență sexuală
• Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexual împotriva voinței
copilului),
• pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) ,
• incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori).
Violență psihologică - se poate manifesta prin injurii, profetarea de
amenințări, intimidări, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferență,
folosirea de apelative sau etichetări denigratoare, etc. Amenințarea cu violența
fizică este de asemenea un abuz psihologic
Violenţa economică - lipsirea de mijloace de existenţă ( hrana ,
medicamente , obiecte de prim uz); interzicerea dreptului de a poseda , folosi şi
dispune de bunurile comune; refuzul de a contribui la susţinerea familiei ; control
inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune , etc.
3.2 Neglijarea
9
În Republica Moldova persistă fenomenul neglijării în societate ceea ce
permite a concluziona că peste jumătate din cazurile petrecute cu copii, revine
a fi neglijarea copiilor cu vîrste mici punînd amprenta pe dezvoltarea şi
socializarea lor.
Neglijarea – este o formă non-verbală a violenţei către copil, fiind omisă de
o persoană care are responsabilitatea creşterii , îngrijirii sau educării copilului care
pune viaţa copilului în pericol, dezvoltarea fizică, mentală ,spirituală sau socială.
Formele neglijării :
N/J alimentară – copilul nu este hranic corespunzator nevoiilor sale , nu este
administrată corect, sau privare de hrană
N/J vestimentară – copilul nu are haine, sau este îmbracat nepotrivit şi
murdar ;
N/J igienii – lipsa igieni corporale, mirosuri respingatoare, paraziţi ;
N/J medicală - este atunci cînd părinţii nu îngrijesc de sănătatea propriilor
copii , privează copilul de controlul medical de rutină sau neadresarea
copilului la servicii de recuperare a abilităţilor copiilor (ex. Îndrumare
logoped , psihopedagog,etc.);
N/J educaţională - neînscrierea copilului la gradiniţa /şcoală, lipsa
preucupărilor părinţilor pentru stimularea intelectuală a
copilului,inconsecvenţa sistemului de pedepsire, lipsa de urmărire a
progreselor şcolare;
N/J educaţională - neînscrierea copilului la gradiniţa /şcoală, lipsa
preucupărilor părinţilor pentru stimularea intelectuală a
copilului,inconsecvenţa sistemului de pedepsire, lipsa de urmărire a
progreselor şcolare;
N/J emoţională - este atunci cînd persoana abuzătoare nu este receptivă la
nevoile emoţionale ale copilului , nu-i acordă copilului posibilitatea
copilului de a fi consultat de psiholog sau alt specialist;
10
Părăsirea copilului/ abandon – părăsirea copilui în aspect de îngrijire ,
creştere , şi este de unul singur în circumstanţele vieţii care îl poate trauma.
N/J fizică- constă în legarea sau închiderea copilului într-o cameră
întunecoasă sau friguroasă, lăsarea copilului nesupravegheat în casă sau pe
stradă;
Expunerea la substanţe dăunătoare- obligarea copilului să fumeze pasiv ,
prin ne luarea măsurilor de prevenire a acestei situaţii create, sau lăsarea la
îndemîna copiilor substanţe psihotrope, alcool, substanţe otrăvitoare ce va
duce viaţa copilului în pericol;
Expunerea la obiecte periculoase- comportamentul adulţilor de a lăsa la
îndemîna copilului obiecte inflamabile , tăioase sau foarte fierbinţi.
Expunerea la cruzimi- este neluarea de măsuri cu copii pentru prevenirea
expunerii copilului la acţiuni,imagini statice sau în mişcare care reprezintă
violenţă faţă de animale , persoane, pornografie.
Factorii de risc ai neglijării sunt :
Părinţii c/e au fost neglijaţi la rîndul său ;
p/ă c/e au stimă scăzută de sine;
p/ă c/e nu au suficientă informaţie despre dezvoltarea copilului ;
p/ă c/e nu au adoptat rolul de părinte, au grijă de propriile necesităţi în
acelaşi timp le ignoră ale copilului ;
p/ă c/e nu pot fi empatici, nu înţeleg părerile celorlanţi;
Efectul psihologic al neglijării :
Teama ;
Izolarea ;
Incapacitatea de a avea încredere în cineva şi ele includ:
Depresia ;retragerea, tulburări de panică , deficient de atenţie , hiperactivitate,
furie, tulburare reactivă de ataşament, capacităţi cognitive, dezvoltarea
limbajului, achiziţii în plan emoţional performanţe scăzute.
11
Consecinţe neglijării pentru un copil
Oprirea în creştere ;
Dificultăţi medicale cronice ;
Dezvoltare ineadecvată a oaselor şi muşchilor ;
Influenţa negativă , dezvoltarea creierului nefuncţională;
Pierderea auzului.
Copii neglijaţi sunt mai predispuşi la comportamentele antisociale, tulburări de
personalitate şi comportament violent, deseori îşi iau responsabilităţi prea mari ca
îngrijirea de fraţii, surorile mai mici , activităţi care îl împiedică să participe la
viaţa cotidiana, şcolară , la jocuri cu semenii lor , sau pînă la absentarea de
şcoală /abandon.
3.3 ExploatareaCe este exploatarea ?
Prin exploatarea înţelegem executarea unei munci în mod forţat, ţinerea în stare de
scavie, obligarea la practicarea prostituţiei, prelevarea de organe şi oricare altă
activitate prin caer se încalcă drepturile fundamentale ale omului( copilului.
Forme de exploatare :
Exploatare militară – reprezintă implicarea copiilor în operaţiuni militare
( spionaj,călăuză, curier,etc.);
Exploatarea sexuală / proxenetism- reprezintă obligarea minorului să se
prostitueze , filmarea sau fotografierea copilului pentru a produce materiale
cu caracter pornografic;
Exploatarea imagini minorului în audio-vizual- reprezintă obligarea
copilului de a viziona fotografii sau video cu conţinut de diferite tipuri de
violenţă.
Exploatarea economică –este constrîngerea minorilor la muncă, poate
poate lua deferite forme:
12
1. obligarea la muncă a minorilor aflaţi sub limita legală a muncii ;
2. cerşetoria – încurajarea fenomenului de obţinere de bani de către
minori prin apelarea la mila publică;
3. vînzarea copiilor ;
4. utilizarea minorilor pentru comiterea infracţiunilor- folosirea
minorilor pentru furt sau fraudă , pentru distribuirea de substanţe psihotrope.
“Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii,
moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sînt
interzise”
Atunci cînd copii îşi ajută părinţii, ei deprind diferite lucruri utile pentru
viitor. Responsabilitatea cea mai mare a părinţilor este să-şi pregătească copiii
pentru viaţa de adult , iar apoi ajutorul în familiepoate contribui la acestea.
Totuşi,
Copiii nu trebuie să fie expuşi la substanţe periculoase/să folosească
instrumente periculoase / să fie implicaţi în procese de producere, care le-ar
pune în pericol sănătatea;
Copiii trebuie să aibă timp pentru şcoală, pregătirea temelor, distracţie cu
prietenii şi odihnă ;
Părinţii trebuie sa fie atenţi ca copiii lor să nu fie implicaţi în activităţi
ilicite, care le-ar prejudicia dezvoltarea morală şi spirituală.Este important
de a avea o limită , de a şti unde este vorba despre o muncă sănătoasă şi
unde se întrece această limită şi ajungem la exploatare.
Conform art. 46 aliniatele 2,3 şi 4 din Codul Muncii persoana fizică
dobîndeşte capacitatea de muncă la împlinirea de 16 ani. La vîrsta de 15 ani
persoana poate încheia un contract de muncă numai cu acordul scris al părinţilor
sau reprezentanţii legali.
13
Codul Muncii ( art. 96,100 şi 254) obligă angajatorii să adopteze nr. de ore de
lucru la vîrsta copilului.Pentru copiii cu vîrsta de 15-16 ani nr.ore săptămînal este
limitat de 24 de ore de la 17-35 ore pe săptămînă.
Consecinţele exploatării copilului:
Consecinţe fizice :- subdezvoltarea fizică ;
- surmenaj fizic şi psihic;
- boli infecţioase ;
- tulburări sexuale ;
- boli somatice;
- vătămări fizice ;
- invaliditate ;
Consecinte psiho-sociale :
Inadaptare şi abandon şcolar ;
Analfabetism ;
Imagine de sine scazută ;
Marginalizare socială;
Neîncredere în sine şi în alţii ;
Lipsa respectului de sine;
Agresivitate;
Frică de contacte sociali;
Caracter depresiv;
Dezvoltare psihologicăp prematură ;
Consecinţe comportamentale :
Fuga de acasă ;
Vagabondaj;
Izolare;
Simptome neurotice(insomnii, coşmaruri);
Consum de alcool, droguri;
Tendinţe suicidale ;
Vocabular specific;
14
Duritate(comportamente deviante );
Deprinderea de a minţi ;
Sensibilizarea sporitp la atingeri şi contacte fizice;
Tuturor copiilor trebuie să li se asigure satisfacerea nevoilor de bază, prin
respectarea drepturilor de dezvoltare, nu numai pentru supraveţuire şi protecţie ,
ci şi pentru a-şi dezvolta personalitatea , talentele, abilităţile mentale şi fizice. Ei au
nevoie de tot ceea ce îl poate ajuta să crească şi să se dezvolte armonios.
3.4 TraficulTraficul de copii : reprezintă o ameninţare pentru libertate, integrare fizică şi
psihică, recrutare, transportare, transfer, adăpostirea sau primirea unui copil în scop
de exploatare.
Cauzele şi factorii traficului de copii sunt :
Social;
Economic;
Politic ;
Putem să evidenţiem următoarele cauze de ordin social:
1. Situaţia familială:
Familii dezorganizate (parinţi divorţaţi, familii monoparentale);
Lipsa de educaţie din partea părinţilor;
2. Zona de Provenienţă.
Cauze de ordin economic:
Sărăcia;
Nivelul ridicat al şomajului.
Factori de politică socială:
Strategii ineficiente de combatere a şomajului şi sărăciei
Sistem educaţional inadecvat, care nu răspunde cerinţelor necesare
Un cadru instituţional relativ nou privind combaterea traficului
15
Alocarea bugetară insuficientă pentru implementarea Planurilor Naţionale
privind sărăcia,combaterea traficului de fiinţe umane.
Sunt cunoscute următoarele motive pentru care infractorii organizează sau
realizează acţiuni de trafic sunt:
Cererea din ţările de destinaţie
Copii traficaţi nu se pot apăra singuri
Copii sunt uşor manipulaţi
Nu răspund penal pentru infracţiunile săvîrşite
În cadrul traficului de copii putem evidenţia următoarele caracteristici:
Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de
persoane;
Ameninţarea cu folosirea forţei sau diferite forme de constringere care nu
implică violenţa precum frauda sau înşelăciunea;
Exploatarea, în special pentru munca forţată în construcţie,agricultură şi
sectorul casnic, dar şi pentru cerşit,prostituţie şi diverse forme de
exploatare sexuală;
Traficul rutier (diferite accidente în drum spre/de la şcolă).
4. Cine te poate ajuta?În cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi trafic a copiilor cadrele didactice
din instituţiile de învăţămînt preuniversitar promovează activităţi de prevenire şi
identificare timpurie a copiilor expuşi riscului de abuz.
16
Putem enumera următoarele cazuri grave de abuz, exploatare, neglijare şi
trafic al copiilor:
Vătămări corporale grave
Abuz sexual
Exploaterea prin muncă
Neglijare severă a copilului
Trafic de copii.
Cazurile mai puţin grave:
Îmbrîncire
Neglijare
Abuz psihologic (vezi anexa nr.1 la ordinul nr.77 din 22.02.2013 punctul
6.4).
In cazul depistării cazurilor grave de abuz, exploatare , neglijare şi trafic e
necesar de informat prin fişa de sesizare comisia multidisciplinară din comunitate
şi Serviciul de asistenţă psihopedagogică. Iar în cazurile mai puţin grave sunt
soluţionate de către comisia disciplinară din şcoală.
Anexa: Proceduri intersectoriale cu privire la actele normative al RM.
17
Traficul de copii
Cauze şi factori
Semne directe ale traficului de copii
Motivele
Scopuri
Politică
Economici Sociali Exploatarea sexuală Exploatarea prin muncă
Caracteristici
RecrutareTransportareTransferAdăpostireConfiscarea documentelorAmeninţarea şi aplicarea violenţei fizice sau psihiceÎngrădirea la libera circulaţieŢinerea persoanelor ca servitute
Recrutarea, transportarea, transferarea,adăpostirea sau primirea de persoaneAmeninţarea cu folosirea forţei sau diferite forme de constringere care nu implică violenţa precum frauda sau înşelăciuneaExploatarea, în special pentru munca forţată în construcţie, agricultură şi sectorul casnic,dar şi pentru cerşit,prostituţie şi diverse forme de exploatarea sexuală
Cererea din ţările de destinaţie (au fost sugerate existenţa unor cereri în ţările de destinaţie pentru categorii specifice de vîrstă şi gen)Copii traficaţi nu se pot apăra singuriCopii sunt uşor manipulaţiCopii nu răspund penal pentru infracţiunile săvîrşite
„ Prevenirea şi intervenţia cazurilor
de abuz, neglijare, expoatare, trafic al
copilului”
Elaborat de colabaratorii
Serviciului de Asistenţă Psihopedagogică
2013
