GHID PENTRU - · PDF fileProiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investește în oameni!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Investește în oameni! Axa prioritara 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piata muncii” Domeniul major de interventie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”

Titlul proiectului: „Un prim pas pe piața muncii pentru studenții de la științe agronomice și medicină veterinară” Contract POSDRU/189/2.1/G/156518

Centrul de Resurse pentru Comunităţilede Romi

GHID PENTRU CARIERĂ




Centrul de Resurse pentru Comunităţilede Romi 1

Colectiv de elaborare

Dana Maria Manu Coordonator grup țintă

Radu Antohe Operator grup țintă

Yurena Lorenzo Operator grup țintă

Șerban Mihăilă Operator grup țintă

Cuprins

SCOPUL GHIDULUI .................................................................................................................................... 2

CAP. 1 PROCESUL DE DEZVOLTARE A CARIEREI – DE LA GHIOZDAN LA SERVIETĂ......................... 4

ÎNVAȚĂ PENTRU SUCCESUL TĂU! ....................................................................................................... 4

PROCESUL DE PLANIFICARE A CARIEREI ............................................................................................. 9

AUTOCUNOAȘTEREA ............................................................................................................................ 11

IMAGINEA DE SINE .............................................................................................................................. 15

INVENTARUL INTERESELOR .............................................................................................................. 27

INVENTARUL ABILITĂŢILOR /DEPRINDERILOR ............................................................................. 28

INVENTARUL VALORILOR LEGATE DE MUNCĂ ............................................................................... 30

STIMA DE SINE ..................................................................................................................................... 33

CAP. 2 PIAȚA MUNCII, STAGII DE PRACTICĂ, LOCURI DE MUNCĂ ȘI NETWORKING ...................... 44

CAP. 3 DOCUMENTE PENTRU O CARIERĂ DE SUCCES ........................................................................ 49

3.1 Curriculum Vitae ............................................................................................................................ 49

3.2 Scrisoarea de intenție .................................................................................................................... 58

CAP. 4 INTERVIUL DE SUCCES................................................................................................................ 66

NORME DE COMPORTARE LA LOCUL DE MUNCĂ ................................................................................ 75

Mituri despre cariera ............................................................................................................................... 77





SCOPUL GHIDULUI

Lucrarea de față a fost concepută pentru a facilita, prin intermediul unei orientări continue,

tranziția de la școală spre un loc de muncă. Ghidul are câteva caracteristici esențiale: poate fi

autoaplicat de către studenți sau poate fi aplicat de către consilierii din centrele universitare.

Rapidă și eficace, această metodă de orientare în cariera se conturează pe parcursul unor exerciții

și exemple. Toate acestea îi vor ajuta pe cei interesați în crearea unui plan de acțiune personalizat.

În această privință, ghidul serveste tinerilor care doresc să afle mai multe despre ei înșiși și despre

primii pași în traseul către angajare

Această primă parte a ghidului poate fi utilă în același timp oricărui student care a trecut printr-un

proces de orientare în carieră pentru a-și consolida cunoștințele și pentru a se cunoaște mai bine.

Partea a doua este dedicată tinerilor care, din punct de vedere legal, se pot angaja pe piața muncii.

Astfel, ghidul învață tinerii să fie mai flexibili și să nu renunțe atunci când se confruntă cu o serie

de bariere, dificultăți. Ei trebuie să știe că, deși își pot planifica în mod sistematic viitorul, se poate

întâmpla să fie nevoiți ca pe parcursul întregii vieți să ia anumite alegeri strategice. O decizie luată

la un moment dat nu înseamnă că nu mai poate fi schimbată niciodată. Nu în ultimul rând,

succesul unei persoane se bazează și pe angajamentul și capacitatea ei de a-și adapta abilitățile la

situațiile aflate în schimbare.

Pentru tinerii care își doresc să lucreze individual, Ghidul poate fi o lectură plăcută în ceea ce

privește autocunoașterea, pentru descoperirea de noi informații despre carieră și despre pașii pe

care trebuie să-i facă în construirea unei cariere. Lucrul individual permite adaptarea ritmului la

fiecare nevoie personală. Cu toate acestea, exercițiile și exemplele oferite se află în legătură unele

cu altele, deci va fi mai eficient să se urmărească ordinea propusă, cu scopul de a-și forma o

imagine mai complexă referitoare la propria persoană, la abilități și aptitudini și la experiența

personală carei ajută pe tineri să acceseze un loc de muncă; cu alte cuvinte, de a face un pas

înainte în CARIERĂ, dar nu în orice mod, ci într-un mod INFORMAT!

Tinerii trebuie să rețină faptul că intrarea cu succes pe piața muncii necesită o educație solidă și

scopuri clare privind cariera. De aceea ghidul de față constituie doar un prim pas ce trebuie făcut.





Acest ghid este elaborat pentru toţi aceia dintre voi care doresc să descopere şi să exploreze

dimensiunile carierei pe care doriţi să o urmaţi. După ce veţi parcurge toate materialele, veţi

descoperi cine sunteţi şi ce puteţi face, cum să faceţi alegerile corecte pentru viitoarele voastre

cariere/ joburi şi cum să faceţi planuri care să vă ajute să obtineţi succesul profesional, pe piaţa

muncii de astăzi, aflată într-o dinamică permanentă.





CAP. 1 PROCESUL DE DEZVOLTARE A CARIEREI – DE LA GHIOZDAN LA SERVIETĂ

ÎNVAȚĂ PENTRU SUCCESUL TĂU!

Dacă ştii cum să înveţi, vei fi mai motivat să descoperi din ce în ce mai mult lumea din jurul tău şi

să-ţi lărgeşti orizontul de cunoaştere. Acest lucru te poate ajuta în viitoarea profesie, pentru că „a

învăţa să înveţi” este o abilitate de viaţă extrem de importantă, în orice domeniu ocupaţional.

Mai jos sunt prezentate câteva tehnici care te pot ajuta să-ţi ameliorezi performanţele în învăţare.

1. SISTEMUL CĂLĂTORIEI

Pentru ca tehnica să fie cât mai eficientă este bine să vă pregătiţi călătoria dinainte. În acest fel

reperele vă vor fi clare în minte înainte de a le asocia informaţia de memorat. O modalitate de a

realiza acest lucru este să desenaţi pe o coală de hârtie toate reperele de care vă amintiţi în ordine.

Pentru a memora o listă de itemi, fie că sunt nume de persoane, experimente, evenimente sau

obiecte, tot ce trebuie să faceţi este să asociaţi aceste lucruri cu reperele sau opririle din călătorie.

Cu ajutorul unei călătorii destul de lungi puteţi să vă reamintiţi liste de nume de preşedinţi,

informaţii geografice etc. Pentru a vă reaminti o listă scurtă utilizaţi doar o parte a rutei!

2. CAMERA

Imaginaţi-vă o cameră pe care o ştiţi foarte bine, cum ar fi camera dumneavoastră, sufrageria,

biroul sau clasa. În cameră sunt diverse obiecte. Asociaţi imaginile reprezentând informaţia de

memorat cu obiectele din cameră. Pentru a vă reaminti informaţia, pur şi simplu faceţi un tur al

camerei în minte, vizualizând obiectele cunoscute şi imaginile asociate cu ele. Tehnica poate fi

extinsă prin aprofundarea detaliilor şi asocierea informaţiilor de memorat cu obiecte mai mici. De

asemenea, se pot deschide uşi spre alte camere şi utiliza obiectele din ele. Dacă este nevoie puteţi

„construi” extensii ale camerei în imaginaţia dvs. şi le puteţi umple cu obiecte care ar fi în mod

logic acolo. Puteţi folosi alte camere pentru a stoca alte categorii de informaţii. Puteţi utiliza un

peisaj sau un oraş pe care-l ştiţi bine şi pe care-l puteţi „popula” cu imagini din memorie.





3. REPETIŢIA

Citiţi materialul pe care îl aveţi de învăţat şi încercaţi să repetaţi până se fixează. Este foarte

important ca între două sesiuni de repetare să introduceţi una în care să faceţi activităţi precum:

învăţat la altă materie, muzică, tv, etc. astfel încât să nu favorizaţi procesul de inhibiţie laterală, iar

fiecare repetiţie să fie stocată în creier ca şi un material nou de învăţat.

4. POEZIE, POVESTE, UMOR

Materialul este mai uşor învăţat dacă conţinutul său este introdus într-o poezie cu rimă, poveste

sau ceva umoristic. Asocierea unui conţinut cu o anumită stare afectivă face mai facilă reţinerea

lui.

5. SUBLINIEREA, ÎNCERCUIREA CUVINTELOR - CHEIE

Materialul este mai uşor învăţat dacă conţinutul său este grupat în jurul unor cuvinte-cheie care

sunt subliniate sau încercuite. Se recomandă ca aceste cuvinte să fie reprezentative pentru textul

de reţinut astfel încât să servească drept amorsă în faza de reactualizare.

6. UTILIZAREA CULORILOR

Pentru a facilita învăţarea se pot utiliza o serie de culori cu care sunt subliniate încercuite

accentuate cuvintele-cheie ale textului de învăţat. Se vor folosi culori diferite pentru aspecte

diferite de învăţat pentru a facilita reactualizarea materialului.

7. UTILIZAREA ARBORELUI CONCEPTUAL

Pentru a reţine mai bine materialul de învăţat, scrieţi în mijlocul foii conceptul în jurul căruia se

ţese textul şi porniţi săgeţi radiale în jurul cărora să notaţi cuvinte relaţionate. Încercaţi să notaţi

cuvintele cu cea mai mare importanţă pentru temă.





8. ARANJAREA MEDIULUI

Materialul este mai uşor învăţat dacă stimulii din mediu nu amorsează alte comportamente care

interferează cu activitatea. Se recomandă învăţarea în locuri special amenajate precum: la birou, la

bibliotecă, în clasă unde lucrurile din jur să susţină activitatea în care ne implicăm. Învăţarea în

pat, la masa unde se iau gustările invită la alte comportamente.

REGULI PENTRU A ÎNVĂŢA UŞOR:

1. Nu te apuca de învăţat decât într-o stare psihică corespunzătoare caracterizată prin pofta

de a învăţa, curiozitatea pentru materialul studiat, luciditate mintală.

2. Nu încercaţi să învăţaţi când sunteţi obosiţi, enervaţi, supăraţi.

3. Învăţaţi în mod logic, nu mecanic, căci e mult mai uşor, iar cunoştinţele memorate prin

procedee logice se reţin mult mai profund.

4. „Atacaţi” lecţia de învăţare de la exterior către interior, de la schelet către conţinut, pentru

a o însuşi pe părţi.

5. Stabiliţi cât mai multe conexiuni între informaţiile de memorat şi cele deja memorate.

6. Folosiţi-vă din plin imaginaţia, fantezia, visul de a zugrăvi tema (lecţia, cursul, informaţiile

de memorat).

7. Repetaţi textul, lecţia, cursul de învăţat potrivit unui orar riguros întocmit, încercaţi să

evitaţi suprasolicitarea, dar şi uitarea.

8. Ori de câte ori permite materialul de învăţat, memoraţi în glumă, prin conexiuni umoristice

ori prin formule de memorare mecanico-logice.

9. Anumite probleme pot fi învăţate în stare de relaxare sau în prima fază de somn.

Înregistraţi informaţiile pe o casetă audio şi ascultaţi-o ori de câte ori aveţi nevoie să

învăţaţi.

10. Foloseşte autocompensarea afectivă prin care se răsplăteşte fiecare rezultat pozitiv

Ce trebuie să faceți pentru a învăța eficient?

1. Zilnic trebuie să învăţaţi, chiar şi atunci când nu aveţi timp necesar sa rezervaţi 10 minute

învăţării.





2. Dacă entuziasmul a scăzut temporar sau sunteţi bolnavi sau obosiţi nu trebuie să vă fortaţi,

dar nici să renunţaţi la învăţat; se va studia ceva uşor sau cu un grad scăzut de implicare.

3. Este recomandat să învăţaţi mai puţin şi mai bine decât mult şi superficial.

4. Înainte de a învăţa vă veţi autoconvinge de corectitudinea informaţiilor, veţi evita

aprofundarea greşelilor. Această regulă poate acţiona şi limitativ sau blocant. Este mai bine

să învăţaţi chiar şi cu un grad de eroare care se va corecta în timp decât să nu învaţaţi

deloc.

5. Fără o necesitate stringentă nu se va studia în acelaşi timp două materii înrudite (de

ex.două limbi străine), existând riscul amestecului lingvistic şi al transferului. Ţinând cont

de avertismentul de mai sus se pot învăţa două sau mai multe materii (discipline) în acelaşi

timp atunci când informaţiile se potentează reciproc şi ajută la o mai bună învăţare. Se va

cântări atent dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe riscuri.

6. Putem compara o materie (disciplină) cu o cetate care poate fi cucerită numai atunci când

se porneşte asediul din toate părţile: ascultare, vorbire, citire, scriere, reformulare, discuţie,

etc.

7. O condiţie importantă este acceptarea şi admiterea greşelilor fără jenă, precum şi

admiterea de a fi corectaţi. Fără a greşi nu se poate învăţa.

8. Vă veţi concentra asupra atitudinii interioare prin autosugestie şi ambianţa exterioară.

Atitudinea interioară trebuie să fie guvernată de următoarele:

Motivaţie din interes;

Optimism, având gânduri pozitive;

Entuziasm, plin de voioşie;

Încredere în succes;

Uşor autoexigent, cu toleranţă;

9. Asocierea unei informaţii noi cu cele cunoscute se mai numeşte ancorare, reformularea cu

propriile cuvinte a materialului studiat având acelaşi efect. Vă puteţi imagina un bloc de

gheaţă într-un port pe care îl veţi ancora cu 1,2,3… ancore până ce acesta se va topi,

devenind una cu apa mării. Motivaţia pentru care faceţi această ancorare este cea de a fixa





blocul ca să nu plece în larg pentru a-l putea folosi, altminteri acesta ar putea pluti liber şi

lovi navele din port avariindu-le.

10. În procesul învăţării veţi schimba deseori ritmul pentru a da culoare unei operaţii

monotone. Per ansamblu s-a dovedit că folosirea a cel puţin trei ritmuri măreşte eficienţa

procesului de învăţare şi memorare. De exemplu, în cazul citirii cu voce tare se pot folosi

tonurile: autoritar, calm, şovăielnic(moale) etc.





PAŞI în planificarea carierei

Planificarea carierei este un proces ce durează toată viaţa şi include: alegerea unei ocupaţii,

angajarea, dezvoltarea profesională, posibile schimbări ale locului de muncă şi, în cele din urmă,

pensionarea. Dezvoltarea carierei este un proces de creştere ce implică educaţia şi profesia-

desfăşurat pe durata întregii vieţi. Deşi dezvoltarea carierei se poate întâmpla într -un mod

neintenţionat (nimeni nu poate opri dezvoltarea, acumularea de experienţe şi schimbarea), atunci

când se desfăşoară într-un mod conştient şi intenţionat –acest proces înseamnă aţi crea în mod

activ activitatea pe care vrei să o desfăşori în cadrul vieţii pe care vrei să o trăieşti. Cercetătorii

sugerează că “dezvoltarea carierei se referă la întreaga viaţă a unei persoane, nu doar la ocupaţia

sa; implică individul în contextul mereu în schimbare al vieţii sale”.

Managementul carierei este o combinaţie de planificare strategică şi alegerile gate de carieră

făcute de către o persoană. Rezultatul unui management reuşit al carierei include un sentiment de

împlinire personală, un echilibru între latura personală şi cea profesională a vieţii, atingerea

obiectivelor propuse şi securitate financiară.

PROCESUL DE PLANIFICARE A CARIEREI

Când porneşti la drum spre a-ţi planifica propria carieră, poate vei decide să apelezi la ajutorul

unui specialist în consiliere şi orientare. Însă, în orice caz, că vei lucra împreună cu un specialist

sau pe cont propriu, este mai puţin important decât implicarea şi volumul de energie pe care eşti

dispus să le investeşti în acest proces. Consilierea în carieră se concentrează asupra interacţiunii

dintre o persoană sau un grup şi un profesionist numit consilier în carieră. Acest proces ajută o

persoană să exploreze subiecte de interes personal privind decizii de viaţă şi muncă; facilitează

integrarea şi aplicarea informaţiilor şi abilităţilor dobândite – în planuri coerente educaţionale şi

profesionale şi asistă diferite tranziţii apărute pe parcursul vieţii.





AVANTAJELE UNUI PROCES DE PLANIFICARE A CARIEREI

Este posibil să ai deja o idee despre ce tip de carieră vrei să urmezi. Dar cât de multe lucruri ştii de

fapt despre profesia aleasă? Ştii care sunt activităţile de zi-cu-zi? Ştii cum arată mediul de lucru?

Cunoşti oportunităţile de carieră existente? Ai deja experienţa şi formarea de care ai nevoie?

Pe lângă a afla ce tip de profesie ţi se potriveşte, a parcurge un proces de planificare a carierei te

poate ajuta:

Să realizezi cât de multe opţiuni privind cariera îţi sunt disponibile.

Să-ţi creşti nivelul conştientizării şi încrederii în sine, pe măsură ce-ţi vei identifica

punctele tari.

Să devii conştient de punctele tale slabe, şi ca urmare să poţi face un plan de acţiune în

privinţa lor.

Să cunoşti ce competenţe, abilităţi şi cunoştinţe sunt necesare în profesia pe care ţi-o

doreşti.

Să-ţi faci un CV profesionist şi adaptat la cerinţele angajatorului.

Să fii pregătit pentru un interviu de selecţie profesională.

Să afli care sunt aşteptările angajatorilor de la viitorii lor angajaţi

FIȘA DE LUCRU

Planul carierei mele

Încotro mă îndrept? ………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

Care sunt obiectivele mele ?

………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Ce trebuie să fac pentru a atinge obiectivele propuse?

………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………





Când pot să îmi realizez obiectivele propuse ?

………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

Care sunt abilităţile mele personale?

………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

Care sunt abilităţile mele profesionale?

………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

AUTOCUNOAȘTEREA

IMPORTANŢA AUTOCUNOAŞTERII

Autocunoaşterea este primul pas în procesul de planificare a carierei. Când ştii ce îţi place să faci,

care sunt pasiunile tale, la ce obiecte de studiu te descurci cel mai bine sau ce domenii te

pasionează, care sunt experienţele tale de succes, înseamnă că te cunoşti suficient de bine ca să

poţi vorbi despre cine eşti şi ce îţi doreşti să faci în viaţă.

În această etapă vei examina arii diferite ale vieţii tale pentru a-ţi face o idee mai clară cu privire la

cine eşti şi încotro vrei să te îndrepţi. Autoevaluarea propriei personalităţi îţi poate oferi

informaţii valoroase cu privire la profesiile pentru care ai înclinaţii naturale. A şti cum reacţionezi,

cum te comporţi în diferite situaţii de viaţă, de exemplu,când eşti înfuriat, ruşinat, optimist,

surprins, timid, extenuat, extaziat, stingherit îţi oferă informaţii pe care le poţi folosi ca puncte de

plecare când îţi planifici cariera. Toate acestea înseamnă autocunoaştere.

A parcurge acest pas înainte chiar de a ne informa cu privire la alternativele pe care le avem –

simplifică mult paşii următori ai planificării carierei, crescându -ne şansele dea urma o carieră

potrivită cu cine suntem şi cine vrem să fim.

Cum poti afla mai multe lucruri despre propria ta persoană?





A. autoanaliza: se spune că persoana care te cunoaşte cel mai bine eşti chiar tu! Autoanaliza

este un proces de „trecere în revistă” a propriei personalităţi, cu punctele tari şi punctele

slabe, cu interesele, valorile şi abilităţile personale, cu propriul temperament şi propriile

atitudini faţă de lume şi viaţă. În limbaj psihologic acest proces poartă numele de

introspecţie.

Cum poţi proceda: cauţi un colţ liniştit şi confortabil de încăpere. Îţi alegi un pix şi un caiet

(preferabil un caiet nou şi un instrument de scris care îţi place). Apoi te gândeşti la propria

persoană, în diferite contexte şi situaţii, împreună cu diferite persoane din viaţa ta sau făcând

faţă unor provocări individuale–şi începi să scrii „povestea ta”.

Exerciţii care facilitează autocunoaşterea: Analiza SWOT a propriei persoane:dacă te

gândeşti la tine – ca persoană care intenţionează să-şi construiască o carieră într –un

domeniu care îţi place, care îţi sunt punctele tari, care îţi sunt punctele slabe, care sunt

oportunităţile şi care ameninţările.

„Ce aş face dacă aş putea face orice?: dacă nu ai avea niciun fel de constrângeri sau limitări –

de timp, bani, resurse de orice fel –ce ai face? Cum ţi -ai petrece timpul zi de zi? Cum ai face

lumea mai bună?

„Persoana care mi-aş dori să fiu : fă un eseu despre persoana care ţi -ai dori să fii – cu toate

calităţile pe care le ai sau doar ţi le doreşti, precum şi cu realizările pe care ai vrea să le ai în

viaţă.

„O zi din viaţa mea – peste 10 ani : descrie detaliat, cu informaţii concrete, o zi din viitorul

tău – ce faci de dimineaţă până seara, unde locuieşti, cu cine, ce faci pe plan profesional, etc.

Un astfel de exerciţiu te ajută să îţi dai seama ce poţi face în prezent pentru a avea în viitor

viaţa pe care ţi o doreşti.

B. informaţii de la ceilalţi: O altă sursă de informaţii despre propria persoană o reprezintă

persoanele semnificative din viaţa noastră: părinţi, fraţi, prieteni, profesori. Este important să

cunoaştem imaginea pe care aceştia o au despre noi atât pentru că ei pot observa elemente care

nouă ne scapă, pot identifica modele de comportament de care noi nu suntem conştienţi, cât şi

pentru că lor le „dăm voie” să ne spună cine suntem – cu alte cuvinte tindem să credem ceea ce ne

spun despre noi.





Alege trei persoane importante pentru tine şi roagă-le să îţi spună cum te văd –cu puncte tari şi

puncte slabe. Notează informaţiile primite (te pot ajuta când îţi faci analiza SWOT). Notează, de

asemenea, ce ai descoperit. Te recunoşti în descrierile primite? Ştiai că aceste persoane au această

părere despre tine? Cum te-ai simţit ascultând/ citind răspunsurile lor?

C. instrumentele psihologice: Fie că se numesc teste, chestionare, inventare sau scale,

acestea pot fi folosite de către un specialist în dezvoltarea carierei pentru a-ţi facilita

procesul de autocunoaştere. Aminteşte-ţi că instrumentele psihologice nu sunt „magice” –

nu pot „ghici”informaţii despre tine pe care tu vrei să le ascunzi. Ceea ce fac ele este să

structureze conţinutul pe care tu îl furnizezi – sub formă de răspunsuri – în informaţii mai

clare, mai organizate, care iţi pot fi de mare ajutor dacă intenţionezi cu adevărat să te

cunoşti mai bine. De aceea, cu cât gradul tău de onestitate în completarea chestionarelor

este mai mare, cu atât te vei recunoaşte mai mult în profilul primit şi cu atât informaţiile

primite îţi vor fi mai de folos.

Informaţiile despre propria persoană pe care le identificăm prin procesul de autocunoaştere se

referă la:

valorile profesionale pe care le avem –criteriile în funcţie de care facem alegeri.

interese – subiecte care ne captează atenţia şi pe care le putem studia mult timp fără

întrerupere.

abilităţi –ceea ce putem face la un nivel ridicat de performanţă.

atitudini –moduri de a ne raporta la lume şi viaţă. trăsături de personalitate





FIȘA DE LUCRU

Aș putea fi.....

Se dă următoarea sarcină: Luaţi această foaie de hârtie având scrise propoziţii cu numele a

diferite ocupaţii.

Aş putea fi pădurar pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi doctor pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi marinar pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi cântăreţ pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi profesor pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi economist pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi jurnalist pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .

Aş putea fi tâmplar pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi un filosof pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi un arhitect pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi instalator pentru că . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi consilier financiar pentru că . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi casier pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi pilot pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi fermier pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi agent comercial pentru că . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .

Aş putea fi ospătar pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi poliţist pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi croitor pentru că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aş putea fi şofer pentru că . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Sarcina voastră este să terminaţi fiecare propoziţie. Folosiţi-vă de experienţă şi imaginaţi-vă

cum ar trebui să fie fiecare slujbă. Ţineţi minte că aceste propoziţii trebuie să reflecte

informaţii despre dumneavoastră.





Discuţii: Ce ai invăţat despre tine făcând acest exerciţiu? Gândindu-te la viitorul tău, ai crezut că ai

putea să ai atatea slujbe? Este posibil ca o singură trăsătură sau aptitudine să influenţeze decizia

noastră?

IMAGINEA DE SINE

Conştientizarea a „CINE SUNT EU” şi a „CEEA CE POT SĂ FAC EU” sunt elemente componente ale

imaginii de sine. Aceasta influentează atât perceptia lumii, dar şi a propriilor comportamente.

Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implică mai multe

dimensiuni:

eul fizic: structurează dezvoltarea, încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi;

eul cognitiv: se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile

informaţionale şi la modul cum operează cu ele;

eul emoţional: include totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine, lume şi viitor;

eul social: reprezintă acea dimensiune a personalităţii pe care o expunem lumii: „vitrina

persoanei”;

eul spiritual: reflectă valorile şi jaloanele existenţiale ale unei persoane;

eul ideal: este ceea ce ne-am dori să fim.

Fiecare începe să se definească prin familia sa, apoi prin grupul de prieteni sau prin grupul

profesional. Dar cand rămâi singur cu tine, cand încerci să dai totul la o parte şi sa fii sincer cu tine,

cu ce mai rămâi?

Ce te defineşte?

Îţi cunoşti dorinţele?

Îţi cunoşti nevoile?

Îţi cunoşti plăcerile?

Îţi cunoşti punctele tari?

Dar pe cele mai „puţin reuşite”, asupra cărora mai trebuie să lucrezi?





Pe de altă parte, (auto-)evaluarea, de orice fel, are câteva beneficii esenţiale:

1. cunoaşterea punctelor tari şi a limitelor;

2. recunoaşterea vulnerabilităţilor;

3. identificarea scalei de valori personale;

4. discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa;

5. identificarea intereselor (de exemplu, prin utilizarea de chestionare de interese);

6. identificarea potenţialului de dezvoltare;

7. oferirea posibilităţii descoperirii aptitudinilor native, dincolo de profesia aleasă.

IMAGINEA DE SINE ŞI VALORILE PROFESIONALE

Imaginea de sine:

este modul în care o persoană îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive,

emoţionale, sociale şi spirituale;

este o reprezentare mentală a propriei persoane, un “tablou” în care sunt incluse

cunoştinţe despre sine (abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.) şi care ne

ajută să ne reglăm comportamentul în societate

Consecinţe ale imagini de sine negative/ pozitive

Imagine de sine negativă

Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de

muncă, datorită subestimării resurselor,

neasumării responsabilităţilor;

Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de

respect faţă de sine favorizează lipsa

respectului manifestat faţă de ceilalţi membri

din familie; în timpul conflictelor se

învinovăţesc excesiv sau îi critică pe ceilalţi);

Imagine de sine pozitivă

Creşterea performanţelor şcolare (persoana îşi

estimează corect resursele, îşi asumă

responsabilităţi în conformitate cu cerinţele şi

resursele proprii);

Relaţii armonioase în cadrul familiei (respectul

de sine determinat de o imagine de sine

pozitivă favorizează manifestarea respectului

din partea celorlalţi; rezolvarea conflictelor este

mai simplu de realizat în condiţiile în care cei

implicaţi în conflict nu se auto învinovăţesc şi





Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii

vor să îşi menţină stima de sine crescută

impunându-se, însă fac acest lucru

nerespectând drepturile celorlalţi şi valoarea

lor, ceea ce afectează relaţiile cu aceştia)

nu îi învinovăţesc pe ceilalţi);

Relaţii bune cu colegii şi prietenii de aceiaşi

vârstă (elevii îşi pot pune în evidentă calităţile

fără a le devaloriza pe ale celorlalţi).

FIȘĂ DE LUCRU

Aptitudinile, interesele, valorile

Ce îmi place să fac?

Gândeşte-te la activitătile pe care îţi place sa le faci, apoi identifică aptitudinile folosite în aceste

activităţi. Discută cu familia, prietenii sau profesorii despre răspunsurile tale, pentru că ei ar putea

să-ţi atragă atenţia asupra altor puncte tari la care tu nu te-ai gândit.

1. Lucrurile care îmi plac cel mai mult sa le fac în timpul liber sunt:

..................................................................................................................

La ce aptitudini apelez ca să fac ceea ce îmi place să fac? (de exemplu, dacă îţi place să joci fotbal

atunci foloseşti aptitudinea ta de a lucra în echipă, de a comunica cu ceilalţi etc.)

.................................................................................................................

2. La şcoală sunt cel mai bun la: ..................................................................................................................

Aptitudinile care mă ajuta să fiu cel mai bun sunt:

..................................................................................................................

3. Activităţi extraşcolare şi/ sau voluntare, experienţe deosebite pe care le-am avut, cluburi sau

organizaţii din care am făcut parte: ........................................................................................ ..........................

Aptitudinile pe care le-am folosit în aceste activităţi extraşcolare şi/sau voluntare sunt:

..................................................................................................................





Când vorbim despre aptitudini, ne gândim la însuşirile psihice individuale care ne ajută să îndeplinim

cu succes o activitate. Unii vorbesc despre aptitudine ca despre un dar sau o înclinaţie. Poţi spune

despre tine că ai aptitudinea de a lucra în echipă, de a relaţiona cu ceilalţi şi de a crea bună

dispoziţie sau că ai capacitatea de a asculta şi sfătui prietenii când se confruntă cu probleme. Tot de

aptitudini vorbim atunci când ne gândim la înclinaţiile tale spre anumite discipline teoretice sau

practice: rezolvare de probleme la matematică sau îndemânare într-un anumit domeniu în practică,

cum ar fi tâmplaria sau mecanica.

Răspunde la următoarele întrebări:

1. Cât de dificil a fost să răspunzi la întrebări?

...........................................................................................................................................................

2. Ce aptitudini ai reuşit sa îţi descoperi?

............................................................................................................................. ..............................

3. La ce întrebări crezi ca ar mai fi trebuit să răspunzi?

............................................................................................................................. ..............................

FIȘA DE LUCRU

Cheia carierei tale

Citeşte fiecare din afirmaţiile de mai jos şi decide cât de mult te descriu pe tine.

Dacă afirmaţia este foarte adevarată pentru tine notează 2 pe linia alăturată.

Dacă este în mare măsură adevarată notează 1.

Dacă afirmaţia nu te descrie, notează 0.

Scor R

Îmi place să lucrez cu animale, unelte sau maşini.

În comparaţie cu alţii de vârsta mea am deprinderi bune în lucrul cu unelte, utilaje

mecanice, maşini sau animale.

Acord valoare lucrurilor practice pe care poţi să le vezi sau să le atingi cum ar fi plantele sau

animalele pe care le poţi creşte, sau lucrurile pe care le poţi crea sau îmbunătăţi.

Sunt un tip practic, tehnic şi realist





Scor A

Îmi plac activităţile creative ca de exemplu meşteşugurile, arta, teatrul, dansul, muzica sau

eseurile.

Comparativ cu alţii de vârsta mea am bune abilităţi artistice - eseistica, teatru, meşteşuguri,

muzica,

arta în general.

Preţuiesc artele creative - teatrul, muzica, arta în general, lucrările eseiştilor.

Sunt genul artistic, imaginativ, original şi independent

Scor Î

Îmi place să conduc şi să conving oamenii, să le vând idei sau lucruri.

Comparativ cu alţii de vârsta mea mă pricep să conduc oamenii şi să vând idei sau lucruri.

Preţuiesc succesul în politică, în conducere sau în afaceri.

Sunt genul energic, ambiţios şi sociabil

Scor I

Îmi place să studiez şi să rezolv probleme de matematică sau de ştiinţe naturale.

Mă pricep să înţeleg şi să rezolv probleme de matematică sau de ştiinte naturale, în

comparaţie cu alţii de vârsta mea

Preţuiesc ştiinţa

Sunt genul exact, ştiintific, intelectual

Scor S

Îmi place să fac lucruri prin care pot să ajut oamenii: să predau, să consiliez, să acord primul

ajutor, să ofer informaţii.

Comparativ cu alţii de vârsta mea, am bune abilităţi pentru ca să predau, să consiliez, să

acord primul

ajutor, să ofer informaţii

Preţuiesc ajutorarea oamenilor şi rezolvarea problemelor sociale

Sunt de ajutor, prietenos şi de încredere





Scor C

Îmi place să lucrez cu numere, baze de date, sau maşini într-un mod ordonat, bine

determinat.

Comparativ cu alţii de vârsta mea mă pricep să lucrez cu baze de date sau maşini într-un

mod ordonat,

bine determinat

Preţuiesc succesul în afaceri

Sunt ordonat şi mă pricep să urmez un plan precis

Acum adunaţi numărul de puncte pe care le-aţi notat pentru afirmaţiile din categoria R. Scrieţi

suma pe Linia 1 de pe pagina următoare. Faceţi la fel şi cu toate celelalte litere - I, A,S, Î şi C.

Pentru ocupaţiile din lista care umează, notaţi cu “2” pe acelea care în mod categoric vă

interesează sau vă atrag în vreun fel. Notaţi cu “1” pe cele care ar putea să vă intereseze. Notaţi cu

“0” pe oricare dintre acelea în legatură cu care nu sunteţi decişi, nu sună interesant sau care vă

displac.

R_ Şofer de autobuz

S_ Fizioterapeut

R_ Pădurar

S_ Bibliotecar

R_ Agricultor

S_ Infirmiera

R_ Croitor

S_ Consilier

R_ Tehnician radiografii

S_ Logoped

R_ Optician

S_ Asistent social

R_ Inginer mecanic

S_ Profesor

I_ Biolog

Î(E)_ Avocat

I_ Chimist

Î(E)_ Manager de vânzări

I_ Astronom

Î(E)_ Crainic Radio/TV

I_ Tehnican de laborator

Î(E)_ Vânzător

I_ Inginer electrician

Î(E)_ Manager de restaurant

I_ Tehnician chimist

Î(E)_ Agent asigurări

I_ Cercetător ştiintific

Î(E)_ Manager motel





A_ Creator de modă

C_ Funcţionar de asigurări

A_ Dansator

C_ Grefier (la tribunal)

A_ Muzician

C_ Casier banca

A_ Romancier

C_ Profesor de afaceri

A_ Actor/actriţă

C_ Inspector bancar

A_ Artist

C_ Expert în taxe

A_ Cântăreţ

C_ Contabil

La stânga fiecărei denumiri de ocupaţie vedeti o literă: R, I, A, S, Î sau C. Adunaţi cu grijă numărul

de puncte pentru cele 7 ocupaţii R şi scrieţi suma în spaţiul de mai jos pe Linia 2. Faceţi la fel

pentru literele I,A,S,Î şi C.

Acum adunaţi Linia 1 cu Linia 2 şi puneţi rezultatele pe Linia 3 pentru a obţine un scor total.

Linia 1

R I A S Î C

+

Linia 2

R I A S Î C

=

Linia 3

TOTAL R I A S Î C

Acum eşti gata să îţi construieşti „Cheia carierei” tale. Începe cu totalul numărului de puncte pe

care îl ai pentru R, de pe Linia 3 a paginii anterioare. Fă un mic “x” pe graficul de mai jos, deasupra

lui R, pentru acest număr. Fă la fel pentru celelalte litere: I, A, S, Î(E) şi C. După ce ai facut asta,

desenează o linie care să unească toate “x”-urile, ca să completezi Cheia.





După Dr. John Holland există șase tipuri de oameni: Realist (Realistic în limba engleză),

Investigativ (Investigativ), Artistic (Artistic), Social (Social), Întreprinzător (Enterprising) și

Convențional (Conventional). Cele mai înalte scoruri de pe Cheia Carierei tale arată tipul de

personalitate care ți se potrivește cel mai bine.

Tipul de

personalitate

Caracteristici

Îi place să………..

Își

dezvoltă…………

Tinde să

fie……

Posibile meserii

REALIST tipul practic, îi plac

activităţile în aer

liber, lucrul cu

unelte,obiecte,

mașinării sau

animale,construieșt

e lucruri,sau le

repară ingrijește

animale, are

dificultăţi în

comunicarea

sentimentelor,

abilitățile

manuale,

tehnice,

abilitățile

specifice

diverselor

tehnologii.

„cu picioarele

pe pamânt”

pragmatic

mecanic, arheolog,

inginer mecanic,

tâmplar,

constructor,

tehnician dentar,

electrician, fermier,

pompier, bijutier,

optician, poliţist,

instalator,

pădurar,legumicul

tor, cioban,

menajeră, detectiv,





respinge ideile

radicale, îi place să

muncească folosind

mâinile.

paznic, ofițer,

arhitect, controlor

trafic,

supraveghetor,

macaragiu, etc

INVESTIGATIV Îi plac activităţile

intelectuale,

rezolvări de

probleme, nu îi plac

regulile, are

înclinaţii spre

ştiinţă, nu e

interesat de muncă

în colaborare, este

original şi creativ,

este independent,

raţional, curios,

pasionat de

probleme teoretice

ocupații din

domeniile științifice

sau medicale

abilitățile

matematice și

specifice

domeniilor

științifice

curios, cu

înclinații către

studiu,

independent

ocupații din

domeniile

stiintifice sau

medicale,

astronom,

metalurg,

antropolog, biolog,

chimist, fizician,

informatician,

inginer de sistem,

economist, geograf,

geolog, consultant

management,

farmacist, psiholog,

tehnician,

veterinar,

programator,

sociolog etc.

ARTISTIC Sensibil, preferă să

lucreze singur, nu îi

plac mediile

structurate,

neconvenţional, are

nevoie de

abilitatile

estetice,literar

e muzicale și

dramatice

căutând

permanent

fie mai puțin

social, să-și

piardă cu

ușurință

autocontrolul,

să fie mai

Pictori, zugravi,

artiști, domenii

muzicale, literare,

arte vizuale,

scenariști,designer

i,creatori de modă,





exprimarea sinelui,îi

plac activitățile

creative,lipsite de

rutină,este original

și independent in

gândire

expresii

artistice

liber în

exprimarea

emoțiilor

fotografi,ilustrator i

tehnici, instructori

de dans, profesori

de teatru,crainic,

dirijor,compozitor

SOCIAL activitățile care

implică informarea,

instruirea,

săritor,prietenos,

are abilităţi de a

stabili relaţii

interpersonale, de a

se implica în

activităţi de

ajutorare a altora,

este preocupat de

starea celorlalţi,

responsabil,

comunică bine cu

oamenii, este

sociabil, îi place să i

se dea atenţie, este

popular, îi place să

fie lider

ocupatii care

presupun

sarcini precum

instruirea,

ingrijirea sau

consilierea

altora

bun

comunicator,

convingător,

sensibil

ințelegător,

tenace

antrenor, profesor,

psiholog, asistent

medical, medic,

poliţist, coafor,

asistent social,

logoped, consilier,

bibliotecar, cleric,

purtător de cuvânt,

terapeut , infirmier,

lucrător în muzeu,

atlet profesionist,

instructor

sportiv,etc

ÎNTREPRINZĂTOR Îi place să domine,

are dorinţă de

putere şi statut

social, se pricepe să

abilitatile de

conducere, să

comande,

domine șisă

relaționeze cu

ușurință, să-și

urmărească

cu asiduitate

manager,

publicitate,

vânzător de

automobile, agent





vorbească, are

energie, este

entuziast, încrezător

în sine, convingător.

activități care

presupun

conducerea sau

influențarea altor

persoane

supună, alte

abilități

specifice

muncii cu

oamenii, să

devină

persuasive

scopurile,să-

și impună

ideile, nu

renunță cu

ușurință, abil,

manipulator

de asigurări,

jurnalist, avocat,

procuror, agent de

turism, relaţii cu

publicul , ocupații

care implica

vânzarea de

produse sau

managementul,

chelner,

examinator,

inspector,

responsabil,

administrator, etc

CONVENȚIONAL activități care

permit organizarea

informației într-o

manieră clară și

ordonată,

responsabil, demn

de încredere, atent

la detalii,este stabil,

are respect faţă de

lege, autorităţi, îi

displac muncile

fizice, preferă

activităţile bine

definite, structurate,

are autocontrol

abilități

organizatorice,

funcționărești

și aritmetice, cu

gust pentru

reguli, ordine

să se impună

prin

perfecțiune,

să-și impună

ritmul, să fie

uneori

descurajant

pentru ceilalți,

„să pună

suflet în tot

ceea ce face

asistent

administrativ,

contabil, casier,

operator calculator,

analist financiar,

secretară,

bibliotecar,

operator telefonie

etc. ocupații care

implică

tehnoredactarea,

calculul,

consemnarea

datelor , munci de

birou,





puternic, nu caută

roluri de lider, vrea

să ştie ce se aşteaptă

de la el.

recepționer,steno

graf, arhivar,

poștaș, dispecer,

operator telefonic





INVENTARUL INTERESELOR

Atunci când cunoşti bine ceea ce îţi place şi ceea ce nu îţi place te poate ajuta în planificarea unei

cariere care să se potrivească mai bine intereselor tale. Cu cât eşti mai atras de ceea ce faci, cu atât

vei fi mai fericit la locul de muncă. Următorul inventar al intereselor te va ajuta să-ţi organizezi

preferinţele în 4 categorii: oameni, obiecte, date sau idei.

Instrucţiuni:

În fiecare secţiune, răspunde la fiecare întrebare de control cu Da sau Nu punând câte un X în

casetă. Adună toate Da-urile de la fiecare secţiune apoi, în partea de jos a paginii, încercuieşte zona

de interes unde ai avut cele mai multe răspunsuri afirmative.

Oameni Date:

Îți place să: DA NU Îți place să: DA NU

Te joci cu copiii Lucrezi în cercetare

Asculţi problemele unui

prieten

Lucrezi cu banii

Înveţi persoane să facă

anumite lucruri

Sa faci experimente

ştiintifice

Ajuţi pe cineva care e bolnav Să lucrezi în statistică

Conduci o activitate de grup Să creezi un program pe

calculator

Lucrezi cu publicul Să conduci o bancă

Fii şef de birou Să lucrezi într-un atelier auto

Lucrezi în comerţ

TOTAL TOTAL

Lucruri Idei

Îți place să: DA NU Îți place să: DA NU

Faci prajituri Decorezi camere





Repari maşini Scrii poezii sau proza

Să faci un goblen sau lucruri hand made

Publici o carte

Să lucrezi la computer Compui muzica şi texte

Să fotografiezi sau să filmezi pictezi

Joci intr-o piesă de teatru

Să cânţi la un instrument

Să inventezi lucruri

TOTAL TOTAL

În acest moment ai abilități pentru:

A lucra cu oamenii A lucra cu date A lucra cu obiecte A lucra cu idei

TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL

INVENTARUL ABILITĂŢILOR /DEPRINDERILOR

Un loc de muncă necesită anumite competenţe şi deprinderi. Este posibil ca în prezent să nu ai

cunoştinţele sau abilităţile necesare pentru o anumită meserie/profesie, dar, cu siguranţă, ai

capacitatea de a învăţa noi deprinderi. Aptitudinile reflectă uşurinţa cu care poţi învăţa ceva nou

într-un domeniu.

Instrucţiuni:

În fiecare tabel bifează abilităţile pe care le deţii în prezent (lucrurile pe care ştii să le faci bine

acum).

Lucrul cu oamenii Lucrul cu date:

Ai abilități pentru/ știi să: DA Ai abilități pentru/ știi să: DA

A-i învăţa pe alţii A ţine evidenţa datelor/cheltuielilor

A supraveghea și îndruma Munca statistică

A avea grija de alţii Cercetare





A organiza și găzdui evenimente Testarea unor produse sau idei noi

A modera o discuţie într-o ședinţă A găsi soluţii la probleme

A-i conduce pe alţii (a fi lider) Programare computerizată

A asculta și sfătui Experimente știinţifice

A vinde produse și servicii Culegi/ aduni informaţii

TOTAL TOTAL

Lucrul cu obiecte Lucrul cu idei:

Ai abilități pentru/ știi să: DA Ai abilități pentru/ știi să: DA

A repara obiecte și aparate Scrii poezii sau povestiri/nuvele

A utiliza diverse aparate și dispozitive Compui muzică

A asambla piesele / părţile componente ale unui obiect

Creezi produse noi/ proiectezi

A folosi unelte Desenezi

A găti Inventezi lucruri

A folosi o mașină de cusut Cânţi sau joci într-o piesă de teatru

A lucra cu lemnul Cânţi la un instrument muzical

A construi diverse obiecte Organizezi activităţi de lucru manual/ activităţi practice

TOTAL TOTAL

În acest moment ai abilități pentru:

A lucra cu oamenii A lucra cu date A lucra cu obiecte A lucra cu idei

TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL





INVENTARUL VALORILOR LEGATE DE MUNCĂ

Satisfacţia la locul de muncă există atunci când desfăşori o activitate care se ridică la nivelul

aşteptărilor tale şi îţi satisface nevoile. Lista de mai jos cuprinde mai multe aspecte pe care

oamenii le valorizează, le apreciază la locul de muncă. Nu toate aceste aspecte sunt întâlnite în

fiecare zi, însă este important să îţi alegi o meserie care să cuprindă cât mai multe dintre ele.

Instrucţiuni:

Gândeşte-te la lucrurile pe care le apreciezi şi le doreşti de la un loc de muncă din lista de mai jos.

1. Bifează valorile care sunt cele mai importante pentru tine

2. Adaugă valori de muncă care nu sunt menţionate, dar sunt importante pentru tine.

3. Ordonează valorile după importanţa pe care o au pentru tine de la 1 la 10, 1 fiind valoarea cea

mai importantă).

VALORI ÎN MUNCĂ

______ 1. Spirit de aventură – un loc de muncă ce implică asumarea unor riscuri

______ 2. Prestigiu – un job ce îţi oferă o poziţie importantă

______ 3. Creativitate – să descoperi noi modalităţi de a face lucrurile

______ 4. A-i ajuta pe alţii – asistarea şi îngrijirea altor persoane

______ 5. Câştiguri mari – salariu atractiv, pentru a avea stilul de viaţă pe care îl doreşti

______ 6. Varietate – să desfăşori sarcini diferite

______ 7. Independenţă – să decizi maniera în care îţi desfăşori activitatea

______ 8. A fi lider – să poţi exercita influenţă asupra celorlalţi

______ 9. __________________________________________

______ 10.__________________________________________

Luaţi valorile notate mai sus şi notaţi-le de la 1 la 10, 1 fiind valoarea cea mai importantă.

1.________________________________________________________

2.________________________________________________________

3.________________________________________________________

4._________________________________________________________

5._________________________________________________________





6._________________________________________________________

7._________________________________________________________

8._________________________________________________________

9._________________________________________________________

10._________________________________________________________

SĂ NE CUNOAŞTEM APTITUDINILE

În scopul cunoaşterii aptitudinilor, completează tabelul de mai jos, încercuind

varianata pe care o consideri reală!

DA

1

pct

NU

0

pct

1. Pot să fac calcule matematice repede şi corect

2. Pot să vorbesc / să mă exprin cu uşurinţă şi corect

3. Pot să lucrez repede cu degetele sau cu mâinile

4. Folosesc uşor numere

5. Am descoperit până acum ceva util funcţional

6. Sunt ambiţios, competitive, hotărât

7. Arunc la ţintă şi nimeresc

8. Prefer să lucrez în situaţii care nu sunt planificate dinainte

9. Am mare încredere în mine

10. Înţeleg uşor ce mi se spune sau ce citesc

11. Pot să ansamblez piesele unui mecanism

12. Sunt o persoană organizată, care are nevoie de reguli

13. Ştiu să argumentez în aşa fel încât ceilalţi din jurul meu înţeleg perfect ceea ce

vreau să spun

14. Îmi displac concepte ca : “regulă”; “trebuie”

15. Înţeleg uşor instrucţiunile unui joc

16. Când iau decizii mă bazez mai degrabă pe gânduri decât pe sentimente

17. Scriu, colorez, decupez fără să greşesc





18. Îmi place să înţeleg şi să rezolv probleme complexe

19. Scriu şi citesc fluent, inteligibil

20. Pot să coordonez / organizez o acţiune, un eveniment

21. Ajung la o concluzie după ce m-am gândit şi analizat foarte mult

22. Reuşesc să prind cu uşurinţă obicte care mi se aruncă

23. Pot să rezum cu uşurinţă un text

24. Sunt / am fost conducător al unui grup

25. Reuşesc să bat cuie fără să mă accidentez

26. Mă exprim concis, folosind mai degrabă verbe

27. Am o mulţime de idei / soluţii inedited

28. În general mă bazes pe intuiţie decât pe raţionament

29. Îmi place să desenez / scriu / modelez

30. Pot să vorbesc în faţa unui grup

A= 2, 10, 13, 19, 23, 30 - Elocinţă: aptitudinea de a comunica, această aptitudine fiind considerată

fundamentală pentru domeniile: diplomaţie, drept, filologie, journalism, management, relaţii

publice, resurse umane, pedagogie, politică, psihologie, sociologie etc.

B= 5, 8, 14, 27, 28, 29 - Creativitate: aptitudinea de a adapta şi de a inova, , această aptitudine

fiind considerată fundamentaslă pentru domeniile: artă, cercetare, creaţie dezvoltare, mass –

media, planificare, publicitate etc.

C= 3, 7, 11, 17, 22, 25 - Dexteritate: aptitudinea de a prelucra şi de a ansambla, , această

aptitudine fiind considerată fundamentaslă pentru domeniile: arhitectură, arte plastice, chirurgie,

pilotaj, proiectare, stomatologie, etc.

D= 6, 9 , 12, 16, 20, 24 - Prestanţă: aptitudinea de a influenţa şi de a conduce, această aptitudine

fiind considerată fundamentală pentru domeniile: afaceri, consultanţă, drept, management,

politică, etc.

E= 1, 4, 15, 18, 21, 26 - Procesare: aptitudinea de a calcula şi de raţiona (în sens riguros, logic),

această aptitudine fiind considerată fundamentaslă pentru domeniile: cercetare, comerţ,

contabilitate, finanţe, informatică, inginerie, matematică, statistică, etc.





5 – 6 puncte: rezultă că ai aptitudinea respectivă și domeniile respective îți sunt cele mai potrivite

3 – 4 puncte: rezultă că ai predispoziție pentru aptitudinea respectivă, dar pentru a fi bun în

domeniile pe care le descrie această aptitudine trebuie să te perfecționezi

1 – 2 puncte: rezultă că că nu ai predispoziţie faţă de aptitudinea respectivă.

STIMA DE SINE

Reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne

considerăm ca persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu: mai buni sau

mai puţin buni); este valoarea unei persoane nu decurge doar din performanţele realizate de

aceasta într-un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi

potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un student poate avea

note mici la şcoală însă să fie în acelaşi timp o persoana altruistă, respectuoasă şi săritoare,

trăsături pentru care merită respectul nostru.

Persoanele cu stimă de sine ridicată :

interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare;

preferă independenţa;

îşi asumă responsabilităţi;

se implică în rezolvarea unor sarcini noi;

îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative;

îşi asumă consecinţele acţiunilor lor

sunt mândri de realizările lor

Persoane cu stimă de sine scăzută:

sunt nemulţumite de persoana lor în general;

evită responsabilităţile sau sarcinile noi;

se simt lipsite de valoare;

refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;

manifestă toleranţa scăzută la frustrare;





manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului;

îşi exprimă într-o manieră neadecvată emoţiile sau şi le neagă;

consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.

Dezvoltarea unei stime de sine ridicate este favorizată de:

crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care studentul să obţină succes,

să îşi identifice ariile în care este competent şi prin care să îşi exprime calitaţile faţă

de grupul de colegi şi prieteni;

crearea unor situaţii în care adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor

celorlalte personae (de exemplu, activităţi de voluntariat);

identificarea succeselor de suport social (grupuri de persone care pot oferi o

susţinere constantă);

dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de

a face faţă situaţiilor de criză;

dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (,,Şi eu sunt bun la ceva’’);

stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârstă şi abilităţi;

acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi.

Metodele folosite pentru îmbunătăţirea stimei de sine depind în mare măsură de cauzele care au

determinat formarea unei stime de sine scăzute. Astfel:

stimă de sine scăzută datorată unor competenţe deficitare necesită îmbunătăţirea acestor

competenţe;

în cazul în care nivelul scăzut al stimei de sine este cauzat de stabilirea unor standarde

nerealiste (prea mari), intervenţia vizează consilierea individului în adoptarea unor

standarde cât mai realiste;

stima de sine scăzută datorată unor discriminări sociale necesită o intervenţie bazată pe o

abordare empatică, care să îmbunătăţească preţuirea de sine, şi ulterior să crească nivelul

stimei de sine;

când cauzele unei stime de sine scăzute sunt multiple, intevenţia corectivă folosită va fi de

asemenea multi-modală.





Pentru a reuşi în viaţă este important să ne clădim stima şi respectul de sine. Cei 6 stâlpi ai

stimei şi ai respectului de sine sunt practici la care ar trebui să apelăm zilnic:

Trăieşte conştient – Nu te uita prea mult în trecut, nici prea mult în viitor, ci trăieşte în prezent.

Învaţă să te bucuri de frumuseţea lui “acum”. Fii receptiv la ceea ce se află în jurul tău şi fii prezent

la propria viaţă, la propriile acţiuni, la propriul comportament. Eforturile tale trebuie să se

concentreze nici mai mult, nici mai puţin decât asupra a ceea ce are loc acum. Nu neglija

circumstanţele şi imprejurările şi raportează-te întotdeauna la ele. Fii deschis către informaţia

care îţi poate parveni dinspre exterior şi care te poate ajuta în concretizarea obiectivelor, valorilor

şi intereselor personale. Nu-ţi pune ochelarii atunci când te uiţi la ceea ce se petrece în lumea ta

interioara. La fel cum nu neglijezi lumea exterioară, nu neglija nici lumea interioară. Este

important să le asculţi, ba mai mult, să te implici în amândouă.

Autoacceptarea – “Putem fugi nu doar de partea noastră întunecată, dar şi de partea noastra

pozitivă, luminoasă – de orice care ne poate face să ne distingem din mulţime”.

Autoacceptarea înseamnă împăcarea cu sine şi acceptarea a tot ceea ce exista în noi, inclusiv a

acelor aspecte positive pe care, inconştient sau nu, încercăm să le ascundem uneori. Nu este atât

de uşor pe cât pare să fii capabil să te accepţi aşa cum eşti şi să-ţi asumi responsabilitatea a ceea ce

eşti, în varietatea ta de gânduri, sentimente, acţiuni. Nu te nega, nu te renega şi nici nu te ascunde.

Nici în faţa ta, nici în faţa celorlalţi. Nu te alunga. Da-ţi şansa să simţi ceea ce simţi. Acordă-ţi

permisiunea de a gândi ceea ce gândeşti. Dă-ţi şansa de a acţiona în felul în care acţionezi. Dă-ţi

posibilitatea de a vedea sentimentele şi acţiunile celorlalţi fără a te simţi obligat să iţi placă în mod

neapărat, să fii de acord cu ele sau să le găseşti justificări. Fii conştient de toate acestea, însă

asumă-ţi responsabilitatea pentru ele. Fii conştient de tine şi acceptă responsabilitatea

pentru propria persoană.

Autoresponsabilitatea – Pentru a atinge încrederea în sine deplină trebuie să iţi ştii care iţi sunt

responsabilităţile. Trebuie să le accepţi şi să le faci faţă cu fruntea sus, nu cu capul plecat. Trebuie

să răspundem provocărilor vieţii ca indivizi, nu ca victime. Pentru că fiecare alegere ne aparţine.

Pentru că fiecare acţiune ne aparţine. Pentru că fiecare din noi poartă pe umerii săi

responsabilitatea propriei vieţi şi a stării sale de bine. Conştientizăm sau am putea





conştientiza tot ceea ce facem. La fel de bine, am putea conştientiza şi impactul pe care ceea

ce facem îl are asupra celor din jur.

Autoafirmarea – Autoafirmarea înseamnă în primul rând sinceritate faţă de tine. Dacă eşti sincer

şi corect faţă de ceilalţi, nu fi nesincer şi incorect faţă de tine. Nu-ţi falsifica propria realitate a ceea

ce eşti şi a ceea ce valorezi doar pentru ca nu ţi-ai dori să te confrunţi cu dezaprobarea. Trebuie sa

găseşti curajul sa lupţi pentru tine, sa iei atitudine pentru tine într-un mod potrivit, în momentul

potrivit, manifestând respect faţă de tine, faţă de contexte, dar şi faţă de cei din jur. Fii autentic şi

manifestă-te, susţine-te în faţa celorlalţi, ne sfătuieşte Nathaniel Branden. A te afirma nu înseamnă

nici a fi agresiv, nici a fi pasiv, este de părere acesta. Afirmarea este drumul dintre ele…

Trăieşte cu scop – Dacă eşti sincer faţă de ceilalţi şi eşti sincer şi faţă de tine, nu ezita să fii sincer

şi faţă de dorinţele, obiectivele sau scopurile personale. Pentru a creşte stima de sine şi avea o

încredere pozitivă în tine, rămâi fidel obiectivelor proprii, nu obiectivelor altcuiva. Încearcă să-ţi

trăieşti viaţa dându-i un scop, iar dacă nu l-ai găsit încă, apucă-te să îl identifici. Da-ţi un scop. Dă-

ţi două. Dă-ţi mai multe scopuri. Mobilizează-te pentru a-ţi împlini scopurile. Stabileşte-ţi

obiectivele pe termen scurt său lung. Luptă pentru ele. Ia atitudine concretă pentru ele. Ai în

vedere şi lucrurile de care ai nevoie pentru a le atinge. Nu te depărta prea mult de realitate.

Evaluează-ţi în permanenţă acţiunile pentru a-ţi da seama cât de departe sau aproape eşti de

îndeplinirea lor. Nu neglija nici rezultatele acţiunilor tale. Fiecare în parte te aduce mai aproape de

împlinirea scopului.

Integritatea personală – Acest din urmă stâlp, este cel care susţine şi leagă laolaltă toţi ceilalţi

stâlpi, înglobând valorile, acţiunile, ţelurile şi convingerile tale. Dacă îi tratezi pe ceilalţi cu

corectitudine, de ce nu te-ai trata şi pe tine cu aceeaşi măsură? Dacă există o egalitate între ceea ce

eşti, ceea ce faci şi ceea ce ştii şi nu discrepanţe, atunci ai făcut un pas mare înspre câştigarea

încrederii în sine. Trebuie să trăieşti în funcţie de ceea ce eşti. Trebuie să-ţi spui întotdeauna

propriul adevăr, să-l susţii în faţa ta şi a celorlalţi. Trebuie să existe o oarecare concordanţă între

ceea ce eşti, ceea ce spui, ceea ce simţi şi ceea ce gândeşti. Întăreşte prin acţiuni ceea ce gândeşti.

Nu spune ceva dacă nu crezi în acel ceva. Nu te simţi obligat să simţi ceea ce simt ceilalţi.

Bunăvoinţa şi îngăduinţa pe care le ai faţă de ceilalţi trebuie să le ai şi faţă de tine.





Informează-te !

Cariera -> ansamblul rolurilor profesionale performate de-a lungul vieţii active a căror

succesiune poate urma traiectorii diferite în timp.

Profesia -> specialitatea (calificarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii.

Ocupaţia -> activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială

şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă.

Aplică !

Identificati factorii care influenteaza alegerea carierei:

Alegerea şcolii, profesiei şi carierei – reprezintă o deliberare între alternative. Principalele

caracteristici ale procesului de alegere sunt:

existenţa mai multor alternative posibile;

dezvoltarea unei motivaţii corespunzătoare;

asigurarea libertăţii de a alege ;

informarea completă despre studiile şi profesiile dintre care poate alege;

sensibilitatea elevului la diferenţele dintre alternativele posibile;

CARIERA





PLANUL DE CARIERA

Alegerea carierei presupune cunoaşterea şi autocunoaşterea personalităţii. Aceasta înseamnă

că alegerea trebuie să fie precedată de o atentă analiză a particularităţilor individuale, a tuturor

trăsăturilor care pot influenţa în vreun fel alegerea carierei, iar ulterior succesul şi afirmarea

personală. În consecinţă răspunsul la întrebarea „cine sunt eu?” este esenţial pentru alegerea

carierei.

Care sunt interesele mele? Ce aptitudini şi deprinderi am ?

Care sunt valorile mele? Ce tip de personalitate am?

Aşadar, aspectele care ţin de cunoaşterea de sine şi au o relevanţă mare pentru decizia în carieră

sunt: interesele, valorile, aptitudinile, deprinderile şi caracteristicile personalităţii

studentului.

a) Interesele -> preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de

cunoştinţe sau de activitate.

Cea mai simplă modalitate de a grupa şi identifica tipurile de interese este modelul

hexagonal propus de Holland. acesta cuprinde următoarele tipuri de interese:

Cine sunt eu?





b) Valorile -> convingeri bazale ale unei persoane; ele descriu ceea ce este important în viaţă, în

muncă, în relaţionarea cu ceilalţi..

Tipuri de valori :

c) Aptitudinile -> ansamblul de insuşiri care diferenţiază oamenii între ei în ceea ce priveşte

maniera de desfăşurare a diferitelor activităţi şi mai ales în ceea ce priveşte randamentul calitativ

şi cantitativ al acestora. Identificarea aptitudinilor şi deprinderilor joacă un rol important în

alegerea carierei. Se ştie că aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine

performanţe într-un anumit domeniu. Dezvoltată prin învăţare şi exersare, aceasta devine

abilitate, iar prin aplicare în practică şi automatizare abilitatea se transformă în deprindere.

Tipuri de aptitudini : verbală, matematică, de orientare spaţială etc.

investigative

artistice sociale

antreprenoriale

realiste conventionale

-valori generale (responsabilitatea, iniţiativa, banii, puterea, recunoaşterea, frumosul). -valori legate de muncă (respect, responsabilitate, realizare, prestigiu, apreciere, egalitate, participare, integritate). -valori intrinseci (autonomia, competenţa profesională, exprimarea creativităţii). -valori extrinseci (prestigiu, statut, avantaje financiare, securitate, relaţii de muncă satisfăcătoare) .





Este important de reţinut faptul că performanţa într-o ocupaţie nu e dată de o aptitudine

singulară, ci de un set de aptitudini. Alături de aptitudini şi deprinderi un rol important în alegerea

carierei îl au şi abilităţile transferabile.

Abilităţile transferabile sunt acele capacităţi care pot fi utilizate şi în realizarea altor sarcini

şi activităţi decât cele în care au fost dobândite. Exemple de categorii de abilităţi : de comunicare

(perceperea mesajelor nonverbale, sumarizare, negociere, abilităţi de conversaţie etc),

interpersonale (empatie, abilitatea de a asculta, cooperare, consiliere), de planificare şi

rezolvare de probleme (elaborare de strategii, anticiparea consecinţelor, analiza alternativelor,

abilităţi de organizare a timpului).

Personalitatea reprezintă modul unic de gândi, simţi, de a acţiona, de a relaţiona al unei persoane.

Etapele procesului decizional

Pentru obţinerea de informaţii privind deciziile de carieră şi cunoaşterea mediului

profesional este necesară declanşarea unui comportament explorator prin care adolescentul să

investigheze diverse medii ocupaţionale şi să cunoască mai multe posibilităţi de carieră.

În acest sens, se pot folosi mai multe modalităţi de explorare:

A.Definirea deciziei si identificarea alternativelor

E.Evaluarea deciziei B.Exploatarea si evaluarea alternativelor existente

D. Implementarea deciziei C.Planul de cariera





a) Observaţia – aduce informaţii despre modul în care îşi desfăşoară activitatea diverse

persoane (membri ai familiei, cunoştinţe, prieteni); o altă sursă o reprezintă vizionarea

filmelor despre carieră ca modalitate de observare a cerinţelor şi responsabilităţilor ce

definesc o anumită ocupaţie.

b) Interviul cu persoane angajate în activităţi de interes pentru elev poate aduce informaţii

utile.

c) Consultarea materialelor scrise despre diverse ocupaţii (dicţionare de meserii, monografii

profesionale, site-uri de internet).

d) Experimentarea diverselor activităţi şi reflectarea asupra reacţiilor personale la aceste

experienţe (voluntariat).

Decizia de carieră -> procesul de selecţie a unei alternative de carieră din mulţimea de variante

disponibile la un moment dat. Aceasta se referă, pe de o parte, la decizia ce trebuie luată şi, pe de

altă parte, la procesul decizional.

Decizia se referă la următoarele aspecte posibile:

alegerea şcolii şi a profilului de studiu;

alegerea unei profesii;

alegerea unui anumit traseu educaţional;

alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor profesionale

CHESTIONAR DE IDENTIFICARE A STILURILOR DECIZIONALE Incercuiesti informatiile care ti se potrivesc!

1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.

2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.

3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă

4. Înainte de a lua decizii verific de mai multe ori sursele de informaţie pe care mă bazez.

5. Ţin cont de sfaturile altor oameni atunci când iau decizii importante.

6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.





7. Iau decizii în mod logic şi sistematic.

8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.

9. De obicei, iau decizii foarte rapid.

10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.

11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie.

12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.

13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.

14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.

15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.

16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.

17. Amân să iau decizii cât de mult pot.

18. Iau rapid decizii

19. Dacă am sprijinul altora, mi-e mai uşor să iau decizii.

20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra când iau o decizie.

Grila de cotare:

STIL DECIZIONAL ITEMII CORESPUNZĂTORI

Stilul raţional 4, 7, 13, 20

Stilul dependent 2, 5, 10, 19

Stilul evitativ 6, 11, 14, 17

Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16

Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Caracteristici ale stilurilor decizionale :

STILUL

DECIZIONAL

CARACTERISTICI

Stilul raţional Iau decizii utilizând o abordare logică şi organizată;

Realizează planuri amănunţite pentru punerea deciziei luate în practică.

Stilul dependent În luarea deciziei, se bazează mai mult pe sfaturile, sprijinul şi îndrumarea

celor din jur decât pe propria părere.





Stilul evitativ Amână pe cât posibil luarea unei decizii, evită să ia decizii

Stilul intuitiv Pune accent pe impresii, intuiţii, sentimente în luarea unei decizii („Aşa am

simţit”);

Nu caută dovezi logice pentru a-şi argumenta decizia.

Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, rapid, fără să se gândească prea mult.





CAP. 2 PIAȚA MUNCII, STAGII DE PRACTICĂ, LOCURI DE MUNCĂ ȘI NETWORKING

CADRUL LEGAL CE REGLEMENTEAZA PIATA MUNCII

Legislaţia muncii are specificul său in fiecare ţară. Totuşi, dacă ne referim doar la spaţiul

european, există caţiva „piloni legislativi” care se regăsesc atat in statele membre ale UE, cat şi in

statele candidate la aderare:

Constituţia, care conţine principiile de bază ale muncii;

Codul muncii, care reglementează relaţiile de muncă;

Legea ocupării şi protecţiei sociale a persoanelor care nu au loc de muncă;

Legea contractului de muncă la nivel naţional, prin care se reglementează dialogul dintre

partenerii sociali;

Reglementări privind formarea profesională continuă;

Planul Naţional de Acţiuni pentru Ocupare, prin care se defineşte cadrul de acţiune pentru

stimularea ocupării şi combaterea şomajului;

Reglementări privind asigurarea egalităţii de şanse intre bărbaţi şi femei, protecţia unor

grupuri dezavantajate, etc.

In Romania, principalele acte normative ce reglementează piaţa muncii sunt:

Codul Muncii – Legea 53/2003, cu modificarile si completarile utlerioare

Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional

Legea nr 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, modificată de Codul muncii în

2003, completată de OGU nr. 9/2004

Legea nr. 168/ 1999 privind conflictele colective de muncă

Legea Patronatelor nr.356/2001

Legea nr 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei

de muncă

Legea sindicatelor nr. 54/24.01.2003

Legea nr. 132/1999 republicată, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea





Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Legislatie in domeniul securitătii si sanatatii in munca in vigoare

Ledislatie in domeniul situatiilor de urgenta si apararii impotriva incendiilor in vigoare

INFORMATII PRIVIND PIATA MUNCII

Caracteristicile pieţei muncii:

Este multidimensională, fiind influenţată de factori de natură economică, socială, culturală,

demografică, educaţională, politică etc.;

Este reglementată prin legi, regulamente, acorduri etc. (legislaţia muncii, acorduri intre

partenerii sociali, acorduri internaţionale ş.a.);

Este structurată/segmentată după diferite criterii: demografice (sex, varstă, zonă

geografică), economice (sectoare de activitate economică), privind forma de proprietate

(sectorul public sau privat), gradul de organizare/sindicalizare a forţei de muncă,

domeniile ocupaţionale, nivelul educaţional-profesional etc. Pe piaţa muncii se petrec, in

mod continuu, o serie de transformări:

Piaţa muncii este un mediu dinamic, supus schimbărilor.

Voluntariatele si programele de practica oferite de firme si organizatii neguvernamentale

reprezinta o metoda foarte eficienta de a câstiga experienta si de a imbunatati curriculum vitae

personal.

Stagiul de practica este echivalent cu “voluntariat” sau “internship”. Aceasta inseamna ca

voluntarul petrece câteva luni intr-o firma sau o organizatie si munceste la fel de serios ca si un

angajat. De cele mai multe ori nu este platit pentru acel job. Uneori, se asigura si un venit, dar acest

lucru e in functie de politicile companiei respective referitoare la voluntariat.

Cei mai multi tineri, odata iesiti de pe bancile scolii incep sa isi construiasca o cariera. Intr-un fel

sau altul, toti isi doresc job-uri importante, bine-platite si care sa ofere cât mai multe beneficii si

satisfactii. Fiecare dintre acestia isi cauta cel putin o sursa de motivare si o destinatie profesionala.





Mare parte din acesti proaspeti absolventi, isi doresc un job care sa le aduca beneficii materiale in

primul rând. Totusi, mai sunt tineri care doresc sa faca ceva ce, indiferent daca remunerarea este

mai scazuta.

Importanta si atractivitatea unui astfel de stagiu consta in insusirea si dezvoltarea unor abilitati

profesionale aplicate, precum munca in echipa sau managementul de proiect, sansa de a câstiga

experienta profesionala reala si, la final, de a obtine un loc de munca permanent in domeniul de

lucru ales. Sunt destul de multi angajatori, destule companii cu renume care intind o mâna de

ajutor tinerilor, dându-le sansa de a incepe de undeva, de a invata direct de la specialisti.

Experienta acumulata de-a lungul unui astfel de stagiu este foarte importanta, mai ales ca in zilele

noastre conteaza mai mult experienta decât nenumaratele diplome sau cursuri la care ai

participat. Cei mai multi angajatori cauta oameni cu experienta sau cel putin dispusi sa invete si sa

acumuleze cât mai multe informatii intr-un timp cât mai scurt. Tinerii participanti la un stagiu de

practica vor avea nenumarate avantaje: interactiunea cu profesionisti in domeniu, posibilitatea de

a participa la training-uri si sesiuni de formare teoretica si practica, lucrul in cadrul unor echipe

competitive, precum si orientarea catre rezultate.

Totusi, sunt si companii care ofera stagii de practica platite. Aici, intr-adevar, concurenta este

destul de mare. Tinerii au posibilitatea atât sa invete cât si sa câstige un salariu lunar. De

asemenea, sunt posibilitati de desfasurarea a unui astfel de stagiu in strainatate. Destule companii

ofera burse mai ales tinerilor cu rezultate bune obtinute pe durata studiilor. Un stagiu de practica

la o companie renumita din strainatate poate fi un pas mare inainte catre o cariera reusita.

Se poate descoperi foarte usor, cu ajutorul diferitelor mijloace media, cine organizeaza astfel de

evenimente, unde, când si cum. Printr-o simpla abonare la site-uri studentesti, sunt mari sanse sa

fii la curent cu aceste informatii. De asemenea, ar fi indicata si participarea la diverse evenimente

care au acest scop.

Este adevarat ca, aceste programe mai pot fi folosite pentru promovarea imaginii companiei care

le organizeaza dar in acelasi timp este o ocazie foarte buna pentru studenti sau absolventi sa isi

dea seama ce profesie doresc sa urmeze in viitor si sa faca primii pasi in acea directie.





Networkingul reprezintă stabilirea unui set de contacte informale cu diverse entităţi care au

interes social şi de afaceri, cu scopul de a realiza o platformă de idei, pentru schimbul de

informaţie şi pentru susţinere.

Cu alte cuvinte, acest networking reprezintă întreaga noastră reţea de cunoştinţe ba şi pe cele

viitoare, cu care va urma să intrăm în contact pentru a ne susţine mai bine activitatea de bază, fie

ea afacere personală , meserie sau poate chiar hobby ori interes despre anumite subiecte.

Important este ca aceste legături să fie cu persoane de calitate care să ofere feedback realist şi

profesionist. De aceea nu contează doar pe cât de mulţi îi cunoşti ci mai ales pe cine cunoşti !

Când este cel mai bine să recurgem la networking şi ce avantaje am putea avea ?

Unii sunt de părere că cel mai bun moment pentru a ne canaliza eforturile spre investiţia în

propria reţea socială era chiar ziua de ieri şi că un eventual “mâine” ar putea aduce pierderi

preţioase de timp, de bani şi de notorietate. Aşa că nu ne rămâne decât să ne convingem că

putem acţiona chiar de azi, pentru că, toate că relaţiile trainice sunt cultivate în timp astfel

încât impactul lor în diverse sfere sociale să fie trainic. Trebuie să ne învăţăm să căutm

pârghii sociale cu oamenii cu care nu ne-am cunoscut în prealabil şi să acceptăm că pentru

orice profesionist şi indiferent de domeniu, networking-ul a devenit vital pentru reuşita şi

integrarea în comunitatea pe care o vizează. Cu alte cuvinte, networking-ul poate fi privit ca

pe o îndeletnicire zilnică care poate aduce profituri uriaşe în viitor.

În momentul în care suntem atenţi şi la ambiţiile celor din jur, reuşind puţin practicarea

exerciţiului altruismului, ne creştem de fapt şi propriile şanse de reuşită fiindcă networking-ul

trebuie privit ca pe o relaţie de tip win-win în care toţi cei care se caută ar trebui să aibă succes.

Dorinţa relaţionării trebuie împărtăşită, şi lumea modernă ne-a pus deja la dispoziţie o sumedenie

de alternative de a schimba “cărţi de vizită”. O simplă postare pe facebook în care vei vorbi deschis

despre gândurile şi aspiraţiile tale îţi poate alătura o grămadă de persoane la care poate nici nu te-

ai fi gândit. Apoi, o căutare atentă printre paginile de prezentare a diverselor afaceri pe internet îţi

poate aduce parteneri valoroşi pe care flerul tău va învăţa să-i discearnă. Şi nu numai flerul,

pentru că există o sumedenie de statistici, de cotaţii şi de comentarii deschise prin care poţi

mirosii impostorii şi poţi ţinti spre cei cu adevărat valoroşi alături de care visurile tale ar putea

prinde contur.





Un mit în ale networking-ului este că la început tot ce ai nevoie este să deţii un portofoliu

cât mai mare de cărţi de vizită, de contacte. Se pare că este greşit ! Degeaba avem un teanc

de nume şi numere de telefon ori adrese dacă nu avem resursele necesare pentru a ne

alătura intereselor posesorilor lor şi nici nu găsim elemente ajutătoare prin intermediul

lor. Se poate vorbi de networking doar când cele două tabere se pot susţine reciproc şi au

experienţe comune ! Alegerea nu este uşoară, ba putem chiar vorbi despre artă de

relaţionare însă un pont bun îl reprezintă că cei mai buni care fac networking sunt

persoanele care la rândul lor sunt influenţatori şi totodată conectori. De aici provine şi

popularitatea acelora dintre noi cu o reţea diversă de cunoştinţe.

Networking-ul este cel mai reuşit atunci când legăturile rămân stabile iar acest lucru se

înfăptuieşte dacă relaţia cerere – ofertă este îndeplinită la timpul potrivit şi în mod constant.

Nu facem networking doar atunci când participăm la evenimente, conferinţe ori suntem

într-un cadru business (deşi în mod clasic aceste ipostaze sunt considerate momente

optime de relaţionare socială şi profesională)! De fapt în fiecare moment al vieţii suntem

vânători de “contacte sociale”. Lupta găsirii contactelor care ne sunt folositoare este

continuă, uneori chiar la graniţa inconştientului. Toţi avem nevoie în viaţă de un meşter

bun – fie el zidar, zugrav, tapiţer ori instalator sau de un stomatolog, avocat ori mediator

iar contactele şi legăturile noastre mai vechi ne pot pune în legătură cu aceştia.

Networkingul are două aspecte importante: identificarea contactelor folositoare pentru obţinerea

profitului dar şi pe acelea al puterii alegerii celor care ne pot duce la succes într-un mod mai

relaxat, alături de persoane amuzante, tonice, inventive. Nu ar fi minunat ca partenerul de afaceri

să ne devină apoi şi prieten bun câştigând astfel şi financiar dar şi sufleteşte ? Cred că mai degrabă

putem spune că networkingul aduce împreună oameni cu aspiraţii comune decât cu interese

comune. Este o cale de îmbinare a mai multor feluri şi planuri de a a avea succes fiindcă ştim cu

toţii că suntem mulţumiţi atunci când există echilibru între agoniseala materială şi cea sufletească.





CAP. 3 DOCUMENTE PENTRU O CARIERĂ DE SUCCES

Managementul carierei presupune şi dezvoltarea capacităţii de promovare personală.

Promovarea personală cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi prezintă

informaţiile despre abilităţile, interesele , experienţele educaţionale şi profesionale proprii în

vederea atingerii unor scopuri de carieră.

Componenta instrumentală Componenta atitudinală Curriculum Vitae - abilitati de comunicare Scrisoare de intenţie - dezvoltarea reţelei de contacte Scrisoare de mulţumire - pregătirea pentru interviul de angajare

3.1 Curriculum Vitae

Pe o piata a muncii concurentiala si schimbatoare, C.V.-ul iti faciliteaza accesul la oportunitatile

profesionale noi si deosebite. Nu exista un format ideal de Curriculum Vitae sau o modalitate unica

de a elabora un C.V., ci trebuie sa intocmesti unul care sa te reprezinte, sa iti puna in valoare

calitatile personale si abilitatile profesionale si sa iti asigure trecerea in urmatoarea etapa a

procesului de angajare: interviul. Curriculum Vitae este un document care trebuie, dupa cateva

minute de lectura, sa-i starneasca angajatorului curiozitatea si dorinta de a intalni personal

candidatul. Aminteste-si ca intrebarile care persista in mintea angajatorului sau specialistului

resurse umane care iti parcurge C.V.-ul sunt: "De ce ar trebui sa acord atentie si timp acestei

persoane? In ce fel este diferita de toti ceilalti candidati?"

Exista 3 tipuri principale de Curriculum Vitae:

Cronologic: prezinta istoricul profesional in ordine cronologica (incepand cu cele mai

vechi informatii); este recomandat atunci cand ai o experienta profesionala relevanta si

urmaresti un post din acelasi domeniu in care ai lucrat pana in prezent

Promovarea personală





Anticronologic: este cel mai utilizat tip de C.V., iar in cadrul lui datele sunt prezentate in

ordine invers cronologica (incepand cu cele mai recente)

Functional: accentueaza principalele atuuri si competente, capacitatea de adaptare, fara a

face referire la istoricul profesional; este recomandat celor care isi cauta un prim loc de

munca sau care doresc sa isi schimbe domeniul de activitate

Curriculum vitae este o expresie latină care se traduce prin "Istoricul vieții".

Forma abreviată "CV" a început să fie folosită din secolul XX.

În general, Curriculum vitae are un format standard, care sintetizează informații cu privire la:

datele personale, postul vizat, experiența profesională, educație și formare profesională (incepând

cu ultima formă de invățământ absolvită), informații ce țin de aptitudini native sau dobândite (în

afară de cele profesionale).

Curriculum Vitae

un instrument de marketing personal, o modalitate de reclamă personală prin intermediul

căreia (dar nu numai) persoana convinge angajatorul că este un candidat important şi care

va contribui la atingerea intereselor organizaţiei.

o prezentare detaliată şi structurată a experienţei educaţionale şi profesionale a persoanei,

precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite.

Reguli de bază privind întocmirea unui CV:

să nu conţină greşeli gramaticale sau de exprimare;

fontul ales să fie unul sobru, paragrafele să nu fie prea lungi, titlurile importante să fie

marcate în bold, informaţia să fie aşezată într-o ordine logică, urmând un criteriu

cronologic, funcţional, orientat; O publicatie recenta recomanda ca metoda de redactare a

unui CV folosirea fontului Arial de dimensiune 10 pentru text si dimensiune 14 pentru

nume, ca fiind ideale pentru un format de pagina A4. Se recomanda de asemenea

programul Word pentru Windows, utilizarea textului in bold si italic pentru a sublinia

detaliile importante si folosirea tastei “tab” pentru alinierea textului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Abreviere

https://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XX

https://ro.wikipedia.org/wiki/Standard

https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie





Va trebui sa acorzi atentie felului in care redactazi CV-ul pentru a raspunde nevoilor si

cerintelor unei aplicatii specifice. NU trimite acelasi model de CV la mai multe companii si

nu te plange ca ai trimis nenumarate CV-uri care au ramas fara raspuns. In realitate ai

trimis o singura aplicatie de mai multe ori. Multi angajatori o vor privi ca pe o “circulara” si

o vor trata in consecinta.

Incearca sa nu depasesti 2 pagini format A4. Este adevarat ca un CV de o pagina este mult

mai eficient insotit de o scrisoare de intentie care subliniaza importanta si faptul ca

aplicantul raspunde cerintelor postului.

CV-ul academic si raspunsurile la anunturi necesita un CV complet care tinde sa devina mai

lung decat in mod obisnuit. Unii stundeti care aplica pentru doctorat, spre exemplu, trebuie

sa enumere lucrarile publicate sau cele prezentate. Acesta este un standard (si este evident

extrem de relevant). In acest caz nu trebuie sa te ingrijoreze lungimea CV-ului, desi trebuie

sa tii cont ca cineva trebuie sa il si citeasca!

Foloseste hartie de calitate. Hartia alba este cea mai sigura, in cazul in care nu doresti sa fie

usor diferita.

Fii concis.

Nu utiliza semne de punctuatie care nu sunt necesare sau sublinieri care ingreuneaza

procesul de citire.

Pastreaza o copie a fiecarui CV, si asigura-te ca iti vei amintiti carei firme l-ai trimis.

Citeste-ti propriul CV inainte de a participa la un interviu. El reprezinta baza interviului

care va urma.

CV-ul trebuie să includă neapărat datele generale, de tip: nume, adresă, telefonul şi adresa

de e-mail;

CV-ul trebuie să conţină cuvinte cheie adecvate pentru postul vizat; să nu conţină repetiţii

deranjante, fiind de dorit să fie folosite verbe care indică acţiunea, precum “a dezvolta, a

conduce, a destina” pentru a sublinia realizările tale şi nu propoziţii declarative precum

„am participat, am asistat la…” , iar, pe cât se poate, să fie evitate construcţiile pasive

precum „eram responsabil cu …”.





Structura unui CV/ componentele unui CV:

fotografie

informaţii personale

Ce trebuie inclus:

Numele - Daca folosesti al doilea nume, indica acest lucru prin subiniere

Adresa - adresa permanenta si temporara (daca este diferita)

Numar de telefon

Data nasterii/varsta - In general este mentionata, dar este o decizie care ramane la

latitudinea ta

Nationalitatea - Angajatorii trebuie sa stie daca este nevoie de obtinerea unui permis de

munca

Sex - Daca din nume nu se poate deduce daca esti femeie sau barbat este de dorit sa

specifici acest lucru

Stare civila - casatorit sau necasatorit, de cele mai multe ori se omite aceasta specificare,

dar .....

Nu include:

• Copii - numai daca simti ca este un detaliu relevant pentru pozitia pentru care aplici

educaţie şi formare/ studii (formele de educaţie absolvite sau în curs de absolvire,

precizându-se: perioada (de la pâna la), numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al

organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională, domeniul studiat/

aptitudini ocupaţionale, tipul calificării/ diploma obţinută, nivelul de clasificare al formei

de instruire, programe speciale din care studentul a făcut parte (ex. burse în străinătate),

concursuri academice (olimpiade, concursuri interşcolare) la care ai participat;

CV-ul promoveaza pertinenta aplicatiei si in acest fel importanta pe care o acorzi

recunoasterilor academice. Cea mai buna solutie este sa prezinti calificarile impreuna cu

institutiile de invatamant superior urmate (insotite de data la care ai urmat aceste cursuri),

decat sa le prezinti separat.





experienţa profesională : perioada în care a desfăşurat o anumită activitate profesională,

instituţia/ numele şi adresa angajatorului, tipul activităţii/ sectorul de activitate, funcţia/

postul ocupat, principalele activităţi şi responsabilităţi;* activităţile de voluntariat pot fi

trecute în CV în măsura în care sunt relevante pentru un post sau o poziţie vizată;

Nu toti candidatii dispun de experienta profesionala relevanta, in mod direct, pentru

pozitia pentru care isi sustin aplicatia. Daca ai experienta profesionala relevanta pentru

angajare permanenta, in regim temporar sau de alta natura, asigura-te ca este bine

subliniata in CV. Unele persoane prefera sa-si prezinta experienta profesionala in doua

categorii: experienta relevanta si experienta in alte activitati.

De fapt, in esenta, intreaga experienta profesionala este relevanta. Majoritatea

angajatorilor sunt interesati de aceleasi calitati, esentiale sau transferabile.

aptitudini şi competenţe personale: sunt incluse acele aptitudini şi competenţe

personale care nu sunt recunoscute neapărat printr-un certificat sau diplomă, dar sunt

reprezentative şi relevante pentru atingerea scopurilor de carieră;

Aceste calitati sunt vazute ca niste abilitati sau competente ce reprezinta esenta a tot ceea ce

se asteapta de la tine sa realizezi intr-un mediu de lucru. Calitatile sunt tranferabile de la un loc

de munca la un altul diferit. Gama de calitati transferabile sau calitati esentiale pe care le

doreste angajatorul poate varia. Desigur, poti mentiona in CV “excelente capacitati de

comunicare” dar angajatorii vor avea nevoie sa probeze cum si unde ai obtinut aceste abilitati

si capacitati. In consecinta, daca decizi sa incluzi in CV un profil al capacitatilor va trebui sa

demonstrezi ca experienta ta raspunde cerintelor angajatorului. Nu uita ca felul in care

structurezi un CV iti apartine, dar prin redactarea unui CV relevant, concis si usor de citit

invitatia sa participi la interviu va fi imposibil de evitat. Calitatile care se fac cunoscute prin CV

trebuie sa fie ecoul cerintelor angajatorului.

limbi străine cunoscute: se precizează nivelul de competenţă (scris, citit, vorbit), se

enumeră atestatele de competenţă lingvistică obţinute;

alte aptitudini şi competenţe: ex. artistice, sociale, organizatorice,tehnice ;





informaţii suplimentare: alte informaţii utile care nu au fost menţionate anterior: ex.

persoane de contact, referinţe etc;

anexe: sunt enumerate documentele ataşate CV-ului, dacă este cazul.

Greșeli frecvent întâlnite

Întotdeauna trebuie să ai în minte, când completezi CV-ul, că ai foarte puţin timp la dispoziţie

pentru a impresiona recruiterul. Aşa că ultimul lucru pe care vrei să-l faci este o greşeală des

întâlnită, care putea fi uşor evitată. Motiv pentru care acum este momentul să înveţi din greşelile

altora.

CV-ul prea lung

Un recruiter petrece, în medie, şase secunde uitându-se la un CV. Cu cât va fi mai lung CV-ul tău, cu

atât de mult scad şansele să fie citit. Două pagini este lungimea potrivită.

O adresă de mail nepotrivită

Fiind metoda de comunicare preferată zilele acestea, nu există nicio scuză să nu deţii una în care

numele tău să fie clar. Nu folosi porecle şi nici variaţii de nume dacă vrei cu adevărat să te

angajezi.

Poza de profil

Dacă nu cauţi de lucru într-o meserie în care aspectul face toţi banii, nu ar trebui să incluzi

fotografie niciodată. „Includerea unei fotografii creşte riscul de a fi discriminat, iar recruiterul va

petrece mai mult timp uitându-se la poza ta, decât la meritele tale”, spune aceasta. Cei de la

TheLadders au descoperit acest lucru datorită unei tehnologii care urmărea privirea, ocazie cu

care au aflat că recruiterii petreceau 19% din timp privind pozele de profil.

Eliminarea profilelor profesionale

În loc să trimiţi o poză cu tine, mai bine ai trimite un link de pe reţelele de genul LinkedIn, care va

fi mult mai de folos în evaluarea experienţei tale. Dacă apelezi la un link, recruiterii îl vor verifica

aproape de fiecare dată.

Discordanţa informaţiilor

„Ceea ce treci în CV-ul tău trebuie să se regăsească şi în profilele online. Dacă ai un nume comun,

de genul Petre Popescu, ai grijă ca acesta să fie pe toate reţelele sociale şi profesionale.





Eliminarea cuvintelor-cheie

Multe companii se folosesc de un filtru pentru a identifica candidaţii potriviţi pentru locul de

muncă. Dacă nu foloseşti cuvintele potrivite ale domeniului, şansele de a ajunge la interviu scad

simţitor.

Scrisoare de intenţie nesfârşită

Mai bine te rezumi la cinci propoziţii în care spui, pe scurt, la ce te pricepi cel mai bine, de ce eşti

interesat şi cum poţi aduce valoare companiei.

Eliminarea aspectelor importante

Dacă ai nevoie de viză sau eşti dispus să te muţi pentru un job, toate acestea sunt informaţii care

trebuie să existe la finalul scrisorii de intenţie.

Paginare incompletă

Formatul CV-ului este la fel de important pe cât este conţinutul lui. Scrie-l la fel, de la început până

la sfârşit. Dacă treci luna şi anul, ai grijă să menţii regula la orice scrii.

Fonturi colorate

Rezumă-te la alb şi negru.

Omiterea ordinii cronologice descrescătoare

Acest tip de expunere îi ajută cel mai mult pe recuiteri să vadă ce s-a întâmplat în anii recenţi, cei

mai importanţi, de altfel.

Omiterea descrierii companiei

În timp ce pe recuiteri îi ajută să vadă nivelul companiei pentru care ai lucrat, şi viitorul tău

angajator va avea nevoie să ştie mediul în care ai activat până la el.

Includerea a mai mult de 15 ani de experienţă

În CV-ul tău ar trebui să incluzi datele esenţiale pentru job-ul la care aplici acum. Ce este mai vechi

de 15 ani nu va fi de interesul actualului manager.

Nu include date despre educaţie sau certificate mai vechi de 15 ani.

Informaţiile irelevante

Dacă ai lucrat într-o firmă mică, unde ai făcut câte puţin din toate, trebuie să filtrezi

responsabilităţile şi realizările, pentru a nu plictisi cu detalii irelevante.

Excluderea hobby-urilor relevante





Recruiterii au reacţii pozitive când aud de muncă de voluntariat. Faptul că prestezi şi pentru o

muncă neplătită, nu înseamnă că nu trebuie inclusă în CV.

Competiţia acerbă pentru obţinerea unui loc de muncă îi determină adesea pe aplicanţi să-şi

cosmetizeze datele din CV în dorinţa de a face impresie bună la un posibil interviu.

Conform unui studiu realizat recent de Mindit, prima companie din România care oferă servicii de

verificare a trecutului profesional al angajaţilor şi aplicanţilor pentru diferite posturi, 90% din CV-

urile românilor conţin exagerări sau date false.

Nici americanii nu rezistă tentaţiei de a schimba sau a adăuga date în CV în funcţie de ceea ce

consideră că doreşte potenţialul angajator. Datele obţinute în cadrul unei cercetări din 2012,

realizată de Societatea Americană a Managerilor din Resurse Umane, au arătat că jumătate din

aplicanţii pentru un job apelează la „ajustarea“ istoricului personal.

Firma de consultanţă Marquet International a realizat o listă cu cele mai întâlnite minciuni

descoperite în CV-urile angajaţilor sau ale celor care se află în căutarea unui loc de muncă.

Perioada angajării

Printre cele mai întâlnite neconcordanţe din CV-uri se numără modificarea perioadei în care o

persoană a fost angajată. De regulă, acest lucru se întâmplă pentru că angajatorii nu apreciază ca

un potenţial angajat să treacă prea des de la un loc de muncă la altul, în special atunci când

schimbările intervin după mai puţin de un an de activitate.

Inventarea responsabilităţilor şi a poziţiilor ocupate

Există o diferenţă între a prezenta într-o lumină favorabilă aptitudinile sau responsabilităţile de la

fostele locuri de muncă şi a inventa realizări profesionale. Atribuirea în mod fals a unor

cunoştiinţe sau a unor poziţii de conducere pe care nu le-am deţinut nu va face decât să ne pună

într-o situaţie dificilă în cazul în care vom fi angajaţi şi nu vom avea habar cum să ne facem

treaba. În plus, departamentul de Resurse Umane al companiei unde vei ajunge să lucrezi va face,

mai devreme sau mai târziu, o verificare a datelor, asta dacă verificarea nu va avea loc în etapele

finale ale interviului de angajare. Iar solicitarea referinţelor de la fostul loc de muncă duce rapid la

aflarea adevărului.

Diplome „fabricate“





O greşeală care poate duce la concedierea şi discreditarea profesională a unui angajat se referă la

includerea în CV a unor titluri universitare sau a unor cursuri de specializare pe care nu le-a

absolvit. De regulă, persoanele care „ţintesc un“ post de conducere cad în acest păcat. La fel de rău

este când întrerupem studiile liceale sau universitare, dar din CV rezultă că am obţinut

Bacalaureatul, respectiv diploma de licenţă.

Acoperirea perioadelor de inactivitate

Uneori, aplicanţii aflaţi în căutarea unui job încearcă să ascundă existenţa unui cazier sau faptul că

au rămas o vreme fără loc de muncă. Extinderea perioadei petrecute la utimul loc de muncă este

metoda la care se apelează de regulă. Uneori se întâmplă ca perioada de şomaj să fie „botezată“ în

CV drept atreprenoriat sau activitate de liber-profesionist.

Omisiune cu premeditare

Excluderea unui loc de muncă din istoricul profesional este întâlnită în situaţiile în care o

persoană a fost concediată din varii motive sau atunci când ştie că nu va primi referinţe

bune de la foştii şefi.

JOB-UL MEU IDEAL In constructia carierei un lucru foarte important este sa te proiectezi in viitor. Gandeste-te cum arata locul tau de munca ideal si descrie : Atributiile pe care le vei avea :

Programul :_____________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ Stilul de lucru :___________________________________________________________________________ Mediul in care vei lucra : __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________





Stilul de viata pe care il permite: __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Recompensarea : ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3.2 Scrisoarea de intenție

Scrisoarea de intentie sau scrisoarea de motivare este un document sintetic care insoteste C.V.-

ul in vederea solicitarii unui loc de munca. In majoritatea situatiilor, ea reprezinta primul contact

stabilit cu angajatorul si poate fi unica sansa de a-ti evidentia trasaturile de personalitate,

competentele profesionale si punctele forte. Spre deosebire de C.V., scrisoarea de intentie iti

reflecta stilul personal, aspectele care te fac unic, capacitatea de argumentare, profesionalismul si

abilitatea de a te "vinde" pe o piata a muncii concurentiala.

Rolul ei este acela de a descrie motivatia care a stat la baza alegerii companiei si postului

respectiv, dar si de a ilustra pregatirea, abilitatile, interesele si calitatile personale care te fac

candidatul potrivit pentru pozitia disponibila. In plus, este indicat sa-ti manifesti disponibilitatea

fata de firma/institutia vizata, sa ii demonstrezi angajatorului ca ii cunosti obiectivele si nevoile

specifice si ca poti contribui semnificativ la indeplinirea lor.

O astfel de scrisoarea trebuie concepută exclusiv pentru firma angajatoare, este prima şansă de a

te face remarcat şi de a a-ţi exprima interesul deosebit pe care îl arăţi firmei şi postului respectiv.

Deşi CV-ul tău conţine cele mai multe informaţii despre tine, despre studii şi locurile de muncă

anterioare, scrisoarea de intenţie este cea care îl va determina pe angajator să te aleagă pe tine şi

nu pe oricare dintre ceilalţi candidate, datorită personalităţii şi calităţilor tale oglindite în stilul în

care ai scris-o.

Ea este o dovadă a muncii pe care ai depus-o de-a lungul carierei. Scrisoarea de intenţie pune în

valoare capacitatea ta de a construi o imagine, de a „vinde” o idee, de a demonstra profesionalism.

Scrisoarea de intenție





…este de obicei cea mai bună alegere pentru a fi anexată la o cerere de angajare.

…o scrisoare de intenție poate îndeplini mai multe scopuri decât CV-ul: în principal ea poate să

aducă în prim plan calificările relevante care parțial pot lipsi din CV

…importanța scrisorii de intenție crește în cazul în care activitatea anterioară nu se potrivește cu

funcția pentru care doriti să aplicați. Dacă intentionati să mergeți la un interviu fără ca acesta să fi

fost stabilit în prealalbil cu un reprezentant al firmei angajatoare, cand înmânați un CV, va fi

necesară și o scrisoare de intenție, pentru ca interviul este posibil să nu poata avea loc.

…în cele mai multe cazuri, CV-urile trimise prin e-mail și CV-urile prezentate pe formulare online

trimise către băncile de CV-uri, trebuie să înceapă cu o scrisoare de intenție.

…nu transmiteți scrisoarea de intenție ca atașament într-un email, cu exceptia cazurilor în care se

cere în mod special acest lucru.

…un CV poate să fie însoțit de o scrisoare de intenție care nu repetă informațiile conținute de

acesta

…scrisoarea trebuie adresată întotdeauna unei anumite persoane, de aceea este bine să aflăm cui

trebuie să adresăm scrisoarea. Când nu avem această informație, ea trebuie adresată șefului

departamentului de resurse umane sau directorului general.

…scrisoarea trebuie să stimuleze interesul cititorului, trebuie să facă dovada interesului față de

firmă/organizație, arătând că deține informații despre aceasta.

Scopul scrisorii

…să expui angajatorului motivul pentru care vrei să ocupi postul respectiv

…să expui angajatorului principalele calităţi care te recomandă pentru ocuparea postului şi ce

doreşti să realizezi în cadrul firmei respective pentru a veni în întâmpinarea nevoilor

firmei/instituţiei respective.

…să menţionezi ce anume din activitatea ta profesională te‐a determinat să alegi postul respectiv,

realizările tale.

Este foarte important ca scrisoarea de intenţie să emane încredere în forţele tale, optimism în ceea

ce priveşte angajarea şi mai ales ar trebui să reiasă clar:

- Beneficiile ambelor păți din această angajare





- Faptul că dorești să obții postul respective

- Că ești disponibil pentru a te prezenta la interviu

- Sa amintești de CV-ul tău care însoțește scrisoarea de intenție.

Structura unei scrisori de intenţie:

Antet

Formulele de salut, ca și cele de încheiere, sunt în general standard și reflectă o

atitudine de respect și considerație față de destinatar.

Cunoașterea numele destinatarului arată faptul ca v-ați dat interesul pentru a

afla cât mai multe date despre interlocutor.

Antetul în scrisoarea de intenție trebuie să includă toate informațiile de ordin practic, necesare

pentru recrutare.

numele candidatului pentru post şi informaţii de contact: adresă, nr. telefon, e-mail

(dreapta sus);

numele persoanei care realizează procedura de selecţie, numele instituţiei/ companiei,

adresa instituţiei/ companiei (scrise pe linii diferite, unele sub altele );

locul și data redactării - Data este un element util atât pentru angajator, cât și vouă, în cazul

în care vi se vor cere referințe telefonice cu privire la candidatură (imediat după datele de

contact ale destinatarului);

obiectul scrisorii de intenție - informații despre data și locul apariției anunțului în urma

căruia candidați sau, dacă nu este cazul, să mentionați simplu „candidatura spontantă”.

(element important pe care este bines ă-l menționați în antet înainte de redactarea

propriu-zisă);





formula de salut (Stimate/ă Domn/ Doamnă);

în paragraful următor/ două sau trei fraze se descrie pe scurt experienţa profesională,

domeniile de expertiză, nivelul de competenţă atins (se axează pe abilităţile şi cunoştinţele

cerute pentru acel post şi modul în care candidatul îndeplineşte aceste cerinţe/ se

realizează o sumarizare a calităţilor personale, deprinderi, abilităţi);

Dacă nu ai informaţii suficiente despre un anumit post, îţi poţi exprima opţiunea de a alege un

domeniu de activitate corespunzător. În acest sens ar fi bine să subliniezi domeniul în care te-ai

remarcat sau ai obţinut performanţe deosebite.

Acest paragraf trebuie să conțină:

elemente personale (experiențele, motivațiile voastre) care vor face diferența și

vor crea o imagine personalizată despre voi;

elemente concrete (competențele și aptitudinile voastre într-un domeniu anume)

care să arate faptul ca aveți un profil potrivit pentru postul de lucru căutat;

elemente în concordanță cu așteptările angajatorului (dorința de implicare,

interesul pentru postul dorit).

în paragraful de încheiere : o solicitare politicoasă a unui răspuns privind acordarea unui

interviu de angajare;

semnătura de mână a candidatului şi data întocmirii scrisorii de intenţie.

În general, o scrisoare de intenție este structurată în 3 părți:

I. VOI

Începeți scrisoarea adesându-vă destinatarului:

compania pentru care va doriti să lucrați sau instituției în cadrul căreia doriți să urmați un stagiu,

curs, etc.

Menționați și câteva informații și realizări importante ale companiei, pentru a arăta motivul

orientarii voastre catre aceasta.

II. EU





A doua parte a scrisorii te descrie pe tine din punct de vedere al experienței profesionale și al

competențelor și aptitudinilor ce te recomandă pentru acel job dorit.

III. NOI

Partea a treia a scrisorii se referă la ceea ce tu și compania pentru care candidezi puteți

realize împreună.

Subliniați că sunteți persoana cea mai potrivită pentru a răspunde nevoilor companiei.

TIPURI DE SCRISORI

1. Cover letters

scrisori care se trimit pentru o poziție precisă, în urma unui anunț al organizației angajatoare.

Doar 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anunțate = „piața de muncă

vizibilă”.

vor exista foarte mulți competitori în încercarea de obținere a posturilor anunțate.

90% dintre persoanele care caută un loc de muncă se orientează numai către acest

sector de 20% al posturilor anunțate.

2. Broadcast letters

scrisori care se trimit către locuri de muncă neanunțate.

Ele informează managerii asupra potențialului aplicantului, cu scopul unei eventuale abordări

ulterioare.

Posturile care nu sunt anunțate pot fi aflate ușor chiar din:

- discuții cu oameni,

- consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizațiilor profesionale

- Internet,

- prin căutarea de oportunități în mediul de afaceri, în industrie, servicii sociale, educație, guvern,

etc.





În ambele tipuri de scrisori:

accentul va cădea pe punctele tari cerute de post, astfel încât angajatorul să facă o

conexiune ușoară cu cerințele organizației sale.

punctele tari vor fi elaborate pornind de la calificările prezente.

exemplele ce conțin numere, cifre, conduc la creșterea încrederii în acuratețea scrisorii.

prin scrisoare, aplicantul se va diferenția net față de ceilalți competitori.

angajatorul trebuie să fie motivat, să-și dorească să se întâlnească cu

aplicantul.

linia generală trebuie să fie pozitivă, faptele trebuie lăsate să vorbească despre ele.

Scrisoarea tip cover este adresată și trimisă unei persoane sau department specificate într-un

anunț. În primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunț.

Trebuie menționate beneficiile pe care aplicantul le poate aduce și care este interesul acestuia față

de organizație și postul solicitat.

Scrisoarea tip broadcast este adresată și trimisă șefului de departament unde aplicantul dorește

să lucreze. Dacă organizația este mică, se va trimite direct președintelui sau directorului executiv.

În primul paragraf, pe baza cercetărilor făcute, trebuie menționată exact poziția de care este

interesat aplicantul, ceea ce poate să ofere, ceea ce ei au nevoie și de ce ar apela la aplicant.

Trebuie menționate și numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care au fost luate

informațiile.

În scrisoarea tip broadcast alegerea modalității de formulare a obiectivului personal pentru noul

post trebuie realizată foarte prudent:

- dacă este prea limitat, s-ar putea să nu fie considerat îndeajuns pentru postul respectiv,

- iar dacă este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, îndecis, specific căutării unui post

oarecare.

Scrisorile trebuie să aibă la bază activitățile pe care le poate presta aplicantul pentru angajator.

O pagină este maximum admis pentru acest tip de scrisoare.





Reguli de baza in redactarea unei scrisori de intentie sunt:

Trebuie sa fie scurta si la obiect: nu se intinde pe mai mult de o pagina

Poate fi scrisa de mana sau redactata la calculator

Este adresata unei persoane reale: Directorului / Specialistului Resurse Umane

Aspect ingrijit, impecabil (coala alba A4 de buna calitate si perfect curata, scris lizibil,

aranjarea textului in pagina, pastrarea marginilor, utilizarea unui font usor de citit)

Sunt prezentate informatii utile, care te avantajeaza si care te ajuta sa te distingi de ceilalti

candidati

Nu exagera in privinta atuurilor si realizarilor tale si nu mentiona aspectele negative

Formuleaza propozitii/fraze clare si concise, grupeaza-le in paragrafe in functie de teme si

utilizeaza un limbaj adecvat, profesionist

Verifica de mai multe ori pentru a evita greselile gramaticale si ortografice

Spre deosebire de C.V., fiecare scrisoare de intentie pe care o trimiti se adapteaza si

personalizeaza in raport cu specificul companiei si al postului vacant. Nu trimite o

scrisoare de intentie standard!

Demonstreaza-ti motivatia pentru a obtine postul respectiv, prezinta-ti disponibilitatea

pentru o intalnire directa si mentioneaza datele de contact

La final semneaza scrisoarea pentru a o personaliza





Model

SCRISOARE DE INTENŢIE

Departamentul Resurse Umane

S.C __________________SRL

STR.____________________

Mun.____________Data_____________

Stimata dna/dr,:

Doresc a va prezenta candidatura pentru pozitia de _________________ in cadrul companiei

dumneavostra, ca urmare a publicarii anuntului de recrutare in ziar □, site □, AJOFM □.

In sprijinul candidaturii mele, pe langa aptitudinile si experienta listata in cv-ul atasat, doresc a

mentiona interesul permanent si pasiunea pe care o manifest fata de acest domeniu al ____________.

In ceea ce priveste oferta mea de colaborare, aceasta vizeaza aptitudinile si performantele mele

profesionale, acumulate pana in prezent: putere de munca, rapiditate de integrare intr-un mediu

profesional organizat.

Va rog sa nu ezitati sa ma contactati pentru orice informatii legate de cv-ul atasat.

Cu respect,

Nume





CAP. 4 INTERVIUL DE SUCCES Pregătirea pentru interviul de selecţie

Interviul reprezintă o conversaţie focalizată , între un potenţial angajator şi unul sau mai

mulţi candidaţi pentru un anumit post, ce are ca scop identificarea candidatului care corespunde

cel mai bine cerinţelor angajatorului.

Pregătirea pentru interviu implică :

a) colectarea informaţiilor necesare susţinerii interviului: informaţii despre

organizaţie - structură, domeniile de activitate, atmosfera de lucru, planuri de viitor,

informaţii despre postul vizat - atribuţiile, responsabilităţi, competenţe cerute,

nivel educaţional cerut, posibilităţi de promovare );

b) pregătirea psihologică (motivaţia, controlul emoţiilor, optimizarea comunicării

nonverbale etc ).

Structura unui interviu

momentul introductiv, când se stabileşte contactul vizual cu intervievatorul, se exprimă un

zâmbet cald, se adoptă o postură adecvată;

întrebările preliminare, când intervievatorul începe discuţia, dar trebuie să fiţi pregătit şi

dumneavoastră cu câteva fraze/ formule de genul – “Înţeleg că acest post implică…..”<

întrebările esenţiale/ centrale, care vizează identificarea la candidat a competenţelor

necesare ocupării postului :

întrebări de specialitate - pentru evaluarea cunoştinţelor;

întrebări legate de firmă – specificul ei, obiective, strategii ;

întrebări situaţionale – ex. “Descrie o situaţie anume/ conflictuală a

echipei din care ai făcut parte . Ce rol aţi avut în cadrul echipei?”

întrebări de tip “ brainteasers” - la care răspunsul evident nu e neapărat

cel corect ;

întrebări cu caracter mai general: “care sunt realizările dvs pe plan

profesional ? care sunt punctele tari/ slabe ?Ce aţi vrea să se ştie despre





dvs şi nu este precizat în CV? De ce credeţi că sunteţi calificat pe acest

post?“

Exemple de întrebări tipice utilizate în cadrul interviului:

De ce doriţi să fiţi angajat la noi?

Ce experienţă în acest domeniu de activitate aveţi?

De ce doriţi să prestaţi meseria de …….?

Ce ştiţi despre meseria de …..?

Care este cea mai importanţă experienţă profesională pentru tine?

Care este cea mai mare realizare a ta?

Ce calităţi personale vă fac să consideraţi că aţi fi potrivit pentru acest loc de muncă?

Sunteţi capabil să lucraţi în condiţii de stres?

De ce aţi părăsit ultimul loc de muncă?

Ce planuri aveţi de viitor?

Sunteţi capabil să vă perfecţionaţi continuu în meseria de ? Cum v-aţi gândit să faceţi acest

lucru?

Greşeli de evitat la interviu:

aspectul vestimentar neadecvat;

întârzierea / lipsa punctualităţii;

atitudinea pasivă, indiferentă sau dimpotrivă vorbeşti prea mult, gesticulaţii exagerate,

supărătoare;

lipsa tactului , a diplomaţiei;

incapacitatea de a face faţă unei critici;

tendinţa de a prelua conducerea interviului( angajatorii doresc oameni care pot lucra

eficient într-o echipă) ;

accentuarea deosebită a salarizării;

nu mestecaţi gumă şi nu fumaţi;

nu vorbiţi la telefonul mobil – închideţi telefonul;

nu vă jucaţi cu diverse obiecte personale în timpul interviului;

nu criticaţi pe nimeni, în special alt angajator





Posibile “capcane” ale unui interviu:

întrebările referitoare la aprecierea personală de fapt ascund politica intervievatorului ce

vizează cunoaşterea cât mai exactă de către candidat a meseriei în care se presupune că

va lucra;

întrebările legate de planurile de viitor/ dorinţa/ disponibilitatea de dezvoltare

profesională indică dorinţa angajatorului de a se lămuri asupra nivelului de implicare/

ataşament faţă de organizaţie al candidatului, precum şi asupra capacităţii sale de formare

continuă;

curiozitatea intervievatorului legată de ceea ce vă interesează despre postul respectiv sau

activitatea firmei/ organizaţiei de fapt indică scopul de a afla cât de mult sunteţi motivat

pentru a obţine postul respectiv sau în general un loc de muncă sau unul temporar;

dacă vi se sugerează să adresaţi întrebări , nu ezitaţi , însă trebuie să alegeţi ceva relevant

care să vă lărgească orizontul de cunoaştere / prezentare a locului de muncă respectiv : ex.

Care va fi şeful meu direct? De la cine pot învăţa mai multe despre? Ce va trebui să fac

ca….?;

dacă vi se solicită descrierea unor eşecuri, insuccese, slăbiciuni, evitaţi descrierile negative,

ci menţionaţi lecţii învăţate din greşeli

TIPURI DE INTERVIURI

În selecţia personalului pot fi utilizate două tipuri principale de interviuri: interviul iniţial

de triere şi interviul de profunzime.

Interviul iniţial de triere selecţia candidaţilor trebuie să ţină seama de vârstă,

condiţie fizică, nivelul educaţiei, experienţa specifică. Cand idaţii care nu îndeplinesc condiţiile de

bază sunt excluşi rapid, iar ceilalţi intră în fazele următoare ale selecţiei.

Dacă numărul candidaţilor este foarte mare, se recomandă o preselecţie. În cadrul acesteia

se apelează la un interviu pe baza unui chestionar scurt, de circa 10 minute, în care sunt cerute

anumite informaţii despre candidat. La sfârşitul interviului se acordă un punctaj, iar cei care





acumulează un anumit scor sunt invitaţi la un nou interviu. Metoda dă rezultate numai în

condiţiile utilizării ei corecte, conducând şi la economisirea timpului celui care realizează selecţia.

Interviul de profunzime interviurile se clasifică atat din punct de vedere al structurii,

cat şi din punct de vedere al numărului de intervievatori. Din punct de vedere al numărului

de intervievatori sunt trei variante:

Interviul individual – dă posibilitatea dezvoltării unei relaţii intre intervievat şi

intervievator. Deficienţa cea mai mare a acestui tip de interviu constă in posibilitatea

apariţiei lipsei de obiectivitate, datorate tocmai existenţei unui singur intervievator, care

nu poate fi controlat.

Interviul colectiv – mai mulţi intervievatori vor intervieva candidaţii. Dintre

intervievatori fac parte managerul de linie al postului vacant, un reprezentant din

departamentul de resurse umane precum şi alte persoane ce au o legătură directă cu acel

post şi care pot pune candidatului intrebări de specialitate asupra formării profesionale.

Consiliul de intervievare – este o variantă a interviului colectiv. Acesta este constituit

dintr-un număr mare de intervievatori, ceea ce sporeşte gradul de dificultate pentru

candidat. Intervievatorii vor pune, fiecare, cate una, maximum două intrebări. Pe baza

răspunsului candidatului, membrii consiliului de interviu işi vor face o părere despre

aptitudinile şi calităţile candidatului, părere ce va conta la luarea deciziei finale.

Interviul colectiv şi consiliul de intervievare sunt eficiente datorită numărului de intervievatori şi

calificărilor diferite ale acestora.

Clasificate din perspectiva structurării lor, interviurile se impart in:

1. interviuri structurate

2. interviuri nedirective

3. interviuri stresante

Pentru selecţie se folosesc trei tipuri de interviuri:

Interviu

structurat

Foloseşte întrebări standard: „cine sunteţi dvs. d-le X ?”;„care vă sunt

punctele forte ?” etc.

Întrebările pot fi stabilite anticipat;

Se aseamănă cu un chestionar oral;





Este foarte utilizat în selecţia iniţială, când există un număr mare de

solicitanţi;

Întrebările nu sunt rigide; se pot pune întrebări suplimentare până se

obţine informaţia dorită;

Este mai exact şi mai valid decât alte interviuri;

Permite obţinerea unor informaţii similare despre fiecare candidat, ceea

ce uşurează selecţia.

Interviu

fara

instructiuni

Este folosit în consultaţiile psihologice şi în selecţie;

Se pun întrebări generale care să-l determine pe solicitant săvorbească

despre sine;

Este mai dificil ca întrebările adresate să aibă legătură cu serviciul;

Întrebările sunt o combinaţie de întrebări generale şi specifice,

neadresate într-o anumită ordine;

Are o şi mai mare tentă subiectivă.

Interviu

sub

presiune

Are drept scop cercetarea reacţiilor în condiţiile exercitării unei presiuni

psihice;

Cel care conduce interviul adoptă o atitudine foarte agresivă pentru a

urmări reacţia candidatului;

Se recomandă pentru posturi în care solicitantul lucrează sub stres;

Poate genera o impresie foarte proastă despre cel care conduce

interviul şi despre organizaţie.

INTREBARI DE EVITAT!

Intrebările ce rar dau un răspuns adevărat: Cum te-ai înţeles cu superiorii sau colegii?

- răspuns aproape intotdeauna „ foarte bine”.

Intrebări ce sugerează răspunsul: „…….., nu-i aşa?”

Intrebări ce implică rasa, credinţa, starea civilă, sexul, naţionalitatea, etc.

Intrebări cu răspuns clar, acele intrebări pentru care intervievatorul are deja răspuns.

Intrebări ce nu sunt in legătură cu funcţia, de exemplu: sport, politică, etc.





Este important ca persoana ce conduce discuţia să aibă competenţă de specialitate (să

cunoască bine specificul postului, problematica organizaţiei), psihologică (să poată sesiza

elemente de atitudine, comportament, adaptabilitate, etc) şi de comunicare (să ştie să asculte, să

fie obiectiv, să sesizeze posibilele contradicţii din afirmaţiile candidatului, să reţină esenţialul).

STRUCTURA INTERVIULUI

Interviul va fi astfel structurat incat să acopere toate aspectele importante legate de

candidat. Dacă veţi cunoaşte structura interviului, atunci veţi putea anticipa intrebările care vă vor

fi puse. De asemenea, dacă in timpul interviului vă vor fi puse anumite intrebări, vă veţi putea da

seama ce structură de interviu foloseşte intervievatorul. Există două tipuri de structură a

interviului.

Varianta A: planul in şapte puncte (Alec Rodger, apud M. Eggert, 1998, p.30-31)

1. Aspecte fizice → Are această persoană constituţia fizică, sănătatea, farmecul şi impactul

necesare slujbei solicitate?

2. Cunoştinţe → Are această persoană calificările academice şi profesionale corespunzătoare

postului solicitat? Are el experienţa necesară pentru a face faţă cerinţelor? (60% din interviu va

aborda această problemă)?

3. Nivelul de inteligenţă → Cat de inteligentă este această persoană şi cum voi putea utiliza

această calitate in postul pe care i-l ofer.

4. Aptitudini speciale → Are această persoane aptitudini speciale pe care le-aş putea valorifica?

(lingvistice, matematice, etc).

5. Interese → Cum işi petrece candidatul timpul liber, cum işi cheltuieşte banii şi care este

motivaţia sa pentru noul loc de muncă?

6. Dispoziţia → Care este personalitatea candidatului şi care sunt implicaţiile acesteia la locul de

muncă?

7. Circumstanţele → Care au fost efectele evenimentelor intervenite in viaţa solicitantului asupra

carierei sale de pană in momentul respectiv şi cum ar putea influenţa ele performanţa sa la noul

loc de muncă.





Varianta B: planul in cinci puncte (John Munro Fraser, apud M. Eggert, 1998, p. 32)

1. Impactul asupra celorlalţi → Ce fel de reacţii generează apariţia candidatului, modul de

vorbire şi comportament.

2. Calificare şi experienţă → Are această persoană cunoştinţele şi abilităţile necesare in viitoarea

slujbă?

3. Abilităţi innăscute → Cat de corect şi rapid gandeşte candidatul şi care sunt implicaţiile

acestei trăsături asupra obţinerii locului de muncă?

4. Motivare→Ce fel de muncă se potriveşte candidatului şi cat efort este acesta dispus să depună?

5. Adaptabilitate emoţională → Cat de repede se adaptează această persoană la noua situaţie,

noii colegi şi care sunt implicaţiile asupra slujbei?

Declaraţia de 30 de cuvinte (M. Eggert, 1998, p. 23-25) este prezentarea pe care trebuie să o

pregăteşti inainte de interviu şi in care să te autocaracterizezi intrebandu-te: ce am eu de oferit

acestui manager? Ce deţin eu, astfel incat el să aibă nevoie de mine şi să-şi dorească să mă

angajeze?

O astfel de declaraţie te va ajuta să te gandeşti care ar putea fi motivul pentru care un

manager te-ar angaja. In plus, ea iţi va oferi un mecanism de control al calităţii discuţiei tale

in momentul interviului. Toată structura interviului poate fi redată şi pregătită in această

declaraţie. Exemplu: Sunt un profesionist tânăr şi motivat, deţin cunoştinţe în domeniul asigurărilor

şi experienţă atât în vânzări cât şi în marketingul noilor afaceri, având abilităţi deosebite şi în

management.”

PLANIFICAREA INTERVIULUI DE CĂTRE CANDIDAT

Inainte de prezentarea la un interviu de angajare, este bine să reflectaţi asupra

următoarelor aspecte :

1. Ce ştiţi despre compania/firma respectivă ?

2. Ce ştiţi despre slujba pentru care candidaţi ?

3. Ce ştiţi despre interviul de angajare şi procesul de selectare ?

4. Care este răspunsul la invitaţia: „Vorbiţi-mi despre dumneavoastră ! ” (vezi „Scrisoarea de 30 de

cuvinte”).





5. Care sunt atuurile proprii in faţa celorlalţi candidaţi care vă sprijină in solicitarea postului?

6. Care ar fi realizările care i-ar interesa pe intervievatori?

7. Care sunt problemele posibile care pot apărea in aplicaţia dumneavoastră şi cum veţi reuşi să le

depăşiţi ?

8. Care sunt intrebările posibile pe care puteţi să le puneţi intervievatorului?

9. Ce impresie doriţi să lasaţi celui/celor care vă intervievează?

Mapa pentru interviu trebuie să conţină: anunţul scris, C.V.-ul, recomandările (dacă există).

Îndrumari pentru negocierea salariului.

Vă oferim cateva sugestii de răspunsuri la intrebările – cele mai dificile – referitoare la cererile

salariale:

Spuneţi-mi la ce salariu vă aşteptaţi?

- Ei bine, avand in vedere că aveţi imaginea unei firme in plină expansiune, care are grijă de

angajaţii săi, sunt convins(ă) că imi veţi oferi un salariu mulţumitor, la nivelul celor de pe piata

forţei de muncă.

Da, dar va trebui să-mi oferiţi o bază de început, deci la ce salariu vă aşteptaţi?

- Poate sunt cumva tentat să mă supraevaluez, de aceea v-aş ruga să-mi spuneţi care este nivelul

aproximativ al salariului pe care mi l-aţi putea oferi?

Pentru această pozitie,nivelul salariului se încadrează în limita...

- Inţeleg. Dar avand in vedere că am o experientă de x ani şi sunt calificat in...... imi puteţi mări

nivelul salariului, gandindu-vă că il oferiţi unei persoane cu specializarea mea.

EXERCITIU DE INTERVIU

De ce îţi doreşti această slujbă?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Vorbeşte-ne despre tine!

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Cum ai caracteriza fostul tău loc de muncă?





_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Care este cea mai importantă problemă pe care ai reuşit s-o depăşesti la fostul tău loc de

muncă?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Spre ce direcţie crezi că se îndreaptă cariera ta?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Unde crezi că vei ajunge peste cinci ani?_

_______________________________________________________________________________________________________________________

______________________________________

De ce ai plecat de la ultimul loc de muncă?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Deci nu aveţi nici un fel de experienţă în…….?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Ne-aţi spus totul despre punctele dvs. forte. Aveti şi slăbiciuni?

_______________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________

Aveti vreo întrebare pe care să mi-o adresaţi?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________

Ca salariu ţi-ai dori să ai/ La ce salariu vă aşteptaţi?

_______________________________________________________________________________________________________________________

___________________________________________





NORME DE COMPORTARE LA LOCUL DE MUNCĂ La inceputul activităţii intr-un nou loc de muncă este bine ca noul angajat să-şi impună ca

in primele zile să nu aibă prea multă initiativă, fiind mai important să observe activitatea şi

relaţiile din colectiv, la randul său fiind obiect al observaţiei celorlalţi.

Acum se formează primele impresii, foarte importante pentru tipul de relaţii ce se vor

dezvolta ulterior şi acceptarea noului venit in colectiv. Noul venit işi va aranja locul de muncă

cat mai plăcut şi ordonat, personalizandu-l prin mici detalii care il reprezintă şi va incerca

să se facă util. O dată introdus, cand ajunge să-şi cunoască şeful şi colegii, va judeca singur ce este

permis sau interzis (de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mancare de

acasă).

Trebuie precizat faptul că locul de muncă nu este cel mai indicat pentru a da telefoane

particulare, chiar dacă ceilalţi se comportă cu discreţia necesară.

In relaţiile cu colegii este bine să nu participăm la intrigi şi „comploturi". Un nou

loc de muncă inseamnă crearea unor noi relaţii, unor simpatii sau antipatii, dar nu trebuie

să se confunde relaţiile de serviciu cu cele de prietenie.

Indiferent de sentimentele care ne animă, relaţiile de serviciu trebuie să rămană

civilizate şi in limitele respectului reciproc.

Nu faceţi şi nu cereţi să vi se facă confidenţe in legatură cu viaţa particulară. Asta nu

inseamnă a fi insensibil la problemele sau suferinţele unui coleg şi a nu vă manifesta compasiunea

şi solidaritatea umană.

O ţinută sobră, fără a fi rigidă, este cea mai indicată, mai ales intr-un colectiv nou.

Trebuie să fim buni colegi cu toţi cei cu care lucrăm. Nici un fel de discriminare nu este permisă in

mediul profesional. Atenţie la glumele pe care le faceţi, nu ştiţi pe cine ar putea jigni. De

aceea, dacă sunteţi o persoană veselă, alegeţi-vă cu mare grijă subiectele cu care doriţi să

destindeţi atmosfera.

Camaraderia nu vă impiedică in nici un fel să aveţi idei şi să le propuneţi colegilor şi

superiorilor, dacă acestea dovedesc profesionalism, iniţiativă şi creativitate.

Primul lucru pe care trebuie să-l faca fiecare om care vine la serviciu este să salute

toate persoanele intalnite la intrare, pe coridoare, in birou, indiferent de statutul lor in





firmă. La serviciu ne trăim partea socială a existenţei, drept urmare, un chip luminos, o frunte

descreţită, un zambet prietenos ajută pentru a crea o atmosferă plăcută.

Este indicat să folosiţi o voce scăzută in discuţiile pe care le aveţi cu colegii. Nu vă

„lungiţi" in comentarea meciurilor de fotbal sau a filmelor văzute in ajun. Vă diminuaţi timpul de

lucru şi ii deranjaţi şi pe cei care vor să lucreze şi se jenează să vă atenţioneze.

Gustarea nu se transformă in masă, pauzele de cafea (şi/sau de ţigară) nu sunt fără

limită.

Cei care lucrează impreună formează o mică familie: se ajută reciproc, işi vorbesc reciproc

frumos, nu se insultă, nu fac diferenţieri de nici o natură, nu se enervează sau cel puţin nu se

manifestă.

Daţi respectul cuvenit celor mai „mari" (şefi, directori), dar şi celor mici (subalterni).

Adevărata politeţe se vede cel mai bine in raporturile cu cei „mici" nu cu cei „mari".

Corectitudinea intre colegi este foarte importantă in distribuirea sarcinilor, atribuţiilor şi

in evaluarea rezultatelor şi, eventual, răsplata lor.

Nimeni nu trebuie să neglijeze gesturile mărunte necompatibile in prezenţa

colegilor: căscatul, trosnitul degetelor, repararea machiajului, aranjarea imbrăcăminţii,

umezirea degetului pentru a răsfoi o carte, la numărarea banilor, in schimb, orice gest ce

exprimă atenţie şi solicitudine faţă de colegi va fi bine primit: oferirea unui obiect de birou,

inchiderea ferestrei dacă este curent, vorbitul cu voce scăzută pentru a nu deranja.

De asemenea, trebuie să se acorde atenţie factorului timp: telefoane concise, audienţe

scurte şi bine planificate; in şedinţe, cuvantul scurt, concret, eficient. Atenţia trebuie

indreptată şi spre oaspeţii instituţiei (firmei), din alte instituţii sau parteneri străini: politeţe,

decenţă, discreţie, curtoazie. A şti să te comporţi corect, la fel ca şi a şti să comunici adecvat şi

eficient reprezintă – alături de profesionalism - factori de reuşită profesională.





Mituri despre cariera Lumea se schimbă atât de repede că nu are rost să iţi planifici viitorul.

Fals

Analogia cu un vapor care traversează ape schimbătoare este foarte potrivită aici - cu cât e mai

agitată marea, cu atât curenţii se schimbă mai des, cu atât mai pregătit trebuie să fie cârmaciul.

Deci, dacă lumea se schimbă rapid, atunci e bine să te poţi adapta rapid la toate schimbările care

intervin pe piaţa muncii. Dacă eşti la curent cu tendinţele profesionale, dacă te străduieşti să îţi

îmbunătăţeşti paleta de cunoştinte şi competenţe, dacă te informezi mereu despre ce se întâmplă în

jurul tău, atunci când apare o schimbare vei putea să te adaptezi mai uşor.

Exista o singură ocupaţie care mi se potriveşte

Fals

Multă lume consideră că dacă termini de ex. Facultatea de Drept, trebuie să fii avocat, magistrat sau

procuror, iar dacă termini Facultatea de litere vei deveni automat profesor.

De multe ori, o astfel de convingere te poate bloca în găsirea de noi oportunităţi de muncă. Poţi avea

mai multe ţeluri în carieră, chiar dacă sunt diferite între ele. De exemplu, dacă ai terminat Fac de

Drept şi vrei să devii avocat, dar se iveşte oportunitatea să lucrezi ca redactor pe problem juridice la

un ziar. Ar fi de dorit să nu refuzi o asemenea şansa, dacă ţi se oferă! Cu timpul vei putea alege dintre

ele care ţi se potriveşte cel mai bine. Important este să fii deschis la toate oportunităţile din jurul tău.

Înainte de a mă hotarî ce să fac mai departe în carieră, trebuie să analizez cu grijă toate aspectele,

altfel nu pot să actionez.

Fals

Niciodată nu poţi şti tot ceea ce e de ştiut despre un job, o ocupaţie sau un domeniu profesional.

Multe lucruri le înveţi efectiv după ce începi să lucrezi în acel domeniu, multe lucruri le vei înţelege

după ce vei acumula mai multă experienţă într-un anume job.

Documents

GHID PENTRU - · PDF fileProiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investește în oameni!